HEPATITA• Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau 

toxică a ficatului care constă în distrugerea celulelor hepatice. Există mai multe forme ale bolii ca: Hepatită A, Hepatită B sau Hepatită C. Indiferent de agentul cauzal, boala se manifestă la început prin simptome nespecifice, uneori febră ușoară, lipsa apetitului, emeză (grețuri, vomitări), scăderea randamentului fizic și psihic, ca și dureri abdominale, urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă și apar forme icterice. Boala produce de regulă în final ciroză, sau cancer de ficat. După incindența bolii, România se află printre primele locuri în Europa, din cauza costului ridicat al tratamentului, conform programului Casei Naționale de Sănătate, numai 1% din bolnavi sunt tratați cu medicație antivirală.

Hepatita AEste cea mai frecventă şi se întâlneşte de regulă la copii, cu excepţia sugarilor, şi la adultul tânăr, fiind foarte rară la bătrâni. Remarcate încă din secolul al V-lea î.e.n de către Hipocrat, formele contagioase de icter au fost înregistrate frecvent în secolul XVII şi XVIII cu ocazia campaniilor militare din Flandra, a războaielor lui Napoleon, purtând denumirea de “icter soldăţesc”.

Hepatita A – Patogenie În cazul hepatitei A, calea principală de transmitere este cea digestivă. Astfel, virusul conţinut în diversele produse este vehiculat prin:-   mâini murdare, prin intermediul cărora virusul ajunge la gură sau contaminează diverse alimente; mâinile mai pot fi contaminate după folosirea closetului. De aceea, este foarte important să se utilizeze corect şi igienic closetele publice, ţinând cont de spălarea mâinilor după folosirea closetului şi înaintea consumului de alimente;-  apa de băut din  fântâni neigienic întreţinute sau din apele de suprafaţă, contaminate cu ape reziduale murdare. Apa de băut necorespunzătoare nu trebuie folosită nici la spălatul vaselor şi nici la mâncare dacă nu este fiartă. Atunci când nu suntem siguri că o apă este bună de băut trebuie să o fierbem sigur;-  alimentaţia  neigienică se referă la consumul de alimente nespălate, cum ar fi fructele şi zarzavaturile şi la alimentele contaminate ca de exemplu laptele;- folosirea diverselor obiecte contaminate şi manipulate de bolnav cum ar fi: jucării, rufărie, termometre, vase de noapte, closete, etc. ;-    comportamentul neigienic care creează insalubritate ca: depunerea neigienică a urinei şi fecalelor în afara closetelor, scuipatul pe jos depozitarea gunoaielor în mod necorespunzător, etc. ;- muştele, de asemenea, pot constitui calea de transmitere prin contaminarea alimentelor neprotejate.

Tratament hepatita A – simptomaticvărsăturile se combat cu antiemetice; la cei cu toleranta alimentara sau anorexie totala se administreaza I.V. glucoză sau în perfuzie sau injecţii timp de 5-7 zile.

pentru prurit se folosesc loţiuni cu alcool mentolat 2-3 %;

 în formele colestatice trebuie câştigat timp folosind tubaje duodenale, perfuzii cu glucoză şi vitamine, iar în cazurile rebele abia după 1-2 luni se poate recurge la Prednison 1-1,5 mg/kg şi zi.

HEPATITA B• În România ponderea hepatitei B este 

de 22 % din totalul cazurilor, dar diferă după grupurile de vârstă: 10,6 % la copii până la 15 ani, pe când la adulţii de peste 30 de ani proporţia hepatitei B este 43 %.

• În ultimile decenii s-a înregistrat o creştere a morbidităţii prin hepatita B.  Acest lucru se datorează multiplicării manoperelor medicale, creşterii numărului de transfuzii de sânge şi derivate şi înmulţirea centrelor de dializă, folosirii drogurilor pe cale parenterală, aglomerării urbane şi transmiterii venerice, creşterii conţinue a purtătorilor cronici. 

In funcţie de răspunsul imun infecţia cu VHB poate evolua sub următoarele aspecte:         – starea de purtător sanatos la subiectii cu toleranţă imunologică completă, adică neproducerea de anticorpi.         – boala inaparentă la subiecţii cu răspuns imun direct.         – forma fulminantă, de obicei letală, cu producerea masivă, precoce de anticorpi, şi necroză hepatică.         – boala cronică, cu deficit imun care determină şi manifestări extrahepatice: poliartrită, exantem, unele glucorulonefrite subacute sau cronice, etc. Forma cronică de hepatită B se caracterizează prîntr-o activitate a imunitaţii celulare cu imposibilitatea de a elimina VHB.  Evoluţia în conţinuare poate fi spre ciroza sau spre cancer primar hepatic (prin integrarea ADN viral în genomul hepatic).

Pacienţii cu hepatita B sunt trataţi cu o combinaţie a următoarelor medicamente:

Interferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care se administrează injectabil, timp de un an. Există două tipuri de preparate: 

• Interferon Standard (se administrează 5-10MU de trei ori pe săptămână timp de 6-12 luni)

•  Interferon Pegilat (la pacienţii cu AgHBe negativ se administrează 180 μg pe săptămână timp de 48 de săptămâni.

Lamivudina: acest medicament, adesea folosit în combinaţie cu interferonul, se administrează oral într-o singură doză pe zi (100mg la 24h, timp de 52 de săptămâni); în general, este bine tolerat, dar în unele cazuri a fost înregistrată agravarea afectării hepatice. Ca şi rezultate obţinute cu acest medicament avem:

HEPATITA C În momentul actual, hepatita C este, probabil 

cea mai frecventă cauză de hepatită cronică, ciroză şi carcinom hepatocelular în lume. In 2010 s-a determinat că la nivel mondial 1 din 12 persoane este infectată cu virusul hepatitei C. România este pe primul loc în Europa ca şi număr de bolnavi de hepatită. 

Un studiu din 2009 efectuat în Romania a identificat peste două milioane de români infectaţi. Dintre aceştia, doar 4500 de pacienţi/an sunt trataţi prin programele Casei Naţionale de Sănătate, datorită faptului că tratamentul medicamentos este scump, ceea ce inseamnă foarte puţin. De aceea este bine sa ştiţi că există şi alte substanţe active împotriva virusului hepatitei C şi a efectelor sale distructive asupra ficatului, substanţe făcute de Natură şi „împachetate” în ceea ce unii numesc buruieni.

Hepatita C – Transmitere1. Grupe de riscPosibilitatea de infectare cu HCV este crescută în anumite grupuri de risc bine definite:-          utilizatorii de medicamente intravenoase;-          persoanele care au primit transfuzii de sânge;-          hemofilici;-          pacienţii supuşi hemodializei;-          personalul medical cu expunere profesională la sânge;-          tatuaje şi piercing.În mod clar, transmiterea HCV pentru aceste categorii se face prin expunere parenterală la virus.Riscul transmiterii pe cale sexuală a HCV poate fi apreciat examinând populaţii cu diferite comportamente sexuale. La homosexuali, riscul de contaminare a fost asociat cu creşterea numărului de parteneri. La prostituate, riscul de a dobândi infecţia HCV a fost asociat cu numărul crescut de parteneri, antecedente de alte boli transmisibile pe cale sexuală, neutilizarea prezervativului şi activităţi sexuale ce implică traumatisme.De asemenea, cei expuşi unei convieţuiri de lungă durată cu un membru al familiei infectat sau care utilizează medicamente injectabile, constituie un grup cu risc crescut de infecţie HCV.

Hepatita C – Semne şi simptome

• Mulţi pacienţi cu hepatită cronică C sunt complet asimptomatici. Atunci când simptomele sunt prezente, sunt de obicei uşoare, nespecifice şi intermitente.

• Simptomele includ:- oboseala;- sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreaptă);- greaţă;- inapetenţă (scăderea apetitului alimentar);- dureri musculare;- dureri articulare.

• Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie uşoară (creşterea ficatului în dimensiuni). Unii pacienţi au steluţe vasculare (nişte pete roşii sub formă de stea) sau eritem palmar (palma roşie pătată).

Tratarea Hepatitei CTratamentul afectiunii hepatice C are ca scop primar vindecarea – 

adica eradicarea completa a viruslui, si implicit, cresterea calitatii vietii. Obiectivul secundar este de a opri evolutia catre ciroza si cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibila.

Tratamentul cuprinde trei aspecte:  - regimul – sunt recomandate evitarea alcoolului si curele cu vitamina E;-vaccinarea – impotriva virusului hepatic A, a virusului hepatic B si, anual, impotriva gripei, intrucat suprainfectia cu acestea pot cauza complicatii fatale;-medicatia antivirala:– Interferon– Ribavirina – prescrisa numai impreuna cu interferon