HOTĂRÎREA PLENULUI

JUDECĂTORIEI SUPREME A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica de aplicare de către instanţele

judecătoreşti a legislaţiei la judecarea cazurilor referitoare la

stabilirea paternităţii

nr.8 din 24.10.1994

"Culegeri de hotărîri explicative", Chişinău, 2002, pag.195

"Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova", 2002, nr.11, pag.7

"Culegeri de hotărîri explicative", Chişinău, 2000, pag.166

* * *

modificată de:

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de

Justiţie a Republicii Moldova nr.26 din

28.06.2004

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de

Justiţie a Republicii Moldova nr.29 din

16.09.2002

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de

Justiţie a Republicii Moldova nr.38 din

20.12.1999

Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a

Republicii Moldova nr.10 din 19.12.1994

În practica judiciară la soluţionarea pricinilor legate de stabilirea paternităţii, apar unele

întrebări care necesită explicaţii. În legătură cu aceasta, Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii

Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se explică instanţelor judecătoreşti că ordinea de stabilire a paternităţii, indicată în art.49

CF se aplică în privinţa copiilor care s-au născut începînd cu 1 octombrie 1968.

În privinţa copiilor născuţi de la persoane care nu sînt căsătorite şi născuţi pînă la această

dată, paternitatea poate fi stabilită prin depunerea unei cereri comune de către mama copilului şi

persoana care recunoaşte paternitatea sa faţă de copil la organele de înregistrare a actelor stării

civile. De aceea, instanţele judecătoreşti trebuie să refuze primirea cererii privind stabilirea

paternităţii în privinţa copiilor născuţi pînă la 1 octombrie 1968, în baza al.1 lit.a) CPC, iar dacă

cererea a fost greşit primită în procedură, atunci ea urmează a fi restituită în conformitate cu

lit.b) al.1 art.170 CPC.

2. Instanţa judecătorească poate primi cererea privind stabilirea paternităţii după

înregistrarea naşterii copilului la organele de înregistrare a actelor stării civile şi prezentarea

adeverinţei de naştere cu menţiunea despre tată, atunci cînd menţiunea despre tatăl copilului a

fost efectuată după patronimicul mamei, iar numele tatălui copilului au fost înscrise la indicaţia

mamei.

Dacă naşterea copilului nu este încă înregistrată, judecătorul refuză să primească cererea de

chemare în judecată cu privire la stabilirea paternităţii în baza al.1 lit.a) art.169 CPC.

3. Instanţele judecătoreşti nu trebuie să primească cererea privind stabilirea paternităţii,

dacă la rubrica despre naşterea copilului este indicat drept tată o persoană anumită, deoarece

menţiunea despre tată, efectuată la organele stării civile, se consideră drept dovadă a

provenienţei copilului de la persoana indicată.

Refuzînd primirea unei asemenea cereri, judecătorul va explica persoanei interesate că

asemenea menţiune poate fi contestată în ordinea stabilită de art.49 CF, iar cererea greşit primită

în procedură urmează a fi restituită.

4. Odată cu acţiunea privind stabilirea paternităţii poate fi înaintată şi cererea despre

încasarea pensiei alimentare pentru copil. În conformitate cu art.39 Cod de procedură civilă

asemenea acţiune poate fi intentată atît la instanţa judecătorească de la domiciliul reclamatului,

cît şi la instanţa domiciliului reclamantului.

5. Pricinile cu privire la stabilirea paternităţii se judecă conform regulilor procedurii

contencioase şi la cererea persoanelor, indicate în alin.1 art.49 CF. În caz de deces al

cetăţeanului, paternitatea căruia se stabileşte, pricinile menţionate se judecă în ordinea procedurii

speciale la solicitarea aceloraşi persoane.

La procesele indicate se atrag persoanele şi organizaţiile interesate.

Pentru pronunţarea hotărîrii cu privire la stabilirea faptului paternităţii instanţa

judecătorească ia în consideraţie circumstanţele prevăzute de art.49 CF.

6. În privinţa copiilor, care s-au născut pînă la 1 octombrie 1968, în caz de deces al tatălui

lor biologic, poate fi stabilit faptul recunoaşterii paternităţii, în cadrul procedurii speciale.

Instanţa judecătorească nu e în drept să refuze primirea cererii despre stabilirea faptului de

recunoaştere a paternităţii de persoana, care a decedat după această dată.

Acest fapt poate fi stabilit de către instanţa judecătorească în cazul în care copilul era

întreţinut de persoana respectivă la momentul decesului ei, precum şi anterior, dacă această

persoană a recunoscut paternitatea sa faţă de acest copil.

Luînd în consideraţie circumstanţele concrete, acest fapt poate fi stabilit de asemenea şi în

privinţa copilului, născut după decesul persoanei care în timpul gravidităţii mamei recunoştea

paternitatea sa faţă de viitorul copil.

Faptul recunoaşterii paternităţii se stabileşte de instanţa judecătorească la cererea mamei

copilului, a tutorelui (curatorului) lui, a însuşi copilului la atingerea majoratului, precum şi a

altor persoane, cărora conform legii li se acordă dreptul de a se adresa cu o asemenea cerere.

7. Pricinile cu privire la stabilirea faptului paternităţii şi recunoaşterii paternităţii se judecă

în ordinea procedurii speciale la instanţa judecătorească de la domiciliul petiţionarului. În cerere

se va indica scopul stabilirii faptului paternităţii sau a recunoaşterii paternităţii (introducerea

datelor despre tată în actul de stare civilă în legătură cu necesitatea stabilirii pensiei copilului,

dreptul la succesiune etc.), deoarece în dependenţă de scop instanţa judecătorească introduce în

proces persoanele interesate. Dacă la examinarea acestor pricini apare un litigiu de drept civil,

instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol şi explică persoanelor interesate că ele au dreptul

să intenteze o acţiune conform procedurii contencioase.

8. În scopul stabilirii relaţiilor reale dintre părţi la proces, în cadrul pregătirii pricinilor

privind stabilirea paternităţii pentru dezbaterile judiciare trebuie să fie chemate părţile pentru a fi

audiate în conformitate cu prevederile art.185 CPC. Dacă în timpul convorbirii sau în şedinţa

judiciară reclamatul recunoaşte paternitatea faţă de copil, instanţa judecătorească va explica

părţilor dispoziţia alin.5 art.47 CF şi dacă reclamatul este de acord să stabilească provenienţa

copilului prin depunerea unei cereri în comun la organele stării civile, va fixa un termen anumit

pentru perfectarea paternităţii în mod benevol.

După ce a fost prezentată în instanţă adeverinţa de naştere a copilului, eliberată în baza

menţiunii despre stabilirea paternităţii, procesul urmează a fi încetat în conformitate cu lit.a)

art.265 CPC. Însă, dacă împreună cu această acţiune este înaintată şi cererea de încasare a

pensiei alimentare, la dorinţa reclamantei instanţa judecătorească va soluţiona litigiul cu privire

la încasarea pensiei alimentare.

9. La cererea de stabilire a paternităţii urmează să fie anexate: copiile adeverinţelor de

naştere a copiilor, certificate ce adeveresc că copiii sînt întreţinuţi de către reclamant, iar în

dependenţă de circumstanţele concrete ale pricinii – certificate de la Primărie, biroul de

exploatare a locuinţelor cu privire la traiul în comun, mandate poştale, documente despre

primirea coletelor, demersuri despre aranjarea copiilor reclamantei la instituţii pentru copii şi alte

acte importante pentru proces, iar în cazul intentării şi a unei acţiunii de încasare a pensiei

alimentare se anexează certificatul referitor la salariul mediu al reclamatului.

10. Soluţionînd chestiunea cu privire la introducerea în proces a persoanelor interesate,

judecătorul va ţine cont de faptul că la prezentarea acţiunii despre stabilirea paternităţii de către

mama minoră, care nu este căsătorită, precum şi la intentarea acţiunii cu privire la acest fapt

împotriva persoanei minore, se va examina chestiunea cu privire la introducerea în proces a

părinţilor, înfietorilor, curatorilor reclamantului sau a reclamatului pentru a le acorda asistenţă

juridică (art.58 CPC).

11. Instanţele judecătoreşti nu au dreptul să aprobe tranzacţii de împăcare în pricinile cu

privire la stabilirea paternităţii, deoarece condiţiile şi ordinea de stabilire a paternităţii sînt

determinate prin lege.

12. Luînd în consideraţie faptul că, în conformitate cu art.46 CF drepturile şi obligaţiunile

reciproce ale părinţilor şi copiilor se întemeiază pe provenienţa copiilor atestată în modul stabilit

de lege, la judecarea pricinii cu privire la stabilirea paternităţii instanţa judecătorească va

clarifica provenienţa copilului, ţinînd cont de traiul în comun al mamei copilului şi a

reclamatului şi ducerea unei gospodării comune pînă la naşterea copilului sau educarea în

comun, ori întreţinerea de către el a copilului, precum şi de alte probe care confirmă cu

certitudine paternitatea reclamatului.

13. Traiul în comun şi administrarea în comun a gospodăriei de către mama copilului şi

reclamat pot fi confirmate prin prezenţa circumstanţelor caracteristice relaţiilor de familie: traiul

în comun în aceeaşi locuinţă, alimentarea în comun, grija reciprocă a unuia faţă de altul,

procurarea bunurilor pentru traiul în comun etc.

Încetarea traiului în comun şi a administrării gospodăriei comune pînă la naşterea copilului

prin sine însăşi nu poate servi ca bază pentru respingerea acţiunii despre stabilirea paternităţii, cu

excepţia cazurilor în care ele au fost încetate pînă la conceperea copilului. În legătură cu aceasta,

instanţele judecătoreşti vor verifica dacă perioada conceperii copilului coincide cu perioada

traiului în comun a părţilor sau a contactelor permanente dintre ei.

Educarea în comun a copilului are loc atunci, cînd copilul trăieşte cu mama şi reclamatul

sau cînd reclamatul comunică cu copilul, manifestă faţă de el grijă şi atenţie părintească.

Prin întreţinerea în comun a copilului de către mamă şi reclamat se subînţelege întreţinerea

copilului de către ei sau acordarea unui ajutor sistematic pentru întreţinerea copilului din partea

reclamantului indiferent de mărimea acestui ajutor.

La probe de recunoaştere a paternităţii se referă scrisorile reclamatului, anchetele lui,

cererea şi alte date reale, ce confirmă cu certitudine recunoaşterea paternităţii de către reclamat.

Asemenea recunoaştere poate fi exprimată atît în perioada de graviditate a mamei

(exprimarea dorinţei de a avea copil, grijă faţă de mama viitorului copil etc.), cît şi după naşterea

copilului.

Faptul recunoaşterii poate fi confirmat numai prin acţiunile, care nu invocă dubii despre

aceea că persoana a acţionat ca tată al copilului.

14. Dacă totalitatea probelor prezentate pentru confirmarea circumstanţelor care, în

conformitate cu legea, se iau în consideraţie la stabilirea paternităţii, dau temei pentru a ajunge la

concluzia despre paternitatea pîrîtului, atunci, în scopul aflării adevărului şi evitării greşelilor,

instanţa judecătorească la cererea părţilor poate să efectueze expertiza medico-legală. O

importanţă decisivă în litigiile din această categorie o are expertiza genetică ce atestă provenienţa

biologică a copilului şi serveşte în calitate de probă principală, precum şi expertiza biologică a

sîngelui, expertiza capacităţii de procreare şi expertiza de determinare a perioadei de concepere a

copilului.

Deoarece nici un fel de dovezi nu au forţă probantă prestabilită, nici concluzia expertului

nu este obligatorie pentru instanţa judecătorească şi sînt supuse aprecierii în ansamblu cu toate

circumstanţele. Concomitent, instanţa judecătorească motivează în hotărîrea sa respectarea

concluziei expertului (art.art.139 şi al.7 art.158 CPC).

15. Hotărîrea cu privire la stabilirea paternităţii, a faptului recunoaşterii paternităţii şi a

faptului stabilirii paternităţii se bazează pe circumstanţele verificate multilateral de instanţa

judecătorească, care confirmă sau contestează pretenţiile înaintate. Dispozitivul hotărîrii instanţei

judecătoreşti va conţine informaţii necesare pentru înregistrarea actului cu privire la stabilirea

paternităţii în organele de înregistrare a actelor stării civile (prenumele, numele tatălui, data,

luna, anul şi locul lui de naştere, naţionalitatea, locul permanent de trai şi serviciu, prenumele,

numele, data şi locul naşterii copilului în privinţa cărui se stabileşte paternitatea, precum şi

informaţiile despre mama lui).

16. La judecarea litigiilor cu privire la stabilirea paternităţii şi cu privire la încasarea

mijloacelor pentru întreţinerea copiilor se vor lua în consideraţie explicaţiile Plenului

Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova, indicate în hotărîrea nr.9 din 19 decembrie 1994

"Cu privire la practica judiciară în cauzele despre încasarea pensiei alimentare pentru

întreţinerea copiilor şi altor membri ai familiei".