Scopul proiectului este prezentarea istoriei tragice a evreilor in Germania, in timpul celui de-al II Razboi Mondial. Subtitlurile abordate sunt: I. IntroducereII. Noaptea de cristalIII. Lagare de exterminareIV. Marturii ale supravietuitorilor

Surse de inspiratie: Sorin Florea, Ziare.com, MediaFax.

PROIECT REALIZAT DE: Mirzea Adelina Iordache Cosmina HOLOCAUSTUL

I. IntroducerePartidul Nazist (NSDAP), condus de Adolf Hitler a venit la putere n Germania pe 30 ianuarie 1933. Doctina acestui partid era profund antisemit. O dat cu venirea nazitilor la putere a debutat persecuia i exodul celor 525.000 de evrei din Germania. n autobiografia sa Mein Kampf (1925), Hitler i afirmase deschis ura fa de evrei, i a dat ample avertismente cu referire la inteniile lui de a-i elimina din viaa politic, cultural i intelectual a Germaniei. n 1935, Hitler a introdus Legile de la Nurnberg, care i-au privat pe evreii germani de cetenie i de toate drepturile civile.

II. NOAPTEA DE CRISTALn aa numita Kristallnacht (Noaptea de cristal), pe 9 noiembrie 1938, evreii au fost atacai i proprietile lor vandalizate n toat Germania. Aproximativ 100 de evrei au fost ucii, i ali 30.000 trimii n lagrele de concentrare, peste 7.000 de magazine evreieti i 1.668 de sinagogi (aproape toate sinagogile din Germania) au fost avariate sau distruse. Evenimente similare au avut loc n Austria, n special n Viena. Dup invadarea Poloniei, nazitii au nfiinat ghetouri n anii 1941 i 1942 n care erau obligai s triasc evreii, pn cnd erau n cele din urm trimii n lagrele de exterminare sau ucii. Ghetoul din Varovia era cel mai mare, cu 380.000 de oameni, iar ghetoul din d era al doilea, cu 160.000. Chestiunea tratamentului evreilor devenise una urgent pentru naziti dup septembrie 1939, cnd au ocupat jumtatea vestic a Poloniei, unde triau dou milioane de evrei, astfel c n ncepnd cu 1 noiembrie 1941, au fost construite primelelagre de exterminare: Belzec, Sobibor, Treblinka, Chelmno, Majdanek i Auschwitz-Birkenau. Execuiile n mas ale evreilor au nceput n anul 1942, cnd n cadrul conferinei de la Wansee a fost adoptat Soluia final a problemei evreieti.

III. LAGARELE DE EXTERMINAREGermanii au creat dou tipuri de lagre: cele de exterminare: Auschwitz II, Belzec, Chelmno, Sobibor, Treblinka i cele de concentrare: Dachau i Belsen localizate mai ales n Germania i folosite ca locuri de ncarcerare i munc forat pentru diferii dumani ai regimului nazist (cum ar fi comunitii sau homosexualii). n toate lagrele naziste numrul morilor a fost mare, din cauza nfometrii, bolilor i extenurii, dar numai lagrele de exterminare au fost construite anume pentru exterminri n mas. Lagrele de exterminare erau administrate de ofieri SS. O metod des utilizat n uciderea evreilor a fost gazarea cu cyclon B.

O alt trstur distinctiv a fost efectuarea, la scar larg, a experienelor medicale pe deinui. Medici germani au efectuat astfel de experimente n lagrele de concentrare. Cel mai celebru dintre aceti medici a fost dr. Josef Memgele, care a lucrat la Auschwitz. Printre experimentele sale se numrau punerea subiecilor n camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei, nghearea lor, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de substane chimice n ochii copiilor, diverse amputri i alte operaii brutale. Ct privete numrul evreilor mori n timpul Holocaustului, dup 1945, numrul a fost stabilit la ase milioane.

IV. MARTURII ALE SUPRAVIETUITORILOR IVOR PERLn februarie, 1945, Ivor Perl, 13 ani pe atunci, sttea n zpad, disperat i nfometat i contient c, n condiii normale, ar fi fost timpul pentru bar mitzvah-ul su, relateaz dailymail.co.uk. Dar n loc s srbtoreasc, Ivor privea prin gardul lagrului de concentrare Allach, unde fusese trimis la munc, doar cu hainele subiri de nchisoare care s-l protejeze de frigul iernii i o felie de pine pe zi care s-i potoleasc foamea."Lagrul era n mijlocul unei pduri, iar gardul trecea printre copaci. M rugam la Dumnezeu s m salveze i promiteam c nu voi mai cere nimic, niciodat, dac m ajut s ies de acolo", i amintete Ivor, care are acum 81 de ani. Pn s scape din lagr mai erau luni bune ns, fiind eliberat abia cnd soldaii americani au intrat n Germania i, spre oroarea lor, au gsit taberele n care Ivor i milioane ca el erau inui n condiii ca n Iad.Biatul a fost arestat n 1944, dup ce nemii au ocupat Ungaria, care ncercase s treac de partea Aliailor. El, prinii si i cei opt frai au fost trimii iniial la Auschwitz, unde femeile i copiii erau separai de brbai i ucii. A scpat de la moartea datorit mamei sale, care l-a obligat s o prseasc i s treac n rndul brbailor. Mama sa i apte dintre cei opt frai au murit n lagrul de concentrare."Normal c am fugit spre grupul n care era mama, spunnd c vreau s rmn cu ea, dar ea nici nu a vrut s aud i m-a obligat s m altur celuilalt grup", i amintete el. "Am vzut un ofier nazist cu mnui albe, care direciona prizonierii spre stnga sau spre dreapta. Mai trziu am aflat c brbatul era doctorul Josef Mengele. Cnd a ajuns n dreptul meu, s-a oprit i m-a ntrebat ci ani am. Mi-am amintit ce fusesem nvat i i-am spus c am 16 ani. mi amintesc i acum privirea lui n timp ce se gndea n ce direcie s m trimit. Spre norocul meu, eram destul de mare pentru vrsta mea, aa c probabil s-a gndit c pot munci, indiferent de ci ani aveam. Iar dac nu reueam s fac fa, ei bine...", i amintete Ivor.La un moment dat, tifosul de care suferea biatul s-a nrutit, aa c a fost trimis la spitalul lagrului de concentrare. "Spitalul era de rs", spune el. "De dou ori pe zi, un doctor trecea printre paturi s vad ct carne ai pe tine i dac mai poi munci. Cei care nu mai putea fi folosii erau marcai i ucii. De fiecare dat ne umflam burile ca s prem mai sntoi dect eram de fapt", adaug Ivor. A reuit s scape din spital cu ajutorul fratelui su, pentru c era evident c nu existau sperane de nsntoire acolo.n tabr ns, lucrurile aveau s se schimbe. Prizonierii vedeau avioanele Aliailor din ce n ce mai des, dar pentru ei acesta nu era un motiv de bucurie. "Cu ct germanii se apropiau mai mult de nfrngere, cu att eram tratai mai ru", spune Ivor. Dup cteva sptmni, nemii au hotrt s abandoneze tabra i prizonierilor li s-a ordonat s mearg n mar spre un lagr de concentrare mai mare. Deinuilor li s-a dat cte o pine care s le ajung mai multe zile, ct avea s dureze marul i au fost avertizai c nu vor primi altceva. Ritmul era att de dificil de inut, nct muli prizonieri au murit pe drum spre noua tabr.Oboseala, foamea i disperarea i-au spus cuvntul i Ivor i fratele lui au nceput s se certe. "Mergeam de prea mult timp i am nceput s ne acuzm reciproc c mucm din pine mai mult dect ar trebui. Ne-am mbrncit i am nceput s ne luptm n noroi", spune Ivor. "Am vzut o pereche de cizme i eava unei arme i m-am gndit c urmeaz s fim pedepsii n mod brutal. n schimb am auzit vocea soldatului care ne-a spus s nu ne mai certm pentru c vom fi eliberai n curnd i vom regreta lucrurile pe care le spunem. A fost singurul moment de buntate pe care l-am trit n toat perioada n care am fost prizonier", adaug el.Ivor a continuat marul spre Dachau, unde avea s fie eliberat. A primit apoi o viz pentru Anglia, unde s-a cstorit. n prezent, are patru copii i ase nepoi.

EVA MOZES KOREva Mozes Kor a rememorat experimentele hidoase la care le-a supus, pe ea si pe sora sa geamana, ingrozitorul doctor Josef Mengele.In varsta de 81 de ani, Eva Mozes inca mai are pe antebrat numarul de detinut din lagarul mortii - A-7063, scrie The Independent.In instanta, femeia i s-a adresat fostului gardian SS, cunoscut drept "contabilul de la Auschwitz": "Spune-le azi tinerilor neo-nazisti ca Auschwitz a existat si ideologia nazista nu are niciun castigator, are doar invinsi".Eva Mozes le-a povestit judecatorilor momentele oribile prin care a trecut, impreuna cu sora sa geamana, Miriam. Cele doua erau doar niste copile cand au fost duse in lagarul mortii. La Auschwitz, si-au pierdut parintii, gazati impreuna cu mii de evrei. Au reusit sa scape cu viata doar datorita obsesiei pentru gemeni pe care o dezvoltase teribilul doctorul Josef Mengel.Eva Mozes si Miriam au ajuns in lagar dupa o calatorie cu trenul de 70 de ore din Romania. Inghesuiti precum vitele, prizonierii nu aveau nici apa, nici hrana. "Imi amintesc cum mama a intins cu disperare bratele spre noi... a fost trasa inapoi, nu am apucat nici sa ne luam ramas-bun. Peste tot se striga in limba germana, cainii latrau, eram la portile Iadului", a rememorat romanca momentul in care a ajuns la Auschwitz.Avea doar zece ani atunci. In scurt timp, si-a pierdut acolo si tatal, si cele doua surori mai mari. Impreuna cu Miriam, sora sa geamana, a fost dusa intr-o cladire separata. Isi aminteste clar si acum cum pe coridorul erau copii morti, victime ale experimentelor facute de doctorul Mengele. Ei si surorii sale i s-au injectat substante necunoscute, care le faceau membrele sa se umfle incontrolabil. Daca una dintre ele murea, era ucisa si cealalta, pentru a se efectua o autopsie comparativa."Nu renunta niciodata la tine si la visele tale", "trateaza oamenii cu respect si corectitudine si judeca-i mereu pe baza actiunilor lor" si, mai ales, "iarta-i pe toti inamicii tai si pe cei care te-au ranit. Te va vindeca in interior, te va elibera si te va face mai puternic", sunt filosofiile de viata dupa care se ghideaza, si astazi, Eva Mozes Kor, dupa cum ea insasi ne-a marturisit.

SIMON GRONOWSKIAvea doar 11 ani, pe 17 martie 1943, cand nazistii l-au prins si l-au aruncat intr-unul din beciurile Gestapoului din Bruxelles, apoi in cazarma Dossin din Malines, urmand a fi deportat spre Auschwitz."O luna mai tarziu, pe 19 aprilie 1943", povesteste Simon Gronowski, "m-au bagat intr-un vagon de vite cu destinatia Auschwitz". Baiatul a reusit sa sara din trenul care circula cu viteza maxima, impreuna cu alti 12 deportati belgieni."Mi-au trebuit 60 de ani", precizeaza Gronowski, "pentru a povesti drama copilariei in lucrarea 'Simon, L'enfant du 20e convoi' (Simon, copilul din convoiul 20 - n.red.) " semnata Francois Pirart si Simon Gronowski, aparuta in 2013. Simon isi aminteste: "Trenul s-a oprit, gardienii vociferau si trageau in directia noastra. Mama mea nu mai putea sari. Primul gand a fost sa alerg spre ea. Dar, dintr-un reflex inconstient, m-am strecurat spre stanga si am alergat cat de repede am putut. Am mers continuu toata noaptea prin padure".Numeroasele evadari ii impingeau rapid pe nazisti sa foloseasca mai degraba vagoanele destinate vitelor sau marfurilor, decat trenurile de calatori, cu ferestre.In timpul fiecarei stationari in gara, vagoanele erau minutios controlate din exterior, pentru a preveni orice tentativa de sabotare. In caz de evadare, gardienii aveau ordin sa traga imediat.In interiorul "trenurilor mortii", deportatii se confruntau adesea cu indoiala. Multi evrei ii impiedicau ei insisi pe altii sa evadeze, deoarece "considerau evadarea ca un act iresponsabil, preferand sa munceasca decat sa-si riste viata", spune autorul.Simon Gronowski a avut norocul sa intalneasca un politist belgian, care l-a urcat intr-un tren cu destinatia Buxelles, pentru a se intoarce la tatal sau.Marturia sa figureaza intr-un studiu al istoricului Tanja Fransecky, ce a aparut pe 24 martie, in limba germana, primul documentar despre evadarile din trenurile mortii."Fuga a produs multora dintre noi o mare dilema, deoarece ne lasaseram in urma rudele. Din acest motiv, multi supravietuitori au pastrat tacerea timp de decenii dupa razboi", marturiseste Gronowski.El insusi a tacut timp de aproape 60 de ani. Mama si sora au murit in camerele de gazare de la Auschwitz, iar tatal a murit la putin timp dupa razboi, in 1945.

Oliver LustingIn zorii zilei de 3 Mai 1944, in toate satele si comunele de pe toate vaile si dealurile din nordul Transilvaniei, grupe de jandarmi horthysti au izbit cu bocancii si patul pustilor in usile fiecarei case in care locuiau evrei. In cateva minute, imbracati sumar, evreii speriati, femeile plangand, ingramaditi intr-o singura camera ascultau sentinta. Seful grupei de jandarmi mai mult urland decat rostind ne-a declarat arestati, subliniind ca cel care va face un pas fara aprobare, va fi lichidat pe loc. ca pe un caine il voi impusca. In zorii zilei urmatoare, in spate si in brate cu toate bagajele, am urcat cu totii in care trase de bivoli si coloana inconjurata de jandarmi a pornit spre ghetoul din Cluj.La 6 Iunie, cu cel de al cincilea lot din ghetoul Cluj, intreaga noastra familie a fost deportata. Peste 3 nopti si 4 zile, la 9 Iunie trenul s-a oprit definitiv pe Rampa Mortii de la Birkenau-Auscwitz.Eu, care nu implinisem 18 ani, impreuna cu fratele meu Emilian (16 ani) si tatal meu Edmund (45 ani) am fost trimisi in lagarul de barbati E, baraca 19. Dupa cateva zile, tatal meu a fost expediat la Mauthausen ceea ce am aflat abia la cativa ani dupa eliberare de unde nu s-a mai intors. Fratele meu Emilian si cu mine am fost mutati in baraca 21, asa-numitul Kinder Block (Baraca Copiilor). Sora mea cea mare Eva, in varsta de 19 ani, a stat la Birkenau doar cateva saptamani, in lagarul de femei. C. Dupa aceea, si-a urmat calvarul prin K.Z. turile: Kaiserwald, Dundaga, Stutthof, Glowen si Malchov de unde a fost eliberata de trupe ale armatei americane.La sfarsitul lui Septembrie 1944, eu si fratele meu Emilian am fost trimisi in K.Z.-turi subordonate centralei Dachau, incepand cu Kaufering 4, 9, iarasi 4 si terminand cu Landsberg. Cat timp am stat la Birkenau in lagarul E, la fel ca multe sute de mii de Hftlingi, nu am fost inregistrat. Cand am intrat pe poarta lagarului E, am fost numarati si numarul celor care am scapat la prima selectie a fost adaugat la totalul existent in acea zi in lagar.Acum, in ziua sosirii in lagarul Kaufering 4 am fost, in sfarsit, din nou individualizat: am devenit Hftlingul nr 112398 iar in registrul de evidenta a fost trecuta si tara din care am fost deportat. Am fost eliberat la 27 Aprilie 1945.Dupa intoarcerea din deportare, tanarul Lustig Oliver a recuperat, inca in acel an 1945, prin examenele date, ultima clasa de liceu pe care o pierduse (din cauza deportarii) si s-a inscris la Universitatea din Cluj, sectia Stiinte economice. Dupa absolvire, la cativa ani a obtinut titlul de doctor in stiinte economice. Intre timp, a devenit jurnalist militar. In prezent este la pensie avand gradul de general-maior in retragere. Paralel cu indeplinirea sarcinilor profesionale, intreg timpul disponibil l-a daruit il daruieste si acum evocarii a ceea ce s-a intamplat, dupa cum a subliniat si prin titlul unui volum de-al sau : Atunci acolo . la AuschwitzEste membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Continua sa scrie si, mai ales, sa se intalneasca frecvent cu tinerele generatii dar si cu cei ce se ocupa de educarea acestora, pentru a dezbate tematica datoriei noastre si a generatiilor ce ne vor urma de a pastra mereu vie memoria milioanelor de victime nevinovate ale Holocaustului si de a garanta imposibilitatea repetarii acestei Tragedii unice, fara asemanare in istoria omenirii.