Ce este hiperplazia endometriala?

 Hiperplazia endometrială este definită ca proliferarea neregulată a formei şi mărimii glandelor endometriale (glandele din mucoasa uterului), cu creşterea raportului glande/stromă (stroma reprezinta tesutul interpus intre glande). In accepţiunea generală hiperplazia endometrială este considerată precursorul cancerului endometrial. Prezenţa estrogenilor netamponaţi, provenind din diverse surse (terapie estrogenică, cicluri anovulatorii, sindromul ovarelor polichistice, obezitate) creşte probabilitatea de dezvoltare a hiperplaziei endometriale şi cancerului endometrial. Anumite afecţiuni ovariene rare dar periculoase, cum sunt tumorile cu celule granuloase, tecoamele ovariene, sau tumorile corticale androgeno-secretante, pot genera estrogeni netamponaţi. De aceea este important ca in orice caz de sangerare anormala sa fie excluse aceste afecţiuni, de exemplu prin echografie.

Cum se stabileste diagnosticul de hiperplazie endometriala?

 Hiperplazia endometrială se manifestă de obicei prin sângerare vaginala anormală: menoragie (menstruatie prelungita), metroragie (sangerari intre menstruatii), menometroragie sau sângerare in menopauza. In prezenta acestor semne si daca ai vârsta peste 35 ani trebuie exclus cancerul endometrial. Metodele cele mai utilizate pentru diagnosticul hiperplaziei de endometru sunt:

-          biopsia de endometru-          echografia vaginală-          histeroscopia cu biopsie de endometru

Clasificarea hiperplaziei endometriale

 Există patru tipuri de hiperplazie de endometru, luându-se în considerare riscul evoluţiei către cancer endometrial şi prezenţa atipiilor citologice (la biopsie):

-          hiperplazia endometriala simplă-          hiperplazia endometriala complexă-          hiperplazia endometriala simplă cu atipii-          hiperplazia endometriala complexă cu atipii

 Clasificarea hiperplaziei endometriale Tipul hiperplaziei endometriale

Descriere Riscul evoluţiei către cancer endometrial

Simplă Glande dilatate cu sau fără saculaţii; stromă endometrială abundentă

ca. 1 %

Complexă Glande numeroase cu foarte puţină stromă endometrială; pattern glandular foarte complex şi cu saculaţii

ca. 3-5 %

Simplă cu atipii La fel ca mai sus, dar prezente atipii celulare sub formă de celule epiteliale hipercromatice, mari, cu raport crescut nucleu/citoplasmă

ca. 8-10 %Complexă cu atipii

ca. 25-30 %

Tratamentul hiperplaziei endometriale

 Cu toate că rata regresiei spontane a unei hiperplazii de endometru este foarte mare (80 % în cazurile fără atipii şi

50 % în cazurile cu atipii), în hiperplazia endometrială se recomandă instituirea tratamentului pentru a evita evoluţia spre cancer endometrial.  Principalele criterii care sunt luate in considerare în tratamentul hiperplaziei endometriale sunt:

-          clasa hiperplaziei-          dorinţa de procreere

 De regulă, în hiperplazia simplă sau complexă fără atipii este indicat tratamentul medical cu un agent progesteronic. In hiperplazia fără atipii se recomandă terapia ciclică cu progesteron tuturor femeilor care nu doresc contracepţie. Clasic, se utilizează 10 mg/zi medroxiprogesteron acetat, 10-14 zile pe lună, timp de 3-6 luni. După această perioadă se repetă biopsia de endometru, iar dacă aceasta este normală şi simptomele au disparut, tratamentul este întrerupt. Dacă hiperplazia persistă, se instituie terapia progesteronică continuă, cu 20 mg/zi, timp de 3-6 luni. Terapia continuă cu progesteron poate fi utilizată de la început dacă se doreşte. Terapia progesteronică în hiperplazia endometrială Nume generic Nume

comercialDoză recomandată

Progesteron Progestasert 200 mg oralMedroxiprogesteron acetat (MPA)

ProveraDepo-Provera

10-20 mg oral150 mg i.m. la 12 săptămâni

Megestrol acetat Megace 40-320 mg oralLevonorgestrel Mirena 1 dispozitiv la 5 ani La femeile cu hiperplazie fără atipii care doresc contracepţie, în special de vârstă tânără, se pot indica pilule contraceptive orale, de preferat monofazice. In hiperplazia cu atipii, histerectomia (extirparea uterului) reprezintă conduita ideală, datorită ratei crescute

de evoluţie spre cancer uterin. Dacă histerectomia nu reprezintă o opţiune viabilă (pentru că pacienta este tânără şi mai doreşte să procreeze sau pentru că este o candidată chirurgicală neadecvată), se poate recurge la terapie progesteronică continuă cu doză ridicată. Clasic se recomandă 20 mg/zi medroxiprogesteron acetat, sau 40-160 mg/zi Megestrol, timp de 6 luni. Este foarte importanta repetarea biopsiei de endometru la fiecare 6 luni datorită riscului crescut de recidivă a hiperplaziei.