Referat Istoria artei

Realismul, sec. XIX

Realizat de Fînaru Romario

Romario Fînaru, Textile

Honoré Daumier, Michelangelo al caricaturii

Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marsilia, în 1808, fiu al lui Jean-Baptiste

Daumier - de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă - și al lui Cécile Catherine

Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820,

familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar,

anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia

de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne

doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în

special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.

În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța,

și se bucură de succes. Tehnica litografiei reprezintă de fapt executarea unui desen pe o placă

de calcar, cu tuș sau cu cretă litografică, iar apoi după o tratare chimică, acest desen poate fi

multiplicat prin presarea unor foi pe această placă. Un alt procedeu specific tehnicii litografice

este transportul litografic. Pentru această tehnică se execută desenul pe o hârtie special

preparată, după care acesta este aplicat prin presare pe o placă de calcar. În final se scoate

foaia cu desenul original și se imprimă ca în primul caz.

Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare

în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista "La Silhouette", una dintre

primele publicații săptămânale ilustrate din Franța. Aici îi cunoaște pe caricaturiștii Paul

Gavarni și Henri Monnière , precum și pe scriitorul Honoré de Balzac.

Opera lui Daumier este compusă din picturi,

litografii, sculpturi și caricaturi, toate având la bază

comentarii satirice la adresa politicii, și a monarhiei

la putere. Cele mai faimoase opere ale sale sunt

„Gargantua”, litografie reprezentându-l pe regele

Ludovic-Filip înghițând pungi de bani, ceea ce este

de fapt o aluzie la modul în care monarhia franceză

încasa taxe de la populație. Un alt exemplu de operă faimoasă a lui Daumier este litografia

intitulată Strada Transnonain, lucrare în care artistul își exprimă nemulțumirea față de actele

2Romario Fînaru, Textile

de cruzime comise de armată, prin uciderea

unor oameni nevinovați. În această lucrare

pictorul înfățișează într-o cameră, trupul unui

muncitor ucis, căzut peste copilul său, și

alături de mama copilului, de asemenea

moartă. Deși este o lucrare simplă, creionată,

litografia aceasta are aspectul unei capodopere

macabre. Corpul muncitorului apare ca o

statuie doborâtă, schițat în linii sigure ce

reliefă doar esențialul, iar dezordinea în care este patul, desenat în linii paralele, reprezintă un

indicator al morții prin violență.

O altă lucrare cunoscută a artistului, „Libertatea presei”, înfățișează încrederea și

curajul pentru viitor, pe chipul unui muncitor robust, vânjos. În spatele tânărului apar

reprezentanții monarhiei, regele și funcționarii săi, care par înspăimântați de puterea

cuvintelor „liberte de la presse”.

Când caricatura politică a fost interzisă, în 1830, artistul și-a îndreptat atenția către

orânduirea socială, criticând în operele sale teme comune, inspirate din viața conjugală, din

moravurile pariziene, sau din viața de toate zilele a burghezilor. Astfel apar în lucrările sale

reprezentanți ai puterii, precum judecători indiferenți la cazul în speță, avocați fanfaroni și

orgolioși, bancheri, exemple negative de profesori, copii răsfățați, sau certuri conjugale.

Numit Michelangelo al caricaturii, artistul își merită pe deplin titlul, caricaturile sale

demonstrând talentul său de a înfățișa adevăratul caracter al oamenilor, prin tehnici speciale

de deformare a trăsăturilor naturale. Astfel

lucrările sale redau tipuri care caracterizează

defectele societății. Aceste lucrări prezintă

imagini în care omul apare ipocrit, îngâmfat și

orgolios, cu deformări ale corpului și ale

membrelor, dar mai ales cu fața schimonosită,

cu nasul coroiat, fălci enorme ca de porc, ochii

mici pierduți într-o față buhăită, ceea ce

provoacă deszgust, ilaritate și indignare.

3Romario Fînaru, Textile

Pe lângă nenumăratele caricaturi, care oglindesc o

revoltă tăcută care este mereu prezentă în fața

contemporanilor, Daumier a realizat și picturi, într-un

număr mai redus, aproximativ 200, față de 3400 de gravuri

și desene. În picturile sale, artistul reprezintă muncitori,

bărbați și femei, aspecte de călătorie, simboluri, aspecte

dezolante ale unor drame sociale, sau ironii la adresa unor

eroi din literatură. Artistul a realizat și portrete, aparținând

unor personaje contemporane precum portretul

compozitorului francez Hector Berlioz. Ca pictor, Daumier

are o paletă sobră, fără stridențe. Adesea pictorul folosește un clar obscur, fără contraste mari,

în majoritatea lucrărilor sale, lumina venind de sus.

Artistul se încadrează curentului realist, alături de Adolph Menzel, și Gustave Courbet.

Făcând o comparație între picturile lui Daumier și ale lui Gustave Courbet, mai precis între

lucrările „Morarul, fiul său și măgarul„ (1849), aparținând lui Daumier, și „Domnișoare pe

malurile Senei„ (1857), lucrare realizată de Courbet, observăm mai multe diferențe de tehnică,

dar și câteva asemănări privind stilul. Cea dintâi pictură are ca centru de interes cele două

femei, accentul căzând pe bustul proeminent al primei femei. Cea de-a doua domnișoară

evidențiază alegerea titlului „Morarul, fiul său și măgarul”, prin gestul de salut înfățișat prin

mâna ridicată a acesteia, către cele două personaje menționate în titlu. Pictura nu înfățișează o

bună redare a anatomiei personajelor, lucru evidențiat prin textura pielii. Această

caracteristică, buna redare a anatomiei personajelor, o regăsim însă în lucrarea lui Courbet. În

pictura „Domnișoare pe malurile Senei”, Courbet nu idealizează nici figurile, nici peisajul, ci

redă atmosfera apăsătoare, toropeala între senzual și oprimant a umbrei de vară, viața fizică a

personajelor și lucrurilor. Deși pare să reprezinte realitatea așa cum este, tabloul are o

structură complexă. Orizontul este înalt, dincolo de iarbă este luciul auriu al apei sub soare,

iar frunzele sunt individualizate fiecare în parte, pentru a reda atmosfera aerului nemișcat.

Pictura este amplă, scara cromatică este limitată la puține tonuri dominante, albe, roșii, verzi,

brune. Unitatea planului imaginii (pajiște-râu) și lipsa unei arhitecturi compoziționale au rolul

de a bloca fuga privirii către orizont, reținând-o asupra fiecărei note cromatice.

4Romario Fînaru, Textile

Domnișoare pe malurile Senei(1857) Morarul, fiul său și măgarul(1849)

Gustave Courbet Honore Daumier

Prin gama de picturi „Vagonul de la clasa I”, „Compartimentul

de la clasa a II-a”, și „Compartimentul de la clasa a III-a”,

pictorul Daumier vrea să înfățișeze stilul de viață al oamenilor

din sec. al XIX-lea, mai ales diferențele de trai dintre cei bogați

5Romario Fînaru, Textile

și cei săraci, concept specific artistului, întrucât majoritatea operelor sale au conținut social.

Observăm că în prima pictură, ce relevă condițiile de la clasa I, sunt doar patru personaje ce

au o postură relaxată, având destul spațiu la dispoziție. Diferențele sunt evidente de la o clasă

la alta, căci la clasa a III-a, sunt înfățișate numeroase personaje, ce par îngrămădite, lucru ce

duce la o aglomerare a elementelor. O altă diferență dintre cele două tablouri, este stilul

vestimentar al personajelor înfățișate. În „Compartimentul de la clasa a III-a”, lumina cade de

sus, fiind o lumină naturală, iar centrul de interes este reprezentat de mâinile împreunate ale

bătrânei. Cu excepția celor două personaje feminine, care se află în prim-plan, restul

personajelor sunt de sex masculin, lucru ce poate semnifica disproporția puterii între sexe,

căci în Franța anilor 1800, femeia era considerată inferioară bărbatului, aceasta având doar

rolul de educatoare a copiilor și de bucătăreasă, în timp ce bărbații aduceau suportul financiar

și erau stâlpii societății.

Compartimentul de la clasa a III-a

6Romario Fînaru, Textile

Bibliografie

Marin Nicolau-Golfin, Istoria Artei vol.I, Ed. Didactică și Pedagogică, București,

1979

Enciclopedia Britannica

Surse imagini

7Romario Fînaru, Textile