Herpesul Simplex

Herpesul simplex este produs de virusul herpetic, varianta antigenică I pentru jumătatea superioară a corpului ( în special herpesul buzelor ) şi respectiv varianta antigenică II pentru jumătatea inferioară a corpului ( în special herpesul genital ).

Aproape totalitatea fiinţelor umane trec prin primoinfecţia herpetică în primii ani de viaţă, după care virusul se cantonează în stare latentă în genomul neuronilor senzitivi din ganglionii spinali posteriori corespunzători metamerului cutanat afectat şi poate să se reactiveze sau nu în restul vieţii.În 80 – 90% din cazuri primoinfecţia este inaparentă clinic; în restul de 10 – 20% din cazuri, primoinfecţia herpetică se exprimă printr-un tablou clinic de regulă mai grav decât recidivele ulterioare.Perioada de incubaţie este de 3 – 12 zile, după care poate apare una din următoarele forme clinice :

a) gingivo – stomatita herpetică : apare la copii între 6 luni – 6 ani.Mucoasa bucală prezintă un enantem marcat ( culoare roşie carminată ) şi numeroase vezicule grupate caracteristic în buchete, unele erodate prin spargere şi formând eroziuni cu fond alb-gălbui, difteroid.Erupţia bucală este însoţită de febră, cefalee, astenie, sialoree şi adenopatie locală satelită.Se vindecă spontan în 3 – 6 săptămâni.

b) kerato – conjunctivita herpetică : se manifestă la nou-născutul infectat de la mama cu un herpes genital activ, ca o conjunctivită acută purulentă bilaterală gravă, care se poate complica cu opacifierea corneei ( leucoame ).

c) herpesul genital primar : apare în adolescenţă, la debutul activităţii sexuale.La bărbat are un aspect clinic mai puţin grav, identic cu cel al recidivelor ( pată eritematoasă cu un bu- chet de vezicule, însoţite de senzaţia de arsură ).La femeie aspectul clinic al acestei primoin- fecţii genitale este grav, extensiv, ocupând tot organul genital extern şi intern ( o vulvo-vaginită acută ) care apare eritematos, uneori edemaţiat, cu numeroase vezicule pseudo-purulente grupate şi extrem de dureroase, febră şi adenopatie satelită loco-regională.Uneori apare şi o cervicită herpetică erozivă.Vindecarea spontană necesită de asemenea între 3 – 6 săptămâni.

d) herpesul cutanat primar : se poate localiza absolut oriunde pe suprafaţa tegumentului, inclusiv pe scalp, palme, plante, etc. şi este identic cu recidivele.

e) forme grave de primoinfecţie herpetică : copii atopici pot dezvolta aşa-numita eczema herpeticatum, o erupţie generalizată de vezicule ombilicate pseudo-purulente cu tendinţă la confluare, pe un fond eritematos aproape eritrodermic, cu febră înaltă, stare generală profund alterată şi adenopatie generalizată.Boala necesită obligator terapie antiherpetică pe cale generală ( bucal sau i.v. ).

La adulţi bolnavi de SIDA sau cu imunodeficienţe congenitale grave se poate dezvolta de asemenea o erupţie herpetică generalizată, cu zone de necroză tegumentară, meningo-encefalită şi eventual o hepatită acută cu virus herpetic.

Meningo – encefalita herpetică a nou-născutului este rară dar gravă, cu risc letal înalt şi dificil de tratat. Se transmite de la mama cu primoinfecţie herpetică la nou-născut în cursul travaliului ( virusul fiind prezent în lichidul veziculelor herpetice ).În această situaţie particulară se indică naşterea prin cezariană.

Herpesul recurent se explică prin persistenţa virusului în stare latentă în ganglionii spinali posteriori tot restul vieţii.Reactivarea sa poate fi precipitată de evenimente care deprimă temporar capacitatea de apărare imună, cum sunt : expunerea exagerată şi intempestivă la soare sau ultraviolete artificiale, ciclul menstrual, stresul psihic, unele alimente, astenia, medicaţia imunodepresivă, etc.Localizările cele mai frecvente sunt labială şi genitală, dar cu sublinierea că herpesul poate să apară oriunde altundeva pe suprafaţa tegumentului sau a mucoaselor.

Erupţia recidivantă este precedată câteva ore de o senzaţie de jenă sau arsură discretă locală ( prin coafectarea terminaţiilor nervoase locale ) apoi se constituie o pată difuză de eritem activ pe suprafaţa căreia apar vezicule grupate „în buchet”. Acestea persistă câteva zile după care se crustifică şi în 7 – 14 zile erupţia dispare complet.De regulă apare şi o adenopa- tie locală moderat dureroasă.Este de remarcat că virusul se poate transmite interuman doar prin contactul direct cu lichidul veziculelor, purtător de virusuri, în perioadele de remisiune persoanele nefiind infectante.

Diagnosticul de certitudine îl aduce evidenţierea virusului pe medii de cultură celulare sau evidenţierea ADN-ului viral prin tehnica PCR, încă puţin uzuale la noi.Evidenţierea anticorpilor anti-herpetici în ser este simplă, dar nerelevantă de vreme ce majoritatea oamenilor sunt purtători virali.Din aceste motive, diagnosticul uzual este pur clinic.

Complicaţiile herpesului simplex constau în suprainfecţia bacteriană ( de regulă stafilococică ) care agravează tabloul clinic şi respectiv edemul limfatic cronic rezidual al buzelor sau genital, care apare după multiple recidive sau după tratamente locale interzise cu cortizonice.

Tratamentul herpesului simplex

Tratamentul este atât general cât şi local. Medicamentul iniţial creat este Aciclovirul, care după fosforilare inhibă ADN – polimeraza herpetică. Din aceeaşi familie fac parte Valaciclovirul, Ganciclovirul şi Famciclovirul.

Aciclovirul se administrează per os 1 g/zi ( 5 ori 1 tb a 200 mg ) timp de 5 – 7 zile, în perioada de erupţie.Ca tratament de prevenţie a recidivelor, dacă acestea sunt mai nume- roase de 4 per an, se indică 200 – 400 mg Aciclovir / zi timp de 3 luni.

Tratamentul topic este crema cu aciclovir aplicată de 4 ori pe zi, de preferinţă din stadiile cele mai precoce ale erupţiei.

Prevenirea recurenţelor se încearcă şi cu imunostimulatoare nespecifice de tip Isoprinosină 6 tb/zi timp de 15 zile.