I 13-2002

8/8/2019 I 13-2002

http://slidepdf.com/reader/full/i-13-2002 1/71

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREAINSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ

Indicativ: I 13 - 02Înlocuieşte: I 13 - 94

Cuprins* OBIECT. DOMENIU DE APLICARE* CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE* NECESARUL DE CǍLDURǍ PENTRU ÎNCǍLZIRE* ALEGEREA SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE* INSTALAŢII INTERIOARE DE INCĂLZIRE CENTRALĂ* ÎNCǍLZIREA CU CORPURI DE ÎNCĂLZIRE* ÎNCǍLZIREA CU AER CALD* ÎNCĂLZIREA PRIN RADIAŢIE* CENTRALE TERMICE* ORGANIZAREA CENTRALEI TERMICE ŞI AMENAJǍRI * PUNCTE TERMICE* REŢELE TERMICE* MASURI PENTRU PRELUAREA DILATĂRII CONDUCTELOR* CONDIŢII DE MONTARE* IZOLAREA TERMICǍ A INSTALAŢIILOR* APARATE DE MǍSURǍ , AUTOMATIZARE, CONTORIZARE

* PREVEDERI PENTRU DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR* CONDIŢII DE CALITATE PENTRU MATERIALE, AGREGATE, APARATE* EXECUTAREA LUCRǍRILOR DE INSTALAŢII DE ÎNCǍLZIRE* CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ.PROBE.* Anexa 1: PRESCRIPŢII UTILE LA PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DEÎNCǍLZIRE CENTRALǍ * Anexa 2: LISTA STANDARDELOR DE STAT APLICABILE LA PROIECTAREA ŞIEXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ * A nexa 3: CONŢINUTUL CADRU AL REFERATULUI DE VERIFICARE A PROIECTELOR DEINSTALAŢII DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală din clădiri, a reţelelor termice şi a surselor termice (centrale termice, punctetermice) aferente acestora, a instalaţiilor de preparare a apei calde de consum, folosind global, în continuare, denumirea convenţională “instalaţii de încălzire centrală”.1.2. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:

• instalaţii din clădiri noi ;• instalaţii din clădiri existente, la care se introduc, se modernizează sau se transformă

instalaţiile după criterii funcţionale, de siguranţă, ecologice, economic - energetice şi -eventual - altele specifice.

1.3. Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranţă, ecologice, la cele carepot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot afecta construcţii sau alte valori materiale, precumşi cele referitoare la asigurarea cerinţelor de calitate specificate la art.2.1. au caracter de

obligativitate.1.4. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile de încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor, siguranţa la foc,intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii etc.Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şinu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, încorelare cu problemele de încălzire centrală, specifice capitolului respectiv.Aceste prevederi trebuie să stea în atenţia celorlalţi specialişti (arhitecţi, constructori,instalatori din alte categorii de instalaţii, tehnologi) cu care colaborează specialiştii în instalaţiide încălzire centrală.1.5. În sensul menţionat anterior, la proiectarea şi excutarea instalaţiilor de încălzire centralăse vor respecta - de asemenea - prevederile corespunzătoare cuprinse în:

• Normele generale de protecţie a muncii ;• Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor;• Prescripţiile tehnice ISCIR ;

1

8/8/2019 I 13-2002


• Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale -I 6 ;

• Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare - I 9 ;• Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare - I 5 ;• Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la

1000 V.c.a. şi 1500 V.c.c. - I 7 ;• Normativele privitoare la protecţia termică a clădirilor C 107/1, 2, 3, 4, 5 ;• Normativul pentru protecţia antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social - culturale,

agrozootehnice şi industriale - P100;•

Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor - P118 ;• Alte prescripţii cuprinse în Anexa I.

1.6. Nu fac obiectul prezentului normative :• centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte având puterea unitată peste 6

MW şi cele echipate cu cazane de abur la presiunea peste 8 bar sau având capacitateatermică peste 6 t/h;

• depozitele exterioare şi instalaţiile de transport pentru combustibil solid, aferentecentralelor termice ;

• reţelele de termoficare cu apă fierbinte sau abur şi punctele termice urbane .1.7. Normativul nu cuprinde prevederi specifice privind:

• instalaţiile de încălzire din sere, adăposturi pentru animale, sau spaţii deschise ;• instalaţiile de încălzire din clădiri cu întreruperi de utilizare repetate cu o durată mai

mare de 48 ore şi din construcţii cu caracter special (de ex.: adăposturi) ;• instalaţii de încălzire cu aer cald (partea de prescripţii caracteristică instalaţiilor deventilare) ;

• instalaţiile cu caracter special, pentru procese tehnologice ;• sisteme sau elemente de instalaţii care fac obiectul unei cercetări sau expertimentări .

1.8. Prezentul normativ conţine listele reglementărilor tehnice (Anexa I) şi ale standardelor(Anexa II) utile la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.În conţinutul normativului se utilizează terminologia de specialitate conform STAS 4369“Instalaţii de încălzire şi ventilare. Terminologie”.[top]

2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală se face cu scopul ca acestea să

corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de peformnţă, referitoare la cerinţele definitede Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii:

• rezistenţă şi stabilite ;• siguranţă în exploatare ;• siguranţă la foc ;• igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediulu i• izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie ;• protecţia împotriva zgomotului.

Nivelurile minime de performanţă referitoare la aceste cerinţe sunt prevederi obligatorii dinprezentul normativ şi din reglementările tehnice în vigoare.2.2 Alegerea soluţiilor se va face după criterii tehnice şi economice, ţinând seama denecesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.

În analizele privind economicitatea unei soluţii, inclusiv oportunitatea unei modernizări sautransformări, se vor lua în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi alexploatării.Pentru încălzirea clădirilor se recomandă soluţia de încălzire centrală, ţinând seama decerinţele pe care aceasta le poate satisface (art.2.1.), de avantajele soluţiei şi de criteriileeconomice menţionate anterior.Utilizarea încălzirii centrale este obligatorie atunci când este impusă de condiţiile tehnologiceale producţiei industriale, de cele de depozitare sau de condiţii de siguranţă la foc.Proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală2.3. Proiectarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrala se recomandă să fie realizată decătre societăţi (agenţi economici) care au certificare profesională din partea organismelorabilitate.2.4. Instalaţiile de încălzire centrală se realizează numai pe bază de proiect.

Proiectul se elaborează de către proiectanţi autorizaţi, cu competenţe în domeniu.Autorizarea (certificarea) proiectanţilor se face pe baza unor regulamente specifice aprobatede către MLPTL.

2

8/8/2019 I 13-2002


Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestaţi MLPTL. Referatul de verificare alproiectului se întocmeşte conform Anexei 3 şi face parte integrantă din proiect.2.5. Proiectul instalaţiei de încălzire centrală se va întocmi pe faze de proiectare. Fazele deproiectare şi conţinutul acestora, în conformitate cu legile şi reglementările tehnice în vigoareşi cu specificul lucrărilor de instalaţii de încălzire, sunt următoarele:2.5.1. Studiul de fezabilitateLa baza studiului de fezabilitate stă tema de proiectare întocmită de către beneficiar.Studiul de fezabilitate se realizează pentru obiecte de investiţii pentru instalaţii de încălzirecentrală (centrale termice, reţele termice etc.) şi are rolul de a stabili indicatorii tehnico-economici şi soluţiile principale ale lucrării.

Este obligatorie obţinerea tuturor avizelor şi acordurilor necesare realizării lucrării.Acestea sunt, în principal, următoarele:

• certificatul de urbanism ;• avizele pentru asigurarea cu utilităţi (apă-canal, gaze, energie electrică etc.) ;• acordul pentru necesarul de energie şi combustibili ;• acordul de mediu, pentru instalarea centralelor termice cu puterea de peste 70 kW.

În situaţiile în care este necesară o fundamentare deosebită a necesităţii şi oportunităţiirealizării obiectivului de investiţie se întocmeşte un studiu de prefezabilitate, ca fazăpremergătoare studiului de fezabilitate.2.5.2. Proiectul tehnicProiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat sau pe baza temei deproiectare întocmite de către beneficiar, în cazul în care nu se face studiu de fezabilitate.

Proiectul tehnic pentru instalaţii de încălzire centrală trebuie să conţină următoareledocumentaţii:a) Părţile scrise :

• Borderou ;• Foaie cu responsabilităţi (lista de semnături) ;• Memoriu tehnic ;• Breviarul de calcul ;• Caietele de sarcini ;• Listele cu cantităţi de lucrări (antemăsurători) ;• Listele cu cantităţi de echipamente, inclusiv dotările ;• Specificaţiile tehnice ;• Graficul de realizare a lucrărilor .

b) Părţile desenate :• Schemele funcţionale (schema centralei termice, schema coloanelor etc.) ;• Planurile instalaţiei, cu amplasarea corpurilor de încălzire şi a echipamentului principal;

trasee de distribuţie ;• Planul reţelelor termice .

2.5.3. Detaliile de execuţieDetaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, dupăstabilirea executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor deinstalaţii în urma licitaţiei de execuţie.Detaliile de execuţie trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru buna execuţie ainstalaţiei, detaliind informaţiile furnizate prin proiectul tehnic.Detaliile de execuţie pentru instalaţii de încălzire centrală trebuie să conţină următoareledocumentaţii:a) Părţile scrise :

• Borderou ;• Foaie cu responsabilităţi (lista de semnături) ;• Memoriu tehnic ;• Instrucţiuni de exploatare şi de reglare ;• Graficul cu fazele determinante pentru controlul calităţii execuţiei;• Graficul de realizare a lucrărilor .

b) Părţile desenate :• Schemele funcţionale ;• Planurile instalaţiei ;• Planul şi profilul longitudinal al reţelelor termice ;• Secţiuni şi detalii de montaj .• Detalii de execuţie pentru elementele instalaţiei (distribuitor, colector, butelie de

egalizare a presiunilor, suporţi, pozarea aparaturii de măsură şi control etc.)

3

8/8/2019 I 13-2002


2.6. Proiectul de execuţie al instalaţiei de încălzire centrală (proiectul tehnic, detaliile deexecuţie, dispoziţiile de şantier) va fi cuprins în Cartea tehnică a construcţiei, deţinută deproprietar.2.7. Începerea executării oricăror lucrări de instalaţii de încălzire centrală este permisă numaidupă ce executantul a primit:

• proiectul instalaţiei, la fazele Proiect ethnic. Detalii de execuţie şi, verificat de cătreverificatori tehnici MLPTL ;

• avizele şi acordurile necesare ;• autorizaţia de construire .

Este obligatoriu de înştiinţat, înainte de începerea lucrărilor, Inspecţia de stat în construcţii,conform reglementărilor legale.2.8. Executarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală poate fi realizată numai de cătresocietăţi (agenţi economici) care au primit certificarea profesională din partea organismelorabilitate de MLPTL şi agreerea tehnică din partea beneficiarului sau distribuitorului de energietermică, după caz.2.9. Executarea instalaţiilor de încălzire centrală se realizează cu materiale şi echipamenteomologate şi agrementate, însoţite de certificate de calitate şi care corespund prevederilor dinproiect.2.10. Se va asigura controlul execuţiei lucrărilor de încălzire centrală pe şantier de cătrebeneficiar (investitor) şi executant prin persoane specializate şi atestate: diriginţi de şantieratestaţi MLPTL, responsabili cu execuţia lucrărilor atestaţi MLPTL şi, după caz, autorizaţi CQ şiconsultanţi tehnici - experţi.

Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de încălzire centralăÎn funcţie de domeniul de activitate şi de destinaţia lucrărilor, competenţele instalatorilorautorizaţi sunt:2.11. Gradul I. Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor de instalaţii de încălzirecentrală2.12. Gradul II. Proiectarea, executarea şi exploatarea lucrărilor de instalaţii de încălzirecentrală aferente clădirilor (instalaţii interioare de încălzire)2.13. Gradul III. Executarea şi exploatarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală.Autorizarea instalatorilor2.14. Autorizarea instalatorilor de încălzire centrală se face pe bază de examen de către comisiinumite de MLPTL.Membrii Comisiei de autorizare sunt specialişti propuşi de:

• MLPTL ;• Inspecţia de Stat în Construcţii ;• AIIR (Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România) ;• ANPPGCL - Comitetul Naţional al Producătorilor şi Distribuitorilor de Energie Termică din

România ;• Institutele de învăţământ superior cu profil de instalaţii din ţară .

2.15. Actele necesare pentru înscriere la examen sunt:• Cerere tip ;• Memoriu de activitate tehnică ;• Copie după actele de studii şi pregătire profesională ;• Două fotografii tip legitimaţie .

2.16. Actele pentru înscriere la examen se depun la Comisia de autorizare.

2.17. Condiţiile de studii şi practică în proiectare sau execuţie de lucrări de instalaţii de încălzire centrală, ce trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare,sunt:Gradul I - Ingineri din domeniul instalaţiilor pentru construcţii care au lucrat efectiv înproiectare sau execuţie de instalaţii de încălzire centrală 6 ani sau ca instalator autorizatgradul II tip de 3 ani.Gradul II - Ingineri şi subingineri din domeniul instalaţiilor pentru construcţii care au lucratefectiv în proiectare sau execuţie instalaţii de încălzire centrală 4 ani sau ca instalator autorizatgradul III timp de 2 ani.Gradul III - Ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri şi lucrători calificaţi din domeniile: instalaţiipentru construcţii, mecanică şi energetică care au lucrat efectiv la instalaţii de încălzirecentrală un timp de cel puţin:

• 2 ani pentru ingineri şi subingineri de instalaţii ;• 3 ani pentru ingineri şi subingineri mecanici sau energetici ;• 4 ani pentru tehnicieni, maiştri şi lucrători calificaţi .

4

8/8/2019 I 13-2002


2.18. Promovarea examenului pentru obţinerea autorizaţiei se face pe baza cunoştiinţelorteoretice şi practice din domeniul instalaţiilor de încălzire centrală, în limita gradului solicitat,privind:

• Reglementările tehnice pentru instalaţiile de încălzire centrală ;• Normele tehnice de execuţie şi tehnologia de montaj ;• Normele tehnice de exploatare ;• Normele privind protecţia, siguranţa şi igiena muncii ;• Normele P.S.I.

2.19. În mod excepţional, comisia de autorizare va acorda autorizaţia de instalator de încălzire

centrală gradul I, fără susţinere de examen, experţilor tehnici şi verificatorilor de proiecteatestaţi MLPTL, la cererea acestora.[top]

3. NECESARUL DE CǍLDURǍ PENTRU ÎNCǍLZIREDeterminarea necesarului de căldură3.1. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzirea încăperilor se calculează conform SR1907şi se corectează în funcţie de rezultatul bilanţului termic al încăperilor. In bilanţ se ţine seamade degajările de căldură rezultate din procesul tehnologic, de aporturile permanente de căldurăale încăperilor învecinate, de necesarul de căldură pentru încălzirea aerului proaspăt pentruventilare.3.2. Pentru încăperi cu suprafaţa peste 100 mp sau înălţimi peste 5 m, necesarul de căldură secalculează separat pentru zonele cu degajări de căldură şi pentru cele fără degajări, în vederea

repartizării judicioase a aparatelor de încălzire.3.3. Se recomandă recuperarea căldurii evacuate şi utilizarea ei ca sursă secundară de căldură,pe baza unor analize de bilanţ şi tehnico-economice. In acest sens, se indică utilizarea călduriievacuate de la surse tehnologice, de la procese de combustie, din aerul viciat eliminat prinsisteme de ventilare, din apa de răcire industrială etc.3.4. Căldura recuperată şi utilizată ca sursă secundară pentru prepararea unui agent termic nuse ia în considerare la întocmirea bilanţului termic al încăperii respective, ci la întocmireabilanţului sursei de căldură a instalaţiei de încălzire.3.5. Se recomandă îmbunătăţirea protecţiei termice a clădirilor încălzite central, respectiv acaracteristicilor lor termotehnice, cu precădere prin mărirea rezistenţei termice a elementelorperimetrale opace şi vitrate şi prin reducerea infiltraţiilor de aer exterior. Prin acestea seobţine:

• realizarea unei capacităţi termice raţionale a sursei şi instalaţiilor de încălzire dinclădiri ;

• creşterea confortului termic ;• protecţia sporită a mediului ambiant prin reducerea poluării ;• economie de energie ;• reducerea chetuielilor de investiţii şi de exploatare pentru instalaţia de încălzire .

Pentru clădirile existente oportunitatea reabilitării lor se stabileşte conform prevederilor art.2.2. alin.1 şi 2.Prevederi referitoare la elementele constructive ale clădirilor încălzite central3.6. Pentru realizarea unor soluţii constructive ale clădirilor cu încălzire centrală (noi sau carese reabilitează) care să determine un necesar de căldură raţional pentru încălzire, serecomandă luarea următoarelor măsuri:

• prevederea, prin proiect, a unor suprafeţe exterioare minime ale clădirilor, în raport cu

volumul lor ;• adoptarea, pentru elementele perimetrale opace şi vitrate, a unor rezistenţetermice

minime normate în conformitate cu STAS 6472/3 şi Normativul C 107/1, cu respectarea, în acelaşi timp, a cerinţelor impuse de procesul tehnologic sau funcţional specificclădiri ;

• adoptarea unor măsuri constructive conjugate de volumetrie şi izolare termică a clădiriicare să conducă la încadrarea în valorile normate maxime ale coeficienţilor globali deizolare termică, în conformitate cu Normativele C 107/1 şi C 107/2 ;

• evitarea, prin proiect, a amplasării adiacente a încăperilor cu diferenţe mari detemperatură şi, în special, a încăperilor încălzite lângă cele reci sau frigorifice ;

• la stabilirea gradului de vitrare (raportul între suprafeţele vitrate şi suprafaţa totală) alpereţilor şi acoperişurilor clădirilor industriale se urmăreşte atât asigurarea nivelului de

iluminare naturală normată, cât şi reducerea consumului de energie pentru încălzire şipentru iluminatul artificial pe ansamblul clădirii; este indicat ca soluţia să fie deteminată

5

8/8/2019 I 13-2002


printr-un calcul de optimizare a chetuielilor de investiţii şi exploatare, pentru construcţiişi instalaţii termice şi electrice ;

• utilizarea tâmplăriei exterioare cu elemente etanşe la aer şi având o valoare ridicată arezistenţei termice globale; în lipsa acestora se pot lua măsuri echivalente privindgarnituri de etanşare, ferestre fixe, numărul de rânduri de geamuri etc.;

• în cazul folosirii pereţilor complet vitraţi (la clădiri social-culturale, comerciale) seprevede realizarea lor numai cu elemente etanşe la aer şi având o valoare ridicată arezistenţei termice ;

• stabilirea, prin proiect, a unui număr cât mai redus de porţi, uşi exterioare şi goluritehnologice în elementele exterioare ale clădirilor industriale şi similare; porţiletehnologice se prevăd şi cu uşi de dimensiuni corespunzătoare circulaţiei oamenilor ;

• prevederea de sasuri sau perdele elastice la uşile şi porţile exterioare; la fel, perdeleelastice la golurile tehnologice din elementele exterioare ale clădirilor;

• prevederea perdelelor de aer la uşile exterioare ale clădirilor, cu o frecvenţă mare dedeschidere ;

• prevederea dispozitivelor de închidere automată la uşile exterioare de la intrărileclădirilor de locuit şi social - culturale.

[top]

4. ALEGEREA SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE4.1. Alegerea sistemului de încălzire într-un spaţiu încălzit - o clădire sau un grup de încăperi cuutilizare similară - se face, în principal, funcţie de destinaţia spaţiului respectiv.

4.2. Principalele sisteme de încălzire centrală, recomandate pentru un domeniu mai larg deutilizare, sunt cele folosind apa caldă sau fierbinte ca agent termic, iar pentru cedarea căldurii în încăperi: încălzirea cu corpuri de încălzire, cu aer cald sau prin radiaţie.4.3. Cu caracter orientativ, pentru diferite grupe de clădiri şi încăperi civile sau industriale seindică în tabelul 4.1. sistemele de încălzire centrală recomandate.Acestea se referă la încăperile principale semnificative ale clădirilor respective; în celelalte încăperi se pot folosi alte sisteme corespunzătoare unor activităţi similare cuprinse în altegrupe.4.4. Se pot folosi şi alte sisteme şi soluţii având un domeniu mai restrâns de utilizare, ca:

• încălzirea cu arderea unui combustibil lichid sau gazos în aparatul de încălzire (corp de încălzire, agregat pentru aer cald, suprafaţă radiantă) ;

• încălzirea electrică folosind energie electrică în locul unui agent agent termic în

sistemele de încălzire cu corpuri de încălzire, cu aer cald sau suprafeţe radiante; înacest scop se va obţine avizul energetic necesar ;• încălzirea de apartament, la care sursa de căldură şi instalaţia de încălzire a unui număr

redus de încăperi (ex.un apartament) se află în interiorul acestuia ;• încălzirea solară, folosind energia solară combinată cu un alt sistem de încălzire, într-o

clădire având o arhitectură specifică ;• încălzirea cu utilizarea pompelor de căldură, folosind căldura recuperată.

La alegerea sistemului de încălzire trebuie avută în vedere şi necesitatea climatizării în regimde vară, situaţie în care sistemul de alimentare poate prelua în sezonul rece, total sau parţial,necesarul de căldură pentru încălzire.4.5. Pentru încăperile industriale cu procese tehnologice care impun încălzirea centralăgenerală şi în care numărul muncitorilor conduce la o densitate de un muncitor la mai puţin de50 mp, dar cu o repartiţie neomogenă, se poate adopta un sistem de încălzire zonală.

4.6. În clădirile industriale neîncălzite în care revin mai mult de 50 mp pentru un muncitor, sepot prevedea puncte calde sau sisteme locale pentru încălzire temporară a muncitorilor, depreferinţă în anexele comune mai multor spaţii de producţie.Alegerea agentului termic în instalaţiile interioare4.7. Principalii agenţi termici recomandaţi pentru încălzirea clădirilor sunt apa caldă şi apafierbinte; se poate folosi şi aburul în situaţiile prevăzute la art. 4.11.4.8. Apa caldă se foloseşte la o temperatură maximă de 95 oC, în condiţii nominale detemperatură exterioară. Temperatura apei se alege în funcţie de destinaţia spaţiului încălzit şi de sistemul de încălzirefolosit. Se are în vedere că reducerea valorii limită a temperaturii conduce la sporireaconfortului, dar şi a costului instalaţiei.Se folosesc valori mai reduse ale temperaturii pentru unele clădiri cu caracter medical şi lacreşe-grădiniţe (80...85o C), precum şi pentru cele folosind sistemul de încălzire prin radiaţie cusuprafeţe radiante (sub 60 oC).Pentru situaţiile în care instalaţia se află într-o zonă folosind apa caldă la 95 oC - cazulmodernizării unor instalaţii sau a unor completări în ansamblu existente - se poate adopta şi o

6

8/8/2019 I 13-2002


valoare mai redusă a temperaturii nominale a apei, dacă nu se influenţează negativ asuprainstalaţiilor existente care folosesc apa caldă la 95 oC.4.9. Apa fiebinte se foloseşte la o temperatură maximă de 150 0C, în condiţii nominale detemperatură exterioară. Temperatura apei fierbinţi se alege în funcţie de destinaţia spaţiului încălzit, de sistemul de încălzire şi de caracteristicile echipamentului de încălzire.În cazul când apare mai avantajos, se poate folosi în instalaţia interioară o valoare atemperaturii nominale mai redusă decât cea din reţeaua de transport şi distribuţie a căldurii.4.10. Ecartul nominal de temperatură în instalaţiile de încălzire se alege pe baza criteriilorfuncţionale şi economice ale întregului ansamblu de producere, transport-distribuţie şi utilizare

a căldurii.Pentru instalaţiile de încălzire cu apă caldă, având temperatura nominală pe conducta deducere 80...95 0C se recomandă un ecart nominal de temperatură de 20 0C.În instalaţiile interioare de încălzire cu apă fierbinte, ecartul de temperatură se alege în funcţiede caracteristicile echipamentului folosit pentru încălzire. Acesta poate diferi de valoareafolosită pentru reţeaua de transport şi distribuţie a căldurii, prevăzând pentru instalaţiainterioară de încălzire valori mai reduse ale ecartului de temperatură.4.11. Folosirea ca agent termic a aburului (cu presiune maximă 8 bar) pentru încălzirea unorspaţii de producţie, se poate face în cazul existenţei unei reţele de abur necesar în procesultehnologic şi a lipsei unei surse şi reţele de apă caldă sau fierbinte a cărei realizare ar fineeconomică.Aprecierea asupra economicităţii realizării sursei şi reţelei de apă se va face ţinând seama şi dedezavantajele economice în exploatare ale utilizării aburului (pierderi de căldură în gospodăriacondensatului, uzura rapidă a conductelor).Se recomandă a se limita utilizarea aburului la :

• încălzirea clădirilor cu volum până la 500 mc, fără degajări de praf, amplasate izolat înincinte industriale ;

• instalaţiile de încălzire cu aer cald, cu condiţia asigurării unei posibilităţi de reglare adebitului de căldură furnizat de aparat ;

• încălzirea unor locuri de muncă izolate în hale mari de producţie (de ex: încălzire zonală,puncte calde pentru încălzirea muncitorilor conform art.4.5. şi 4.6.) ;

• încălzirea unor încăperi în clădiri cu caracter medical, social, comercial etc., în careaburul se utilizează pentru nevoi tehnologice (ex.: bucătării, spălătorii etc.).

4.12. Parametrii de temperatură ai agentului termic se vor corela cu temperaturile maximeadmise de normele sanitare pentru suprafeţele corpurilor de încălzire, în raport cu destinaţia

clădirilor şi încăperilor.Parametrii apei calde folosite în instalaţia de încălzire prin radiaţie vor fi aleşi în condiţiilearătate la art.17.12.4.13. Agenţii termici şi parametrii nominali ai acestora din instalaţiile de încălzire ale încăperilordin categoria A şi B pericol de incendiu şi din categoria C cu praf combustibil se vor alege astfel încât temperaturile maxime ale suprafeţei componentelor instalaţiilor de încălzire să fie cu celpuţin 100C mai mici decât temepraturile de aprindere, explozie, detonare, mocnire sau apariţiea produselor toxice (STAS 6877/9 - “Echipamente electrice pentru atmosferă explozivă.Determinarea temperaturii de aprindere a gazelor şi vaporilor”).4.14. Temperatura maximă a agentului termic va trebui să fie cel mult egală cu temperaturileadmisibile indicate de producător pentru componentele instalaţiei de încălzire.Încălzirea de gardă4.15. În clădiri şi în încăperi folosite cu intermitenţă, în care - în perioadele de nefolosire - este

necesară menţinerea unei temperaturi pozitive, se prevăd instalaţii de încălzire de gardă.4.16. Încălzirea de gardă se prevede în cazurile în care temperatura minimă este cerută denecesităţi tehnologice (utilaje, materiale etc.), dar nu poate fi asigurată prin căldura acumulatăsau degajată de utilaje şi de elementele construcţiei (corelată eventual cu mărirea rezistenţeitermice a elementelor de închidere a spaţiului respectiv).Pentru protecţia împotriva îngheţului a instalaţiilor de orice fel, se poate folosi încălzirea degardă, dacă beneficiarul va aprecia că este mai economică decât luarea altor măsuri, ca:

• golirea instalaţiilor ;• prevederea unor conducte însoţitoare ;• încălzirea locală ;• utilizarea altor sisteme .

4.17. Prevederea încălzirii de gardă este obligatorie în spaţiile dotate cu instalaţii speciale de

stingerea incendiilor de tip “apă - apă”.4.18. Încălzirea de gardă poate fi realizată şi prin folosirea uneia din soluţiile:• utilizarea instalaţiei de încălzire normală, cu reducerea temepraturii agentului termic;

7

8/8/2019 I 13-2002


• utilizarea unei părţi din instalaţia de încălzire normală;• utilizarea unei instalaţii speciale de încălzire, folosind aceeaşi sursă şi - eventual - o

parte din reţeaua de distribuţie a instalaţiei normale.Alegerea variantei se face după criterii economice şi funcţionale, de asigurare a unei exploatăriuşoare şi sigure. Tabel 4.1.

SISTEME RECOMANDATE DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ A CLǍDIRILOR

Nr.

crt.

Grupa SISTEMUL

Agent termic Aparate de încăl

1. Clădiri de locuitHoteluri, sanatorii cu regim hotelierAmenajări turistice: vile, moteluri, hanuriCămine: studenţeşti, muncitoreşti, debătâni,pentru persoane cu handicap,aşezăminte de ocrotireInternate şcolare, cazărmiPoliclinici, dispensare, cabinete medialeFarmacii, laboratoare medicale

Apă caldă Corpuri de încălzirradiator

2. Spitale, sanatorii cu regim de spitalizareMaternităţi, preventoriiCreşe, grădiniţe, cămine de copii

Apă caldă Corpuri de încălzirradiator

Suprafeţe radiante dtemperatură

3. Clădiri administrativeUnităţi de cercetare şi proiectareClădiri comerciale - bancareInstituţii judiciareScoli, licee, facultăţiSăli de gimnastică

Apă caldă Corpuri de încălzirradiator sau

convectoradiat

Apă caldă sau apăfierbinte

Agregate pentru ae

4. Teatre, case de cultură, cămine culturaleCluburi, săli de festivităţi, săli de şedinţeSăli expoziţionale şi muzeisticeBiblioteci, arhiveCinematiografeSăli de sportClădiri de cult

Apă caldă Corpuri de încălzirradiator convectora

sau convector

Apă caldă sau apăfierbinte

Agregate pentru aeAgregate de climat

5. Magazine înglobate în clădiri cu specific diferitComplexe sau hale comerciale independenteRestaurante, cantine, bufete


sau convector

Apă caldă sau fierbinte Agregate pentru aeAgregate de climat

6. Băi publice, săli duşuri comuneBazine de înot, piscineSpălătorii mecanice


serpentineSuprafeţe radiante d

temperatură

Apă caldă sau fierbinte Agregate pentru ae

7. Incăperi de producţie în care nu se degajă praf,gaze sau vapori

Apă fierbinte Agregate pentru aeCorpuri de încălzirconvectoradiator

Panouri radiant

8

8/8/2019 I 13-2002


8/8/2019 I 13-2002


Se folosesc, în acest scop, organe de reglare pentru întreaga instalaţie, pentru părţi dininstalaţie sau local, la consumatorii de căldură.5.6. Se prevede automatizarea reglării mai ales când operaţiunile de reglare sunt foartefrecvente sau când necesită o supraveghere multiplă. Astfel se automatizează reglareadebitului şi temperaturii agentului termic în funcţie de temperatura aerului exterior şi interior,precum şi de cea a agentului termic (a se vedea art.16.15...16.21.).5.7. Măsurarea consumului de căldură se poate face la sursă şi la consumatorul de căldură (ase vedea art.16.23….16.25).În instalaţiile interioare de încălzire, contorizarea se poate face la toate tipurile de clădiri civileşi industriale. Este necesară corelarea între soluţia de contorizare şi schema de distribuţie

folosită.În clădirile de locuit etajate, în care, pentru instalaţia de încălzire centrală se foloseşte oschemă de distribuţie cu coloane verticale, măsurarea căldurii se poate face pe clădire (sau oparte din clădire).Pentru clădirile de locuit parter şi etajate cu instalaţia de încălzire având distribuţie individualăpe apartament (art. 5.11) se poate face şi contorizarea căldurii pe apartament. In acest caz,dacă prepararea apei calde de consum se face local (art. 5.12.) consumul înregistrat include şicăldura necesară preparării sale.5.8. Schema generală de distribuţie orizontală (inelară sau arborescentă), verticală (inferioarăsau superioară), cu una sau două conducte, se alege astfel încât să satisfacă condiţiilenecesare.5.9. În instalaţiile de încălzire centrală din clădiri cu mai multe etaje se ţine seama de efectulgravitaţional corelat cu soluţia de amplasare a distribuţiei orizontale: inferioară, superioară,mixtă (art.17.21).5.10. În cazul clădirilor înalte în care se impune distribuţia pe zone soluţia de amplasare aconductelor orizontale de distribuţie - în subsol sau în etaj tehnic - se determină printr-o analizătehnică şi economică, luând în considerare toate instalaţiile şi construcţiile aferente. În cazulamplasării conductelor de distribuţie în etaj tehnic, se prevăd măsurile corespunzătoare evităriiinundării etajelor de sub cel tehnic.Montarea distribuţiei pentru zona superioară sub plafonul unui etaj curent, se poate face cucondiţia ca soluţia să nu afecteze funcţionalitatea etajului respectiv, să se ia măsurilecorespunzătoare pentru evitarea inundării acestuia în caz de avarii, să se asigure accesulnormal la elementele instalaţiei şi să se poată semnaliza lipsa de etanşeitate a conductelor.5.11. În clădirile de locuit multietajate, în care se urmăreşte o independenţă cât mai mare aconsumatorilor, se poate folosi o schemă de încălzire de apartament, cu distribuţie individuală

orizontală, mono sau bitubulară, folosind o sursă comună de căldură pentru întreaga clădire.Alimentarea tuturor apartamentelor din clădire se face - în acest caz -de la una sau mai multecoloane principale verticale bitubulare, montate în spaţii comune (de ex. casa scării) şiracordate la sursa comună de căldură.5.12. Prepararea apei calde de consum, folosind agentul termic al instalaţiei de încălzire caagent primar se poate face: central, zonal (de ex.în fiecare tronson al clădirii de locuit) saulocal. Ultima variantă se recomandă a fi folosită mai ales în cazul încălzirii de apartament.La alegerea variantei stau criteriile funcţional şi economic, ţinând seama şi de corelareanecesară între soluţiile instalaţiilor de încălzire şi sanitare.Alegerea regimului de presiune5.13. In instalaţiile cu agent termic apă caldă se asigură presiunea statică, necesară menţineriiinstalaţiei pline cu apă, cu ajutorul vaselor de expansiune de tip:

• deschis, care asigură presiunea gravitaţională prin amplasarea la cota necesară ;• închis, care asigură presiunea prin comprimarea unei perne de gaz (aer) la presiunea

necesară.La instalaţiile cu agent termic apă fierbinte, se include şi valoarea presiunii necesare împiedicării vaporizării apei la temperatura nominală; presiunea se asigură în sursa de căldură.5.14. Presiunea dinamică necesară circulaţiei apei se asigură cu ajutorul pompelor decirculaţie.Presiunea totală, necesară atât menţinerii instalaţiei pline cu apă, cât şi circulaţiei apei, serealizează prin alegerea adecvată a poziţiei de legare a vaselor de expansiune şi a pompelor decirculaţie la instalaţia de încălzire, astfel încât să se asigure în orice punct al instalaţiei de încălzire valoarea necesară a presiunii totale.Presiunea maximă nu trebuie să depăşească valoarea presiunii admisibile în orice elementcomponent al instalaţiei. Se consideră că cele mai vulnerabile componente sunt corpurile de încălzire de la partea inferioară a instalaţiei.5.15. Pompele de circulaţie se pot prevedea :

• la sursă - pentru asigurarea presiunii în centrală sau punctul termic ;

10

8/8/2019 I 13-2002


• în punctul de distribuţie - pe fiecare din ramurile grupând consumatori cu condiţiisimilare ;

• la consumatori - pentru asigurarea presiunii necesară local.Amplasarea pompelor se poate face :

• la pardoseală, prin intermediul unor postamente ;• pe conducte: liniar sau în coturi.

Pentru evitarea întreruperilor în alimentarea cu agent termic se pot prevedea pompe derezervă. In cazul în care rezultă ca necesară pompă de rezervă şi amplasarea pompei se facepe conductă se recomandă folosirea pompelor gemene.

5.16. Asigurarea unei independenţe a ramurilor în ceea ce priveşte presiunea dinamică (faţă deposibilitatea unei influenţe a variaţiei de presiune din amonte) se obţine prin egalizareapresiunii între conductele principale de ducere şi de întoarcere în punctul de racordare şi princreerea presiunii necesare pe fiecare ramură, cu ajutorul unei pompe proprii de circulaţie.În instalaţia de încălzire centrală cu distribuţie individuală de apartament (a se vedea art. 5.11)se poate asigura această independenţă prin prevederea pe fiecare ramură de apartament aunui vas de egalizare a presiunilor şi a unei pompe proprii de circulaţie.Armături de închidere, reglare, golire şi dezaerisire5.17. Instalaţiile interioare de încălzire se prevăd cu armături de închidere :

• pe conductele principale şi pe ramurile de distribuţie ;• pe conductele de alimentare a aparatelor de încălzire, pentru izolarea acestora ;• pentru izolarea aparatelor care necesită controale frecvente (contoare, filtre) ;• pe ramurile alimentând consumatori cu program diferenţiat ;• pentru sectorizarea instalaţiei ;• pentru izolarea unor circuite restrânse, cu posibilităţi frecvente de avarie, de exemplu la

baza coloanelor.Armăturile de închidere se montează în locuri accesibile.5.18. La toate eleementele instalaţiei de încălzire unde pot apare variaţii ale debitelor deexploatare se prevăd armături de reglare. Se recomandă automatizarea reglării în situaţiilemenţionate la art.5.6.Pentru instalaţii de încălzire cu corpuri de încălzire se recomandă:

• în clădirile de locuit şi alte clădiri civile, după gradul de utilizare al reglării: robinete dedublu reglaj, cu reglaj prestabilit sau termostate, la fiecare corp de încălzire ;

• în clădirile industriale: robinete de reglare la un grup de corpuri de încălzire situate înaceeaşi încăpere, pe o ramură comună.

Pentru accesul de control şi intervenţie se prevăd spaţiile necesare în zonele de ampalsare aarmăturilor de reglare.5.19. Pe circuitele de conducte a căror echilibrare hidraulică nu poate fi realizată numai prinalegerea traseelor şi prin dimensionarea conductelor, se folosesc măsurile indicate la art.5.4.referitoare la echilibrarea hidraulică a instalaţiei.Pentru verificarea echilibrării hidraulice a circuitelor instalaţiei interioare se prevăd, fie armăturispecializate pentru determinarea presiunilor din instalaţie, fie peerechi de prize de presiune(racorduri din ţeavă Dn 15, prevăzute cu armături de închidere) în punctele în care aceastămăsură este considerată strictă necesară (de ex. la baza coloanelor principale de la capătulramurilor de distribuţie, pe circuite cu regim hidraulic variabil etc.).5.20. Pentru golirea apei din instalaţiile de încălzire se prevăd armături de golire în punctelecele mai joase ale părţilor de instalaţii separate prin armături de închidere.De asemenea, se prevăd armături de golire la aparatele schimbătoare de căldură pentru

prepararea aerului cald sau a apei calde de consum.5.21. În instalaţiile funcţionând cu agent termic apă, se prevăd posibilităţi de evacuare aaerului, locale sau centrale.Evacuarea locală a aerului se face cu armături de dezaerisire, de preferinţă automate,ampalsate în punctele în care aerul se poate colecta.Evacuarea centrală a aerului necesită conducte speciale de dezaerisire şi, eventual, vase decolectare a aerului. Pentru un grup, separat prin armături de închidere şi golire se prevede unsistem propriu de dezaerisire.Instalaţiile de încălzire cu radiatoare din tablă de oţel nu vor fi utilizate armături de dezaerisireautomată.Prevederi specifice instalaţiilor cu abur5.22. La corpurile de încălzire şi agregatele de aer cald funcţionând cu abur se prevădseparatoare de condensat individuale. Se pot folosi separatoare de condensat comune pentru

un grup de consumatori mici, utilizând abur cu aceeaşi presiune şi având acelaşi program defuncţionare.

11

8/8/2019 I 13-2002


5.23. Pe conductele instalaţiei interioare de distribuţie a aburului se face separareacondensatului la punctele de evacuare (purjare) prevăzute la ruperi de pantă şi la capătulramurilor.Aerisirea pe conductele de condensat se face prin separatoare de condensat sau prindispozitive speciale de dezaerisire.5.24. Se folosesc pentru separarea condensatului de abur, după caz, oale, aparate sau sifoanede condensat.Oalele de condensat se prevăd la consumatori de căldură ce folosesc debite mari de abur (înspecial schimbătoare de căldură) sau în cazul aburului de medie presiune.Aparatele de condesat se folosesc în special la corpuri de încălzire.

Sifoanele de condensat se folosesc mai ales la separarea condensatului pe conductele de aburde joasă presiune, având presiuni sub 0,3 bar.Traseele conductelor în interiorul clădirilor5.25. Traseele conductelor termice interioare se aleg astfel încât să asigure:

• alimentarea tuturor consumatorilor ;• accesul la conducte, aparate şi armături în timpul exploatării ;• lungimi minime de reţea ;• autocompensarea dilatărilor ;• reducerea numărului de goluri la trecerea prin elementele structurale ;• respectarea prevederilor art.16.5 referitor la distanţele minime normate dintre

conductele instalaţiei de încălzire şi elementele de construcţii, executate din materialecombustible .

5.26. La alegerea traseelor conductelor se evită trecerea acestora prin:• pereţii şi planşeele încăperilor cu pericol de explozie ;• încăperi cu medii agresive ;• încăperi în care se depozitează mărfuri sau obiecte de valoare, degradabile în contact

cu apa ;• încăperi care, datorită trecerii conductelor, îşi diminuează valoarea estetică ;• încăperi neîncălzite.

În caz că trecerea prin aceste categorii de încăperi nu poate fi evitată, se iau măsuricorespunzătoare (piese speciale de trecere, canale sau tuburi de protecţie, izolări etc.)5.27. În clădirile civile conductele se pot monta aparent sau mascat, după opţiuneabneficiarului.În încăperile în care conductele se montează aparent neizolate, se iau măsuri pentru evitarea

pericolului de arsuri prin atingere directă.Pentru porţiunile în care conductele se montează mascat se recomandă prevederea unormăsuri prin care să se poată semnala eventuala lipsă de etanşeitate a conductelor şipoziţionarea unei avarii (de ex.uşi de control pe ghene şi puncte de scurgere a apei).În mediile agresive sau cu pericol de explozie se interzice montarea mascată a conductelor.În încăperile care reclamă condiţii igienice sau de confort deosebite (de ex.teatre,cinematografe mari, săli de operaţie etc.) pozarea mascată se poate face cu elemente uşoare,demontabile.Conductele se pot monta în ghene, alcătuite conform reglementărilor de siguranţă la foc, iarmascarea se poate face cu elemente uşoare, demontabile, fără a afecta elementele structuraleale clădirilor.5.28. În cazul utilizării unor scheme sau sisteme la care se amplasează conductele subpardoseală (încălzite cu distribuţie orizontală de apartament, încălzire prin radiaţie) se

recomandă prevederea unor măsuri prin care să se poată controla etanşeitatea instalaţiei.Utilizarea acestor soluţii este condiţionată de folosirea unor materiale (conducte, fitinguri) cufiabilitate ridicată şi cu posibilităţi de înlocuire (de ex.conducte de material plastic de tip “ţeavă în ţeavă”).Măsurile similare se recomandă şi pentru instalaţiile montate la plafon (de ex. încălzire prinradiaţie).5.29. Conductele distribuţiei orizontale din clădirile civile se amplasează în subsolul general şi în subsolul sau nivelul tehnic.Pentru conductele principale sau de distribuţie ale clădirilor civile fără subsol şi fără pod se potprevedea canale circulabile.În cazul folosirii schemei de distribuţie superioară, conductele se pot monta în podul clădirilor,cu luarea măsurilor de termoizolarea a lor.5.30. În clădiri industriale conductele se montează - de regulă - aparent, la înălţimi

convenabile. Porţiunile de reţea pentru care condiţiile locale impun amplasarea lor sub nivelulpardoselii se pozează în canale vizitabile.

12

8/8/2019 I 13-2002


5.31. Se evită pozarea conductelor instalaţiilor de încălzire cu apă, cu funcţionare intermitentă(inclusiv a celor de dezaerisire), în spaţii a căror temperatură poate scădea sub 0oC. Dacăevitarea nu este posibilă, se vor lua măsuri speciale de protecţie împotriva îngheţului.5.32. Se recomandă evitarea amplasarii conductelor sau a altor componente ale instalaţiei înzone de circulaţie sau locuri în care ar putea fi expuse unor eventuale acţiuni mecaniceexterioare.Măsuri de protecţie globală (construcţii şi instalaţii)5.33. Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol deprotecţie la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi ghenelor încare se montează conductele se va face - obligatoriu - conform reglementărilor de siguranţă la

foc.5.34. La trecerea conductelor prin pereţi şi planşee se va ţine seama atât de reglementările desiguranţă la foc, cât şi de necesitatea mişcării libere a conductelor datorită dilatării (a se vedeaşi cap.14). In acest scop se vor folosi obligatoriu detalii omologate asigurând condiţiile globalefuncţionale şi de siguranţă la foc, inclusiv în cazul unei acţiuni seismice.5.35. Prin încăperile de categorie A şi B de pericol de incendiu, precum şi prin cele de categoriaC cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.Agenţii termici şi parametrii acestora vor fi aleşi conform prevederilor art. 4.13, iar traseeleconductelor vor fi stabilite în raport cu temperatura de aprindere a substanţelor din încăperi,astfel încât să nu provoace explozia, aprinderea, detonarea, mocnirea sau apariţia produselortoxice.5.36. Este interzisă pozarea conductelor pentru lichide combustibile sau de abur cu presiuneamai mare de 1 bar în casa scărilor, pe căile de evacuare în caz de incendiu şi în staţiilepompelor de incendiu.Conductele de abur cu presiunea mai mare de 1 bar pozate în exteriorul clădirilor, pe pereţiiacestora, vor fi montate la o distanţă de cel puţin 5 m, măsurată în planul peretelui, de limiteleuşilor de evacuare sau de axul scărilor de evacuare în caz de incendiu. In cazul în care distanţaprescrisă nu poate fi asigurată, se vor lua măsuri de ecranare a conductelor de abur în zonauşilor de evacuare sau a scărilor de salvare, prin elemente incombustibile cu o rezistenţă la focde minimum 15 min.5.37. Se interzice trecerea conductelor de încălzire (inclusiv a celor de dezaerisire) prin :

• canale care vehiculează praf, vapori sau gaze combustibile ;• canale şi ghene în care se pot acumula substanţe care prezintă pericol de incendiu sau

explozie ;

• încăperi de depozitare a substanţelor generatoare de reacţii periculoase în contact cuapa ;• încăperi speciale pentru echipament electric (tablouri de distribuţie, baterii de

condensatoare sau acumulatoare, transformatoare, redresoare, motoare deascensoare); fac excepţie conductele instalaţiilor de încălzire ale încăperilor respective ;

• casa ascensoarelor ;• coşuri şi canale de fum (cu excepţia instalaţiilor pentru recuperarea căldurii gazelor de

ardere).5.38. Ansamblulul instalaţiei de încălzire trebuie să i se asigure stabilitatea şi rezistenţamecanică necesară preluării eforturilor portante şi celor date de dilatarea instalaţiei, precum şide acţiuni seismice.Elementele de rezistenţă ale construcţiei trebuie să aibă capacitatea preluării acestor eforturi.In situaţia în care elementele de rezistenţă sunt existente se va avea în vedere, la alegereatraseului instalaţiei, ca eforturile transmise prin instalaţia de încălzire să nu afectezecapacitatea de rezistenţă a elementelor de construcţii.Pentru susţinerea elementelor de instalaţie (în special a conductelor) se recomandă folosireadetaliilor tip de instalaţii.5.39. Se interzice executarea în elementele structurii de rezistenţă a şliţurilor orizontale şiverticale, precum şi a golurilor, dacă acestea nu au fost prevăzuite în proiectul structurii derezistenţă.Sliţurile orizontale şi verticale, precum şi golurile pentru montarea sau trecerea conductelor sevor stabili de comun acord cu proiectantul structurii de rezistenţă.5.40. În localităţile cu distribuţie de gaze naturale, pentru conductele de încălzire montatedirect în sol sau în canale de protecţie, se vor lua măsuri de etanşare a acestora la intrarea sauieşirea din subsolul clădirilor, pentru a se împiedica pătrunderea în clădiri a gazelor naturale

infiltrate în solul înconjurător.

13

8/8/2019 I 13-2002


De asemenea, în aceste situaţii se vor etanşa toate trecerile instalaţiei de încălzire prinplanşeul de sub parter, precum şi eventualele planşee intermediare, aflate sub cota solului,pentru evitarea pătrunderii gazelor în interiorul clădirilor.Pentru soluţiile de etanşare se recomandă utilizarea detaliilor specifice de instalaţii.La intrarea sau ieşirea din clădire a conductelor de încălzire montate direct în sol sau în canalede protecţie, dacă între acestea şi conducta de gaze este o dferenţă mai mică de 5 m, se vorprevedea răsuflători, pe traseul conductelor de încălzire (conform prevederilor din NormativulI6).[top]

6. ÎNCǍLZIREA CU CORPURI DE ÎNCǎLZIREDomeniul de utilizare6.1. Sistemul de încălzire centrală cu corpuri de încălzire se prevede, în general, în clădiri cu încăperi de dimensiuni şi înălţimi reduse, care nu necesită instalaţii de ventilare mecanică sauinstalaţii de încălzire cu aer cald.6.2. În încăperi cu dimensiuni şi înălţimi mari (hala de producţie, spaţii comerciale etc.), încălzirea cu corpuri de încălzire se foloseşte în paralel cu încălzirea cu aer cald în cazurile încare este necesară compensarea efectului de radiaţie negativă al suprafeţelor de închidere reciatunci când locurile de muncă sau activitate sunt în apropierea acestora. Dimensionareacorpurilor de încălzire se efectuează în conformitate cu “Ghidul pentru proiectarea instalaţiilorde încălzire perimetrală la clădiri” - GP 060.Încălzirea cu corpuri de încălzire, în paralel cu încălzirea cu aer cald, se poate face şi în alte

situaţii în care soluţia este justificată tehnic şi economic.Alegerea tipului de corp de încălzire6.3. În aceeaşi instalaţie de încălzire centrală se recomandă utilizarea unor corpuri de încălzirecu curbe caracteristice de variaţie a cedării de căldură, cât mai apropiate.Se dă preferinţă corpurilor de încălzire cu un indice ridicat de încărcare termică al metalului,pentru durata de viaţă (W/kg) x ani durată de viaţă.6.4. În încăperi în care există pericolul de lovire (ateliere, depozite, căi de circulaţie etc.) seprevăd corpuri de încălzire cu rezistenţă mecanică corespunzătoare.De asemenea, la alegerea corpului de încălzire se are în vedere ca acesta să fie rezistent laacţiunea corozivă a mediului în care se montează; radiatoarele din tablă de oţel nu se vormonta în medii corozive.La folosirea apei fierbinţi ca agent termic, corpul de încălzire trebuie să reziste la presiuneacorespunzătoare temperaturii de vaporizare a apei fierbinţi.

În încăperi cu medii încărcate cu pulberi, praf, scame, vapori sau suspensii organice, se prevădcorpuri de încălzire uşor de curăţat şi cu forme care nu favorizează depunerea prafului saususpensiilor; în acest caz se evită folosirea corpurilor de încălzire cu convecţie puternică.În încăperi cu degajări de pulberi, praf combustibil nu se admite folosirea corpurilor de încălzirecu aripioare, cu convecţie liberă.În încăperile cu pericol de explozie, corpurile de încălzire trebuie să aibă temperaturasuperificială sub limita de siguranţă prescrisă la art.4.13. sau de alte reglementări în vigoare.6.5. Pentru încălzirea perimetrală a încăperilor în care există locuri fixe de muncă sau activitate în apropierea suprafeţelor vitrate exterioare, (a se vedea art.6.2.) se preferă corpuri de încălzire capabile a realiza temperaturi superficiale cât mai ridicate şi care cedează căldurapreponderent prin radiaţie; în aceste cazuri se utilizează corpuri de încălzire cu un număr redusde rânduri de coloane verticale sau cu o singură placă radiantă.Pentru combaterea infiltraţiilor de aer rece, corpurile de încălzire vor avea, pe cât posibil,

lungimea egală cu cea a ferestrelor, adoptându-se corpuri de încălzire cu înălţime redusă.6.6. În grupuri sanitare sau alte încăperi, cu spaţii restrânse, se pot folosi - cu acceptulbeneficiarului - registre verticale cu un număr redus de ţevi.Amplasarea corpurilor de încălzire6.7. Corpurile de încălzire se amplasează astfel încât să se asigure funcţionarea lor cu eficienţătermică maximă şi să se coreleze cu elementele construcţiei, cu mobilierul sau utilajele deproducţie şi cu celelalte instalaţii aferente clădirilor; se va asigura circulaţia persoanelor şiaccesul la hidranţii de incendiu. Este necesar ca soluţiile de ansamblu să satisfacă cerinţelefuncţionale, estetice şi economice.6.8. Corpurile de încălzire se amplasează corelat cu componentele instalaţiilor electrice potrivitprevederilor din “Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice laconsumatori, cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ şi 1500 V curent continuu” - I 7, cuprivire la prevenirea accidentelor prin electrocutare.6.9. Pentru obţinerea unei eficienţe termice maxime se recomandă amplasarea corpurilor de încălzire la partea inferioară a încăperilor, în vecinătatea suprafeţelor reci. Corpurile de

14

8/8/2019 I 13-2002


încălzire care cedează căldura în special prin convecţie se montează în dreptul parapetuluiferestrelor sau, dacă nu este posibil, în imediata apropiere a acestuia.6.10. Realizarea nişelor pentru montarea corpurilor de încălzire este permisă cu acordulproiectantului de rezistenţă.La nişele din pereţii exteriori, se recomandă ca rezistenţa termică a peretelui din spatelecorpurilor de încălzire, să fie cel puţin egală cu cea din câmpul normal al pereţilor respectivi;pentru creşterea eficienţei se poate prevedea o placă sau folie reflectorizantă, pe perete, înspatele corpurilor de încălzire.6.11. În casele scărilor, corpurile de încălzire se amplasează, de regulă, la parter. Dacă nu estesuficient pentru acoperirea necesarului de căldură, se prevăd corpuri de încălzire şi la nivelurile

imediat superioare.6.12. Pe căile de evacuare în caz de incendiu (coridoare, scări), amplasarea corpurilor de încălzire se va face cu respectarea reglementărilor de siguranţă la foc.Mascarea corpurilor de încălzire6.13. Mascarea corpurilor de încălzire se prevede :

• la folosirea agenţilor termici cu parametri ridicaţi, în scopul evitării pericolului de arsurăprin atingere directă ;

• în încăperi destinate copiilor preşcolari (în creşe, grădiniţe, cămine) ;• în încăperi cu cerinţe estetice speciale ;• în alte situaţii, la cererea beneficiarului.

6.14. Tipurile de măşti trebuie să asigure circulaţia nestânjenită a aerului, reducerea minimă adebitului de căldură al corpului de încălzire, realizarea cerinţelor estetice locale, demontarea

lor şi curăţirea uşoară a corpului de încălzire.Racordarea la instalaţie a corpurilor de încălzire6.15. Corpurile de încălzire se racordează la instalaţie astfel încât circulaţia agentului termic săse facă, de regulă, de sus în jos.In cazul când se folosesc alte scheme de racordare a corpurile de încălzire, se ţine seama deinfluenţa respectivă asupra temperaturii medii a corpurilor de încălzire, specifică tipului de corpşi dimensiunilor sale.6.16. La folosirea schemei de distribuţie cu coloane verticale, legăturile corpurilor de încălzirese prevăd, regulă, pe aceeaşi parte, dacă - prin construcţia corpurilor - nu sunt prevăzute pepărţi opuse; dacă circulaţia agentului termic se face de sus în jos, corpurile de încălzire culungime mai mare de 1,20 m se racordează în diagonală.Pentru legarea corpurilor de încălzire la coloane se recomandă distanţele minime între corp şicoloană, prevăzute la art.14.7 şi în tabelul 14.3 pentru a se asigura compensarea dilatărilor. In

cazul când nu se pot respecta aceste distanţe, se prevede racrodarea corpului de încălzire lacapătul opus coloanei.În cazul altor scheme de distribuţie (ex. distribuţie individuală monotub orizontală înpardoseală), legarea corpurilor de încălzire se face conform instrucţiunilor tehnice alefurnizorului elementelor de racordare folosite.[top]

7. ÎNCǍLZIREA CU AER CALDDomeniul de utilizare7.1. Se adoptă sistemul de încălzire cu aer cald în încăperi din clădiri civile şi industriale, atuncicând :

• se prevede ventilarea mecanică a încăperilor pentru satisfacerea condiţiilor de confort

sau funcţionale ale acestora ;• condiţiile funcţionale şi dimensiunile încăperilor nu permit folosirea eficientă a altorsisteme de încălzire, mai ales în zona centrală (de ex.: săli de spectacole, săli de sport, încăperi mari de producţie fără nocivităţi); ( a se vedea şi tabelul 4.1.) ;

• încăperile sunt folosite intermitent pe o durată scurtă (de ex: săli de adunări, clădiri decultură) ;

• sistemul cu corpuri de încălzire nu poate asigura singur necesarul de căldură.7.2. Încălzirea cu aer cald se foloseşte în paralel cu încălzirea cu corpuri de încălzire sau cupanouri (benzi) radiante atunci când soluţia este necesară pentru satisfacerea condiţiilor deconfort termic în zonele perimetrale, cu pereţi exteriori (de ex: în încăperi cu locuri fixe demuncă sau activitate în apropierea suprafeţelor vitrate exterioare - a se vedea art.5.2.).Alegerea sistemului de încălzire cu aer cald7.3. În cazul în care adoptarea încălzirii cu aer cald rezultă din necesitatea ventilării, soluţia de

realizare a încălzirii este cea determinată de cerinţele ventilării şi se stabileşte conformprevederilor “Normativului privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şiclimatizare” indicativ I 5.

15

8/8/2019 I 13-2002


7.4. Este necesar ca încălzirea cu aer cald să asigure încadrarea valorilor vitezei şi temperaturiiaerului în limitele de confort termic, în cazul clădirilor civile sau cele prescrise de “Normelegenerale de protecţia muncii”, în cazul clădirilor industriale. Limitele se referă atât la refularecât şi la oricare punct de circulaţie a aerului în zona de lucru a încăperii. Temperatura şi vitezaaerului se corelează la refulare cu debitele de căldură şi de aer.7.5. Debitul de căldură furnizat de instalaţia de încălzire cu aer cald se determină pe bazabilanţului termic al pierderilor, degajărilor şi aporturilor de căldură ale spaţiului de încălzit,ţinând seama - dacă este cazul - şi de debitul de căldură furnizat de corpurile de încălziremontate în spaţiul respectiv.În cazul spaţiilor prevăzute cu ventilare mecanică, la stabilirea necesarului total de căldură

pentru încălzire şi ventilare se va ţine seama şi de căldura necesară pentru încălzirea aeruluide ventilare până la temperatura încăperii respective.7.6. La determinarea debitului de aer cald al instalaţiei de încălzire şi ventilare se ţine seamade :

• debitul de căldură necesar încăperii - furnizat astfel încât să nu se depăşească limitelede temperatură admise ale aerului (a se vedea art. 7.4. şi 7.13.) ;

• debitul de aer necesar pentru ventilarea încăperii.7.7. În cazul în care debitul de aer necesar ventilării generale este prea mic pentru a asiguraacoperirea necesarului de căldură al încăperii în limitele admise pentru temperatura de refularesau nu asigură o repartiţie corespunzătoare a temperaturii aerului în zona de lucru, se ia unadin următoarele măsuri:

• utilizarea aerului recirculat ;•

mărirea debitului de aer proaspăt (în cazuri în care nu este admisă recircularea aerului).Recircularea aerului se adoptă numai cu respectarea prevederilor “Normelor generale deprotecţie a muncii” şi ale “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor deventilare şi climatizare” indicativ I 5, privitoare la calitatea necesară a aerului din încăperi.7.8. La determinarea debitului de aer al instalaţiei de încălzire - când nu este necesară şiventilarea - se urmăreşte reducerea debitului de aer vehiculat, fără a se coborî sub limitaminimă necesară asigurării unei distribuţii satisfăcătoare a aerului în încăpere.7.9. Amplasarea în plan a gurilor de refulare se face astfel încât jeturile de aer să acopere câtmai omogen spaţiul încălzit.Inălţimea şi viteza de refulare a jeturilor de refulare se aleg astfel încât în zona de lucru să seasigure parametrii prevăzuţi (a se vedea art. 7.4.).7.10. Este necesar ca repartizarea debitelor de aer cald să fie uniformă în toate zonele deproducţie sau ale încăperii.

Se exceptează de la această prevedere cazurile în care instalaţia de aer cald este combinată cuventilarea şi are funcţia de diluţie a nocivităţilor distribuite neuniform, când distribuţia debitelorde aer se face în funcţie de cantitatea şi calitatea nocivităţilor degajate în diferite zone alespaţiului respectiv.7.11. În instalaţiile de încălzire cu aer cald combinate cu ventilarea, în care este necesarărepartizarea neuniformă a debitelor de aer cald sau a căldurii, se pot utiliza, în acest scop,agregate pentru aer cald suplimentare şi independente de instalaţia de ventilare sau baterii de încălzire secundare, montate pe reţeaua de distribuţie a aerului.7.12. La alegerea vitezei de refulare a aerului cald în hală, se ţine sema de vitezele admise înzona de lucru (a se vedea art.7.4.)Bătaia jeturilor de aer cald ale gurilor de refulare se corelează cu caracteristicile constructiveale halei astfel încât să se satisfacă prescripţiile art.7.10.7.13. La stabilirea temperaturii de refulare a aerului din instalaţiile de încălzire cu aer cald se

ţine seama de următoarele :• temperatura maximă va corespunde prevederilor din “Normele generale de protecţie a

muncii” ;• temperatura minimă se aleg astfel încât, la pătrunderea jetului în zona de lucru,

temperatura acestuia să depăşească temperatura ambiantă cu valoarea impusă deviteza aerului în zona respectivă; îndeplinirea prevederilor la temperatura minimă va fiverificată şi în condiţiile perioadei de tranziţie a încălzirii.

7.14. În clădirele care adăpostesc încăperi sau secţii cu programe diferite de funcţionare seprevăd sisteme separate de încălzire cu aer cald, pe zonele cu acelaşi program de funcţionare.7.15. În construcţiile prevăzute cu elementele automate de protecţie şi stingere a incendiilor cufuzibile, instalaţia de încălzire cu aer cald va trebui să fie realizată astfel (temperatura, viteza şidirecţia de deplasare a aerului cald) încât să se evite posibilitatea intrării greşite în funcţiune a

instalaţiilor P.S.I.7.16. La instalaţiile de încălzire cu aer cald care funcţionează exclusiv cu aer exterior şi care nusunt utilizate continuu timp de 24 ore, se recomandă a se prevedea prize de aer recirculat,

16

8/8/2019 I 13-2002


pentru amorsarea încălzirii în regim de recirculare, înainte de începerea activităţii normale deproducţie.Soluţii de încălzire cu aer cald7.17. Soluţia de încălzire cu aer cald preparat centralizat şi distribuit prin canale se utilizeazămai ales în cazul în care se prevede ventilarea mecanică generală cu canale de distribuţie şiguri de refulare, în conformitate cu prevederil din “Normativul pentru proiectarea şi executareainstalaţiilor de ventilare şi climatizare” - I 5.7.18. Parametrii de debit şi temperatură se stabilesc centralizat pentru întreaga instalaţie,reglarea fiind automatizată.La alegerea, amplasarea şi dimensionarea gurilor de refulare se asigură condiţiile privind

omogenitatea distribuţiei aerului şi parametrii jetului de aer refulat (a se vedea art. 7.9. şi7.12.).7.19. La determinarea capacităţii bateriilor de încălzire ale sistemelor de încălzire cu aer caldpreparat centralizat se iau în considerare şi pierderile de căldură ale aerului pe canalele dedistribuţie. Pentru reducerea acestor pierderi se analizează oportunitatea izolării termice acanalelor.7.20. Izolarea termică a canalelor se prevede, în caz de necessitate şi pentru:

• împiedicarea condensării vaporilor de apă pe pereţii canalelor ;• limitarea propagării incendiului prin intermediul canalelor către materiale combustibile

aflate în apropierea lor.7.21. Se pot folosi şi variante ale sistemului de încălzire cu aer cald şi distribuţie prin canale, lacare prepararea centralizată a aerului se face la o temperatură mai ridicată a aerului decât cea

de refulare, astfel :• soluţia de distribuţie prin canale a unui debit mai redus de aer la temperatură mairidicată şi apoi la locul de utilizare, folosind aparate de inducţie, se refulează în încăpereun amestec de aer transportat şi recirculat ;

• soluţia cu două canale de aer - cald şi rece - care prin amestc trimit prin gura derefulare aerul la temperatura necesară; are posibilitatea unei reglări automate locale.

7.22. Asigurarea omogenităţii încălzirii cu aer cald şi împiedicarea stratificării termice la parteasuperioară a încăperilor, în special a celor înalte - se realizează prin soluţii ca: introducereaaerului în zona de lucru cu jeturi verticale de sus în jos, cât mai aproape de pardoseală,folosirea unor aparate speciale pentru destratificare etc.7.23. Încălzirea aerului se poate asigura şi prin instalaţia de climatizare din unele încăperi cucerinţe deosebite funcţionale din clădiri civile şi industriale. Aerul este tratat centralizat saulocal pentru a se asigura temperatura şi umiditatea necesară.

7.24. Încălzirea cu aer cald a spaţiilor care nu necesită ventilarea se realizează, de preferinţă,prin prepararea locală a aerului cald şi fără tubulatură - de exemplu: agregatele de aer cald sauaeroterme.Prepararea aerului se face local, în aparat, folosind un agent termic distribuit din centralatermică. Soluţia este recomandtă în special, în încăperile de producţie, cu dimensiuni mici şimijlocii, ţinând seama şi de faptul că agregatele de aer pot folosi mărimi diferite ale gurii derefulare, iar aerotermele au guri cu dimensiuni fixe din construcţie.7.25. În lipsa unui agent termic sau în situaţii în care soluţia rezultă avantajoasă, pentru încălzirea cu aer cald a încăperilor se pot folosi generatoare cu aer cald, echipamente la care încălzirea aerului se face prin arderea unui combustibil lichid sau gazos.Utilizarea generatorului de aer cald pentru încălzirea încăperilor se face cu luarea tuturormăsurilor necesare de siguranţă la foc şi siguranţă în exploatare: generatoare cu focar etanş, lacare circuitul aerului de încălzire este separat de circuitul aer de ardere - gaze arse, instalaţii

de semnalizare - automatizare pentru funcţionarea în siguranţă (menţinerea concentraţiilor denoxe din încăpere în limitele admise, controlul alimentării cu combustibil, detecţia scăpărilor degaze etc.).7.26. În încăperile cu suprafaţa sub 100 mp şi având cerinţe de climatizare (birouri, magazineetc.), încălzirea se poate asigura prin intermediul agregatelor locale de climatizare, folosind unagent termic sau energie electrică.7.27. Utilizarea agregatelor pentru aer cald şi a aerotermelor nu este admisă la încăperi în carenivelul limită de zgomot este depăşit de cel produs de funcţionarea agregatelor.În încăperi cu degajări de pulberi, praf, gaze sau vapori combustibili sau explozivi, precum şi încele cu degajări mari de umiditate este admisă numai utilizarea agregatelor pentru aer cald deconstrucţie specială.7.28. La amplasarea prizelor de aer exterior se ţine seama de prevederile “Normativului pentruproiectarea şi execuţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare”, I 5, urmărindu-se ca tubulaturadintre prizele de aer şi agregat să fie cât mai scurtă, cu cât mai puţine piese speciale.

17

8/8/2019 I 13-2002


7.29. Soluţia de încălzire cu aer cald utilizând jeturi de aer limitate spaţial, având bătaie mare,se poate folosi în hale industriale lungi şi înalte, fără degajări importante de căldură, pulberi,praf, vapori şi gaze toxice şi fără obstacole tehnologice.Se urmăreşte cuplarea mai multor guri de refulare la un singur agregat ventilator - baterie.Pentru realizarea soluţiei se folosesc indicaţiile din “Instrucţiuni tehnice pentru proiectareainstalaţiilor de încălzire a halelor industriale cu jeturi de aer limitate spaţial” - I 26.7.30. La uşile şi porţile exterioare ale încăperilor care adăpotesc procese sau activităţi care nupermit coborârea sensibilă a temperaturii interioare sau necesită un tampon termic la intrareapersoanelor, se prevăd perdele de aer cald în conformitate cu “Normativul pentru proiectareaşi execuţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare” - I 5, urmărindu-se reducerea necesarului de

căldură al acestora (de ex.: prin utilizarea aerului cald din zona superioară a încăperilor).7.31. În instalaţiile de încălzire cu aer cald combinate cu ventilare se urmăreşte recuperea încea mai mare măsură a căldurii conţinute în aerul viciat evacuat şi folosirea căldurii pentru încălzirea aerului introdus.[top]

8. ÎNCĂLZIREA PRIN RADIAŢIEDomeniu de utilizare8.1. Sistemul de încălzire prin radiaţie se utilizează :

• în clădiri civile, în încăperi cu cerinţe deosebite igienice şi de confort, precum şi pentruasigurarea unei încălziri uniforme ;

• în hale industriale cu spaţii mari şi fără necesităţi de ventilare, pentru asigurarea unei

distribuţii omogene a încălzirii ;• în încăperi de producţie industrială, pentru a realiza o încălzire zonală (art. 4.5), puncte

calde (art. 4.6) sau încălzire perimetrală (art. 6.2 şi 7.2) ;• în spaţii deschise şi semideschise.

Alegerea sistemului de încălzire prin radiaţie8.2. Încălzirea prin radiaţie a clădirilor civile se realizează, de regulă, cu suprafeţe radiante dinelemente de încălzire (obişnuit ţevi) aflate la tavan, pardoseală sau pereţi. Acestea semaschează cu elemente de acoperire sau se înglobează în elementele de construcţie.În încăperile industriale se folosesc panouri radiante aparente.8.3. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante nu se aplică încăperilor folosite cu programintermitent, mai ales dacă durata de folosinţă este scurtă (până la câteva ore) sau cândclădirea este supusă la variaţii termice mari (inerţie termică mică, însorire etc.).Înglobarea elementelor de încălzire în elementele structurii de rezistenţă ale clădirilor se poate

face numai cu acordul proiectantului structurii de rezistenţă.8.4. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante la tavan (radiaţie de tavan) se aplică în cazul încăperilor cu cerinţe igienice deosebite care reclamă evitarea posibilităţii de transport alprafului prin convencţie (de ex.: saloane de bolnavi cu cerinţe igienice speciale, săli deoperaţie) şi în încăperi în care cerinţele de mobilare sau de ordin estetic impun eliminareacorpurilor de încălzire montate lângă perţi (de ex.: muzee, expoziţii etc.).8.5. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante la pardoseală (radiaţie de pardoseală) sefoloseşte în cazul încăperilor cu necesar redus de căldură, lipsite aproape total de mobilier sau în care temperatura mai ridicată a pardoselii este cerută de modul de utilizare a încăperii (deex.: băi publice, piscine etc.).8.6. Încălzirea prin radiaţie cu suprafeţe radiante în pereţi se utilizează ca sistemcomplementar al încălzirii prin radiaţie de tavan sau de pardoseală (prin care nu se poateacoperi necesarul de căldură al încăperii), sau când este necesară ridicarea temperaturiisuperficiale a pereţilor.8.7. Încălzirea prin panouri sau benzi radiante se foloseşte în cazul încăperilor spaţioase şi cu înălţime mare, în încăperi de producţie în care nu este admisă deplasarea particulelor solidedin aer, precum şi pentru încălzirea perimetrală a spaţiilor de producţie în locul unor corpuri de încălzire, dacă soluţia se dovedeşte mai eficientă funcţional şi economic.8.8. Încălzirea prin radiaţie la temperaturi înalte folosind radianţi electrici sau cu gaze, se poateprevedea pentru spaţii deschise (terase, peroane, intrări în clădiri) sau chiar în spaţii închise,atunci când nu se poate utiliza un agent termic şi dacă folosirea soluţiei în aceste spaţii esteadmisă de reglementări de siguranţă la foc.La radianţii cu gaze se iau măsuri de automatizare pentru prevenirea incendiilor şi pentrumenţinerea concentraţiilor de noxe în limitele admise.Amplasarea suprafeţelor de încălzire; reţeaua de distribuţie

8.9. În încăperile industriale, amplasarea panourilor (benzilor) radiante se face în strictăcorelare cu cerinţele tehnologice, pentru a nu prova ecranarea parţială a panourilor (benzilor)şi nici restricţii tehnologice (de ex.: în transportul suspendat).

18

8/8/2019 I 13-2002


8.10. La amplasarea suprafeţelor radiante se va urmări combaterea efectelor de radiaţienegativă a ferestrelor şi pereţilor exteriori asupra schimbului de căldură al ocupanţilor, prinmontarea suprafeţelor radiante către periferia încăperii.8.11. În încăperile prevăzute cu elemente automate de protecţia şi stingere a incendiilor cufuzibile, amplasarea suprafeţelor radiante va trebui realizată astfel încât să se eviteposibilitatea intrării greşite în funcţiune a instalaţiilor P.S.I.8.12. Se recomandă ca circulaţia agentului purtător de căldură în elementele încălzitoare să sefacă de la peretele exterior spre centrul încăperii.8.13. Organele de reglare vor fi prevăzute pentru fiecare element încălzitor, în cazul încăperilormici, sau pentru grupuri de elemente încălzitoare, în încăperile mari şi se vor monta la o

înălţime uşor accesibilă.8.14. Se va urmǎri ca, prin mǎrimea elementelor încǎzitoare şi prin înserierea acestora sǎ serealizeze echilibarea hidraulicǎ a circuitelor, respective, prelucrarea aceluiaşi ecart detemperaturǎ între ducere şi întoarcere.[top]

9. CENTRALE TERMICEAgenţii termici produşi în centralele termice9.1 Alegerea agenţilor termici produşi în centralele temice şi a parametrilor acestora se faceţinându-se seama de economicitatea întregului sistem alcătuit din: sursa de căldură, reţeleletermice şi instalaţiile interioare.9.2. Se recomandă producerea a cel mult 2 agenţi termici şi prevederea posibilităţii de a fi

folosiţi la diverşi parametri nominali de temperatură, adaptaţi la necesităţile instalaţiilorconsumatoare de căldură (a se vedea art. 4.7.-4.10).9.3. Capacitatea centralei termice se determină pe baza cronogramei consumurilor de căldură,alcătuită astfel încât să satisfacă toate necesităţile de căldură, în condiţii nominale. Serecomandă aplatizarea vârfurilor de consum, folosind - eventual - acumularea apei calde deconsum.Amplasarea centralelor termice9.4. În ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură, amplasareacentralelor termice se face în conformitate cu prevederile studiului de alimentare cu căldurădin cadrul planului Urbanistic sau al Studiului de fezabilitate, analizând şi posibilitatea decooperare cu surse de căldură existente în zonă.În cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea centralelor termicecât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama de condiţiile locale:

ecologice (direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă de clădirile din zonă),configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare.Centralele termice funcţionând cu combustibil solid se amplasează în afara zonelor de locuit,ţinând seama de dificultăţile create de transportul combustibilului, zgurii şi cenuşii, precum şide pericolul de poluare; fac excepţie centralele termice folosind combustibil solid, echipate cucazane având capacitatea sub 70 kW, pentru care condiţiile de amplasare sunt aceleaşi ca şipentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.La amplasarea centralelor termice care au în componenţă şi agregate pentru producereacombinată a energiei termice şi electrice (de exemplu, agregate de cogenerare cu motortermic) vor fi avute în vedere şi condiţiile şi soluţiile tehnice pe care sistemul energetic leimpune pentru preluarea energiei electrice, în conformitate cu reglementările legale.9.5. În ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice se prevăd, de regulă, în clădiriindependente sau alipite unora din clădirile alimentate.

în cazul alimentării locale cu căldură centralele termice se pot amplasa înglobate în interiorulunei clădiri. La amplasarea centralelor termice în interiorul clădirii deservite vor fi respectateprevederile “Ghidului de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici” - GP 051.Alipirea sau înglobarea într-o clădire a centralei termice se face fără a afecta bunafuncţionalitate a clădirii şi structura de rezistenţă a acesteia.9.6. Amplasarea centrelor termice folosind gazul natural drept combustibl se va face,obligatoriu, cu respectarea prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze naturale” - I6.Amplasarea centralelor termice folosind gazul petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil se vaface, obligatoriu, cu respectarea prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL) - I 31.9.7. La amplasarea centralelor termice se va ţine seama, obligatoriu, de prescripţiile tehniceISCIR şi de reglementările de siguranţă la foc.9.8. Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii dehidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat.

19

8/8/2019 I 13-2002


9.9. Centralele termice înglobate în clădiri, în mod oblgiatoriu, nu se amplasează :• în şi sub încăperi din categoria A sau B de pericol de incendiu, nici alipite acestora ;• în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub scene şi sub

încăperi cu aglomerări de persoane;• în încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă preşcolară,

precum şi sub acestea în cazul în care se utilizează gazele naturale sau gazelepetroliere lichefiate (GPL) drept combustibil ;

• în şi sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru învăţământulelementar şi mediu ;

•

în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau sub săli deoperaţii ;• la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul petrolier

lichefiat (GPL) ;• în interiorul clădirilor înalte (peste 28 m), exceptând porţiunile care nu ating această

înălţime; se exceptează de la această prevedere centralele termice de apartament ;• în spaţii cu risc mare de incendiu din clădiri civile, definite conform Normativului P 118.

9.10. În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau alăturide încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot,trepidaţii sau exces de temperatură. In cazul în care este imposibilă evitarea vecinătăţii cuastfel de încăperi se iau măsurile prevăzute la art.10.32.9.11. Montarea cazanelor din instalaţiile de încălzire de apartament se face în încăperi bineaerisite, care nu sunt folosite drept camere de dormit sau cămări şi care nu prezinte pericol de

incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor la cazan, să nu sestânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele din cartea tehnică a cazanului.Probleme specifice ale centralelor termic care deservesc instalaţii de încălzireexistente9.12. Prevederea unei centrale termice pentru alimentarea cu căldură a unor instalaţii de încălzire existente va fi însoţită, ori de câte ori este posibil de reabilitatea sau modernizareainstalaţiilor interioare de încălzire; totodată va fi analizată oportunitatea îmbunătăţirii protecţieitermice a clădirii.9.13. Alimentarea cu căldură de la centrala termică a unor consumatori existenţi se va face cucondiţia contorizării fiecărui consumator.9.14. În cazul în care, la racordarea centralei termice la o instalaţie de încălzire existentă, nueste posibilă reabilitatea sau modernizarea acesteia din urmă, se va face în mod obligatoriu, înainte de racordare, spălarea cu dezincrustanţi a instalaţiei şi curăţirea interioară a corpurilorde încălzire.9.15. Cazanele şi echipamentele din centrala termică se protejează împotriva înfundăriicircuitelor hidraulice cu depuneri provenind din instalaţiile interioare prin prevederea unor filtrede impurităţi pe conductele de întoarcere din instalaţiile interioare.9.16. Dimensionarea pompelor de circulaţie din centrala termică, ce deservesc instalaţii vechi,va fi făcută pe baza unor măsurători pe circuitele hidraulice ale instalaţei în vedereadeterminării pierderilor de sarcină reale în instalaţiile interioare. Cu această ocazie se va face şireechilibrarea hidraulică a ramurilor principale de distribuţie ale instalaţiei.Echiparea cu cazane9.17. Se recomandă echiparea centralelor termice cu cazane având randament ridicat şi emisiide noxe reduse. Se are în vedere un randament înalt al instalaţiilor de ardere, recuperareacăldurii din gazele de ardere - obţinute convectiv şi prin condensarea vaporilor - şi completa

automatizare.Cazanele vor avea randamente globale, la puterea nominală, de minimum :90 % pentru combustibil gazos (gaze naturale GPL) ;89 % pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.);80 % pentru combustibil solid (cărbune) .Scăderea randamentului la funcţionarea în sarcină redusă nu poate fi mai mare de 3 %.Noxele rezultate în urma arderii combustibilului la cazane se limitează, în funcţie de tipulcombustibilului, la următoarele valori maxime de emisie a poluanţilor:· pentru combustibil gazos (gaze naturale, GPL) :

• monoxid de carbon (CO): 100 mg/m3N ;

• oxizi de sulf (SOx): 35 mg/m3N ;

• oxizi de azot (NOx): 350 mg/m3N ;

· pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.) :• pulberi: 50 mg/m3N ;• monoxid de carbon (CO): 170 mg/m3

N ;

20

8/8/2019 I 13-2002


8/8/2019 I 13-2002


• combustibil aprovizionat trebuie să poată fi ars direct fără să mai fie necesară opreparare locală ;

• alimentarea cazanelor cu combustibil şi îndepărtarea cenuşii să se facă mecanizat.În cazul utilizării drept combustibili a unor resurse locale (lemne, rumeguş, deşeuri agricoleetc.) este necesar ca instalaţia de ardere a cazanelor să fie adaptată corespunzător iaralimentarea cu combustibil şi evacuarea cenuşii să se facă, pe cât posibil mecanizat.9.28. La centralele termice de apartament funcţionând pe combustibil gazos sau lichid serecomandă utilizarea cazanelor cu cameră de ardere închisă şi control automat al arderii.Asigurarea cazanelor şi a instalaţiei9.29. Toate instalaţiile de producere a căldurii vor fi asigurate împotriva creşterii presiunii şitemperaturilor peste limitele admise.În instalaţiile cu apă caldă (până la 115oC) asigurarea se va realiza potrivit prevederilor STAS7132 şi prescripţiilor tehnice C31.În instalaţiile cu apă fierbinte (peste 115oC) asigurarea se va realiza potrivit prescripţiilortehnice ISCIR C1, iar în cele cu abur, cu presiunea peste 0,7 bar, potrivit prescripţiilor tehniceISCIR C1 sau C30.9.30. În instalaţiile de încălzire cu apă caldă se recomandă folosirea vaselor de expansiune închise (sub presiune), datorită posibilităţilor multipe de amplasare a vaselor şi a faptului că nuse încarcă zona superioară a clădirii. Se va asigura menţinerea în întreaga instalaţie a uneipresiuni mai mari decât cea de saturaţie prin măsurile prevăzute de STAS 7132.Vasele de expansiune închise vor corespunde prescripţiilor tehnice ISCIR C4.9.31. În cazul adoptării soluţiei cu vase de expansiune deschise, montate în zona superioară a

clădirilor, se vor lua măsuri corespunzătoare la proiectarea structurii de rezistenţă şi pentruasigurarea împotriva pericolului de inundare în caz de avarie.Lungimile - orizontală şi verticală - ale conductei la vasul de expansiune deschis vorcorespunde prevederilor STAS 7132.Echipamentul pentru circulaţia apei9.32. Asigurarea presiunii necesare circulaţiei apei se face cu ajutorul pompelor. In centralatermică se asigură întreaga presiune sau - eventual - numai o parte din aceasta (a se vedeaart.4.14 - 4.16).Pompele folosite trebuie să aibă randament ridicat, fiabilitate mare şi un nivel redus de zgomotşi trepidaţii.9.33. In cazul în care regimul debitelor de apă circulaţia este variabil în cursul unei zile sau alanului se poate prevedea una din următoarele soluţii:

• pompe diferite pentru fiecare regim ;• un număr diferit de pompe în funcţiune ;• pompe antrenate cu motoare cu turaţie variabilă.

Pompele se aleg astfel încât acestea să fie folosite optim - pe curba caracteristică arandamentului pompelor.La instalaţiile mari se va analiza oportunitatea prevederiii unor pompe de rezervă care, încorelare cu pompele activ - rămase în funcţiune la avaria unei pompe - să poată satisfacediferitele situaţii privind regimul de funcţionare.9.34. Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompe specifice, corespunzătoare temperaturiila care acestea funcţionează.9.35. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, precum şi cu armături de reţinere peconductele de refulare, între armăturile de închidere şi pompe.9.36. Pe conductele de întoarecere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în cazane sauschimbătoare de căldură, se prevăd separatoare de impurităţi. In vederea reducerii număruluide separatoare se recomandă ca acestea să se monteze pe conducte comune de întoarcere.Echipamentul pentru prepararea apei calde de consum9.37. In centrala termică se instalează echipamentul aferent preparării centralizate a apei deconsum (a se vedea art.4.12). Se foloseşte agentul termic produs în centrală ca agent primar.La alegerea schimbătoarelor de căldură se are în vedere ca acestea să corespundăcaracteristicilor agentului termic şi să aibă un gabarit şi o greutate cât mai reduse. Prevederiledin prezentul capitol se referă numai la agentul termic primar. Partea privind apă caldă deconsum se realizează conform normativului I9.9.38. Prepararea apei calde de consum pentru ansamblurile de clădiri civile se face, fie cuschimbătoare de căldură cu acumulare, fie cu schimbătoare de căldură fără acumulare şirezervoare acumulatoare de căldură, fie doar cu schimbătoare de căldură fără acumulare.Alegerea soluţiei se face pe baza unei analize economice şi a condiţiilor de amplasare.

Numărul schimbătoarelor de căldură instalate (cu şi fără acumulare) se alege în funcţie de:regimul de funcţionare, gradul de asigurare al funcţionării, posibilităţile de întreţinere şireparaţii etc. Nu sunt necesare unităţi de rezervă.

22

8/8/2019 I 13-2002


9.39. Se aleg, în funcţie de posibilităţi, cazane cu randament ridicat, având înglobată şi parteade preparare a apei calde de consum sau cazane specializate numai pentru prepararea apeicalde de consum, folosind, dacă este posibil, căldura recuperată din gazele de ardere ale unuicazan obişnuit.Alimentarea cu apă a cazanelor9.40. Cazanele care produc apă caldă (temperatura sub 115oC) se alimentează cu apa dininstalaţiile de apă potabilă, cu condiţia respectării art.9.42.Racordarea se face la conducta de întoarcere a instalaţiei de încălzire prin intermediul unuiracord demontabil prevăzut cu o armătură de reţinere, pentru a împiedica pătrunderea apei dininstalaţia de încălzire în instalaţia din care se face, alimentarea; racordul de umplere se va

decupla de la instalaţia de apă după umplerea instalaţiei de încălzireConsumul de apă pentru umplerea instalaţiei de încălzire şi “apa de adaos” vor fi contorizate.9.41. La instalaţiile de încălzire cu apă caldă sau la cele cu cazane de abur cu presiune sub 0,7bar, se vor asigura indicii de calitate a apei de alimentare, conform condiţiilor producătorului,prevăzându-se, în acest scop, instalaţii corespunzătoare de tratare a apei (dedurizare, corecţiePH, degazare).9.42. Centralele termice amplasate în zone în care duritatea apei este de peste 3,5 mval/l vor fiprevăzute cu instalaţii de dedurizare pentru apa de alimentare.9.43. Pentru alimentarea cazanelor de apă fierbinte, având temperatura peste 115o, precum şia celor de abur, având presiunea peste 0,7 bar, se vor prevedea instalaţii de tratare a apei.Valoarea indicilor de calitate a apei şi soluţia de alimentare cu apă a cazanelor vor trebui să fie în conformitate cu prescipţiile tehnice ISCIR C1, C30, C18.9.44. Pentru alimentarea cu apă a cazanelor de abur de joasă presiune (sub 0,7 bar) se prevăddouă electropompe, dintre care una de rezervă.Pompele se montează înecat faţă de rezervorul de colectare a condensatului. Diferenţa de niveldintre nivelul nominal al apei din rezervor şi axul orizontal al orificiului de aspiraţie al pompelorse alege astfel încât să se evite fenomenul de vaporizare în conducta de aspiraţie a pompei.9.45. Pompele de alimentare a cazanelor de abur vor fi prevăzute cu instalaţii de comandăpentru pornire şi oprire, în funcţie de nivelul apei din cazane sau din rezervorul de condensat,cu condiţia prevederii unui sistem de semnalizare acustică a atingerii nivelului minim al apeidin cazan (sau rezervor).Instalaţii pentru alimentare cu combustibil9.46. Alegerea tipului de combustibil pentru centrala termică se face în funcţie de:disponibilitatea combustibilului, posibilităţile de procurare şi stocare, condiţiile de mediu,gradul de asigurare a consumatorului, modul de exploatare al centralei termice etc.

În cazul consumatorilor care impun o mare siguranţă în funcţionare şi la care existăposibilitatea întreruperii sau diminuării alimentării cu combustibil (cum ar fi, de exemplu,gazele naturale) se poate prevederea folosirea a doi combustibili (gaze naturale şi combustibillichid, combustibil lichid şi GPL), adoptându-se soluţiile tehnice adecvate (arzătoare mixte,specializarea cazanelor pe tip de combustibil etc.).9.47. La proiectarea instalaţiilor de combustibil gazos din centrale termice se va ţine seama de“Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” I6 şide “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petrolierelichefiate (GPL) I31.9.48. Instalaţiile de alimentare cu combustibil a cazanelor se prevăd cu sisteme de siguranţă învederea înlăturării pericolului de incendiu şi explozie.9.49. La instalaţiile de alimentare cu gaze a cazanelor fără supraveghere permanentă se vorprevedea dispozitive automate de reglare, semnalizare şi control ale arderii, precum şi de

închidere a alimentării cu gaze în cazul întreruperilor de orice natură (alimentare cu gaze,energie electrică) sau a reducerii presiunii gazelor subvaloarea minimă indicată deproducătorul arzătorului.9.50. Pentru instalaţiile de alimentare cu combustibil lichid a cazanelor fără supravegherepermanentă se vor prevedea dispozitive automate pentru conducerea arderii şi pentrublocarea admisiei combustibilului, în caz de întrerupere a curentului electric sau de defectare amotoarelor electrice ale utilajelor care servesc arderea.9.51. Arzătoarele automatizate de combustibil gazos sau lichid se prevăd cu dispozitive deprotecţie care să blocheze alimentarea cu combustibil la :

• nerealizarea aprinderii ;• existenţa flăcării înaintea admisiei combustibilului ;• stingerea flăcării ;• presiunea gazului sub limita admisă ;• întreruperea alimentării cu combustibil lichid ;• întreruperea alimentării cu energie electrică .

23

8/8/2019 I 13-2002


Deblocarea va fi făcută numai manual după înlăturarea defecţiunii.9.52. În cazul utilizării gazului petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil pentru cazane, acesteavor fi alimentate numai de la depozite exterioare.Depozitele de GPL care deservesc centralele termice vor fi realizate (soluţii constructive,capacităţi, distanţe de amplasare) în conformitate cu prevederile Normativului I31.Este interzisă alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale mobile de GPL,indiferent de amplasarea acestora (în exteriorul sau interiorul clădirii).9.53. În clădirile civile şi industriale se admite depozitarea a maximum 10 mc lichidecombustibile necesare folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină,păcură).

Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereţi şi planşeerealizate conform art.10.25. din prezentul normativ. Se prevăd praguri pentru evitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie, asigurarea golirii rapide şi instalaţii desemnalizare şi stingere a incendiului. La aceste încăperi nu se prevăd dispozitive pentruevacuarea fumului în caz de incendiu şi nici panouri de deburare (explozie).9.54. În interiorul sălilor de cazane independente, alipite clădirilor sau înglobate în acestea, seadmite amplasarea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate demaximum 2 mc.Rezervorul de consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, ci lateral, la o distanţă de celpuţin 2,50 m de injectoare şi nu pe direcţia eventualelor rateuri de gaze sau pe direcţia deevacuare a gazelor de ardere, la deschiderea clapetelor de explozie.9.55. Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face atunci când aceasta este posibilăşi când soluţia se dovedeşte mai economică. Depozitele pot fi supraterane semiîngropate sau îngropate. Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fărărestricţii de distanţă faţă de construcţie.Depozitele având o capacitate de peste 30 mc şi cel mult 200 mc se amplasează la o distanţăde minimum 15 m de orice construcţie. Distanţa se reduce cu 25 % pentru depozitesemiîngropate şi cu 50 % pentru cele îngropate.9.56. În scopul protecţiei mediului, rezervoarele metalice de combustibil lichid pentru depozitesemiîngropate şi îngropate se vor prevedea, fie cu pereţi dubli, cu instalaţie automată dedetecţie a prezenţei combustibilului în spaţiul dintre pereţi şi montare direct în sol, fie cu pereţisimpli şi montare în cuvă de beton.Pentru un grup de rezervoare se prevede o cameră de comandă, în care se monteazăarmăturile de închidere pe conductele instalaţiei de combustibil şi instalaţiile corespunzătoarede semnalizare, iar camera va avea o gură de acces.

Cuvele rezervoarelor pentru combustibilii de ardere nu se prevăd cu panouri de deburare şidispozitive de evacuare a fumului, accesul asigurându-se printr-o trapă.9.57. Rezervoarele de combustibil lichid, indiferent de capacitatea lor, se prevăd cu: conductede alimentare (dacă alimentarea se face pe sus, aceasta se prelungeşte până la 50 cm de lafundul rezervorului), conducte de plecare, conducte de recirculare (dacă plecarea se face prinpompare), conducte de preaplin cu indicatoare de nivel care nu vor fi din sticlă şi cu conductede aerisire comunicând direct cu exteriorul şi având la capătul exterior opritoare de flăcări.9.58. În toate cazurile în care depozitul exterior este sucifient de apropiat şi există diferenţa denivel necesară, se prevede şi posibilitatea golirii rapide a rezervorului de consum zilnic îndepozitul exterior. Atât preaplinul cât şi golirea rapidă se conduc la rezervorul de depozitareprintr-o conductă comună.9.59. În situaţia în care construcţia pe care o deserveşte centrala termică este prevăzută cuinstalaţii de semnalizare a incendiului, acestea vor supraveghea şi camerele rezervoarelor de

combustibil lichid.9.60. Pentru alimentarea rezervoarelor, dacă aceasta nu se poate face gravitaţional, se prevădpompe electrice sau pompe acţionate cu abur.În ambele cazuri se montează o pompă de rezervă cu acţionare electrică.În instalaţiile având capacitatea termică nominală până la 100 kW se poate folosi o pompă demână.Pentru staţia de pompare se iau măsurile necesare de protecţie la foc.9.61. Este interzisă trecerea conductelor de combustibil lichid prin încăperi, canale, ghene, încare scăpările de lichid combustibil sau de gaze prezintă pericol de incendiu sau explozie,ţinând seama şi de restricţiile prevăzute la art.5.36. din prezentul normativ.9.62. În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de combustibil solid cu ocapacitate de 20 mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restulconstrucţiei prin pereţi şi planşee realizate conform art.10.26 din prezentul normativ.

În sălile de cazane funcţionând cu combustibil solid, cu alimentare manuală a focarelor, seadmite depozitarea a maximum 2 mc combustibil.

24

8/8/2019 I 13-2002


9.63. Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 mc, pentru fiecare unitate de cazan, pot fiamplasate în interiorul sălii cazanelor.Buncărele cu o capacitate mai mare de 2 mc, pentru alimentarea cazanelor, vor fi amplasate într-un spaţiu separat de sala cazanelor, conform prevederilor art.10.27 din prezentul normativşi vor avea o capacitate corespunzătoare consumului pentru un schimb, pentru fiecare unitatede cazan.Pentru ambele categorii de buncăre, menţionate anterior, construcţia lor se va face cu îndeplinirea, obligatoriu, a prevederilor art.10.27., luând măsuri de prevenire şi stingere aincendiilor.9.64. Pentru centralele termice cu cărbune funcţionând în condiţiile prevăzute la art. 9.27. se

recomandă ca alimentarea cazanelor cu combustibil, ca şi îndepărtarea cenuşii să se facămecanic.9.65. Depozitarea cenuşii şi zgurii se va face în spaţii exterioare, adăpostite de vânt (eventualcu parapet incombustibil).La depozitele de zgură şi cenuşă cu capacitatea peste 50 mc se vor prevedea instalaţii fixe destingere cu apă.La stabilirea măsurilor pentru evacuarea zgurii şi cenuşii se vor respecta şi prescripţiile tehniceISCIR C1.Alimentarea cu aer de combustie9.66. Pentru admisia aerului de combustie se prevăd prize sau ferestre cu ochiuri mobile înpereţii exteriori ai centralei, de regulă în peretele din spatele cazanelor sau în zonele adiacenteacestuia din pereţii laterali. Dacă aceste soluţii nu pot fi adoptate, prizele se amenajează înperetele frontal sau în zonele adiacente acestuia din pereţii laterali; în aceste cazuri, aerul decombustie este condus prin canale de aer până în zona din spatele cazanelor.În toate situaţiile, aerul se introduce cât mai aproape de tavanul sălii cazanelor pentru a seutiliza excedentul de căldură din zona superioară şi pentru a se asigura ventilarea întreguluispaţiu.Secţiunea liberă a prizelor de aer pentru combustie se detemină prin calcul, în funcţie decapacitatea centralei, de felul combustibilului utilizat şi de soluţia de introducere a aerului înfocare.În caz că nu est posibilă asigurarea aerului de combustie prin ventilare naturală (grile deadmisie sau prize cu canale), se prevăd, în acest scop, ventilatoare. Nu se prevăd, pentruacestea, unităţi de rezervă.9.67. Centrala termică se prevede cu guri de evacuare a aerului viciat a căror suprafaţă liberăeste cel puţin egală cu secţiunea totală a coşurilor de fum.

Evacuarea gazelor de ardere9.68. Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiţia obligatorie de a se luamăsurile necesare pentru ca noxele conţinute de gazele de ardere, după pătrunderea înatmosferă şi dispersia lor, să se încadreze în limitele admise pentru concentraţiile din aer şi dela sol. Incadrarea în limitele admise se referă atât la noxele evacuate de centrala termică câtşi, separat, la ansamblul format de această centrală şi alte surse de noxe existente sauprevizibile în zonă.9.69. La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se va analiza necesitateaprevederii de dispozitive de reţinere a cenuşii, pentru a nu se depăşi concentraţia admisibilă denoxe în atmosferă.9.70. Înălţimea coşului de fum - prin care se evacuează gazele de ardere în atmosferă - sedetermină printr-un calcul specific gazodinamic şi de dispersie a gazelor de ardere. În calcul seau în vedere şi :

• necesităţile funcţionale ale cazanelor ;• conţinutul de noxe al gazelor de ardere ;• parametrii meteorologici locali (direcţia şi viteza vânturilor dominante, stratificarea

termică verticală etc.) ;• situaţia clădirilor din zonă (poziţionarea faţă de coş şi vânturile dominante; regimul de

înălţime) ;• caracteristicile altor surse de noxe din zonă.

9.71. Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural, ţinând seama şide tipul de cazan folosit.9.72. Tirajul forţat se prevede în cazurile în care :

• tipul cazanului impune aceasta ;• căldura gazelor de ardere a fost parţial recuperată ;

• condiţiile particulare impun coşului o înălţime mai mică decât cea necesară pentrufuncţionarea cu tiraj natural (de ex.: vecinătatea unui aeroport, obligativitatea înglobării

25

8/8/2019 I 13-2002


coşului de fum într-o clădire cu înălţime insuficientă, amplasarea într-un ansambluarhitectonic ce nu permite coşuri înalte etc.) ;

• înălţimea coşului de fum cu tiraj natural nu este suficientă pentru asigurarea dispersieinoxelor în atmosferă, necesară încadrării în limitele admise ale concentraţiei de noxe înatmosferă.

9.73. Coşul de fum va depăşi coama acoperişului cu minimum 0,50 m, iar în cazul învelitorilorcombustibile cu minimum 1 m, luându-se şi măsurile de protecţie faţă de elementelecombustibile ale acoperişului.La terase, coşul de fum va depăşi cu minimum 0,50 m elementele de supraînălţare ale terasei(atic, zid antifoc), dacă distanţa faţă de elemente este sub 3 m şi cu minimum 1 m, dacă

distanţa faţă de acestea este de peste 3 m.9.74. În ansamblurile de locuinţe, coşurile de fum ale centralelor termice funcţionând cucombustibil lichid sau gazos se alipesc sau se înglobează în cele mai înalte clădiri dinansamblu.9.75. Se recomandă ca, pe cât posibil, coşurile înglobate în clădiri să nu treacă prin încăperi încare căldura degajată influenţează negativ materialele depozitate sau confortul necesar.Dacă nu se poate evita un asemenea amplasament al coşurilor, se vor lua măsuricorespunzătoare de izolare termică.9.76. Coşurile de fum se execută şi se izolează termic faţă de elementele construcţiei conformprevederilor STAS 6793 şi ale celorlalte prescripţii tehnice care reglementează acest domeniu.9.77. În cazul tirajului natural se admite racordarea pe acelaşi coş de fum necompartimentat amai multor cazane, cu condiţia încadrării vitezei gazelor de ardere în limitele recomandate deSTAS 3417, în funcţie de regimul de funcţionare şi încărcare al cazanelor, atât pe parcursulunei zile cât şi pe întregul an.În cazul în care viteza gazelor de ardere nu se încadrează în limitele recomandate şi dacăsecţiunea liberă a coşului depăşeşte 2 mp, iar pierderile de sarcină prin canal şi coş nu se potacoperi prin tiraj natural, după caz, se pot prevedea coşuri separate sau se compartimenteazăcoşul. Compartimentarea se face pe toată înălţimea coşului, prevăzându-se canale de fumorizontale separate, pentru fiecare compartiment al coşului.9.78. Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru reglareatirajului cazanelor în funcţiune, pentru închiderea traseului gazelor de ardere - la cazanele carenu funcţionează - şi pentru compensarea dilatărilor.Pentru măsurarea temperaturii, prelevarea probelor pentru analiza gazelor de ardere, precumşi pentru măsurarea tirajului, se prevăd ştuţuri din ţeavă Dn 32 pe racord de fum al fiecăruicazan, precum şi la baza fiecărei secţiuni a coşului de fum care asigură tirajul unui grup de

cazane.9.79. Canalele de fum se prevăd cu guri de vizitare şi control care să se închidă etanş princapace sau uşi metalice termoizolante, amplasate la începutul canalului de fum, la schimbărilede direcţie ale acestuia. La baza coşului de fum se prevede o gură de vizitare cu uşă etanşă,pentru inspecţie şi curăţire; la partea inferioară a coşului se prevede un ştuţ pentru evacuareacondensatului.9.80. Canalele de fum se prevăd, de regulă, cu clapete de explozie astfel proiectate încât să sedeschidă, în caz de explozie, înainte de a se depăşi limita de rezistenţă a canalului.Clapeta de explozie trebuie să asigure o închidere etanşă şi se amplasează astfel încât să nuproducă accidente la deschidere9.81. Lugimea canalului de fum va fi minimă şi nu va depăşi 1/3 din înălţimea coşului de fum.9.82. În cazul folosirii unui singur coş pentru mai multe cazane cu tiraj forţat, fiecare ventilatorde gaze de ardere se prevede cu canal independent de fum, până la coşul de fum. Racordarea

canalelor la coşul de fum se face astfel încât să se evite influenţa negativă în funcţionareacazanelor.9.83. Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice, materiale ceramice,zidărie) se protejează la interior, în funcţie de temperatura şi de caracterul agresiv al gazelorde ardere.Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădire se şamotează, la partea inferioară, pe cca.10 mdin înălţimea lor. Pe restul înălţimii, aceste coşuri se căptuşesc cu cărămidă obişnuită, astfel încât secţiunea interioară a coşurilor să rămână constantă, dar fără să se împiedice dilatarealiberă a căptuşelii de şamotă.Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădiri, se amplasează astfel încât nici una din laturilelor să nu fie inclusă în vreun perete exterior al clădirii. Dacă această soluţie nu este posibilă, seiau măsuri constructive pentru evitarea apariţiei condensului.Coşurile de fum metalice, din ţeavă de oţel, se protejează anticoziv la interior şi se

termoizolează la exterior.9.84. Probleme specifice ale evacuării gazelor de ardere de la cazanele centralelor termice deapartament vor fi rezolvate conform ghidului GP 051 “Ghid de proiectare, execuţie şi

26

8/8/2019 I 13-2002


exploatare a centralelor termice mici”, normativului I6 “Normativ pentru proiectarea şiexecutarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” şi normativului I 31 “Normativ pentruproeictarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)”.Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor9.85. Centralele termice se dotează cu mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu şi seechipează cu instalaţii de stingerea incendiilor conform reglementărilor în vigoare.9.86. În centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevădstingătoare cu pulbere şi CO2 de minimum 6 kg sau similare, amplasate câte unul la fiecare 100mp suprafaţă de pardoseală.9.87. Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcţiei se asigură,

pentru fiecare 20 t de capacitate, minimum :• 2 stingătoare portative cu spumă de minimum 6 kg ;• 1 stingător transportabil, cu spumă de minimum 50 kg ;• 1 ladă cu nisip, de 0,5 m3 ;• 1 lopată .

9.88. În centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranţi interiori deincendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcţie echipată cu asemenea instalaţii.9.89. Sub injectoarele cu combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu nisip,pentru evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.[top]10. ORGANIZAREA CENTRALEI TERMICE ŞI AMENAJǍRI CONSTRUCTIVE

Organizarea spaţiilor din centrală termică

10.1. Dimensiunile centralelor termice se stabilesc ţinând seama de tipul, numărul şi gabaritulutilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea, exploatarea şi întreţinerea lor şi de condiţiileimpuse de Normele generale de protecţie a muncii şi de Prescripţiile tehnice ISCIR C1.Se va ţine seama de posibilitatea de extindere în viitor a centralei termice.10.2. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanţele străbătute depersonalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor şi operaţiunile deexploatare şi întreţinere să se facă uşor.Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii, control etc.Spaţiile libere indicate la art. 10.3 - 10.8. vor avea înălţimea utilajelor respective, dar nu maipuţin de 1,80 m.10.3. În faţa cazanelor se lasă un spaţiu liber (culoar), a cărui lăţime va fi stabilită în funcţie denecesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţire, ţinând seama şi de recomandărileproducătorului cazanului şi arzătorului (pentru combustibil lichid sau gaze).

10.4. La cazanele alimentate cu combustibil solid, la stabilirea acestui spaţiu se ţine seama desistemul de alimentare al cazanelor şi de evacuarea cenuşii şi zgurii, la care se adaugă unspaţiu de siguranţă şi circulaţie de 1 m.10.5. La cazanele alimentate cu combustibil lichid sau gaze, pentru care nu se prescriu condiţiispeciale de exploatare, întreţinere şi curăţire, spaţiul liber (art.10.3) se consideră de laelementul cel mai ieşit în afara cazanului.În funcţie de suprafaţa de încălzire a cazanului, lăţimea spaţiului liber se recomandă a fi :

• până la 10 mp circa 1,00 m• între 10 şi 30 mp circa 1,50 m• între 30 şi 55 mp circa 1,75 m• între 55 şi 90 mp circa 2,00 m• peste 90 mp sau peste 1 MW circa 2,50 m

10.6. În cazul amplasării cazanelor pe două fronturi, cu focarele faţă în faţă, lăţime culoarelordin faţa cazanelor se aleg cu 1 m mai mari decât cele stabilite pentru cazanele amplasate peun singur front.10.7. Distanţa de la mantaua laterală a cazanelor până la elementele de construcţie ale săliicazanelor sau până la limita platformei deschise, respectiv până la mantaua cazanului vecin -dacă nu sunt şi alte indicaţii ale producătorului - este de:

• 0,80 m la cazanele având suprafaţa de încălzire până la 100 mp ;• 1,00 m la cazanele având suprafaţa de încălzire peste 100 mp.

Dacă condiţiile de control şi întreţinere permit, cazanele se pot aseza în grupuri de câte două,fără distanţă între cazanele din acelaşi grup.Între părţile laterale cele mai ieşite ale cazanelor şi pereţii laterali ai centralei termice trebuiesă rămână un spaţiu liber de cel puţin 0,50 m.10.8. Distanţa de la spatele cazanelor până la canalul de fum şi coşul de fum se stabileşteconform indicaţiilor producătorului, pentru a prmite accesul, supravegherea şi întreţinereainstalaţiilor de evacuare a gazelor de ardere.

27

8/8/2019 I 13-2002


10.9. Înălţimea minimă liberă între părţile cele mai ieşite în afară ale cazanului şi elementelecele mai apropiate ale instalaţiilor din centrala termică (conducte, vane, suporturi, aparatajeş.a.) este de 20 cm.10.10. Distanţele de montare ale cazanelor de perete (murale), din cadrul centralelor termicede apartament vor fi în conformitate cu prevederile ghidului GP051 “Ghid de proiectare,execuţie şi exploatare a centralelor termice mici”.10.11. La schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea, întreţinerea şi repararea elementelordemontabile, se lasă un spaţiu liber pe acea parte pe care se scot elementele demontabile.Spaţiul va fi suficient de mare pentru operaţiunile de scoatere şi întreţinere, urmând carepararea să se facă, eventual, într-un alt spaţiu special amenajat.

Pe celelalte părţi ale schimbătoarelor de căldură montate până la înălţimea de 1,80 m seprevăd spaţii libere de cel puţin 0,8 m.În cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălţimi peste 1,80 m deasupra pardoselii,distanţa minimă laterală până la alte aparate, până la preţii încăperii sau până la limitaplatformelor deschise este de 0,50 m.Distanţele menţionate se prevăd dacă nu există alte indicaţii ale producătorului.10.12. Pompele din centralele şi punctele termice se montează la pardoseală, pe postamentesau pe conducte.Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităţi desupraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate şi aliniate. Nu se admitemontarea pompelor în spatele cazanelor.Spaţiul liber din jurul pompelor montate pe postament se stabileşte în funcţie de mărimeapompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de mărimea şi poziţia de montare aarmăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentulpompelor).Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două pompe pe un postament comun.La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând seama deconstrucţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şide faptul dacă sunt pompe simple sau gemene.10.13. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50 m. Acestespaţii pot fi micşorate pe două luni la 0,10 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şireparaţii.Dacă rezervorul este prevăzut pentru a fi izolat termic, el va avea asigurate pe toate laturilespaţii de acces de cel puţin 0,50 m.Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 mp se montează pe suporturi, asigurând sub

rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m.Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă unspaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m.10.14. Montarea separatoarelor de impurităţi se face astfel încât să existe acces la organeledemontabile pentru curăţirea sitelor şi eliminarea depunerilor.În situaţiile în care pentru curăţire şi eliminarea depunerilor se impune demontareaseparatorului din instalaţie, se prevăd în amonte şi în aval tronsoane din ţeavă cu îmbinăridemontabile (mosoare); tronsoanele demontabile se montează între separator şi armăturile de închidere din amonte şi aval ale acestora şi se prevăd cu prize de presiune.10.15. Traseele conductelor de legătură la utilajele din centrale termice (cazane, schimbătoarede căldură, pompe etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şidiferitelor părţi ale aparatelor. In caz de necesitate se prevăd pe conducte îmbinăridemontabile.

10.16. Conductele din centralele termice se pozează aparent. Se pot poza sub pardoseală încanale vizitabile, cu panta de 1 %, legate la recipientul de ape uzate numai porţiuni scurte deracordare, în cazul în care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatarea utilajelor.10.17. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor porţiuni dininstalaţii se montează în locuri accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplaseazăastfel încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări.10.18. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la ventilele de siguranţă, conductelede dezaerisire şi conductele principale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca:recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât scurgerea apeisă poată fi observată.Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea exterioară se asigură, pe câtposibil, prin gravitaţie.Prescripţii privind clădirea

10.19. Clădirile centralelor termice cu apă fierbinte (peste 115 oC) şi cele cu abur cu presiunepeste 0,7 bar vor fi proiectate potrivit prevederilor Prescripţiilor tehnice ISCIR C1 şi C4.

28

8/8/2019 I 13-2002


10.20. Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 115 oC) şi cele cu abur de joasă presiunesub (0,7 bar) vor fi de gradul I sau II rezistenţă la foc, cu excepţia celor la care suprafaţa de încălzire totală a cazanelor este de cel mult 450 mp, care pot fi de gradul III rezistenţă la foc.10.21. Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 10.20., centralele termice se încadrează încategoria D de pericol de incendiu.10.22. Sălile de cazane ale centralelor termice se separă, obligatoriu, de clădiri (spaţii cu altădestinaţie) prin pereţi şi planşee realizate din materiale incombustibile, cu limita de rezistenţăla foc de minimum 1 oră şi 30 minute, pentru pereţi şi - respectiv - 1 oră pentru planşee.10.23. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze naturale vor fi proiectate ţinând seamaşi de prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu

gaze naturale” indicativ I 6.10.24. Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze petroliere lichefiate (GPL) vor fiproiectate ţinând seama şi de prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)”, indicativ I 31.Este interzisă utilizarea gazelor petroliere lichefiate (GPL) drept combustibil la centrale termiceamplasate la subsolul şi demisolul clădirilor.10.25. Încăperile din clădirile civile şi industriale în care se depozitează maximum 10 mc lichidecombustibile pentru centrala termică (conform art. 9.53 din prezentul normativ) se separă,obligatoriu, de restul clădirii având altă destinaţie, prin pereţi şi planşee cu rezistenţa la foc de3 ore pentru pereţi, respectiv 2 ore pentru planşee. Golurile strict funcţionale de acces,realizate în elementele respective, se protejează pein elemente rezistente la foc de 1,5 ore sau încăperi tampon, realizate potrivit reglementărilor specifice.10.26. Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20 mc combustibilsolizi (conform art.9.62 din prezentul normativ) se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşeecare trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condiţiile prevăzute la art.10.25.Comunicarea cu sala cazanelor se poate face prin uşi etanşe la foc, pe o durată de 45 minute.10.27. Buncărele pentru combustibili solizi (art.9.63 din prezentul normativ), precum şi pâlniilede alimentare a instalaţiilor de ardere se vor realiza, obligatoriu, din materiale incombustibile.Spaţiul în care se amplasează buncărele, ce au o capacitate mai mare de 2 mc, se separă desala cazanelor prin pereţi şi planşee incombustibile, având o rezistenţă la foc de minimum 2ore.10.28. Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct înspaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi vor avea deschiderea în afară, direct spreexterior sau într-un spaţiu în directă legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat; seexceptează de la această prevedere centralele termice de apartament. Dimensiunile uşilor şi

ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducereaşi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla.Accesul în centralele termice situate pe terasa clădirii este posibil doar de pe terasă sau dincasa scării, printr-o încăpere tampon; nu se admite accesul direct de la un etaj inferior prindeschideri sau trape în pardoseala centralei termice.În cazul în care accesul principal în centrala temică se face printr-o scară, aceasta se executădin beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinarte sub 450 şi se prevede cu balustradă.Uşile de acces (evacuare) nu vor avea praguri; în cazul în care pragurile nu pot fi evitate,precum şi în cazul pragurilor prevăzute la uşile încăperilor în care sunt amplasate rezervoarede combustibil lichid (în scopul împiedicării împrăştieii combustibilului în caz de avarie),racordarea lor cu pardoseala se face prin planuri înclinate cu panta 1:8 şi cu finisaj care să împiedice alunecarea oamenilor.Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a centralei termice.

10.29. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex:post trafo, staţii de hidrofor etc.)grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct din exterior.În clădirile civile, la care centralele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi, eventual, alteutilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui coridor comun.Nu se poate grupa centrala termică (sala cazanelor) cu staţia de pompare a apei pentruincendiu.10.30. Centralele termice vor fi prevăzute cu ferestre exterioare pentru iluminarea şi ventilarenaturală a încăperii.În cazul centralelor termice folosind combustibil gazos, suprafaţa ferestrelor exterioare vatrebui să satisfacă şi condiţiile prevăzute în “Normativul pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze naturale” - I 6 şi “Normativul pentru proiectarea şiexecutarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)” - I 31, privind raportuldintre suprafaţa vitrată şi volumul sălii cazanelor.

10.31. La centralele termice este obligatoriu să se asigure introducerea aerului de combustieprin ventilare naturală organizată sau prin ventilare mecanică, prin măsurile prevăzute laart.9.66.

29

8/8/2019 I 13-2002


10.32. La centralele amplasate direct, sub sau alături de încăperi sensibile la zgomot, trepidaţiisau exces de temperatură, se vor lua măsuri de izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşilimitele de zgomot şi temperatură admise, potrivit destinaţiei încăperilor respective, precum şimăsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii.10.33. Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor termice mici (deapartament, de scară de bloc ş.a), cu capacitatea sub 0,3 MW, sunt în conformitate cuprevederile ghidului G 051 “Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termicimici”.Prescripţii privind instalaţiile10.34. La centralele cu capacitate mai mare de 2 MW şi cu personal permanent se recomandă

a se amenaja un grup sanitar (WC şi duş).La unităţile mai mici la care nu se amenajează un grup sanitar se asigură accesul la un WC dinapropiere, în cadrul clădirii. Distanţa până la acest WC va fi maximum 75 m pe orizontală, fărăa depăşi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate, se va amenaja un WC şila centralele termice cu capacitate mai mică de 2 MW, cu personal permanent.10.35. Centralele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu serviciu şi cu recipient depardoseală legat direct la canalizare. Pardoseala acestor încăperi va avea panta de cel puţin 5‰ spre recipient.Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă sau când există pericolul derefulare a reţelei de canalizare, recipientul se racordează la canalizare prin intermediul uneipompe de mână - în cazul instalaţiilor sub 1 MW, respectiv a unei pompe electrice - în cazulinstalaţiilor mai mari de 1MW.10.36. Instalaţiile electrice cu care se prevăd centralele termice sunt:

• instalaţiile electrice pentru iluminat general (normal) şi de siguranţă pentru intervenţii ;• instalaţii electrice de forţă, comandă şi automatizare ;• instalaţii electrice de protecţie contra electrocutării ;• instalaţii de telecomunicaţii: post telefonic şi teletransmisie, după caz.

Elemente de construcţii aferente echipamentului10.37. Elementele de construcţii aferente cazanelor (postamente, şamotări, înzidiri) se executăconform planurilor şi instrucţiunilor de montaj ale producătorului.10.38. La elaborarea proiectului de structură de rezistenţă al centralelor termice se va ţineseama de sarcinile statice şi dinamice ale aparatelor utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire şi de prevederile specifice antiseismice din Normativul P 100.În cazul centralelor termice care se modernizare sau se transformă se va avea în vedere casarcinile date de utilaje şi instalaţii să nu afecteze capacitatea de rezistenţă a elementelor de

construcţii.Stabilirea soluţiilor constructive se va face în conformitate cu “Instrucţiuni tehnice pentruproiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibratilă la clădiri industriale” -P 121 “Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, socialculturale şi tehnic administrative” - P 122.10.39. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau dispozitivepentru amortizarea trepidaţiilor.Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei provenite dingoliri, spălări ş.a.10.40. Coşurile şi canalele de fum se realizează şi execută ţinând seama de prevederile art.9.73...9.77 din prezentul normativ şi de prevederile cuprinse în STAS 3417, Prescripţii tehniceISCIR C 1 şi Normativul P 118.La proiectarea şi executarea construcţiei coşurilor de fum independente, alipite clădirilor sau

înglobate în clădiri, se respectă şi prescripţiile din “Normativul pentru proiectarea antiseismicăa construcţiilor de locuinţe, social-cultural, agrozootehnice şi industriale” - P 100.Dotări10.41. Centralele termice se prevăd cu masă de lucru şi panou pentru afişarea permanentă aschemelor şi instrucţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare etc.Centralele termice cu o capacitate mai mare de 1 MW se prevăd, în plus, şi cu dulap metalic,trusă de scule şi banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere.[top]

11. PUNCTE TERMICEDestinaţia punctului termic. Agenţi termici.11.1. Punctul termic este un ansamblu de echipamente şi instalaţii prin intermediul cărora se

transferă energia termică din reţeaua termică primară în reţeaua termică secundară, cea ainstalaţiilor de încălzire de la consumator, adaptându-se condiţiile funcţionale ale sursei deenergie termică la condiţiile de alimentare a consumatorilor.

30

8/8/2019 I 13-2002


11.2. Punctele termice se clasifică, în funcţie de mărimea consumatorului deservit şi deamplasarea punctului termic în :

• puncte termice care alimentează cu căldură ansambluri de clădiri civile şi industriale(puncte termice urbane) şi care se amplasează, de regulă, într-o clădire independentă,special destinată ;

• puncte termice care alimentează cu căldură un imobil sau mai multe clădiri situate înaceeaşi incintă (puncte termice de imobil) şi care se amplasează în imobilul deservit,sau în una din clădirile deservite.

Prevederile din prezentul normativ se referă la punctele termice de imobil. Domeniul uzual alsarcinii termice pentru punctele termice de imobil este corespunzător a 10...100 apartamenteconvenţionale.Punctele termice pentru ansambluri urbane se realizează conform prevederilor din “Normativulprivind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică”.11.3. În funcţie de destinaţia consumului de căldură, punctele termice de imobil se împart în:

• puncte termice care prepară agent termic secundar pentru încălzire şi apă caldă deconsum ;

• puncte termice care prepară apă caldă de consum iar pentru încălzire sunt doar punctede predare - primire (în cazul racordării directe a instalaţiilor de încălzire) ;

• puncte termice numai pentru încălzire sau numai pentru apă caldă de consum.11.4. Agenţii termici primari pentru punctele termice de imobil sunt:

• apa fierbinte, având temperatura maximă pe conducta de ducere de 150 oC, furnizatăde reţeaua de termoficare urbană;

• apa caldă, având temperatura maximă pe conducta de ducere de 115 oC, furnizată de ocentrală termică sau de un punct termic urban .

Agenţii termici secundari şi parametrii de temperatură ai acestora sunt :• apă caldă pentru încălzire cu temperatura maximă de 95 oC ;• apă caldă de consum cu temperatura maximă de 60 oC .

Echiparea punctului termic. Scheme funcţionale.11.5. Echipamentul de bază al punctului termic îl constituie :

• schimbătoarele de căldură pentru încălzire ;• schimbătoarele de căldură pentru apă caldă de consum ;• pompele de circulaţie agent termic secundar, pentru încălzire ;• vasele de expansiune, montate pe circuitul secundar ;• pompele de recirculare a apei calde de consum ;

• rezervoarele de acumulare a apei calde de consum.11.6. Schimbătoarele de căldură pentru încălzire trebuie să corespundă caracteristiciloragenţilor termici şi să asigure o eficienţă cât mai ridicată a transferului termic; ele vor avea ungabarit şi o greutate cât mai reduse şi se vor întreţine uşor.Se recomandă utilizarea schimbătoarelor de căldură cu plăci.De regulă, în punctele termice de imobil, se va monta un singur schimbător de căldură pentru încălzire.11.7. Schimbătoarele de căldură pentru apă caldă de consum vor corespunde cerinţelor de laart.11.6. alin.1.Se recomandă, fie utilizarea schimbătoarelor de căldură cu acumulare, fie utilizareaschimbătoarelor de căldură cu plăci cuplate funcţional cu un rezervor de acumulare pentru apăcaldă de consum.De regulă, în punctele termice de imobil, se va monta un singur schimbător de căldură pentru

încălzire.11.8. Pompele de circulaţie agent termic secundar asigură presiunea necesară circulaţiei apei în instalaţiile de încălzire ale consumatorilor.Pompele folosite trebuie să aibă randament ridicat, fiabilitate mare şi un nivel redus de zgomotşi vibraţii.Se recomandă folosirea pompelor cu montaj direct pe conductă (“pompă de ţeavă”).Nu se prevăd pompe de rezervă.Echiparea pompelor cu armături se face conform art. 9.35.11.9. Pentru realizarea presiunii statice necesare şi pentru preluarea variaţiei de volumrezultate din dilatarea apei din instalaţiile de încălzire se folosesc vase de expansiune închise(de regulă cu membrană elastică), racordate pe circuitul secundar al schimbătotului decăldură, la conducta de retur.11.10. Se prevăd separatoare de impurităţi pe conductele de întoarcere din instalaţiileinterioare de încălzire, înainte de intrarea în schimbătoarele de căldură, precum şi pe racordulpunctului termic la reţeaua primară, pe conducta de ducere.

31

8/8/2019 I 13-2002


11.11. În cazul în care este necesară reducerea presiunii dinamice disponibile din reţeauaprimară, până la nivelul celei necesare, se prevăd regulatoare de presiune sau diafragme peconducta de ducere a racordului, după separatorul de impurităţi.11.12. Punctele termice se alimentează cu apă în circuitul secundar de încălzire, pentruumplere şi completarea instalaţiei, fie din conducta de întoarcere a racordului la reţeauaprimară, fie din conducta de apă potabilă.Racordarea se face, cu acceptul furnizorului de apă, prin intermediul unei legături demontabileprevăzută cu armături de închidere şi de reţinere, pentru a se împiedica pătrunderea apei dininstalaţia de încălzire în conductele din care se face alimentarea.Consumul de apă pentru umplerea instalaţiei de încălzire şi “apa de adaos” vor fi contorizate.

11.13. Punctele termice amplasate în zone în care duritatea apei este de peste 3,5 mval/l şicare sunt alimentate cu apă în circuitul secundar din conducta de apă potabilă vor fi prevăzutecu instalaţii de dedurizare pentru apa de alimentare.11.14. Se recomandă folosirea punctelor termice monobloc (preasamblate pe o platformămodulară), care grupează tot echipamentul punctului termic: schimbătoare de căldură, pompe,conducte şi armături, instalaţiile electrice şi de automatizare etc.Această soluţie realizează economie de spaţiu pentru amplasare, reduce manopera de montajşi asigură performanţe funcţionale superioare prin faptul că armonizarea funcţionării întreguluiansamblu şi probele de funcţionare sunt făcute la producător.11.15. La stabilirea schemei funcţionale a punctului termic se va ţine seama de:

• natura consumului (numai încălzire, numai apă caldă de consum sau ambele consumuri);

•

parametrii agentului termic primar (temperatură, presiune) ;• mărimea sarcinii termice şi variaţia acesteia ;• caracteristicile tehnice ale echipamentelor ;• gradul de automatizare în funcţionare ;• cerinţe de exploatare .

Se urmăreşte adoptarea unor scheme care să asigure deplina siguranţă şi funcţionalitate apunctului termic şi care să permită acordarea regimului de funcţionare al punctului termic cusarcinile termice de încălzire şi de apă caldă de consum ale consumatorilor (racordarea, depreferinţă, indirectă a instalaţiei de încălzire, utilizarea robinetelor de reglare cu 2 şi 3 căipentru reglarea temperaturii agenţilor termici furnizaţi, racordarea punctului termic prinintermediul unei “butelii de egalizare a presiunilor” şi utilizarea pompelor de circulaţie peramuri etc.).Se recomandă ca la adoptarea schemei funcţionale a punctului termic de imobil să fie avute în

vedere schemele indicate în “Soluţii cadru pentru instalaţiile interioare de încălzire utilizând noisisteme de producere a agentului termic”.11.16. Instalaţia de automatizare a punctului termic îndeplineşte, de regulă, următoarelefuncţiuni:

• monitorizarea parametrilor (temperatură, presiune, debit, energie), arhivarea locală adatelor monitorizate şi transmiterea lor, eventual, la dispecer ;

• reglarea parametrilor (temperatura sau debitul agentului secundar pentru încălzire,temperatura apei calde de consum, presiunea) ;

• alarmare în cazul avariilor în funcţionare sau la depăşirea unor valori limită prestabilite.Echiparea punctului termic cu aparatură de măsură, control şi contorizare se face conformprevederilor din cap.15.Condiţii privind amplasarea şi organizarea punctelor termice

11.17. Punctul termic de imobil se amplasează în clădirea deservită.Stabilirea locului de amplasament se face pe baza unor criterii funcţionale, constructive şieconomice ţinând seama de posibilităţile de racordare, la reţelele exterioare de agent primar,la utilităţi (energie electrică, apă) şi la instalaţiile interioare de încălzire.11.18. De regulă, punctul termic se amplasează la subsolul sau la parterul clădirii, într-o încăpere separată, special destinată.Încăperea în care se amplasează punctul termic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

• să nu prezinte pericol de incendiu ;• să fie protejată contra îngheţului ;• să nu aibe umiditatea interioară peste 70 % ;• să fie iluminată natural şi/sau artificial ;• să asigure spaţiul necesar pentru exploatarea normală şi în siguranţă a echipamentelor

precum şi pentru montaj, întreţinere şi reparaţii ;• să permită un acces uşor şi direct, din “spaţiile comune” ale imobilului.

32

8/8/2019 I 13-2002


11.19. În cazul amplasării punctului termic în vecinătatea unor încăperi sensibile la zgomot,vibraţii sau exces de temperatură se vor lua măsuri de izolare fonică şi termică pentru a nu sedepăşi limitele de zgomot şi temperatură, admise potrivit destinaţiei încăperilor respective.11.20. Punctele termice de imobil pot fi amplasate şi în încăperi cu alte destinaţii în situaţia încare se îndeplinesc următoarele condiţii:

• punctul termic să fie realizat în varianta constructivă monobloc;• destinaţia încăperii în care se montează punctul termic să facă parte din “spaţiile

comune” ale imobilului: holuri, casa scării (sub scară), subsol tehnic etc. ;• spaţiul în care se montează puctul termic să fie delimitat şi separat de încăpere printr-o

împrejmuire care se poate închide.11.21. Uşa de acces a punctului termic va avea deschiderea în afară.Dimensiunile uşii se aleg astfel încât să permită accesul normal al personalului şi să asigureintroducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla.Uşa se prevede cu încuietoare.11.22. În încăperea punctului termic nu este permis accesul persoanelor neautorizate.La intrarea în punctul termic se va afişa inscripţia: “Punct termic. Interzis accesul persoanelorneautorizate”.11.23. Punctele termice complet automatizate, care nu necesită supraveghere permanentă, sevor prevedea cu instalaţie de semnalizare antiefracţie.11.24. Punctele termice se prevăd cu punct de alimentare cu apă şi cu sifon de pardosealălegat la canalizare.11.25. Punctele termice se prevăd cu următoarele instalaţii electrice:

•

instalaţii electrice de iluminat ;• instalaţii electrice de forţă, comandă ;• instalaţii electrice de protecţie ;• instalaţii electrice de detecţie şi semnalizare .

În punctul termic se va prevedea o priză cu tensiune nepericuloasă pentru lampă portabilă.11.26. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor în încăperea punctului termic se face astfel încât să se asigure funcţionarea normală a echipamentelor, precum şi o exploatare uşoară şi însiguranţă.Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii şi control.11.27. În jurul schimbătoarelor de căldură de încălzire şi de apă caldă de consum se lasă unspaţiu liber, a cărui lăţime va fi stabilită în funcţie de necesităţile de exploatare, întreţinere şicurăţire, ţinând seama şi de recomandările producătorului, dar nu mai puţin de 0,8 m.11.28. La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând seamade construcţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal) de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet)şi de faptul dacă sunt pompe simple sau gemene.11.29. În jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50 m. Acestespaţii pot fi micşorate până la 0,20 m, pe cel mult două laturi, dacă rezervorul poate fi deplasatpentru revizii şi reparaţii.11.30. Distanţa minimă între partea superioară a utilajelor (rezervoare, schimbătoare decăldură, pompe) şi elementele de construcţie ale încăperii (plafon) este de 0,6 m.11.31.Traseele conductelor de legături la utilaje se aleg astfel încât să nu se împiedicedemontarea armăturilor şi diferitelor părţi ale aparatelor.11.32. Armăturile de închidere pentru separarea aparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii semontează în locuri accesibile.11.33. Se va prevedea posibilitatea de acces pentru intervenţie la separatoarele de impurităţi.

11.34. Spaţiile necesare pentru montarea în instalaţii a contoarelor de apă şi de energietermică vor fi adoptate conform indicaţiilor producătorilor.Se va avea în vedere asigurarea unui acces uşor pentru citirea contorului şi pentru control şirevizii.11.35. În punctul termic se va afişa permanent schema funcţională şi instrucţiunile deexploatare ale punctului termic.[top]

12. REŢELE TERMICEPrevederi generale12.1. Reţelele termice servesc la transportul agenţilor termici (apă caldă, apă fierbinte sauabur) de la centralele şi punctele termice la instalaţiile interioare de încălzire.12.2. Prevederile din prezentul normativ se aplică la:

• reţelele termice exterioare, de la centralele termice şi punctele termice la clădirilealimentate cu căldură ;

33

8/8/2019 I 13-2002


• reţelele termice interioare, de la centralele termice, de imobil şi punctele termice deimobil la instalaţiile interioare de încălzire (reţea de distribuţie interioară) .

Pentru reţelele termice primare de apă fierbinte, de la centrala electrică de termoficare lapunctele termice sau direct la consumatori (reţele de termoficare), se vor aplica prevederilecuprinse în “Normativul privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentarecu energie termică”.12.3. Reţelele termice se compun din:

• conductele propriu-zise (de regulă metalice) şi fitingurile aferente (coturi, curbe,ramificaţii, reducţii etc.) ;

• termoizolaţia conductei şi protecţia acesteia ;• elemente pentru preluarea eforturilor provenite din dilatare (compensatoare de dilatare)

;• armǎturi de închidere, reglare, golire, dezaerisire ;• elemente de susţinere (suporturi fixe şi mobile) ;• sistemul de măsură, control şi localizare a avariilor, după caz ;• elemente auxiliare de construcţie (canale termice, cămine, estacade) .

Configuraţia şi traseul reţelelor12.4. Stabilirea configuraţiei şi traseului reţelei termice se face pentru a se asigura transportulşi distribuţia energiei termice în condiţii de eficienţă, siguranţă şi economicitate.12.5. Se pot adopta următoarele tipuri de scheme de distribuţie:

• schema ramificată (radială) ;• schema inelară .

Alegerea tipului de schemă de distribuţie se face în funcţie de amplasarea, mărimea şiimportanţa consumatorilor, de constrângerile impuse de teren şi de celelalte reţele, urmărindu-se asigurarea unei bune echilibrări hidraulice a reţelei şi a unor costuri de investiţie şiconsumuri de materiale reduse.12.6. Se recomandă folosirea schemei de distribuţie ramificate.Schema de distribuţie inelară se adoptă atunci când, cu o altă soluţie, nu se poate obţineechilibrarea şi stabilitatea hidraulică necesare sau când configuraţia inelară este maieconomică.12.7. La stabilirea traseului reţelei termice se va urmări obţinerea unor lungimi minime deconducte, avându-se grijă să rezulte un număr cât mai redus de intersecţii cu celelalte reţele şicu căile de circulaţie.12.8. Amplasarea reţelei termice va fi făcută de preferinţă în spaţii verzi, urmărindu-se, ca prin

traseul ales, să se realizeze compensarea naturală a dilatărilor conductelor.12.9. Amplasarea reţelei termice în zona carosabilă a drumurilor publice nu va fi făcută decâtdacă nu există alte posibilităţi de amplasare (în spaţii verzi etc.) şi dacă se are în vederenecesităţile pozării pe acelaşi traseu şi a altor reţele subterane.12.10. În cazul pozării de-a lungul unui drum public, traserul reţelei se fixează, de regulă, pepartea cu cele mai multe puncte de utilizare (racorduri).12.11. Ramificaţiile din reţelele termice vor fi făcute, de regulă, prependicular pe conductaprincipală.12.12. Reţelele termice de distribuţie se pot amplasa în subsolurile clădirilor în următoarelecondiţii:

• să fie pozate în spaţii de folosinţă comună ;• să fie destinate pentru alimentarea cu căldură a instalaţiilor de încălzire aferente clădirii

respective, nefiind permisă tranzitarea subsolurilor cu reţele termice care alimentează

alte clădiri.Condiţii de pozare şi montaj12.13. Amplasarea reţelelor termice se poate face:

• subteran, în canal termic ;• subteran, direct în sol (în cazul conductelor preizolate termic) ;• aerian în exteriorul clădirilor, pe estacade, sau în interior, pe elementele de construcţie

ale clădirii .12.14. Reţelele termice exterioare se montează, de regulă, subteran.Montarea supraterană (aeriană) a reţelelor termice exterioare este admisă în următoarelesituaţii:

• în incintele şi pe platformele industriale ;• în afara ansamblurilor de clădiri civile ;•

în situaţia unui nivel pemanent ridicat al apelor freatice ;• în cazul unor condiţii locale speciale .

34

8/8/2019 I 13-2002


12.15. Amplasarea reţelelor termice exterioare se va realiza în corelare cu celelalte reţele şiconstrucţii din zonă, existente sau proiectate, ţinând seama de prevederile standardului SR8591.Reţelele termice amplasate în terenuri sensibile la umezire vor avea faţade fundaţiile clădirilordistanţele prescrise de “Normativul pentru proiectare şi executarea construcţiilor fundate pepământuri sensibile la umezire” P 7.12.16. Reţelele termice subterane se montează, de regulă, la adâncimi cuprinse între 0,6 m şi2,5 m, urmărindu-se realizarea unor soluţii constructive rezistente, durabile, funcţionale şieconomice.12.17. Adâncimile minime de pozare, pentru reţelele termice subterane sunt:

- reţele în canal termic (distanţa dintre partea superioară a elementului de acoperire acanalului termic şi suprafaţa solului sau suprastructura drumului):

• 0,5 m în spaţii verzi• 0,8 m în zone carosabile

- reţele termice pozate direct în sol (distanţa de la partea superioară a mantelei de protecţie atermoizolaţiei conductei şi suprafaţa solului sau suprastructura drumului):

• 0,6 m în spaţii verzi (cu luarea unor măsuri de protecţie, conform recomandărilorfurnizorilor)

• 1,0 m în zone carosabile12.18. În cazul adoptării unor adâncimi de pozare mai mici decât adâncimea de îngheţ se voradopta măsuri pentru evitarea îngheţării apei în conducte (termoizolări suplimentare,asigurarea circulaţiei permanente a apei, golirea conductei în caz de oprire accidentală a

circulaţiei etc.)12.19. La amplasarea în teren a reţelelor termice subterane montate în canale vor fi respectatedistanţele minime, între feţele exterioare ale canalelor şi alte reţele sau construcţii, indicate întabelul 12.1.12.20. La intrarea reţelelor termice în clădiri canalul termic va fi prevăzut cu un canal verticalde ventilare naturală, alipit clădirii. Trecerea conductelor prin peretele clădirii se face, pe câtposibil la o cotă superioară celei din canal, luându-se, în mod obligatoriu, măsuri de etanşare laintrarea conductelor din canal în clădire, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelornaturale infiltrate şi a evitării inundării subsolului. Tabelul 12.1.

1. Distanţe pe orizontală la trasee paralele m

a. până la şina de tramvai sau şina de cale ferată uzinală (deracord) 2,0

b. până la conducta de apă 0,6

c. până la conducta de canalizare sau drenaj 0,6

d. până la conducta de gaz metan, având :- presiunea joasă, intermediară, redusă- presiune medie

1,52,0

e. până la un cablu electric subteran, având tensiunea :

- între 1 şi 35 KV ;- între 35 şi 110 KV ;- peste 110 KV .

1,52,04,0

f. până la blocul de canalizaţie telefonică 0,6

g. până la căminele altor reţele (apă, canalizare etc.) 0,5

h. până la stâlpii de iluminat exterior sau de susţinere aconductoarelor pentru liniile de tramvai sau troleibuz

1,5

i. până la un arbore sau până la axul şirului de arbori 1,5

j. până la marginea fundaţiei clădirii- în terenuri normale ; 0,6

35

8/8/2019 I 13-2002


- în terenuri sensibile la umezire 1,5

2. Distanţe pe verticală la intersecţii

a. până la talpa şinei de tramvai (cu prevederea de pod desprijinire a şinei şi cu luarea de măsuri de micşorare a vitezei petimpul execuţiei)

0,5

b. până la talpa şinei de cale ferată uzinală (cu prevederea depod de sprijinire a şinei şi cu luarea de măsuri de micşorare avitezei pe timpul execuţiei)

1,0

c. până la o conductă de apă 0,3

d. până la blocul de canalizaţie telefonică 0,3

e. până la cablurile electrice subterane având tensiunea depână la 110 KV (cu luarea de măsuri speciale de protecţietermică)

0,5

f. până la conducta de gaz metan 0,3

12.21. Canalele reţelelor termice subteran sunt de tip vizitabil, necirculabile.12.22. Se pot folosi şi canale circulabile sau semicirculabile, în care se includ şi alte reţele,când pozarea în comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedereeconomic decât pozarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din normativele despecialitate specifice reţelelor montate în canal comun.Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale sunt: 0,60 m pe orizontală şi 1,8 m peverticală - la canalele circulabile şi 0,50 m pe orizontală şi 1,40 m pe verticală - la canalelesemicirculabile.12.23. Pozarea conductelor în canalele termice necirculabile şi stabilirea dimensiunilorcanalelor se fac cu respectarea distanţelor minime indicate în tabelul 12.2.12.24. Montarea conductelor reţelelor termice direct în sol (conducte preizolate termic şihidrofug) se recomandă în situaţiile în care soluţia este mai economică decât cea cu canal

termic, iar condiţiile tehnice de realizare asigură siguranţa şi funcţionalitatea reţelei. Tabelul 12.2.

Diametrulnominal alconductei

(mm)

Distanţa minimă (mm)

De lasuprafaţaizolaţieipână laperetelecanalului

Întresuprafeţeleizolaţiei a

douăconducte

învecinate

De lasuprafaţaizolaţieipână laplanşeulcanalului

De lasuprafaţaizolaţieipână laradierulcanalului

sub 65 70 100 30 90

65...150 85 110 30 100

200...250 100 125 40 110

300...450 110 140 60 140

500...6000

110 220 60 200

700...800 120 350 70 200

12.25. Conductele preizolate care înlocuiesc reţele termice existente montate în canale termicevor fi pozate în sol, în canalul existent, la care se înlătură capacul.

36

8/8/2019 I 13-2002


În cazul în care gabaritul conductelor preizolate depăşeşte spaţiul disponibil în canalul termic, oparte din conducte vor fi montate îngropate în sol, lângă canal, după demolarea unui perete alcanalului termic, de regulă cel opus clădirii.12.26. Distanţele minime de la conductele preizolate ale reţelelor termice montate direct în solla construcţii sau alte reţele sunt indicate în tabelul 12.3.12.27. Distanţele minime dintre suprafeţele exterioare ale conductelor preizolate montatedirect în sol sunt:

• 0,15 m - pentru diametre ale conductelor de până la 200 mm ;• 0,25 m - pentru diametre ale conductelor de peste 250 mm .

Tabelul 12.3.

1. Distanţe pe orizontală la trasee paralele m

a. până la şina de tramvai sau şina de cale ferată uzinală (deracord)

1,2

b. până la conducta de apă 1,2

c. până la conducta de canalizare sau drenaj 0,6

d. până la conducta de gaz metan (presiune joasă,intermediară, redusă sau medie) conducte din oţel

0,6

e. idem, conducte din polietilenă 1,0

f. până la cablurile electrice subterane, având tensiunea depână la 110 KV

0,6

g. până la marginea fundaţiei clădirii- în terenuri normale ;- în terenuri sensibile la umezire ;- idem, în cazul conductelor preizolate prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalizarea avariilor .

0,63,01,5

2. Distanţe pe verticală la intersecţii a. până la conductele reţelelor de apă, canalizare, gaze şiblocurile canalizaţiilor telefonice

0,2

b. până la cablurile electrice, având tensiunea de până la 110KV

0,5

12.28. La pozarea în sol a conductelor preizolate şi la realizarea reţelelor termice cu astfel deconducte se vor respecta prevederile Normativului de proiectare şi execuţie pentru reţeletermice cu conducte preizolate montate în sol utilizate la transportul agentului termic de încălzire şi a apei calde de consum - NP 029.Susţinerea reţelor termic

12.29. Pentru susţinerea conductelor reţelelor termice montate subteran, în canal termic sauaerian se folosesc suporturi metalice care transmit elementelor de construcţii eforturile primite.La proiectarea suporturilor metalice şi a elementelor de construcţii care susţin reţeaua termicăse va ţine seama de eforturile care se nasc în conducte, pe baza cărora se elaborează calcululmecanic al reţelei.12.30. Suporturile conductelor reţelelor termice sunt de tip mobil şi de tip fix. Se recomandăutilizarea suporturilor realizate conform detaliilor tip de instalaţii.12.31. Suporturile mobile permit deplasarea liberă axială a conductelor. Pentru a limitadeplasările transversale ale conductelor se folosesc suporturi mobile cu ghidaj.12.32. Alegerea tipului de suport mobil se recomandă să se facă în funcţie de diametrulconductei şi condiţiile de amplasare, astfel:

• suporturi mobile cu alunecare, pentru conductele cu diametrul de la 50 mm la 150 mmamplasate aerian şi pentru conductele cu diametrul de la 50 mm la 500 mm amplasate

subteran în canale nevizitabile ;• suporturi mobile cu role, pentru conducte cu diametrul peste 150 mm amplasate aerian

sau subteran în canale vizitabile ;37

8/8/2019 I 13-2002


• suporturi cu suspensie (articulaţie şi arc), în situaţii speciale pentru trasee de reţele cuconfiguraţie spaţială .

12.33. Distanţa dintre două suporturi mobile succesive ale conductei se stabileşte astfel încâtsă nu apară eforturi inadmisibile în conductă şi abateri de la orizontalitatea traseului.12.34. În cazul susţinerilor comune pentru mai multe conducte, distanţa dintre suporturilemobile este impusă de conducta cu diametrul cel mai mic din pachetul de conducte.12.35. Distanţele maxime recomandate între suporturile mobile ale conductelor reţelelortermice montate în canal termic sau aerian sunt indicate în tabelul 12.4. Tabelul 12.4.

DISTANŢE ÎNTRE SUPORTURILE MOBILEALE CONDUCTELOR REŢELELOR TERMICE

Diametrul interior alconductei

(în ţoli sau mm)

Distanţa dintre douăsuporturi mobile succesive

(mm)

1 3,0

1 1/4 4,0

48...57,5 4,6

64...70 5,1

76...82 5,7

88...95 6,0

100...125 6,5

131...150 7,5

200...250 9,0

300...400 12,0

500...600 14,0

700...800 16,0

12.36. Suporturile fixe sunt elementele prin care se rigidizează conductele reţelei termice.12.37. Se recomandă alegerea unor tipuri constructive de suporturi fixe care conduc ladimensionarea economică a construcţiei portante.12.38. Elementele de construcţii care susţin suporturile fixe (pereţii şi radierul canalelortermice, stâlpii şi grinzile clădirilor etc.) trebuie să aibă capacitatea de a prelua eforturiletransmise de suporturi.

12.39. Suporturile fixe trebuie să fie prevăzute cu posibilitatea înlocuirii conductelor, fărădeteriorarea construcţiei portante a suportului fix.12.40. Distanţele maxime recomandate între două suporturi fixe consecutive sunt date întabelul 12.5. Tabelul 12.5.

DISTANŢE MAXIME RECOMANDATE ÎNTRE SUPORTURIFIXE ALE CONDUCTELOR

Distanţa între suporturi fixe (m)*

Diametrulnominal alconductei

pozarea aeriană sau în canale pozare îngropată direct

în sol

38

8/8/2019 I 13-2002


(mm) compansatoraxial

compensatortip U

compensatoraxial

40 - 45 -

50 - 50 -

65 - 55 -

80 - 60 -

100 - 65 40

125 - 70 45

150 - 75 50

175 - 80 55

200 60 90 60

250 70 100 65

300 80 115 70

350 90 130 80

400 100 145 90

450 120 160 100

* Distanţele sunt date pentru agent termic cu temperaturamaximă de 1500C. Pentru agenţi termici cu alte temperaturi

maxime distanţele se vor obţine prin aplicarea următorilorcoeficienţi de amplificare :1,20 pentru temperatura de 130 0C ;1,30 pentru temperatura de 110 0C ;1,50 pentru temperatura de 95 0C ;1,65 pentru temperatura de 85 0C .

Armături de închidere, reglare, golire, dezaerisire12.41. Armăturile de închidere şi reglare se prevăd :

• pe conductele de plecare şi sosire ale distribuitoarelor şi colectoarelor din centraleletermice, punctele termice şi punctele de distribuţie;

• pe conductele racordurilor termice ale clădirilor sau ale părţilor de clădiri cu distribuţiiindependente ;

• pe ramificaţiile de orice diametru şi lungime, în cazul când, în reţeaua respectivă, existăconsumatori care impun condiţii speciale de continuitate în alimentarea cu căldură.

12.42. Pe conductele principale ale reţelelor termice se prevăd armături de secţionare.Distanţele dintre armăturile de secţionare se stabilesc în funcţie de:

• configuraţia reţelei ;• gruparea consumatorilor şi caracterul lor ;• necesitatea subtraversării unor obstacole ;• natura terenului (terenuri alunecătoare, sensibile la umezire etc.);• gradul de seismicitate al zonei respective ;

La amplasarea armăturilor de secţionare se ţine seama în mod deosebit de condiţiile dealimentare, în caz de avarie, a consumatorilor care nu admit întreruperi în alimentarea cucăldură.

12.43. Armăturile de secţionare cu diametrul peste 400 mm sunt cu acţionare mecanică(electrică).

39

8/8/2019 I 13-2002


12.44. În punctele cele mai joase ale reţelelor cu apă se prevăd robinete pentru golirea apei dintronsonul respectiv; în punctele înalte ale reţelelor se prevăd dispozitive de evacuare a aerului(dezaerisire).Diametrele armăturilor de golire se aleg potrivit indicaţiilor din tabelul 12.3. în care, pentrudiferite valori ale diferenţei de nivel între nivelul mediu al apei în tronsonul de conductă şirobinetul de golire, sunt date debitele de golire, în litri/oră; timpul de golire al apei dintronsonul considerat este de 15...30 minute.În cazul în care evacuarea apei se face la o reţea de canalizare, debitul evacuat nu va depăşidebitu, nominal al canalizăriiDiametrele armăturilor de evacuare a aerului se aleg în funcţie de diametrele conductelor,

conform tabelului 12.4. Tabelul 12.6.

DATE PRIVIND DIMENSIONAREA ROBINETELOR DE GOLIRE

Nivelul mediu al apei înraport cu robinetul de

golire,

Debitul de golire, litri/oră, pentru un robinet cu Dn

M 15 20 25 32 40 50 60

0,10 400 700 1100

2000

3000

4000

7500

0,15 450 850 1400

2500

3500

4900

9300

0.20 500 1000

1600

3000

4000

5700

10700

0,25 600 1150

1800

3500

4500

6500

12000

0,30 700 1300

2000

4000

5000

7000

13000

Tabelul 12.7.

ALEGEREA ARMATURILOR DE EVACUARE A AERULUI

DIAMETRUL, mm

Armătura de evacuare aer Conducta

Dn 10 Dn < 125

Dn 15 125 < Dn < 250

Dn 20 Dn >250

Prevederi specifice instalaţiilor de abur12.45. În instalaţiile de încălzire cu abur se face, de regulă, recuperarea condensatului. Se potexcepta:

• consumatorii de la care condensatul iese impurificat ;• consumatorii cu debite nominale mici (sub 15 KW) aflaţi la distanţe relativ mari (peste

50 m), care ar necesita întoarcerea pompată a condensatului.Se urmăreşte recuperarea, la consumatori, a căldurii din condensat.12.46. Intoarcerea condensatului la sursa de abur se face, pe cât posibil, prin cădere liberă sauprin presiunea remanentă a condensatului. In cazul când aceste soluţii nu sunt posibile datorităconfiguraţiei terenului şi a regimului de presiuni din conducta de condensat, întoarcerea se

face prin pompare.

40

8/8/2019 I 13-2002


12.47. Colectarea condensatului din instalaţiile de abur de joasă presiune şi întoarcerea lui lasursa de abur se face, de preferinţă, prin conducte înecate şi rezervoare închise, pentruevitarea pierderilor de căldurăprin evaporarea secundară.12.48. Pe conductele de abur se prevăd separatoare de condensat (oale, aparate, sifoane) înpunctele de evacuare (purjare) a condensatului, amplasate în funcţie de modul de pozare alconductei de abur :- în cazul alternanţei de pantă şi contrapanta sau ruperi de pantă, în punctele cele mai joaseale conductei ;- la anumite distanţe atunci când panta este continuă :

• la distanţe de maxim 300 - 500 m, în cazul curgerii condensatului în acelaşi sens cuaburul ;

• la distanţe de maxim 200 - 300 m, în cazul curgerii condensatului în contracurent cuaburul.

Limitele superioare corespund cu diametrul de 400 mm; pentru diametre mai mici, distanţelemaxime se reduc corespunzător.12.49. Separatoarele de abur montate direct pe conducta de abur cu pantă continuă seracordează la scurte tronsoane cu diametrul mărit, montate pe conducta de abur, astfel încâtgeneratoarea superioară a conductei de abur să rămână continuă.12.50. Atunci când conducta de abur alimentează consumatori care nu permit întreruperi înfuncţionare, separatoarele de condensat se prevâd cu armături de închidere în amonte şi înaval şi cu o conductă de ocolire pe care se montează, de asemenea, o armătură de închidere.

12.51. În cazul amplasării mai multor conducte de abur pe acelaşi tronson se prevădseparatoare de condensat proprii pe fiecare din conductele de abur.12.52. În punctele cele mai joase ale conductelor de condensat se prevăd robinete de golire,diametrul acestora alegându-se potrivit indicaţiilor din tabelul 12.6.12.53. În punctele cele mai înalte ale conductelor de condensat înecate, se prevăd armături deevacuare a aerului, diametrele acestora alegându-se conform tabelului 12.7.[top]

13. MASURI PENTRU PRELUAREA DILATARII CONDUCTELOR13.1. Compensarea dilatării conductelor reţelelor termice se pot realiza prin:

• adoptarea unor trasee nerectilinii (plane sau spaţiale) pentru compensarea naturală adeplasărilor ;

• amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatare tip U (liră), Z, L şi lenticulare

;• alegerea corectă a tipului constructiv şi a poziţiei de amplasare a suporturilor fixe şi

mobile ;• pretensionare.

13.2. Dilatările conductelor instalaţiilor de încălzire centrală se preiau, pe cât posibil, natural,prin curbe rezultate din traseu (compensatoare tip L sau Z).13.3. Pe trasee drepte se prevăd compensatoare din ţevi în forma de U sau compensatoareaxiale, de regulă lenticulare.Pentru conducte cu diametrul până la 600 mm inclusiv, montate în canale subterane şi pentruconductele de orice diametru, montate aerian, se prevăd, de regulă, compensatoare tip U; sepot utiliza compenstoare axiale în cazul lipsei de spaţiu pentru amplasarea compensatoarelorde tip U.

Pentru reţelele termice montate direct în sol, utilizând conducte preizolate, se folosesccompensatoare axiale, montate conform instrucţiunilor tehnice ale producătorului, saucompensatoare tip U, Z, L realizate în conformitate cu prevederile Normativului NP-029.13.4. Compensatoarele axiale se amplasează în vecinătatea suporturilor fixe, de preferinţădouă, de o parte şi de alta a acestora; ele se montează în locuri accesibile pentru intervenţii.13.5. Compensatoarele de tip U se amplasează în axul câmpului (la jumătatea tronsonului dereţea) compensat. In cazuri obligate, amplasarea poate fi dezaxată, însă numai în treimeamijlocie a câmpului.13.6. Coloanele verticale ale instalaţiilor de încălzire realizate din ţeavă de oţel se prevăd cusuporturi fixe la mijlocul înălţimii lor sau cu compensatoare de dilatare plasate la mijloculcoloanei şi suporturi fixe la mijlocul porţiunilor de coloană separate prin compensator, conformindicaţiilor din tabelul 13.1. De la aceste prevederi, pentru poziţia suporturilor fixe şi acompensatoarelor de dilatare, se pot face abateri de cca.1,5 m. Compensatoarele de dilatare

se montează pe aceiaşi pereţi cu corpul de încălzire, fiind, în măsura posibilului, mascate deacesta. Tabelul 13.1.

41

8/8/2019 I 13-2002


ÎNǍLŢIMEA MAXIMǍ A COLOANELOR INSTALAŢIILORDE ÎNCǍLZIRE DIN ŢEVI DE OŢEL

Temperaturanominală a

agentului termicdin conductă 0C

Înălţimea coloanei (m)

cu suport fix şi fărăcompensator de

dilatare

cu un compensator dedilatare şi douăsuporturi fixe

65 16,0 - 32,0 32,0 - 64,0

75 13,5 - 27,5 27,5 - 55,0

85 12,0 - 24,0 24,0 - 48,0

95 10,5 - 21,5 21,5 - 43,0

115 9,0 - 18,0 17,5 - 35,5

130 7,5 - 15,5 15,5 - 31,0

150 6,5 - 13,5 13,5 - 27,0

Notă: înălţimile coloanei corespund amplasării suporturilor fixeşi a compensatoarelor de dilatare conform prevederilor art.13.6.

13.7. Racordarea coloanelor verticale din ţevi de oţel la conductele de distribuţie se face prinporţiuni orizontale, având panta corespunzătoare preluării dilatării porţiunii verticale decoloană situată sub punctul fix (în cazul distribuţiei inferioare) sau deasupra acestuia (ladistribuţia superioară).Lungimea minimă a acestor porţiuni orizontale se alege din tabelul 13.2.Pe porţiunile orizontale ale coloanelor nu se montează dispozitive de susţinere-fixare ladistanţe mai mici decât cele indicate în tabelul 13.2. măsurate de la verticala coloanelor câtrepunctul de racordare a acestora la distribuţie.13.8. Lungimea conductelor de legătură curbate din ţevi de oţel la corpurile de încălzire sedetermină în funcţie de diametrul legăturii şi de dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă întrepunctul de racordare a legăturii la coloană şi suportul fix. Distanţa minimă de la coloană pânăla corpul încălzitor se alege din tabelul 13.3.În cazul racordării corpurilor de încălzire prin legături drepte, fără curbe, distanţa minimă întrecoloană şi corpul încălzitor se alege cu 0,20 m mai mare decât valoarea corespunzătoare dintabelul 13.3.Pe legăturile corpurilor de încălzire nu se prevăd brăţări situate, faţă de coloană, la distanţemai mici decât cele indicate în tabelul 13.3. Tabelul 13.2.

LUNGIMEA MINIMǍ A PORŢIUNILOR ORIZONTALE ALECOLOANELOR INSTALAŢIILOR DE ÎNCǍLZIRE DIN ŢEVI DE

OŢEL

Diametrul conductei Lungimea minimă a porţiunilororizontale (m)

3/8” 0,85

1/2” 1,00

3/4” 1,10

1” 1,25

1 1/4” 1,40

42

8/8/2019 I 13-2002


1 1/2” 1,50

Notă: lungimile corespund unei dilatări maxime de 1,2 cm aporţiunii verticale a coloanelor, măsurate până la suportul fix.

Tabelul 13.3.

DISTANŢA MINIMǍ ÎNTRE COLOANǍ ŞI COPRUL DEÎNCALZIRE PENTRU TEVI DE OTEL

Diametrullegăturii

Dilatarea porţiunii de coloană cuprinsă întrepunctul de racordare a legăturii la coloană şi

suportul fix (cm)

sub 0,4 0,4 - 0,8 0,8 -1,2

Distanţa minimă între coloană şi corpul de încălzire (m)

3/8” 0,40 0,64 0,80

1/2” 0,45 0,70 0,90

3/4” 0,55 0,80 1,00

1” 0,70 0,95 1,15

1 1/4” 0,75 1,05 1,30

1 1/2” 0,85 1,15 1,40

13.9. În afara cazului menţiont la art.13.6. se mai prevăd suporturi fixe :• în punctele de ramificaţie a reţelelor, când nu poate fi admisă deplasarea nodului ;• în vecinătatea armăturilor de secţionare sau închidere şi a compensatoarelor axiale.

13.10. Suporturile fixe se amplasează pe conducta principală de distribuţie de ducere înamonte, iar pe conducta de întoarcere în aval, faţă de ramificaţii, armături de secţionare sau închidere. Suporturile fixe se amplasează astfel încât, între două fixări consecutive, să existeun singur dispozitiv sau posibilitate de compensare a dilatării conductei.13.11. În cazul folosirii, pentru conductele instalaţiei de încălzire, a ţevilor din materialeplastice se va acorda o atenţie deosebită soluţionării problemei preluării dilatării conductelor,alungirile rezultate din dilatare fiind mult mai mari decât cele ale conductelor din oţel.Ori de câte ori este posibil se vor adopta trasee nerectilinii, cu coturi sau curbe la 900 sautrasee şerpuite.În cazul traseelor rectilinii impuse, preluarea dilatării conductei între două puncte fixesuccesive se face cu compensatori de dilatare U, W , tip spiră sau compensatori axialispecializaţi.Soluţiile adoptate pentru preluarea dilatării conductelor vor respecta în mod obligatoriu

indicaţiile producătorilor referitoare la condiţiile de montaj şi de funcţionare normală la variaţiide temperatură.[top]

14. CONDIŢII DE MONTAREReţele interioare14.1. Conductele instalaţiilor interioare de încălzire cu apă se montează cu pantă, asigurândgolirea şi dezaerisirea centralizată sau locală a instalaţiei, printr-un număr minim de dispozitiveşi armături.Panta normală a conductelor instalaţiilor de încălzire cu apă este de 3 ‰. În cazuri obligate, sepoate reduce panta la 2 ‰.14.2. Conductele de abur se montează astfel încât sensul de circulaţie al aburului şicondensatului în conducte să fie acelaşi. Pe porţiuni de traseu în care nu este posibilă evitareacontrapantei, valoarea acesteia va fi cel puţin egală cu pierderea unitată de sarcină la debitul

43

8/8/2019 I 13-2002


maxim (cel puţin 5 ‰) sau se măreşte diametrul conductei, luându-se măsurilecorespunzătoare pentru evacuarea condensatului.14.3. Pe trasee comune, conductele instalaţiilor interioare se grupează în plase orizontale - lapozarea sub tavan - sau verticale - la pozarea pe pereţi sau stâlpi, astfel încât să permităfolosirea unor suporturi comune.14.4. Distanţa minimă între conducte paralele neizolate termic sau între acestea şi feţele finiteale elementelor de construcţie adiacente din materiale necombusitibile (pereţi, planşee, grinzi,stâlpi) este de 3 cm. Pentru conducte izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţieifinite sau între acestea şi suprafaţa finită a elementelor de construcţie vecine este de cel puţin4 cm.

14.5. Distanţele minime între conductele neizolate termic ale instalaţiilor de încălzire şielementele de construcţie executate din materiale combustibile se stabilesc în raport cutemperatura superficială a conductei, conform tabelului 14.1. În cazul conductelor izolatetermic, se ia în considerare temperatura superficială a izolaţiei finite, iar protecţiatermoizolaţiei se prevede din materiale rezistente la eventuale şocuri mecanice. Tabelul 14.1.

DISTANŢE MINIME (cm) ÎNTRE CONDUCTELEINSTALAŢIILOR DE ÎNCǍLZIRE ŞI ELEMENTELE DE

CONSTRUCŢIE DIN MATERIALE COMBUSTIBILE

Elementul deconstrucţie

din materialecombustibile

Temperatura nominală a agentuluitermic, din conducte, în oC

£ 75 76-95 96-115 116-150

Pereţi şi planşee 3 5 10 20

Pardoseli 3 5 5 10

14.6. Între conductele reţelei de încălzire şi conductele de gaze, respectiv barele, cablurile şiconductoarele electrice, se vor prevedea distanţe minime conform prevederilor “Normativuluipentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”, I 6 şi, respectiv,ale “Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice, cu tensiuni până la1000 V.c.a. şi 1500 V.c.a.”, I 7.

14.7. Distanţa între flanşele armăturilor a două conducte apropiate, respectiv distanţa întreflanşa armăturii şi conducta apropiată sau izolaţia finită a acesteia, este cel puţin 3 cm.14.8. La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele aparente sau mascate (în canale, ghene) sevor monta în tuburi de protecţie sau piese speciale, care să permită mişcarea liberă aconductelor datorită dilatării şi să asigure protecţie mecanică a conductelor izolate.În funcţie de rolul de protecţie la foc al elementelor de construcţii se va alege ansamblul(construcţii şi instalaţii) trecerii, ţinând seama, obligatoriu, de reglementările de siguranţă lafoc.Partea superioară a manşoanelor montate pe pardoseala încăperilor dotate cu instalaţiisanitare (de ex.: băi, bucătării) va depăşi nivelul pardoselii finite cu 2-3 cm.Manşoanele de protecţie ale legăturilor corpurilor de încălzire vor avea dimensiuni suficient demari pentru a permite deplasarea legăturii la dilatarea coloanei verticale.Se recomandă ca tuburile de protecţie să se mascheze prin rozete, cel puţin în camerele cu

cerinţe estetice mai ridicate (camere de locuit, băi, bucătării) şi cel puţin în acele poziţii caresunt mai vizibile (la trecerea sprin pereţi a legăturilor la corpurile de încălzire, a conductelororizontale de aerisire etc.).14.9. Pe porţiunile de conducte ce traversează pereţi sau planşee nu se fac îmbinări. Peconductele montate în şanţuri, în pereţi sau planşee, numărul îmbinărilor se reduce laminimum.14.10. La intrarea şi ieşirea din clădiri a racordurilor la reţele exterioare se va ţine seama deprevederile art. 5.33, 5.34. şi art.12.20.Compensarea de dilatare14.11. Îmbinarea între compensatoarele elastice de tip U sau similare şi conducte se face prinsudură. Nu este admisă îmbinarea prin flanşe sau mufe.14.12. Compensatoarele elastice se montează în starea pretenţioasă prescriă prin proiect (deregulă, 50 % din alungirea maximă corespunzătoare condiţiilor nominale de funcţionare).

14.13. În apropierea compensatoarelor tip U, se prevăd suporturi mobile cu ghidaje laterale,amplasate de ambele părţi ale compensatorului. Pe compensatoarele în formă de U nu seprevăd suporturi fixe.

44

8/8/2019 I 13-2002


Armături pentru închidere, secţionare, reglare, golire şi dezaerisire14.14. Robintele cu ventil, armăturile cu clapetă sau ventil de reţinere, supapele de siguranţăetc., se montează în poziţii corespunzătoare funcţionării normale.Armăturile grele de pe conducte se montează pe suporturi proprii, evitându-se încărcareasuplimentară a conductelor.14.15. Poziţionarea armăturilor se face astfel încât să permită manevrarea, deplasarea părţilormobile şi demontarea parţială sau totală, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor.Corpuri de încălzire14.16. Corpurile de încălzire se racordează prin îmbinări demontabile.În clădirile industriale la care armăturile de închidere-reglare sunt prevăzute pe conductele de

alimentare comune mai multor corpuri sau grupuri de corpuri de încălzire, racordareaconductelor la corpurile de încălzire din oţel poate fi nedemontabilă (îmbinare prin sudură).14.17. Corpurile de încălzire se montează în paralel cu pereţii finisaţi, la distanţele stabilite prinstandardele, instrucţiunile tehnice sau normele de produs.14.18. Distanţele minime între corpul încălzitor şi elementele de construcţii ale pereţilor sestabilesc în funcţie de temperatura agentului termic, astfel :

• 5 cm , pentru temperaturi până la maximum 95 oC ;• 10 cm, pentru temepraturi între 96 şi 150 oC.

14.19. Distanţa între corpurile de încălzire şi pardoseală este, de regulă, de 12 cm. In cazuriexcepţionale se poate reduce acestă distanţă până la 8 cm, dacă temperatura agentului termicnu depăşeşte 95 oC, sau până la 10 cm, dacă temperatura acestuia este de 96...150 oC, cuaplicarea corecţiei necesare la calculul suprafeţelor de încălzire.

14.20. Distaneţele între aparatele de încălzire şi elemetnele instalaţiilor electrice vor fi corelatecu prevederile din “Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice, cutensiuni până la 1000 V.c.a. şi 1500 V.c.c.” I 7.14.21. În cazul montării corpurilor de încălzire în nişe, potrivit prescripţiilor art.6.10. sau în celal acoperirii lor cu măşti, potrivit prescripţiilor art.6.13, 6.14., distanţele laterale până la pereţiinişei sau ai măştii se stabilesc astfel încât să permită montarea şi manevrarea normală aarmăturilor.14.22. Distanţa frontală între corpul încălzitor şi mască este de cel puţin:

• 2 cm, la măşti cu goluri (obişnuite), cu excepţia cazului în care masca esteconfecţionată din materiale combustibile şi temperatura agentului termic depăşeşete95oC, pentru care distanţa minimă este de 5 cm ;

• 5 cm, la măşti pline.Fac excepţie convectoarele, la care masca se montează lipită de bateria de încălzire. Elementul

frontal al măştilor va fi demontabil, permiţând accesul la corpul de încălzire, în vederea întreţinerii.Amenajări constructive pentru instalaţiile de încălzire14.23. Trecerea conductelor prin elementele de construcţii (fundaţii, pereţi, planşee) se va faceprin goluri anume prevăzute, comune grupului de conducte, cu respectarea prevederilor art.5.33., 5.34. şi 14.8.Dimensiunile minime ale golurilor şi şanţurilor pentru trecerea, respectiv pozarea conductelor,vor fi conforme indicaţiilor din tabelul 14.2.Se pot executa goluri şi şanţuri de alte dimensiuni decât cele indicate în tabelul 14.2. dacă elese justifică, în funcţie de poziţia de montare, necesitatea şi modul izolării termice a conductelor îngropate, tehnologia de prefabricare în atelier şi de montare pe şantier etc.14.24. Racordarea canalelor termice exterioare la subsolul tehnic, respectiv la canalele dininteriorul clădirii, se realizează astfel încât să permită preluarea tasărilor fără a se periclita

buna funcţionare a instalaţiilor, ţinând seama şi de prevederile art. 5.34.În cazul existenţei în zonă a unei reţele de distribuţie a gazelor naturale, la pătrunderea reţeleiexterioare în subsol şi la trecerea instalaţiei interioare de încălzire centrală prin planşeeleaflate sub nivelul terenului, se vor lua măsurile prevăzute la art. 5.40.14.25. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armături şi aparate ale conductelor pozate în canale necirculabile se amenajează cămine de vizitare, cu guri şi scări de acces.Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mărimea armăturilor, dar nu mai mici de0,70 m diametru.Canalele circulabile se prevăd cu posibilităţi de acces în canal pentru intervenţii în caz deavarie, marcate cu indicatoare. Se recomandă dotarea cu mijloace de semnalizare şicomunicare a avariilor.14.26. Accesul la subsolurile şi etajele tehnice destinate montării elementelor instalaţiilor de încălzire din interiorul clădirilor se asigură prin scări şi uşi cu gabarit corespunzătornecesităţilor controlului şi întreţinerii instalaţiilor.

45

8/8/2019 I 13-2002


14.27. Se asigură la subsol spaţiul necesar accesului şi manevrelor - în timpul exploatării - laorganele de închidere şi reglare, precum şi cel necesar accesului la contoarele care măsoarăconsumul de căldură.14.28. Pentru evacuarea căldurii degajate de conducte, aparate şi armături, subsolurile şietajele tehnice se prevăd cu ferestre, canale de ventilare sau orificii de ventilare, cuposibilitatea de reglare şi închidere.Pardoseala subsolului şi etajului tehnic se execută cu pantă spre punctele de colectare ascurgerilor accidentale de apă. Tabelul 14.2.

DIMENSIUNI MINIME ALE STRǍPUNGERILOR ŞIŞANŢURILOR ÎN PEREŢI

Elementul de instalaţieStrăpungeri la

montareaparentă (cm)

Şanţuri lamontare

îngropată (cm)

Coloană bitubulară cudiametrul până la 50mm

15 x 10 20 x 13

Coloană monotubularăcu diametrul până la 50mm

10 x 10 12 x 10

Legături la corp încălzire

5 x 10 6 x 6

[top]

15. IZOLAREA TERMICǍ A INSTALAŢIILOR PROTECŢIA ÎMPOTRIVACOROZIUNII

15.1. Agregatele, aparatele, conductele, compensatoarele de dilatare ale instalaţiilor de încălzire, precum şi armăturile reţelelor exterioare aeriene se izolează termic, conformprevederilor din prezentul normativ.

15.2. Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calculelor tehnico-economice deoptimizare, în care se iau în considerare următoarele:• pentru reţelele termice de apă cu reglaj calitativ - temperatura medie anuală a

agentului termic şi debitul nominal de agent termic ;• pentru reţelele de apă cu reglaj cantitativ - temperatura agentului termic şi debitul

mediu anual de agent termic. Temperatura mediului ambiant se consideră:

• la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - temperatura medie a aerului ambiantpentru perioada de funcţionare a reţelei;

• la pozarea direct în sol fără canal - temperatura medie a solului la adâncimea de pozarea conductelor pentru perioada de funcţionare a reţelei.

Grosimea izolaţiei termice - determinată prin calculul de optimizare - trebuie să conducă la o

eficientă a termoizolaţiei de minimum 80 %. Eficienţa termoizolaţiei se determină conformart.17.22.15.3. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şi învelitorilor de protecţie ale acestora, sevor respecta prevederile cuprinse în:

• “Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor elementelor deinstalaţii”, indicativ C 142 ;

• “Detalii, elemente şi subansambluri prefabricate de instalaţii - Detalii comune DC,volumul 4 - Grupa DC 4 - “Subgrupa izolarea termică a conductelor şi Subgrupa izolareatermică a aparatelor”.

15.4. Izolarea termică a conductelor şi aparatelor se aplică numai după curăţirea la luciumetalic şi protejarea lor cu straturi anticorozive.15.5. Rămân neizolate termic numai conductele amplasate în spaţii închise, ale căror cedări decăldură se utilizează pentru încălzirea încăperilor în care sunt montate.

15.6. Izolaţia termică a armăturilor, compensatoarelor cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe serealizează demontabilă.

46

8/8/2019 I 13-2002


15.7. Izolaţia termică trebuie să se realizeze din materiale incombustibile sau greucombustibile, hidrofuge sau protejate hidrofug, având un coeficient de conductivitate termicăredus şi care îşi păstrează proprietăţile de izolare termică în timpul exploatării.15.8. La izolarea termică a elementelor instalaţiilor termice nu este permis folosirea demateriale termoizolante putrescibile, a celor care, datorită încălzirii, se înmoaie, îşi pierdcapacitatea de izolare termică sau degajă sulf, noxe, etc.15.9. Conductele montate mascat (în ghene, sub rabiţ etc.) se pot izola individual sau în comun(ducere şi întoarcere), făr protecţie specială în exterior.15.10. Conductele pozate în subsoluri tehnice şi canale subterane - interioare sau exterioare -se prevăd cu înveliş protector al termoizolaţiei.

În canalele pentru conducte se prevede protejarea termoizolaţiei, de regulă, cu carton asfaltat,cu rosturile îmbinate prin vopsirea cu bitum sau alte învelişuri de protecţie.15.11. Conductele montate aparent, în alte niveluri ale clădirii decât cele exclusiv tehnice,inclusiv subsoluri care au şi altă destinaţie decât cea de subsol tehnic (de ex: cu boxe), seprevăd cu înveliş protector, stabilit în concordanţă cu rolul funcţional al nivelului respectiv.15.12. Izolaţia conductelor termice montate în exterior pe suporţi, stâlpi sau pe faţa exterioarăa pereţilor clădirilor se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor, conformprevederilor “Instrucţiunilor tehnice” C 142.15.13. Conductele pentru reţelele termice montate direct în sol vor avea materialelecomponente, inclusiv termoizolaţia, conform SR EN 253; ele se livrează gata termoizolate.Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se vor termoizola localconform prevederilor Normativului NP 029 şi a indicaţiilor producătorilor.15.14. Conductele preizolate montate direct în sol sau în canale nevizitabile vor fi dotate cusisteme de control, depistare şi localizare a avariilor compuse din conductoare electrice înglobate în termoizolaţia conductelor şi aparate de măsură şi avertizare.15.15. Toate conductele instalaţiilor de încălzire, indiferent de locul de montaj şi decaracteristicile agentului termic, precum şi schimbătoarele de căldură, vasele de expansiune şirezervoarele de orice fel utilizate în instalaţiile de încălzire, se protejează împotriva coroziuniiprintr-un strat de bază anticoroziv, aplicat pe suprafaţa ţevilor şi aparatelor.Stratul de bază pentru protecţia anticorozivă se execută din miniu de plumb sau alte materiale,aplicat după curăţirea de rugină a suprafeţelor protejate.15.16. La conductele montate aparent, neizolate termic, în spaţii cu cerinţe estetice şi igienic-sanitare (de ex.: clădiri de locuit, social - culturale etc.) se aplică, peste stratul anticoroziv debază, două straturi de vopsea şi unul de lac rezistent la temperatură.15.17. La pozarea fără canal a reţelelor termice se va analiza oportunitatea prevederii unei

protecţii electrice a conductelor împotriva coroziunii, provocate de agresivitatea solului şi aapelor freatice, precum şi de curenţii vagabonzi.Stabilirea necesităţii prevederii protecţiei, se va face potrivit indicaţiilor din “Normativul pentruprotecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate”, indicativ I 14, STAS 10128,STAS 10166/1, STAS E10702/2, SR 7335/3, 5, 6, 8, 9, referitoare la protecţia împotrivacoroziunii a construcţiilor metalice şi a conductelor subterane şi supraterane.[top]

16. APARATE DE MǍSURǍ, AUTOMATIZARE, CONTORIZARE16.1. Pentru cunoaşterea parametrilor funcţionali ai instalaţiilor de încălzire (temperatură,presiune, debit etc.) este obligatorie prevederea aparaturii de măsură şi control.Aparate de măsură16.2. La instalaţiile de încălzire cu apă fierbinte (peste 115 oC) sau abur de medie presiune

(peste 0,7 bar) se va prevedea aparatură de măsură, control şi reglare conform instrucţiunilorISCIR C 1 - pentru cazane şi MEE-PE 502-8 - pentru puncte termice.16.3. La instalaţiile de încălzire cu apă sau abur, indiferent de parametrii agentului termic, seva prevedea aparatura adecvată în funcţie de specificul şi mărimea instalaţiei lăsându-se,eventual, loc pentru îmbunătăţirea acestei echipări în viitor. În mod obligatoriu se va prevedeadotarea iniţială cu aparatură şi amenajările indicate în articolele 16.4, 16.5, 16.7. .... 16.12.16.4. Se vor prevedea termometre indicatoare :

• la cazanele de apă caldă pe conductele de ieşire ;• la schimbătoarele de căldură :• în cazul unui singur aparat - pe intrarea şi ieşirea circuitelor primar şi secundar ;• în cazul mai multor aparate, montate alăturat şi racordate în paralel - câte un singur

termometru pe circuitele principale primar şi secundar şi câte un termometru pe ieşirea

circuitelor primar şi secundar din fiecare aparat ;• în cazul mai multor aparate racordate în serie - câte un termometru pe circuitele primar

şi secundar - înainte şi după fiecare aparat ;

47

8/8/2019 I 13-2002


• pe distribuitoarele instalaţiilor de încălzire cu apă caldă sau fierbinte ;• pe toate ramurile care intră în colectoarele instalaţiilor de încălzire cu apă caldă sau

fierbinte, precum şi pe ieşirea generală din colectoare ;• pe conductele care intră şi care ies în şi din butelia de egalizare a presiunilor ;• la intrările şi ieşirea în şi din dispozitivul de amestec prin care se reglează temperatura

agentului termic (robinete cu 3 căi etc.) ;• pe rezervoarele de condensat ;• pe ieşirea din reductoarele de presiune.

Gradul de precizie minim al termometrelor cu citire directă va fi de ± 0,5 0C.

16.5. Se va prevedea câte o teacă metalică pentru montarea unor termometre indicatoare înscopul reglării şi controlului ocazional al instalaţiilor:• pe conductele de alimentare cu apă caldă sau fierbinte a clădirilor, la intrarea şi ieşirea

acestora ;• pe ramurile principale (ducere şi întoarcere) ale reţelelor exterioare sau interioare de

distribuţie de apă caldă sau fierbinte;• la intrarea şi ieşirea apei calde sau fierbinţi la aparate consumatoare mari (baterii de

încălzire, aeroterme ş.a.).În cazul în care, în exploatare, este necesar un control frecvent al funcţionării instalaţiilorrespective, se pot monta termometre permanente, cu condiţia prevederii măsurilor deprotecţie a acestora.16.6. Se recomandă prevederea unei bucle de semnalizare acustică şi, eventual optică aatingerii temperaturii maxime admisibile la cazanele de apă caldă, respectiv pe circuitul

secundar al schimbătoarelor de căldură, ce produc apă caldă pentru încălzire sau pentruconsum.16.7. Se vor prevedea manometre indicatoare:- pe distribuitoarele şi colectoarele instalaţiilor de încălzire cu apă cu circulaţie prin pompe (încazul când distribuitoarele sau colectoarele se află în imediata aproiere a pompelor decirculaţie şi sunt legate direct de acestea, montarea manometrelor nu este obligatorie);

• pe aspiraţie şi refularea pompelor de circulaţie, adaos, amestec etc. ;• pe conductele de ducere de la cazanele de apă caldă sau apă fierbinte ;• la cazanele de abur de joasă presiune ;• la intrarea şi ieşirea în şi din reductoarele şi regulatoarele de presiune ;• pe distribuitoarele de abur ;• pe rezervoarele închise sub presiune (rezervoare închise de condensat, expandoare,

vase de expansiune închise etc.) ;• înainte şi după separatoarele de impurităţi.

16.8. Clasa de precizie a manometrelor şi limitele maxime de lucru vor fi conform STAS 3589.16.9. în scopul verificării echilibrării hidraulice a circuitelor de conducte, a căderilor de presiune în aparate cu rezistenţă hidraulică mare şi variabilă în timp, precum şi pentru măsurareadebitului agentului termic, se vor prevedea, fie armături specializate pentru determinareapresiunilor, fie perechi de prize de presiune (racorduri din ţeavă Dn 15 cu robinete de închidere) pentru montarea manometrelor diferenţiale sau cu citire directă:

• pe racordurile punctelor termice la reţeaua de transportul căldurii;• pe racordurile instalaţiilor interioare de încălzire la reţeaua termică ;• pe conductele de ducere şi întoarcere ale grupurilor de distribuţie ale instalaţiilor

interioare ;•

înainte şi după: schimbătoare de căldură, diafragme pentru măsurarea debitului saupentru echilibrare hidraulică; - eventual - la baza câte unei coloane principale de lacapătul fiecărei ramuri de distribuţie din instalaţiile interioare de încălzire ;

• pe conductele de abur la intrarea în clădire.Se prevăd prize de presiune pe canalele de fum ale cazanelor.16.10. Manometre cu contacte electrice sau presostate se vor prevedea la vasele deexpansiune închise pentru pornirea şi oprirea pompelor de adaos.Manometre cu contacte electrice în legătură cu un releu electric şi o hupă pentru semnalizareacustică (completată, eventual, cu semnalizare optică), se prevăd la cazanele de abur, pentrusemnalizarea atingerii presiunii maxime.16.11. Indicatoare de nivel cu tub de sticlă se vor prevedea la:

• cazanele de abur - în condiţiile prescripţiilor tehnice ISCIR-C1 ;• rezervoarele de condensat ;• vasele de expansiune închise ;• rezervoarele de acumulare de pe lângă vasele de expansiune închise.

48

8/8/2019 I 13-2002


La rezervoarele de condensat greu accesibile (în cuve adânci) se va prevedea un indicator denivel cu plutitor care să poată fi citit dintr-un loc accesibil.16.12. Instalaţiile de preparare a apei calde de consum vor fi prevăzute cu termoregulatoarelimitatoare de temperatură, oricare ar fi agentul termic utilizat.16.13. Centralele termice cu capacitate începând de la 4 MW vor fi prevăzute cu câte un aparatpentru analiză chimică a gazelor de ardere şi termometre pentru măsurarea temperaturiigazelor de ardere.Automatizare16.14. Pentru asigurarea protecţiei instalaţiilor şi funcţionarea lor în condiţii de eficienţămaximă în limitele parametrilor necesari se prevede automatizarea instalaţiilor de încălzire

centrală.16.15. Automatizarea instalaţiilor din centrale termice şi puncte termice se face în confomitatecu “Ghidul pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din centrale şi puncte termice” -indicativ I 36.16.16. Automatizarea instalaţiilor dintr-o centrală termică sau punct termic se bazează pe oschemă tehnologică. Schema tehnologică, completată cu aparatură de automatizare, cuprinde,atât reprezentarea cu ajutorul simbolurilor grafice a procesului tehnologic aferent centraleitermice sau punctului termic, cât şi reprezentarea simbolică a aparaturii de automatizareprecum şi interdependenţa funcţională dintre acestea.16.17. În centralele termice de apă caldă se automatizează:

• reglarea aprocesului de ardere ;• protecţia cazanelor la supraîncălzire, la lipsa circulaţiei apei, şi la scăderea temperaturii

apei la intrarea în cazan sub valoarea limită admisă ;• reglarea temperaturii agentului termic pe conducta de ducere spre instalaţiile de încălzire - prin amestecul apei din conducta de ducere cu apă din conducta de întoarcere - şi oprirea/pornirea treptată (“în cascadă”) a cazanelor; reglarea se face înfuncţie de temperatura exterioară şi de diagrama de reglaj a instalaţiei de încălzire ;

• preparare a apei calde de consum şi furnizarea ei la temperatura prescrisă.16.18. Cazanele centralei termice vor fi dotate, obligatoriu, cu elemente automate de protecţiela creşterea accidentală a temperaturii (supraîncălzire).Se prevăd următoarele elemente automate de protecţie la creşterea temperaturii peste valorileadmise:

• un limitator de temperatură de lucru ( termostat de lucru) ;• un limitator de temperatură de siguranţă (termostat de siguranţă).

Proiectantul centralei termice va verifica dacă în specificaţia tehnică a cazanelor sunt cuprinse

elementele de protecţie la creşterea temperaturii; în cazul în care acestea nu sunt cuprinse, elevor fi prevăzute prin proiectul de automatizare al centralei termice.Instalaţia de automatizare pentru protecţia cazanelor la creşterea accidentală a temperaturii vafi completată cu sisteme de avertizare sonoră şi optică.16.19. Automatizarea funcţionării arzătoarelor, cazanelor se face în conformitate cuInstrucţiunile ISCIR C 39 “Prescripţii tehnice pentru echiparea arzătoarelor de combustibil lichidşi arzătoarelor de gaze. Instalaţii de automatizare”.16.20. În punctele termice se automatizează:- reglarea temperaturii agentului termic pe conducta de ducere spre instalaţiile de încălzire(agentul secundar) în funcţie de temepratura exterioară şi de diagrama de reglaj a instalaţiilorde încălzire;

• prepararea apei calde de consum şi furnizarea ei la o temperatură prescrisă ;•

recircularea apei calde de consum din reţeaua de distribuţie ;• protecţia schimbătoarelor de căldură la supraîncălzire.16.21. În instalaţiile interioare de încălzire centrală cu apă caldă cu distribuţie individuală deaparatament se automatizează reglarea debitului şi temperaturii agentului termic în funcţie detemperatura interioară a unei camere pilot (de regulă camera de zi).16.22. Se recomandă ca schemele de automatizare să fie concepute astfel încât să permită şidotarea etapizată cu echipamente de automatizare în funcţie de prioritate, importanţă şiposibilităţi financiare.Contorizare16.23. În scopul realizării economiei de energie şi stabilirii unor relaţii corecte întredistribuitorul şi consumatorul de căldură se prevede contorizarea consumului de căldură îninstalaţiile de încălzire centrală.La centralele termice se contorizează - obligatoriu - căldura furnizată separat diferitelor

categorii de consumatori de căldură: pentru încălzire centrală, pentru prepararea centralizată aapei calde de consum sau pentru alte scopuri; la o aceeaşi categorie de consumatoricontorizarea se va face pe ramurile de distribuţie de la sursa termică.

49

8/8/2019 I 13-2002


La punctele termice de imobil se contorizează - obligatoriu - căldura primită de la sursa decăldură; contorizarea căldurii furnizate va fi făcută la consumatori.Apa de adaos folosită pentru umplerea şi completarea cu apă a instalaţiilor din centrale şipuncte termice se contorizează separat.16.24. Soluţia de contorizare a căldurii în instalaţiile interioare de încălzire centrală sestabileşte corelat cu destinaţia spaţiului încălzit, modul de gestionare al cheltuielilor şi schemade distribuţie folosită; se poate contoriza consumul de căldură global pe clădire sau parţialpentru un tronson din aceasta.Pentru clădirile de locuit contorizarea se poate face pe clădire, tronson de clădire sau peapartament (a se vedea art.5.7.), în funcţie de cerinţe şi de schema de distribuţie adoptată.

Este obligatorie contorizarea separată a consumurilaor de căldură aferente spaţiilor cu altădestinaţie decât locuirea din clădirile de locuit colective (magazine, birouri etc.).La consumatorii din alte categorii de clădiri civile se ţine seama de necesitatea de contorizareparţială în funcţie de destinaţia spaţiului.16.25. La clădirile nou proiectate este obligatorie prevederea contorizării consumului decăldură la fiecare consumator.16.26. Se prevede spaţiul necesar pentru amplasarea, montarea şi exploatareacorespunzătoare a echipamentului de contorizare. De asemenea, se prevede un acces uşor lacontoare. Pentru clădirile de locuit se recomandă ca, la contorizarea pe apartamente , citireasă se poată face din afara apartamentelor (de ex: în casa scării, pe un coridor etc.).16.27. Montarea şi exploatarea contoarelor, condiţiile de ampalsare şi schemele adoptate vor fi în conformitate cu:

• “Soluţii şi detalii de montaj pentru contoare de apă rece, apă caldă şi energie termică”,indicativ SC 001 ;

• “Soluţii cadru de contorizare a consumurilor de apă, gaze naturale şi energie termicăaferente instalaţiilor din blocurile de locuinţe”, indicativ SC 002.

Vor fi respectate prescripţiile producătorului şi reglementările Biroului Român de MetrologieLegală (BRML).16.28. Echipamentul de contorizare utilizat trebuie să fie omologat de către Biroul Român deMetrologie Legală (BRML).16.29. În cazul în care la execuţie nu se poate monta echipamentul de contorizare odată curestul instalaţiei, se va prevedea spaţiul necesar şi se montează tronsoane demontabile, înlocul cărora se va monta ulterior echipamentul de contorizare.[top]

17. PREVEDERI PENTRU DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR

Cazane17.1. Capacitatea termică (puterea termică) totală acoperită de cazanele din centralele termicese determină însumând necesităţile orare de căldură, ţinând seama de simultaneităţile înfuncţionare pentru:

• încălzire, conform SR 1907 şi cap.3 din prezentul normativ ;• ventilare ;• prepararea apei calde de consum, ţinând seama, în cazul consumului cu vârfuri şi a

celui discontinuu, de existenţa şi mărimea acumulării ;• consumuri tehnologice, în funcţie de cronograma consumurilor de căldură ale aparatelor

consumatoare de căldură ;• acoperirea pierderilor de căldură din reţelele de transport şi distribuţie a căldurii.

17.2. Pierderile de căldură din reţelele de transport şi distribuţie au ca efect reducerea

temperaturii cu D tp (0

C), determinată cu relaţia:D tp = q x L (oC) în care L = distanţa între sursele de căldură şi punctul de consum, în km;q = indicele reducerii de temperatură a agentului termic datorită pierderilor de căldură, înoC/km;Reţelele de distribuţie a căldurii se izolează termic conform prevederilor art.15.2. pentru a nuse depăşi o valoare maximă q = 0,5 oC/km.Pentru a avea la punctul de consum temperatura nominală Tn (0 (oC), pentru care seproiectează instalaţia de încălzire centrală, este necesar ca, la plecarea de la sursa de căldurăla cazane, agentul termic să aibă temperatura reală Tr (oC) determinată cu relaţia: Tr = Tn + q x L (oC)17.3. Pentru alegerea numărului de cazane şi pentru stabilirea puterii termice a fiecărui cazanse ţine seama de prevederile art. 9.19 .... 9.23 din prezentul normativ.

Schimbătoarele de căldură

50

8/8/2019 I 13-2002


17.4. Capacitatea termică (puterea termică) a schimbătoarelor de căldură pentru încălzire şiprepararea apei calde de consum, folosite în centrale şi puncte termice, se determină luând înconsiderare, după caz, componentele necesităţilor de căldură indicate la art. 17.1.17.5. Debitul de agent termic primar necesar schimbătoarelor de căldură din centrale şi punctetermice se determină în funcţie de necesităţile de căldură, ţinând seama de caracteristiciletermohidraulice ale aparatelor schimbătoare de căldură, de temperaturile nominale aleagenţilor termici, de schemele de racordare, de regimul de funcţionare şi de existenţaacumulării.17.6. La alegerea numărului şi tipurilor de aparate schimbătoare de căldură se au în vedereprevederile art.9.37, 9.38 - pentru centrale termice şi 11.6, 11.7 - pentru puncte termice.

17.7. La dimensionarea schimbătoarelor de căldură din centrale şi puncte termice , se ţineseama de valoarea coeficientului de utilizare (de murdărire) a suprafeţelor de încălzireprevăzut de producător pentru durata de utilizare garantată.Pompe17.8. La stabilirea soluţiei generale de echipare cu pompe de circulaţie agent termic (apăcaldă, apă fierbinte) a centralelor şi punctelor termice se vor avea în vedere indicaţiile de laarticolele 9.32, 9.33, 9.34, pentru centrale termice şi 11.8, pentru puncte termice.17.9. Parametrii funcţionali caracteristici la care se dimensionează pompa de circulaţie, debitulde apă şi înălţimea de pompare, se determină astfel:

• debitul de apă - pe baza debitul de căldură transportat şi a ecartului nominal detemperatura (tur-retur) ;

• înălţimea de pompare - pe baza pierderilor de sarcină totale, liniare şi locale, pe circuitul

hidraulic deservit de pompă (circuitul închis al reţelei de conducte între refularea şiaspiraţia pompei) .La alegerea pompei se va urmări ca aceasta să funcţioneze în zona de randament ridicat şi denivel de zgomot redus.17.10. Numărul pompelor de alimentare cu apă a cazanelor de abur de joasă presiune şi poziţiade montare se stabilesc conform prevederilor art.9.44.Parametrii funcţionali caracteristici la care se dimensionează pompa de alimentare cu apă acazanelor de abur de joasă presiune se determină astfel:

• debitul de apă - se va asigura debitul maxim de apă vaporizată în cazanele alimentate;se va ţine seama de faptul că alimentarea cu apă a cazanului poate fi şi intermitentă,pompa funcţionând numai o parte din durata unei ore.

• înălţimea de pompare - presiunea pompei va asigura suma formată din: presiuneanominală a cazanului, pierderea de sarcină totală pe traseul de alimentare (rezervor de

condensat sau apă tratată - pompă - cazan), diferenţa de înălţime între nivelul maxim alapei din cazan şi axul orizontal al racordului de aspiraţie al pompei, precum şi o rezervăde 0,1 bar.

Alte elemente din centrale şi puncte termice17.11. Dimensionarea dispozitivelor de siguranţă se va face potrivit prevederilor STAS 7132 şiInstrucţiunilor ISCIR C 37.17.12. Diametrele racordurilor de golire ale diferitelor elemente sau părţi de instalaţii sestabilesc în funcţie de volumul de lichid ce trebuie evacuat, de înălţimea medie a acestui volumşi de numărul de organe de golire deschise concomitent, astfel încât timpul de golire să fie demaximum 1 oră.Dimensionarea dispozitivelor de golire se corelează cu debitul nominal al conductei decanalizare care colectează apele de golire.Debitele de golire pentru instalaţiile interioare de încălzire cu apă caldă sunt indicate,

informativ, în tabelul 17.1.Pentru clădirile de locuit şi social - culturale volumul de apă din instalaţia de golit se determinăpe baza indicelui volumului de apă conţinut în instalaţie V (l/kW), specific tipului corpului de încălzire folosit; astfel, orientativ se pot folosi valorile:V = 10,8...11,2 l/kW la radiatoare din fontă, STAS 7363V = 8,6...8,9 l/kW la radiatoare din fontă, STAS 7364. Tabelul 17.1.

DATE PENTRU DIMENSIONAREA ROBINETELOR DE GOLIRE

Înălţimea întrenivelul mediu alapei în instalaţie şinivelul de racordarea conductei de

Regimul de înălţime

corespunzătoral clădirii de

locuit

Debitul de golire, litri/oră, al unui robinet cuDn:

15 20 25 32 40

51

8/8/2019 I 13-2002


golire (m)0,65 P 650 150

02400 4000 5500

3,00 P + 2E 1800

3300

5000 9000 12000

5,50 P + 4E 250

0

450

0

7000 1250

0

17000

10,50 P + 8E 3000

5500

9000 16000

22000

13,00 P + 10E 3500

7000

10500

19000

26000

17.13. Secţiunea liberă a prizelor de aer de combustie din centrale termice se calculază pentruo viteză a aerului de 1-2 m/s.Secţiunea canalelor de aer de combustie se calculează cu viteze de 1-2 m/s, când aerul esteadus la cazane cu ajutorul tirajului natural.În cazul introducerii pe cale forţată a aerului de combustie se folosesc viteze mari pe canale (5-12 m/s).Secţiunea coşului de fum şi a canalelor de fum se determină în funcţie de sarcina totalămaximă a tuturor cazanelor racordate. Coşurile de fum funcţionând pe baza tirajului natural sedimensionează conform STAS 3417 şi STAS 6793.Corpuri de încălzire; suprafeţe radiante17.14. Dimensionarea corpurilor de încălzire se face conform prevederilaor STAS 1797 şiprescripţiilor tehnice ale producătorilor, referitoare la caracteristiciale tehnice, hidraulice şimecanice.17.15. Radiatoarele de fontă se limitează la lungimea de 2 m. Pentru alte corpuri de încălzirelungimea limită este cea prevăzută de instrucţiunile producătorului.17.16. La alegerea tipului şi temperaturii suprafeţei radiante şi la amplasarea acesteia se au învedere următoarele:

•

menţinerea intensităţii energiei radiante la nivelul capului ocupanţilor în limitele de 12-14 W/mp pentru temperaturi interioare de 15 - 22 oC (valorile mici corespundtemperaturilor mai ridicate) ;

• limitarea temepraturii medii admisibile la 25 – 26 oC pentru suprafeţele radiant de lapardoseală - în cazul încăperilor cu locuri fixe de muncă şi activitate îndelungată şi la 29oC - în cazul încăperilor cu folosinţă de scurtă durată.

Conducte de apă caldă şi fierbinte17.17. Circuitele consumatorilor instalaţiilor de încălzire se echilibrează hidraulic, urmărindu-serealizarea unor rezistenţe hidraulice diferenţiate cu cel mult 10 % în instalaţiile interioare şi celmult 5 % în reţelele exterioare.Echilibrarea hidraulică a circuitelor instalaţiilor de încălzire se realizează prin măsurile indicatela art. 5.4.17.18. Dimensionarea conductelor se face, după caz:

• pe baza unei presiuni disponibile date, caz în care se va urmări consumarea presiuniidisponibile, cu condiţia echilibrării hidraulice, prin trasee economice şi cu utilizarea unuinumăr minim de organe de reglare;

• pe baza unei căderi de presiune rezultată dintr-un calcul de optimizare.În cazul în care nu este dată o presiune disponibilă, pentru calculul diametrelor preliminare alecircuitului de conducte se recomandă adoptarea vitezelor de circulaţie a apei, indicate întabelul 17.2. şi diferenţiate funcţie de tipul reţelei (interioare sau exterioare).Pentru reţelele de conducte la care reglajul furnizării căldurii este de tip cantitativ sau mixt sepot adopta, la condiţii nominale, viteze de circulaţie a apei mai mari decât cele indicate întabel. Tabel 17.2.

VITEZE INDICATE PENTRU CIRCULAŢIA APEI ÎN

CONDUCTE DE OŢEL (m/s)

52

8/8/2019 I 13-2002


Diametrul nominal alconductei (în ţoli sau

mm)

Reţele

interioare exterioare

3/8 0,20...0,35 -

1/2 0,20...0,40 -

3/4 0,30...0,45 -

1 0,30...0,60 0,40...0,70

1 1/4 0,50...0,65 0,50...0,75

1 1/2 0,50...0,70 0,50...0,80

2 0,50...0,80 0,55...1,00

63...76 0,50...0,90 0,60...1,10

83...95 0,65...1,10 0,70...1,15

102...127 0,70...1,15 0,90...1,35

133...152 0,90...1,35 1,20...1,70

168...219 1,20...1,70 1,40...2,00

247...324 1,50...2,00 1,70...2,40

377...521 - 2,10...2,80

peste 521 - 2,40...3,00

17.19. Viteza maximă a apei, în limitele presiunii disponibile din reţeaua termică, nu va depăşi:• 1,5 m/s - în instalaţii interioare din clădiri cu cerinţe speciale de protecţie la zgomot

(spitale, sanatorii, săli de lectură etc.) ;• 2,0 m/s - pentru clădiri de locuit şi social-culturale ;• 3,0 m/s - pentru hale industriale ;• 4,0 m/s - pentru reţele termice de apă caldă şi apă fierbinte (racorduri şi reţele de

distribuţie).17.20. În instalaţiile cu regim hidraulic variabil în timp dimensionarea conductelor se face astfel încât să se asigure stabilitatea hidraulică a instalaţiei, ceea ce se obţine printr-o valoare câtmai ridicată a raportului dintre pierderea de sarcină a instalaţiei consumatorului şi cea areţelei.

17.21. Pentru instalaţiile de încălzire cu apă caldă cu circulaţie forţată, în calculul coloanelorverticale se urmăreşte ca ecartul de presiune disponibil la baza coloanelor să fie cel puţin detrei ori mai mare decât presiunea datorată gravitaţiei, considerată cu valoareacorespunzătoare temepraturii exterioare medii a perioadei de încălzire (a se vedea şi art.5.9.).17.22. Eficienţa termoizolaţiei conductelor, necesară de obţinut conform art.15.2., sedetermină cu relaţia:riz = (qo - qiz)/qo x 100 (%) în care qo = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate,qiz = pierderea de căldură unitară a conductei izolate.Conducte de abur şi condensat17.23. Dimensionarea conductelor de abur se face pe baza vitezelor maxime indicate în tabelul17.3.Dimensionarea conductelor de condensat cu circulaţie naturală (cădere liberă) se face conform

tabelului 17.4. pentru condensat de joasă presiune sau tabelului 17.5. pentru condensat demedie presiune.

53

8/8/2019 I 13-2002


Conductele de condensat cu circulaţie forţată se dimensionează în mod similar cu conductelede apă caldă sau fierbinte cu circulaţie forţată.Calcul mecanic al conductelor17.24. Calculul mecanic al conductelor este obligatoriu pentru reţelele termice de transport şidistribuţie de apă fierbinte, abur şi apă caldă.17.25. Prin calculul mecanic al condcutelor se detemrină :

• grosimea peretelui ţevii ;• dimensionarea suporturilor mobile şi fixe, precum şi stabilirea distanţei dintre suporturi ;• dimensionarea compensatoarelor de dilatare.

17.26. La calculul mecanic al conductelor se iau în considerare eforturile generate de:presiuneaagentului termic, greutatea proprie conductelor pline cu apă şi izolate termic, frecarea pesuporţii mobili şi în compensatoarele cu presgarnitură şi forţele elastice ale compensatoarelor în formă de U, L şi Z; în cazul conductelor montate aerian se are în vedere şi acţiunea vântului,iar în zonele cu acţiuni seismice şi efectul acestor acţiuni.17.27. În calculul mecanic al reţelelor termice se iau în considerare următoarele :

• coeficientul de frecare al suportului cu alunecare 0,3 ;• coeficientul de frecare al suportului cu rostogolire 0,05 ;• coeficientul de suprasarcină datorată tasării 1,0 ;• forţele verticale în suporturile fixe şi mobile se determină în ipoteza efectuării decalate

în timp a probelor hidraulice ;• presiunea interioară din conducte este presiunea nominală, definită conform

Prescripţiilor tehnice ISCIR C 15 ;• temperatura de calcul a conductei este temperatura maximă a agentului termic.

Tabelul 17.3.

VITEZE MAXIME PENTRU CALCULUL CONDUCTELOR INSTALATIILOR DE INCALZIRECU ABUR (în m/sec)

Diametrul nominalal conductei (înţoli sau mm)

Abur de joasă presiune

Abur demedie

presiune

Aburul în echicurent cucondensatul

Abur în onctracurent cucondensatul

Conducteorizontale

Coloaneverticale

Conducteorizontale

Coloaneverticale

3/8 11 18 2 3,5 35

1/2 14 20 2,5 4 35

3/4 18 22 3 5 35

1 22 25 4 6 40

1 1/4 25 30 5 7,5 40

1 1/2 30 35 6 9 40

50-75 35 40 8 11 40

75-150 40 50 10 14 50

peste 150 50 60 14 20 70

Tabelul 17.4.

DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE CONDENSAT DE JOASA PRESIUNE CUCIRCULATIE NATURALA (CADERE LIBERA)

Diametrulnominal la Conducte uscate Conducte înecate, orizontale sau verticale,având lungimea:

54

8/8/2019 I 13-2002


conductei, înmm

Orizontale Verticale sub 50 m 50-100 m peste 100 m

Cantitatea de căldură cedată de abur pentru formarea condensatului, în kW

15 5 7 33 21 9

20 17 26 81 52 29

25 33 49 145 93 46

32 79 116 315 205 100

40 120 180 435 290 134

50 250 370 755 510 250

57 365 545 1100 720 365

64 495 735 1450 990 495

70 580 870 1750 1220 580

76 700 1050 2150 1450 700

82 870 1300 2620 1750 870

88 1050 1470 3100 2100 1050

94 1280 1920 3600 2330 1280

100 1450 2150 4100 2800 1450

Tabelul 17.5.

DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE CONDESAT DE MEDIE PRESIUNE CU CIRCULATIENATURALA (CADERE LIBERA)

Diametrulnominal alcondcutei în (mm)

15 20 25 32 40 50 65 80 100 125 150 200

Panta **hidraulică

Debit de condensat (în kg/h*)

1/100 100 200 400 900 150

0

280

0

630

0

930

0

1700

0

3100

0

5300

0

121000

1/200 80 150 300 600 1000

2000

4400

6600

12000

22000

37000

86000

1/300 50 130 250 500 800 1500

3500

5500

10000

18000

30000

70000

1/400 45 100 200 450 700 1400

3200

4700

8800 16000

26000

61000

1/500 40 90 190 430 650 120

0

290

0

420

0

7700 1400

0

2400

0

54000

55

8/8/2019 I 13-2002


1/1000 30 60 120 290 450 850 2100

2900

5400 10000

17000

38000

* Valorile din tabel sunt valabile apentru condensat provenit din abur cu presiunea de 0,7-1,1 bar.Conductele de condensat provenit din abur cu presiunea de 1,1-8bar vor avea diametrul imediatsuperior celui rezultat din tabel.** Lungimea echivalentă a rezistenţei locale, considerată la stabilirea pantei hidraulice aconductelor de condensat, va fi egală cu 1 m pentru fiecare piesă specială (cot, ramificaţie etc.) şi 5m pentru fiecare armătură (ventil, clapetă etc.).

17.28. Dilatarea liniară (alungirea condcutelor) se determină folosind relaţia:D L = a x L x (tmax - tmont) în care: D L = alungirea conductei (cm) ;a = coeficientul de dilatare liniară; pentru oţel: a = 0,0012 cm/m x grdL = lungimea conductei compensate (distanţa între două reazeme fixe), în (m) ;tmax = temperatura maximă a agentului termic (oC) ;tmont = temperatura de montaj a conductei (oC).17.29. Alegerea tipului de suport mobil şi a distanţei dintre suporturi se fac în conformitate curecomandările de la art.12.32...12.35.17.30 Alegerea tipului de suport fix şi a distanţei dintre suporturi se fac în conformitate curecomandările de la art.12.37...12.40.17.31. Alegerea tipului de compensator de dilatare şi a condiţiilor de montare se fac înconformitate cu recomandările de la art.13.2...13.5, 14.12, 14.13.17.32. Conductele instalaţiilor interioare de încălzire vor respecta prevederile, referitoare laconfiguranţia traseului, preluarea dilatărilor şi susţineri, de la art.13.6...13.11.17.33. Prescripţiile privind calculul mecanic pentru condutele preizolate termic montate direct în sol se găsesc în Normativul NP 029.[top] 18. CONDIŢII DE CALITATE PENTRU MATERIALE, AGREGATE, APARATE

18.1. Materialele, agregatele şi aparatele utilizate în instalaţiile de încălzire centrală vor trebuisă facă faţă cerinţelor de calitate impuse de Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii şi săcorespundă exigenţelor speciale de calitate ale lucrării.Cerinţele de calitate pentru elementele componente ale instalaţiilor de încălzire se referă la :

• rezistenţă şi stabilitate ;• siguranţă în exploatare ;• siguranţă la foc ;• igienă, sănătatea oamenilor, protecţia şi refacerea mediului ;• economie de energie, izolare termică şi hidrofugă ;• protecţia împotriva zgomotului ;• cerinţe funcţionale ;• adaptare în utilizare ;• durabilitate ;• etanşeitate ;• confort tactil şi antropodinamic ;• aspect estetic ;• facilităţi de transport, montare şi depozitare ;• economicitate.

18.2. Materialele, agregatele şi aparatele utilizate la executarea instalaţiilor de încălzire voravea caracteristicile şi toleranaţele prevăzute în standardele de stat sau în prescripţiile tehniceale producătorilor - interni sau externi - şi vor satisface condiţiile tehnice cerute în proiectulinstalaţiei de încălzire.Ele vor trebui să fie însoţite de:

• certificatul de calitate, al furnizorului, care să confirme realizarea de către produsulrespectiv a caracteristicilor tehnice prevăzute ;

• fişe tehnice şi specificaţii conţinând caracteristicile produsului şi durata de viaţă înexploatare în care se menţin aceste caracteristici ;

• instrucţiuni de montare, probare, întreţinere şi exploatare ale produsului ;•

certificatul de garanţie specificând perioada de timp în care se garanteazăcaracteristicile declarate ;

56

8/8/2019 I 13-2002


• certificate de atestare a calităţii şi a performanţelor (agremente tehnice MLPAT, avizetehnice, procese verbale de omologare) emise de către institute de specialitate,abilitate în acest scop.

Elementele de instalaţii care fac obiectul instrucţiunilor tehnice ISCIR vor trebui să corespundăşi prevederile acestora, iar cele care sunt supuse condiţiilor de omologare ale Biroului Românde Metrologie Legală (BRML), să fie însoţite de certificatul de atestare.18.3. Agregatele, aparatele şi armăturile vor fi astfel alese încât să permită ca în ansamblulinstalaţiei să se efectueze verificările şi probele prevăzute în cap.20.18.4. Reţelele de conducte, interioare şi exterioare, se execută folosind ţevi din oţel, dinmaterile neferoase sau materiale plastice, care să corespundă condiţiilor mecanice, termice şi

de protecţie anticorozivă ale instalaţiei.Aceleaşi condiţii se pun şi pentru fitingurile de uz comun sau cele speciale - pentru anumitepărţi ale instalaţiei sau pentru un anumit material de ţeavă.18.5. Pentru elementele conductelor folosite în instalaţiile care nu permit un control curent (deex.: în instalaţiile sub pardoseală sau montate mascat în plafon sau în perete) se folosescmateriale care să asigure o fiabilitate ridicată garantată.18.6. La confecţionarea compensatoarelor de dilatare de tip U se vor folosi ţevi din oţel fărăsudură longitudinală.18.7. Corpurile de încălzire trebuie să aibă certificarea şi, după caz, atestarea caracteristicilortermice şi hidraulice, inclusiv curba de variaţie a cedării de căldură în funcţie de temperatura şidebitul agentului termic şi de modul de racordare al corpului de încălzire la instalaţie (a sevedea şi art. 6.3.).18.8. Armăturile folosite în instalaţiile de încălzire se aleg în raport cu funcţiunea lor şi cuparametrii agentului termic.Armăturile de reglare vor fi însoţite de certificarea variaţiei caracteristicilor de debit şi presiune în funcţie de gradul de închidere.Se dă preferinţă utilizării armăturilor pentru care producătorul indică numărul de ciclurirepetate de acţionări la care armătura rezistă. Se recomandă ca robinetele să reziste la minim30.000 cicluri.18.9. Pentru instalaţiile cu agent termic apă , se folosesc - de preferinţă - ca armături de închidere şi reglare, robinetele cu ventil şi tijă înclinată pentru diametre până la Dn = 100 mmşi robinetele cu sertar pentru diametre peste Dn = 100 mm.Ca armături de închidere se recomandă utilizarea robinetelor cu bilă, pentru diametre până laDn = 100 mm şi a robinetelor tip fluture, pentru diametre peste Dn = 100 mm.18.10. Armăturile cu funcţionare automată, alese în raport cu funcţiunile lor, vor fi însoţite de

întregul echipament auxiliar de automatizare (sau cu indicaţii precise privind elementele carese completează) şi de certificările prevăzute la art.18.2. şi 18.8. pe întregul ansamblu, robinetplus echipamentul de automatizare şi acţionare.18.11. Armăturile de reglare ale corpurilor de încălzire se aleg în conformitate cu soluţia dereglare a sistemului de încălzire respectiv (a se vedea şi art. 5.18).18.12. Aparatele de măsură, inclusiv cele pentru măsurarea debitului (contoare) de căldură,vor fi însoţite de echipamentul auxiliar şi vor trebui să fie certificate în conformitate cu art.18.2.18.13. Agregatele cu piese în mişcare (pompele de circulaţie a apei şi agregatele de încălzirecu aer cald) vor trebui să aibă randament ridicat şi un nivel redus al zgomotelor şi vibraţiilor.Ele vor trebui să fie însoţite de certificarea caracteristicilor în funcţie de turaţia motoarelor.18.14. Schimbătaorele de căldură vor trebui să aibă gabarit şi greutate reduse. Este necesarăcertificarea caracteristicilor în funcţie de variaţia temperaturii şi debitelor agenţilor termici

primar şi secundar.18.15. Cazanele de apă trebuie să corespundă prevederilor art.9.17. şi să fie însoţite decertififcarea caracteristicilor lor.[top]

19. EXECUTAREA LUCRǍRILOR DE INSTALAŢII DE ÎNCǍLZIRECondiţii generale de execuţie19.1. Executarea lucrărilor de instalaţii de încălzire se face numai pe bază de proiect.Proiectul de execuţie va cuprinde toate datele tehnice şi economice necesare realizăriiinstalaţiei.Este obligatoriu ca proiectul dat spre execuţie pe şantier să fie verificat de către un verificatortehnic atestat MLPAT.19.2. Începerea executării lucrărilor se va face numai după ce s-au obţinut toate avizele şiacordurile necesare, emise de către organele abilitate (a se vedea şi art.2.7.).

57

8/8/2019 I 13-2002


19.3. Executarea lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală va fi realizată numai de cătreunităţi de execuţie certificate profesional, în conformitate cu prevederile art.2.8.19.4. Executarea instalaţiilor de încălzire centrală se va face în coordonare cu celelalte lucrăride instalaţii şi construcţii.19.5. La executarea lucrărilor se utilizează numai materiale, agregate şi aparate ce corespundcerinţelor proiectului şi satisfac prevederile de la cap.18.Executantul lucrărilor de instalaţii se asigură de existenţa certificatelor menţionate la art. 18.2.şi de cunoaşterea lor de către personalul specializat propriu.19.6. Înaintea punerii în operă, toate materialele şi aparatele se supun unui control vizualpentru a se constata că nu au suferit degradări de natură să le afecteze calitatea şi

performanţele (deformări sau blocări la aparate, starea filetelor, a flanşelor, funcţionareaarmăturilor, ştuţuri deformate sau lipsă etc.); se vor remedia eventualele defecţiuni şi se vor înlocui aparatele şi materialele care prin remediere nu pot fi aduse în stare corespunzătoare.19.7. Se verifică dacă recipentele sub presiune (cazane, hidrofoare, boilere etc.) au fost supusecontrolului ISCIR, dacă au placa de timbru şi cartea tehnică de exploatare aferentă.19.8. La aparatele de măsură şi control, se verifică existenţa sigiliului şi a formelor de atestarea controlului Biroului Român de Metrologie Legală (BRML).Depozitare şi manipulare19.9. Păstrarea echipamentelor de instalaţii de încălzire se face în magazii sau spaţii dedepozitare organizate în acest scop, în condiţii care să asigure buna lor conservare.La depozitarea materialelor, agregatelor şi aparatelor de instalaţii se vor respecta instrucţiunilefurnizorilor şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor şi de protecţie a muncii.19.10. Materialele de instalaţii asupra cărora condiţiile atmosferice nu au, practic, influenţănefavorabilă pe durata depozitării se depozitează în aer liber, în stive sau rastele, pe platformebetonate sau balastate, special amenajate în acest scop, cu respectarea normelor specifice detehnica securităţii muncii.19.11. Materialele ce pot fi deteriorate de intemperii sau de acţiunea directă a soarelui (de ex.:radiatoare, armături, ţevi din mase plastice, materiale de izolaţii) se depozitează în magazii închise sau sub şoproane, acoperite cu prelate sau foi de polietilenă.Aparatele de măsură şi control, echipamentele de automatizare, aparatele cu motoareelectrice, se păstrează obligatoriu în magazii închise, în rastel.19.12. Manipularea materialelor se va face cu respectarea normativelor de tehnica securităţiimuncii şi în aşa fel încât să nu se deterioreze. Se va da o atenţie deosebită materialelorcasante sau uşor deformabile (de ex.: radiatoare, conducte preizolate, ansambluri prefabricatecu aparatura de măsură şi control montată etc.)

19.13. Materialele, agregatele şi aparatura vor fi aduse pe şantier, de regulă, pe măsuranecesităţilor de punere în operă.Tehnologii de îmbinare, etanşare şi fasonare19.14. Tehnologia de îmbinare a ţevilor din oţel pentru realizarea instalaţiilor de încălzire cuapă caldă se alege de către executant astfel încât să se evite riscul obturării secţiunii ţevii.Se recomandă ca, pentru ţevile din oţel cu diametre mai mici de 3/4”, să se folosească îmbinarea cu fitinguri cu filet.Pentru ţevile din oţel cu diametrul începând de la 3/4”, îmbinarea se face, de regulă, prinsudură, cu luarea măsurilor necesare pentru a evita obturarea secţiunii conductei.19.15. Pompele de circulaţie, schimbătoarele de căldură, cazanele şi recipientele se racordeazăla instalaţie prin îmbinări demontabile.19.16. În instalaţiile de încălzire cu apă fierbinte din clădirile industriale, îmbinarea întreconducte sau între conducte şi corpurile de încălzire se execută, de regulă, prin sudură.

19.17. Îmbinarea între conducte şi armături se execută prin flanşe sau prin filet, după tipularmături utilizate.19.18. Filetul ţevilor va corespunde prevederilor STAS 402 şi trebuie să permită înşurubareapieselor cu mâna până la cel puţin jumătate şi cel mult trei sferturi din lungimea filetului piesei.19.19. La îmbinările cu filet etanşarea se execută cu fuior de cânepă îmbibat cu pastă de miniude plumb sau pastă de grafit amestecată cu ulei de in fiert sau alte soluţii de etanşareomologate în acest scop.19.20. La îmbinarea prin sudură a ţevilor cu diametrul peste 1”, ţevile cu pereţi sub 4 mmgrosime se sudează în “I”, iar cele cu grosime de 4 mm sau mai mare se sudează în “V”.19.21. La ţevile din instalaţiile care fac obiectul instrucţiunilor tehnice ISCIR îmbinarea se vaface conform prevederilor acestora.19.22. Etanşarea îmbinărilor prin flanşe, pentru temperaturi până la 100oC se face cu garnituriconfecţionate din carton - STAS 1733 - unse cu pastă de miniu de plumb sau grafit îmbibat cu

ulei de in fiert. In cazul temperaturilor peste 100oC se vor folosi garnituri de klingherit grafitat(marsit). Se pot folosi şi alte materiale care satisfac condiţiile necesare de etanşare latemperatura respectivă.

58

8/8/2019 I 13-2002


Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu vor obtura secţiunea de trecere a ţevii, iar periferiagarniturii va ajunge până la şuruburile flanşei.19.23. Schimbările de direcţie ale conductelor din oţel se realizează:

• prin intermediul fitingurilor filetate ;• prin îndoirea ţevilor ;• prin intermediul curbelor sau coturilor de sudat ;• prin intermediul teurilor sudate .

Se recomandă utilizarea, când condiţiile permit, a coturilor din ţeavă STAS 8805...8807.Soluţia se alege de către executant, ţinând seama şi de prevederile articolului următor.

19.24. La confecţionarea curbelor şi coturilor pentru instalaţii, având drept agent termic apa cutemperatura peste 115 0C sau abur cu presiunea nominală pste 1 bar, se vor respectaprescripţiile din Instrucţiunile ISCIR C 15, în ceea ce priveşte felul ţevilor utilizate, tehnologia deconfecţionare, razele de curbură etc.19.25. Pentru toate instalaţiile care nu sunt supuse prevederilor Instrucţiunilor ISCIR C 15, seţine seama de următoarele:- îndoirea la rece se face numai cu ajutorul maşinilor-unelte speciale sau a dispozitivelorhidraulice pentru îndoit ţevi;

• atât la îndoirea la rece, cât şi la îndoirea la cald a ţevilor cu sudură longitudinală,cusătura ţevii se aşează pe generatoarea neutră a ţevii îndoite ;

• îndoirea prin cutare la cald şi folosirea de curbe din segmenţi sudaţi se face numai încazuri speciale, când nu se pot folosi celelalte procedee indicate anterior ;

• îndoirea prin cutare la cald se face numai în cazul ţevilor fără sudură şi având diametrul

minim de 100 mm ;• curbele din segmente se folosesc la ţevi cu diametrul minim de 100 mm; la

confecţionarea acestor curbe se evită aşezarea în continuare a sudurilor longitudinaledin segmentele componente ale curbei ;

• ţevile îndoite nu vor prezenta deformări ale secţiunii şi subţieri ale peretelui peste 0,5mm.

19.26 Pentru ţevile din materiale plastice (polietilenă, polipropilenă), îmbinarea şi etanşarea sevor face conform instrucţiunilor specifice (NP 003, GP 043 ş.a.).Montarea conductelor19.27. La punrea în lucru ţevile se inspectează la interior şi la exterior, se curăţă dacă estecazul şi se protejează în timpul montajului împotriva pătrunderii de corpuri străine.19.28. Conductele se vor monta pe baza prevederilor din proiect referitoare la traseu şi pantelede montaj, după ce în prealabil s-a făcut trasarea lor.19.29. Este interzisă montarea forţată a conductelor cu excepţia cazurilor de pretensionare.19.30. Montarea conductelor de apă fierbinte şi de abur de medie presiune se va face curespectarea instrucţiunilor ISCIR C 15.19.31. La racordarea ţevilor cu diametre diferite se asigură:

• continuitatea generatoarei superioare a conductelor pozate pe orizontală, prin carecirculă apă sau condensat ;

• continuitatea generatoarei inferioare a conductelor de abur pozate orizontal ;• coaxialitatea conductelor verticale.

19.32. La schimbările de direcţie ale fascicolelor de conducte montate în acelaşi plan, curbelese execută:

• cu aceeaşi rază de curbură (corespunzătoare ţevii cu diametrul cel mai mare), în cazulcând schimbarea de direcţie se face într-un plan perpendicular pe planul în care se

găseşte fascicolul de ţevi ;• cu acelaşi centru, în cazul în care schimbarea de direcţie se face în acelaşi plan în care

se găseşte fascicolul de ţevi.19.33. Ţevile sudate longitudinal se vor monta astfel încât sudura să fie vizibilă pe toatălungimea ei.19.34. Legăturile la aparate se montează astfel încât să permită demontarea aparatelor sau aunora din părţile lor componente.19.35. Se vor folosi legături elastice pentru racordarea conductelor de combustibil lichid laarzătoare.În scopul împiedicării transmiterii zgomotului şi vibraţiilor, se recomandă folosirea racordurilorelastice la montarea pompelor în instalaţie.19.36. Armăturile, înainte de montare, vor fi curăţate şi verificate în ceea ce priveşte stareaelementelor componente.Armăturile trebuie probate la presiune, la standul de probe al şantierului, înainte de montare.19.37. Toate armăturile se montează în poziţia “închis”.

59

8/8/2019 I 13-2002


La montarea armăturilor cu flanşe se asigură paralelismul între flanşele conductelor şi cele alearmăturilor.19.38. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contragreutate se montează astfel încât tija să fieverticală şi ridicarea contragreutăţii să se poată face liber, indiferent de poziţia ei pe pârghie.Supapele de siguranţă se reglează prin stabilirea poziţiei contragreutăţii, respectiv a arcului,corespunzător presiunii de asigurare prescrise.Eşaparea fluidului la declanşarea supapei de siguranţă nu trebuie să pună în pericol utilizatorii.Montarea corpurilor de încălzire19.39. Corpurile de încălzire formate din elemente demontabile şi care se livreazăneasamblate, se probează după asamblarea lor şi înainte de montarea lor în instalaţii la

presiunea prescrisă de producător. Astfel, radiatoarele din fontă se probează timp de 20minute la o presiune de minimum 10 bar pentru produsele STAS 7363 şi de minimum 7 barpentru produsele STAS 7364.19.40. Consolele şi susţinătoarele se fixează astfel încât corpul de încălzire să fie paralel cufeţele finite ale elementelor de construcţie, respectând distanţele minime indicate în cap.14. -Condiţii de montare.19.41. Adâncimea de încastrare în zidărie netencuită a consolelor şi susţinătoarelor este deminimum 12 cm.Corpurile de încălzire montate lângă pereţi uşori se fixează pe suporturi metalice, sprijinite pepardoseală.19.42. Corpurile de încălzire se fixează pe poziţie, conform instrucţiunilor de montare aleproducătorilor, folosind tipul şi numărul de console şi susţinătoare indicat de aceştia.19.43. Pentru radiatoarele de fontă, realizate conform STAS 7363, numărul consolelor şi alsusţinătoarelor este cel din tabelul 22.1.19.44. Pentru corpurile de încălzire formate din ţevi, la alegerea numărului de console şisusţinătoare se recomandă următoarele:

• la un corp de încălzire se montează minimum două console şi un susţinător ;• o consolă suportă maximum 700 N ;• un susţinător corespunde în medie la maximum 1,7 kN.

19.45. Până la montarea armăturilor şi a legăturilor, toate corpurile de încălzire se prevăd cucapace sau dopuri.19.46. Serpentinele mascate se montează cu respectarea riguroasă a distanţelor prevăzute înproiect, faţă de suprafaţa finită a elementelor de construcţie.Instalarea cazanelor, schimbătoarelor de căldură şi a altor utilaje19.47. Instalarea cazanelor, schimbătoarelor de căldură şi a vaselor de expansiune sub

presiune se va face în conformitate cu prevederile cuprinse în instrucţiunile tehnice ISCIR (C1,C4, C30, C31), precum şi cu instrucţiunile de montare ale producătorilor.19.48. La montare se vor respecta următoarele condiţii tehnice:

• pentru utilajele statice se va respecta verticalitatea şi orizontalitatea, cu abaterileadmise, prin realizarea transmiterii corecte a eforturilor pe reazeme; se va ţine seamade necesitatea conformării antiseismice a suporturilor ;

• pentru utilajele la care rezultă solicitări dinamice se va efectua, în plus, centrareaacestora, conform prescripţiilor din documentaţia tehnică a utilajului.

Prevederi finale19.49. Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de instalaţii de încălzire centrală se face înconformitate cu:

• Normativul pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferenteconstrucţiilor, indicativ C 56 - Caietul Instalaţii de încălzire ;

• Procedura de control a calităţii execuţiei lucrărilor de instalaţii - Capitolul Instalaţii de încălzire.

19.50. Se iau măsuri ca, după executarea lucrărilor instalaţiei de încălzire, să nu existe nici unrisc de rănire prin contact (cu muchii sau colţuri tăioase, bavuri ascuţite) sau de opărire.19.51. Corpurile de încălzire şi echipamentele instalaţiilor de încălzire trebuie să aibă finisajelerezistente la apă, agenţi chimici, zgâriere şi curăţire.19.52. Toate punctele de exploatare (centrale şi puncte termice, gospodăria de combustibillichid, punctele de distribuţie, reglare, măsurare, golire, dezaerisire etc.) se prevăd cuinstrucţiuni de întreţinere şi exploatare, incluzând scheme pentru principalele operaţiuni.19.53. La distribuitoare - colectoare şi pe conducte se prevăd etichete indicând destinaţiafuncţională a agentului termic din conductele respective.19.54. Echipamente care nu sunt în stare de funcţionare normală (sunt defecte, sunt în

reparaţie sau revizie etc.) vor fi semnalizate prin inscripţii corespunzătoare.19.55. Pe căile de acces către punctele de exploatare se prevăd indicatoare care fac îndrumarea accesului.

60

8/8/2019 I 13-2002


În locurile în care accesul este limitat la personalul de exploatare se prevăd plăci cu indicaţiilerespective. Tabelul 19.1.

NECESARUL DE CONSOLE (C) SI SUSŢINǍTOARELE (S) PENTRURADIATOARE STAS 7363

Numărul

deelemente

Tipul de radiator

600/200/

3

600/150/

2

600/135/

2

500/150/

2

300/250/3

C S C S C S C S C S

Sub10 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1

10-15 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

16-20 3 2 2 2 2 2 2 2 2 2

21-25 3 2 3 2 3 2 3 2 3 2

26-30 4 2 3 2 3 2 3 2 3 2

31-35 4 2 4 2 3 2 4 2 4 2

36-40 5 3 4 2 4 2 4 2 4 2

[top]

20. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA INSTALAŢIILOR DEÎNCǍLZIRE CENTRALǍ. PROBE.

20.1. Verificarea instalaţiilor de încălzire se face pe întreaga instalaţie şi - eventual - separat peaparate sau pe părţi de instalaţie, în ultimele cazuri rămânând obligatorie şi verificarea pe

întreaga instalaţie.Principala verificare se face prin următoarele probe:• proba la rece ;• proba la cald ;• proba de eficacitate.

Probele în vederea punerii în funcţiune se fac atât la instalaţiile de încălzire noi cât şi lainstalaţiile de încălzire existente, la care s-au efectuat reparaţii capitale cu ocazia reabilitării şimodernizării acestora.20.2. În completarea probelor de la art. 20.1 se prevăd probe de funcţionare a echipamentelor.Probele de funcţionare a echipamentelor sunt verificări funcţionale specifice făcute asuprautilajelor şi aparatajelor componente ale instalaţiilor de încălzire, în timpul funcţionării acestora(pompe, cazane, schimbătoare de căldură, staţii de tratare a apei de adaos, sisteme de reglareautomată etc.).

Probele de funcţionare a echipamentelor pot fi făcute separat sau pot fi simultane cu proba decald sau proba de eficacitate.Proba la rece (de presiune)20.3. Proba la rece se face în scopul verificării rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelorinstalaţiei de încălzire şi constă în umplerea cu apă a instalaţiei şi încercarea la presiune.Umplerea instalaţiei pentru efectuarea probei la rece se face cu apă care îndeplineşte condiţiilede calitate ca agent termic.Proba la rece - obligatorie pentru întreaga instalaţiei - se face având racordate toateechipamentele din centrala termică, reţelele de conducte şi aparatele consumatoare de căldură(corpuri de încălzire, suprafeţe radiante, agregate de încălzire cu aer cald etc.)În cazul când se folosesc corpuri de încălzire a căror rezistenţă nominală corespunde uneipresiuni maxime mai reduse decât a restului instalaţiei, proba de presiune la rece a instalaţieise face fără corpurile de încălzire respective, acestea fiind înlocuite fie cu corpuri de încălzirede inventar (rezistente la presiunea la care se face proba), fie cu conducte de scurtcircuitare alegăturilor de ducere-întoarcere.

61

8/8/2019 I 13-2002


20.4. Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelor instalaţiei (vopsiri, izolăritermice etc.), de închiderea acestora în canale nevizitabile sau în şanţuri în pereţi şi planşee,de mascarea şi înglobarea lor în elementele de construcţii, precum şi de executarea finisajelorde construcţii.Proba se execută în perioada de timp în care temperatura exterioară este mai mare de + 5 oC.20.5. În vedrea executării probei la rece, se va asigura deschiderea completă a tuturorarmăturilor de închidere şi reglaj, închiderea conductelor de legătură la vasul de expansiunedeschis, reglarea armăturilor de siguranţă de la cazane şi de la vasul de expansiune închis înconcordanţă cu presiunea de probă, verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conductade apă potabilă şi la pompa de presiune.

20.6. Înainte de proba de presiune la rece instalaţia se spală cu apă potabilă.Spălarea instalaţiei cuprinde racordarea conductei de ducere a instalaţiei la conducta de apăpotabilă, umplerea instalaţiei, racordarea conductei de întoarcere a instalaţiei la jgheabul degolire la canalizare şi menţinerea instalaţiei sub jet continuu până când în apa golită dininstalaţie nu se mai observă impurităţi (nămol, nisip etc.) Operaţia se repetă cu schimbareasensului de circulaţie al apei.20.7. Presiunea de probă se determină în funcţie de presiunea maximă de regim şi de modulde execuţie al instalaţiei, astfel:

• o dată şi jumătate presiunea maximă de regim, dar nu mai mică de 5 bar, la instalaţiimontate aparent şi la cele mascate sub finisaje uzuale ;

• dublu presiunii de regim, dar nu mai mică de 5 bar, la instalaţiile ce au părţi care semaschează sub finisaje deosebite ;

•

presiunea prevăzută în caietul de sarcini, pentru părţile din instalaţii care se înglobează în elemente de construcţie (serpentine sau conducte în pereţi, plafoane sau pardoseli,realizate numai cu ţevi trase) ;

• la presiunile prescrise de instrucţiunile tehnice ISCIR, pentru părţile de instalaţii caresunt supuse prevederilor acestor prescripţii.

20.8. Verificarea comportării instalaţiei la proba rece poate fi începută imediat după punerea eisub presiune, prin controlul rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor.La îmbinările sudate controlul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examinarea cuochiul liber.20.9. Măsurarea presiunii de probă se începe după cel puţin 3 ore de la punerea instalaţiei subpresiune şi se face cu manometru înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa deprecizie 1,6, prin citiri la intervale de 10 minute.Durata probei este de 3 ore.

20.10. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare dacă, pe toată durata probei,manometrul nu a indicat variaţii de presiune şi dacă la instalaţie nu se constată fisuri, crăpăturisau scurgeri de apă la îmbinări şi presgarnituri.În cazul constatării unor scăderi de presiune sau a defecţiunilor enumerate mai sus, seprocedează la remedierea acestora şi se repetă proba.Rezultatele probei se înscriu în procesul verbal al instalaţiei.După executarea probei, golirea instalaţiei de apă este obligatorie, în cazul în care nu esteprevăzută executarea succesivă a probei la cald.Proba la cald20.11. Proba la cald are drept scop verificarea etanşeităţii, a modului de comportare aelementelor instalaţiei la dilatare şi contractare, a circulaţiei agentului termic. La centraleletermice, proba la cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului de funcţionare alcazanelor, care va trebui să corespundă datelor indicate în cartea tehnică a fiecărui cazan.

Proba la cald se execută la toate instalaţiile de încălzire indiferent de agentul termic utilizat, pe întreaga instalaţie sau pe părţi de instalaţie care pot funcţiona separat.20.12. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), mascării sau închideriielementelor instalaţiilor în canale nevizitabile sau în şanţuri, în pereţi sau planşee, cu excepţiaelementelor înglobate în elementele de construcţii (serpentine sau conducte în pereţi, plafoanesau pardoseli), dar numai după închiderea completă a clădirii şi după efectuarea probei la rece.20.13. Pentru efectuarea probei la cald, instalaţiile interioare se alimentează, de preferinţă, cuagent termic de la sursa definitivă; în cazul în care aceasta nu a fost pusă în funcţiune,alimentarea se poate face de la o sursă provizorie.Sursa de căldură va asigura debitul, presiunea şi temperatura agentului termic potrivitprevederilor proiectului instalaţiei. Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sauprescripţiilor tehnice specifice unor elemente din instalaţie cu cerinţe speciale privind apa dealimentare (de ex.: apa dedurizată, apa tratată cu inhibitori, în cazul instalaţiilor cu radiatoaredin oţel etc.).20.14. Odată cu proba la cald se efectuează şi reglajul instalaţiei.

62

8/8/2019 I 13-2002


Robinetele cu dublu reglaj de la corpurile de încălzire se poziţionează la treptele de reglajprimar (prereglare) prevăzute în proiect, reglajul secundar fiind deschis la maximum.Se controlează debitul agentului termic pe conducta de racordare a instalaţiei la reţeauaexterioară, cu ajutorul dispozitivelor prevăzute în acest scop în proiect (contoare de căldură,debitmetre, diafragme etc.), efectuându-se reglajul corespunzător.20.15. Proba la cald comportă două faze.În faza I-a, după ce apa a atins în instalaţie nivelul corect, se ridică temperatura ei la 50 0C şi semenţine această temperatură în limitele unei variaţii de ± 5 0C. Dacă instalaţia este cucirculaţie prin pompe, acestea se vor pune în funcţiune.După 2 ore de funcţionare se face un control atent la toate corpurile de încălzire, constatând cu

mâna sau cu un termometru de contact gradul de încălzire (temperatura) la partea superioarăşi la partea inferioară a corpului de încălzire. Nu se admit diferenţe mai mari de 5 0C întrecorpurile de încălzire.Acelaşi control se efectuează şi la conducte (în special la coloane). Lipsa de uniformitate a încălzirii se corectează prin robinetele de reglaj.La instalaţiile cu pompe de circulaţie se controlează, cu ajutorul a două manometre montate,unul pe racordul de intrare, celălalt pe racordul de ieşire al pompei, dacă aceasta dezvoltăpresiunea necesară.La instalaţiile cu vase de expansiune închise se verifică, de asemenea, ca presiunile date depompe să nu depăşească presiunile admisibile pentru funcţionare.20.16. În faza a II-a, se ridică temperatura agentului termic la valoarea nominală (în limitele a± 5 0C) şi, după 2 ore de funcţionare, se verifică dacă nu apar pierderi de apă la îmbinări, lacorpuri de încălzire şi armături.Se controlează dacă dilatările se produc în sensul prevăzut în proiect, dacă ele sunt preluate înbune condiţii, astfel încât să nu apară neetanşeităţii, iar punctele fixe să nu sufere deplasări.Se verifică dacă se face o bună dezaerisire a instalaţiei.În timpul funcţionării se urmăreşte cum lucrează pompele, motoarele electrice, cuplajele dintreele şi cum se comportă armăturile.La răcirea instalaţiei se examinează din nou toată instalaţia spre a se controla etanşeitatea.20.17. După terminarea acestei examinări şi după răcirea instalaţiei la temperatura ambiantă,se reia proba, procedându-se la o nouă încălzire (faza I şi faza II), făcându-se un control identiccu cel descris mai sus.Dacă nici la a doua încălzire instalaţia nu prezintă neetanşeităţi sau încălziri neuniforme şifuncţionează în condiţii normale, proba se consideră corespunzătoare.După efectuarea probei, instalaţia se goleşte dacă - până la intrarea în funcţionare - există

pericolul de îngheţ.Rezultatele probei se consemnează într-un proces verbal.20.18. La centrale şi puncte termice, anterior probei la cald pentru întreaga instalaţie se face oprobă parţială, în care se porneşte instalaţia şi se ţine sub observaţie cel puţin o oră, verificând în principal:

• montarea echipamentului şi conductelor astfel încât să se asigure spaţiile necesareprevăzute pentru exploatare ;

• modul de manevrare al armăturilor ;• dacă aparatele şi agregatele care au piese în mişcare (pompe, injectoare, exhaustoare

etc.) nu produc zgomote sau vibraţii supărătoare şi dacă s-au respectat prevederilepentru atenuarea şi împiedicarea transmiterii lor la elementele construcţiei(atenuatoare de zgomot, izolări fonice, straturi antivibraţie la postamente etc.);

• executarea corectă şi etanşeitatea canalelor de fum, a coşului, a uşilor de vizitare etc. ;• asigurarea aerului necesar arderii; se examinează, în acest scop, flacăra la cazane,

trebuind ca ea să fie vie şi să nu producă fum vizibil cu ochiul liber.Cu ocazia probei parţiale pentru centrala termică sau punctul termic, prealabile probei la caldpentru întreaga instalaţie, se recomandă să se facă şi probele de funcţionare a echipamentelor(a se vedea art.20.2.).Proba de eficacitate20.19. Se efectuează proba de eficacitate a instalaţiei pentru a verifica dacă instalaţiarealizează în încăperi gradul de încălzire prevăzut în proiect.Ea se execută cu întreaga instalaţie în funcţiune şi numai după ce toată clădirea a fostterminată.Pentru ca verificarea să fie concludentă, se va alege o perioadă rece, în care temperaturileexterioare să fie sub 0 oC şi valoarea lor medie zilnică să nu varieze cu mai mult de ± 3 oC faţă

de temperatura exterioară medie a celor două zile precedente.

63

8/8/2019 I 13-2002


20.20. Pentru proba de eficacitate a instalaţiei de încălzire centrală cu corpuri de încălzire se încălzeşte clădirea cu cel puţin trei zile înaintea probei, iar în ultimele 48 ore înaintea probei,agentul termic se reglează conform graficului de reglaj, în limita unor abateri de ± 2 oC.Pe timpul probei instalaţia trebuie să funcţioneze continuu şi toate uşile şi ferestrele clădirii săfie închise.20.21. Proba de eficacitate durează 12 ore, cu măsurători din oră în oră.20.22. Se măsoară temperaturile aerului exterior şi ale agentului termic pe conductele deducere şi întoarcere, verificându-se corelarea acestor parametri conform graficului de reglajcalitativ.20.23. Se citesc temperaturile interioare din încăperi cu ajutorul unor termometre montate în

mijlocul încăperii, la o înălţime de 0,75 m de la pardoseală; în cazul încăperilor cu deschideremai mare de 10 m, citirile se vor face pe zone cvasipătrate, cu suprafeţe de maximum 100 mp,tot la înălţimea de 0,75 m.În încăperi de locuit măsurarea temperaturii se face în cel puţin 3 puncte din încăpere, la odistanţă de cel puţin 2 m de la peretele încăperii şi la o înălţime de 0,75 m de la pardoseală; încadrul probei se urmăreşte stabilitatea şi uniformitatea temperaturii aerului din încăperi pedurata probei.Dacă clădirea este expusă însoririi nu se iau în consideraţie citirile de temperaturi efectuate între orele 11 şi 16.20.24. Pentru a asigura precizia măsurătorilor se recomandă alegerea de termometre cugradaţii corespunzătoare, şi anume:

• pentru temperaturi exterioare 1/5 oC•

pentru temperaturi interioare 1/5

o

C• pentru temperaturile agentului termic 1/2 oCVerificarea termometrelor se va face înainte de folosire, iar în timpul măsurătorilor ele vor fiferite de influenţe perturbatorii (curenţi de aer, radiaţii termice, căldură umană etc.).20.25. Încăperile în care se măsoară temperatura interioară, vor fi:

• la parter: încăperile de colţ şi cele alăturate intrărilor neîncălzite, în mod obligatoriu; deasemenea, alte camere după apreciere;

• la ultimul nivel: încăperile de colţ, în mod obligatoriu şi, alte încăperi, după apreciere;• la nivelurile intermediare: camerele dorite de beneficiar, însă cel puţin 10 % din

numărul lor.La clădirile cu multe niveluri se asigură efectuarea a cel puţin câte o măsurătoare la fiecarenivel.20.26. La încălzirea cu aer cald, chiar şi în cazul combinării acesteia cu încălzirea cu corpuri de

încălzire, se fac - pe lângă măsurătorile de temperatură menţionate anterior - măsurători alevitezei aerului, în conformitate cu prevederile “Normativului pentru proiectarea şi executareainstalaţiilor de ventilare şi climatizare”- I5.20.27. Rezultatele probei de eficacitate se consideră satisfăcătoare, dacă temperaturile aeruluiinterior corespund cu cele din proiect, cu o abatere de la - 0,5 oC până la +1oC în clădirile civileşi de la -1 oC la +2 oC în încăperile de producţie.În cazul în care, mai mult de 10 % din rezultatele măsurătorilor de temperatură nu se încadrează în aceste limite, proba se consideră necorespunzătoare şi va trebui să fie reluată,după efectuarea remedierilorRezultatele probei de eficacitate a instalaţiei de încălzire centrală se consemnează într-unproces verbal.20.28. Probele instalaţiilor de încălzire centrală (proba de eficacitate, proba la cald şi proba larece) se fac în prezenţa reprezentanţilor executantului (responsabilul tehnic cu urmărireaexecuţiei lucrărilor), beneficiarului (dirigintele de şantier) şi proiectantului.Data şi ora începerii probelor sunt anunţate în prealabil, prin grija beneficiarului (investitorului),la organele teritoriale ale Inspecţiei de Stat în Construcţii.[top]

ANEXA 1PRESCRIPŢII UTILE LA PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR

DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ1. REGLEMENTARI TEHNICE

Indicator Titlul prescripţiei Publicat în:

I 5 - 98 Normativ pentru proiectarea şi executareainstalaţiilor de ventilare şi climatizare

Bul. Constr. nr.6/1999

64

8/8/2019 I 13-2002


I 5/1-94 Instrucţiuni tehnice de proiectare pentru ventilaresau încălzire cu aer cald prin jeturi de aer orizontate

Bul.Constr.nr.9/1994

SC 004-2000 Soluţii cadru de proiectare a instalaţiilor declimatizare la clădiri publice.

Broşură

I 6-98 Normativ pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze naturale

Bul.Constr.Nr.14/1997

I 31-99 Normativ pentru proiectarea şi executareasistemelor de alimentare cu gaze petrolierelichefiate (GPL).


I 7-98 Normativ pentru proiectarea şi executareainstalaţiilor electrice cu tensiuni până la1000 Vcurent alternativ şi 1500 V curent continuu

Bul.Constr. Nr.3-4/1999

I 36-01 Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilordin centrale şi puncte termice.

Broşură

I 9-94 Normativ pentru proiectarea şi executareainstalaţiilor sanitare.


GP 060-2000 Ghid pentru proiectarea instalaţiilor de încălzireperimetrală la clădiri.

Broşură

I 13/1-02 Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzirecentrală

Broşură

GT 014-97 Ghid tehnic pentru diagnosticarea regimului defuncţionare şi comportării în exploatare aaerotermelor de perete şi tavan.

Bul. Constr.Nr.10/2000

GP 017-96 Ghid pentru calculul consumului de căldură alclădirilor dotate cu sisteme pasive de încălziresolară.


NP 031-99 Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatareainstalaţiilor de încălzire prin radiaţie de pardoseală

Bul.Constr.Nr.12/2000.

GP 039-99 Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură alclădirilor de locuit

Bul.ConstrNr.9/2000

GP 051-2000 Ghid pentru proiectare, execuţie şi exploatare acentralelor termice mici.


GP 056-2000 Ghid pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire/răcire folosind ventiloconvectoare.


GP 041-98 Ghid pentru alegerea, proiectarea, întreţinerea şiexploatarea sistemelor şi echipamentelor desiguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire cu apăavând temperatura maximă de 115oC


GT 017-97 Ghid tehnic privind diagnosticarea regimului defuncţionare şi a comportării în exploatare ageneratoarelor de aer cald cu combustibil lichid saugazos.


NP 058-02 Normativ pentru proiectarea şi executareasistemelor centralizate de alimentare cu energietermică (reţele şi puncte termice).

Broşură

GP 066-02 Ghid pentru transformarea punctelor termicealimentate de la industrie în centrale termice pentru

Broşură

65

8/8/2019 I 13-2002


ansambluri urbane.

NP 029-02 Normativ de proiectare, execuţie şi exploatarepentru reţele termice cu conducte preizolate.

Broşură

SC 006-01 Soluţii cadru pentru reabilitarea şi modernizareainstalaţiilor de încălzire din clădiri de locuit

Broşură

SC 002-98 Soluţii cadru de contorizare a consumurilor de apă,gaze şi energie termică aferente instalaţiilor dinblocurile de locuinţe.

Broşură

SC 005-2000 Soluţii cadru pentru instalaţii interioare de încălzireutilizând noi sisteme de producere a agentuluitermic.

ME 002-97 Manual de specificaţii privind instalarea exploatareaşi mentenanţa schimbătoarelor de căldură dininstalaţii.

Bul.ConstrNr.11/2000

ME 005-2000 Manual pentru întocmirea instrucţiunilor deexploatare privind instalaţiile aferente construcţiilor.

Broşură

NP 059-02 Normativ privind exploatarea sistemelor centralizatede alimentare cu energie termică (reţele şi punctetermice).

Broşură

C 142-85 Instrucţiuni tehnice pentru executarea şirecepţionarea termoizolaţiilor la elementele deinstalaţii


C 107/1-97 Normativ privind calculul coeficienţilor globali deizolare termică la clădirile de locuit


C 107/2-97 Normativ pentru calculul coeficienţilor globali deizolare termică la clădirile cu altă destinaţie decât

cele de locuit.


C 107/3-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelorde construcţie ale clădirilor


NP 048-2000 Nomativ pentru expertizarea termică şi energetică aclădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şipreparare a apei calde de consum aferente acestora.


NP 047-2000 Normativ pentru realizarea auditului energetic alclădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şipreparare a apei calde de consum aferente acestora.


P 7-2000 Normativ privind fundarea construcţiilor pepământuri sensibile la umezire (proiectare, execuţie,exploatare).


P 100-92 Normativ pentru protecţia antiseismică aconstrucţiilor de locuinţe, social- culturale,agrozootehnice şi industriale.

Bul.Constr. Nr.1-2/1992

P 118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.Norme generale de prevenire şi stingere aincendiilor.Norme generale de protecţia muncii.

Broşură 1999M.O.Nr.384/09.10.98Broşură 1998

2. PRESCRIPTII TEHNICE ISCIR

C 1 Prescripţii tehnice pentru proiectarea,execuţia, montarea, Broşură

66

8/8/2019 I 13-2002


repararea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor deapă fierbinte.

ISCIR

C 4 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea,exploatarea, repararea şi verificarea recipientelor metalicestabile sub presiune.

BroşurăISCIR

C 15 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, montarea, repararea,exploatarea şi verificarea conductelor de abur şi apă fierbintesub presiune.

BroşurăISCIR

C 18 Prescripţii tehnice pentru regimul chimic al generatoarelor deabur şi apă fierbinte.

BroşurăISCIR

C 30 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor micide abur.

BroşurăISCIR

C 31 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea,instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor deabur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă.

BroşurăISCIR

C 37 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia şi încercarea învederea omologării supapelor de siguranţă destinate echipăriicazanelor şi recipentelor sub presiune.

BroşurăISCIR

C 38 Prescripţii tehnice privnd proiectarea şi execuţia instalaţiilorde automatizare care echipează cazanele de abur

BroşurăISCIR

C 39 Prescripţii tehnice pentru echiparea arzătoarelor decombustibil lichid şi arzătoarelor de gaze. Instalaţii deautomatizare

BroşurăISCIR

[top]

ANEXA 2

LISTA STANDARDELOR DE STAT APLICABILE LA PROIECTAREA ŞIEXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍ1. PRESCRIPŢII GENERALE

I 64-85 Căldură. Terminologie şi simboluri.

4369-81 Instalaţii de încălzire şi ventilare. Terminologie

2. TERMOTEHNICA ÎN CONSTRUCŢII

7109-86 Termotehnica construcţiilor. Terminologie, simboluri, unităţi demăsură.

6472/2-

83

Fizica construcţiilor. Higrotermica. Parametrii climatici exteriori

6472/3-89

Idem. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor deconstrucţie ale clădirilor.

6472/4-89

Idem. Termotehnica. Comportarea elementelor de construcţie ladifuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul.

6472/5-73

Idem. Hidrotermica. Principii de calcul şi de alcătuire pentruacoperişuri ventilate

6472/6-88

Idem. Proiectarea termotehnică a elementelor de construcţii cupunţi termice.

6472/7-85

Idem. Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şimaterialelor de construcţii

67

8/8/2019 I 13-2002


6472/9-76

Fizica construcţiilor. Proiectarea termotehnică a elementelor deconstrucţii cu punţi termice cilindrice.

3. CALCULUL INSTALAŢIILOR INTERIOARE

SR 1907-1-97

Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţiide calcul

SR 1907-2-97

Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturiinterioare convenţionale de calcul

SR 1907-3-97

Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul.Determinarea necesarului de căldură de calcul al serelor simpluvitrate

SR 4839-97 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile.

4. CORPURI DE ÎNCǍLZIRE

SR EN 442/1-2000

Radiatoare şi convectoare. Partea 1: Specificaţii şi condiţiitehnice

1676-90 Elemente de radiator din fontă pentru instalaţii de încălzirecentrală. Condiţii tehnice generale de calitate

1797/1-79 Instalaţii de încălzire centrală. Dimensionarea corpurilor de încălzire. Prescripţii generale.

1797/2-88 Idem. Dimensionarea radiatoarelor de fontă.

1797/3-79 Idem. Dimensionarea corpurilor de încălzire din ţevi netede.

11247/1-79 Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şihidraulice ale corpurilor de încălzire. Mărimi caracteristice.

11247/2-79 Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şihidraulice ale corpurilor de încălzire. Determinarea puteriitermice.

11247/3-80 Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şihidraulice ale corpurilor de încălzire. Determinarea pierderiide sarcină.

11247/4-81 Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şihidraulice ale corpurilor de încălzire. Determinareatemperaturii superficiale.

11984-83 Instalaţii de încălzire centrală. Suprafaţa echivalentă termicăa corpurilor de încălzire.

5. CENTRALE TERMICE

3572-77 Cazane de abur şi apă fierbinte. Părţi componente -terminologie.

2764-86 Cazane de abur, apă fierbinte şi apă caldă. Debite, presiunişi temperaturi nominale.

SR EN 247-2000 Schimbătoare de căldură. Terminolgie.

SR EN 305-2000 Schimbătoare de căldură. Definiţii ale performanţelorschimbătoarelor de căldură.

9270-85 Arzătoare de gaze naturale pentru cazane. Condiţii tehnicede calitate.

3417-85 Coşuri şi canale de fum pentru instalaţii de încălzirecentrală. Prescripţii de calcul termotehnic

68

8/8/2019 I 13-2002


6793-86 Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţiicivile. Prescripţii generale.

6. COMBUSTIBILI

177-89 Produse petroliere. Combustibil lichid pentru uz neindustrial tip P şitip M.

54-80 Combustibil lichid uşor.

240-80 Motorină.

1308/1-90

Combustibili solizi. Cărbuni şi brichete de cărbuni destinaţiscopurilor energetice. Reguli pentru verificarea calităţii.

1308/3-90

Combustibili solizi. Cărbuni şi brichete de cărbuni destinaţiscopurilor neindustriale. Reguli pentru verificarea calităţii.

3317-67 Gaze combustibile.

66-78 Gaz petrolier lichefiat.

7. REŢELE DE CONDUCTE

4377-76 Compensatoare de dilataţie. Compensatoare plane în formă de U, L,

Z. Prescripţii de calcul.

SR 8591-97

Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.

9312-87 Subtraversări de căi ferate şi drumuri cu conducte. Prescripţii deproiectare.

SR EN253

Sistemul de conducte preizolate pentru reţele subterane de apăcaldă

8. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII

7335/3-86 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate.

Izolarea exterioară cu bitum a conductelor din oţel

7335/5-90 Idem. Conducte metalice îngropate. Imbinări electroizolante cuniplu.

7335/6-98 Idem. Conducte metalice îngropate. Protejarea conductelor lasubtraversări de drumuri, căi ferate, ape şi la treceri prin cămine.

7335/7-87 Idem. Conducte metalice îngropate. Imbinări electroizolante cuflanşe.

10128-86 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane din oţel.Clasificarea mediilor agresive.

10702/1-83

Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane.Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

E10702/2-80

Idem. Acoperiri protectoare pentru construcţii situate în mediineagresive, slab agresive şi cu agresivitate medie.

9. DIVERSE ELEMENTE DE PROIECTARE

185/1-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gazenaturale. Conducte pentru fluide. Semne şi culoriconvenţionale.

185/2-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gaze

naturale. Fitinguri şi piese auxiliare pentru conducte. Semneconvenţionale.

69

8/8/2019 I 13-2002


185/3-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gazenaturale. Armături. Semne convenţionale.

185/4-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gazenaturale. Obiecte de uz gospodăresc, corpuri de încălzire, guride aer. Semne convenţionale

185/5-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gazenaturale. Agregate, aparate, rezervoare. Semne convenţionale

185/6-89 Instalaţii sanitare, de încălzire centrală, de ventilare şi gazenaturale. Aparate de măsură şi control. Semne convenţionale.

SR CR 12792-99

Ventilarea în clădiri. Simboluri şi terminologie.

11050-87 Instalaţii de gaze naturale. Terminologie.

6156-86 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului înconstrucţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile dezgomot şi parametrii de izolare acustică.

10827-87 Recipiente metalice sub presiune pentru instalaţii în

construcţii. Dimensiuni principale.

9448-89 Racorduri elastice pentru reducerera vibraţiilor în instalaţii.

SR EN 26-2000

Aparate de producere instantanee a apei calde menajereechipate cu arzătoare atmosferice utilizând combustibil gazos.

[top]

ANEXA 3CONŢINUTUL CADRU AL REFERATULUI DE VERIFICARE A PROIECTELOR

DE INSTALAŢII DE ÎNCǍLZIRE CENTRALǍNumele şi prenumele verificatorului atestat:

....................................................................

....................................................................Firma........................................Adresă, telefon, fac:............................................................................................................................................................................

Nr........Data................Conform registrului deevidenţă

REFERATprivind verificarea de calitate* la cerinţele:

A. Rezistenţă şi stabilitate;B. Siguranţă în exploatare;C. Siguranţă la foc;D. Igienă, sănătatea oamenilor,refacerea şi protecţia mediului;E. Izolaţie termică, hidrofugă şieconomie de energie;F. Protecţie împotriva zgomotului;

a proiectului........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Specialitatea: Instalaţii de încălzire centralăFaza...................................., Nr.proiect.................................* Verificarea tehnică de calitate a proiectului s-a făcut în conformitate cu Legea nr.10/1995privind calitatea în construcţii şi cu Ordinul nr.77/N/ din 28.10.1996 al MLPAT, pentru aprobarea

“Indrumătorului pentru verificarea tehnică de calitate a proiectelor de construcţii şi instalaţiiloraferente”.1. Date de identificare

70

8/8/2019 I 13-2002


- proiectant general ............................-proiectant de specialitate ....................-investitor/beneficiar .............................- amplasament: judeţ/sector ............., localitate...........................str......................................nr......cod poştal...........- data prezentării proiectului pentru verificare ...................................2. Caracteristici principale ale proiectului prezentat la verificare:..........................................................................................................................................................................................

..............................................................3. Documente ce se prezintă la verificare:- Tema de proiectare- Memoriul tehnic (prezentarea soluţiilor tehnice adoptate pentru respectarea cerinţelorverificate);- Planşele desenate: ...........................- Caiet de sarcini: ...............................- Breviar de calcul, program de calcul- Alte documente; ................................4. Concluzii asupra verificării:a) În urma verificării se consideră proiectul corespunzător, semnându-se şi ştampilându-seconform dispoziţiilor legale.b) În urma verificării se consideră proiectul corespunzător pentru faza verificată semnându-seconform dispoziţiilor legale, cu următoarele condiţii obligatorii a fi introduse în proiect prin grijainvestitorului de către proiectant:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Am primit..........exemplaredin Referatul de verificare

Am predat........ exemplaredin Referatul de verificare

INVESTITOR/PROIECTANT VERIFICATOR TEHNICATESTAT

[top]

I 13-2002

Documents

Transcript of I 13-2002