HIDROGRAFIA

1. Reţeaua hidrografică

- dispunerea concentrică a unităţilor de relief determină forma radiar-divergentă a reţelei de râuri;- râurile cu izvoare în munţi se alimentează mai ales din topirea zăpezilor, dar şi din ploi; au debite mari datorită precipitaţiilor abundente ce cad în tot cursul anului; râurile din zona de deal se alimentează din ploi şi topirea zăpezilor, iar cele din câmpie mai ales din ploi; acestea din urmă au debite mici datorită cantităţilor reduse de precipitaţii ce cad în cursul unui an;- cele mai mari debite se înregistrează primăvara şi la începutul verii, atunci când topirea zăpezilor din munţi şi dealurile înalte se suprapune ploilor abundente; debite reduse se înregistrează iarna, când apa este reţinută sub formă de zăpadă, precum şi vara şi la începutul toamnei, perioadă cu cantităţi reduse de precipitaţii.- cele mai lungi cursuri, pe teritoriul României, le au râurile: Mureş (761 km), Prut (742 km), Olt (615 km), Siret (559 km), Ialomiţa (415 km), Someşul (376 km).- cele mai mari suprafeţe ale bazinelor hidrografice: Siretul (42830 km²), Mureşul (27830 km²), Oltul (24010 km²), Someşul (15015 km²).- cele mai mari debite medii anuale la vărsare sau la graniţe: Siretul (222 m³/s), Oltul (180 m³/s), Mureşul (179 m³/s), Someşul (121 m³/s).

1.1. Grupa hidrografică de NV Vişeu - izvorăşte de sub Pasul Prislop, drenează Depr. Maramureşului şi se varsă în Tisa; Iza – izvorăşte din M. Rodnei, străbate Depr. Maramureşului şi se varsă în Tisa (în N Depr.

Maramureşului, pe o lungime de doar 62 km, la graniţa cu Ucraina).

1.2. Grupa hidrografică de V- cuprinde râuri cu izvoare în Carpaţii Occidentali şi în V Carpaţilor Orientali;- colectorul este Tisa;

Someşul – se formează prin confluenţa, la Dej, a Someşului Mare cu Someşul Mic, drenează NV Depr. Transilvaniei, unde primeşte, pe stânga, afluenţii Almaş şi Agrij, apoi Dealurile de Vest, unde, în Depr. Baia Mare, confluează pe dreapta cu Lăpuşul şi Cp. de Vest; se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei;

- oraşe traversate: Satu Mare Someşul Mare – izvorăşte din M. Suhardului, desparte M. Rodnei de M. Bârgăului,

apoi traversează N Depr. Transilvaniei, unde primeşte pe drepta pe Sălăuţa, iar pe stânga Feneş, cu Bistriţa Ardeleană;

Someşul Mic – se formează la ieşirea din munţi din confluenţa Someşului Cald, cu izvoarele în Munţii Vlădeasa şi a Someşului Rece, ce izvorăşte din Muntele Mare, drenează NV Depr. Transilvaniei până la confluenţa cu Someşul Mare;

- oraşe traversate: Cluj Napoca. Crasna – izvorăşte din N Munţilor Apuseni, drenează Dealurile Silvaniei, Câmpia de Vest şi

se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. Crişul Repede – izvorăşte din NV Depr. Transilvaniei (Depr. Huedin), taie un defileu în N

M. Apuseni (între M. Vlădeasa în S şi M. Meseş şi Plopiş în N), apoi străbate Depr. Vad-Borod, Cp. de Vest şi, pe teritoriul Ungariei, formează Crişul prin confluenţa cu Crişul Dublu;

1

- cel mai mare afluent îl primeşte, pe partea dreaptă, în Ungaria şi este Barcăul (cu izvoarele în Munţii Plopiş); în zona montană are ca afluenţi Iada şi Drăganul, pe partea stângă;

- oraşe traversate: Oradea. Crişul Negru – izvorăşte din M. Bihorului, traversează Depr. Beiuş, Cp. de Vest, iar pe

teritoriul Ungariei, prin unirea cu Crişul Alb, formeză Crişul Dublu. Crişul Alb – îşi are obârşia în S M. Bihorului, drenează depresiunile Brad, Hălmagiu,

Gurahonţ, Zarandului şi Cp. de Vest; în ţara vecină confluează cu Crişul Negru. Mureşul – izvorăşte din Munţii Hăghimaş, drenează Depresiunea Giurgeu, ferestruieşte

Defileul Topliţa – Deda dintre Munţii Călimani în N şi Munţii Gurghiului în S, traversează în diagonală Depr. Transilvaniei, apoi se angajează într-o succesiune de scurte defilee separate de bazine depresionare situate între Munţii Apuseni în N, respectiv Munţii Poiana Ruscă şi Dealurile Lipovei în S, traversează Câmpia de Vest şi se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei;

- în Depr. Transilvaniei primeşte cei mai mari afluenţi: Arieşul şi Ampoiul, ambele cu izvoarele în Munţii Apuseni, Târnava, formată din confluenţa la Blaj a Târnavei Mici cu Târnava Mare, ambele cu izvoare în Munţii Gurghiului, Sebeşul (din Grupa Parângului) şi Streiul (tot din Gr. Parâng), cu Râul Mare (din Munţii Retezat);

- oraşe străbătute: Târgu Mureş, Alba Iulia, Deva, Arad; pe Târnava Mare este situat oraşul Mediaş, iar pe Arieş oraşul Turda.

1.3. Grupa hidrografică de sud-vest- râuri cu izvoare în Munţii Banatului şi Munţii Poiana Ruscă, cu excepţia Cernei, ce izvorăşte din Munţii Retezat - Godeanu; - se varsă în Dunăre, cu excepţia Begăi, afluent al Tisei.

Bega – izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă, traversează Dealurile de Vest, Câmpia de Vest şi se varsă în Tisa pe teritoriul Serbiei.

- pe cursul său, în mare parte amenajat, este situat oraşul Timişoara. Timiş – izvorăşte din Munţii Semenic, străbate N Culoarului Timiş – Cerna, apoi Dealurile

de Vest şi Câmpia de Vest până în Serbia, unde se varsă în Dunăre; pe teritoriul ţării vecine primeşte ca afluent pe Bârzava, cu izvoarele tot în Munţii Semenic;

- oraşe traversate: Caransebeş, Lugoj; pe Bârzava este situat oraşul Reşiţa. Caraş – izvorăşte din Munţii Aninei, drenează Depr. Caraş – Ezeriş, apoi străbate N

Munţilor Aninei prin chei, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest până se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei.

Nera – izvorăşte din Munţii Semenic, drenează Depr. Almăjului, formează cheile dintre Munţii Locvei şi Munţii Aninei, străbate Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, apoi se varsă în Dunăre.

Cerna – izvorăşte din Munţii Godeanu, separă Munţii Godeanu şi Munţii Cernei de Munţii Vâlcanului şi Munţii Mehedinţi, apoi străbate sudul Culoarului Timiş – Cerna şi se varsă în Dunăre.

1.4. Grupa hidrografică de sud- râuri ce izvorăsc din Carpaţii Meridionali, cu excepţia Oltului;

Jiul – se formează din unirea, în Depresiunea Petroşani, a Jiului de Vest, cu izvoarele în Munţii Retezat şi a Jiului de Est, cu izvoarele în Munţii Parâng şi Şureanu; taie defileul dintre Munţii Vâlcan şi Parâng, traversează Subcarpaţii Getici, Podişul Getic, Câmpia Română şi se varsă în Dunăre;

2

- primeşte ca afluenţi, în Podişul Getic, pe Motru, cu izvoarele în Munţii Vâlcan şi pe Gilort, cu izvoarele în Munţii Parâng;

- oraşe traversate: Petroşani, Târgu Jiu, Craiova. Oltul – izvorăşte din Munţii Hăghimaş, străbate Depresiunea Ciucului, formează defileul de

la Tuşnad din sudul Munţilor Harghita, traversează Depr. Braşovului, unde primeşte pe dreapta ca afluenţi Râul Negru (din Munţii Nemira) şi Bârsa (din Piatra Craiului), apoi se angajează în traversarea prin defileul Racoş a Munţilor Perşani; drenează sudul Depr. Transilvaniei (Depr. Făgăraşului), unde primeşte ca afluenţi, pe stânga, pe Homorod (izvorăşte din Munţii Harghitei) şi Cibin (izvorăşte din Grupa Parâng), cu Hârtibaciu (drenează Pod. Târnavelor), apoi taie Carpaţii Meridionali prin două sectoare de defileu - unul nordic, între Munţii Făgăraş şi Munţii Lotrului şi altul sudic, între Munţii Cozia şi Munţii Căpăţânii – separate de Depresiunea Loviştei, unde confluează cu Lotrul, ce îşi are izvoarele în Munţii Parângului; după ieşirea din defileu traversează, până la vărsarea în Dunăre, Subcarpţii Getici, unde primeşte ca afluent, pe stânga Topologul, cu izvoare în Munţii Făgăraşului, Podişul Getic şi Câmpia Română, unde confluează, pe dreapta, cu Olteţul, cu izvoare în Grupa Parâng;

- oraşe traversate: Miercurea Ciuc, Târgu Mureş, Râmnicu Vâlcea, Slatina. Argeşul – îşi are izvoarele în Munţii Făgăraşului, traversează Subcarpţii Getici, Podişul

Getic şi Câmpia Română, apoi se varsă în Dunăre; afluenţii mari, toţi cu izvoarele în Munţii Făgăraş – Iezer, îi primeşte pe partea stângă: Vâlsan, Râul Doamnei, cu Râul Târgului, ce confluează în Pod. Getic şi Dâmboviţa în Câmpia Română.

- oraşe traversate: Piteşti. Dâmboviţa – izvorăşte din Munţii Iezer, separă Munţii Iezer de Munţii Piatra

Craiului şi Munţii Leaota, formează limita între Subcarpaţii Curburii, pe de o parte şi Sucarpaţii Getici şi Podişul Getic pe de altă parte, apoi traversează Câmpia Română până la vărsarea în Dunăre;

- oraşe traversate: Bucureşti. Ialomiţa – izvorăşte din Munţii Bucegi, drenează Subcarpaţii Curburii, Câmpia Română şi

se varsă în Dunăre; primeşte ca afluent, în Câmpia Română, pe stînga, râul Prahova, ce delimitează Carpaţii Orientali de Carpaţii Meridionali; acesta are ca afluenţi Teleajenul şi Doftana (ambii din Munţii Ciucaş);

- oraşe traversate: Târgovişte, Slobozia.

1.4. Grupa hidrografică de est Prutul – izvorăşte din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, costituie graniţa dintre România şi

Republica Moldova în E Pod. Moldovei şi NE Cp. Române; se varsă în Dunăre în amonte de Galaţi; afluenţi: Jijia, cu Bahlui, pe care este situat oraşul Iaşi.

Siretul – îşi are izvoarele în Carpaţii Păduroşi din Ucraina; intră în ţară în apropierea localităţii cu acelaşi nume, traversează E Podişului Sucevei, formează un culoar larg între Pod. Bârladului în E şi Subcarpaţii Moldovei în V, drenează NE Cp. Române şi se varsă în Dunăre lângă Galaţi; majoritatea afluenţilor mari îi primeşte de pe partea dreaptă, aceştia având izvoarele în Carpaţii Orientali: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Putna, Buzău; din stânga primeşte un singur mare afluent: Bârladul;

- oraşe traversate: Roman, Bacău. Suceava – se formează în N Obcinei Mestecăniş, traversează N Obcinilor Bucovinei

şi Pod. Sucevei; pe cursul său este situat oraşul Suceava. Moldova – îşi are izvoarele în Obcina Mestecăniş, o desparte pe aceasta de Obcina

Feredeu, apoi separă Grupa Nordică, respectiv Obcinile Feredeu şi Mare de Grupa

3

Sudică (Munţii Stânişoarei), formează un culoar între Pod. Sucevei şi Subcarpaţii Moldovei şi se varsă în Siret la Roman.

Bistriţa – izvorăşte din Munţii Rodnei, drenează în diagonală de la NV spre SE grupele Centrală şi Nordică a Carpaţilor Orientali, apoi Subcarpaţii Moldovei şi se varsă în Siret lângă Bacău; afluenţi: pe dreapta, în zona montană: Dorna, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, iar pe stânga, în Subcarpaţi, Cracăul; traversează oraşul Piatra Neamţ.

Trotuş – izvoăşte din Munţii Ciucului, drenează sudul Grupei Centrlale, inclusiv Depr. Comăneşti, apoi depr. subcarpatică Tazlău-Caşin (nume ce provine de la cei doi afluenţi ai săi); pe cursul său se află oraşul Oneşti.

Buzău – îşi are izvoarele în N Munţilor Ciucaş, drenează Depr. Întorsurii Buzăului, Munţii Buzăului (între Siriu şi Podu Calului), Subcarpaţii Curburii şi NE Cp. Române; traversează oraşul Buzău.

Bârlad – cu izvoarele în Masivul Central Moldovenesc, drenează Podişul Bârladului şi NE Cp. Române; străbate oraşele Vaslui şi Bârlad.

1.5. Grupa hidrografică de sud-est- râuri mici din E Pod. Dobrogei ce se varsă în lacurile de la litoralul Mării Negre:

Taiţa Teliţa Slava Casimcea

2. Dunărea

- lungime: 2860 km;- suprafaţa bazinului hidrografic: 803500 km² (8% din suprafaţa Europei); pentru

ambii parametri ocupă locul doi în Europa, după Volga.

Dunărea se formează la Donaueschingen prin confluenţa a două mici râuri, Brege şi Brigach, cu izvoarele în Munţii Pădurea Neagră. De aici şi până la Poarta Devin, un defileu impus de Carpaţii Mici, fluviul curge pe o direcţie generală V – E între munţii hercinici Jura Suabo-Franconiană şi Pădurea Boemiei din N şi Pod. Bavariei şi înălţimile prealpine din S, apoi drenează Bazinul Vienei. Între Poarta Devin şi Višegrad, un alt sector de defileu dintre munţii Matra şi Bakony, urmează aceeaşi direcţie, drenând o regiune de câmpie numită Câmpia Mică în NV Ungariei şi Câmpia Slovaciei în S ţării cu acelaşi nume. De la Višegrad până la Baziaş Dunărea curge pe o direcţie generală N – S prin Câmpia Panonică. Între Baziaş şi Gura Văii ferestruieşte cel mai lung defileu din Europa printre Munţii Banatului în N şi Platoul Miroč-Planina (ce aparţine tot de Carpaţi) în S, păstrându-şi direcţia V - E din amonte de Belgrad. Aceeaşi direcţie o păstrază şi în sectorul dintre Gura Văii şi Călăraşi, unde curge printr-o luncă largă între Câmpia Română şi Podişul Prebalcanic din Bulgaria. Între Călăraşi şi Brăila se orientează de la S la N şi se desface în braţe ce închid aşa-numitele „bălţi” sau „insule”, foste suprafeţe inundabile, azi desecate şi îndiguite, situate în E Cp. Române la contactul cu Podişul Dobrogei. Urmeză aceeaşi direcţie până la Galaţi, unde face un cot brusc spre est prin NV Pod. Dobrogei până la Pătlăgeanca, acolo unde începe delta. La Pătlăgeanca se desface în două braţe: Chilia, ce ajunge în mare prin N şi Tulcea, care, după un parcurs scurt, se desface în braţele Sulina, ce drenează centrul deltei şi Sfântul Gheorghe, ce se varsă, prin sud, în Marea Naegră.

4

De-a lungul traseului său străbate 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina) şi 4 capitale (Viena, Bratislava, Budaesta, Belgrad).

Cursul său se înparte în 3 mari sectoare:1. Cursul superior (izvoare – Poarta Devin) = 1060 km

- navigabil de la Ulm;- afluenţi: pe dreapta, din Alpi (Lech, Isar, Innul, ce are un debit mai mare la confluenţă) şi

pe stânga, din regiunea hercinică (Altműhl);- oraşe străbătute: Ulm, Regensburg, Linz, Viena.

2. Cursul mjlociu (Poarta Devin – Baziaş) = 725 km- afluenţi: Vah, Hron, Ipoly, Tisa, cu izvoare în Carpaţi, pe stânga, Raba, Drava, Sava (din

Alpi), Morava (cu izvoare în munţii din S fostei Iugoslavii), pe dreapta;- oraşe: Bratislava, Budapesta, Belgrad.

3. Cursul inferior (Baziaş – Marea Neagră) = 1075 km- afluenţi: Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Prut (din Carpaţi), Timok, Iskar (din Munţii

Balcani);- oraşe: Drobeta Turnu Severin, Giurgiu, Ruse, Călăraşi, Brăila, Galaţi, Tulcea).

Sectorul românesc sau valah (Baziaş – Marea Neagră)- debit mediu anual: 5560 m³/s la intrarea în ţară, 6470 m³/s la Pătlăgeanca;- debit solid (aluviuni în suspensie): sub 40 mil tone, diminuat datorită lucrărilor de amenajare hidroenergetice di bazinul fluviului (de la 68 mil t).

a) subsectorul Baziaş – Gura Văii (144 km), defileu acoperit astăzi de apele lacului de acumulare Porţile de Fier I.

b) subsectorul Gura Văii – Călăraşi se constituie într-o vale cu terase şi o luncă largă (13 – 14 km).

c) subsectorul Călăraşi – Brăila: Balta Ialomiţei (între Dunărea Veche în Est şi Braţul Borcea în Vest), Insula Mare a Brăilei (Dunărea Nouă în V, cu mai multe braţe şi Dunărea Veche sau Braţul Măcin în E).

d) subsectorul Brăila – vărsare: până la Pătlăgeanca curge printr-o albie largă, iar de aici intră în deltă; dintre cele trei braţe, Sulina este amenajat pentru navigaţie.

Primele trei subsectoare formează sectorul fluvial al Dunării, pe care circulă nave cu tonaj mai mic, iar ultimul este sectorul fluvio-maritim, pe care circulă nave cu tonaj mai mare.

Importanţa economică:- producerea energiei electice: hidrocentrale în Austria, în amonte de Linz, Gabčikovo (Slovacia), Porţile de Fier I, Porţile de Fier II (România / Serbia);- navigaţie; porturi româneşti: Tulcea, Galaţi, Brăila, Călăraşi, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin, Orşova; prin Canalul Dunăre – Main – Rin şi Dunăre – Marea Neagră se face legătura directă între Rotterdam, al doilea port ca mărime din lume şi Constanţa;- turism (croaziere, sectoarele de defileu, delta);- pescuit;- irigaţii;- alimentarea cu apă menajeră şi industrială

3. Lacurile

3.1. Lacurile din regiunea de munte

5

a. lacurile glaciare = acumulări de apă în spatele unor praguri de roci situate în circurile sau văile săpate de gheţari- Lala, Buhăiescu (Munţii Rodnei), Podragu, Bâlea (Munţii Făgăraş), Iezer (Munţii Iezer), Câlcescu (Munţii Parâng), Bucura, Zănoaga (Munţii Retezat), Munţii Şureanu, Munţii Cândrel, Munţii Godeanu, Munţii Ţarcub. lac de crater vulcanic- Sfânta Ana, cantonat pe fundul craterului Ciomatu (Munţii Harghitei).c. lacuri de baraj natural = acumulări de apă în spatele unor baraje create prin alunecarea unui versant de munte în albiile unor râuri- Lacul Roşu, pe Bicaz (Munţii Hăghimaş).d. lacuri carstice = acumulări de apă în depresiuni carstice (doline, polii); pot fi permanente sau temporare- Vărăşoaia (Munţii Bihor)e. lacuri în masive de sare, formate în foste mine de sare cu tavanul prăbuşit- Coştiui, Ocna Şugatag (Depresiunea Maramureşului)f. lacuri antropice (artificiale)- Izvorul Muntelui (Bistriţa), Vidraru (Argeş), Vidra (Lotru), Fântânele (Someşul Mic)

3.2. Lacurile din regiunea de deala. lacuri în masive de sare- Slănic (Subcarpaţii Curburii), Ocnele Mari (Subcarpaţii Getici), Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Turda, Ocna Dej (Depresiunea Transilvaniei)b. lacuri carstice- Zăton (Podişul Mehedinţi)c. lacuri antropice- pentru producerea energiei electrice (pe râurile Bistiţa, Argeş, Olt)- iazuri şi heleştee (Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului, Câmpia Transilvaniei)

3.3 Lacurile din regiunea de câmpiea. limane fluviatile = acumulări de apă în spatele unor cordoane de aluviuni create de un râu la gura de vărsare a unui mic afluent- Căldăruşani, Snagov (pe dreapta Ialomiţei), Jirlău, Amara (pe stânga Buzăului)b. lacuri de crov = acumulări de apă în microdepresiunile formate pe loess, numite crovuri; în general au apă sărată- Lacul Sărat (Câmpia Brăilei)c. lacuri dintre dunele de nisip- Câmpia Oltenieid. lacuri antropice- pentru producerea energiei electrice (pe Olt)- de agrement (Tei, Floreasca, Herăstrău în Bucureşti)- iazuri şi heleştee (Câmpia de Vest)

3.4. Lacurile din lunca şi Delta Dunăriia. limane fluviatile- Bugeac, Oltina (pe dreapta Dunării, în Podişul Dobrogei)b. lacuri de luncă (Bistreţ)c. lacuri deltaice (Lumina, Merhei, Matiţa, Puiu, Roşu)d. lacuri antropice - Porţile de Fier I, Ostrovu Mare (Porţile de Fier II)

3.5. Lacurile de la litoralul Mării Negre

6

a. limane fluvio-maritime = acumulări de apă în spatele unor cordoane litorale de nisip create de curenţii marini litorali la gura de vărsare a râurilor în mare- Mangalia, Taşaul, Babadagb. lagune = lacuri formate prin închiderea de către curenţii litorali marini a unor vechi golfuri de mare- Complexul Lagunar Razim (Razim, Sinoe, Zmeica, Goloviţa), Siutghiol

Importanţă economică- producerea energiei electrice- irigaţii- alimentarea cu apă a populaţiei- pescuit- turism- regularizarea debitelor râurilor (în vederea evitării inundaţiilor)

4. Apele minerale

Compoziţia chimică şi temperatura apelor minerale depind de: prezenţa unor falii de adâncime, existenţa munţilor vulcanici, existenţa unor zăcăminte de petrol, gaze naturale, sare şi cărbuni.

Clasificare:a. ape carbogazoase (vestul Carpaţilor Orientali)b. ape bicarbonatate carbogazoase (vestul Carpaţilor Orientali, Culoarul Mureşului)c. ape feruginoase carbogazoase (vestul Carpaţilor Orientali – Vatra Dornei, Tuşnad)d. ape bicarbonatatee. ape sulfuroase (Subcarpaţi: Govora, Călimăneşti, Pucioasa; Valea Cernei – Băile Herculane)f. ape sulfatate (Subcarpaţi – Bălţăteşti)g. ape clorosodice (Subcarpaţi – Târgu Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Depresiunea Transilvaniei

– Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Ocna Dej)h. ape iodurate (în formaţiunile slifere din Subcarpaţi şi Depresiunea Transilvaniei)i. ape oligominerale: - hipertermale (Băile Felix) - hipotermale (Moneasa, Geoagiu Băi)j. ape radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi)

Importanţa economică:- dezvoltarea unor staţiuni pentru tratament balnear- îmbutelierea apelor carbogazoase.

5. Marea Neagră

Aşezarea geografică

7

- mare de tip intercontinental (situată între SE Europei şi Asia Mică)- comunică cu Marea Mediterană prin srâmtorile Bosfor şi Dardanele, între care este situată Marea Marmara.

Suprafaţa = 462535 km² (împreună cu Marea Azov)

Geneza (modul de formare)- constituie un rest dintr-o fostă mare (Marea Sarmatică) ce se întindea din Bazinul Vienei până la Lacul Aral

Ţărmuri- ţărmuri masive, puţin crestate (Pen. Crimeea, Golful Odessa, Marea Azov)

Relieful submarin- platforma continentală (până la 180 – 200 m adâncime), bine dezvoltată în NV (150 km), ce se îngustează spre SV (60 – 70 km) şi care aproape dispare în S şi E- abruptul continental (până la 1600 m adâncime)- câmpia abisală (adâncimea maximă 2211 m în partea CS)

Stratificarea apeia. stratul superior (0 – 180, 200 m adâncime), cu o salinitate de 16 – 17‰, bine oxigenat, cu viaţă (biotic)b. stratul inferior (180, 200 – până la fund), cu o salinitate de 21 - 22‰, neoxigenat, lipsit de viaţă (abiotic) din cauza prezenţei hidrogenului sulfuratCauze:- lipsa curenţilor verticali- existenţa unui curent compensatoriu care transportă, pe la suprafaţă, apele mai dulci ale Mării Negre spre Marea Mediterană şi, pe la fund, apele mai sărate ale Mării Mediterane spre Marea Neagră- aportul de apă dulce pentru stratul superior adus de fluviile de pe continent (Dunărea, Nistru, Bugul de Sud, Nipru, Don, Rion)

Dinamica apelor- curenţii marini: - compensatoriu - litoral, circular, creat de vânturile de NE, responsabil de crearea cordoanelor litorale din NV Mării Negre- valurile, cu înălţimi obişnuite de 0,3 – 0,5 m şi amplitudini reduse; iarna, atunci când bat vânturi puternice, mai ales cele de NE, pot atinge 6 – 8 m

Temperatura apei- variază la suprafaţa apei în funcţie de temperatura aerului; temperatura medie anuală este de 11°C în NV (Golful Odessa) şi 16°C în SE (lângă Batumi); în august temperatura medie variază între 21,5°C şi 25,5°C, iar în ianuarie între 0°C şi 8°C- stratificarea termică: temperatura scade până la 7 - 8°C la 60 – 80 m, în timpul iernii chiar 5 - 7°C, apoi creşte până la 9°C la 450 m, după care se menţine constantă până la fund- iarna, când temperatura aerului scade foarte mult, în N şi NV se formează gheaţă la mal şi sloiuri plutitoare

Viaţa marină- domeniul pelagic: - fitoplancton (alge) - zooplancton - necton (rechini, delfini, scrumbia albastră, stavrid, hamsie, calcani, sturioni)- domeniul bental (alge, moluşte – stridii, midii)

Importanţa economică

8

- navigaţie (România – Constanţa, Mangalia, Midia, Sulina; Ucraina – Odessa, Sevastopol; Rusia – Novorosiisk; Georgia – Batumi, Turcia – Trabzon, Zonguldak, Bulgaria – Burgas, Varna)- turism (litoralul românesc, Pen. Crimeea – Ialta, Rusia – Soci, Georgia – Batumi, Bulgaria – Varna, Nisipurile de Aur)- pescuit- petrol şi gaze naturale pe platforma continentală a Mării Negre (România şi Ucraina).

9