HOTĂRÎREA PLENULUI

CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica examinării de către instanţele judecătoreşti a cauzelor

privind limitarea în capacitatea de exerciţiu şi declararea incapacităţii persoanei fizice

nr.17 din 31.05.2004

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2004, nr.7, pag.4

* * *

Aplicarea corectă a articolelor 24 şi 25 din Codul civil care prevăd posibilitatea limitării în capacitatea de exerciţiu sau declarării incapacităţii persoanei fizice de către instanţele judecătoreşti constituie una din măsurile de preîntîmpinare a încălcărilor ordinii publice şi de apărare a drepturilor şi intereselor persoanelor care în urma unor tulburări psihice nu pot conştientiza şi dirija acţiunile sale, precum şi a membrilor familiei persoanelor care în urma consumului abuziv de alcool sau consum de droguri şi de alte substanţe psihotrope înrăutăţesc starea materială a familiei.

Generalizarea practicii judiciare demonstrează că instanţele de judecată, în principiu, corect examinează aceste categorii de cauze. Totodată, în activitatea instanţelor de judecată la

examinarea acestor categorii de cauze sunt şi neajunsuri. Afară de aceasta, apar unele chestiuni ce necesită a fi explicate. În scopul înlăturării neajunsurilor şi aplicării corecte şi unitare a legislaţiei, în temeiul art.2 lit.e), art.16 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi art.17 din Codul de procedură civilă, Plenul Curţii Supreme de Justiţie

HOTĂRĂŞTE:

1. Capacitatea de exerciţiu este o parte componentă a capacităţii civile, care este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, grad de cultură sau de alte criterii similare (art.23 (1) Cod civil). Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa (art.19 Cod civil).Nimeni nu poate fi limitat sau lipsit de capacitate de exerciţiu decît în cazurile şi în modul prevăzut de lege (art.art.23(3), 24 şi 25(3) Cod civil).

2. Se explică instanţelor judecătoreşti că în cazul în care o persoana în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale, în temeiul art.24 din Codul civil poate fi declarată ca incapabilă. Nu se admite declararea incapacităţii persoanei suferinde de tulburări psihice numai în baza diagnosticului psihiatric, cazurilor de supraveghere prin dispensarizare, a faptului că se află ori sa aflat într-o instituţie de psihoneurologie pentru asistenţa socială sau instruire specială ( art.51(3) al Legii privind asistenţa psihiatrică, nr.1402-XIII din 16.12.1997).

Prin urmare, pentru a declara o persoană ca incapabilă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii:

- persoana ce urmează să fie lipsită de capacitatea de exerciţiu să fie lipsită de

discernămînt;

- lipsa de discernămînt să o pună în imposibilitatea de a înţelege singură însemnătatea şi

consecinţele juridice ale actelor săvîrşite;

- lipsa discernămîntului să se datoreze bolii mintale sau deficienţei mintale.

3. Lipsa de discernămînt constituie o stare psihică, care se manifestă prin incapacitatea de a distinge care acţiuni sunt legale sau ilegale, corecte sau incorecte, licite sau ilicite, utile sau inutile etc. Aceste acţiuni pot fi exprimate, spre exemplu, prin înstrăinarea bunurilor în condiţii extrem de nefavorabile, pierderea bunurilor, cumpărarea nejustificată a unor bunuri etc.

4. Minorul în vîrstă de la 14 la 18 ani poate fi limitat în capacitatea de a săvîrşi actele prevăzute la art.21 alin.2, lit.a) şi b) din Codul civil, în cazul în care acesta cheltuieşte neraţional salariul, bursa sau alte venituri rezultate din activităţi proprii (spre exemplu, joacă în cărţi sau se ocupă cu alte jocuri de noroc etc).

5. Persoana adultă poate fi limitată în capacitatea de exerciţiu dacă în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi alte substanţe psihotrope înrăutăţeşte starea materială a familiei sale (art.25(1) Cod civil). Faptul că alţi membri ai familiei dispun de salarii sau alte venituri nu constituie temei de a refuza limitarea în capacitatea de exerciţiu a persoanei ce face abuz de alcool, consumă droguri sau alte substanţe psihotrope, dacă familia nu primeşte de la el mijloacele necesare sau este impusă total sau parţial să-l întreţină.

Recunoaşterea persoanei ca bolnavă cronic de alcoolism sau narcomanie nu constituie temei pentru limitarea în capacitatea de exerciţiu , dacă se va constata că ea prin acţiunile sale nu provoacă dificultăţi materiale sau nu pune familia într-o situaţie materială dificilă. Prin urmare, persoana care consumă abuziv alcool, droguri sau alte substanţe psihotrope poate fi limitată în capacitate de exerciţiu numai în cazul în care prin aceasta pune în situaţie materială dificilă membrii familiei sale.

6. Persoanele solitare care consumă abuziv alcool sau consumă droguri şi alte substanţe psihotrope şi în legătură cu aceasta îşi irosesc patrimoniul nu pot fi limitate în capacitate de exerciţiu. În privinţa lor pot fi aplicate doar măsuri de tratament obligatoriu.

7. Cererea de limitare în capacitatea de exerciţiu sau cererea privind declararea incapacităţii persoanei fizice se judecă de către instanţele de drept comun în ordinea procedurii speciale, reglementată în capitolul XXVIII din Codul de procedură civilă.

8. Cererea de limitare în capacitate de exerciţiu sau de declarare a incapacităţii persoanei se depune la instanţa de judecată de la domiciliul acesteia, iar dacă persoana este internată într-o instituţie medicală de psihiatrie, la instanţa de la locul de aflare a instituţiei (art.302(3) Cod de procedură civilă).

9. Dat fiind faptul că prin limitarea în capacitatea de exerciţiu sau prin declararea incapacităţii se ating esenţial drepturile şi interesele persoanei, legea procesual civilă stabileşte un cerc restrîns de persoane care pot înainta cereri de limitare în capacitatea de exerciţiu sau de declarare a incapacităţii.

Astfel, pot înainta cereri de declarare a incapacităţii persoanei din cauza unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale):

a) membrii familiei;

b) rudele apropiate (părinţi, copii, fraţi, surori, bunei) indiferent de faptul dacă domiciliază ori nu în comun cu aceasta;

c) organul de tutelă şi curatelă;

d) procurorul;

e) instituţia de psihiatrie (psihoneurologie) unde persoana se tratează sau este luată la evidenţă dispanserizată (art.302(2)) Cod de procedură civilă).

În cazul limitării în capacitatea de exerciţiu a persoanei minore (în vîrstă de la 14 la 18 ani), cererea poate fi înaintată de către părinţi, adoptatori, curator sau autoritatea tutelară (art.21(3) Cod civil).

Conform art.302 alin.(1) CPC cereri de limitare a persoanei adulte în capacitatea de exerciţiu din cauza consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope pot fi înaintate de către :

a) membrii familiei;

b) organul de tutelă şi curatelă;

c) procuror.10. Reieşind din sensul art.55 din Codul cu privire la locuinţe, sînt recunoscuţi membri ai familiei soţul, copiii adulţi, părinţii şi alte persoane care locuiesc împreună permanent şi duc gospodărie în comun cu persoana în privinţa cărei se cere declararea incapacităţii sau limitarea în capacitate de exerciţiu.

Nu pot înainta cereri de limitare în capacitatea de exerciţiu a persoanei din cauza consumului abuziv de alcool sau a consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope soţii divorţaţi care nu locuiesc împreună şi nu duc gospodărie în comun cu persoana respectivă, cu excepţia cazurilor cînd la întreţinerea şi educarea fostului soţ se află copii minori comuni, cărora persoana indicată este obligată să le acorde întreţinere.

Dacă în cadrul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare sau în timpul dezbaterilor judiciare se va stabili că acţiunea nu a fost înaintată de persoanele indicate în pct.9 al prezentei Hotărîri, instanţa în conformitate cu prevederile art.64 din Codul de procedură civilă va substitui persoana care a înaintat greşit cererea cu persoana respectivă.

11. Potrivit art.35(1) din Codul civil sînt recunoscute autorităţi tutelare autorităţile administraţiei publice locale, iar reieşind din prevederile art.113 din Codul familiei drept autorităţi tutelare ale autorităţilor publice locale sînt recunoscute:

- organele executive ale autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul II şi;

- autorităţile deliberative din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul I.

În art.113 alin.2 din Codul familiei se concretizează că exercitarea funcţiilor autorităţii tutelare în privinţa persoanelor adulte este pusă în seama direcţiilor (secţiilor) de asistenţă socială, iar în localităţile unde lipsesc aceste organe - în seama secretarilor consiliilor locale.

12. Cererea de limitare în capacitatea de exerciţiu sau de declarare a incapacităţii se întocmeşte cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.166 şi 303 din Codul de procedură civilă.

Totodată, în cerere este necesar de a preciza scopul pentru care se solicită limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii persoanei.

13. Reieşind din sensul art.art.280 şi 306 CPC în pricinile de limitare în capacitatea de exerciţiu şi de declarare a incapacităţii persoanei, persoana care înaintează cererea respectivă în judecată se numeşte petiţionar, iar autoritatea tutelară este considerată persoană interesată.

14. Pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare se efectuează în conformitate cu prevederile art.art.183-185 Cod de procedură civilă. Ţinînd cont de specificul acestor categorii de cauze, instanţa poate solicita de la participanţii procesului probe suplimentare ce confirmă comportamentul persoanei în interesele căreia este pornit procesul, cum ar fi : caracteristici de la locul de muncă, studii sau domiciliu etc, iar în pricinile de declarare a incapacităţii persoanei, va solicita şi actele medicale din instituţiile psihiatrice unde s-a tratat sau se tratează persoana.

15. Dacă persoana în privinţa căreia se solicită limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii nu este asistată de un avocat ales de ea, atunci instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile art.304(1) din Codul civil, este obligată să desemneze un avocat din oficiu, care va reprezenta interesele acestei persoane.

16. Pentru constatarea stării psihice a persoanei în privinţa, căreia se cere declararea incapacităţii, instanţa de fond este obligată să ordone efectuarea expertizei psihiatrice. Dacă există probe suficiente prin care se constată tulburarea psihică (persoana este retardată, a suferit traumatisme care au provocat tulburări psihice, se află la evidenţă la medicul psihiatru, s-a aflat sau se află la tratament în spitalul de psihiatrie, în privinţa ei a fost pronunţată o sentinţă de absolvire de răspundere penală sau de internare obligatorie în spitalul de psihiatrie, există alte probe ce confirmă comportamentul neadecvat), instanţa, în faza pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare, va ordona efectuarea expertizei psihiatrice (art.305 CPC). În celelalte cazuri efectuarea expertizei se va dispune în cadrul dezbaterilor judiciare.

17. Efectuarea expertizei se ordonă printr-o încheiere, care nu poate fi atacată cu recurs, cu excepţia cazurilor cînd procesul se suspendă. În cazul în care procesul a fost suspendat, instanţa, după primirea actului de expertiză, în conformitate cu prevederile art.264 CPC dispune reluarea procesului.

Întrebările formulate în încheiere trebuie să fie concise şi clare, şi să nu trezească ambiguităţi. Ele trebuie să corespundă legii şi să nu depăşească limitele competenţei expertizei psihiatrice.

Astfel, în cazul ordonării efectuării expertizei, instanţa poate formula următoarele întrebări:

- "a suferit sau suferă persoana de vre-o maladie psihică, dacă da, atunci de care maladie

psihică suferă ?".

- "poate oare persoana constatată suferindă de maladie psihică să înţeleagă şi să dirijeze

acţiunile sale ?".

În fiecare caz aparte pot fi formulate şi alte întrebări.

Instanţa nu poate solicita concluzia expertizei cu privire la necesitatea instituirii tutelei, deoarece, potrivit prevederilor art.36 Cod civil, această chestiune este de competenţa autorităţii tutelare.

În cazul în care raportul de expertiză trezeşte îndoieli sau nu este suficient de clar, instanţa poate cita în judecată expertul care a efectuat expertiza sau poate ordona efectuarea unei expertize suplimentare sau, după caz, repetate, în temeiul art.159 şi art.229 Cod de procedură civilă.

18. Dacă persoana în privinţa cărei se solicită declararea incapacităţii de exerciţiu se eschivează de la expertiză, instanţa, în şedinţă de judecată, cu participarea medicului psihiatru, emite o încheiere prin care dispune trimiterea forţată a persoanei la expertiza psihiatrică.

Încheierile privind trimiterea forţată la expertiza psihiatrică nu pot fi atacate cu recurs (art.305(2,3) Cod de procedură civilă).

19. Pricinile privind declararea incapacităţii sau limitarea în capacitate de exerciţiu a persoanei se examinează cu participarea obligatorie a reprezentantului autorităţii tutelare şi a persoanei în privinţa căreia se solicită limitarea în capacitate de exerciţiu sau declararea incapacităţii, dacă persoanei îi permite starea sănătăţii.

Astfel, în caz de necesitate, instanţa va solicita de la instituţia de psihiatrie (psihoneurologie) respectivă un certificat cu privire la starea sănătăţii persoanei şi posibilitatea citării ei în şedinţa de judecată. Dacă starea sănătăţii persoanei îi permite să se prezinte în judecată, dar ea se eschivează de la acesta şi refuză primirea citaţiei, atunci instanţa în conformitate cu prevederile art.106 Cod procedură civilă, examinează cauza în lipsa ei.

20. Renunţarea la cererea privind limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea

incapacităţii persoanei nu se admite, dacă prin acceptarea renunţării şi clasarea procesului se

lezează interesele acestei persoane sau a unei terţe persoane. În cazul în care autoritatea tutelară, procurorul sau, după caz, rudele apropiate sau instituţia de psihiatrie renunţă la cererea înaintată, cererea poate fi însuşită de către membrii familiei persoanei în interesele căreia a fost pornit procesul.

Renunţarea la cerere şi clasarea procesului nu împiedică înaintarea în judecată a unei cereri noi, dacă după aceasta s-au acutizat tulburările psihice şi persoana nu poate conştientiza şi dirija acţiunile sale sau, după caz, persoana a început din nou să consume abuziv alcool sau droguri şi alte substanţe psihotrope, agravînd prin aceasta situaţia materială a membrilor familiei sale.

21. Se atenţionează că în cauzele privind limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii persoanei cheltuielile de judecată le suportă statul, însă în cazul în care se va stabili că membrii familiei acestei persoane s-au adresat în judecată cu rea-credinţă, cheltuielile de judecată şi prejudiciul cauzat se încasează din contul lor.

22. Hotărîrea instanţei de judecată privind limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii trebuie să corespundă cerinţelor art.241 CPC .În cazul limitării capacităţii de exerciţiu a persoanei instanţa va interzice acesteia să încheie acte juridice cu privire la patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau alte tipuri de venituri fără acordul curatorului. De asemenea curatorul ajută persoana în exercitarea altor drepturi şi îndeplinirea obligaţiunilor, precum şi o protejează împotriva abuzurilor unor terţi.

23. Persoana declarată incapabilă nu este în drept să încheie acte juridice, inclusiv acte curente de valoare mică şi nu poartă răspundere pentru acţiunile sale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.1408 Cod civil.

24. Instanţa de judecată nu are dreptul să dispună instituirea tutelei sau, după caz, a curatelei, deoarece potrivit art.36 Cod civil doar autoritatea tutelară poate soluţiona aceasta chestiune.

Reieşind din sensul art.37 Cod civil, instanţa de judecată, imediat, după ce hotărîrea devine

definitivă este obligată să expedieze autorităţii tutelare copia hotărîrii.

25. Instanţa de judecată, la cererea persoanei limitate în capacitate de exerciţiu, membrilor familiei sale, curatorului, autorităţii tutelare, a dispensarului de psihiatrie, poate anula limitarea în capacitate de exerciţiu a persoanei, dacă au dispărut temeiurile în baza cărora persoana a fost limitată în capacitatea de exerciţiu (art.308(1) CPC şi art.251(3) Cod civil).

Anularea declarării persoanei incapabile poate fi dispusă de instanţa de judecată, la cererea persoanelor indicate la alineatul precedent, a instituţiei de psihiatrie, precum şi a procurorului, în

temeiul raportului de expertiză prin care se confirmă că persoana s-a însănătoşit (art.308(2) CPC şi 24(3) CC).

26. Se abrogă Hotărîrea Plenului" Despre practica judiciară în cauzele privind limitarea capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor care fac abuz de băuturi spirtoase şi substanţe narcotice" nr.1 din 14 mai 1979 cu modificările ulterioare.