HOTĂRÎREA PLENULUI

JUDECĂTORIEI SUPREME A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei

despre repararea daunei materiale cauzate prin infracţiuni

nr.5 din 17.04.1995

"Culegere de hotărîri explicative" Chişinău, 2002, pag.141

"Culegere de hotărîri explicative", Chişinău, 2000, pag.111

* * *

modificată de:

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de

Justiţie a Republicii Moldova nr.38 din

20.12.1999

În practica judiciară au apărut unele chestiuni privind aplicarea legislaţiei despre repararea

daunei materiale pricinuite prin infracţiune, care necesită explicaţii. Examinînd rezultatele

generalizării practicii judiciare în această privinţă, Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii

Moldova

H O T Ă R Ă Ş T E:

1. Adoptînd sentinţa în fiecare cauză penală cu privire la infracţiunea prin care s-a pricinuit

o daună materială, instanţa judecătorească e obligată să soluţioneze cauza civilă. În cauzele

privind infracţiune în legătură cu care în procesul cercetării sau anchetei penale nu a fost

înaintată acţiune civilă, judecătorul sau instanţa judecătorească explică cetăţeanului sau

persoanei juridice care a suportat paguba materială dreptul de a înainta acţiune civilă către

învinuit sau către persoanele care, conform legii, suportă pentru el răspunderea materială.

În cazul în care în procesul penal nu a fost înaintată acţiune civilă, instanţa judecătorească

din oficiu are dreptul să examineze chestiunea privind adoptarea unei hotărîri despre repararea

daunei.

2. Parte civilă în procesul penal va fi recunoscut cetăţeanul sau persoana juridică care a

suportat o daună materială în urma infracţiunii şi a prezentat cerinţe pentru restituirea ei.

În calitate de parte civilmente responsabilă, afară de inculpaţi, pot fi atraşi părinţii, tutorii,

curatorii, alte persoane, precum şi persoanele juridice care în virtutea legii poartă răspundere

materială pentru dauna cauzată de învinuit prin infracţiune.

Recunoaşterea ca parte civilă sau parte civilmente responsabilă se face printr-o ordonanţă

dată de persoana care efectuează cercetarea penală, de anchetatorul penal, de judecător sau

printr-o încheiere a instanţei.

3. Caracterul şi mărimea pagubei pricinuite prin infracţiune urmează să se dovedească atît

în cadrul cercetării penale şi anchetei preliminare, cît şi în procesul judecăţii cauzei penale.

Dovedirea acţiunii civile intentate în cadrul procesului penal se efectuează potrivit

dispoziţiilor prevăzute de Codul de procedură penală.

La adoptarea sentinţei de condamnare instanţa judecătorească, apreciind dacă sînt dovedite

temeiurile şi mărimea pretenţiilor părţii civile, admite acţiunea civilă integral sau parţial, sau o

respinge.

Numai în cazuri excepţionale, cînd e imposibil de a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părţii civile fără suspendarea dezbaterilor judiciare, instanţa poate să admită acţiunea

civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanţa în ordine de

procedură civilă. Însă dacă mărimea pagubei influenţează încadrarea acţiunilor, stabilirea

pedepsei condamnatului şi soluţionarea altor chestiuni ce urmează a fi examinate la adoptarea

sentinţei, instanţa nu poate să nu se pronunţe asupra acţiunii civile.

În dependenţă de circumstanţele concrete ale cauzei, de gradul vinovăţiei şi starea materială

a condamnatului instanţa e în drept să reducă mărimea pagubei care urmează a fi recuperată,

indicînd în sentinţă motivele care au servit ca temei pentru adoptarea unei asemenea hotărîri. Nu

se admite micşorarea pagubei care urmează să fie restituită în caz dacă ea a fost pricinuită prin

infracţiunea săvîrşită din interes acaparator.

4. Persoanele care prin acţiuni comune au cauzat o daună poartă răspundere conform

art.486 C.C. în mod solidar.

Totodată, instanţele de judecată trebuie să ţină cont de faptul că persoanele care au săvîrşit

o infracţiune răspund în mod solidar pentru paguba pricinuită numai în episoadele infracţiunii

unde e stabilită participarea lor comună.

Persoanele condamnate în aceeaşi cauză, dar pentru diferite infracţiuni comise din diferite

intenţii nu poartă răspundere în mod solidar, deşi acţiunile unora într-o oarecare măsură obiectiv

au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor. De exemplu, unii sînt condamnaţi pentru săvîrşirea unor

infracţiuni din interes acaparator, iar alţii - pentru neglijenţă; unii - pentru sustragerea de bunuri

din avutul proprietarului, alţii - pentru dobîndirea sau comercializarea bunurilor despre care se

ştie că au fost obţinute pe cale criminală; cîţiva - pentru răpirea mijlocului de transport, iar unul

dintre ei şi pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei.

Restituirea pagubei cauzate prin acţiunile comune ale unor persoane se admite şi din cotă-

parte, dacă o asemenea ordine de recuperare corespunde intereselor părţii civile şi asigură

repararea pagubei.

Se explică că instanţa e în drept să pună în seama condamnaţilor, care prin acţiuni comune

au cauzat dauna răspundere în formă de cotă-parte şi nu în mod solidar, dacă asemenea ordine de

recuperare corespunde intereselor părţii civile şi asigură restituirea pagubei.

Adoptînd hotărîrea despre recuperarea pagubei pricinuite de către cîteva persoane, instanţa

în dispozitivul sentinţei va indica care condamnaţi vor efectua restituirea în mod solidar şi care în

formă de cotă-parte, în ce mărime şi în beneficiul cui se percepe suma pentru restituirea pagubei.

5. În cazurile în care paguba a fost pricinuită prin acţiunile comune ale condamnatului şi

altei persoane, cauza penală în privinţa căreia a fost încetată în temeiul p.p. 2-10 art.5, art. art.51-

57 C.P.P., instanţa impune condamnatului responsabilitatea recuperării pagubei în mărimea

deplină şi explică părţii civile dreptul de a intenta în procedura civilă o acţiune către persoanele,

în privinţa cărora cauza penală a fost încetată, despre restituirea pagubei în mod solidar cu

condamnatul.

În cazul în care paguba materială a fost pricinuită de către condamnat şi altă persoană, în

privinţa căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, instanţa impune

condamnatului responsabilitatea recuperării pagubei în mărimea deplină. Pronunţînd ulterior

sentinţa de condamnare în privinţa persoanei, în privinţa căreia cauza penală a fost disjunsă într-

o procedură separată, instanţa e în drept s-o facă responsabilă de a restitui toată paguba în mod

solidar cu persoana condamnată anterior.

6. În conformitate cu art.481 C.C. pentru dauna cauzată de un minor care nu a împlinit

cincisprezece ani răspund părinţii, înfietorii, tutorii, precum şi persoanele juridice care în virtutea

legii poartă pentru el răspundere materială, dacă aceştia nu vor dovedi că dauna n-a provenit din

vina lor.

În cazul în care dauna e cauzată de către minorul la vîrsta între cincisprezece şi optsprezece

ani, ea urmează să fie restituită de către persoana care a cauzat-o. Dacă acest minor nu are

suficiente bunuri sau salariu pentru repararea daunei cauzate, ea urmează să fie reparată pentru

partea respectivă în suma fixă de către părinţii, înfietorii sau curatorul lui, dacă ei nu vor dovedi

că dauna n-a provenit din culpa lor şi numai pînă cînd minorul va atinge majoratul. Totodată,

ambii părinţi urmează să fie atraşi la răspundere materială.

În cazul în care către ziua examinării cauzei persoana de vîrsta între cincisprezece şi

optsprezece ani, vinovată de cauzarea daunei, a atins majoratul, dauna materială urmează a fi

încasată numai de la el, indiferent de faptul dacă el dispune sau nu de bunuri ori salariu.

7. În sentinţă instanţa judecătorească va motiva concluzia cu privire la repararea daunei

materiale, va indica prin ce acţiuni sau inacţiuni ea a fost cauzată, prin care probe se confirmă

aceasta, va prezenta calculele respective vizînd mărimea daunei şi va indica legea în temeiul

căreia a fost soluţionată acţiunea civilă.

8. Pronunţînd o sentinţă de achitare, instanţa judecătorească în temeiul art.280 C.P.P.:

a) respinge acţiunea civilă, dacă nu s-a constatat existenţa faptului imputat sau nu a fost

dovedită participarea inculpatului la săvîrşirea infracţiunii;

b) nu se pronunţă asupra acţiunii civile, dacă inculpatul a fost achitat, pentru că nu sînt

întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În conformitate cu art.242 C.P.P., în caz de neînfăţişare a părţii civile sau a reprezentantului

ei, instanţa nu va judeca acţiunea civilă. Concomitent, neînfăţişarea fără motive întemeiate a

părţii civilmente responsabile sau a reprezentantului ei nu împiedică examinarea acţiunii civile.

La cererea părţii civile acţiunea civilă poate fi examinată în lipsa ei.

9. În conformitate cu art.487 C.C. instanţa e în drept, în dependenţă de circumstanţele

cauzei, să stabilească modul de recuperare a pagubei: a obliga partea civilmente responsabilă să

repare dauna în natură (să prezinte un obiect de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare lucrul

pe care l-a deteriorat etc.) sau să compenseze cu bani toate daunele cauzate. Concomitent,

instanţa va soluţiona acţiunea civilă în aşa fel ca să nu fie lezate drepturile părţii civile.

Cuantumul prejudiciului pricinuit prin sustragere, nimicire sau deteriorare a bunurilor

proprietarului se determină conform preţurilor libere de piaţă.

Atunci cînd nu sînt cunoscute preţurile de piaţă valoarea bunurilor sustrase, nimicite sau

deteriorate poate fi stabilită în baza concluziei expertizei.

În caz de modificare a preţurilor la bunuri în legătură cu inflaţia, cuantumul lor de

despăgubire se stabileşte conform preţurilor existente la ziua adoptării hotărîrii.

Mijloacele băneşti sustrase şi nerestituite la timp urmează să fie supuse indexării.

10. Se explică judecătorilor că:

a) în caz de deces a victimei în urma unei infracţiuni, acţiunea civilă despre repararea

daunei poate fi depusă de persoanele care, conform alin.2 art.491 C.C., au dreptul de reparare a

daunei în legătură cu pierderea întreţinătorului, precum şi persoanele care au suportat cheltuieli

pentru înmormîntare;

b) obligînd condamnatul să restituie paguba materială în legătură cu înmormîntarea

victimei, instanţa e obligată să verifice temeinicia acestor cheltuieli, iar în sentinţă să indice din

ce se compun ele;

c) în caz dacă dauna materială pricinuită prin infracţiune a fost percepută de la condamnat

în mod solidar, persoana care deja a restituit o parte din pagubă nu poate fi eliberată de către

instanţă de la restituirea ulterioară a pagubei;

d) părinţii, înfietorii, tutorii, curatorii şi persoanele juridice indicate în art. art.481 şi 483

C.C., care au recuperat dauna cauzată de un minor sau de un cetăţean declarat incapabil, nu au

dreptul de regres către aceştia;

e) acţiunea civilă înaintată în ordine de regres către persoana care a cauzat dauna poate fi

judecată concomitent cu adoptarea sentinţei numai în cazurile în care paguba este deja restituită.

f) atunci cînd bunurile materialele sustrase, nimicite sau deteriorate se aflau în bază

legitimă la posesor (transportator, chiriaş, depozitar etc.), acţiunea civilă poate fi intentată atît de

către proprietar, cît şi de către posesorul bunurilor;

g) în conformitate cu art.461 C.C., la organizaţia de asigurare care a plătit despăgubirea

pentru asigurarea bunurilor în limitele sumei achitate, trece dreptul pe care-l are asiguratul de a

formula pretenţii faţă de persoana care poartă răspundere pentru dauna cauzată;

h) dacă încăperea din care s-a săvîrşit furtul era păzită prin contract de către serviciul de

pază extradepartamental a organelor afacerilor interne, acesta va recupera paguba proprietarului.

Paguba de la condamnaţi urmează să fie încasată în beneficiul serviciului de pază

extradepartamental în ordine de regres.

i) organizaţia care a plătit buletinul de boală victimei în urma acţiunilor criminale e în drept

să intenteze o acţiune civilă despre restituirea pagubei de către condamnat indiferent de faptul

dacă dauna a fost cauzată intenţionat sau din imprudenţă;

î) în conformitate cu art.485 C.C., răspunderea pentru dauna cauzată de o sursă de pericol

sporit o suportă organizaţiile şi cetăţenii a căror activitate este legată de un pericol sporit pentru

lumea înconjurătoare, dacă nu vor dovedi că dauna a survenit în urma unei forţe majore sau a

intenţiei victimei. Posesori ai surselor de pericol sporit sînt considerate organizaţiile şi cetăţenii

care exercită exploatarea lor atît în baza dreptului de proprietate şi a celui de conducere

operativă, cît şi în baza altor temeiuri (de exemplu, conform contractului de arendă, de închiriere,

prin procură etc.). Persoana ce conduce o sursă de pericol sporit în baza relaţiilor de muncă cu

proprietarul nu poate fi considerată proprietar al unei astfel de surse şi nu poartă răspundere

nemijlocită în faţa victimei pentru dauna cauzată;

j) în baza art.120 C.P.P. acţiunea civilă în procesele penale este scutită de taxa de stat.

11. Persoana care nu a înaintat o acţiune civilă în cadrul procesului penal, precum şi

persoana a cărei acţiune civilă a rămas nesoluţionată au dreptul de a înainta o asemenea acţiune

în cadrul unui proces civil.

Dacă acţiunea civilă înaintată în instanţă a fost respinsă, reclamantul nu are dreptul să

înainteze a doua oară aceeaşi acţiune în cadrul procesului penal.

12. În caz de casare a sentinţei cu restituirea cauzei pentru o nouă examinare în privinţa

persoanei legate cu alţi condamnaţi prin răspundere materială solidară toată suma de restituire a

daunei este pusă în seama condamnaţilor în privinţa cărora sentinţa nu a fost modificată.

Dacă în cadrul rejudecării cauzei se va adopta o sentinţă de condamnare, atunci

responsabilitatea de restituire a pagubei materiale o poartă condamnatul în mod solidar cu

persoanele anterior condamnate pentru aceeaşi infracţiune.

13. La judecarea în procedură civilă a acţiunii care rezultă din procesul penal instanţa

stabileşte sumele ce urmează să fie percepute pentru restituirea pagubei, ţinînd cont de probele

din dosarul penal cît şi de cele prezentate suplimentar de către părţi.

14. În cazurile în care pe banii sustraşi au fost procurate mărfuri şi alte obiecte de valoare

scoase din circulaţia mărfurilor destinate pentru consumul populaţiei (monede de aur; lingouri de

aur etc.), ele urmează să fie transmise în beneficiul statului cu transferarea valorii lor pentru

stingerea daunei materiale cauzate prin infracţiune.

15. Sentinţa în privinţa acţiunii civile poate fi executată în limitele termenelor stabilite de

art.344 C.P.C.

Termenul omis poate fi restabilit în conformitate cu art.346 C.P.C. de către instanţa

judecătorească la locul de executare a hotărîrii cu privire la perceperea pagubei.