/ > ţ f í \ j A, Ft

Nr. 280. 7 o n îi - . •!>-*& * ‘ ‘

Braşov, Joi în 20 Deeemvrie 1912. Anul LXXV.

AZETA TRANSILVANI EIApare în fiecare zi de lucru.

Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe »/, an 12 cor., pe »/4 an 6 cor. Pentru România şi străinătate pe an 40 franci, pe */f an 20

franci, pe i/4 an 10 franci..

R E D A C Ţ I A ,T I P O G R A F I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A : B R A Ş O V , P IA Ţ A M A R E N r. 30.

Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe i/t an 10 coroane, pe */4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

înfrăţire româno-maghiară.— Articol din afară. —

Se poate că sub presiunea re­centelor evenimente balcanice, cari departe de a fi terminate îşi vor avea încă consecinţele într-un apro­piat viitor, se poate că la dorinţa şi stăruinţa cercnrilor politice con­ducătoare ale monarhiei noastre actualul guvern în lupta înverşu­nată cu opoziţia parlamentară sim- ţindu-şi terenul de sub picioare clă- tinându-se, să fi lansat idea înfră- ţirei romano-maghiare.

Ori care ar fi motivele şi dacă ele în realitate ezistă, pe noi Ro­mânii de-o parte numai bucura ne pot, i-ar de alta nu mult ne-ar în­cânta, fiindcă în crezul nostru na­ţional schimbare n-ar putea să pro­ducă.

Timpana urechilor noastre însă după atâtea suferinţe şi încercări a început să devină intransmisibilă pentru astfel de voci sirenice. Căci acest cântec, pentru ca să ne poată deştepta cel puţin atenţiunea şi să-i putem da ceva crezământ, tre­buia să-l fi auzit întonându-se în parlamentai ţării, trebuia să ni-1 fi comunicat puţinii noştri deputaţi naţionali, ca reprezentanţi ai na* ţiunei noastre şi esponenţi ai par­tidului nostru, în primul Ioc îndrep­tăţiţi a-1 şti. Am auzit însă enun- ciaţiile prim-ministrului Lukács la justele reclamaţiuni politice ale de­putaţilor noştri AI. Vaida şi Ştefan Pop : Pervertiri şi ignorare a pre- tensiunilor noastre naţionale a fost totu l!

Acesta a tost răspunsul cu care, în numele guvernului, ne a învrednicit Lukács.

Suntem deci în clar precum dinnainte de 1867 şi pană azi an singur moment n-am încetat de a fi. Baza unei adevărate înfrăţiri, dacă inomisibilă este, precum ar trebui să fie, şi dacă în cursul lup­tei seculare ce a luat proporţiuni atât de mari, într-o bună zi s-ar mai putea pune, factorul autorizat

Lasă-ţi geamul de cu seară,Larg deschis — căci m&ne’n zori, închegate ’n batalioane,Cetele de vânători Trece-vor pe sub fereastră, îmbrăcate de război:Ţara să ne mântuiască,De duşmani şi de nevoi.

Falnici, mândrii trec în cete Urmând eteagu-mpărătesc Musice măreţ Instrună Imnul nostru strămoşesc.Le-a ieşit norodu ’n cale Cu cununi, cu prapori, flori: Drumul norocos vă fie Să veniţi învingători!

Şi cum trec şi defilează In urale, zgomotos,In norod, moşnegi şi fete Varsă lacrimi din prisos,Armele lucesc în soare,Săbii, spade zăngănesc,Ei se duc cu dor năvalnic Înspre fortul duşmănesc.

Lasă-ţi gemul de cu seară Larg deschis — ca să priveşti Şi s’auzi cum tres agale Regimente voiniceşti.Din balcon, blând flori aruncă,Flori să cerni în drumul lor,Căci se duc în focul luptei,Toţi şoimanii munţilor.

Emil A . Chiffa. J

cri

şi legal pentru o astfel de acţiune numai guvernul statului nostru poate fi, poarte acela numele lui Lukács, Tisza sau a ori-cărui. Şi ştim şi aceea, că nu în sarcina unui singur guvern — ori cât de puternic ar fi, — ar cădea împli­nirea unei misiuni pe cât de pe­nibile, pe atât de binefăcătoare pentru consolidarea statului nos­tru, ci mai multe guverne de du­rată mai lungă, profesând sincer principiile înfrăţirei româno-ma- ghiare şi stăruind cu toate mijloa­cele pentru ezecutarea ei, ar trebui să se succedeze la cârma ţării pen- tru-ca în urmă trup să se facă.

Acest adevăr, astăzi îl recu­noaştem cu toţi, începând dela noi cei timbraţi din partea compatrio­ţilor noştri de agitatori, pănă, du­rere la copilul de şcoală, care zil­nic aude şi vede cât de mult se îngroaşă şi măreşte păretele pe care între noi, folosindu-se de toate mij­loacele, nu noi, ci ei îl pun.

Ca să ne dăm seamă de pu­ternicia şi mărimea acestui părete despărţitor, care nu s’ar putea zdrobi decât cu o estremă voinţă şi re­nunţare la chimere — fiind acest părete construit din patologica stare şi tendinţă a absorbirei tuturor nea­murilor vieţuitoare în acest stat în rasa maghiară, — ar trebui să scoa­tem la iveală răboşul zilelor, luni­lor, anilor şi a multor veacuri unde suferinţele moşi-strămoşilor şi stră­bunilor noştri cu lacrimi şi sânge însemnate sunt.

Lipsă e de aceasta ? Nu ! Pă­catele moştenite din urgia vremilor dăinuesc şi astăzi.

Nu noi, cei mai în vârstă să arătăm greutăţile ce se pun în cale, din partea noastră doritei înfrăţiri româno-maghiare!

Lăsăm copilul nostru, care cer­cetează gimnaziu maghiar, fără con­siderare la confesie sau susţinăto­rul institutului de învăţământ; lă­săm copilele noastre să ne spună ce aud în şcoală şi ce învaţă.

Pornind din dorinţa şi es- presa voinţă de a câştiga copii

noştri, cetăţenii de mâne, pentru înfrăţirea maghiaro-română, au­torii manualelor de geografie pres­crise pentru clasai şi a 11 gimna­zială, apoi pentru clasele civile de fete, — lăsând la o parte cele auzite în clasă — învaţă: „românii sunt tâmpiţi, proşti. . . se afiă pe un grad cultural foarte primitiv, — se nutresc cu mămăligă . . . locu­inţele lor sunt cocioabe mur­dare“ . . .

Aceasta ar fi geografia, care este propedeutica etnologiei, a cu­noaşterii însuşirilor morale ale concetăţeanului. . . cu care sunt avizzţi a trăi în bine şi rău, este contura, scheletul politicei vârâte în modul acesta intre păreţii şcoa- lei; este o peatrâ, care zilnic se pune la fundamentul educaţiei unei părţi a cetăţenilor acestui stat şi de altă parte este o dure* roasă şi tristă reflexiune, ce ele­vul român, slovac, sârb etc. şi-o face despre felul fiinţei sale con­siderată din punctul de vedere al sistemului deeducaţiune maghiar. Nu este oare acesta un părete des­părţitor?

Cum ar putea oare copilul ma­ghiar, îndopat şi încălzit dela cea mai fragedă vârstă cu născocitele fapte vitejeşti ale lui Lehel, Bulcs, Tuhutum etc. şi forţamente educat în închipuirea că el, sub toate ra­poartele este o fiinţă superioară, să aibă simpatii, să se înfrăţească cu sermanul şi tâmpitul român, locuitor al unei cocioabe?!

Nu acest loc restrâns, ci vo­lume ne-ar trebui ca să putem do­vedi, că deosebirea între cetăţean şi cetăţean al Ungariei se Injectează deja pe băncile şcoalei în creerul şi sângele micului şcolar, pe care societatea şi momentele vieţii îl despart tot mai mult de semenii sei de altă naţionalitate.

Ei, de pe băncile şcoalei se arată neegalitatea, se propagă in­direct şi poate şi direct, ura şi in­toleranţa politică şi naţională, se aţâţă prin toate mijloacele lupta de desfiinţare a tot ce nu se încăl-

zeşte de aceleaşi simţăminte şi cre­dinţe şi — totuşi se pretinde să consimţim a fi fraţi buni cu stă- pânitorii.

Or înfrăţirea româno-maghiară poate să se nască într’o noapte, — între sticle de şampanie şi să se sigileze într’o zi la un dineu minis­terial sau prin numirea vr’unui co­mite suprem român când, între alţi mulţi, un serbătorit scriitor ma­ghiar Porzsolt Kálmán susţine: Om cult poate învăţa, trei limbi culte dar, dacă noi am fi Elveţia orientală, atunci fie care funcţionar afară de limba maghiară şi ger­mană ar trebui să înveţe pe cea valahă, croată, sârbă, slovacă, ru- teanâ şi vendă. Deci, fiecare am­ploiat al Elveţiei ostice ar trebui să înveţe afară de cea maghiară şi germană, opt limbi şi dintre aceste şase limbi neculte“.

Ori, prea cultul scriitor maghiar hasardează părerea, că dacă guvernul maghiar ar Împlini reclamaţiunile naţionalităţilor, atunci s’ar nimici cultura statului maghiar, fiindcă stat cultural poate fi numai acela, care are o singură limbă culturală. Din aceasta premisă de idiotul în­călecat pe Rosiuan ta susţine: “ fiind-că pe acest pământ cultura cea mai mare, literatura cea mai bogată o are maghiarul, fără a vorbi de drept istoric, chiar şi numai pen­tru aceasta datori suntem să ma­ghiarizăm naţionalităţile“.

Şi tot la acelaş loc şi în a- ceiaşi ordine de idei, susnumitul, la al cărui iubileu de scriitor gu­vernul încă se pregăteşte a-i face urările, enunţă c „Maghiarizarea naţionalităţilor este o problemă de stat“ .

Maghiarizarea totală a şcoalelor poporale, a institutelor pedagogice, a gimnaziilor, a bisericilor, a între- gei suflări ieşite în acest stat din plumâni nemaghiare este ţinta sta­tului şi a societăţii maghiare.

Maghiarizare şi iarâş maghia­rizare şi atunci când în cele pa­tru părţi ale lumei, ce împrej- muesc visatul imperiu maghiar,

nu se va mai auzi nici un grai strein, când românii nu vor mai locui în cocioabe ci în palate, cul­tivând fiecare câte-o rădăcină de tulipán şi pentru salvarea patriei va ţinea câte-un fokOS în mână: atunci va urma înfrăţirea româno- maghiară.

Noi, deşi, copleşiţi de multe greutăţi şi mizerii, aşteptăm acea minunată ei, încrezându-ne atât în trăinicia şi superioarele noastre calităţi spirituale şi morale, dar ne temem că vânturile nordice şi su­dice într’o zi se vor deslănţui asu­pra noastră, a tuturor şi flecare pentru apărarea patriei va trebui să se înţeleagă în limba sa.

Atunci însă va fi prea târziu.De aceea, ori de câte ori zia­

rele ce stau aproape de guvern in­serează, ca un fel de varietate, a- pelurile sau ştirile de Înfrăţire ro­mâno-maghiară, aşa să le privim ca şi cum s’ar vesti pentru anul viitor lovirea unei comete de pă­mântul nostru şi ar produce o ca- taclizmă universală. Noi am dori-o, dar aşa cum ni-o imbie „Pesti Hírlap" şi toată suflarea maghiară, nu vom primi-o nici când. Suntem peste trei milioane de români nu­mai In această monarhie şi afară de noi avem Încă alte peste şapte milioane trăind ca oameni liberi în regat liber, o adevărată Înfrăţire trebuie deci să se facă pe bază de­mocratică — de Ia egal la egal. Atunci va fi Înfrăţire.

Ag.

Dtfflitioaea ministrului de ju s ­tiţie Székely este un fapt împlinit. Cauza demisiunei este reforma elec­torală prezentată de ministrul Lukács, care contrastează cu principiile minis­trului Székely în ce priveşte refor­marea actualei legi electorale.

Cu toate aceste ministrul Székely s’a declarat gata, la intervenţia mi­nistrului Lukács, să-şi ţină în sus- pens de misiunea până în 15 Ianuarie.

In consiliul de miniştri ţinut eri s’a designat ca viitor ministru

P o v e s t e .I.

A fost de mult odată, în vremuri vechi, străbune, A fost de mult, dar unde, povestea nu ne spune : In vremuri legendare, în zile ce-au perit A fost un prinţ războinic, cu suflet împietrit. N’avea castel, nici neamuri, răzuit era de-ai săi, Stăpân însă pe codru, pe înfundate văi.Cu spada sa ne’ntrântă, ucise mulţi vitezi Şi-atâtea vieţi stânsese de n’ai putea să crezi, Privirea sa un fulger de ură îi era,Genunchii săi şi fruntea la nimeni nu pleca.El pentru nimeni n’avea un zimbet sau cuvânt, Tăcut era ca moartea, năpraznic, neînfrânt;Doar se zvonea, că are cu iadul legământ.S’a îngrozit chiar ţeara de mârşavele-i fapte Şi murmura norodul Îngrozitoare şoapte,Pe unde roibu*i aprig trecea, era pustie...Fugeau înspăimântate de apriga-i urgie,Fugeau de el călăii, chiar fearele pădurii...Se ridicau In urmă-i crunt blestemele urii.

II.

Dar Într’o zi senină, bătând pârtia lui Prin desetul pădurii şi-adâncul codrului Şi plănuind In minte vre-un jat sau nebunie, S’adauge-o zale nouă la lanţu-i de urgie...La marginea pădurii ascuusă’n stejeriş

Văzu o colibioară scăldată’n luminiş.Iar pe pridvor, în umbră, zări cutn o fecioară Cosea la o maramă cu fire de argint.Şi’n păr avea ea prinsă un fir de mărgărint. Opri în loc fugarul, uimit de-aşa minune,Era frumoasă Doamne, cum nu se poate spune, Frumoasă — o icoană ia un altar s’o pu i: Ileana Cosinziaoa, crăiasa codrului Ileana Cosinziana ’n cosiţă floarea-i cântă,Cu părul raze de«aur, cu chipul ei de sfântă.

III.

Şi cum şoptea pădurea şi fremeta brădetul,Ea n’auzi cum prinţul se-apropie cu ’ncetul, Cum o privea ’n tăcere cu-al patimei fior,Cum îi sclipea aprinsă lumina ochilor.Cosea frumoasa fată şî nici nu se gândea Că dânsa fermecase a lumei piează rea.

IV.

A stat aşa’n neştire tăcut şi neclintit,O stâncă greu izbită de valul Îndârjit.Uimit rămase prinţul de-atâta frumuseţe.El, care’n vieaţa ’ntreagă numai priviri semeţe Şi feţe Îngrozite, luciri de scut şi spadă Şi sânge şi cadavre putut’a că să vadă,Vedenia cerească i’a ţintuit pe loc Uitând de roib şi arme şi-al războirei foc. Vedenia senină un zimbet i-a trezit,Ei, ce n’a râs o vieaţă, acuma a zimbit.Şi pentru prima oară tn vieaţa lui pustie

S’a reîntors în codru fără de vre-o urgie.Şi-a alintat fugarul şi’n salt nebun, pribeag,A dispărut în noaptea pădurilor de fag.

V.

Şi a trecut de-atuncea aşa vre o zile şapte Şi s’au curmat deodată rizboinicele-i fapte,S’a îmblânzit setosul de sânge şi dezastre, Umbla buimac şi singur când sclipitoare astre Luceau pe-a bolţii larguri, umbla purtat de dor S’oprea lângă căscioară, la tainicul pridvor.Din crâncen ce fusese, puternic, neînvins, Zmerit ajunse-acuma, cu braţul slab şi stins. El a uitat de sânge, de războiri, de spadă,In cui ruginea flinta iar gloanţele In ladă.. Umbla fără de ţintă, dat visurilor pradă.Vedea acuma’n preajmă-i o altă lume, vieaţă Şi îi părea din flre-i că-a dispărut o ceaţă,Că s’a trezit ds-odată dintr’un cumplit, rău vis Intr’o grădină dalbă cu soare, flori, suris.Simţia o lume nouă bătând în pept năvainec,0 dragoste de vieaţă, un nedesluşit farmec.

Şi şti pe neînfrântul, pe mult temutul prinţ Oe l’a redat iar lumei ? Doi ochi frumoşi, cuminţi ?

Emil A Chiffa.

2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 2SQ.— 1012.

de justiţie peadualul secretar la minis­terul de justiţie, Dr. Teőry Qustav.

Un consilia comun de miniştri seva ţinea Sâmbătă la Viena. La acest consiliu vor asista din partea guvernu­lui ungar miniştrii Lukács şi Teleszky.

Eri a fost primit în audienţă de Maj. Sa ministrul de războiu Krobatin

Contele Andrássy a scos sabia dinteacă. In articolul de azi al ziarului »Maghiar Hirlapc, ocupându*se cu criza internă, declară că va lua lupta pe iaţă Sn contra guvernului actual, şi că pro­testează în contra faptului, ca statifi- carea administraţiei să fie dusă în în­deplinire de actualul parlament trunchiat.

, Oesarmarea. Paralel cu acţiunea ambasadorilor întruniţi la Londra pen­tru localizarea şi eventuala încetare a războiului balcanic — sunt în curgere tratative şi între Austro-Ungaria, Ger­mania şi Austria pentru desarmarea şi desconcentrarea trupelor. După ştiri din cercurile diplomatice franceze a- ceste tratative vor fl încoronate de succes. Dacă nu se vor ivi în ultimul moment alte complicaţiuni, Rusia şî Monarhia vor contramanda în primele eile ale lunei Ianuarie concentrările de armată.

Ministrul de războiu al Rusiei, Suchomlinow, care se află actualmente la Berlin, a declarat în repeţite con­vorbiri, că Rusia doreşte înomis pacea şi nici un moment nu se cugetă la un eventual războiu. Aceasta o dovedeşte dealtfel şi absenţa sa îndelungată din Petersburg.

Acţiunea României în fata crizei balcanice.

M e m b r ii Senatului la Hege.

Duminecă la oara 12, M. Sa Regele pri­mind comisiunea Senatului, care a îmânat Su­veranului adresa de răspuns la Mesagiul Tro­nului, a rostit următoarea cuvăntar» :

Domnule Preşedinte, Domnilor Senatori,

Sunt viu mişcat de duioasa parte ce Senatul împreună cu Ţara, a luat la dureroasa lovitură, ce M’a încercat prin pierderea prea iubitei Mele surori. Vă arăt adânca şi sin­cera Mea recunoştinţă pentru această nouă dovadă de simpatie, care-Mi este deosebit de scumpă.

Cu mare mulţumire constat, că Senatul împărtăşeşte pe deplin ve­derile Guvernului Meu cu privire ia evenimentele ce se desfăşoară la graniţele noastre de miazăzi şi la consecinţele lor fireşti pentru interesele lor vitale. Mai păstrăm nădejdea, că situaţia grea de astăzi se va putea deslega prin bunăîn- ţelegere spre întemeierea unei păci statornice, dorită de lumea întreagă.

Sentimentele patriotice ce vă însufleţesc, îmi sunt o sigură che­zăşie, că veţi cerceta cu toată lua­rea aminte şi bună voinţă proiec­tele ce vi se vor cere pentru întă­rirea apârărei naţionale.

In toate împrejurările, când a fost la mijloc un mare interes na­ţional, Românii au fost strâns uniţi spre a’l apăra. Nu am nici o îndo­ială, că şi astăzi Ţara cu reprezen­tanţii ei se va arăta vrednică de această mândră datină.

Din adâncul inimei vă mulţu­mesc pentru bunele urări ce adu­ceţi Reginei, Mie şi Familiei Mele.

Acţiunea R o m â n ie i peste D unăre.

Io ziarul ofleios >Conservatorul< a apSiut eri ud important articol, în care se precizează probabilitatea intervenţiei militare a României în Balcani.

După articolele războinice din »E- pocac care au provocat o legitimă în­grijorare în opinia publică, a venit rân­dul »Conservatorului*, încă un oficios al guvernului, care în numărul de aseară complectează şi precizează probabilitatea intervenţiei militare române în Balcani.

Luând drept pretext concursul ne­condiţionat, pe care opoziţia liberă l’a acordat guvernului în grelele împreju­rări, priu care trecem, şi pentru care nu are decât laude, oficiosul guvernamental» încheie astfel priitul articol din numărul său de e r i :

»Străinătatea, care ne priveşte acum de aproape, trebuie să înţeleagă însem­nătatea sofidarităţii opoziţiei cu guver­nul, şi ia cercetarea dreptelor aspiraţi- uni ale noastre se va ţine de sigur so­coteală de cuvântul nostru.

Ou atât m a i m u lt se va da ţâ ­re i noastre dreptu l ce i-se cuvinet cu cât suntem p regă tiţi la nevoe să n i-l lu ă m s in g u r i, aducând în a- cest scop cele m a i m a ri jertfe.

Dispunem de o. putere militară, care cântăreşte foarte mult în socotelile diplomaţilor, şi suntem o naţiune vitează, pătrunsă de rolul însemnat, pe care Ta jucat, şi care nu va înceta un moment de a-şi afirma cu toată tăria legitimi­tatea aspiraţiuniior sale*.

Declaraţia aceasta, autorizată, fără îndoială pare a fi primul sem­nal pregătitor, al intervenţiei mili­tare a României în Balcani, pe care pare a o confirma şi următorul co­municat apărut în ^Voinţa naţio­nală“ de a z i:

„Eri (Luni) după amiază la oarele 6, a avut loc un ceai par­lamentar acasă la d-1 Alex. Mar­ghiloman.

În treba t asupra s itu a ţie i ex ­terne , m in is tru l fin a n ţe lo r a decla ra t deputaţilor ş i senatorilor p re ­zenţi, că în p rim ele zile ale săptă- m ânei v iitoa re e foa rte probabil, ca arm ata rom â nă să treacă D u n ă ­rea în B u lga ria .

U ltim u l răspuns a l B u lga rie i în chestiunea rectifică re i fro n t ie re i cu R o m â n ia se aşteaptă până D u minecă. D acă până la această dată n u vom avea deplina satisfacţie la cererile R om â n ie i, a rm a ta va tn- tra în acţiune aşa după cum p re ­vede răspunsul M . S. R egelu i la Adresa Senatului.

N egocierile rom âno-bu lgare la Lon d ra .

Ziarul „Epoca“, organ oficios, publică în numărul său de eri următoarea informaţie e

D. Mlşu ministrul nostru la Lon­dra, care a lipsit cîte-va zile la Berlin, so­seşte azi Luni în capitala Angliei unde va întâlnii din nou pe d. Daneff.

D. Mişu a expus deja d-Iui Daneff în modul cel mai precis, condiţiile Româ­niei, condiţii pe cari, în mod general, d. Daneff le cunoştea încă dela trece­rea sa prin Bucureşti.

Primul plenipotenţiar al Bulgariei a cerut un scurt răgaz, ca să obţie îm­puterniciri dela guvernul din Sofia şi aceste împuterniciri trebue să-i fi sosit.

Astfel d. Mişu trebue să capete un răspuns decisiv, căci chestiunea ace­asta trebue să se deslege in mod defi­nitiv în cursul acestei săptămâni,

Nu ne îndoim că ea va căpăta o soluţiune satisfăcătoare şi împăciuito­are.

Dacă informaţia „Epocei“ emană din cercurile autorizate, atunci se poate susţine că nego* cerile româno-bulgar au intrat într’o fază decizivă.

In câteva zile aceste negoci eri trebue să ajungă la un rezultat, într’un fel sau altul#

Proiectul delege electoral.

In şedinţa de eri a camerei ungare a prezentat ministrul Lukács proiectul de lege al refor­mei electorale. Acesta este al treilea proiect ce se prezentă ca­merei. Unul a fost al lui Kristóffy bazat pe ştiinţa scris-cetituiui, iar al doilea al lui Andrássy, cu vo­tul plural.

Nici unul din aceste două proiecte n-au ajuns să fie desbă- tute în cameră. Au fost abando­nate, căzând înainte de vreme miniştri, cari le-au susţinut. Oare nu va avea aceeaşi soartă şi pro­iectul lui Lukács ? Nu ştim, dar ar merita să fie abandonat şi acesta, fiind de spirit retrograd şi în re­zultatele definitive poate mai stri- cacios ca proiectul lui Andrássy.

Proiectul.

Ziarele maghiare aduc în extras proiectul. Noi am dat tot în extras o parte a proiectului, după »Népszava* şi acum, până când vom publica pro­iectul în întregime, mai dăm din el următoarele dispoziţii:

Alegerea să va face după cercuri. Sediul şi extinderea cercurilor se va stabili prin o lege specială. Cercurile se împart în alte cercuri mai mici, cercuri de votare. Cercurile trebue alcătuite astfel, ca fiecare oraş, comună mare şi notariat în care numărul alegatorilor trece peste o miie, să formeze câte un cerc de votare. Oraşele mari, cum şi cercurila notariale vor fi împărţite în mai multe cercuri de votare.

Publicarea alegerilor, pregătirea şi rectificarea listelor de alegere o face comitetul centrai. Să arată in lege mo­dalitatea, după care să fac listele de alegători, prin comisii de conscriere.

Se arată mai departe, cum trebue să se dovedească ştiinţa scris-cetituiui Aici remarcăm următoarele dispoziţii:

Ştiinţa scrierii şi cetirii se poate proba în afară de limba maghiară şi in o astfel de limbă, care se foloseşte în massă în locul respectiv.

Justificarea dării se face cu libelul de dare.

Pe teritoriile unui comitat central alegerile se fac în una şi aceeaşi zi. In decurs de zece zile au să se facă alegerile în ţara întreagă.

Legea cuprinde dispoziţii cu privi- vire la modul de candidare, la decursul alegerilor etc.

Votarea e publică. E secretă însă în Budapesta şi în oraşele cu munici­pii Votarea secretă se face cu buletine, Închise îu plic.

Partidul muncii.

In partidul muncii proiectul a pro­dus o agitaţid oarecare şi în parte ne­mulţumire. Mai mulţi deputaţi guver­namentali nu aproabâ tendenţa proiec­tului şi multele restricţiuni faţă de dreptul elrctoral al marilor masse de popor şi de muncitori. Urmarea este că unii deputaţi şi-au anunţat eşirea din prrtidnl muncii. Numărul acestora este 9, dar vor mai eşi şi alţii. Lukács ştie despre aceste porniri, dar în partidul moncii nu e nici o temere, d® oarece sa zice, că numai zece sunt deputaţii, cari ies din partid.

In ori ce caz proiectul va prrvoca iupte mari. Opoziţia îi va obstrua cu toată forţa.

Intre cei nemulţumiţi cu proiectul este şi ministrul Székely, care şi-a tras consecvenţele şi a demisionat din pos­tul său.

Demisia min. Székely.

Ministrul Székely a voit să dlmi- sioneze mai de mult, de când adecă a cunoscut proiectul electoral al guvernu­lui, prezentat acum în cameră. Şi-a amânat îasă absicerea, la dorinţa iui Lukács, până ce se va prezenta proiectul In cameră. Acum abzieerea e fapt îm­plinit. Székely nu a voit să se identi­fice cu proiectul, care e în contrarietate cu vederile şi principiile lui, desvoltate în vorbirea sa de program, ţinută în 4 Aprilie c., în Szombathely înaintea alegătorilor săi Székely cere cel mai larg drept de vot, în sperai pentru muncitori.

Scrisoare din BudapestaFis pani români. — Împăcare? —

Crăciunul săracilor. —

Ci-oă s’a înmuiat inima de piatră a lui Hadúr cel mândru şi a trimis pe Scaraoschi din afunzimea împărăţiei sale în lumea nefericită a porodiţelor lui cu o poruncă mare în guşe: Puneţi fiş- pani de români în fruntea comitatelor locuite de ei. Dar bine băgaţi de seamă, ca toţi să fie puii lui Maogra-Siegescu- Burdea et comp. — că oamenii ăştia ie pot strica lor mai mult, decât nemeşii noştri, cari nu le ştiu vorbi limba pă­sărească, şi nu-i ştiu lovi unde-i doare! Şi porunca e pe cale să se facă trup.

Mă întreb mirat: se bucură lumea noastră românească de această sur­priză în formă de cadou de Crăciun din mănile prihănite a'e puternicilor zilei? Eu unul şi cu mine mulţi nu aşteptăm nici o ameliorare a sorţii noastre maş­tere până ce se spune franc in comu­nicatele oficioase, că indivizii destinaţi să ocupe aceste oficii vor fi oficianţi de stat aplicaţi şi până acum în servi­ciul statului, judecători români (?) şi amploiaţi din minister. Nu cunoaştem noi figurile triste a atâtor pehlivani trecuţi de mult prin sîta guvernului? Oamenii ăştia să ne conducă afacerile noastre eomitatense, cari la rândul lor nu vor să se strice în ochii stăpânilor ci o să le pretindă nouă şi iar nouă dovezi de alipire şi supunere?

Venite, venite flşpanilor m6i: Sie- gascu, Burdea et O ie!... Venite!! Ecce »virtus Romana rediviva«! ?

*

De când cu neutralitatea Româ­niei patrioţii noştri nu ne mai slăbesc dia »románok* în loc de »vad oláhok* de care ne împuiau urechile. Cu-n cu­vânt pare, că mai încep să slăbească cu vandalizmusé de până acum—in schimb tot mai mult se aduce pe tapet ches­tia împăcării maghiaro române, dar în aşa fel ca să nu se ştirbească »drep­turile naţionale maghiare* şi de pe orizontul vieţii noastre politice să dis­pară pentru tot deauna »agitatorii fără suflet* cari încurcă iţele bunei înţele­geri în sus şi în jos, unde preoţii sub­venţionaţi din mila fără margini a na­ţiunii dominante trebue amuţiţi şi lip­siţi de patrafir, ori siliţi să lucreze în interesul statului învâţâudu-i limba şi credeul compus de Hadúr.

Apoi nu patrioţilor — de geaba toate zvârcolirile — doar vedeţi, că nici noi nu suntem orbi. Noi pretindem întâiu drepturi — iar pace şi bună voire poate să urmeze in urmă.

Şi cu toate ace&te unii dintre fruntarii neamului nu înţeleg lucru ăsta, căci doi episcopi români închină mai departe lu sănătatea împăcării.,..

*

In seara Crăciunului nemţesc mă găseam într’o iăptărie, unde tot atunci Intrase un individ îmbrăcat slab, iar în­făţişarea iui trăda toate năcazurile, pe cari ie îndurase în vieaţă. Şi-a scotocit toate buzunarele ca să poată cere de doi creiţari pâine. M’a cuprins mila, când am văzut, că tremură după bucă­ţica de pâine — şi am zis să fie de zece. Omu se uită mirat ia mine. mul­ţumeşte dorind sărbători fericite şi pleacă. Pe nesimţite îmi alunecau ochii după ei — iar gându-mi sbură într’o căsuţă urnită, unde in ziua de Crăciun o droaie de copilaşi zdrenţuiţi fără un codru de pâine o să petreacă sărbători fericit». A p GCat prea de vreme omul meu, că i’aşi fi întrebat de duşmanul iui cel mai mare de Tisza Pista şi poate îi plăteam şi o cină daci primeam şi eu onorarul mai ’nainte....

Niţă Chimir.

Tăria oraşelor.In »Românul* se vorbeşte în ar­

ticolul »Oraşele şi vieaţa noastră so­cială* despre însemnătatea oraşelor. Aceasta nu o trage nimeni la îndoială.

Un citat din poetul Ady însă, care exagerează aceasta însemnătate nu-1 putem lăsa fără observări. Poetul Ady crede, că »dacă România şi-ar lărgi ho­tarele până la Arad etc in acel moment România ar dispare depa harta Euro­pei* — din cauza oraşelor maghiare. Asta înseamnă a exagera însemnătatea oraşelor.

Tăria oraşelor nu e independentă, ci e mai dependentă de stat, decât un simplu sat. Mai uşor vei desnaţionaiiza cel mai puternic oraş cu puterea sta­tului, decât cel mai mizerabil cătun.

Lucrul e foarte explicabil. La sate găieşti stabilitatea, conservatismul, a- celaş element, aceeaş ocupaţiune cu tra diţii de sute şi chiar mii de ani, pe când îu oraşe e cel mai ncstabll ele­ment şi aproape internaţional. Partea cea mai conştientă a elementului oră- şănesc o formează armata funcţionari­lor de toate speciile îngrămădită in centre, adecă în oraşe. Aceasta armată formează ártérül® vieţii orăşeneşti îu toate manifestările ei: politică, cultu­rală, economică, socială. Afară de a- ceasta funcţionărimea formează şi par­tea cea mai respectabilă ca forţă, a conaumenţilor. Comercianţii şi indus­triaşii trebuie să li-se acomodeze, dacă vreau să trăiască. Se mai adauge stat ui ca unul dintre cei dintâi consumen'i (în deosebi armata). Se ştie mai departe că statul priu legi poate creia, sau d f-- fiinU industrii, ramuri de econov.io, Iată deci, că şi comercianţii şi indus­triaşii »unt cu uaoit mai dcpsndeoţi de stat decât poporul deia ţară. Afara de aceea la sate şcoala ae cercetează - cu chiu cu vai — numai până ir* al 12-iea an al etăţii, peeând pentru ca­rierile dela oraş© acest minim nu e do ajuns şi şcoala şi cultura, «e să iăţe*i* de acolo, însoţeşte pe individ până ia o vârstă mai înaintată, deci şi influinţa ei e mai mare. La oraşe ce eace u’a învăţat în şcoală, se practică tot restul vie vii, ca carieră, pecând la sate e cu tot ui altmintrelea.

Adaugeţi, că în oraşele depe teri- torul locuit de Români puţine fatnifii de industriaşi vor fi, în cari să nu de amestecat sânge roaiâuei?. Massa uce­nicilor se recrutează în cea mat maro parte din poporul din jur, coutopindu-se apoi cu clasa, în care a intrat.

Nu exagerez spunând, că de rai-aţi da puterea de grai peste un oraş situat între Români, p#ato 20 de ani, fără a aplica nici o siluire, va avea c u-acUr românesc ; chiar şi în 10 ani va fi schim­bat mult.

Ce păcat, că Bulgarii n’au ştire de părerile poetului Ady, căci atunci ar abxice de »cetatea sfântă* a Turcilor (Adrianopol), undo asimilarea e şi mai grea din cauza diterinţei mai mari de credinţă. Dar să vizităm Drinapoiui peste vr’o zece ani (daca II vor căpăta Bulgarii) şi să vedem co va fi din ei. Aceea ca sunt azi oraşele Ruşciuk, Siiiscra, Vidin, et*. foste cetăţi, fortă­reţe turceşti, azi oraş» bulgare.

Alcor.

Din reduta Ini Dodi.Caransebeş, Decemvrie 1912.

IL

ia Caransebeş avem un mare nu­măr de inteligenţă, care [însă neflind compactă şi organizată, nu repr z ntâ puterea necesară în faţa tendinţelor os­tile ale duşmanilor noştri, cărora îe-s, succes a desbrâca de caracterul româ­nesc oraşul Caransebeş capitala fostei gra­niţe, locui, care, pa timpul cât trăia ge­neralul JJoda, de nenumărate ori a fost martor al multor victorii glorioase, repur­tate din partea românismului.

Dacă dia iutâuipiare a-ar aoate vre*un conducă« or de ai noştri d prin aite părţi ale românismului priu capi­tala graniţei, cu groază ar trebui să vadă cum păreţii întregului oraş sunt îmbrăcaţi în afişe, al căror cuprins t i­părit cu litere mari şi lacitoare, par’câ strigă în gură mare, că cetatea, reduta românească a lui Dada este asediată, că românismul este în stare de agonie, fiind cu totul înlocuit dia p».rt«a îa- vingătorului maghiarism. Suta şi sute de placate tipărite în limba maghiara invită publicul a asista la cutare şi cu­tare prelegere maghiară a liceului li­ber înfiinţat de o mână de oameni, toţi însufleţiţi de ideia maghiarismului, pe oare voiesc să-l propage eu foc şi cu fer prin rândurile populaţiunei român« rămasă fărâ conducători, fără apărători.

Şi în această tristă destrăbălare îu care se află cauza românismului, cu drept cuvânt îşi pune omul întrebarea, că unde sunt conducătorii? De ce lip­sesc aceştia deia datorinţa lor? in z i ­dar îţi învârteşti ochi', ca să poţi da răspuns I* această întrebare, pentru că pe conducătorii nu-i poţi vedea aici unde, pentrucă cu toţii au d spărut din locurile io*, undi datorinţa ie-ar im­pune a sta mai ales acum, în timp de primejdie. Fiecare s-a ascuns după vre-un interes persona;: un advocat are un birt şi i-e teamă să nu-şi piar­dă licenţa, un profesor de teologie e translator de tribunal, care ii aduc» pe an vre-o câteva sute de coroane, i ;

Braşov, Strada Porţii Nr. 60.

Cine are trebuinţă de mobile Hf* m n h i l pşi-le poate procura mai bine dela J / l V w l t U O

Székely si RétiMarosvásárhely, Szócbenyi-ter Nr. 47.

................... Se creditează la muşterii capabili pe rate fără urcarea preţului....................— — — La vînitare din provincie punem la dispoziţie bogata colecţiune de mostre fără obligament de a cumpăra.

Nr. 280 - mă. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

medic e aplicat la cassa muncitorilor,d unde fire vre-o câteva mii de co- i în* venit pe an, un oűciaot dela Consritoriu are un cumnat, carele ca medio încă a trebuit aşezat, afară de ace« a şi dânsul face parte din direcţiu­nea inor institute jidoveşti, de unde trage vre o câteva sute tantiemă, toate acestea menajeri de interese particulare «unt tot atâiiaa motive, că conducătorii nu numai că nu se ifla ia posturile lor de onoare, ci au trecut în tabăra con* trarft, unde dau şi dânşii ajutor la ase- diarea redutei româneşti. Şi cine e co­mandantul acestui asediu: E Bordán Oktáv, cavalerul unui ord eaoperat din partea vestitului Burdaa, căruia i-a iost cei mai mare şi fidel adict, cât a- cesta era la putere, de când însă aces- ' ta a dispărut de pe arenă s a avansat de însuşi comandant şi ca elev, eşit din şcoala burdiană, fâifâe sus steagul ideii, el, omul lipsit de idei. Că cine e acont doum o ştie fie cine, pentru că jurnalistica română a avut ocaziunea a se ocupa cu activitatea, ce o desvoal- tâ îa detrimentul românismului, deşi unde crede că i-e do folos se deciarâ de român şi unde voieşte ajungă aceiaşi scop se declar ă de mare patriot. Dânsul de fapt e de origine român, născut în comuna Cacova. De vre-o câţiva ani se află în fruntea oraşului, carele înainte de venirea sa, în toate manifestările saie, avea caracter aproa* pe pur românesc înaintaşul său, cu­noscutul loan Bartolomei, a ştiut să apere caracterul românesc chiar şi în vieaţa oficioasă a oraşului, deşi a avut foarte multe neplăceri din causa aceas­ta. ba a căzut chiar şi jertfă simţului său curat şi ci oştit în ceeace priveşte dreptul iimbei române, ca limba proto­colară a magistre! ului şi în ceeace pri­veşte oficianţii oraşului, cari erau a* pioape in îniregime luaţi dia rânduriie roir.âneşti.

Acum acest domn, adus in frun­tea oraşului nostru din partea lui Bur- de.a, cu scopul ca să-i servească scopu­rile acestuia patriotice, ceea ce a şi făcut prin organul său de publicitate »Severinul«, ace^t domn, Bordán Oktáv şi-a pus de gând să desbrace cu totul oraşul nostru de caracterul său româ­nesc. Abstragând d da aceea, că nu are capacitatea necesară de a conduce un oraş şi aşa descoucentrat în toate pri­vinţele, domnul acest*, pentru ca să aráié că totuşi lucră ceva în interesul ideti pus cu toată puterea să eli- mineza drepturile Hrubei româneşti dela oraş înlocuindu-o prin cea maghia­ră. E adevărat că pentru ochii lumii limba românească e folosită încă ca limbă protocolara, dar încolo toate a- gendele ae săvârşesc în limba patrioţi­lor Totodată se vede tendinţa lui Bor­dán de a înlocui personalul orăşenesc, care până mai de curând era compus din români, cu de cei neaoşi Dar ceea ce o un adevărat perisci pentru viaţa ro- mâoească din acest centru al graniţei, e activitatea ce o desvoaltă Bordán pe calea socială, pentru întărirea elemen­tului maghiar în detrimentul elementu­lui românesc.

După cum am amintit mai sus, pâ­râţii oraşului nostru sunt îmbrăcaţi în piacate sci i i t in limba maghiară şi sub­scrise ca prezident de românul Bordán Okiá ', priu care invită publicul la cutare ?.i la cutare prelegere a liceului liber. Se tuţeie^e că prelegerea nu va fi predată dt dânsul, pcutrucă ia aşa uivei de in- leligenţâ încă n’a ajuns, dar pentru sco­pul realizării unei idH totdeauna se află conferenţiari, chiar şi din oraşe străine, pentru ca cu atât mai sănătoase să fie seminţele maghiarismului, ce au să se arunce in ogorul, al cărui muncitor era odată marele general Tr&ian Doda,

Şi în faţa acestui periciu pentru românism, ce facem noi românii? Nu facem absolut nimic, ba totuşi facem ceva, ne ducem împreună cu familiile noastre ia prelegeri io aranjate din par­tea lui Bordán, unde absorbim In sufla­tele noastre hrana sufletească, oferită din partea acestui domn, carele şi-a pă­răsit neamul său, pentru ca să între în tabăra patriotica a lui Burdia, de unde apoi să sa recomande, priutr’o activitate patriotică celor mai sus puşi.

Iată ce poate face un singur om, j să destrămeze societatea românească, să alunge dominarea elementului românesc J dintr’un ţinut pur românesc şi pe rui- j inele acestuia să planteze mlădiţele cu- sântului patriotic. Şi destrămarea a- cestei societăţi e cu atât mai uşoară, cu cât acei bărbaţi, cari în urma poziţiilor lor ar avea datorinţa a lua lupta faţă de curentul inaugurat din partea lui Bordán, nu numai că ou o fac aceasta, ci din contră parcă prin .indolenţa lor i-i dau chiar mâna de ajutor. In modul acesta în scurt timp vom ajunge acolo, că ie reduta puternică a generalului Doda. ie redata puteraică a românia* nudul in curând va vorbi — istoria, iar de pe zidurile acestei redute va vesti

Bordán Oktáv Intrarea triumfală a saşi a prietenilor săi perciunaţi în această cetate, crezută până acum de neînvin- gibilă.

C& unde Yom ajunge, dacă şi de acolo vom privi nepăsători la decadenţa noastră, e uşor de prevăzut,

Se vede, eă spiritul lui Popasu şi a lui Doda începe a dispare cu totul din inimile şi sufletele grănicerilor.

Melos zó.

— 19 Decemvrie v. 1312.

f S p ira C. H are t.

Alaltaeri a închis ochii pe vecie un fruntaş al partidului naţional-iiheral din România, «Spmi O. Rarei. "încă din primăvară 11 chinuia o boaiâ de intes­tine, care alaltaeri i-a curmat viaţa, in sanafcorul d-rului Gerofc* din Bucureşti.

Spiru Haret s-a născut ia 1851 în Iaşi, unde şi-a început studiile primare, pe cari le-a continuat Ia Bucureşti, unde a absoivat şi universitatea. Mai târziu şi-a complectat ştiinţele ma­tematice la Paris, luând doctoratul cu uimitoare şi strălucite succese. A- junse profesor ia Universitatea din Bu­cureşti, la 1886 secretar general al mi­nisterului de culte, iar mai târziu m i­nistru Ia acelaş departament.

Prin moartea Iui Spira C. Hire: România pierde un bărbat politic de seamă, învăţământul public pierde în ei, o pârghie puternică, k r pătura ţără­nească un îndrumător pe calea faptei, cum rar s-ar putea naşte altui. Tot Spiru Haret a fost unul dintre miniş­trii, cari &u încurajat şi sprijinit mai mult şi mai inteligent pe scriitorii ro­mâni .

Iu semn de doliu, Senatul şi Ca­mera României şi-au ridicat şedinţele, iar ministrul instrucţiei, a dat ordin ca toate şcolile din ţară să-şi auspendeze cursurile pentru două zile.

Intre multele condoleoţe ce le-a primit văduva marelui dispărut sunt şi ale MM. LL. Regelui şi Reginei.

Înmormântarea rămăşiţelor pămân­teşti ale decedatului se va face azi după prânz.

Osia filiala »Albinei* din Bra-|0T- Aflăm, că d-1 Dr. Nicolae Fe- cerdea s'a retras din postul de di- rigent al filialei „Albina“ diu Bra­şov şi în locul dânsului a fost nu­mit d-1 Dr. Tiberiu Brediceanu, fost secretar al Centralei din Si- biiu.

Motivele retragerei d-1 ui Ve- cerdea nu le cunoaştem. Atâta ştim, că dânsul în răstimpul de 10 ani, cât a condus filiala „Albina“ din Braşov, s’a remarcat ca un băr­bat de-o rară conştienţiositate şi ca o putere de muncă, cum rar întâl­nim în viaţa noastră publică.

Di» despărţământul «Şgrcaia» al A- SQCiaţiumi. Ni ce scrie : Ou ocaziunea înfiinţării agenturii în comuna Veneţia- iuf. diu despărţământul «Şercaia», la ini­ţiativa d-Iui director al desp. Dr. Victor Fodor, ca rescumpdrare a felicitărilor de anul nou, au contribuit următorii domni :

a) La fondul ziariştilor români : Dr. Victor Fodor, Dr. Hariton Praiea, Dr. Iuliu Decian, Dr. Costi Moidovan, câte 5 cor., Gbeorghe Comaniciu 3 cor.. Dr, Traian Stoica, păr. Mihail Ganea, păr. Emilian Aldea, loan Gligore, Du­mitru Frâncu, Alex. Socaciu, Matei Matei şi Aurel CaDtor eâte 2 cor. me­dicinist Gh. Cornea 1 cor., — la olaltă 40 coroane, care sumă s a espediat azi la adresa institutului «Ardeleana», din Orăştie.

b) La fondul bibliotecii poporale din noua agentură : Dr. Iuliu Decian 6 cor., Dr. Victor Fodor, Dr. Hariton Pra­iea şi Dr. Coati Moldovanu, câte 5 cor., Dr. Traiun Stoica 2 cor., Matei Matei, Dumitru Frâncu, şi medicinistul Gh. Cornea câte 1 cor., — total 26 cor., care sumă s’a predat cassarului agen­turii. Primească generoşii donatri sin­cere mulţumite! Şercaia la 30 Dec. 1912. — Secretarul despărţământului.

Dela Universitatea poporală dinBiţj. Ni se scrie: In 29 a I. c. s’a ţinut o frumoasă serată. A vorbit despre «T e ­legrafia fără fir» di. prof. M. Şerban. D-1 I. Spătariu a declamat remarcabil, cu adevărat simţ şi interpretare «Lenora» de Bürger, trad. de St. O. Iosif, care & impus tuturor cari Dau as­cultat. A fost răsplătit cu aplauze fur­tunoase. A cântat apJ d-1 Pataky Vă-

leanu, apreciatul baritonist E de pri­sos să mai arăt valoarea acestui biiv' apreciat cântăreţ. Sub conducerea d lui Stefănuţiu, a esecutat corul teologilor— cvartet dupiu - - «Tarantella» de Perosi, acompaniată la iran de d-1 P. Boariu, teol. Acompaniamentul la pian pentru d-1 Pataky — l a susţinut ar tista noastră iubită, d-ra L. Mureşianu.- Val

Ganzul gsntn î austro-yr>pr în ¥608(1$ a fost nuarit dl. Dr. Iuliu Puş­căria. Semnificativ o.te, că dl Dr. Iuliu Puşcariu este primul român, originar din Braşov, care, deşi tinăr încă, — după studii strălucite făcute la Viers, — - e fost numit într’o situaţie atât de im­portantă, de catră ministerul de exter­ne dia Viena.

Necrolog, Preoţimea traetuluî Giur- geuiui eu adânca întristare, anunţă moartea prea iubitului coleg Gavril Ciobotar v, protopop onorar şi o^roch greco*cat, întâmplată repentin, în al 90-lea an ai etăţii şi al 62 lea al preo­ţie*. înmormântarea frăposatului va fi Marcuri în 1 Ianuarie 1913 la 10 oare a. in. îa cimitorul greco-cat. din Gyi- mesbűkk. Gyimeabukk. la 30 Decem­vrie 1912.

Din Bucovina. Cetim în „Viaţa Nouă“ : Nu pu*em să nu remarc&iu îm­bucurătorul fapt, că preşedintele actual ai tribunalului din Suceava, d. Hüod, e primul funcţionar înalt străin, care îşi dă seamă că funcţionarii sunt destinaţi pentru popor şi nu invers, şi că ei tre­buie deci sâ cunoască biae limba popo­rului. In eonsideraţiuoea acestui impe­rativ, a înfiinţat d-sa pe lângă Institu­tul, în a cărui fructe stă, un curs pen­tru limba română (2 ore pe săptămână), pe care îl frecventează întreg gremiui judecătorilor, cari nu ştiu român şte Cei mai diligent şi serios discipol e chiar d-sa însuşi. Limbi românească0 predă d. Dr. EPopovici, fără altă recom­pensa, decât că toţi eievii săi, dela practicanţi până la preşedinte, îşi dau cea mai mare silinţă să-i satisfacă, do* vedindu-i că munca sa na-i va fi înzâd r.

Pedepsiţi fsrâ Visă. Pe baza unui ordin al ministrului de justiţie italian, au fost puşi zilele acestea pe picior li­ber, doi tânări, cari acum 10 ani fuse­seră osândiţi la 30 ani închisoare, acu­zaţi fiind că au săvârşit un omor. Zi­lele acestea însă s-a aflat, că ambii a- cuzaţi sunt nevinovaţi şi astfel după o petrecere de 10 ani Intr-o închisoare din Geaoa, au fost puşi pe picior liber.

Victime sie dragostei. Ăiaităsearătrei tineri Intraseră intr-o cafenea din Viena, undo au luat loc ia aceeaşi masă şi fiecare şi-a comandat câte-un ceai. De odată toţi trei s-au răsturnat la pământ. A fost chemată imediat sal­vare«, tare însă nu le a mai putut a- juta nimic, căci muriseră. Iu buzunarul unuia dintre ei a fost aflată o scrisoare, d;n c&re reiese, că se înţelege seră ca să-şi curme vieaţa prin otravă — pentru o fată, pe care o iuoiseră toţi trei.

Câte SDle sântjiecer? Astronomii au publicat în diferite rânduri, diferite statistice despre numărui stelelor. Na­turii, că nu toţ; au ajuns, îa socotelile lor, ia acelaş număr <Jo stele, căci şi numărul acestora a cr escut gradat cu desvoltarea şi perfecţionarea aparatelor astronomice, ciri au pormis descope­rirea de stele noui, neobservate mai înainte. Caa mai noua statistică de a- eest fel este aceea a astronomului en­glez Chapman, după care numărul ste­lelor se urcă i i 53 milioane. Chaoman a împărţit bolta cerească în 206 de părţi egale, pe cari ie-a fotografiat apoi deosebit. Cu microscopul a numărat a- poi steleie de pe fiecare fotografie. Se înţelege, că în cele 53 mUioaae nu se cuprinde numărul tuturor stelelor, ci numai acelea, cari pot fi observate cu aparatele astronomice de azi.

Gsi ifiii potrivii oaüGd fis Gráciánpentru copii şi copilele noastre: spo­vedea um i fetiţei, ioc. de O. Muşlea în*/. Br»şov o povestire "uşoară şi fruu oasă. Preţul 30 bani. Dacă se comandă mai multe exemplare, pentru elemi uoei şooaie la 15 exemplare unul se dă ca rabat. A se adresa autorului.

La fondul sasai împrisaaats eu MU Ú8 Vânzării administrat de »SoeDtai.ea meseriaşilor romám dm Blaj« au intrat următoarele contribuim loan Moldoven cancei. metrop. din prilejui logodnei cu d-şoara Lucia Stoica din Micăsasa 2 cor. Dr. Varilo Boioga, direct, şcodi ci­vile Sibiio, Dr. loan Raţia p/oi. Blaj, Ierocim Danisă, protopop Călin» cate i cur. Nicolae Coste», castelan Blaj 2 cor. Emil Marcu, preot 5Ü fii. Dr. losil Boca, adv. Deş 2 cor. Dr. Putraşsu, me­dic, Tálcáéi 3 cor. Cu prilejul hiroto­nirii întru preoţii: Tornas Mircea, Tohan 5 cor. Vasile Dancu, Nadăşui unguresc1 cor. loan Pictea, Ohaba, io&u Trrian}

Livadia, loan Velicea, Spătac şi GeorgeCaia?'. ÎHmbav câte 2 cor.

La fon tul orfan Mor şi văduvelor de meseriaşi Dr. I. Raţiu, prof. Blaj 1 cor. Nicolae Baci pantofar din Blaj în loc de anunţuri de căsătoria cu d-şoara Orian 25 cor. Pentru oontriburi mulţu* meşte G. Prscup, prezident.

Apolo-Bioskop. Joi şi Vineri în 2 şi 3 lanuari -: Pompierii în Milano, (actualitate), industria de mobile peutru păpuşi, (instructiv). Harpia, (humuristie filmul 500 înjuri;. Pendula de perete, (umor). Micui păzitor al turnului, (fil­mul 500 m. după natură). Micul cân­tăreţ de stradă, (dramă filmul 500 metri). Afară de program: «Fericirea scump plătită», (dramă în 3 acte filmul 1. Z500 metri.

Sâmbătă şi Duminecă programnou.

AyfS Domnul Dr. Octaviaa Cernea advocat iu Zerneşti şi-a mutat cance­laria advocaţiaîa în casele proprii (Piaţa Zârneştilor, largă pretură). 1— 1

In canseiaria fi lai adv. Dr. NicolaeIOH0SGU din Caransebeş află aplicare imediată un scriitor cu praxă bună.

1 — 1

Atragem atenţiunea cumpărători­lor da mobile asupra anunţului: 8 » â - Izelff şi Ueti9 fabrică de mobile.

Din Maramnrăs.iPublicăm raportul general despre acti­

vitatea comitetului despărţământului „Vişău- Iza“ al „Asociaţiunii“ , prezentat Ia prima adu­nare generală a despărţământului, ţinută în 1 Dec. c. în comuna Dragomireşti, despre care a’a scris la timpul său.

Raportul comitetului ne dă un tablou oultural-economic despre Maramurăş în ge­neral şi în special despre fiecare comună apar­ţinătoare despărţământului Visau-1 za.

Raportul e următorul;Poporul român din Maramurăş a

trăit până acuma în privinţa culturală cu totul separat de întregul neamului românesc din această ţară. Partea co­vârşitoare a poporului român din Ma­ramureş fiind de origine nobilă a fost de credinţă, ca mai bine se va con- zerva, dacă şi în privinţa culturală va trăi separat de fraţii săi din alte părţi.

Condus de cel mai mare separa­tism, cultura poporului român din a- ceste părţi până acum de curând se mărginea Ia şcoaiă, în care învăţa pu­ţin a scrie şi a ceti. Şcoalele rurale confesionale s-au înfiinţat pe timpul absolutizmuiui. Şco&lele aceste au făcut mult, dar pentru ridicarea culturală a poporului n-au fost do-ajuns, cu atât mai mult, cu cât puţinele cunoştinţe, câştigate în acesta şcoale, ie cam uită ţăranul român, mai cu seamă dacă lip­seşte ocazia de-a repeţi cele învăţate şi daca lipseşte imboldul şi agitaţia spi­rituală, care trezeşte şi ţine treaz in­teresul faţă de cultură.

Pentru ridicarea culturală a popo­rului diu acest ţinut, nu s-a făcut aproape nimic. Intelectualii s-£U măr­ginit Ia mod mehanic ia agendele ofi­ciului ior, încolo ou s’au interesat de soartea şi înaintarea culturală a popo­rului nostru, astfel, că acesta a rămas de tot înapoiat. Rezultatul acestei stări a fost decăderea economică.

Iu urma înapoierii şi decăderei economice se observă o decădere pe toate terouele, astfel şi pe terenul vie­ţii culturale, sociale. Nu numai la po­por se observă aceasta, dar şi ia inte­lectualii noştri, in ioc de progres, o stagnare dureroasă Afară de legătu­rile de rudenie cu mai există altă le­gătură spre ceva scop obştesc, spre un scop mai înalt, lipseşte deci simţul tso- lidantăţii, ca rezultantul unei culturi na­ţionale superioare. Convenirile, ce se aranjau, nu erau potrivite da ioc să stârnească simţ de solidaritate şi dra­goste ae neam, las, că oamenii nici nu se cunoşteau, şi noflind vre-o organi­zare oareşetoe, nu prod uceau nici ua rezultat vrednic de pomenire cu laudă.

in aoii 1860—70 intelectualii de pe aceia vremuri, ee-i drept cu multe jertfe şi cu mare greu au pus bazele unei preparandii româneşti în Sighet, au iufimţat »Asociaţiuneu pentru cul­tura poporului ro nda din Maramurăşt şi o » Societate de lectură«, Preparandia şi societatea n-au fost trainice, iară Asociaţi unea şi-a restrius activitatea in jurul unui singur scop: Susţinerea coo- vietuiui. Menirea adevărată : Dezvolta­rea cultului naţionale, a fost dată ui- tarei, .nceit convict e rostul jalnic ai preparandiei şi susţinerea acestuia este astăzi singurul scop al »Asociaţiunei« înfiinţata pentru »cultura poporului*. Afara tie acest convict — altă institu­ţie românească culturală, n-a fost, şi şi acesta nu e în stare de-a da o creş­tere naţională sănătoasă studeaţimei adăpostite în ei. In urma acestora e -Şor de înţeles, că inteliginţa română %

atât cea din oraş, cât şi cea dela ţeară, nu s-a cultivat în limba maternă şl departe de-a cultiva sau cel puţin a stîrni simţul naţional, a l&sat şi ţără­nimea să se mistue orbecând In cel mai mare lotunerec. Poporul l&sat în îuvâlmăşală cu elementul distrugător ce a venit ca potopul din Galiţia in ţi­nuturile noastre, n’a fost in staro să ţină pept cu liftele streine nici să dez- voaite economie raţională pe întinsele moşii boiereşti, cari în vremi le grele de azi reclamau cunoştinţe potrivite tim­pului în care trăim, şi a dat înapoi în­glodat în toate relele. Astfel vedem cu cea mai mare durere sufletească, cum se înstăpânesc pe pământul descălecă­torilor de ţară toate liftele şi spurcă­ciunile apusului şi răsăritului

In împrejurările aceste s-a dove­dit de neapărată trebuinţă strângerea legăturilor între fraţii din celelalte părţi ale ţărei şi între poporul mara­ma răşan, de-a umplea golul, ce era in­tre intelectuali şi popor şi a ţinea trează agitaţia spirituală, cel mai bun strat pentru găminţele unei înaintări pe terenul cuiturei naţionale, cu alte cuvinte s-a simţit lipsa înfiinţărei unui despărţământ cl »Asociaţiunei«.

Preoţimea din tractul protopopesc al leudului în conferinţa sa ţinută in toamna anului 1910 în comuna Cuhea la propunerea şi inzistinţa directorului de azi a Despărţământului nostru, a re­cunoscut necesitatea înfiinţării unui des­părţământ al »Asociaţiunii« in ^Mara- murăş şi a luat hotărâre vrednică în cauză. — De oare*ce însă despărţămân­tul nu s’a putut înfiinţa peste Întreg Maramurăşul la iniţiativa şi cu conlu­crarea superiorilor bisericeşti şi a in- tele tualilor români puşi în fruntea mişcărilor sociale din Comitat.

Câţi-va intelectuali din Viş&u şi de pe valea Izei, înfruntând o mulţime de piedeci, au înfiinţat ia 20 August 1911, Despărţământul aşa numit »Vi- şău-Iza« al »Asociaţiunei«, alegându-se la adunarea generală constituantă con­dusă prin d-1 secretar ai Comitetului central Oct. C. Tăslăuaou d-1 Emil Bran de director, iar in comitetul des­părţământului d-nii î 1) loan Tarţa. preot în Săcel, 2) Artur Anderco, preot în Cuhea, 3) Dr. I. Kindriş, 4) Dr. G. luga, advocaţi în Vişău şi 5) loan Bărlea, preot-capelan în leud.

Activitatea acestui comitet, sau mai bine zis ai despărţământului s'a «stins de peste toate comunele din cer­curile pretoriile ale „Vişăului şi a Izel 20 la număr. Mai in jos pe valea Izel s’au peste cercul Sugatagului n-am vrut să ne estindem, pentru că ne-am simţit prea slabi şl nechemaţi să facem noi organizarea culturală în întreg Ma- ramurăşul. Afară de acea cercurile Su­gatagului şi a Sighetului îşi au bărbaţii lor fruntaşi, români probaţi, cari nu numai dreptul, dar şi datorinţa o au ca dânşii să deschidă porţile scoal8i de redeşteptare naţională şi culturală şi să deie în mâna poporului cartea româ­nească, izvorul iubire! de neam, a cul­turel şi a propăşire!.

Comitetul ales în fruntea despăr­ţământului a emis în mai multe rân­duri circulare câtrâ preoţime, în care a rugat-o să intre în şirul membrilor A so ‘iaţlunei, să uşureze starea innapoe iată culturaiă-economică din parohiii- încredinţate păstorirei lor şi cunoscă­tori in împrejurările locale, să deie sfatul necesar, ce obiecte au să trateze mai cu succes ia conferenţele proiectate.

In decursul anului a ţinut 8 şe­dinţe, în care s’a lămurit cercul de ac­tivitate, a luat hotărâre pentru ţinerea prelegerilor şi a căutat mijloace de propă­şire. La serbările jubilare ale »Astrei«, aranjiate la Maj, a delegat) în numele despărţământului pe dl. Dr. G. Juga, care couf-jrm mandatului primit a şi participat in mod oficios ia aceste ser­bări. La adunarea generală din 13 Octomvrie a. c., ţinută în hibiiu, fiind din pricină ploilor foarte anevoioasă, ba aproape imposibilă comunicaţia, n-au putut să se prezinte la aduuare deie - , gaţii. La constituire noui despărţământ a avu t'17 membri) ordinari, şi 100 de : membrii ajutători.

Comitetul a făcut propajgandâ pen­tru câştigarea de membrii ajutăto­ri şi astfel pentru răspândirea »B i­bliotecii poporale« prin prelegeri po­porale, ce a hotărât să se ţină în toate comunele sub conducerea unui delegat din centru a comitetului districtual. La prelegerile aceste s’au angajat ca con­ferenţiari membrii comitetului. S-au re- cercat şi rugat din partea comitetului, toţi preoţii şi intelectualii de pe terito­riul despărţământului să se angajeze fiecare baremi cu râte o prelegere po­porală. (Va urma)

Proprietar:Tip. A. Mureşianu : Branisoe & Oomp

Redactor responzabll : loan Brotea.

ÎNCHIDEŢI

Y0TSCH OTTO, inventator

GURA... dacă ai dinţi urâţi cumpără-ţi un tub de pastă de dinţi din cărbuni de tei „EEFOKM“ cu 70 bani. — Folosind-o 3 zile vei avea dinţi albi ca zăpada.

A t u n c i v o r b e ş t eşi esclusiv singurul fabricant, farmacia „Őrangyal“ în Tatrang, comiţatul

şi spune-i ori şi cui, că acest minunat preparat l-ai cumpărat în prăvălia lui E. A. Or end i şi drogueria L a n g şi T h e i l în Târgu Grâului

Braşov. — Laborator chemic. — Singurul preparat care nu aţacă dinţii

4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Ir. 189-*JSZ

Vă rugăm să priviţi vitrinele la

LANG, ROSERTHAL ii PALMHERTTârgul "boilor Nr. 1. B E A Ş 0 7 , Strada porţii TTr. 4.

O i■Æ

m mjffiSMiBftyriEvaasBtwi

M O B I L E B U N Elucrate de măieştri din Braşov, — se capătă în asortiment bogat în

Hala de m ă rfu ri a s o c ie tă ţii industria le din B raşo v , î>Pentru lucru solid ş i bun se dă garanţie pe cinci ani.

0

Cei mai mari posesori de vii şi vinuri din Ardea!.

F r i e d H c h C z e l i & F i irecomandă vinurile naturale de Ardeal recunosc ute ea excelente şi a rom e:

© OQ

0©

§Q

O0

din 19101910

Traminer din 1911 * „ 1889

Sauvignon „ 1889Vinuri de Adeal alese „ 1889

RiesliugRieslimg curat „Mâdchentraube cultu­

ră proprie „ 1911Muskatler „ 1911Vin vechiu de masă, vin pentru apă, mişmaş excelent, mai de­parte: Tocaer veritabil (din viilo prinţului Hohenlohe). Toeaer-Szomorodner, Ausbruch grecesc, Ausbrueh Saraos, Pelm de Torino, Malega, şampanie Torley-Talisman, Casiuo-Sec, Klei-

noşeg, Andreny-Sec se capătă în Pivniţa ESZÎBFkâzy.X Recomandăm şi »orturile de bere excelente: bere de Crăciun, X bere Salvator, bere dupiă de malţ, care se capăt în toate loca* x lurile noaetre, şi la vânzători.

O o e © © o e © 0 © a e e ® a © a e

§§oo©0

©

©©0@

xx

xXXoXX8

©OOOOOÛ X o o o o o o o ~ r o o o o o

N. i. F O L Y O V I T S »ucc-

H o l t r i c h - U j h e l y i ,BRAŞOV, Tárgy grâului Nr. 4.

OOOOOOG

O N a

o lini

Mare asortiment în stofe moderne pentru dame şi bărbaţi.

:— : — Stofe de haine şi Albituri. — :— •

Trusouri complete.

XXXXXXoo8

T I N I C H I G I U Şl I K S T A L T E A U R .

BRAŞOV, TÎRGUI CAILOR 20Recomandă #n. pr*pri®tari ie casă, cl®*®t® patentate, caro nu î*gkeaţă şi se spală cu apă.

S’a probat în trei erai foarte as pre şi s'a ccastafat că hu

pe?te kgheţa.

I pentru a se putsa instala nu se pretind spese *isri5 »ici

vre un local deosebit.

r

8 Serviciu prompt! Preţuri ieftine! O

8oXOOOGOGOOOO X o o o o o o o o o o o o o osVăpsitoriaarlistică de lux şi curăţire hemică.

G . S O L I M G E R S u c c e s o r i .Sti\ Spitalului 64, vis-â-vis cu Hotei Coroană,

se recomandă pentru toate lucrările ce cade în- branşa aceasta. Curăţire hemică de garderobe de dame şi domni, în mătase, lână, bumbac, întindere modernă de perdele pe cadre patent ete. Costume de bărbaţi se curăţă hernie şi reparează în ate-

d î o v i t a t e ! Hei propriu ca nouă. w o v i t a t E!

- = P E N E I ) E S T R U Ţse curăţă sau vopseşte în colori moderne şi leagă cu preţ ieftin în Pleureuse* Rochi de dame, haine bărbăteşti se văpseste în colori modeme, asemenea stofe de mobile, perdele de lână, draperi etc. Negru pentru je lit la dorinţă se execută în 48 ore.

Mai departe se primesc pentru se sonul de earnă, mantale de pluş de dame, precum şi baltoane de

domni spre curăţire cu abur.

Onor. muştir: se liferă lucrări ireproşabile. Rog de sprijin

R e p re z e n ta n ţa p r in c ip a lă a

Fabrieei de Maşini a Gâilor ferate reg. ung. de statpeatrm maşini da treorat, motoare — benzin — gaz şi locomobile. iastalaţiami i® mori, tot felul d® maşi i şi unelte agr c le. — Riovitste ! r « t e n t „ R e c a rd 1IU m a ­ş in ă da sâm & nat, şir p® şir, care samănă în rânduri şi guaoeş e : 3 maşini îutr’ana

Reprezentant al fabrieei di maşini Massey-Harris S. A.» • r s t p®atru legat snopi, maşini da secerat. Aparat® de cosit, greblat. UTeritste! H a s s e y -H a r r i t G r e b la d e t r a s b o ad a , « « « b l i a t r fn to re ă to r de fd a , 2 maşini îatr’aaa comstrvat« dia cţ®l.

Reprezentant al fabrieei de maşini Feber Miklts S. A. „Ibeeord“ Zugţşl®p.) Benzinlocomabile pentru scopuri de tracţiaui ca p lu g u r i ş l tm b lă tit , aaai d®;&rt® pentru mori, sau H®xelmaşiai, Beazia-motoar® şi articol® pentru aia- şini d® îmblăcit, aparat® pentru mori, tăiat bala® lastalaţiuni c®mpl®ct® pemtru cameră d® far j.

Reprezentant al S. A. Alfa Separater . spaciaj aparat® de răcit antal, ar-©ioar®, instalaţii complecte p®mtru Jăptârii ccl®mai bune aburit®ar® de nutreţ ca raaşiai de recit aerai.

Ăltemibile, i utobuse direrse cu garanţie.

Maşini de transport pov r& pentru vapoare.

Eternit-Scbist cel mai bun coperişi.fifflfPrî cphimh cu niaşini a# treerat d® tot soiul, m®t®are, maşiaiAlăuCii UC bullllilU agricol® şi un®lt® de agriculturi*, ca c®adiţii avaatagi®ase.

P ărţ i foosthntiT f de m aşini.panopjfnpj de maşini şi uaelte agronomice cu preţari ieftiae prin aaaşinişti anga UG|i&Uiail jaţ,i gpre acest scop.

cSSif Josef Lânyi BBAŞ0.!f:,.,s?Z li 3ă 2 0 1

«C8V

«•9

uS•*»tm£Ï

l'M are »sortişi» esőt de cravate.

MIRACULOS DE IEFTINE.Stofe őe cofttume şi Bluse din cauza reducere! deposi-

tului la

FRAŢIÎ GRÂEF,9 Strada Vămei 9

Albituri pentru domni. Articole de uport

8N«■£2,

%a

9K®<

Beutură esc«- lentă şi cu gust bun, care pro duce sânge - Recomandat de

i / medici contra boalei de ane inie, lipsă de sânge, nervoşi tate, reconya

leseenţă. — Influinţea ă producerea sângelui, întărind muşchii şi nervii da apetit asupra stom ceva urmări neplăcuta jără a avea acului sau la dinţi.

Preţul unei sticle mari Cor. 3.50 una mică Cor. 2.—. Se capătă în toate farmaciile».

Depozitul principal Ja:

QUIPO FABRITIUSfarmaeiat fu Slbilu.

mm»

S

J

Ghete de dame şi bărbaţi.Marca Salamander ă Cor. 16 50 executare de lux â Cor. 20*50

neîntrecute Ii durabilitate.Magazine speciale pentru gheteFrederic IpsenetComp

B R A Ş O V ,

Strada Vămii 36.M e d i a ş ,

piaţa mare 26.S i g h i ş o a r a ,

140,1 -5 0

»0 0 € K H > 0 (

0

Atelier tehnic dantistic

L SOLEBRAŞOV, Strada Vămii Nr. 19

Execută toate lucrările ce cad în branşa dantistică solid şi cu preţ moderat. — Spe­cialist în coroană $i pod-Pacienţii din provincie să ser­

vesc în 24 oare.102

(5

99 0 0 0 0 € > 0 € H > 0 € K > O G * O f

Qfl Pflnătă cupreţşioondiţiicon- DC liâjm ld venabile, pe lângă

plfttire şi în rate,maşini de cusut, fabricat de ran­gul prim, mobile de lemn şi fer, tablouri, oglinzi, ciasornice de pă­rete şi buzunar, tacâmuri de argint de china, garnituri de salon, saltele de divan, pâazături de tot felul, covoare, plapome, rochi, haine de rărbaţi şi băeţi şi după măsură. Mare asortiment în stindarde naţionale.

Szollosy Zs.Braşov, strada Porţii 69.

Imezt* .JTsasmt

Hossz Miksa. Fabr i c s de mobi leB ékéscsaba, N agyvárad, B raşov, Strada Váméi 32.

Mobile de calitate superioară de tâmplărie şi tapeţate. — Cu preţuri convenabile pe lângă garanţie. Aranjament complect i e l®cuinţe. Planuri industriale artişti®. 0®ntoar i e desem» Planuri gratuite.

Telefeo 513.

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞANU, BRAN ISC* & COMP: BRAŞO V.