Hidrotermoterapie

5/10/2018 Hidrotermoterapie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/hidrotermoterapie 1/5

Fizioterapia

Dicţionarul medical, ediţia din 2001, defineşte fizioterapia ca fiind un domeniu almedicinei care are drept obiect prevenţia, tratamentul şi recuperarea unor boli sau aunor consecinţe ale acestora, precum durerea sau deficitele funcţionale, exclusiv prinmetode terapeutice fizice, spre deosebire de tratamentul farmacologic, chirurgivalsau radiologic.

În limba greacă physis înseamnă natură, iar therapeuein se traduce în limbaromână prin a îngriji.

Metodele terapeutice au fost clasificate de Hoff în 1956 şi Zungmann în 1971,după 4 principii, în 4 grupe din care primele 3 sunt definite ca mijloace terapeuticeartificiale.

1. Primul principiu terapeutic este amputaţia sau eliminarea şi cuprindemetode artificiale care încearcă să excludă cauzele bolii. Aici intrămetodele chirurgicale de exereză sau tratamentul cu antibiotice în bolileinfecţioase.

2. Al doilea principiu este substituţia. Include metode de tratament princare sunt înlocuite artificial substanţe vitale pe care organismul bolnav

nu le poate produce. Înlocuirea se poate referi chiar la anumite organesau funcţii exercitate de ele. De exemplu : transplantul de organe,protezarea de membre.

3. Principiul al treilea se referă la dirijarea funcţiilor şi stă la bazafarmacoterapiei, dietoterapiei. Administrarea substanţelormedicamentoase poate să modifice funcţiile unor organe sau sisteme.Dintre factorii terapeutici naturali, aici intră şi metodele crenoterapieicare utilizează substanţele chimice conţinute în apele minerale pentru ainfluenţa funcţia unor aparate şi sisteme din organism.

4. Al patrulea principiu apelează la contribuţia organismului în procesul devindecare. Ca metodă utilizează terapia cu factori naturali (climatici, apeminerale, nămoluri) sau cu factori din medicina fizică. Aceste mijloaceterapeutice au o acţiune de stimulare asupra organismului dând naşterela o serie de reacţii, practic la răspunsuri de reglare a organismului.Stimulii sunt aplicaţi ‘în mod repetitiv, pe durate mici de aproximativ 14-18 zile.

Fiziologia termoreglării

Temperatura corpului omenesc este menţinută constantă cu mici variaţii,

independente de modificările de temperatură ale mediului şi reprezintă o condiţieesenţială a metabolismului la fiinţele homeoterme. Echilibrul dinamic dintreproducerea şi pierderea de căldură se realizează printr-un mecanism complex determoreglare.

Termogeneza reprezintă producerea de căldură şi rezultă din reacţiilemetabolice energogenetice ce se desfăşoară permanent în toate celuleleorganismului.

Termoliza reprezintă pierderea de căldură şi este rezultatul unor procese(radiaţie, conducţie, convecţie şi evaporare). Se realizează predominant la nivelultegumentului.

1



La nivelul hipotalamusului anterior este situat centrul nervos parasimpatic acărui excitare de către impulsurile sosite de la termoreceptorii pentru caldmobilizează mecanismele de termoliză (transpiraţie, vasodilataţie). Lezarea centruluiproduce hipertermie.

În hipotalamusul posterior este situat un centru cu acţiune identică cu cea asistemului nervos simpatic care este excitat prin impulsuri sosite de la receptoriipentru rece, mobilizând mecanismele de termogeneză (vasoconstricţie). Distrugerealui duce la pierderea capacităţii de adaptare la frig.

Schimbul de căldură dintre organism şi mediu se poate realiza prin conducţie.Convecţia este un alt proces fizic prin care se efectuează schimbul de căldură.Radiaţia este, de asemenea, un mijloc de schimb de căldură între organism şi

mediu.Evaporarea se realizează în urma transpiraţiei şi este calea cea mai importantă

de răcire a organismului la călduri mari. Producţia poate ajunge până la 1,5 litri peoră. Evaporarea are loc şi la nivelul plămânilor.

Din punct de vedere al termoreglării, corpul uman se poate împărţi într-o zonăcentrală, numită nucleu, cu temperatură constantă şi o zonă periferică, numită coajăcare are o temperatură variabilă.

Hidroterapia

Hidroterapia cuprinde o serie de proceduri care folosesc apa simplă sau cuadaosuri (substanţe chimice, gaze) în cură externă. Apa simplă se poate utiliza în celetrei stări de agregare: lichidă, solidă sau gazoasă.

Cura externă constituie tratamentul de bază în afecţiunile aparatului locomotor,sistemului nervos, aparatului genital şi ale pielii. Tratamentul se aplică în vane saubazine alimentate cu apă simplă sau minerală. Utilizarea apei minerale în curăexternă poartă numele de balneoterapie. Termalitatea apei din baie este corectată fieprin încălzire, fie prin răcire. Băile cu apă minerală sau apă simplă acţionează asupra

unei mari suprafeţe de tegument. Pielea, organ înzestrat cu terminaţii nervoase şi ofoarte bogată reţea vasculară este locul de declanşare a numeroase acţiuni reflexe acăror rezultat este modificarea funcţiei mai multor organe şi sisteme, în primul rând afuncţiei aparatului cardio-vascular. Deci acţiunea băilor este o acţiune generalăasupra organismului în întregime, acest efect general fiind mijlocit de o serie dereflexe declanşate de baie prin intermediul factorului termic, mecanic şi chimic.Ultimul factor acţionează când apa este minerală sau când s-au adăugat diferitesubstanţe în scop terapeutic.

Factorul termicApa simplă are temperatura de indiferenţă la 34-35C. Temperatura de

indiferenţă este temperatura mediului ambiant la care organismul în repaus îşimenţine temperatura centrală, fără să pună în joc mecanismele de termoreglare.Căldura din apă se transmite corpului mai mult la nivelul muşchilor decât la

nivelul ţesutului subcutanat. Căldura determină eliberarea acetilcolinei cu creştereatonusului vagal. Baia răcoroasă eliberează histamină cu creşterea tonusului simpatic.

Corpul poate fi împărţit într-o zonă periferică şi într-o zonă centrală numitănucleu ce este homeoterm. Temperatura medie a nucleului este 37-37,3C. Schimbulde căldură între organism şi medie se face prin conducţie, convecţie, radiaţie şievaporare.

Procedurile efectuate peste zona de indiferenţă sunt proceduri calde, iar celesub zona de indiferenţă sunt proceduri reci. În general, baia caldă provoacă

2



vasodilataţie periferică, cu scăderea TA şi tahicardie, scăderea tonusului muscular şimodificarea percepţiei la durere prin „scăderea sensibilităţii periferice”.

Temperatura apei din bazinele utilizate pentru recuperare este de 35-37C.Bazinele pentru antrenament au temperatura apei cuprinsă între 26-31C.

Factorul mecanicAcest factor se manifestă prin presiunea hidrostatică şi forţa de plutire.

Presiunea hidrostatică se exercită în special asupra părţilor moi, compresibile alecorpului cufundat în apa din baie. Ea este concentrică şi creşte proporţional cu înălţimea coloanei de apă din baie.

În cazul apei minerale presiunea hidrostatică variază în funcţie de densitateaapei. Apele concentrate au presiuni hidrostatice greu de suportat de pacienţii cu HTA,cardiopatie ischemică, ateroscleroză etc.

Forţa de plutire se manifestă conform principiului lui Arhimede. Puterea deridicare determină o scădere apreciabilă a greutăţii corpului cufundat în apă în raportcu cantitatea de apă dislocată. Această forţă de ridicare face ca un corp care arcântări 70 de kg să cântărească numai 7.9 kg într-o baie deapă simplă şi 2.8 kg într-obaie cu apă sărată. În această situaţie mişcările active şi mişcările pasive suntfacilitate dacă sunt efecuate de jos în sus, efectuate invers de sus în jos, apa

determină o rezistenţă care se foloseşte pentru recâştigarea forţei muscularepierdute.

Factorul chimicAcest factor acţionează prin substanţele chimice conţinute în apă. Efetele sunt

de contact, reprezentate de aşa numita manta de sare sau de acid silicic sau deefectul de contact direct al apelor carbogazoase. În cură externă apele sărateprovoacă o hiperemie cutanată determinată de depozitarea în straturile superficialeale pielii a cristalelor foarte fine de sare, aşa numita manta de sare a luiFrankenhauser. În acelaşi timp au loc şi modificări în imbibiţia pielii şi a ţesuturilor.Aceste excitaţii influenţează troficitatea tegumentului prin vasodilataţie de lungădurată pe care o produc până la dizolvarea cristalelor.

Acidul silicic, conţinut în apele termale, formează o manta care determină reacţiireflexe la nivelul tegumentului.

Dioxidul de carbon ce se degajă dintr-o baie cu apă carbogazoasă, produceexcitaţii mecanice fine la suprafaţa pielii, cu efect sedativ.

Cura externă cu apă minerală modifică elasticitatea tegumentului prinimpregnarea lui cu apă.

Metode de aplicare

Hidroterapia se aplică după mai multe tehnici. În funcţie de suprafaţa detegument ce vine în contact cu apa se diferenţiază baia generală şi baia parţială. Obaie durează 15-30 minute. După cura externă se recomandă un repaus, în special lacei astenici sau după băile fierbinţi.

Cura externă se face în serii de 10-20 băi. Tegumentul reprezintă sediul reacţieidermovasculare care va dirija în mare parte intensitatea şi durata procedurilor dehidroterapie. Aplicarea de proceduri la temperaturi reci produce eliberare dehistamină iar la cele calde determină eliberare de acetilcolină. O durată scurtă aprocedurilor reci sau calde cresc excitabilitatea nervilor senzitivi, o durată mai mare a

3



procedurilor reci sau calde scad sensibilitatea nervilor. Este obligatorie urmărireareacţiilor dermovasculare.

Reacţia dermovasculară normală se produce în 3 faze.Aplicarea recelui determină o fază de vasoconstricţie cu o durată de 1-2 minute

caracterizată prin paloare, apoi urmează o fază de vasodilataţie capilară. Pielea estecaldă, roz-roşiatică, ca rezultat al hiperemiei active şi creşte viteza de circulaţie asângelui. Senzaţia este de căldură plăcută. A treia fază, de stază, are ca substrat ovasodilataţie capilară concomitent cu vasoconstricţia arteriolelor şi venulelor, pieleaeste violacee din cauza schimbului crescut de gaze dintre sânge şi ţesuturi.

Aplicarea de cald (40C) produce o fază scurtă de vasoconstricţie urmată de fazade hiperemie activă ce durează puţin, apoi urmează hiperemia pasivă.

Reacşia dermovasculară patologică se manifestă prin paloare, piele de găină,albăstruie marmorată, tegumentul este rece, senzaţia este de frig şi poate fi prezentşi frisonul. În plan general apare nervozitatea şi cefaleea.

În afară de aprecierea aspectului tegumentului reacţia se mai poate testa princomprimarea scurtă a pielii cu degetul. Dacă pata dispare în 2-5 secunde reacţia estenormală, dar dacă pata dispare de abia în 8-10 secunde reacţia nu este fiziologică.

Reguli generale în hidroterapie

Utilizarea apei în cură externă, în scop terapeutic, presupune respectarea unorreguli indiferent de tehnica utilizată. Acestea sunt:

• examinarea atentă a pacientului înainte de procedură este obligatorie• baia la vană sau bazin este considerată o procedură majoră, deci va fi

efectuată dimineaţa• 2 proceduri majore au între ele un interval liber de cel puţin 2 ore• nu este recomandat un număr mare de proceduri pentru că li se suprapun

efectele• procedurile reci sau răcoroase nu se aplică pe tegumente reci, ci numai

după o prealabilă încălzire• după procedurile calde sau fierbinţi este obligatoriu să se efectueze o

scurtă procedură de răcire pentru combaterea relaxării şi atonieivasculare periferice

• procedurile de hidroterapie nu se aplică pe nemâncate şi nici după mesecopioase, se recomandă o gustare cu 30 de minute înainte

• este contraindicat aplicarea după efort fizic şi intelectual important, nopţinedormite etc

• înainte de procedură pacientul îşi va goli vezica şi rectul, va faceobligatoriu un duş pentru igienă, evitându-se contaminarea apei şi deasemenea hidroterapia este contraindicată în timpul ciclului menstrual

• şedinţa de hidroterapiese va efectua în condiţii de confort psihic, fărădiscuţii, zgomote, mirosuri

• se va respecta întocmai tehnica şi regiunea recomandată iar în caz deincidente se întrerupe şi se va explica cauzele.

Dotarea materială

4



Hidroterapia se poate efectua în căzi individuale, în bazine de hidrokinetoterapieanalitică pentru 2-3 persoane sau în bazine cu capacitate mare pentru mai multepersoane. Aceste bazine sunt dotate cu dispozitive ajutătoare pentruhidrokinetoterapie.

Accesul atât în cadă cât şi în bazin este obligatoriu să poată fi efectuat cuuşurinţă de toate tipurile de pacienţi, inclusiv de către cei cu disabilităţi locomotorii.

Secţia de hidroterapie este dotată cu spaţii special amenajate pentrudezbrăcare, sub formă de cabine, cu camere pentru proceduri prevăzute cudespărţituri, ţinându-se cont că pentru o baie care se execută la cadă sunt necesari 8metri pătraţi, iar pentru sala de duşuri sunt necesari subdiviziuni de 3-4 metri pătraţi.Înălţimea pereţilor se recomandă a fi 3.5 metri şi aceştia vor fi acoperiţi cu faianţă.Adâncimea bazinelor colective variază între 1.3-1.5 metri. Pereţii din interior sunprevăzuţi cu bare de susţinere. Alături de aceste încăperi este necesară existenţaunei încăperi de odihnă sau sudaţie. Secţia de hidroterapie este dotată cu sursă deapă rece şi caldă, conducte de scurgere eficiente, duşumeaua va avea pantă descurgere. Nu vor lipsi ceasurile semnalizatoare, grătarele de lemn, termometrele, atâtpentru apă cât şi pentru aer etc.

Microclimatul va fi caracterizat printr-o temperatură de 22-23C, iluminatfluorescent şi eficient, umiditatea din încăperi nu va depăşi 75%. Curăţenia şidezinfecţia vor fi efectuate în mod continuu şi riguros.

Efecte terapeutice

Baia la 34-35C: apa are o conductibilitate termică crescută, deci limiteletemperaturii de indiferenţă sunt mai înguste în apă. În această baie se elimină

întreaga căldură metabolică iar aferentaţia este minimă.Baia la 36C: căldura apei din baie, prin conducţie, pătrunde în tegument în

special dacă deficitul caloric este mare (tegumente reci) până la senzaţia de conforttermic. Apare apoi fluxul de căldură metabolică care trebuie eliminat. Ea estetransportată convectiv de la nucleu la periferie în aşa fel încât temperatura centrală

creşte foarte puţin iar dacă baia nu este menţinută la 36C nu creşte temperaturanucleului.

5

Hidrotermoterapie

Documents

Transcript of Hidrotermoterapie