Scoala Posliceala FEG

REFERAT BIOCHIMIE

-HORMONII-

Profesor: Preda Elena Elev: Irimia Tudor

Filofteia

Clasa: AMG I A

HORMONII

1

www.referat.ro

Glandele endocrine sintetizează şi eliberează direct în circulaţia

sangvină substanţele chimice numite hormoni. Acestea sunt produse biologice

cu acţiune extrem de puternică în doze extrem de mici, la concentraţii sangvine

de miimi de miligram (microgram) sau milionimi de miligram (picogram). În

organe şi ţesuturi există receptori specifici pentru hormoni, care au o structură

complexă, care le permite să fie activaţi de cantităţi atât de mici de hormon şi

care la rândul lor declanşeaza în celule un lanţ de reacţii chimice metabolice,

care au drept rezultat funcţionarea celulelor, a ţesuturilor şi organelor. Ca produşi

ai sistemului endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funcţiilor

întregului organism, cu scopul adaptării la variatele schimbări ale mediului

exterior; ca mecanism de protecţie, organismul caută să menţină constantă

compoziţia mediului intern, a mediului în care trăiesc celulele, adică să menţină

homeostazia. În acest proces de adaptare coordonarea nervoasă şi endocrină

sunt esenţiale.

Sexul masculine stanga , sexul feminine dreapta

2

1 - epifiza

2 - hipofiza

3 - tiroida

4 - tinus

5 - suprarenale

6 - pancreas

7 – ovar

8 - testicul

Glandele endocrine tradiţionale sunt hipofiza şi epifiza, glande

endocraniene, tiroida şi 4 paratiroide, situate la gât, corticosuprarenala şi

medulo-suprarenala, situate deasupra rinichiului, ovarul (la femei) şi testiculul (la

bărbat) ca glande sexuale, pancreasul. Tranzitor, funcţionează la gravide

placenta, iar la copil timusul, ultimul cu rol esenţial în dezvoltarea sistemului de

protecţie imunologică a organismului.

În afară de aceste glande cu funcţie endocrină predominantă, există numeroase

organe ale căror celule pot produce şi hormoni, de exemplu ficatul produce

somatomedina, care asigură creşterea, tractul gastrointestinal produce numeroşi

hormoni gastrointestinali cu rol în digestie, iar creierul are neuroni care produc

cei mai activi hormoni cunoscuţi până în prezent, numiţi neurohormoni, care

asigură controlul direct al sistemului endocrin de către sistemul nervos, şi care

sunt obiectul de studiu al unei noi ştiinţe, neuroendocrinologia.

Esenţa fiziologiei şi patologiei glandelor endocrine este dependentă de

hormonii produşi de glande . Aceste substanţe chimice au o structură chimică în

general cunoscută. Majoritatea au fost sintetizaţi şi pot fi folosiţi ca medicamente.

Pentru unii din ei, a căror sinteză chimică este dificilă, cum este hormonul de

creştere (GH) al hipofizei sau insulina pancreasului, s-au pus la punct tehnici de

inginerie genetică; sînt produşi de bacterii în care s-au introdus acizi

dezoxiribonucleici recombinaţi, adică cu fragmente din acizii nucleici ai omului,

care conţin programul genetic de sinteză a acestor hormoni.

Progresele chimiei moderne au permis să se sintetizeze substanţe

înrudite cu hormonii naturali, dar mult mai puternici decît ei, numite analogi

sintetici hormonali, şi care sunt folosite curent în terapeutică. Astfel,

3

dexametazonul si prednisonul, ca analogi ai cortizonului suprarenal,

desmopresina ca analog al hormonului antidiuretic, dietilstilbestrolul ca analog al

hormonilor estrogeni, buseralinul ca analog al neurohormonului gonadoliberina.

Administrarea hormonilor sau a analogilor lor sintetici ca medicamente

trebuie făcută cu mare prudenţă, deoarece sunt substanţe foarte active, care

influenţează puternic echilibrul organismului şi sunt supuşi unei autoreglări

extrem de precise prin mecanisme cibernetice rapide de "feedback". Spre

exemplu, orice glandă endocrină produce hormonii ei specifici numai dacă

concentraţia lor sangvină are tendinţa să scadă şi nu mai funcţionează dacă

apare o creştere a nivelului sangvin a acestor hormoni. Dacă administrăm

hormoni din afară, ca medicamente, fapt foarte răspândit mai ales când este

vorba de hormonii cortizonici, glandele endocrine corespunzătoare sunt blocate

şi se vor atrofia. În cazul suprarenalei, atrofia acesteia prin corticoterapia

prelungită pune în pericol viaţa.

După locul de producere cunoaştem:

a) hormoni hipotalamici:-fac parte din sistemul endocrin difuz;

Factorii stimultori hipotalamici:  

-hormoni eliberatori ai somatotropinei (SRH sau GH-RH)

-hormoni eliberatori ai tireotropinei (TRH) numit şi  tireoliberină  , este cel mai 

bine cunoscut  .Din punct de vedere  chimic,  este un  triepid format din acid

glutamic , histidină şi prolină.Structura chimică a acestui  compus prezintă însă

următoarele  particularităţi: acidul glutamic este sub forma  ciclică, parolina este

încatenată prin hidrogenul iminic , iar gruparea  carboxilică a parolinei  se

găseşte  sub formă de amidă

- hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH) se mai numeşte  şi  corticoliberină a

fost pus  în evidenţă prin cercetările  lui Saffran şi Schally(1955).S-a arătat  mai

tîrziu  că  acest polipeptid aste alcătuit  din   41 resturi  de

aminoacizi .Concomitent  ce stimularea  eliberarii  de 

corticotropină(ACTH),CRH-ul stimulează şi eliberarea  de către   adenohipofiză a

unui alt  compus biologic activ  numit b-endorfină.Aceasta  are  de asemenea 

structură polipeptidică şi are acţiunea  opusă CHR ului ; este deci  un inhibator 

al ACTH ului.

- hormoni eliberatori ai aigonadotropinelor(Gn-RH)

4

- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RH)

b)hormoni hipofizari:

-somatotropina (GH, growth hormone) este esenţial în procesul de creştere, iar la

adult are un rol important în activităţile metabolice. Este sintetizat în celulele

acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreţia sa din granulele de depozit

intracelulare este reglată de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-

releasing hormone) şi SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor

depinde de neurotransmiţători, ca serotonina, dopamina, norepinefrina şi

peptidele de eliberare a hormonului de creştere.

-corticotropia (ACTH, adenocorticotripina hormone) hormonul adenocorcotrop

sau corticotropina (ACTH) stimulează creşterea, dezvoltarea şi activitatea

secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecreţia de ACTH determina

hipertrofierea corticosuprarenalei şi hipersecreţie de hormoni ai acesteia, având

ca urmare tulburări metabolice.

-gonadotropina (Gn – LH Şi FSH) Hormonii gonadotropi controlează funcţiile

gonadelor feminine şi masculine. De asemenea, controlează secreţia glandelor

mamare la femeie.

-tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai

glandei tiroide.

-prolactina (PRL) este secretată de hipofiza anterioară şi eliberată episodic.

Prolactina apare în ser sub trei forme diferite. Predomină forma monomerică (80

%) care este activă din punct de vedere biologic şi imunologic; urmează în

procent de 5-20 % forma dimerică (big prolactina) care este biologic inactivă, iar

în proporţie de 0.5-5 % forma tetramerică (big-big prolactina) cu activitate

biologică scǎzutǎ.

Organul ţintă pentru prolactină este glanda mamară unde îşi exercită funcţia

lactogenică şi galactopoietică.

c) hormoni gastrointestinali:

-gastrina: gastrina reprezintă un hormon secretat de celulele G (localizate în

porţiunea distală a stomacului şi în duoden) ca răspuns la stimularea vagală,

ingestia de alimente/alcool/calciu sau prezenţa de secreţie gastrică alcalină.

După eliberarea în circulaţie ajunge la nivelul stomacului unde stimulează

secreţia de acizi, pepsină, factor intrinsec şi insulină.

5

-colecistokinina: hormon secretat de celulele duodenale, ca răspuns la prezenţa

de alimente parţial digerate în duoden.

-secretina: hormon polipetidic secretat de mucoasa duodenală sub influenţa

conţinutului gastric acid. Are rol stimulator asupra secreţiei pancreatice.

d)hormoni pancreatici:

-insulina: este singurul hormon al organismului cu acţiune hipoglicemiantă, el

face ca glucoza din sânge să intre în celule, care o folosesc pentru producerea

de energie.

-glucagonul: este un hormon secretat de către pancreas şi care creşte

concentraţia sangvină a glucozei.Glucagonul este indicat pacienţilor diabetici în

caz de hipoglicemie cauzată de o supradozare în insulină care a antrenat o stare

de rău sau o comă.

e)hormoni trombocitari:

-tromboxani:

f)hormoni linfocitari:

-leucotrienele: substanţe chimice sintetizate de celulele mastoide, bazofile,

macrofage şi alte ţesuturi din ţesutul arahidonic. Leucotrienele sunt implicate în

reacţiile inflamatorii şi în răspunsul imun; ele cresc permeabilitatea vaselor

sangvine mici; produc contracţia muşchilor netezi şi atrag neutrofilele la locul

infecţiei.

g)hormoni suprarenali

-epinefrina: adrenalina este un hormon produs de glanda suprarenală ce are un

rol primordial în funcţionarea sistemului nervos sinaptic.

-norepinefrina:

-cortisol: este un hormon corticosteroid produs de către cortexul glandei

suprarenale şi care este implicat în răspunsul la stress. El creşte tensiunea

arterială, glicemia, şi poate cauza infertilitate la femei

-aldosteronă:

h)hormoni renali:

-renina: enzimă secretată de o zonă a rinichiului situată în apropierea

glomerulilor şi denumită aparat juxtaglomerular. Nivelul reninei în sânge creşte în

6

cursul anumitor hipertensiuni, în cursul insuficienţelor renale sau cardiace. Din

contră, nivelul său scade în cursul unor dereglări hormonale de origine

suprarenaliană (hipercorticism, sindromul lui Conn).

i)hormoni din ţesutul miocardic atrial:

-polipeptidul natrinuretic

Structura unor hormoni steroizi

7