Cristea Ionel AMG 1D

HORMONII

Glandele endocrine sintetizează şi eliberează direct în circulaţia sangvină substanţele chimice numite hormoni. Acestea sunt produse biologice cu acţiune extrem de puternică în doze extrem de mici, la concentraţii sangvine de miimi de miligram (microgram) sau milionimi de miligram (picogram). În organe şi ţesuturi există receptori specifici pentru hormoni, care au o structură complexă, care le permite să fie activaţi de cantităţi atât de mici de hormon şi care la rândul lor declanşeaza în celule un lanţ de reacţii chimice metabolice, care au drept rezultat funcţionarea celulelor, a ţesuturilor şi organelor. Ca produşi ai sistemului endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funcţiilor întregului organism, cu scopul adaptării la variatele schimbări ale mediului exterior; ca mecanism de protecţie, organismul caută să menţină constantă compoziţia mediului intern, a mediului în care trăiesc celulele, adică să menţină homeostazia. În acest proces de adaptare coordonarea nervoasă şi endocrină sunt esenţiale.

Glandele endocrine tradiţionale sunt hipofiza şi epifiza, glande endocraniene, tiroida şi 4 paratiroide, situate la gât, corticosuprarenala şi medulo-suprarenala, situate deasupra rinichiului, ovarul (la femei) şi testiculul (la bărbat) ca glande sexuale, pancreasul. Tranzitor, funcţionează la gravide placenta, iar la copil timusul, ultimul cu rol esenţial în dezvoltarea sistemului de protecţie imunologică a organismului.În afară de aceste glande cu funcţie endocrină predominantă, există numeroase organe ale căror celule pot produce şi hormoni, de exemplu ficatul produce somatomedina, care asigură creşterea, tractul gastrointestinal produce numeroşi hormoni gastrointestinali cu rol în digestie, iar creierul are neuroni care produc cei mai activi hormoni cunoscuţi până în prezent, numiţi neurohormoni, care asigură controlul direct al sistemului endocrin de către sistemul nervos, şi care sunt obiectul de studiu al unei noi ştiinţe, neuroendocrinologia.

Esenţa fiziologiei şi patologiei glandelor endocrine este dependentă de hormonii produşi de glande . Aceste substanţe chimice au o structură chimică în general cunoscută. Majoritatea au fost sintetizaţi şi pot fi folosiţi ca medicamente. Pentru unii din ei, a căror sinteză chimică este dificilă, cum este hormonul de creştere (GH) al hipofizei sau insulina pancreasului, s-au pus la punct tehnici de inginerie genetică; sînt produşi de bacterii în care s-au introdus acizi dezoxiribonucleici recombinaţi, adică cu fragmente din acizii nucleici ai omului, care conţin programul genetic de sinteză a acestor hormoni.

Progresele chimiei moderne au permis să se sintetizeze substanţe înrudite cu hormonii naturali, dar mult mai puternici decît ei, numite analogi sintetici hormonali, şi care sunt folosite curent în terapeutică. Astfel, dexametazonul si prednisonul, ca analogi ai cortizonului suprarenal, desmopresina ca analog al hormonului antidiuretic, dietilstilbestrolul ca analog al hormonilor estrogeni, buseralinul ca analog al neurohormonului gonadoliberina.

Administrarea hormonilor sau a analogilor lor sintetici ca medicamente trebuie făcută cu mare prudenţă, deoarece sunt substanţe foarte active, care influenţează puternic echilibrul organismului şi sunt supuşi unei autoreglări extrem de precise prin mecanisme

www.referat.ro

cibernetice rapide de "feedback". Spre exemplu, orice glandă endocrină produce hormonii ei specifici numai dacă concentraţia lor sangvină are tendinţa să scadă şi nu mai funcţionează dacă apare o creştere a nivelului sangvin a acestor hormoni. Dacă administrăm hormoni din afară, ca medicamente, fapt foarte răspândit mai ales când este vorba de hormonii cortizonici, glandele endocrine corespunzătoare sunt blocate şi se vor atrofia. În cazul suprarenalei, atrofia acesteia prin corticoterapia prelungită pune în pericol viaţa.

După locul de producere cunoaştem:a) hormoni hipotalamici:-fac parte din sistemul endocrin difuz;Factorii stimultori hipotalamici:  

-hormoni eliberatori ai somatotropinei (SRH sau GH-RH)-hormoni eliberatori ai tireotropinei (TRH) numit şi  tireoliberină  , este cel mai  bine cunoscut  .Din punct de vedere  chimic,  este un  triepid format din acid glutamic , histidină şi prolină.Structura chimică a acestui  compus prezintă însă următoarele  particularităţi: acidul glutamic este sub forma  ciclică, parolina este încatenată prin hidrogenul iminic , iar gruparea  carboxilică a parolinei  se găseşte  sub formă de amidă- hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH) se mai numeşte  şi  corticoliberină a fost pus  în evidenţă prin cercetările  lui Saffran şi Schally(1955).S a arătat  mai tîrziu  că  acest polipeptid aste alcătuit  din   41 resturi  de aminoacizi .Concomitent  ce stimularea  eliberarii  de  corticotropină(ACTH),CRH-ul stimulează şi eliberarea  de către   adenohipofiză a unui alt  compus biologic activ  numit b-endorfină.Aceasta  are  de asemenea  structură polipeptidică şi are acţiunea  opusă CHR ului ; este deci  un inhibator  al ACTH ului.- hormoni eliberatori ai aigonadotropinelor(Gn-RH)- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RH)

b)hormoni hipofizari:-somatotropina (GH, growth hormone) este esenţial în procesul de creştere, iar la adult are un rol important în activităţile metabolice. Este sintetizat în celulele acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreţia sa din granulele de depozit intracelulare este reglată de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing hormone) şi SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor depinde de neurotransmiţători, ca serotonina, dopamina, norepinefrina şi peptidele de eliberare a hormonului de creştere.-corticotropina (ACTH, adenocorticotripina hormone) hormonul adenocorcotrop sau corticotropina (ACTH) stimulează creşterea, dezvoltarea şi activitatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecreţia de ACTH determina hipertrofierea corticosuprarenalei şi hipersecreţie de hormoni ai acesteia, având ca urmare tulburări metabolice.-gonadotropina (Gn – LH Şi FSH) Hormonii gonadotropi controlează funcţiile gonadelor feminine şi masculine. De asemenea, controlează secreţia glandelor mamare la femeie.-tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai glandei tiroide.-prolactina (PRL) este secretată de hipofiza anterioară şi eliberată episodic. Prolactina apare în ser sub trei forme diferite. Predomină forma monomerică (80 %) care este activă din punct de vedere biologic şi imunologic; urmează în procent de 5-20 % forma dimerică (big prolactina) care este biologic inactivă, iar în proporţie de 0.5-5 % forma tetramerică (big-big prolactina) cu activitate biologică scăzută.

Organul ţintă pentru prolactină este glanda mamară unde îşi exercită funcţia lactogenică şi galactopoietică.

c) hormoni gastrointestinali:-gastrina: gastrina reprezintă un hormon secretat de celulele G (localizate în porţiunea distală a stomacului şi în duoden) ca răspuns la stimularea vagală, ingestia de alimente/alcool/calciu sau prezenţa de secreţie gastrică alcalină.După eliberarea în circulaţie ajunge la nivelul stomacului unde stimulează secreţia de acizi, pepsină, factor intrinsec şi insulină.-colecistokinina: hormon secretat de celulele duodenale, ca răspuns la prezenţa de alimente parţial digerate în duoden.-secretina: hormon polipetidic secretat de mucoasa duodenală sub influenţa conţinutului gastric acid. Are rol stimulator asupra secreţiei pancreatice.

d)hormoni pancreatici:-insulina: este singurul hormon al organismului cu acţiune hipoglicemiantă, el face ca glucoza din sânge să intre în celule, care o folosesc pentru producerea de energie.-glucagonul: este un hormon secretat de către pancreas şi care creşte concentraţia sangvină a glucozei.Glucagonul este indicat pacienţilor diabetici în caz de hipoglicemie cauzată de o supradozare în insulină care a antrenat o stare de rău sau o comă.

e)hormoni trombocitari:-tromboxani:

f)hormoni linfocitari:-leucotrienele: substanţe chimice sintetizate de celulele mastoide, bazofile, macrofage şi alte ţesuturi din ţesutul arahidonic. Leucotrienele sunt implicate în reacţiile inflamatorii şi în răspunsul imun; ele cresc permeabilitatea vaselor sangvine mici; produc contracţia muşchilor netezi şi atrag neutrofilele la locul infecţiei.

g)hormoni suprarenali -epinefrina: adrenalina este un hormon produs de glanda suprarenală ce are un rol primordial în funcţionarea sistemului nervos sinaptic.-norepinefrina:-cortisol: este un hormon corticosteroid produs de către cortexul glandei suprarenale şi care este implicat în răspunsul la stress. El creşte tensiunea arterială, glicemia, şi poate cauza infertilitate la femeialdosteronă:

h)hormoni renali:-renina: enzimă secretată de o zonă a rinichiului situată în apropierea glomerulilor şi denumită aparat juxtaglomerular. Nivelul reninei în sânge creşte în cursul anumitor hipertensiuni, în cursul insuficienţelor renale sau cardiace. Din contră, nivelul său scade în cursul unor dereglări hormonale de origine suprarenaliană (hipercorticism, sindromul lui Conn).

i)hormoni din ţesutul miocardic atrial:polipeptidul natrinuretic: