Hepatita cronică cu virus CHepatita cronică cu virus C este o problemă de sănătate ce a apărut după 1990, o dată cu descoperireaacestui virus. Inaintea acestei date, există noţiunea de hepatită non-A non-B. Reprezintă o problemă importantă, deoarece descoperim acum cazuri de hepatită cronică datorate unor transfuzii efectuate inainte de cunoaşterea şi testarea pentru acest virus. După o hepatită acută cu virus C (cel mai adesea anicterică şi deci frecvent nediagnosticată), rata de cronicizare este de pană la 70-80% (foarte inaltă). Evoluţia naturală spre ciroza hepatică apare la aprox. 20-30% din cazuri.Epidemiologie.Se estimează că, pe plan mondial, sunt infectate cu VHC 170 milioane de persoane, cu o prevalenţă de 3%. In Romania, prevalenţa probabilă se situează intre 4 şi 7 %.Transmiterea VHC.Persoanele infectate cu VHC reprezintă sursa de infecţie cu acest virus, indiferent dacă ele au sau nu manifestări de boală hepatică. Transmiterea parenterală constituie principala cauză de infectare, prin transfuzie de sange nesecurizat VHC sau prin utilizarea de droguri injectabile. Introducerea screening-ului sangelui transfuzat a redus intr-o manieră importantă acest risc, anterior anului 1990 incidenţa hepatitelor C posttransfuzionale ajungand la 90 – 95% din cazuri. Toxicomanii utilizatori de droguri injectabile sunt infectaţi VHC in proporţie de 50 – 80%, ca şi hemofilicii (60– 80%). Alte căi parenterale de transmitere a VHC includ transplantul de organ, hemodializa, infecţiile nosocomiale (instrumentar nesterilizat), dar cu frecvenţă foarte mică, precum şi infectarea prin expunere ocupaţională (in chirurgia generală, ortopedică, stomatologie).Transmiterea non-parenterală se face pe două căi: sexuală (care are o frecvenţă redusă şi pare a fi facilitată de coinfecţia HIV, şi transmiterea verticală. Aceasta se produce de la mamă la nou-născut, cu o frecvenţă de 3– 6% sau 10 – 17%, in funcţie de absenţa sau respectiv prezenţa coinfecţiei HIV la mamă. Calea intrafamilială nonsexuală (3 – 10%) intervine mai ales in condiţiile unei viremii inalte. In 30 –40% din cazuri, nu poate fi demonstrată calea de transmitere a VHC.Sursa de infecţie:este omul bolnav. In ciuda unei anamneze exacte, la aprox. 30-40% din cazuri o sursă potenţial infectantă nu se poate decela, de aceea se caută alte posibile căi de transmitere a infecţiei.Receptivitatea populaţiei la infecţie este generală, avand in vedere că nu există o vaccinare impotriva hepatitei C.Privind prevalenţa infecţiei cu virus C in populaţie, studiile epidemiologice sunt destul de puţine, dar se poate lua ca apreciere prevalenţa infecţiei C la donatorii de sange neplătiţi. Astfel, prevalenţa merge de la aprox . 0,5% in Europa de Nord, la 1% in Italia, Franţa, cat şi la noi (un studiu multicentric Timişoara - Tg Mureş a arătat o prevalenţă de0,5-1% ) şi pană la 4-5% in Egipt. Prevalenţa anti HCV intr-un studiu in populaţie generală asimptomatică realizat in Ardeal a arătat o prevalenţă de 7%.PatogenieVirusul hepatitei C este un virus de tip ARN, inrudit cu virusurile din familia Flaviviridae şi Pestiviridae, şi este format dintr-o anvelopă lipidică, la exterior, şi o nucleocapsidă ce conţine şi ARN-VHC. Are o mare variabilitate genetică, cu existenţa a cel puţin şase genotipuri, cu răspandire geografică şi implicaţii clinice diferite. Aşa se explică dificultatea realizării de vaccinuri, răspunsul după terapia cu interferon, evoluţia uneori severă a bolii hepatice, frecvenţa crescută a infecţiei cronice cu VHC, aspecte reunite mai ales la genotipul I b.VHC este un virus citopatogen, care determină leziuni hepatocitare prin acţiune toxică virală directă şi prin mecanism mediat imunologic. In principal, intervine imunitatea mediată celular, prin mecanism specific antigen dependent, respectiv mecanism nespecific. Incapacitatea eliminării VHC face ca persistenţa acestuia să conducă la progresia leziunilor in cadrul unei hepatite cronice şi ulterior la ciroză hepatică.Istoria naturală a infecţiei VHC.Obişnuit, episodul acut de infecţie VHC evoluează subclinic, icterul fiind prezent numai la 10% din cazuri. Aspectul de hepatită acută fulminantă este rar intalnit, dar boala imbracă o formă acută severă cand infecţia se grefează pe fondul unei hepatopatii cronice necunoscute, cand se produce o coinfecţie VHB-VHC sau la primitorii de transplant hepatic. Evoluţia este marcată de procentul mare alcronicizării bolii hepatice (70 – 80%) şi de dezvoltarea cirozei(20%) după un interval mediu de trei decenii.

Carcinomul hepatocelular (3– 4%) şi ciroza, explică marea majoritate a deceselor la cei cu hepatită post -transfuzională cu această etiologie. Este o caracteristică dezvoltarea lentă a unei boli hepatice progresive cu final sever, un număr important de persoane cu infecţie neprogresivă sau boală hepatică cronică uşor progresivă rămanand necunoscut. Factorii de prognostic negativ privind rapiditatea progresiei bolii sunt: genotipul I b, nivelul ridicat al viremiei şi gradul diversităţii genetice a virusului (cvasispeciile), transmiterea transfuzională a VHC, imunodeficienţa, co-infecţia cu VHB sau HIV, consumul abuziv de alcool.In Romania prevalenţa genotipului 1 este de peste 99%.Apariţia cirozei este favorizată de: varsta peste 40 ani, consumul zilnic de alcool de minimum 50g şi sexul masculin, infecţia asociată transfuziei, coinfecţia VHB sau HIV. Dacă in ciroza compensată supravieţuirea este de 90% la 5 ani, proporţia se reduce la 50% la 5 ani de la decompensare.Tabloul clinic al hepatitei cronice cu virus C este cel mai adesea şters sau absent. Un semn destul de caracteristic este astenia persistentă, nejustificată de efortul fizic sau psihic depus, fatigabilitate, inapetenţă, mialgii, dureri in hipocondrul drept. Un sindrom dispeptic nesistematizat poate, uneori.Toate acestea denotă o anumită severitate a bolii, manifestările specifice de suferinţă hepatică (icter, hepatosplenomegalie) fiind prezente in stadiul avansat de evoluţie.Alteori, in această hepatită cronică pot apărea manifestări extrahepatice, considerate ca expresie a unor tulburări imunologice: purpura trombocitopenică, artralgii, poliarterita nodoasă crio -globulinemia, mixtă, sindromul Sjogren, tiroidita autoimună, glomerulonefrita membranoasă, hepatita autoimună şi diverse alte manifestări cutanate de tip lichen plan, , ulceraţiile corneene.Alte asocieri ale VHC cu: carcinomul hepatocelular (50 – 75% din carcinoamele hepatocelulare sunt VHC pozitive), co-infecţia cu VHB (5 –10%).Evaluarea biologică necesară in faţa unei suspiciuni de hepatită cronică o reprezintă explorarea biologică hepatică (pe cele 4 sindroame descrise şi la hepatita B) şi căutarea etiologiei. De remarcat că, in hepatita C, valoarea transaminazelor poate avea valori oscilante in timp (ceea ce nu inseamnă neapărat modificarea evoluţiei bolii), cat şi faptul că există destul de numeroase cazuri de hepatită cronică C cu valori normale sau cvasinormale ale transaminazelor (GOT, GPT). Pentru stabilirea etiologiei, se utilizează uzual anticorpii anti HCV (prin tehnici ELISA a III-a cu o sensibilitate de 97%). Testele actuale permit decelarea seroconversiei, cu apariţia acestor anticorpi la două săptămani de la momentul infectant. Tehnicile actuale nu permit decelarea antiVHC in primele două săptămani de la acest moment (fereastră serologică), de unde riscul reacţiilor fals-negative, inclusiv la imuno -deprimaţi. Persoanele suspecte de infecţie VHC necesită iniţial testare ELISA generaţia a III-a. Prezenţa anticorpilor anti HCV semnifică trecerea prin hepatită C, fără a ne informa asupra vindecării. Dar prezenţa de anti-HCV, impreună cu transaminaze modificate semnifică de obicei infecţie activă. In caz de dubiu se recomandă determinarea viremiei.Determinarea viremiei se face prin PCR, ARN, HCV. Aceasta va cuantifica şi nivelul viremiei, necesar in general pentru terapie.Pentru evaluarea leziunilor extrahepatice se vor determina crioglobulinele (pentru diagnosticul de crioglobulinemie), proteinuria, sedimentul Addis, clearence-ul cu creatinină (pentru glomerulo -nefrită). Asocierea dintre hepatita cronică C şi hepatita autoimună nu este rară, de aceea se vor determina şi ANA, LKM1 şi SMA.Evaluarea morfologică a hepatopatiei cronice se face prin PBH, ea permiţand stadializarea bolii şi decizia terapeutică. Ceea ce este oarecum tipic hepatitei cu virus C este prezenţa leziunilor lobulare, cat şi prezenţasteatozei (chiar in absenţa alcoolismului). Afectarea hepatică cronică este caracterizată prin prezenţa unor foliculi limfoizi in spaţiul port, afectarea biliducturilor, dezvoltarea unor leziuni steatozice ale corpilor Mallory, alături de un proces necroinflamator portal, periportal sau lobular şi identificarea imunohistochimică a ARN VHC in hepatocitele infectate. Gradul fibrozei orientează asupra severităţii acestei afectări şi a evoluţiei cirogene.Genotiparea VHC poate oferi informaţii privind severitatea bolii hepatice şi răspunsul potenţial la tratamentul antiviral (genotipul 1 b cel mai dificil tratabil.). In Romania, aproape exclusiv pacienţii sunt infectaţi cu genotipul 1b.

Diagnosticul de boală se face pe tabloul clinic (cand există), pe explorarea biologică şi mai ales etiologică, pe stadializarea histologică. Asocierea cu infecţia cu virus B este posibilă, la fel cu hepatita autoimună.Evoluţia bolii este de lungă durată, considerandu-se că timpul mediu de la infecţie şi pană la ciroză este de aprox. 15-20 de ani, adeseori chiar mai mult.Complicaţiile posibile sunt evoluţia spre ciroza hepatică (destul de frecvent) şi hepatocarcinom (cel mai adesea pe fondul de ciroză), cat şi existenţa purpurei, a glomerulonefritei cu evoluţie spre insuficienţa renală cronică, precum şi a altor boli autoimune (tiroidiene, cutanate etc.).Tratamentul hepatitei cronice cu virus C cuprinde măsuri generale şi medicaţie. Măsurile generale pentru un astfel de bolnav cuprind un regim de viaţă apropiat de cel al unui individ normal. Activitatea fizică uşoară(mişcarea) nu va fi contraindicată. Repausul la pat in mod prelungit nu a dovedit a aduce beneficii. In formele uşoare şi moderate, bolnavul poate să-şi continuie activitatea profesională, mai ales in meserii fără eforturi fizice deosebite.Se va contraindica in mod absolut consumul de alcool, datorită efectului sinergic hepatotoxic.Dieta este apropiată de cea a individului normal, recomandandu-se aport suficient de proteine, vegetale şi fructe. Administrarea de medicamente va fi evitată pe cat posibil, din cauza efectului hepatotoxic al multor medicamente.Medicamentele “hepatotrope” nu modifică evoluţia bolii şi nu au efect antiviral. Se pot folosi: Essentiale forte, Liv 52, Lagosa, Endonal etc.Terapia medicamentoasă este axată la ora actuală pe interferon şi ribavirină. Scopul tratamentului este cel al eradicării VHC exprimat prin răspuns susţinut (24 de săptămani de la sistarea tratamentului): normalizarea aminotransferazelor şi negativarea ARN VHC (PCR negativ), cu imbunătăţirea tabloului histologic.In mod clasic se indică această terapie in boala activă , cu fibroză mai mare sau egala cu 1, cu transaminaze crescute sau normale, in absenţa cirozei decompensate şi la cazuri cu viremie prezentă (PCR ARN HCV+).Există mai mulţi parametri care prezic un răspuns bun la terapia cu IFN: varstă tanără, sexul feminin, boală recent contactată, nivel viremic jos, absenţa cirozei, absenţa unor leziuni histologice severe, absenţa colestazei infecţie cu alt genotip decat I b, , concentraţie redusă a fierului in ficat, absenţa obezităţii. In acest algoritm, cu cat avem mai mulţi parametri“buni”, cu atat şansa răspunsului la terapie este mai mare.a) Monoterapia cu interferon – a fost schema iniţială de tratament;b) Terapia combinată: Interferon şi Ribavirină – a fost etapa istorică următoare de terapie a hepatitei cronice;c) Terapia combinată Peg Interferon şi Ribavirină este standardul actual al terapiei hepatitei cronice C. PegInterferonul este un Interferon pegilat, ceea ce permite o degradare şi eliminare lentă a acestuia şi deci posibilitatea menţinerii unui nivel plasmatic crescut chiar in condiţiile administrării lui săptămanale.Schema de tratament este Peg Interferon + Ribavirină pentru 12 luni in genotipul 1b. Preparatele de Peg Interferon existentele sunt Peg Intronul 1,5 microg/kg corp/săpt. şi respectiv Pegasys 180 microg/săpt. (indiferent de greutatea corporală). Răspunsul virusologic se poate aprecia precoce la 3 luni, cand viremia scade la responsivi la nivele nedetectabile sau de mai mult de 100 ori faţă de valorile iniţiale.In cazul lipsei de răspuns virusologic la3 luni, terapia se sistează.Ribavirina se administrează oral, in doză de 1000-1200 mg/zi (5 sau 6 tablete): 1000 mg/zi la cei sub 70 kg şi 1200 mg/zi la cei peste. Efectele adverse, ale Ribavirinei poate da o anemie hemolitică moderată (se vor monitoriza lunar hemograma şi reticulocitele).Factorii predictivi pentru răspuns terapeutic bun sunt următorii:- varsta tanără, sub 40 ani- absenţa cirozei şi un scor histologic mic al fibrozei- genotipul II sau III- incărcarea virală joasă (sub 2 mil.copii/ml)- sexul feminin- absenţa obezităţii.

Nutritia unei persoana care sufera de hepatita C O alimentatie sanatoasa este un lucru bun mai ales pentru cei care sufera de o boala cronica.Alimentatia corecta influenteaza in bine multe boli cornice cum ar fi cele ale inimii,circulatiei, ,ficatului,stomacului,intestinelor sau a pancreasului.O dieta speciala nu este insa necesara in hepatita cronica,atat timp cat ficatul isi rezolva fara probleme multele sale sarcini.Restrictiile devin necesare in cazul cirozei avansate,cand ficatul nu mai poate in intregime sau corect prelucra alimentele,sau nu mai poate decat partial dezintoxica organismul.Se stie astazi din cercetarile stiintifice,dar si din cazurile practice ca dietele nu numai ca nu influenteaza pozitiv procesul de vindecare dar produc cel mai des carente prin alimentatia gresita.Odata ce sunt diagnosticati cu hepatita,pentru majoritatea pacientilor supravegherea atenta a dietei devine o parte esentiala a tratamentului.Intelegerea impactului dietei asupra ficatului este necesara atat din partea pacientului cat si a familiei.Riscul de aparitie a complicatiilor hepatitei poate fi redus cu ajutorul unei diete adecvate.La pacientii cu hepatita cronica,dieta si nutritia joaca un rol esential in prevenirea complicatiilor ce pot afecta in mod suplimentar ficatul.Prin urmare,in urma stabilirii diagnosticului de hepatita,,consultarea unui nutritionist este un element important al regimului de viata dedicate imbunatatirii starii de sanatate.Un aspect fundamental al regimului pentru hepatita este evitarea bauturilor alcoolice de orice tip.In conditiile in care aceasta regula nu este respectata,aparitia cirozei hepatice este frecventa si poate duce la decesul persoanei.Prin urmare,consumul de alcool nu este recomandat,iar evitarea sa completa este cea mai buna optiune pentru bolnavii de hepatita.In plus bolnavii trebuie sa respecte unele recomandari nutritionale pentru a controla luarea excesiva in greutate sau slabirea organismul-ui.Regimul pentru hepatita este cel putin normocaloric,bogat in protein, dar sarac in grasimi pentru a cruta ficatul..Cum arata o alimentatie completa usoara?Prin alimentatia completa usoara nu se incearca sa se obtina efecte terapeutice ci serveste la evitarea simptomelor de apasare,suprasatietate,greata,balonare sau diaree.Acest fel de alimentatie se deosebeste de alimentatia normala prin aceea ca toate alimentele ce sunt greu asimilate,se exclude..Fiecare pacient trebuie insa,sa decida singur care alimente ii cad bine si care nu.Pregatirea alimentelor are de asemenea o importanta deosebita.Alimentele prajite tare sunt mai greu de digerat decat cele fierte de ex:ca atare se prefera fierberea,pregatirea pe gratar,sau in folie de aluminiu si cuptorul cu microunde..Pentru o usoara asimilare este de o mare importanta timpul de stationare in stomac.Acesta este in stransa legatura,printre altele cu continutul de grasimi,consistenta alimentelor dar si cu motorica stomacului.Un timp scurt de stationare il au alimentele fluide sau pasate la fel ca bauturile,supele si sosurile.Alimentatia sanatoasa trebuie sa fie completa si variata.Acesta este cazul cand planul nostru alimentar cuprinde alimente din toate 7 grupele.Diferite alimente livreaza substante vitale in cantitati diferite.Proteinele,grasimile,glucidele,substante minerale,vitaminele, si apa trebuie sa se afle intr-o anumita corelare unele cu altele,pentru ca sa se poata contribui la buna functionare a organismului.Proteinele,date fiind calitatile lor energetice si plastice,joaca un rol deosebit in viata celulelor,fapt ce impune includerea in alimentatie.Ele raspund necesitatilor celor trei functiuni fundamentale ale materiei vii:nutritie,crestere si reproducere.Proteinele de buna calitate provin din alimente de origine animala:pe de o parte carne,mezeluri,oua iar pe de alta partedin lapte si din branzeturi.Unele alimente vegetale(legumele uscate,cerealele,painea)contin mici cantitati de proteine iar valoarea lor biologica este inferioara celor animale.De aceea este indicat ca cea mai mare parte a proteinelor sa fie obtinute din surse animale decat din surse vegetale. MineraleleOrganismul uman contine aprximativ 25 de minerale esentiale,unele aflate in cantitati relativ mari-minerale,altele in doze mai mici-oligoelemente,dar toate la fel de importante pentru buna functionare a organismului.Dintre minerale doua sunt cele care se gasesc in corp in cantitati mai mari:calciul(2% din greutatea corporala)si fosforul(1,5%din greutate),ambele prezente in dinti si oase.Fierul nu

reprezinta decat 0,006% din greutate,deci cca 4,2 grame,dar asta nu insemna ca este mai putin important.Prezent in moleculele de hemoglobina,el este cel care duce oxigenul de la plamani catre tesuturi.In cazul bolnavilor de hepatita C sunt recomandate zilnic multe alimente din grupele 1-5,putine alimente din grupele 6 si 7.Alimentele din grupa 6 trebuie consumate alternative cu preferinta , pestele marin.

In regimul alimentar al unei persoane care sufera de hepatita C exista si o combinare a alimentelor ceea ce semnifica cantitatea unei singure zile.Din grupa 1 de alimente recomandate pentru o persoana care sufera de hepatita c sunt sunt cca 5 felii de paine pe zi si 1 portie de paste,orez sau 1 portie de cartofi pe zi.Din grupa 2 se recomanda macar 1 portie de legume(cca 200g)si 1 portie salata(cca 80g);Din grupa 3 cel putin 2 portii de fructe pe zi;Din grupa 4 cel putin 1,5 l apa,suc de fructe diluat,ceai;Din grupa 5:1/4 l lapte degresat,3 felii de branza;Din grupa 6 se recomanda zilnic alternative 1 portie din aceasta grupa(maxim 2 ori/saptamana 1 portie carne(cca 150g);maxim 2 ori/saptamana peste marin(cca 150g);3 oua pe saptamana);Din grupa 7 sunt recomandate cel mult 40g grasime de unt pe zi(=2 linguri de unt sau margarina,1 lingura de ulei).De asemenea pe langa regimul alimentar al unui bolnav de hepatita C,in formele severe ale hepatitei se recomanda un regim de spitalizare periodica,iar in celelalte forme 12-14 ore de repaus la pat zilnic,permitand in perioadele de remisiune-in formele usoare o activitate profesionala cu program redus si fara expunere la surmenaj si eforturi fizice mari.Tratamentul igieno-dietetic consta in:

evitarea eforturilor fizice excessive alimentatie completa si echilibrata,suficienta caloric,administrate in prize mici,la ore regulate

si individualizata iin functie de preferinte sau restrictii dietetice determinate de alte afectiuni excluderea bauturilor alcoolice

Dieta bolnavului de hepatita trebuie sa fie bogata in proteine,pentru a sustine repararea celulelor hepatice.In prezent,nutritionistii recomanda un raport zilnic de 120 grame de proteine. Aporturile adecvate de proteine sunt importante pentru a construi si mentine masa musculara si pentru a contribui la vindecare.Aporturile trebuie adaptate la greutatea corporala.Aproximativ 0,8 grame de proteine/kgcsunt recomandate pentru pacientii cu hepatita,cu exceptia cazului in care apare o complicatie a cirozei(encefalopatie).Cauza acestei atingeri a encefalului nu este cunoscuta cu exactitate,dar se pare ca o restrictie a proteinelor animale din dieta si adoptarea unei diete vegetarine joaca un rol in redobandirea capacitatilor mentale. Ficatul joaca un rol important in metebolismul fierului,deoarece este principalul organ care stocheaza acest metal.O dieta normala contine 10-20 mg de fier.Doar 10% din aceasta cantitate este eliminata din organism.Pacientii cu hepatita cronica au uneori dificultati in excretia fierului,ceea ce poate duce la acumularea excesiva in ficat,sange si alte organe.Dar,excesul de fier poate fi daunator ficatului.Din acest motiv, pacientii cu un nivel ridicat de fier seric,sau care sufera de ciroza ar trebui sa evite luarea suplimentelor. O mare parte din pacientii suferinzi de hepatita C dezvolta in cele mai multe cazuri ciroza hepatica de aceea este foarte necesar acordarea unei mai mari atentii dietei recomandate pentru acesti pacienti.Desi ciroza este ireversibila,cu ajutorul unui tratament adecvat,simptomele pot fi controlate. O parte importanta a tratamentului consta in renuntarea completa la alcool.Regimul alimentar este la fel de important in controlarea bolii.De obicei,pacientii sunt avertizati in legatura cu infectiile grave

ce pot transmite bacteria Vibrio vulnificus.De asemenea,ei trebuie sa limiteze cantitatea de sare ingerata,pentru a evita retentia de lichid. O dieta saraca in grasimi si bogata in fructe si legume proaspete este de obicei recomandata pentru pacientii cu ciroza.Acizii grasi Omega-3,care se gasesc in pestele gras(somon) si in unele uleiuri vegetale sunt recomandati datorita proprietatilor pentru ficat.Alimentatia bolnavilor de hepatita C trebiuie sa fie bogata in carbohidrati(paine,cereale,leguminoase uscate,paste fainoase,orez)care furnizeaza energia necesara organismului. Aportul de proteine trebuie sa fie normal sau crescut (cu exceptia unei come hepatice),pentru a repara si mentine tesuturile corpului,inclusiv tesutul hepatic.Bolnavii de ciroza au uneori tendinta de a tolera mai bine proteinele din lactate si plante decat cele din carne. Carentele de vitamine si minerale(zinc,calciu,magneziu)se pot manifesta la pacientii cu ciroza, necesitand administrarea de suplimente.Este important ca suplimentele de vitamine si minerale sa nu fie luate decat la indicatia medicului deoarece supradozele sunt toxice.Bolnavii de ciroza au uneori dificultati in digerarea si absorbtia grasimilor la 25% din totalul caloriilor (cca 40-70 grame zilnic).In mod normal cantitatea de sare ingerata trebuie limitata la bolnavii de ciroza.Sarea determina retentia de lichide in organism,ducand la ascita,des intalnita in cazurile de ciroza.Numeroase alimente contin mult sodium,adaugat in timpul procesului de fabricare.Carnea,branza si alimentele gata preparate din comert,supele si legumele conservate,snacks-urile si biscuitii contin mai mult de 1000 miligrame intr-o singura portie.Tinand cont ca un bolnav de ciroza trebuie sa limiteze sarea la 2500 miligrame pe zi,aceste produse lasa putin loc pentru alte alimente mai nutritive. Exista cateva reguli generale in alimentatia unui bolnav si anume acesta trebuie sa evite cu desavarsire consumarea alcoolului,trebuie sa se limiteze cantitatea de sare ingerata,evitarea meselor abundente iar preferintele alimentare ale pacientului trebuie sa fie luate in considerare.

Obiectivele dietei constau in corectarea echilibrului de lichide si electroliti,promovarea regenerarii celulelor hepatice si corectarea deficientelor nutritionale.

Alimente recomandate Alimentatia unui bolnav presupune consumul de proteine:-carne de vita sau pasare(fiarta sau la gratar: )

peste alb lactate-lapte dulce,iaurt,branza de vaci oua(fierte,eventual fara galbenus)

Glucide: paine alba(prajita sau veche de o zi) fainoase:orez,gris,macaroane.fidea(fierte bine) zarzavaturi si legume proaspete:morcovi,dovlecei,fasole verde(sub forma de pireuri) budinci dulciuri concentrate:miere,zahar,gem,dulceata prajituri de casa fructe(fierte sau coapte,fara coji sau samburi)

Lipide unt,uleiuri vegetale,margarina

Alimente nerecomandateBauturi: toate tipurile de bauturi alcoolice bauturile carbogazoase sau prea reciProteine :

carne grasa(porc,oaie,rata,gasca) carne afumata,sarata sau conservata

mezeluri peste sarat,afumat,conservat sau prajit oua prajite,maioneza,galbenus de ou in exces(mai mult de 2 pe saptamana) branzeturi grase,sarate sau fermentate

prajeli,tocaturi Glucide:

cartofi prajiti paste fierte insufficient leguminoase boabe(fasole,mazare,linte,bob) legume tari:ridichi,varza,gulii,castraveti,conopida(in special nefierte) prajiturile cu unt sau nuci,placinte cu grasime,gogosile

Lipide:

untura,slanina,grasime prajita sosuri grase

Diverse:

oleaginoase (nuci,alune,arahide,migdale) sare(peste 5 g pe zi) condimente:piper,boia,hrean,ardei iute,mustar,otet,ceapa cruda sau prajita,usturoi

Consumul de fructe si legume proaspete reprezinta o sursa importanta de agenti antioxidanti importanti pentru regenerarea celulara,aport mineral si nutritiv si totodata un aport de fibre ce combat constipatia.sunt permise toate fructele,mai putin citricile in cazul pacientilor ce prezinta varice esofagiene,merele acre,alunele si nucile.De asemenea pe langa o alimentatie adecvata bolii pe care o are pacientul este foarte important si tratamentul pe care il urmeaza,mai ales medicamentele care sunt indicate de medic pentru controlul durerilor.Concluzii Hepatita C este o boala a ficatului cauzata de virusul hepatitei C,care se poate lua prin contact cu sangele unei persoane infectate.Cele mai frecvente simptome sunt:icter,oboseala,dureriabdominale,lipsa apetitului,urina inchisa la culoare,greata.Este bine de stiut ca,cei care sunt supusi riscului hepatitei C sunt vulnerabili si in fata hepatitei A si hepatitei B.De aceea de cele mai multe ori specialistii recomanda consultarea medicului inainte de vaccinarea impotriva hepatitei A sau B.Din nefericire nu exista si un vaccin impotriva hepatitei C! Pentru a te proteja nu trebuie sa iti injectezi niciodata droguri deoarece seringile pot infectate,nu trebuie impartite cu alte persoane periuta de dinti,aparatul de ras sau oricare alte lucruri personale care ar putea avea sange pe ele.De asemenea,hepatita C se poate transmite si in momentul cand iti faci un tatuaj mai ales daca cel care face tatuajul nu respecta reguli stricte de igiena. Virusul hepatitei C se poate transmite si prin contact sexual atunci cand nu ai un partener stabil. In cele mai multe cazuri virusul hepatitei C,NU se raspandeste prin alaptare,stranut,imbratisari sau pupat,tuse,impartirea tacamurilor si a paharelor,mancare sau apa. De cele mai multe ori,hepatita C nu este luata prea in serios,avand in vedere ca majoritatea celor care au aceasta infectie poarta virusul pana la sfarsitul vietii.Desi cineva sufera de afectiuni ale ficatului,se poate intampla sa nu se simta rau,dar de aici pana la ciroza mai e doar un pas.De aceea este foarte important ca toti bolnavii de hepatita C sa urmeze un regim strict intrucat acesta le asigura mai multi ani de viata,insa trebuie acordata o mare atentie si tratamentului medicamentos pe care pacientul il urmeaza.

In concluzie,este foarte important ca toti oamenii sa isi faca cel putin o data la 6 luni un set de analize complete pentru a-si tine sub control starea sanatatii.

.