Colin Falconer

Harem

Pardelâri mikunad dar kast-i-Káysar ankčbút.P ianjenul îşi ese plasa în palatul Cezarilor.ă ţ Verset din Sa´adi.

- HAREM -

Mul umiriţ

Nici o carte nu se scrie singur . Aş vrea, ca întotdeauna, să ă mul umesc impresarilor mei, Tim Curnow din Sidney şi Antheaţ Morton-Saner din Londra, pentru ajutorul şi încuraj rile lor, luiă Anne Mullarkey şi colaboratorilor ei la Biblioteca Australiei de Vest, care mi-au pus la dispozi ie numeroasele c r i necesareţ ă ţ pentru documentare; personalului s lii de lectur de la Britishă ă Museum, pentru ajutorul acordat în depistarea lucr rilor deă referin ; so iei mele Helen, pentru încurajarea şi r bdareaţă ţ ă nem rginit , chiar şi atunci când via a lâng mine deveneaă ă ţ ă dificil , oricât de greu le-ar veni prietenilor mei s-o cread ; Anneiă ă Powell şi lui Nick Sayers, pentru entuziasmul şi imagina ia lor, şi,ţ în fine, lui Bill Massey, editorul meu, care vede p durea acoloă unde eu nu v d decât copacii. Sfin ii s -l binecuvânteze şi s -lă ţ ă ă apere!

2

- COLIN FALCONER -

CUVÂNT ÎNAINTE

Multe din evenimentele ce constituie fundalul acestui roman pot fi întâlnite în lucr ri de istorie despre Imperiul Otoman dină aceast perioad . Totuşi, ceea ce nu se va şti niciodat vor fiă ă ă cele ce s-au întâmplat în spatele uşilor ferecare ale Sublimei Por i, care au dat naştere la atâta violen şi pasiune. Din acestţ ţă motiv deci, aceasta este o lucrare de fic iune. Cei care ne-arţ putea spune cât din ea este adev rat sunt mor i de mult.ă ţ

Fragmentul de poem de la sfârşitul c r ii este dintr-o lucrareă ţ autentic a lui Suleiman.ă

3

- HAREM -

Annei Powell şi lui Bill MasseyCu mul umirile mele.ţ

4

- COLIN FALCONER -

PROLOG

Topkapi Serai, Istambul, 1990

Alt dat aici era linişte.ă ăAlt dat i s-ar fi jupuit pielea de pe t lpi celui ce ar fi ridicată ă ă

vocea mai mult decât o şoapt în aceast curte împrejmuit deă ă ă platani şi castani, sanctuarul Alesului lui Allah pe P mânt, Senioră al Seniorilor acestei Lumi, St pân al Gâturilor tuturor Oamenilor,ă Rege al Credincioşilor şi Necredincioşilor, Împ rat al R s ritului şiă ă ă Apusului, Ocrotitor al Întregii Omeniri, Spiritul Atotputernic Aduc tor de linişte pe P mânt.ă ă

Alt dat numai murmurul pajilor şi vizirilor tulbura cerbiiă ă p scând şi paradele p unilor din gr dini, deoarece afacerileă ă ă Imperiului ce cuprindea cele Şapte Minuni ale Lumii se desf şurau în sunete sumbre.ă

Alt dat aici era linişte.ă ăAcum, autocare Mercedes trec huruind pe sub Sublima

Poart , pe lâng Biserica Adormirii Sf. Irene şi pe lâng fântânaă ă ă în care c l ii îşi sp lau de pe securi dup fiecare execu ie. Acum,ă ă ă ă ţ directori c run i şi ieşi i la pensie din Frankfurt, Chicago şiă ţ ţ Osaka, cu aparate Canon atârnate de gât şi cu neveste hlizindu-se ca nişte şcol ri e, sunt conduşi prin mul ime la ă ţ ţ Ortakapi de ghizi îmbr ca i în blugi, care nici nu remarc m car nişele dină ţ ă ă zidurile înconjur toare, cândva locuri de odihn veşnic pentruă ă ă capetele vizirilor Sultanului.

Dincolo de Ortkapi, la câ iva metri de Sala Divanului, exist oţ ă inscrip ie în zidul de piatr pe care se poate citi: „Haremul”.ţ ă Patru matroane b trâne din Ohio se aranjeaz sub ea, pentru aă ă se fotografia, în timp ce unul din so ii lor regleaz un Minolta. ţ ă

— Nu te apleca peste zid, Doris, spune el t r g nat, nu ştiuă ă ă dac rezist la greutate.ă ă

Marile uşi negre se deschid larg şi grupul este condus în untru, în semiobscuritatea r coroas . Un tân r turc, înă ă ă ă c maş descheiat la gât ă ă ă şi pantaloni nec lca i, cu o engleză ţ ă afectat numai pu in de un uşor sâsâit, st într-o parte şi li seă ţ ă adreseaz pe deasupra zumzetului şi c nitului aparatelor foto.ă ţă ă

5

- HAREM -

— „Harem” înseamn „interzis”, le spune el. Interzisă b rba ilor. Alt dat , Sultanul era singurul b rbat — b rbat înă ţ ă ă ă ă întregime — care putea trece de aceast poart . Şi orice femeieă ă care intra aici s-ar fi putut s nu mai ias niciodat .ă ă ă

Alt dat aici era linişte. Linişte ce nu era spart de strig teleă ă ă ă de r zboi sau de invazii, ci doar de hohote de râs. Râsul uneiă femei.

Dar mai întâi de toate era linişte.

PARTEA ÎNTÂI

PÂNZA DE P IANJENĂ

1

Rhodos, 1522

Linişte, dar marcat de ritmul monoton al ploii, plesc ind înă ă b l i roşii de sânge şi picurând de pe marginile corturilor. C mileă ţ ă şi oameni se târau prin noroi; pân şi n rile animalelor de povară ă ă se îngre oşau de mirosul urât de oameni bolnavi şi de mizerie,ţ dar mai ales de duhoarea şan ului de ap .ţ ă

Şan ul din jurul cet ii avea şaizeci de picioare adâncime şi oţ ăţ sut patruzeci l ime, şi pe alocuri aproape se umpluse cuă ăţ trupurile umflate ale mor ilor. Duhoarea corpurilor în putrefac ieţ ţ str b tea peste tot, p trunzând în haine, în p r şi în piele,ă ă ă ă ajungând pân şi în sanctuarul de m tase al cortului Sultanului,ă ă în ciuda mirosului de t mâie şi chiar a batistelor parfumate peă care c peteniile din înc pere le ineau la nas.ă ă ţ

Tân rul ce st tea cu picioarele r şchirate în tronul de sidef şiă ă ă baga ar ta ca o panter încordat pentru salt. Buzele îiă ă ă dezveleau din ii într-un rânjet, în timp ce ascultau vorbele abiaţ morm ite ale celui de-al doilea vizir al s u. Degetele-i lungi, deă ă artist, se încleştau ritmic, ca nişte gheare, în timp ce fa a de subţ turbanul de m tase era alb de furie.ă ă

6

- COLIN FALCONER -

— Câ i dintre oamenii sultanului t u ai pierdut ast zi? şuierţ ă ă ă el, vorbind despre sine, aşa cum f cea întotdeauna în public, caă şi când ar fi fost vorba de o alt persoan .ă ă

Fa a celui de-al doilea vizir era acoperit de o dâr de sângeţ ă ă ce se scursese dintr-o ran de sabie din frunte. Sângele seă uscase ca o crust pe barba lui neagr , iar acum lic rea mat, înă ă ă mii de rubine. În acea zi condusese şase atacuri asupra breşei din zidul dinspre turnurile Sf. Mihail şi Sf. Ioan, în timp ce cavalerii crucii îi t iau oamenii cu s biile lor late şi îi împroşcauă ă cu mii de s ge i. Femei şi copii le aruncau în cap, de peă ţ metereze, bolovanii smulşi din pavajul str zilor. V zuse chiar peă ă unul din preo ii lor palizi repezindu-se s ajute la r sturnareaţ ă ă oalelor cu smoal clocotit . Unii din oştenii s i fugiser ,ă ă ă ă nemai inându-i nervii; Mustafa îi doborâse cu sabia, al turându-ţ ăse apoi, din nou, oamenilor, pentru un nou efort.

Dar abia acum, pentru prima oar în ziua aceea, îi era fric .ă ă— Câ i oameni? repet tân rul de pe tron.ţ ă ăMustafa îndr zni s -şi ridice capul cât s se poat uita în ochiiă ă ă ă

sultanului. Oh, Doamne!— Dou zeci de mii, St pâne, şopti el.ă ă— Dou zeci de mii! Sultanul s ri în picioare şi to i cei dină ă ţ

înc pere — cu excep ia unui singur om — se d dur un pasă ţ ă ă înd r t.ă ă

În liniştea ce urm , câ iva dreg tori crezur c -l aud peă ţ ă ă ă Mustafa c znindu-se s înghit .ă ă ă

Când Suleiman Sultanul vorbi iar, vocea îi era joas şiă şuier toare. Ca horc itul de moarte în gâtul unui om, gândiă ă Mustafa.

— Tu ai pledat pentru aceast expedi ie. Timp de trei secoleă ţ Necredincioşii şi-au b tut joc de musulmani de la ad postulă ă acestei cet i. Nici Fatih şi nici tat l meu Selim n-au putut s -iăţ ă ă îngrozeasc . Dar tu ai spus sultanului t u c de data asta va fiă ă ă altfel.

Mustafa t cea. Ştia c nu exista scuz pentru eşec. Mai mult,ă ă ă nu mai era sigur c oamenii lui l-ar urma într-un nou atac.ă

M tasea mantiei lui Suleiman se v luri în lumina opai elor cuă ă ţ ulei, când acesta se r suci brusc, cu toat puterea pe care i-oă ă

7

- HAREM -

d dea furia. Mâinile îi erau strânse în pumnii albi de încordare. Înă col ul gurii îi ap ruse o urm de spum .ţ ă ă ă

— Înc dou zeci de mii din oştenii sultanului t u zac în noroiă ă ă la picioarele acestei stânci blestemate, în timp ce restul sunt roşi de boli, iar zidurile sunt tot în picioare! Iarna e aproape, chiar acum furtunile se profileaz la orizont, gata s ne zdrobească ă ă flota şi s înghe e restul armatei sultanului t u. Iar dacă ţ ă ă Suleiman s-ar întoarce acum, ar însemna s târasc flamuraă ă musulman , steagul Islamului, în noroi! L-ai adus pe sultan înă Rhodos. Ce vei face mai departe?

Mustafa nu spuse nimic.— Tu ne-ai sf tuit astfel, gemu sultanul, împungând cuă

degetul spre vizir, ca şi când ar fi fost o epuş de o el. Seţ ă ţ întoarse spre bostanji, c l ul ce aştepta în umbr , prezenă ă ă ţă sumbr şi ap s toare. F cu o mişcare iute cu mâna, spre a seă ă ă ă face în eles de c tre surdomut şi strig :ţ ă ă

— Execut -l!ăNegrul p şi înainte şi, cu o mişcare dibace a piciorului stângă

şi a bra elor, îl aduse pe Mustafa în genunchi. Muşchii seţ întinser sub pielea spatelui s u când ridic securea deasupraă ă ă capului ca s loveasc . Piri Paşa, marele vizir, se mişc primul.ă ă ă P şi înainte, cu mâinile întinse a rug , distr gându-i, pe moment,ă ă ă aten ia c l ului. Lama ucigaş sclipi în lumina felinarelor.ţ ă ă ă

— M rite St pân, rogu-te! Cru -l! Poate c a greşit, dar s-aă ă ţă ă luptat ca un leu în fa a zidurilor! L-am v zut…ţ ă

— Linişte! strig Suleiman, şi acum avea saliv în barb .ă ă ă Dac -l crezi aşa valoros, atunci po i s i te al turi în Paradis!ă ţ ă ă

Parc o mân nev zut m tur înc perea cu o coas imens .ă ă ă ă ă ă ă ă ă Piri Paşa! Era un b trân, vizirul care îi supravie uise lui Selim celă ţ Groaznic, şi fusese însuşi dasc lul din copil rie al lui Suleiman. Elă ă însuşi se opusese atac rii Rhodosului. C peteniile şi sfetniciiă ă aduna i în fa a tân rului sultan c zur cu fa a la p mânt, cerşindţ ţ ă ă ă ţ ă îng duin .ă ţă

Numai Ibrahim, dresorul de şoimi, îndr zni s se apropie deă ă sultan.

— St pâne, şopti el, luându-i mâna. Îngenunche şi s rută ă ă rubinul de pe inelarul mâinii drepte.

8

- COLIN FALCONER -

Suleiman era gata s -i fac semn c l ului c tre o a treiaă ă ă ă ă victim , când îl recunoscu pe tân rul de la picioarele sale.ă ă

— Ibrahim!— M rite St pân, mai este o cale.ă ăSuleiman p ru c se retrage din fa a tân rului care înc îi maiă ă ţ ă ă

re inea mâna. În loc de asta, zise:ţ— Spune-o, atunci.— Se spune c grecii au asediat Troia timp de paisprezece aniă

de dragul unei femei. Şi atunci turcul, h r uit de invazii şi pira iă ţ ţ de pe stânca asta, timp de peste trei secole, nu va îndura asediul unei ierni?

C l ul îşi schimb greutatea pe cel lalt picior. Securea atârnaă ă ă ă tot mai greu.

— Care e sfatul t u, Ibrahim?ă— Se spune c atunci când unul din împ ra ii Romei invada oă ă ţ

insul , el îşi d dea foc întregii flote, la rm. M rite St pân, poateă ă ţă ă ă dac i-ai construi un palat pe dealul acesta, chiar în v zul celoră ţ ă din cetate, atunci ap r torii ar şti c nu vor sc pa pân cândă ă ă ă ă cetatea nu va fi a noastr . Le vei zdrobi siguran a. Şi chiară ţ solda ii noştri îşi vor spori încrederea când î i vor afla hot rârea.ţ ţ ă

Suleiman oft şi se aşez la loc pe marele tron, cu ar t torulă ă ă ă mângâie una din pietrele pre ioase încrustate lâng bra ul s u.ţ ă ţ ă

— Şi cu ştia? zise el, ar tând din b rbie spre cei doi b rba iă ă ă ă ţ care erau înc în genunchi, cu capetele plecate, sub t işulă ă securii. Privi spre Piri Paşa şi se cutremur . Cum de putuse s -şiă ă îng duie ochilor aşa ceva?ă

— S-a irosit deja prea mult sânge turcesc ast zi, zise Ibrahim.ăCe diplomat eşti! gândi Suleiman. O mişcare aproape

imperceptibil din cap şi c l ul disp ru din nou în umbr .ă ă ă ă ă— Foarte bine, gr i Suleiman c tre ei. Sultanul r mâne.ă ă ă

2

Eski Sarai (Vechiul Palat), Istanbul

Şoimul zbura pe curen ii de deasupra oraşului, vârfurileţ pestri e ale aripilor sale captând fiecare pal de vânt prielnic .ţ ă ă

9

- HAREM -

Plutea la 200 de picioare deasupra zidurilor dinspre mare ale Istambulului, a str zilor sale murdare şi bolov noase, pe careă ă cerşetori ologi implorau milostenie, iar nori negri de muşte planau deasupra gr mezilor de coji de pepene. Plutea chiară peste îndr zne ele domuri şi minarete ale moscheilor, roz-ă ţcenuşiu în lumina amurgului; ochiul s u auriu, f r a clipi,ă ă ă urm rea o tân r femeie aflat pe terasa din Eski Sarai.ă ă ă ă

Avea o figur deosebit , ce ieşea clar în eviden pe fondulă ă ţă cenuşiu al zidurilor palatului. Într-adev r, chiar printre cele 300ă de femei din Harem, s reau în ochi cele dou cozi legate cuă ă panglici din satin care îi atârnau pân la jum tatea spatelui.ă ă P rul ei avea culoarea focului, nuan e str lucitoare de galben,ă ţ ă auriu şi roşu sclipeau în lumina soarelui, aproape trosnind ca nişte fl c ri, în contrast izbitor cu ochii verzi şi tenul palid,ă ă asiatic. Era înalt şi sub ire, înc stângace, din pricina tinere ii.ă ţ ă ţ

St tea cu fa a spre nord-est, privind spre îndep rtateleă ţ ă dealuri ale Rumeliei, c tre un loc aflat dincolo de orizontul violet;ă era în afara vederii sale, şi totuşi îl vedea. Era un loc unde iarba uscat era atât de înalt vara, încât aproape atingea cing toareaă ă ă unui c l re ; un loc unde mlaştinile s rate lic reau în luminaă ă ţ ă ă lunii, unde un c l re ar fi putut merge trei zile şi trei nop i f r aă ă ţ ţ ă ă întâlni suflet de om.

Şi cum se gândea la acel loc, buzele i se întredeschiser ,ă l sând s -i scape un strig t uşor, care f cu s tresară ă ă ă ă ă privighetoarea ce tr ia sub streaşina terasei, închis , ca şi ea,ă ă într-o cuşc lucrat cu grij .ă ă ă

— S-ar putea s -mi tr iesc toat via a aici, şopti ea c treă ă ă ţ ă pas re. M in aici pentru culorile mele frumoase şi pentruă ă ţ cântecul meu; şi într-o zi, tinere ea mea se va ofili ca o floareţ presat într-o carte. Dar voi g si o cale de sc pare.ă ă ă

Nu era decât o singur cale desigur. Iar el era înc la Rhodos,ă ă unde se spunea c îşi construieşte un nou palat pe Munteleă Philermus ce domina cetatea. Era a lui – dar ea nici nu-l v zuse,ă şi st tea în închisoarea lui frumoas şi întunecat de aproape doiă ă ă ani.

Se spunea c , oricum, el nu se uita la nici una din femei.ă Favorita lui era Gülbehar, Muntenegreana, cea c reia i se spuneaă „Trandafir de Prim var ”. Îşi ignora celelalte sclave, chiar dacă ă ă

10

- COLIN FALCONER -

poseda trei sute din cele mai frumoase femei ale unui imperiu întins de la Babylon la Belgrad, fiecare dintre ele aleas specială pentru el.

Ei bine, trebuia s existe o cale. N-o s -şi petreac zileleă ă ă visând alene la vreo minune care s-o duc în patul lui. O s -lă ă trezeasc şi pe diavol şi-o s aprind toate fl c rile Iadului subă ă ă ă ă acest palat de va fi nevoie, dar va g si o cale s-o înl ture peă ă muntenegreanc şi s -şi g seasc sc parea.ă ă ă ă ă

Pân atunci, o s aştepte.ă ăAşa c el poate s vin .ă ă ăEa o s aştepte.ă

Rhodos

Era în ziua numit de creştini s rb toarea Sf. Nicolae, cândă ă ă Suleiman trecu de zidurile d râmate ale cet ii care fusese elulă ăţ ţ mult râvnit de tat l s u şi chiar de str bunicul s u, ă ă ă ă Fatih Cuceritorul. Deja, la 28 de ani, realizase ceea ce ei doar visaser .ă Scoase un spin din coasta Imperiului; smulsese Rhodosul din mâinile Cavalerilor Ioani i.ţ

— Se spune c pe timpuri aici se g sea Colosul. Un alt Colosă ă se înal ast zi.ţă ă

Suleiman se întoarse în şa. Era Ibrahim, rânjind cu to i din ii,ţ ţ pe arm sarul s u arab ce se cabra şi scutura din cap de parc ară ă ă fi absorbit cumva, prin şa, o parte din fierberea st pânului s u.ă ă

— Sfatul t u în elept a hot rât totul, zise Suleiman, simplu.ă ţ ă— E Cr ciunul! Crezi c s rb toresc acum, în Pia a Sf. Petru?ă ă ă ă ţSuleiman privi în pia , la un grup de cavaleri b rboşi ce seţă ă

rugau în genunchi, pe limba lor, lâng semnul cavalerescă sculptat în piatra de deasupra intr rii. Erau to i speria i; unul dină ţ ţ ei avea pe fa o cicatrice proasp t , roz; pielea avea culoareaţă ă ă noroiului acolo unde alt dat fusese un ochi; un altul avea ună ă bandaj plin de sânge la cap tul unui ciot de bra . Îşi murmurauă ţ rug ciunea împreun , insensibili la z ng nitul armurilor şiă ă ă ă s biilor şi la mirosul cailor ienicerilor ce treceau pe lâng ei; nuă ă luau în seam salvele de tun victorioase de dincolo de por i şiă ţ nici fluturarea steagurilor albe şi verzi din jurul lor. Ei nu

11

- HAREM -

capitulaser ; cet enii Rhodosului ceruser , în cele din urm ,ă ăţ ă ă armisti iu.ţ

— N-au ce s rb tori, zise Suleiman.ă ăIbrahim îşi struni calul şi coborî vocea.— St pâne, m uluieşti. Ai câştigat cea mai mare victorieă ă

pentru stirpea Osmanlâilor de la cucerirea Constantinopolului de c tre Fatih. Nu te bucuri?ă

— Oamenii aceia s-au luptat cu curaj, Ibrahim. În mine nu e nici o poft de sânge. S facem cuceriri e datoria noastr fa deă ă ă ţă Islam. Nu trebuie s fie un prilej de desf tare.ă ă

Ibrahim se str dui s nu-şi arate ner bdarea. Dar Suleiman îiă ă ă sim i gândurile şi-şi permise un mic zâmbet.ţ

— Persoana mea te amuz , St pâne?ă ă— Tu m bine dispui întotdeauna, Ibrahim. Ştii bine.ăIbrahim privi la rândurile de solda i cu pene albe şi must iţ ăţ

lungi şi archebuze atârnând peste um r. Îi aminteau de nişteă câini turba i inu i în les .ţ ţ ţ ă

— Le vei permite ienicerilor s -şi îndeplineasc dorin a?ă ă ţ— Nu, Ibrahim, mi-am dat cuvântul. Nu de data asta.— Ei lupt doar pentru prada pe care le-o dai. Sunt ca nişteă

câini hr ni i cu firimituri. Ştii ce se întâmpl cu un câine fl mând.ă ţ ă ă— Vor trebui s mai stea un timp fl mânzi. Aici nu va fi niciă ă

un jaf.— Am dus o lupt foarte grea aici. Eşti deosebit de milostiv,ă

St pâne.ăDin tonul lui Ibrahim, Suleiman în elese c de fapt gândeaţ ă

contrariul. Credea c uitase ultimele patru luni. Iar el n-ar fiă permis nim nui îndr zneala de a-i vorbi astfel. Dar Ibrahim…ă ă

Pe lâng asta, Ibrahim greşea. Nu uitase; cum ar putea uitaă aburii sângelui, mirosul uşor dulceag, ame itor, al corpurilorţ putrezind în noroi sau gemetele muribunzilor din şan uri,ţ arunca i gr mad , ca nişte vreascuri. Cum ar putea uitaţ ă ă imaginea unei armate, cândva impozant , murind câte pu in înă ţ noroi şi în ploaia înghe at ? Dar pân la urm voin a lui Allah aţ ă ă ă ţ triumfat.

— Şi acum, St pâne? întreb Ibrahim.ă ă

12

- COLIN FALCONER -

Suleiman se gândi la Eski Sarai şi la favorita sa Gülbehar. Acolo şi-ar g si liniştea. Atingerea mângâietoare a unei femeiă poate ajuta un b rbat s uite asemenea coşmaruri.ă ă

Poate c l-ar putea ajuta s uite şi momentul acela teribil,ă ă când descoperise în sine pe propriul s u tat ; dac n-ar fi fostă ă ă Ibrahim i-ar fi executat pe cei doi viziri ai s i. Nici chiar Selim n-ăar fi f cut aşa ceva.ă

Era zguduit de aceast descoperire a Bestiei din propriul s uă ă suflet. Îl speriase chiar mai tare decât masacrul care îi zdruncinase p r ile cele mai ascunse ale fiin ei sale. Niciodat nuă ţ ţ ă crezuse c în el st la pând o asemenea furie, un asemeneaă ă ă venin. F r Ibrahim, Bestia l-ar fi putut distruge pân şi pe elă ă ă însuşi. Se înfior .ă

— S mergem acas , spuse.ă ă

3

Eski Sarai

Când o sclav era adus în Harem, primea de îndat oă ă ă instruc ie în privin a Coranului şi a limbii de la curtea otoman ;ţ ţ ă de asemenea, era dat în grija unei slujnice din Harem pentru a-ăşi înv a sarcinile specifice.ăţ

Hürrem fusese încredin at ţ ă Kiayei din Camera de M tase,ă St pâna Mantiilor, o cerchez înr it , cu pielea de culoarea şiă ă ă ă consisten a tovalului, care se ag a înc de amintirea unei nop iţ ăţ ă ţ lipsite de rod petrecut cu Sultanul Baiazid, bunicul lui Suleiman.ă Acum îşi tr ia ce-i mai r m sese din via între bol i de damască ă ă ţă ţ şi satin, taftale şi catifea, mantii brodate, c m şi şi voaluri,ă ă înr indu-se şi mai mult cu fiecare zi.ă

Hürrem era mul umit de slujba ei, sau mai degrab sseţ ă ă hot râse s -şi fac treaba cât mai bine. Avea degete sprintene şiă ă ă ochi ageri, iar batistele ei provocaser murmure aprobatoare dină partea Sultanei Valide, mama Sultanului, atotputernica Haremului.

Aşa c , îngânând o melodie doar pentru sine, tocmai broda oă bucat de satin verde de ă Diba – cel mai bun satin din lume, aşa-i

13

- HAREM -

spusese Kiaya – cu fir de aur şi de argint, închipuind pe pânz ună model complicat, cu frunze şi flori.

Adâncit în munc , începu s cânte încet, tot numai pentruă ă ă ea, un cântec înv at de la tat l ei, un cântec t t resc despreăţ ă ă ă step şi despre vântul de miaz noapte. ă ă

Nu auzise când intrase Kiaya în camer , dar sim i palmaă ţ ustur toare peste ureche. Se sperie şi sc p acul de argint peă ă ă podea.

S ri în picioare, gata s loveasc , dar ochii Kiayei sclipiră ă ă ă diabolic.

— Hai, loveşte-m , obr znic tur mic ! Şi-o s -i spun lui Kapiă ă ă ă ă ă Aga s te pun la stâlp!ă ă

Hürrem se înroşi ca sfecla, pân la r d cina p rului, de furie,ă ă ă ă dar îşi coborî mâna.

— Aici nu se cânt , obr znic tur mic , îi spuse Kiaya. i-amă ă ă ă ă Ţ mai spus. Aici este Haremul. Aici este întotdeauna linişte.

— Dar mie îmi place s cântă .— Nu conteaz ce- i place. Conteaz ce vrea M ritul St pân.ă ţ ă ă ă— El nici m car nu-i aici. Am putea trage cu tunul pe coridoră

şi nu l-ar deranja.— Obr znic tur ! Kiaya o p lmui din nou, dar de data astaă ă ă ă

Hürrem era preg tit , şi nu ip . Primi lovitura, apoi îşi scutură ă ţ ă ă capul cum îşi scutur un c eluş blana ud . Gura i se strâmbă ăţ ă ă într-un zâmbet batjocoritor, în ciuda urmei roz de pe obraz r mas de la palma Kiayei.ă ă

— Asta e Legea! strig la ea Kiaya.ăHürrem se aplec mai aproape de urechea ei şi şopti:ă— Mai încet. S-ar putea s te aud Sultanul! Ur şte g l gia!ă ă ă ă ăKiaya se întoarse cu spatele la ea şi ridic batista la careă

lucra; o examin critic, c utând greşeli. Neg sind nimic, o l s să ă ă ă ă ă cad la loc pe mas , cu o privire de dezgust.ă ă

— Treci înapoi la lucru!Hürrem lucra împreun cu o evreic cu p r negru ca smoala,ă ă ă

cump rat de la negustorii de sclavi din Alexandria. „Carne deă ă târg”, o numea Kiaya. Se numea Meylissa şi avea picioare lungi şi încheieturile mâinilor fine, cu mişc ri nervoase, iu i ca ale uneiă ţ vr bii. Cu coada ochiului, Hürrem o putea vedea, aplecat pesteă ă perna de m tase pe care o broda, încercând parc s devină ă ă ă

14

- COLIN FALCONER -

invizibil . Dar prea era o int tentant pentru Kiaya, mai ales înă ţ ă ă dispozi ia ei de acum.ţ

— Ia s v d, zise Kiaya, şi smuci lucrul din mâinile Meylissei.ă ă Gura i se l rgi într-un rânjet. Poftim! Ce brocart fin, de Bursa, şiă ce-ai f cut din el! O p lmui pe biata fat , metodic, pe fa , pesteă ă ă ţă cap. La ce te gândeai când lucrai? Uit -te la împuns turile astea!ă ă Şi un copil le-ar fi f cut mai bine!ă

Meylissa plec fruntea şi nu spuse nimic. Kiaya aruncă ă materialul pe jos şi o p lmui din nou.ă

— Desf toate alea şi ia-o de la început! Şi s nu aştep i până ă ţ ă când nu termini! Ai auzit?

Se întoarse şi ieşi din camer .ă— R suflare de dos de c mil b trân ! zise Hürrem,ă ă ă ă ă

aruncându-şi coama pe spate. Se aşez pe banc şi începu să ă ă cânte din nou, mai tare ca înainte. Liniştea e Legea! Ce tâmpenie!

Auzi deodat un sunet slab, înfundat, în spatele ei şi seă întoarse. Meylissa suspina, cu capul în mâini, trupul ei sub ireţ cutremurându-se de o disperare neobişnuit .ă

— Meylissa, ce s-a întâmplat? Meylissa… n-o l sa s teă ă supere! Nu-i decât o scorpie! Pân şi dintr-un fund de cal ieseă mai mult deştept ciune.ă ă

Dar Meylissa scutur din cap, iar suspinele devenir şi maiă ă puternice, în timp ce degetele i se încleştau în banc , zgâriind cuă unghiile lemnul.

— Meylissa!Hürrem se ridic în picioare, încercând s -şi st pânească ă ă ă

enervarea. Z u! Parc nu mai luase palme pân atunci! Se aşeză ă ă ă lâng ea pe banc şi îi cuprinse umerii, tr gând-o spre sine.ă ă ă

— Înceteaz !ă— Nu-i vorba de ea…— Atunci ce-i?… Meylissa! Ce-i cu tine?Brusc, Hürrem în elese — v zu totul în ochii imenşi, c prui, aiţ ă ă

fetei. Nu Kiaya îi f cuse asta. În ochii ei era groaz : cumplit ,ă ă ă disperat . Oh, doamne! Ce-a f cut?ă ă

— Meylissa?Ochii Meylissei îi c utar privirea; groaza lupta cu nevoia deă ă

confesiune, de încredere.

15

- HAREM -

— E-n regul , se auzi Hürrem spunând, mie po i s -mi spui.ă ţ ă— Or s m omoare, şopti Meylissa.ă ă— Nimeni n-o s te omoare. Cel mult o s mori de plictiseal ,ă ă ă

de atâta cusut…— Nu-n elegi.ţ— Sigur c nu în eleg. Nu mi-ai spus nimic.ă ţMeylissa se prinse de marginea caftanului ei, mototolind

ghem stofa.— Sunt îns rcinat , şopti ea.ă ăLa început, Hürrem crezu c n-auzise bine.ă— Ce?— Sunt îns rcinat . Ştiu. Nu mi-a venit sângerarea.ă ăHürrem sim i nevoia s râd în hohote. Îns rcinat ! Înţ ă ă ă ă

închisoarea asta de femei! Şi ea care o credea proast peă evreica asta mic ! Cum Dumnezeu reuşise?ă

— Te înşeli.Meylissa se oprise din plâns.— Nu, nu m înşel.ă— Dar cum?Meylissa privi peste um rul ei. Hürrem îi putu vedea m rul luiă ă

Adam zb tându-i-se în gât. În camera cenuşie, albul ochilor feteiă str lucea ca dou perle enorme.ă ă

— Kapi Aga.Kapi Aga! Comandantul G rzii, Eunucul Şef Alb! Gura i seă

deschise a mirare. Deşi avea în grij paza Haremului, el nu aveaă voie niciodat s r mân singur cu vreuna din fete, pentru c nuă ă ă ă ă era rasé — eunuc complet — ca negrii. Se spunea c majoritateaă eunucilor albi erau doar par ial castra i, cu testiculele legate sauţ ţ zdrobite, ca mieii tineri. S fi fost posibil…?ă

— Dar el – e un eunuc!— Sigur c e un eunuc! Sau crezi c am avut un b rbată ă ă

întreg! Aici?!Hürrem era şocat . Nu din cauza exprim rii – draga deă ă

Meylissa! – ci de felul în care, în mintea fetei, rolurile se inversaser ! Se întâlni c de fapt ă ă Hürrem era cea proast .ă Desigur, cel singuratic crede întotdeauna c el e cel mai deştept.ă Ce naiv fusese! În timp ce ea înc se mai chinuia cu limba nou ,ă ă ă crezându-se superioar pentru progresele şi educa ia ei, acesteă ţ

16

- COLIN FALCONER -

fiice de rani deja se lansaser în contraband cu castrave i şiţă ă ă ţ în aventuri în pat.

Dar cel pu in eu nu sunt îns rcinat , se gândi Hürrem.ţ ă ă— Dar, dac el e eunuc…ă— Se spune c , uneori, un b rbat… se regenereaz . Chiar şiă ă ă

negrii trebuie verifica i o dat pe an ca s se asigure c nimic nuţ ă ă ă creşte la loc.

— Prostii! Când jug neşti un cal, jug nit r mâne!ă ă ă— Dar eunucii albi, ştii… nu sunt rasé — nu li se extirpeaz ,ă

ca la negri.T cur un timp. Meylissa era mai calm acum – faptul că ă ă ă

vorbise îi f cuse bine. Hürrem continua s se holbeze la ea,ă ă uluit . Îns rcinat !ă ă ă

— Dar cum?Meylissa arunc o privire spre uş şi continu în şoapt .ă ă ă ă— Exist o curte în cap tul de nord al palatului. E înconjurată ă ă

de ziduri înalte şi umbrit de platani. Exist o uş î zid, dar eă ă ă mereu încuiat şi nu e niciodat p zit .ă ă ă ă

— Ce f ceai acolo?ă— Înv am din Coran, cum ni s-a spus.ăţHürrem aproape c zâmbi. Poate aşa a vrut Dumnezeu.ă— Continu .ă— Probabil c el m-a v zut. Poate c din turnul de nord. Amă ă ă

auzit o cheie în broasc . Eram gata s fug, dar…ă ăHürrem ridic capul, aşteptând urmarea; în loc de asta,ă

Meylissa ridic din umeri.ă— Mi-a zis c sunt cea mai frumoas femeie din Harem. Şi că ă ă

m-ar putea ajuta s intru în gra iile Sultanului.ă ţ— De câte ori s-a întâmplat?— De cinci, poate de şase ori.— De şase ori! Ştii ce-a i fi p it dac era i prinşi?ţ ăţ ă ţ— M-au prins, zise Meylissa, nu crezi?Hürrem t cu. Se întreb ce-ar fi f cut ea, dac s-ar fi aflat înă ă ă ă

gr dina umbrit , atunci, citind din Coran. Probabil, acelaşi lucru.ă ă Orice, chiar pericol de moarte fiind, era preferabil plictiselii în buşitoare din acest palat mort. Iar b ile de aburi şi masajeleă ă zilnice obligatorii – parc stârneau ceva în untru ei. Toată ă ă

17

- HAREM -

aceast moliciune şi r sf aveau efectul unui afrodiziac. Dar nuă ă ăţ era nici un b rbat acolo, care s îndep rteze aceste fr mânt ri.ă ă ă ă ă

— Cum a fost? întreb Hürrem.ă— Cum a fost? Ce conteaz cum a fost? şuier Meylissa. Or să ă ă

m omoare. Ştii ce-i fac unei fete care r mâne îns rcinat f ră ă ă ă ă ă s fi fost îns mân at de Sultan? O leag într-un sac şi-o aruncă ă ţ ă ă ă în Bosfor!

— O s te ajut, se auzi Hürrem rostind.ă— Cum o s m aju i? Ce po i tu s faci?ă ă ţ ţ ă— O s vezi. Te voi ajuta. O s vezi!ă ă

4

Eski Sarai

Camera era aşa cum şi-o amintea. Pentru prima dat de cândă intrase triumf tor în Istambul cu trei zile în urm , Suleiman seă ă sim ea c s-a întors acas . Se întinse pe canapea. O dat cuţ ă ă ă turbanul de m tase, arunc deoparte cel lalt eu al s u, Sultanulă ă ă ă Osmanlâilor, omul care îi devenea tot mai str in cu fiecare zi. Îşiă plimb o mân pe suprafa a neted , ras , a capului. Înc deă ă ţ ă ă ă când moştenise tronul tat lui s u, cu trei ani înainte, avuseseă ă sentimentul c priveşte lumea dintr-un col întunecat, şi pe sineă ţ însuşi, actor într-o pies a umbrelor. Chiar şi în jurnalele sale seă referea la sine ca la o alt persoan .ă ă

Oft , şi umerii i se l sar . Marele vizir era numit „purt torulă ă ă ă poverii”. Dar marele vizir era doar un jongleur, un amestec de linguşeal , calcule şi ipocrizie. Sultanul era cel care purta cuă adev rat povara, greutatea Islamului şi nevoile a şase milioaneă de turci; şi greutatea asta n-avea s -l p r seasc pân laă ă ă ă ă moarte.

Dar aici, în liniştea Haremului, avea un r gaz. Aici ardeauă esen e de lemn parfumat în c minul înalt de aram , luminaţ ă ă focului unduind asemenea reflexiei unei ape pe pere ii placa i.ţ ţ Aici candele de argint atârnau de tavan, alungând pentru o vreme mirosul fetid de sânge pe care îl aduse cu el, în minte, din

18

- COLIN FALCONER -

Rhodos. Aici nu erau vizir, nici c petenii, nici protocol, niciă responsabilit i. Aici era Gülbehar.ăţ

Suleiman auzi foşnet de stofe când ea intr printre cortineleă de damasc roz din cap tul înc perii. O privi, sim ind un amestecă ă ţ de eliberare, pl cere şi dorin . P rul ei blond, lung. Era legată ţă ă într-o singur coad , la spate, iar str lucirea focului îi coloraă ă ă chipul în tonuri de ocru şi roz. Purta o c maş — un ă ă gomlek — de m tase azurie aproape transparent , cu doi nasturi de diamantă ă s ltând ritmic la atingerea trupului ei în mers. Cum tresareă lumina soarelui pe o ap neliniştit , gândi el. haina ei era dină ă brocart albastru, bogat, de Bursa, iar şalvarii lungi îi c deau ca oă cascad alb pân la glezne. Avea perle împletite în p r.ă ă ă ă

Gülbehar, Trandafir de Prim var , gândi el, cât de bine i-auă ă ţ spus.

Ea c zu în genunchi şi atinse covorul cu fruntea.ă— Sala’am, St pân al vie ii mele, Sultan al Sultanilor, St până ţ ă

al Lumii, Rege al Regilor.El se mişc spre ea, ner bd tor. De câte ori îi spusese c nu eă ă ă ă

nevoie? Dar ea întotdeauna îl întâmpina astfel, respectând ritualul. Acum îns el nu dorea s i se reaminteasc cine este.ă ă ă Era un b rbat întors acas , şi atât.ă ă

— Vino aici.Ea aproape c alerg ultimii paşi şi îşi îngrop fa a la pieptulă ă ă ţ

lui. El îi sim i umezeala lacrimilor şi parfumul de iasomie uscatţ ă al p rului.ă

— Când pe minarete era steagul alb şi tu nu te întorseseşi, m-am gândit c s-ar putea s nu te mai întorci niciodat . Mi-e atâtă ă ă de fric f r tine. Sunt atât de multe şoapte. Se trase deoparte şiă ă ă îl privi în ochi pentru prima dat . N-ai fost r nit, nu?ă ă

— Nici o cicatrice care s se vad vreodat , zise Suleiman, şiă ă ă dintr-un anumit motiv se gândi la Piri Paşa şi la cum ordonase el execu ia dasc lului copil riei sale. Dac nu era Ibrahim acolo…?ţ ă ă ă

Poate c pân la urm era un tiran, ca tat l s u. Ce faceă ă ă ă ă Mustafa?

— Doarme. I-ai lipsit, ad ug ea, vorbeşte des de tine.ă ăCred c abia m mai cunoaşte, îşi spuse Suleiman.ă ă— Vreau s -l v d.ă ă

19

- HAREM -

Gülbehar îl lu de mân şi îl conduse prin iatacuri spreă ă dormitorul Prin ului. Un sfeşnic ardea într-un col al palatului,ţ ţ urm rit atent de un paj cu turban. Un alt paj st tea în umbr , înă ă ă cel lalt col . Dac b iatul se întorcea în somn, sfeşnicul era stinsă ţ ă ă şi se aprindea cel lalt, aşa încât lumina s nu-i cad direct peă ă ă fa .ţă

Suleiman se aplec spre pat. Mustafa avea p rul blond, ca ală ă mamei sale, şi aceeaşi fa frumoas , senin . Avea nou ani,ţă ă ă ă creştea bine, îndemânatic la aruncatul suli ei, dibaci laţ matematici şi harnic într-ale Coranului. Urm torul sultan ală Osmanlâilor, reflect Suleiman. Bucur -te de tinere e cât po i. Eă ă ţ ţ bine c umerii î i sunt deja puternici.ă ţ

Era din nou uluit c avea un fiu care îi seam n atât de pu in,ă ă ă ţ care nu seam n deloc cu vreunul din turcii c rora le va fiă ă ă conduc tor cândva. Dar fiecare so ie de sultan era o sclavă ţ ă creştin , deoarece Coranul spunea c nici un musulman nuă ă poate fi vândut ca sclav. Deci fiecare sultan era fiul unei sclave, fiul unei creştine, chiar dac numit Protectoare a Marii Credin e.ă ă ţ Împ r ia Domnului era într-adev r una singur .ă ăţ ă ă

— Este bine? întreb Suleiman.ă— Devine mai înalt în fiecare zi. Vrea s fie ca tat l s u.ă ă ăSuleiman zâmbi în umbr . Gülbehar, cât de transparent eşti!ă ă

Deja mi-a cucerit favoarea. Teribil cum to i fiii musulmanilorţ înva de mici s -şi urasc tat l. Dar din motive foarteţă ă ă ă întemeiate.

Atinse fruntea lui Mustafa cu vârful degetelor. B iatul dormeaă cu gura deschis . ă

— Fii binecuvântat, fiule, şopti Suleiman. Mustafa murmur înă somn şi se r suci în pat.ă

Suleiman se întoarse spre Gülbehar. Silueta ei era clar conturat de lumina sfeşnicului. Dorin a era ca o explozie,ă ţ adânc, în stomac. Voia s-o aib acum, s -şi lase s mân a în ea,ă ă ă ţ ca un şuvoi, ca un fluviu, şi apoi s suspine cu capul pe sânul ei,ă ca un copil. Dar asta nu putea. În schimb, spuse:

— Acum vom mânca.Gülbehar aduse ea îns şi mâncarea, buc i mici de mielă ăţ

g tite cu ierburi aromate, carne de pui fript şa foc mic, vineteă ă

20

- COLIN FALCONER -

umplute cu orez. Apoi, smochine cu crem acrişoar şi şerbetă ă rece, într-un pocal de aur. Paji t cu i îi serveau în linişte.ă ţ

— Ce se mai aude prin Harem? întreb Suleiman. Întotdeaunaă îl amuza s aud bârfele femeilor. Erau un barometru la puteriiă ă sultanului.

— Se vorbeşte despre tine ca despre un mare erou, zise Gülbehar, şi el pricepu c o parte din gloria lui devenise deja aă ei. Când a venit vestea c ai cucerit Rhodosul, s-a spus c veiă ă r mâne în istorie ca ul alt Fatih, un mare Cuceritor. C eştiă ă destinat s fii cel mai mare dintre sultani.ă

— Pre ul a fost mare…ţ— Armata noastr se va reface repede. ăCe ştia ea despre armate? se gândi iritat Suleiman. Încercă

din nou:— A fost o b t lie teribil . Dac ar fi demne de urechile uneiă ă ă ă

femei, i-aş putea povesti lucruri…ţTermin masa şi îşi cufund degetele într-un bol de argint. Ună ă

paj ap ru imediat, s i le ştearg .ă ă ă— Nu trebuie s te mai gândeşti la asta.ă— Ziua e uşor. Dar noaptea, în întuneric, e greu s nu- i aduciă ţ

aminte.Aştept , dar ea nu-l încuraj mai departe. Cum aş putea s -iă ă ă

spun? gândi el. Trebuie s -i spun cuiva. Sau poate e doar înc oă ă povar pe care trebuie s-o duc singur. Privi la Gülbehar şi zâmbi.ă Atât de frumoas . Ce minunat c Allah a l sat pe lume aceştiă ă ă ochi albaştri. Îşi l s privirea s alunece în umbra sânilor ei,ă ă ă dincolo de c maşa de m tase, şi se gândi c ar putea s simtă ă ă ă ă c ldura trupului ei chiar dincolo de mas . Dar în oricare altă ă ă privin era atât de departe de ea.ţă

— Când erai plecat, spuse Gülbehar, luam poeziile tale şi le citeam. Întotdeauna m f ceau s te simt aproape.ă ă ă

Dup atâta timp în care sim ise numai lucruri dure, bra ulă ţ ţ tronului aurit, mânerul s biei, frâul de piele al calului, eraă aproape o minune s ating ceva atât de moale. Era înfometată ă dup aşa ceva. Mâna lui se întinse, apucând sânul de parc ar fiă ă vrut s -l ia de tot, ca pe o comoar pre ioas ; abia când eaă ă ţ ă gemu de durere îşi d du el seama, retr gându-şi mâna.ă ă

21

- HAREM -

Moliciunea pântecelui şi a coapselor ei! Îi desf cu picioarele, leă sim i încol cindu-se în jurul şoldurilor sale şi închise ochii deţ ă pl cere. Dorea s-o cuprind , s se piard în moliciune, în c ldur .ă ă ă ă ă ă Alung din minte imaginea ploii înghe ate, a unei mâini înz uateă ţ ă în l ându-se ca o ghear din noroi, a turnului Sf. Mihail ap rândă ţ ă ă amenin tor dintre nori întuneca i. Era oare mirosul sângelui saţă ţ mirosul înfrângerii, acela care îi provocase groaza ce înc îl maiă chinuia? Gülbehar îi şoptea la ureche vraja ei dulce, iar el o îmbr iş şi, dintr-o mişcare lung , gr bit , îşi sim i spasmulăţ ă ă ă ă ţ trupului, pl cerea fierbinte, dulce, cuprinzându-l, am r ciunea şiă ă ă dulcea a âşnind amândou din el.ţ ţ ă

Ca un şuvoi, ca un fluviu.Când termin se gândi c pluteau amândoi într-un lac deă ă

s mân . Imagini i se amestecau în minte, viitor şi trecută ţă laolalt . Gülbehar cu înc un fiu, şan ul cu ap plin de cadavre,ă ă ţ ă securea c l ului sclipind ca un diamant deasupra capului lui Piriă ă Paşa, chipul adormit al lui Mustafa c p tând brusc tr s turile luiă ă ă ă şi apoi ale tat lui lui, un monstru cu barba ud de sângeă ă mâncându-şi proprii copii. Gemu puternic; auzi şoapta lui Gülbehar susurându-i în ureche. Piciorul şi bra ul ei şerpuind înţ jurul lui, c ldura dulce şi lipicioas cuprinzându-i coapsa. Apoiă ă nimic.

Când se trezi, nu era decât liniştea Haremului, întunericul nop ii, sclavii la locurile lor la picioarele patului. O singurţ ă lumânare poleia întunericul. Gülbehar era întins lâng el,ă ă aproape nemişcat , dormind liniştit ca întotdeauna. Suleimană deschise ochii şi privi în jur la umbrele întunecate din nişele în care Gülbehar inea manuscrisele poeziilor lui. ţ

Acesta e Haremul meu, îşi spuse, refugiul meu, interzis oric rui alt b rbat. Favorita mea, ă ă gözde a mea, doarme sub bra ul meu, purtând s mân a mea proasp t ; acestea suntţ ă ţ ă ă poeziile mele, fiecare purtând o parte secret din mine, închisă ă în limba bogat a perşilor, gândurile mele cele mai intime şi maiă elevate. Cu tot protocolul Haremului, am p strat aceste înc periă ă ca pe un sanctuar.

De ce, atunci, m simt înc atât de singur?ă ă

22

- COLIN FALCONER -

5

Hürrem ştiu c fusese sedus în momentul în care începu să ă ă doreasc ă hammamul, baia de diminea . În ara stepelor baia nuţă ţ era v zut cu ochi buni, ba chiar provoca team . Toat lume ştiaă ă ă ă c sp latul duce la r ceal , boal şi moarte. Iarna şi vântul erauă ă ă ă ă duşmani permanen i, iar luxul sau desf tarea erau imposibile.ţ ă

Dar aici se insista ca fetele s fac baie de dou ori pe zi şiă ă ă s -şi rad fiecare fir de p r de pe corp. La începu, Hürrem fuseseă ă ă îngrozit ; dar apoi observ c nu se îmboln vise, era cel multă ă ă ă oarecum dezgustat , nu atât din cauza indecen ei cât datorită ţ ă lenevelii. Nu-şi amintea când începuse s gândeasc astfel.ă ă Devenea mai moale, îşi zise. Dac tat l ei ar fi putut-o vedeaă ă acum, blestemat fie-i sufletul barbar! Ei bine, era înc oă t t roaic . O s -i demonstreze asta.ă ă ă ă

Erau trei înc peri: ă camekan, sau camera pentru îmbr care;ă sogukluk, sau camera pentru înc lzire; şi cea mai mare, cea dină mijloc, camera cu aburi sau hararet. Hürrem îşi lep d iuteă ă veşmintele, iar una dintre negrese — gediçli — îi înmân ună prosop parfumat.

Înc l o pereche de papuci de lemn de trandafir şi intr înă ţă ă sogukluk, sim ind prin pielea f cut ca de g in c ldura aburilor.ţ ă ă ă ă ă În centrul camerei era un bazin mare, din marmur , plin cu apă ă cald , şi câteva fete şedeau în jurul acestuia, luând ap în nişteă ă vase mici de aram şi turnându-şi-o în creştet. Hürrem li seă al tur .ă ă

Privi în jur, pref cându-se preocupat de toaleta proprie.ă ă Niciodat nu înceta s fie uimit de marea varietate a trupurilor.ă ă ă Pân s vin aici nu-şi d duse seama c lumea e atât de mare şiă ă ă ă ă fiin ele omeneşti atât de diferite. P r, sfârcuri, piele, ochi. Atâtaţ ă bog ie de forme şi culori. Erau gediçli cu cârlion i negri şi pieleăţ ţ de mahon; fete grecoaice cu ochi întuneca i şi p rul în mii deţ ă bucle cre e; cercheze cu p r blond auriu şi sfârcuri ca nişteţ ă boboci de floare roz; egiptence cu profil lung, aristocratic şi sfârcuri de culoarea prunelor b tute; persane cu p rul deă ă culoarea nop ii şi ochi adânci şi întuneca i ca nişte fântâni.ţ ţ

Şi ce de forme! Pe când îşi golea din nou vasul cu ap pesteă trup, pref cându-se absent , se compar cu celelalte fete. Uneleă ă ă

23

- HAREM -

aveau sâni mari, albi, br zda i de vinişoare albastre; ca aiă ţ femeilor ce al pteaz , gândi Hürrem, numai c pântecele le eraă ă ă mic şi plat. Altele aveau sâni de forma lacrimei, unii abia îmboboci i; multe erau tinere, abia ieşite din pubertate, cu sâniţ tari, fermi rotunzi, incredibil de întinşi şi netezi. Hürrem privi în jos, la trupul ei sub ire şi mic, ca de b iat, şi se întreb de ce-or fiţ ă ă ales-o pe ea pentru aşa ceva.

Ei bine, poate c nu-s aşa de frumoas ca aceste odalisce, îşiă ă spuse ea. Dar am p rul roşu, ca blana vulpii. Şi sunt deopotrivă ă de viclean .ă

Îşi ud prosopul şi trecu în hararet, lip ind pe marmura ud .ă ă ăEra o scen ca de iad l ptos. Aburul îi ardea pl mânii şi seă ă ă

lipea de piele ca un voal fierbinte. Sim ea sudoarea scurgându-i-ţse pe piele în mii de pic turi minuscule. Siluete ude se mişcauă prin cea aidoma unor spectre, liniştea fiind spart doar deţă ă zgomotul unui papuc de lemn sc pat pe marmur , de clinchetulă ă vaselor de aram sau plesc itul vreunui trup ieşind sau intrândă ă în ap .ă

Lumina se strecura prin abur dinspre tavanul boltit; norii de abur şi pere ii din marmur cu incrusta ii cenuşiii se pierdeauţ ă ţ într-un amestec nedefinit.

Hürrem intr într-unul din bazinele fierbin i şi închise ochii,ă ţ savurând senza ia apei îndep rtând sudoarea, plesc indu-i peţ ă ă umeri şi pe sâni. Îşi l s capul pe spate, odihnindu-l pe marmur ;ă ă ă îşi turn ap pe fa şi apoi îşi îndep rt p rul din ochi. Da. Îşiă ă ţă ă ă ă zise, este o senza ie extraordinar . Înainte de a veni aici trupulţ ă îmi era acordat numai pentru supravie uire, pentru mişc rileţ ă bruşte ale unui cal şi pentru a g si puterea trebuincioas muncii.ă ă Acum aceşti eunuci, aceste Kiaya au trezit ceva nou în mine.

Dar la ce bun? Toate aceste femei, înroşite şi înmuiate de fierbin eala aburului şi a ape, cu carnea fr mântat şi fr gezitţ ă ă ă ă prin masaje de c tre gediçli, r sf ate şi torcând ca nişte pisici,ă ă ăţ aranjate şi dichisite în m t suri şi brocart — şi nici un b rbată ă ă care s le admire sau s le satisfac . Totul era un mister, oă ă ă ademenire str lucitoare mitic , dar lipsit de sens. ă ă ă

Hürrem sim i mişcare în ap şi deschise ochii. O fat înalt ,ţ ă ă ă blond , st tea pe marginea bazinului la doar câ iva paşi, în timpă ă ţ ce dou gediçli îi turnau ap pe corp şi îi masau gâtul şi umerii.ă ă

24

- COLIN FALCONER -

Fata se l sa în bra ele lor, cu capul aruncat pe spate, p rulă ţ ă aproape atingând marmura. Întreaga imagine inspira siguranţă deplin şi mândrie re inut . Gülbehar!ă ţ ă

Hürrem sim i cum i se înroşesc obrajii. Ei bine, dac era într-ţ ăadev r un mister, ă ea îl cunoştea. Sim i un acces de invidie şi ur ,ţ ă emo ii pe care îşi imagin c le împ rt şeşte cu toate celelalteţ ă ă ă ă femei din hammam. De ce tu? gândi. Din toate femeile astea, de ce tu? Sau este el atât de uşor de vr jit?ă

Gülbehar îi sim i privirea şi, pentru o clip , ridic fruntea şiţ ă ă deschise ochii. Aceştia p reau incredibil de str lucitori în pâclaă ă hammamului, ca dou safire încrustate în ghea . Ce spuneaă ţă oare chipul ei? Mânie? Curiozitate? Mil ?ă

Hürrem îi întoarse privirea o clip , apoi se r suci încet şi ieşiă ă din baie, l sându-şi fundul la vedere o clip mai mult decât eraă ă necesar. Regret imediat gestul atât de copil resc.ă ă

N-are de ce s i fie mil de mine, gândi ea, s ltându-şiă ă ă prosopul. Fric , da. Dar nu mil .ă ă

Disp ru în cea , lip itul papucilor ei împr ştiind liniştea. ă ţă ă ăColoane de marmur şi bol i arcuite conduceau de la hararetă ţ

la yeni kaplija, camerele laterale mai mici, pavate tot cu dale de marmur , unde gediçli se îngrijau de odalisce, masându-leă trupul, examinându-le minu ios picioarele şi bra ele, pubisul şiţ ţ anusul, nasul şi urechile, asigurându-se s nu exista nici urm deă ă p r. Hürrem renun ase de mult s mai protesteze în fa a acesteiă ţ ă ţ lipse de respect. Se l s examinat şi acum, f r o vorb .ă ă ă ă ă ă Oricum nu putea evita asta.

Numele negresei era Muomi; o fat ursuz cu p r cre deă ă ă ţ culoarea c rbunelui şi buze l sate în jos, într-un fel de bot.ă ă Celelalte fete vorbeau despre ea în şoapt . Se spunea c eraă ă vr jitoare, şi o evitau cât puteau. Avea mâini mari, osoase, care-ăi dislocau parc încheieturile, şi multe fete ieşeau cu lacrimi înţ ă

ochi dup o şedin de masaj cu Muomi. Dar Hürrem apreciaă ţă tocmai asta. Îi alunga leneveala din trup.

Hürrem se întinse cu fa a în jos pe marmura r coroas .ţ ă ă— Încearc s-o faci cum trebuie, zise ea. Vreau s m doar ,ă ă ă ă

de data asta.— Te-a durut şi data trecut . Am crezut c vei plânge ca oă ă

feti .ţă

25

- HAREM -

— Î i dau doi asperi dac reuşeşti s m faci s plâng.ţ ă ă ă ă— N-ai doi asperi.Muomi începu masajul; mâinile ei îi fr mântar muşchii de peă ă

gât şi umerii pân când Hürrem crezu c-o s -i sar ochii din cap.ă ă ă îi veni s gâfâie şi s icneasc , dar se st pâni; trase aer în pieptă ă ă ă şi aştept .ă

— Se spune s eşti vr jitoare.ă ă— Cine spune?— Fetele.— Fetele! Când le aleg ca s le aduc aici le iau după ă ă

frumuse e nu dup minte.ţ ă— Eşti vr jitoare?ăMâinile negresei alunecau de-a lungul şirei spin rii. De parcă ă

încercau s p trund între oase şi s le desfac . Hürrem îşi sim iă ă ă ă ă ţ ochi umezi i de lacrimi, aşa c îşi îngrop fa a în pern ca s şi-oţ ă ă ţ ă ă ascund .ă

— Ei bine, eşti sau nu?— Dac eram vr jitoare, de mult aş fi sc pat din locul sta.ă ă ă ăMuomi îşi ap s degetele în fesele fetei, c utând încheieturaă ă ă

dintre şold şi pelvis, în timp ce Hürrem îşi muşc mâinile ca să ă nu-şi tr deze durerea.ă

— Muşchii t i sunt tari ca ai unui b iat, recunoscu Muomi,ă ă cam în sil .ă

— Un pic mai tare, r spunse Hürrem. Nu simt nimic.ăMuomi chicoti.— Nici acum? şi Hürrem gemu din toate puterile.

Când Meylissa intr , o g si pe Hürrem întins pe spate,ă ă ă permi ându-i negresei s -şi exercite opera ia de depilare. Sclavaţ ă ţ îi aplicase o past de cear şi var nestins şi acum smulgea,ă ă expert , firele mici de p r cu muchia ascu it a unei scoici.ă ă ţ ă Hürrem îşi împreunase mâinile sub cap şi o urm rea. Sânii i seă ridicau şi se coborau în timp ce respirau. Avea obrajii umezi.

— Te sim i bine?ţ— Îi datorez doi asperi vr jitoarei steia, r spunse Hürrem.ă ă ă— Pentru ce?— Îşi doreşte slujba bostanji-ului, zise Hürrem. De mâine va fi

noul C l u-şef al Sultanului.ă ă

26

- COLIN FALCONER -

Muomi îi îndep rtase picioarele şi acum i examina minu iosă ă ţ perineul, c utând p r.ă ă

Meylissa se întoarse cu spatele la negres .ă— Ce rost au toate astea? întreb ea. Muomi e singura c reiaă ă

îi pas dac ne radem sau nu. Sultanului n-o s -i pese niciodat . ă ă ă ăHürrem zâmbi r ut cios.ă ă— Trebuie s fim preg tite. Nu putem s pierdem ocazia ceaă ă ă

mare doar pentru un fir de p r.ăMeylissa se rezem de marginea de marmur şi îşi coborîă ă

vocea. Îşi puse o mân pe abdomenul suplu şi brun.ă— În curând o s se vad !ă ăDe îndat ce rosti vorbele, ochii i se umplur de lacrimi.ă ăMuomi ridic brusc capul.ă— Ce-i cu ea?— Şi-a adus aminte cum ai frecat-o tu pe spate ultima dat ,ă

r spunse Hürrem. Apuc bra ul Meylissei, înfigându-i adâncă ă ţ unghiile în carne, pân când fata se strâmb şi vru s se tragă ă ă ă înapoi. Dar Hürrem nu-i d du drumul.ă

— Nu aici!— Dar ce m fac?ă— E-n regul . Am un plan.ă— Ce-ai de gând s faci?ă— O s vezi. Muomi o s ne ajute şi ea. ă ăZâmbi diabolic. Cele dou fete o privir , uluite, dar Hürremă ă

închise ochii şi se abandon lumii moi a aburilor şi scoicii dină mâna lui Muomi.

6

Timp de dou luni Kapi Aga tr ise cea mai crunt groază ă ă ă punctat de aştept ri febrile şi clipe de pl cere imens . Era ună ă ă ă om cu o imagina ie bogat şi-şi putea închipui cam tot ce ar p iţ ă ăţ dac i s-ar afla vreodat secretul. Dar nu mai putea da înapoiă ă acum. chiar dac in emisar al cerului i-ar fi dar azi o asigurareă semnat în aur de Allah însuşi c va fi prins, şi tot ar fi venit aziă ă aici. Pl cerea sexual – cu o femeie frumoas , şi, în plus,ă ă ă interzis – era numai un aspect. Era îns reg sirea b rb iei peă ă ă ă ăţ

27

- HAREM -

care o crezuse pierdut , redescoperirea poten ei – irezistibil şiă ţ ă ireversibil . Ar fi putut îndura orice moarte, acum c murea caă ă un b rbat.ă

Sau cel pu in aşa credea.ţÎn fiecare joi dup -amiaz , cu o or înainte de asfin it, eaă ă ă ţ

trebuia s vin în gr din ca s -i citeasc Coranul. Pentru Kapiă ă ă ă ă ă Aga, întreaga s pt mân se desf şura, în mod periculos, în jurulă ă ă ă acelei clipe de splendid confuzie, în care el putea s r sucească ă ă ă din nou cheia în broasca ruginit , spre a intra în gr din . Deă ă ă fiecare dat când împingea uşa se întreba dac va da de ea sauă ă de proprii solda i cu iataganele scoase, ascu ite ca briciul.ţ ţ Gr dina devenise subiectul tuturor viselor, dar şi al coşmaruriloră sale. Nici chiar C pitanul Palatului şi P zitorul Femeilor n-aveaă ă nici o şans dac ar fi fost descoperit.ă ă

Uşa cu ram de metal se deschise scâr âind – oh, Doamneă ţ Milostive, r suna ca o lovitur de tun în liniştea Haremului! – şi elă ă se strecur în gr din , încuind-o la loc în urma sa. Privi spreă ă ă turnul de nord. Singurul loc de unde puteau fi v zu i erauă ţ înc perile din vârf de tot, - de acolo o v zuse şi el prima dat peă ă ă Meylissa -, iar uşile la acele dou înc peri le încuiase cu mânaă ă lui.

Şi totuşi se sim ea de parc to i membrii Divanului ar fi fostţ ă ţ cu ochii pe el, în timp ce c l ii ascu eau securile ce urmau s -lă ă ţ ă h cuiasc .ă ă

Gr dina era ap rat de ziduri de piatr , cu aleile flancate deă ă ă ă coloane de marmur alb de Paros şi acoperite cu bol i deă ă ţ platani, chiparoşi şi s lcii. Aici era mereu întunecat, chiar dacă ă deasupra copacilor se putea vedea soarele reflectat de minaretele moscheilor din Harem, înroşindu-le pe m sur ceă ă cobora pe cerul oraşului plin de praf.

Se uit în jur dup figura familiar a Meylissei aplecat pesteă ă ă ă Coran pe o banc din spatele coloanelor, sau şezând subă ramurile aplecate ale unei s lcii; dar nu era nici urm de ea.ă ă Singurele sunete apar ineau unei privighetori ciripind trist înţ ramurile de deasupra capului lui.

Kapi Aga sim i un amestec de dezam gire şi spaimţ ă ă inexplicabil . De ce nu era aici?ă

— Nu vine ast zi.ă

28

- COLIN FALCONER -

Vocea venea din spate. Se r suci înapoi, îngrozi, tr gândă ă instinctiv iataganul din teaca de piele.

Fata îşi încruciş bra ele şi râse.ă ţEra una din fetele din Harem, f r îndoial , dar n-oă ă ă

recunoştea. De ce-ar fi recunoscut-o? Erau atât de multe. Era înalt , sub ire, cu p rul auriu-roşcat şi cu ochii verzi. Purta ună ţ ă caftan galben de bumbac şi o hain de brocart auriu, iar pe cap oă toc mic , verde. O singur perl str lucea legat în ciucureleă ă ă ă ă ă toc i. Dup veşminte p rea a n fi de prea mult timp în Harem, şiă ă ă nici prea departe n-avusese când ajunge.

Kapi Aga tremura. Mâinile, genunchii, întreg trupul îi tremura. Oh, Doamne Atotputernic!

— Cine eşti tu?— Meylissa nu vine azi.— Unde e ea?— Aici, în Harem. Unde e p zit de atingerea b rba ilor.ă ă ă ţ— De ce râzi?— Eşti la fel de alb ca turbanul ce-l ai pe cap. Ce ai? Nu sunt

unul din ienicerii sultanului. Nici m car n-am sabie. De ce i-eă ţ fric ? Sunt doar o biat fat , o cus toreas . Sunt neînarmat . N-ă ă ă ă ă ăam nici m car acul la mine.ă

Kapi Aga încerc s -şi revin .ă ă ă— Cu cine crezi c vorbeşti? O s te trimit la r coare…ă ă ăF cu un pas înainte şi o apuc de bra , lipindu-i muchia sabieiă ă ţ

de fa , ca s-o sperie. Dar Hürrem îi r spunse cu un zâmbet. Lui iţă ă se t ie r suflarea când îi sim i degetele pip indu-i vintrele.ă ă ţ ă

— Meylissa zice c astea înc mai merg. Eu sunt o simplă ă ă cus toreas , dar parc nu aşa trebuie s fie.ă ă ă ă

— Ce vrei s spui?ă— Meylissa o s fac un copil.ă ăKapi Aga se d du înapoi, de parc tocmai ar fi aflat c a atinsă ă ă

o ciumat . Ea îi urm ri transformarea uimitoare a fe ei. Fa a îiă ă ţ ţ deveni tic loas , p mântie, ca de cadavru. Sabia îi sc p dină ă ă ă ă mân şi z ng ni, c zând pe marmur .ă ă ă ă ă

Cretinul! gândi ea. o s atrag g rzile! Chiar nu se poateă ă ă controla? Pentru o clip crezu c o s -l vad luând-o la fug .ă ă ă ă ă

— Nu… nu se poate, îngân el.ă

29

- HAREM -

— Aşa credea şi ea. Îmi imaginez c nici tu nu i-ai închipuită ţ altfel.

— Cine eşti tu? şi ce vrei?— Sunt prietena Meylissei. Hürrem se uit dup sabia ceă ă

z cea pe jos. Ridic-o, spuse ea, doar ca s -şi verifice victoria.ă ăEl se aplec s fac ce i se spusese.ă ă ă— Ce vrei? repet apoi.ă— Vreau s te ajut.ă— Acum mi-aduc aminte, spuse el. Eşti fata din Rusia. Te-am

adus din inutul t tarilor.ţ ăEa îl privi amuzat ; fiecare întrebare, fiecare calcul mintal seă

vedea pe fa a lui la fel de clar ca o pagin din Coran.ţ ă— Cine mai ştie? spuse el, în final.— Ar fi mai bine s ne azvârli pe amândou în Bosfor,ă ă

noaptea, şi s termini cu toat t r şenia. La asta te gândeşti,ă ă ă ă nu? De aceea am mai spus cuiva. Cuiva al c rui nume nu-l vei ştiă niciodat .ă

Buzele îi c zur a dezam gire şi dezgust, când orice cale deă ă ă sc pare se închisese pentru el. ă

— Te ştiu. Kiaya îşi zice „obr znic tur mic ”.ă ă ă ă— Pe bun dreptate.ă— V d. Îşi b g sabia în teac , cu un gest hot rât. Deci vreiă ă ă ă ă

s m aju i?ă ă ţ— Poate c n-ai nevoie de ajutorul meu. Poate o vei lua deă

nevast şi ve i întemeia o familie!ă ţ— Nu-şi bate joc de mine! şuier Kapi Aga.ă— Am crezut c vei fi încântat s afli c cel pu in unul dină ă ă ţ

alea înc func ioneaz cum trebuie.ă ţ ăEl se apropie de ea, furios, apoi se st pâni.ă— De unde ştiu c e adev rat?ă ă— Nu ştii. S-ar putea s ştii abia dup ce e prea târziu. Într-oă ă

noapte sultanul î i va ordona s-o arunci pe Meylissa în Bosfor. Şiţ atunci ea o s - i dea doi saci. Unul pentru ea, unul pentru tine.ă ţ

Kapi Aga se cutremur .ă— Ce vrei?— O s te scap eu de asta. Definitiv.ă— S m scapi?ă ă— Definitiv.

30

- COLIN FALCONER -

— Ce vrei s spui?ă— Vreau s spun c ştiu o cale de a sc pa de problem . Înă ă ă ă

schimb, tu vei face ceva ce ie î i st în putere, mie nu.ţ ţ ă— O slujb mai bun ? Un loc în suita lui Valide? Haine? Bani?ă ă— M mir ce pu in î i pre uieşti via a.ă ă ţ ţ ţ ţKapi Aga se uit disperat spre ferestrele turnului de nord, caă

şi când s-ar fi aşteptat ca însuşi sultanul s se uite la el de acolo.ă Soarele era foarte sus acum, iar minaretele erau roşii ca sângele.

— Atunci ce?— Vreau s m duci în patul Sultanului.ă ă— Imposibil.— Ba nu, e posibil. La fel cum, dac sultanul afl ce-ai f cut, eă ă ă

posibil s te atârne într-un ştreang pân te înnegreşte soarele.ă ă Doar ştii pedeapsa.

Kapi Aga se înclin pe spate, de parc ar fi fost p lmuit. Ochiiă ă ă îi erau albi şi l rgi i de uimire.ă ţ

— Sultanul nu se culc cu nimeni în afar de Gülbehar, ştiiă ă bine! Ceea ce ceri nu este în puterea mea!

Pentru prima dat , zâmbetul batjocoritor disp ru de peă ă buzele fetei.

— Atunci, savureaz - i moartea. Cred c gâdele are destulă ţ ă ă imagina ie ca s - i acorde suficient timp şi desf tare.ţ ă ţ ă

Şi plec . Umbrele asfin itului umplur gr dina, iar Kapi Agaă ţ ă ă r mase intuit de groaz , urm rindu-le înaintarea.ă ţ ă ă

7

Haremul d inuia înc din vremurile când turcii osmanlâi nuă ă erau decât nişte c l re i nomazi, care tr iau în câmpiile s lbaticeă ă ţ ă ă ale Anatoliei şi Azerbaidjanului. Ideea a fost împrumutat de laă perşi, ca o compensa ie pentru r zboinicii obliga i s steaţ ă ţ ă departe de trib vreme îndelungat . Când otomanii renun aser laă ţ ă stilul de via nomad , stabilindu-şi capitala întâi la Bursa, apoiţă ă la Constantinopol — numit acum Istambul — Haremul devenise o institu ie în sine, cu o ierarhie, un protocol şi o conducere proprii.ţ

Haremul nu era condus de sultan, ci de mama sultanului — Sultana Valide — care era la fel de înl n uit de legile Haremuluiă ţ ă

31

- HAREM -

ca oricare dintre fete. Ea guverna aceast comunitate izolată ă compus din eunuci şi virgine, ajutat de Kapi Aga, Eunucul şefă ă Alb, care era atât Conduc torul G rzii, cât şi intermediarul dintreă ă Valide şi însuşi Sultanul.

Când o fat nou sosea în Harem primea un loc într-unul dină ă multele compartimenta, pe lâng Maestra de Mantii, sauă Buc t reasa-şef , sau în buc t rii. Putea apoi s urce în rangă ă ă ă ă ă pân la o pozi ie de o oarecare importan în administra iaă ţ ţă ţ Haremului prin propriile merite, dar unicul mod în care putea să cucereasc adev rata putere era de a deveni ă ă gözde — „în ochi” — cu alte cuvinte dac reuşea s atrag privirea sultanuluiă ă ă însuşi.

Dac el o lua în patul lui, atunci ea devenea ă iqbal şi putea primi iatacuri şi bani numai pentru ea. Putea petrece o noapte cu St pânul Vie ii sau o sut de nop i. Dar toate astea nu valorauă ţ ă ţ nimic decât dac îi f cea un fiu, devenind astfel una dină ă cadânele sale. Existau cel mult patru cadâne, niciodat maiă multe; dup aceea se apela la serviciile unui felcer, specializat înă avorturi. Aceste patru cadâne r mâneau apoi în aşteptare,ă sim ind suflul puterii, ştiind c într-o zi una din ele va deveniţ ă mama urm torului sultan al Islamului.ă

Suleiman rupsese îns tradi ia. Deşi se apropia de-acum deă ţ treizeci de ani, înc mai avea o singur cadân , Gülbehar, şi ună ă ă singur fiu. Era un fir prea sub ire de care atârna acum spi a atâtţ ţ de agitat a dinastiei Osmanlâilor, iar mama lui Suleiman era totă timpul neliniştit din cauza acestei neglijen e a fiului s u.ă ţ ă

Sultana Hafize, Sultana Valide, era din Georgia şi avea un p ră lung şi lucios. Ar ta impozant şi falnic , stând la curte în boltaă ă ă imens şi r sun toare din onyx str lucitor şi marmur striat ,ă ă ă ă ă ă care-i servea drept sal de consiliu. O raz difuz de lumină ă ă ă galben se ab tea prin cupola de sticl aflat mult deasupra,ă ă ă ă f când s fulgere sideful şi granatele aşezate în form de floareă ă ă în p rul ei. Întreaga ei înf işare era imperial , cu excep ia fe eiă ăţ ă ţ ţ care avea expresia blând şi ochii posomorâ i. Ceea ce eraă ţ primejdios.

— Ai vrut s m vezi? întreb ea.ă ă ăKapi Aga îşi linse buzele, sim indu-se brusc transparent caţ

borangicul. Îşi repetase discursul pân noaptea târziu, dar acumă

32

- COLIN FALCONER -

nu-şi mai amintea nimic, era cuprins de o panic brusc ,ă ă buim citoare.ă

— Coroan a Capetelor Acoperite… murmur el, adresându-i-ă ăse cu titlul oficial.

— Ce-i cu tine? Nu te sim i bine?ţ— O r ceal uşoar …ă ă ă— O vizit la felcer, poate?ă— Voi face cum spune În l imea Voastr . „Pe Allah, haiă ţ ă

odat !”ă— Ceva te fr mânt .ă ăEl d du din cap. Fr mânt ! Îşi petrecuse aproape toată ă ă ă

diminea a gândindu-se la un pumnal în propria beregat .ţ ă— Am auzit vorbe de nelinişte printre unele dintre fete.Valide se încrunt .ă— Oh! Şi care e cauza acestei… nelinişti?— Unele dintre ele… sunt pu in… geloase.ţ— Fetele din Harem sunt întotdeauna geloase pe ceva.— Treaba a ajuns pu in mai serioas decât de obicei.ţ ăValide îl privi st ruitor, iar Kapi Aga avu sentimentulă

stânjenitor c încerca s vad dincolo de ochii lui, ca un str ină ă ă ă scrutând o camer întunecat .ă ă

— Continu , spuse ea, în sfârşit.ă— E vorba de Gülbehar. E iubit de toat lumea, desigur…ă ă— Afar de mine, rosti Valide, sec.ăEi bine, contam pe asta, gândi Kapi Aga.— …dar unele fete cred c nu e drept ca Sultanul s le ignoreă ă

în felul acesta. Unele din ele devin de nest pânit.ă— Asta e treaba ta, şi a celui ce este Kislar Aghasi, desigur.

S le st pâni i.ă ă ţ— Dac aş putea m car s le spun ceva… s le încurajez.ă ă ă ăValide zâmbi, lovindu-şi uşor obrazul cu ar t torul împodobit.ă ă— Şi ce ai vrea s le spui?ă— C poate Sultanul le va acorda aten ie într-o zi?ă ţ— Cine poate spune? Surâsul b trânei disp ru. Aga ştia că ă ă

atinsese aici o coard sensibil . Dac exista cineva cu adev rată ă ă ă nefericit din cauza ataşamentului exclusiv al lui Suleiman pentru Gülbehar, aceea era mama sa.

— Toate râvnesc la ocazia de a-l servi pe St pânul Vie ii.ă ţ

33

- HAREM -

— Desigur!Şi fusese cândva o femeie de Harem, înainte ca Selim s -şi fiă

aruncat batista pe um rul ei. Trecuse mult timp, dar nu uitase.ă— E vreuna dintre ele de talia lui Gülbehar?— Toate se cred în stare, spuse Kapi Aga, cu un zâmbet abia

schi at. De obicei, îşi permitea multe asemenea mici glume într-oţ audien . Dar azi îi va fi greu s se relaxeze.ţă ă

Valide îşi mut privirea spre fereastra deschis , dincolo deă ă cupolele str lucitoare ale Haremului. Cioc ni în mas cuă ă ă degetele mâinii drepte, ca atunci când socotea ceva în minte.

— Îi voi vorbi St pânului Vie ii, spuse. Î i mul umesc c aiă ţ ţ ţ ă adus acest subiect în aten ia mea.ţ

Kapi Aga s fi vrut s strige: Aşteapt , înc n-am spus totul!ă ă ă ă Dar în loc de asta se înclin şi se retr gea spre uş .ă ă ă

— Înc ceva.ă— Da, În l imea voastr ?ă ţ ă— Ai cumva în vedere o anumit fat ?ă ăKapi Aga zâmbi.— Da, În l imea voastr .ă ţ ăValide d du din cap.ă— Cum o cheam ?ă— Hürrem. O cheam Hürrem.ă

8

Coranul spune: „Virtutea este la picioarele mamei.” De câte ori Suleiman venea la Eski Sarai, obiceiul şi Allah îi porunceau s -ăşi viziteze mama întâi. Suleiman apreciase întotdeauna compania mamei sale aşa încât aceasta era o cerin aţă protocolului dintre cele mai uşoare.

În acea diminea b tea vântul din sud, primul vânt deţă ă prim var . Sultana Hafise st tea pe divanul de pe teras , într-ună ă ă ă caftan de brocart înflorat, soarele sclipind în puzderia de perle şi granate din p rul ei. Suleiman zâmbi, maic -sa p rea s in maiă ă ă ă ţ ă mult la nimicurile astea decât la adev ratele pietre pre ioase.ă ţ Era o frivolitate simpatic .ă

— Mam …ă

34

- COLIN FALCONER -

Suleiman îi s rut mâna şi şi-o duse la frunte. Se aşez peă ă ă divan lâng ea, continuând s -i in mâna. Una din slujnice seă ă ţ ă gr bi s aduc şerbet şi ap de trandafiri.ă ă ă ă

— Eşti bine?— Resimt r ceala mai tare decât pe timpuri. La vârsta meă

tânjeşti dup prim var .ă ă ă— Nu eşti atât de în vârst .ă— Sunt bunic , r spunse ea. Sau cel pu in, am un nepot. Credă ă ţ

c -i acelaşi lucru. ăSuleiman îşi d du capul pe spate şi râse.ă— Mam , eşti aşa de direct !ă ă— M întristeaz uşurin a cu care tratezi temerile unei femeiă ă ţ

b trâne.ă— Tu nu eşti o femeie b trân . Nici vorb .ă ă ăHafise îşi retrase mâna şi alese o smochin din vasul cuă

fructe aflat în fa a ei.ţ— Şi ce se aude cu cuceritorul Rhodosului, spuse ea, şi în

vocea ei se sim ea o mândrie neascuns . Unde vrea Divanul sţ ă ă loveşti acum?

— Anul sta nu vei auzi strig te de lupt . Toate c peteniileă ă ă ă mele îşi ling înc r nile c p tate în Rhodos. Va mai trece un timpă ă ă ă pân vor fi în stare s -şi scoat ghearele din nou.ă ă ă

— Dar tu?Ce rost ar fi avut s se prefac fa de ea? Suleiman se gândiă ă ţă

un timp.— Gândul la alt campanie îmi îmboln veşte sufletul.ă ă— Un sultan care nu poart steagul lui Mahomed în b t lie s-ă ă ă

ar putea s nu mai r mân mult vreme sultan.ă ă ă ă— Nu e nevoie s -mi aminteşti care-mi e datoria. N-aş putea-ă

o uita niciodat . Dar pentru anul sta am avut parte de suficientă ă r zboi.ă

Hafise alese cu grij o alt smochin , c utându-şi între timpă ă ă ă cuvintele cele mai potrivite.

— Datoria unui sultan nu se afl numai pe câmpul de lupt .ă ăSuleiman oft . Primele ei cuvinte din diminea a asta ar fiă ţ

trebuit s -l avertizeze. Aveau s vorbeasc iar despre Gülbehar.ă ă ă— Casa Osmanlâilor are un moştenitor, spuse el.

35

- HAREM -

— Şi dac se îmboln veşte? Un sultan ar trebui s aib maiă ă ă ă mul i fii.ţ

— Ca s se omoare între ei când eu nu voi mai fi? Suleimană se gândi la tat l s u, Selim — ă ă Yavuz Selim, cel Groaznic, cum fusese numit. Îşi detronase propriul tat , pe Baiazid al II-lea, cuă ajutorul ienicerilor, şi apoi îşi omorâse cei doi fra i şi opt nepo i,ţ ţ pentru ca domnia s nu-i fie periclitat . Erau chiar zvonuri c l-ară ă ă fi otr vit pe Baiazid pe drumul c tre exil, pentru ca lovitura s nuă ă ă poat fi niciodat întoars . Nici Suleiman n-avusese linişte până ă ă ă când trupul stors şi chinuit de dureri al lui Selim nu se sfârşise de pe urma unui cancer la stomac, pe drumul spre Adrianopol.

— Ai o datorie.— Am multe datorii.— Şi n-ar trebui s neglijezi nici una.ăSuleiman o privi lung. Avea dreptate, desigur. Ea fusese

conştiin a lui toat via a. Ea, nu Selim, îl înv ase c datoria stţ ă ţ ăţ ă ă deasupra tuturor celorlalte. Selim iubise puterea şi v rsarea deă sânge doar de dragul lor.

— Gülbehar m face fericit.ă— Şi e foarte bine. Dar noi nu vorbim de fericire. Vorbim de

moştenitorii dinastiei Osmanlâilor.Suleiman se întoarse şi admir panorama minaretelor şiă

cupolelor care marcau ici-acolo înghesuiala de case de lemn ag ate pe deal, deasupra Cornului de Aur. Otomaniiăţ str b tuser cale lung de la corturile b tute de vânt dină ă ă ă ă câmpiile Anatoliei. Din cine ştie ce motive, îşi aminti ultimele cuvinte ale tat lui s u c tre el, înainte de a-l trimite la Manisa,ă ă ă ca guvernator: „Când turcul coboar din şa ca s şad pe ună ă ă covor, devine nimic – nimic.”

Dar atunci tat l s u era un barbar.ă ă— În acest moment dinastia Osmanlâilor are numai două

inimi care bat, spuse Hafise. Nu este de ajuns.— Ce îmi sugerezi s fac?ă— Nu vreau s renun i la Gülbehar. Doar e normal s ai oă ţ ă

favorit . Dar sunt multe fete în Harem. Unele din ele sunt chiară pl cute ochiului.ă

— Deci ar trebui s fac pe taurul pentru gloria dinastieiă Osmanlâilor.

36

- COLIN FALCONER -

— Urât spus, mai ales în fa a unei femei b trâne, îns de,ţ ă ă este exact ce ar trebui s faci. Poate c ar fi altfel dac Gülbehară ă ă i-ar d rui mai mul i fii. Doar i-a fost cadân timp de nou ani…ţ ă ţ ţ ă ă

— Ea m satisface.ă— Şi alt femeie n-ar putea?ă— M simt bine cu Gülbehar.ă— Nu trebuie s te sim i bine cu celelalte fete. Doar de un fiuă ţ

e nevoie.Suleiman se ridic brusc. Observase c Fatim, una dină ă

slujnicele mamei sale, îl privea ruşinoas pe sub genele fardate.ă Sim i un val de ciud pe ea şi pe sine însuşi. Şi totuşi, ce era cuţ ă el? De ce îi era aşa de greu s fac ce-i cerea mama sa? Probabilă ă c e mica mea revolt împotriva Poverii, îşi spuse, modul în careă ă pot demonstra c sunt altfel decât bestiile dinaintea mea. Acesteă femei cochete şi fl mânde s se simt meschin şi dec zut.ă ă ă ă

Fata v zu mânia din ochii lui şi îşi coborî privirea, roşie şiă încurcat .ă

— Voi face ce-mi ceri, spuse el, şi îi s rut mâna. Le voi luaă ă pe rând, una câte una, dac asta vrei, gândi el amar. Voi umpleă palatul de leag ne. Şi poate dup aceea m vei l sa în pace cuă ă ă ă Gülbehar.

Kiaya smulse fa a de pern din mâinile Meylissei şi o aruncţ ă ă pe jos. C lc pe ea ca un copil.ă ă

— Ce-i asta? O faci dinadins, ca s m provoci?ă ăMeylissa scutur din cap, am rât , suspinând, incapabil să ă ă ă ă

r spund .ă ă— Uit -te la asta! N-aş da aşa ceva nici unui ran, darmite luiă ţă

Valide! — Îmi pare r u… suspin Meylissa.ă ă— Ce-i cu tine, fato? Ultimele s pt mâni ai fost groaznic ! Caă ă ă

s -şi sublinieze spusele, Kiaya o plesni tare peste ureche.ă Hohotele fetei o înt râtar , aşa c o mai lovi o dat .ă ă ă ă

Hürrem privea cu dispre capitularea Meylissei, dar cel pu inţ ţ asta îi d dea prilejul unei confrunt ri cu Kiaya. Se scul de laă ă ă masa de lucru şi smulse fa a de pern de sub piciorul Kiayei.ţ ă

— Nu e aşa de r u. Pot s repar totul foarte uşor.ă ăKiaya se întoarse spre ea.

37

- HAREM -

— A, mica obr znic tur roşcat ! Nu po i sta la locul t u, sauă ă ă ă ţ ă ce?

— Las-o în pace, nu se simte bine.— Atunci poate c-ar trebui s-o trimitem la infirmerie. Iar dacă

tu eşti aşa de m iastr la cusut, o s po i face şi treaba ei peă ă ă ţ deasupra.

Hürrem îi arunc bucata de material în fa .ă ţă— Ba f -o tu, scorpie b trân !ă ă ăKiaya o p lmui peste obraz. Hürrem se d du un pas înapoi,ă ă

dup care mâna ei âşni înainte ca un şarpe deranjat de somn.ă ţ Pocnetul palmei fu urmat de o linişte des vârşit . Parc cinevaă ă ă tocmai desc rcase o archebuz în înc pere. Kiaya se cl tin ,ă ă ă ă ă n ucit . Încet, fa a i se destinse într-un zâmbet triumf tor.ă ă ţ ă

— Pentru asta te-aşteapt stâlpul, şuier ea. Kapi Aga î i vaă ă ţ jupui cu biciul carnea de pe t lpi. Acum e prim var . Dac aiă ă ă ă noroc, s-ar putea s po i p şi din nou la iarn . Te înv eu minteă ţ ă ă ăţ s m loveşti pe mine!ă ă

Doi str jeri negri ap rur în uş . Kiaya rânji spre Hürrem,ă ă ă ă triumf toare. Dar înainte de a mai apuca s spun ceva, una dină ă ă g rzi p şi în untru şi o apuc pe Hürrem de bra .ă ă ă ă ţ

— Tu trebuie s vii cu noi, spuse el, cu o voce sub ire,ă ţ tremurat . Ia- i lucrul cu tine.ă ţ

Hürrem ezit , nevenindu-i s cread ce f cuse, uluit deă ă ă ă ă apari ia g rzii. Ce se întâmpla? Îşi lu acele şi bucata mic deţ ă ă ă m tase din care f cea o batist brodat .ă ă ă ă

Kiaya se holb la ei.ă— Unde o duce i?ţ— Kapi Aga ne-a poruncit, zise omul, conducând-o pe Hürrem

spre uş .ă— Trebuie pus la stâlp! ip Kiaya, dar f r convingere, doară ţ ă ă ă

cu tulburare în glas.Hürrem se l s în voia g rzilor ce se gr beau pe coridor.ă ă ă ă

Cuvintele „Kapi Aga” o liniştiser . Nu va fi vorba de nici un stâlp.ă sim i pe loc c cele mai importante clipe din via a ei erau foarteţ ă ţ aproape.

9

38

- COLIN FALCONER -

Curtea era pavat cu dale în form de migdal , înconjurată ă ă ă de ziduri înalte, sumbre şi dominat de un havuz de marmură ă ornamental . Ferestre d deau spre curte din toate p r ile, şiă ă ă ţ Hürrem avea senza ia c este urm rit de peste tot.ţ ă ă ă

Deodat în elese unde se afla. Era în curtea Sultanei Valide.ă ţ Acestea erau iatacurile ei.

G rzile o gr bir înspre mijlocul cur ii, apoi îi d dur drumul.ă ă ă ţ ă ă— Kapi Aga porunceşte s aştep i aici. Şi vezi, cânt , spuseă ţ ă

unul dintre str jeri.ă— De ce? Ce se întâmpl ?ăDar oamenii f cuser ce li se ordonase, iar acum seă ă

întorseser şi se îndep rtau, cu iataganele în form de seceră ă ă ă z ng nindu-le la brâu. Hürrem îi urm ri cum plecau. Ce seă ă ă întâmpla? Aştept minute lungi, dar nu veni nimeni. Apa susuraă în havuzul de marmur , adormitoare, molcom . Probabil, îşiă ă spuse pân la urm , Kapi Aga a aranjat o întrevedere cu îns şiă ă ă Sultana Hafise.

Dar dac era aşa, atunci de ce g rzile au l sat-o aici, înă ă ă curte? Şi de ce au insistat s -şi ia lucrul cu ea? Şi ce-au mai zis?ă „Kapi Aga porunceşte s aştep i aici; şi vezi de cânt .”ă ţ ă

Kapi Aga îi ordona s rup liniştea sacr a Haremului. De ce?ă ă ăRidic din um r şi apoi îşi c ut un loc r coros la umbraă ă ă ă ă

fântânii şi se aşez încrucişându-şi picioarele dedesubt, în stilulă musulman; îşi întinse batista în poal . Lu acul şi începu să ă ă brodeze; inima îi b tea s lbatic în piept, şi pentru prima dat înă ă ă via sim i c îi vine greu s cânte. Se sfor s murmure unţă ţ ă ă ţă ă cântec de dragoste înv at de la mama ei, despre un b iat alăţ ă c rui cal c zuse în z pad , prinzându-l sub el; murind încet înă ă ă ă stepa înghe at , el îi spunea vântului cât de mult iubeşte oţ ă anume fat şi cum nu a avut niciodat curajul s -i spun . Aşa că ă ă ă ă îi cerea vântului s -şi poarte vorbele peste câmpie, pentru ca eaă s -şi aminteasc de el. Era un cântecel prostu , gândi Hürrem,ă ă ţ dar melodia îi pl cuse întotdeauna, şi pân la urm versurileă ă ă începur s vin de la sine, şuvoi.ă ă ă

Dup o vreme ajunse atât de absorbit încât uit de team şiă ă ă ă nici m car nu observ persoana înalt , cu turban alb, pân cândă ă ă ă umbra ei nu îi c zu în poal .ă ă

39

- HAREM -

— Prima lege a Haremului este liniştea.Tres ri şi privi în sus, dar b rbatul avea soarele în spate, şi eaă ă

trebui s -şi apere ochii de lumina prea tare. Nu vorbea ca ună eunuc, iar fa a nu îi era neagr . Nu exista decât un singur b rbatţ ă ă liber s umble neîngr dit pe aici.ă ă

Era nervoas c fusese luat pe nepreg tite. ă ă ă ă— Atunci poate c-ar trebui s t iem limbile privighetorilor, seă ă

auzi ea rostind. Şi albinele, trebuie s facem şi cu ele ceva. Peă vremea asta bâzâitul lor neîncetat e destul ca s înnebunească ă pe oricine.

El p ru surprins de r spunsul ei. Pentru o clip , se uitar unulă ă ă ă la cel lalt. Hürrem îşi aminti brusc c prima ei mişcare ar fiă ă trebuit s fie coborârea frun ii în p mânt şi luarea unei atitudiniă ţ ă ascult toare. Îşi puse broderia jos şi îşi mut greutatea peă ă genunchi. Atinse cu fruntea pavajul de piatr fierbinte, dându-şiă seama c , probabil, era prea târziu. În elese c ar fi trebuit s -şiă ţ ă ă cear scuze şi pentru tulburarea liniştii. Ei bine, acum nu mai areă ce face. El a vorbit şi eu i-am r spuns.ă

Deodat , deveni conştient de prezen a lui Kislar Aghasi,ă ă ţ Şeful Eunucilor Negri, stând în spatele lui Suleiman, cu fa aţ îmbrobonat de transpira ie, f cându-şi vânt cu o batist deă ţ ă ă m tase. Ar ta de parc era gata s leşine.ă ă ă ă

— Ştii cine sunt? o întreb Suleiman.ă— Da, St pâne. Deşi am fost cam înceat pân s în eleg.ă ă ă ă ţPrivi pe furiş în sus, observând str lucirea din ilor albi. Poateă ţ

c surâdea.ă— Ce cântai adineauri?— Un cântecel înv at de la mama, St pâne. Un cântec deăţ ă

dragoste. Despre un b iat prost care şi-a l sat calul s cad pesteă ă ă el.

— El îi cânt calului?ăPe Allah, râdea de ea!— Nu cred. Îndr znesc s cred c multe din farmecele caluluiă ă ă

se cam duseser .ăÎl auzi râzând. Apoi fu linişte, şi ea îi sim i ochii pironi i asupraţ ţ

ei. — Cum te cheam ?ă— Mi se spune Hürrem, St pâne.ă

40

- COLIN FALCONER -

— Hürrem? „Cea care râde”? Cine i-a dat numele sta?ţ ă— Oamenii care m-au adus aici. Din cauz c nu-mi puteauă ă

pronun a numele. Deşi cred c nu erau destul de iste i ca s -şiţ ă ţ ă pronun e nici propriile nume.ţ

El râse din nou.— De unde eşti, Hürrem?Ea privi iar şi în sus. Clipa pentru care riscase atât de mult ă –

şi în minte nu avea decât durerea din genunchi! Cât avea de gând s-o mai in pe pietrele astea?ţ ă

— Sunt t t roaic , r spunse. Din Crimeea.ă ă ă ă— To i t tarii au p rul de culoarea asta uimitoare?ţ ă ă— Nu, St pâne. În tot tribul meu eram singura însemnată ă

astfel.— Însemnat ? E de-a dreptul frumos!ăEa îi sim i degetele apucându-i o cosi şi mângâind-o, ca şiţ ţă

când ar fi încercat calitatea şi rezisten a unui material.ţ— Este ca aurul lustruit. Nu-i aşa, Ali?Kislar Aghasi murmur aprobator. Mincinosul! gândi Hürrem.ă

Mi-ai vorbit o singur dat , şi atunci doar ca s m faci morcovă ă ă ă scofâlcit.

— Ridic -te Hürrem.ăF cu ce i se spusese. Se str dui s -şi abat ochii, dară ă ă ă

curiozitatea învinse. Deci acesta era St pânul Vie ii, St pânulă ţ ă Gâturilor Oamenilor. Împ ratul celor şapte lumi. Era frumos, îşiă zise, dar nu cine ştie ce. Avea pe fa umbra unei b rbi, careţă ă d dea o not nobil nasului lung şi coroiat. Ar fi putut fi fa a unuiă ă ă ţ tiran, dar deocamdat buzele şi ochii erau îndulcite deă amuzament.

Îi sim i examinarea minu ioas , ca aceea f cut de spahiii luiţ ţ ă ă ă în ziua când tat l ei le-o vânduse. Nu p ru nemul umit de ceă ă ţ vedea şi tocmai de aceea ea se sperie grozav auzindu-l cum oft ,ă încheindu-şi inspec ia.ţ

— Ce brodezi acolo? o întreb .ă— O batist , St pâne. Ce credea el c e?ă ă ă— Vreau s v d.ă ăEa îi întinse batista.— Un lucru frumos. Ai mâini îndemânatice. Aş putea s-o am

eu?

41

- HAREM -

— Dar n-am terminat-o…— Termin-o pentru mine pân disear , spuse el, şi i-o aşeză ă ă

cu grij pe um rul stâng. Hürrem v zu ochii l rgi i de uimire aiă ă ă ă ţ lui Kislar Aghasi. Aşezarea batistei pe um rul stâng al unei feteă însemna c acum era ă gözde, şi c Sultanul voia s doarm cuă ă ă ea. Nici o fat n-avusese favoarea asta de când Sultanul seă urcase pe tron.

Suleiman se întoarse şi plec , f r alte cuvinte. Kislar Aghasiă ă ă ar ta gata s izbucneasc ; apoi se st pâni şi se gr bi după ă ă ă ă ă Sultan, ca s -şi vad de îndatoriri.ă ă

Hürrem îi urm ri îndep rtându-se, prea buim cit ca s seă ă ă ă ă poat mişca, cu tot corpul str b tut de fiori de triumf.ă ă ă

Gözde!

Suleiman se gr bi de-a lungul arcadelor, sim ind simultană ţ mânie şi eliberare. Era mânios pentru c înc o dat fuseseă ă ă obligat de pozi ia sa s -şi tr deze propria conştiin . Dar eraţ ă ă ţă mul umit pentru c ac ionase atât de bine şi decisiv. Dupţ ă ţ ă discursul Hafisei hot râse c va alege prima odalisc întâlnit ,ă ă ă ă ale c rei maniera şi înf işare nu-i vor displace prea mult.ă ăţ Aceast … Hürrem… era atr g toare într-un fel oarecum ciudată ă ă şi, cel pu in, era istea . De obicei, fetele din Harem erauţ ţă vanitoase şi lipsite de suflet, dincolo de aspectul frumos, cultivat. Cel pu in acestea s-ar putea s fie altfel.ţ ă

Iar dac r mâne îns rcinat , maic -sa va fi mul umit oă ă ă ă ă ţ ă vreme. Iar el se va putea întoarce la Gülbehar.

10

Topkapi Sarai

Luna în creştere p rea s tremure pe cerul nop ii, dară ă ţ Suleiman ştia c era doar o şotie a luminii. Cinaser bine;ă ă homari, nisetru şi peşte spad , pescui i de diminea în Bosfor şiă ţ ţă sp la i în ap cu miere şi şerbet de violete. Completaser cu oă ţ ă ă sticl de vin de Cipru, deşi era interzis de Coran. ă

42

- COLIN FALCONER -

Era o înc lcare de mic importan , dar care îi aducea oă ă ţă oarecare satisfac ie, c ci în orice alt privin fiecare ceas dinţ ă ă ţă via a şui era guvernat de protocol. În fiecare diminea , dupţ ţă ă trezire, era luat în primire de T ietorul de Unghii, care-i îngrijeaă manichiura, şi de B rbierul-şef, care-i r dea capul. În timp ceă ă Maestrul Garderobei îi preg tea hainele de zi, fiecare articolă înmiresmat cu aloe, R sucitorul de Turbane îi înf şura câ iva co iă ă ţ ţ de pânz de in în jurul fesului.ă

De sâmb t pân mar i se scula în zori ca s prezidezeă ă ă ţ ă Divanul. În fiecare vineri c l rea pân la Aya Sofia, înă ă ă procesiune, având al turi pe marii viziri, pe astrologii cur ii,ă ţ Maestrul de Vân toare, Îngrijitorul de Privighetori, P str torulă ă ă Cheilor, Maestrul de Turbane şi patru mii din ienicerii şi spahiii Por ii, cavaleria sa permanent . ţ ă

Dup -amiaza, datoria îi cerea s trag un pui de somn, întinsă ă ă pe dou saltele, una din brocart argintiu, cealalt aurie. Era p zită ă ă permanent de cinci str ji, eunuci surdo-mu i, cu iataganeleă ţ încovoiate. Nici când dormea nu era singur.

Întreaga lui via era circumscris obliga iilor de stat. Înţă ă ţ oceanul de îndatoriri, micile revolte aveau mare importanţă pentru el.

Ibrahim, de pild . Deveniser nedesp r i i. În timpul asediuluiă ă ă ţ ţ insulei Rhodos dormiser în acelaşi pavilion, chiar purtaseră ă aceleaşi haine. Ştia c scandalizase întreaga curte ar tândă ă atâtea favoruri unui sclav, dar pentru el Ibrahim era mai mult decât un sclav. Era omul lui de încredere, confidentul şi sfetnicul s u. Dac cineva îl ajuta s poarte povara, acela nu era Gülbehară ă ă sau Hafise, nici chiar marele vizir. Acela era Ibrahim.

În seara asta, acesta şedea turceşte şi-şi acorda vioara. Era obiceiul lor aproape în fiecare sear , s m nânce împreun înă ă ă ă Palat, şi, adesea, când se f cea târziu şi savuraser pu in maiă ă ţ mult vin de Cipru, pajii sultanului întindeau câteva saltele şi Ibrahim îşi petrecea noaptea acolo.

Ibrahim era n scut în Parga, pe coasta de miaz noapte aă ă Greciei, ca fiu de pescar. Într-o zi, prin sat trecuser c l re iiă ă ă ţ turci şi-l luaser pe micul Ibrahim ca prad . Îl duseser în pie eleă ă ă ţ de sclavi din Istambul, unde fusese cump rat de o v duv dină ă ă Manisa. Aceasta îl crescu şi, când descoperi c b iatul aveaă ă

43

- HAREM -

înclina ii spre muzic şi limbi str ine, se îngriji s i se dea o bunţ ă ă ă ă educa ie. Înv ase s cânte la vioar şi putea vorbi bine persana,ţ ăţ ă ă turca, greaca şi italiana. Mai târziu, v duva îl vânduse cu profită bun pentru curtea lui Suleiman, când acesta venise la Manisa, ca guvernator al provinciei Kaffa.

Sclavul deveni curând un tovar ş permanent pentruă Suleiman. Era de aceeaşi vârst cu Prin ul, deşi mai scund şi maiă ţ oacheş, şi mai pu in re inut în purt ri. Într-adev r, uneoriţ ţ ă ă Suleiman se aştepta ca tân rul s explodeze de atâta for şiă ă ţă energie cât p rea s aib în trup.ă ă ă ă

Când Suleiman devenise Sultan, în 1520, îl luase pe Ibrahim cu sine la Înalta Poart şi îl f cuse Hasodabashi, C peteniaă ă ă serviciilor sale. Cu timpul, asculta mai des p rerea acestuiaă decât pe cea a lui Piri Paşa, b trânul s u mare vizir, iar după ă ă Rhodos îl r spl tise pe Ibrahim pentru sfatul bun, f cându-l vizir.ă ă ă Chiar şi asta era un simbol al naturii egalitare a sistemului otoman, anume c un sclav creştin putea ajunge, prin propriileă merite, în înalta ierarhie a celui mai mare imperiu islamic ce existase vreodat . Ce spusese oare Fatih? se gândi Suleiman …ă Imperiul nostru este casa Islamului… din tat în fiu f cliaă ă imperiului nostru este hr nit cu gr simea inimiloră ă ă necredincioşilor.

— Atât de solemn, St pâne? îl întreb Ibrahim.ă ăSuleiman oft .ă— Î i pare r u vreodat , Ibrahim?ţ ă ă— Sigur c nu. De ce s -mi par r u?ă ă ă ă— N-ai vrea uneori s fi fost altcineva? Te-ai gândit vreodată ă

ce s-ar fi întâmplat cu tine dac pira ii n-ar fi venit în ziua aceea,ă ţ în satul t u?ă

— Ştiu ce s-ar fi întâmplat. Aş mânca acum peşte diminea a şiţ seara, între timp chinuindu-m s -l prind cu plasele. În loc deă ă asta, dorm într-un palat, beau cel mai bun vin de Cipru şi sunt copleşit cu favoruri de cel mai mare împ rat din lume.ă

— Via a ta r fi fost mai simpl .ţ ă— Via a mea n-ar fi valorat nimic.ţSuleiman v zu din nou încruntarea aceea nemul umit de peă ţ ă

chipul lui Ibrahim. Crede c gândesc prea mult, şi poate c areă ă dreptate.

44

- COLIN FALCONER -

— Î i place, nu-i aşa? Î i place s mergi la lupt , î i placeţ ţ ă ă ţ politica nesfârşit din Divan.ă

Fa a lui Ibrahim se învior .ţ ă— Suntem centrul lumii, St pâne. Aici se scrie istoria.ă— Servim doar Islamul.— Într-adev r, St pâne, uneori uit. Ibrahim îşi îndreptă ă ă

aten ia spre vioar . Suntem cei mai mari servitori ai Islamului.ţ ăMincinosule, gândi Suleiman. Faci toate astea doar de dragul

t u. Poate de aceea îmi şi eşti atât de drag, poate de aceea teă invidiez atât. Aş vrea s - i sem n mai mult.ă ţ ă

— Uneori mi se pare c tu ar trebui s fii Sultanul, şi eu fiulă ă unui pescar grec. Poate am fi fost mai ferici i aşa.ţ

Se scul în picioare, trecându-şi palmele peste fa a ostenit .ă ţ ă— Mergem la culcare, St pâne? întreb Ibrahim.ă ă— Tu culc -te, Ibrahim. Via a ta nu e la fel de complicat ca aă ţ ă

mea. Eu mai am de îndeplinit o obliga ie.ţHürrem fusese întâi dus la Conduc toarea B ilor, pentruă ă ă

îmb iere şi masaj. I se vopsiser unghiile, i se parfumase cuă ă iasomie p rul, i se pudrase pielea cu henna pentru a preveniă transpira ia, i se subliniaser ochii cu rimeluri negre.ţ ă

Apoi fusese trimis la Kiaya Mantiilor, care o îmbr case cu oă ă c maş roşie şi un caftan lung de catifea purpurie, peste care îiă ă pusese o mantie de brocart argintiu. Kiaya Bijuteriilor adusese un colier de diamante, greu ca un lan de fier, inele de argint şiţ br ri, şiraguri de perle mari din Marea Arabiei, pentru împletităţă în p r, şi cercei grei de rubin care-i ajungeau pân la um r. Îiă ă ă d duse, de asemenea, instruc iuni precise s înapoieze totul aă ţ ă doua zi diminea .ţă

Una dintre gediçli îi inu oglinda ca s -şi admire imaginea.ţ ă Analiz rezultatul cu neîncredere.ă

— Ar t de-a dreptul hidoas .ă ăKiaya Mantiilor st tea în fa a ei cu mâinile în şolduri,ă ţ

examinându-şi opera. — Aşa e tradi ia, spuse ea.ţ— Aşa e tradi ia, s faci b rbatul s cad pe jos de râs.ţ ă ă ă ă— Obr znic tur mic şi nerecunosc toare, rânji Kiaya. Nu- iă ă ă ă ă ţ

dai seama ce onoare a c zut pe capul t u? ine minte, mi s-aă ă Ţ întâmplat şi mie cândva, aşa c s nu te mai crezi aşa grozav .ă ă ă

45

- HAREM -

Ai putea s sfârşeşti într-o bun zi ca Maestr a Veşmintelor, şiă ă ă nimic mai mult.

— Dac tu te-ai îmbr cat atunci în halul sta, eşti norocoasă ă ă ă c nu te-a f cut Kiaya a Closetului Imperial.ă ă

Kiaya o privi cu ur şi le d du afar pe cele dou gediçli. Apoiă ă ă ă se întoarse spre Hürrem.

— Ascult , şuier ea, ştiu c nu te-ai purtat niciodat preaă ă ă ă frumos cu mine, dar eu totuşi vreau s te ajut. Este ocazia vie iiă ţ tale! Eu ştiu cum e. Am fost o dat gözde, când sultan eraă Bayazid. Î i pot spune cum s faci ca s te plac …ţ ă ă ă

— N-am nevoie de sfaturile uneia care a ratat. Ştiu ce am de f cut! Trebuie s r mân îns rcinat !ă ă ă ă ă

Şi p r si odaia. ă ă

11

Erau doi str jeri, aceiaşi care o conduseser în curte maiă ă devreme. O purtar printr-un labirint de arcade mohorâte şi reci,ă apoi în josul unei sc ri înguste. Mantia de brocart şi mânecileă lungi ale caftanului de m tase se ag au mereu de lemnul cr pată ăţ ă al balustradelor. În sfârşit, sim i în obraz o pal de aer rece şi fuţ ă împins , în noapte, printr-o uş grea de fier, într-o caleaşcă ă ă strâmt . Prinse cu urechea un forn it de cal, apoi o mân moale,ă ă ă c rnoas , o trase în untru.ă ă ă

Tr sura porni din loc şi Hürrem auzi tropotul copitelor peă dalele de piatr . Când ochii i se obişnuir cu întunericul, z riă ă ă silueta lui Kislar Aghasi şezând în fa a ei.ţ

— Unde mergem? întreb Hürrem.ă— La Sultan, rosti Kislar Aghasi. Te aşteapt în Topkapiă

Saraya.Perdelele tr surii erau l sate. Hürrem încerc s le deaă ă ă ă

deoparte, dar el îi opri mâna.— E departe?— Nu, r spunse eunucul, şi ea îi sim i ochii urm rind-o, mariă ţ ă

şi albi în întuneric, ca de pisic . Kapi Aga a aranjat asta pentruă tine. Era o afirma ie, nu o întrebare.ţ

— De ce-ar fi f cut-o?ă

46

- COLIN FALCONER -

— Asta m-am întrebat şi eu.Hürrem nu-i putea vedea fa a în întunericul din tr sur . Aveaţ ă ă

senza ia stranie a unei conversa ii cu o pereche de ochi.ţ ţ— Şi ce r spuns ai g sit?ă ă— Nici unul. Cum n-am r spuns nici pentru motivul paloriiă

sale. E palid ca un om care îşi aşteapt osânda. F cu o pauz .ă ă ă Sau poate e doar bolnav.

— Poate.— S nu m în elegi greşit. Dac Kapi Aga ar c dea înă ă ţ ă ă

dizgra ie, n-aş v rsa prea multe lacrimi. S ii minte asta.ţ ă ă ţ— Aşa voi face, r spunse Hürrem.ăCurând tr sura scâr âi oprindu-se, iar uşa fu dat de perete.ă ţ ă

Hürrem privi repede în jur pe când cobora. Deci acesta era Topkapi! Marele turn al Divanului se contura înalt în bezn , iară tor ele din jurul gr dinilor pâlpâiau printre ramurile aplecate aleţ ă platanilor.

Doi halebardieri cu ochii umbri i de penele grele de pe coifuriţ o conduser printr-o poart grea, prins în piroane de fier, pe ună ă ă pavaj de piatr , chiar în inima Serayului, cu Kislar Aghasi gâfâindă şi cl tinându-se în urma lor. Hă ürrem era uimit de cât de ordonată şi de spa ios p rea totul, fa de culoarele strâmte şi mohorâteţ ă ţă de la Eski Saraya. Pere ii erau din piatr , nu din lemn, şi erau şiţ ă gr dini mari şi se putea auzi foşnetul frunzelor a mii de copaci,ă sub adierea vântului de noapte.

Ajunser în final în fa a unor uşi mari de lemn încrustate cuă ţ sidef şi baga, ce conduceau c tre od ile intime ale Sultanului.ă ă Câte doi solkas, garda personal a sultanului, str juiau la fiecareă ă uş , cu iataganele scoase.ă

Hürrem respir adânc. Acesta era momentul pentru careă urzise atâtea planuri riscante. Ei bine, îşi spuse, n-ai de ce s fiiă nervoas . Nu trebuie s -l cucereşti. Trebuie doar s -i ieiă ă ă s mân a, primitoare, şi s-o faci s încol easc .ă ţ ă ţ ă

Kislar Aghasi deschise uşile şi o conduse în untru.ă

Hürrem privi în jur, cu respect.Zidurile dormitorului erau împodobite cu pl ci de faian deă ţă

Iznik, în culori albastre ca pana de p un, portocalii şi verzui, înă modele bogate cu flori şi fructe. Tavanul urca înspre un dom

47

- HAREM -

înalt, de care atârnau policandre cu lan uri aurii, sclipind deţ turcoaze şi rubine. Un c min, ca o mare piramid de aram ,ă ă ă domina unul din pere i. Opai e cu ulei lic reau în nişele dinţ ţ ă pere i.ţ

Patul se afla pe o platform în l at într-un col al od ii,ă ă ţ ă ţ ă acoperit cu un baldachin de brocart albastru şi verde de Bursa, sus inut de coloane r sucite din argint. Cuverturile şi perneleţ ă erau din catifea stacojie, pres rate cu perle. În sfeşnicele deă platin din cele patru col uri ardeau lumân ri.ă ţ ă

Suleiman însuşi şedea pe un divan acoperit cu catifea aurie. Purta o mantie de brocart verde şi un turban de m tase albă ă imaculat , cu o broş cu pan de cocor şi un smarald, câtă ă ă pumnul de copil, sclipind între cute. Avea un bra întins langurosţ pe dup divan. Ar ta plictisit de moarte. ă ă

Hürrem auzi uşile închizându-se încet în spatele ei, în urma lui Kislar Aghasi. Erau singuri.

El o privi mult timp în t cere. Hürrem aproape c îl auzeaă ă gândind: „Ce i-au putut face?!”ţ

Încerca s -şi înghit suspinul de disperare. Ar fi trebuit s seă ă ă încread în propria ei judecat . Aşa, i-a permis Kiayei s-o maiă ă umileasc o dat .ă ă

Îşi dezleg iute mantia şi o l s s alunece pe podea, apoiă ă ă ă desf cu nasturii de diamant ai caftanului şi îl arunc pe spate.ă ă Desprinse colierul de diamante şi-l azvârli peste mantie, împreun cu cerceii. Apoi îşi sl bi strânsoarea şiragului de perleă ă şi îşi l s p rul pe spate.ă ă ă

Când termin , mai avea pe ea doar c maşa şi şalvarii. Ar tă ă ă ă spre gr mada de accesorii de la picioarele sale:ă

— Maestra Veşmintelor mi-a ales garderoba. Desigur, în ultima vreme aproape c nu mai vede.ă

El nu se mişcase. De ce nu face nimic, de ce tace? gândi ea. Dar deodat în elese. E tot atât de încurcat ca şi mine!ă ţ

Trebuia s -l scuture din amor eal . Ştia un singur mod de aă ţ ă reuşi asta. C zu în genunchi, acoperindu-şi fa a cu mâinile.ă ţ Începu s suspine.ă

— Ce s-a întâmplat?

48

- COLIN FALCONER -

— St pân al vie ii mele, de ce m-ai ales pe mine? Sunt atâteaă ţ fete frumoase în Harem. Eu nu sunt destul de bun pentru tine.ă Nu ştiu nimic despre dragoste, despre b rba i.ă ţ

Îl auzi ridicându-se de pe divan şi venind spre ea. Rezistă tenta iei de a încerca s -i z reasc expresia fe ei. Apoi îl sim iţ ă ă ă ţ ţ atingând-o pe um r.ă

— Te rog. Ridic -te.ă— Mi-e prea ruşine. M g seşti urât .ă ă ă— Te g sesc… încânt toare. Doar c atunci când ai intrat… aiă ă ă

dreptate, Kiaya trebuie c e pe jum tate oarb .ă ă ăEa îi c ut mâna, l sându-se ridicat în picioare. Îl privi înă ă ă ă

ochi, c utând s -i ghiceasc gândurile.ă ă ă— N-am vrut asta, şopti ea. Mi-e team .ăDe fapt, este cel pu in pe jum tate adev rat, gândi ea. Mi-eţ ă ă

team .ă— Cred c orice fat din Harem ar schimba bucuroas loculă ă ă

cu tine acum.P rea amuzat, chiar intrigat. Asta era bine.ă— Atunci, las -le. Sunt de departe mult mai frumoase decâtă

mine.— Vino şi aşaz -te.ăO conduse la divan şi o aşez lâng el. Continua s -i ină ă ă ţ ă

mâna.— Cred c eşti într-adev r deosebit , spuse el, în timp ceă ă ă

mâna i se juca cu o şuvi de p r.ţă ăEa îşi mişc încet capul, prinzându-i mâna între obraz şi um r.ă ă— Ce vrei s fac?ăEl ezit .ă— Nu este… nici un ritual pentru asta.Se aplec înainte, îi lu capul în mâini, apropiindu-şi-l încet, şiă ă

o s rut . Hürrem sim i mirosul acru al vinului. „ i-am descoperită ă ţ Ţ primul secret!” gândi ea.

Mâinile lui îi strângeau umerii. O trase spre el fulgerat de o dorin brusc . Îşi ap s fa a de a ei, şi ea sim i în ep turileţă ă ă ă ţ ţ ţ ă ascu ite ale b rbii lui pe gur şi pe obraji. Aceasta este clipaţ ă ă mea, îşi spuse Hürrem.

Gemu puternic, şi el sim i cum degetele lui îşi înt rescţ ă strânsoarea în jurul umerilor ei, fr mântând carnea moale. Da, î iă ţ

49

- HAREM -

place, nu-i aşa? gândi Hürrem. Dup cum se aşteptase, St pânulă ă St pânilor acestei Lumi voia dovezi c este într-adev r maiă ă ă presus de ceilal i b rba i. El este Umbra lui Allah pe p mânt. Înţ ă ţ ă noaptea asta voi face tot ce pot ca s -l încredin ez c aşa stauă ţ ă lucrurile.

Sultanul o întinse uşor pe divan. Ea îi sim i degeteleţ desf cându-i nasturii din perle ai c m şii. I se abandon , cuă ă ă ă buzele întredeschise şi ochii strâns închişi. Murmur încet vorbeă f r şir, ca şi când dragostea lui îi provoca într-adev r pl cereaă ă ă ă atât de aşteptat .ă

Era înc noapte când îl trezi din somn.ă— Te rog, f -o din nou, şopti ea. S-ar putea s nu mi se maiă ă

întâmple niciodat . Te rog, numai o dat . Este minunat cu tine.ă ăSuleiman nu dorea decât s doarm ; dar era o descoperireă ă

nou : o femeie care g sea în asta tot atâta pl cere cât ună ă ă b rbat! Îşi spuse c , probabil, era o târf din naştere, sau celă ă ă pu in ca profesie, dar nu-i p sa. Era un caz pe care nu-l vaţ ă supune niciodat judec ii preo ilor. Sufletul unei femei, spuneă ăţ ţ Legea, nu e la fel de mare ca al b rbatului, e mai degrab cât ală ă unui câine sau al unei pisici. Sufletul ei îns trebuie mântuit laă timp.

Dar nu înc .ăNu înc .ă

12

Eski Sarai

În calitate de iqbal, Hürrem primi un venit de 200 de asperi şi un apartament propriu, împreun cu m t suri, brocart şi satin,ă ă ă destule pentru ca Maestra Veşmintelor s alc tuiasc oă ă ă garderob complet . Avea chiar baia ei personal , sculptat cuă ă ă ă marmur roz, cu fântâni arteziene cu ap de trandafiri.ă ă Privighetori ciripeau în coliviile de pe teras .ă

I se permisese s -şi aleag o gediçli. Hürrem ceruse să ă ă vorbeasc cu Muomi.ă

50

- COLIN FALCONER -

Tân ra negres nu p rea nici încântat , nici surprins deă ă ă ă ă chemarea fetei. Şedea posac pe teras , b l b nindu-şiă ă ă ă ă picioarele, cu chipul ca o masc de total indiferen . Hürrem oă ă ţă studie un timp.

— Eşti fericit lucrând zi de zi în hammam? o întreb ea.ă ăMuomi ridic din umeri, în loc de r spuns.ă ă— Ca iqbal, am voie s -mi aleg o slujnic . Munca ar fi multă ă

mai uşoar decât cea cu care te-ai obişnuit.ăMuomi îşi ridic din nou umerii.ăHürrem se ridic şi avans încet spre ea, pân când fe ele loră ă ă ţ

erau doar la câ iva inci una de cealalt .ţ ă— Vreau s m aju i. Spune ce vrei în schimb.ă ă ţMuomi se strâmb , de parc ceva nepl cut i-ar fi deranjată ă ă

n rile.ă— Când aveam şapte ani, vr jitorul tribului a venit în colibaă

familiei mele cu o urzic ustur toare. Mi-a desf cut picioarele şiă ă ă m-a frecat peste tot cu urzica aceea. Asta ca s mi se umfle. Aă doua zi a venit din nou şi m-a uns între picioare cu unt şi miere, apoi a t iat tot ceea ce d pl cere unei femei, arzând în finală ă ă rana cu un t ciune aprins. Mama se pref cea c plânge deă ă ă bucurie, ca s -mi acopere ipetele. Când m-am m ritat, so ul m-aă ţ ă ţ t iat cu un cu it înainte s m aib . Apoi m-a cusut la loc, până ţ ă ă ă ă data viitoare. La fel a fost când a venit copilul. Apoi, când au ap rut negu torii, m-au luat împreun cu copilul, dar era b iat,ă ţă ă ă aşa c l-au desp r it de mine. Nu ştiu dac tr ieşte sau e mort.ă ă ţ ă ă Dac e viu, îl vor castra, aşa cum au f cut cu mine. Acum, oriceă ă s-ar întâmpla, îmi voi petrece zilele în palat, ca sclav . Dac nu aă ă ta, atunci a alteia. Aşa c spune-mi — ce ai putea tu s -mi oferiă ă mie?

Hürrem o privi mult timp.— R zbunare, spuse ea în cele din urm .ă ă

Okmeydan — Pia a S ge ilor — se afla dincolo de şirurile deţ ă ţ platani şi tufe de trandafiri, aproape de apele întunecate ale Cornului de Aur. Era aproape var , acea perioad din an în careă ă tobele de r zboi r sun în taberele ienicerilor, când turcul seă ă ă ridic din nou din Istambul, pornind spre câmpurile de lupt .ă ă

51

- HAREM -

Dar anul acesta nu se anun a nici un r zboi, şi în curândţ ă Suleiman urma s -şi mute curtea la Adrianopol pentruă vân toare. El şi Ibrahim mergeau acum cu regularitate în pia ,ă ţă cu arcul şi lancea, pentru antrenamente. Ibrahim instalase acolo statuile pr date din Belgrad şi târâte prin gropi pân la Istambul.ă ă Ideea de a folosi zeit ile greceşti drept inte p rea s -l amuzeăţ ţ ă ă oarecum.

Acum op ia prin iarb ca un puştan, alergând s recuperezeţ ă ă ă s ge ile ce-şi greşeau inta, râzând cu încântare când ocheaă ţ ţ bine, şi s geata se sf râma de victima de marmur .ă ă ă

În cele din urm se aşezar la umbra deas a unui smochin,ă ă ă iar pajii le aduser m sline, brânz şi şerbeturi.ă ă ă

— Dac în locul statuilor s-ar fi aflat Carol sau Frederik, le-aşă fi g urit inimile de o mie de ori!ă

— Eşti un intaş excelent, Ibrahim. Dac aş fi un mistre arţ ă ţ trebui s-o iau la fug spre Rusia.ă

— Şi ochiul t u e ager, min i Ibrahim. ă ţ— Nu, nu. Mi-e mintea la altele ast zi.ăIbrahim îşi goli cupa şi alese cu grij o m slin , mestecând-oă ă ă

încet, în timp ce îşi aşeza pocalul la o lungime de bra . Apoi, cuţ mult pomp , scuip sâmburele în cup . Acesta z ng ni cândă ă ă ă ă ă nimeri inta, iar Ibrahim rânji satisf cut.ţ ă

— Uneori eşti ca un copil.— Dar te amuz , nu?ăSuleiman surâse.— Totdeauna m amuzi, Ibrahim.ă— Atunci, ce-l sup r pe st pânul meu?ă ă ăSuleiman oft . Cu Ibrahim putea vorbi sau întreba orice,ă

oricând.— Când ne-am întors din Manisa, i-ai alc tuit un Harem?ţ ăIbrahim rânji iar şi.ă— Nu e atât de mare ca al t u, St pâne.ă ă— Dar ai o favorit ?ă— Desigur, St pâne. Când sunt cu o femeie, ea este favoritaă

mea.Nu era r spunsul sperat de Suleiman. Cum putea s expliceă ă

unuia ca Ibrahim problema sa? De când se culcase cu Hürrem nu-şi putea scoate din minte imaginea ei. În noaptea urm toareă

52

- COLIN FALCONER -

alesese o alt fat din Harem ă ă — datoria sa era casa Osmanlâilor, nu el însuşi. Fata fusese o georgian mereu zâmbitoare, cu ceiă mai şocan i şi adânci ochi negri, care probabil i se prelungeau înţ tot capul, hot râse Suleiman, dup ce o auzise deschizând gura.ă ă Când o luase în pat se întinse docil , strigând o singur dat , nuă ă ă de pl cere.ă

Fusese obişnuit , frumoas , negreşit, dar asta, hot râse el,ă ă ă nu era destul. Nu pentru el.

Dar Gülbehar? Fusese favorita lui timp de aproape zece ani. Era o fat micu , timid , de 15 ani, când se culcase prima dată ţă ă ă cu ea. Fusese virgin , ca şi el, de altfel. Pân la Hürrem, crezuseă ă c îi satisf cuse toate nevoile. Dar acum?ă ă

Întreaga experien îi l sase un sentiment de disconfortţă ă interior, de parc sufletul i s-ar fi împ r it în dou şi cele două ă ţ ă ă p r i erau în r zboi. Ceva în Suleiman o dorea înc o dat peă ţ ă ă ă Hürrem, spre a şterge amintirea ei prin repetare.

Dar cealalt parte din el era speriat . Nu era bine pentru oă ă femeie s simt tot atât de mult pl cere ca un b rbat. Sufletulă ă ă ă ă ei era p tat de p catul lui Rachel, dac o încuraja în viciul ei, nuă ă ă era şi el p tat? Şi Gülbehar? Sim i primul chin amar al uneiă ţ emo ii pe care nu şi-o imaginase în leg tur cu o femeie.ţ ă ă

Vin .ă— O femeie are suflet, Ibrahim?— Are vreo importan , St pâne?ţă ăSuleiman nu r spunse. Pentru prima dat , hot rî c Ibrahimă ă ă ă

nu-l poate ajuta. În politic era diplomat şi om de stat. Dar înă materie de femei era un barbar ca şi musulmanii pe care-i dispre uia în secret.ţ

Ibrahim se aplec mai aproape, şi pentru moment rânjetul îiă disp ru.ă

— Gülbehar te sup r , St pâne?ă ă ă— Nu, altcineva.Ibrahim în l o sprâncean .ă ţă ă— Pot s te întreb care îi e numele?ă— O cheam Hürrem, r spunse Suleiman.ă ă— Hürrem! Alt femeie în patul Sultanului?ăDesigur, Suleiman mai avusese alte femei în pat înainte, chiar

el, Ibrahim, îl încurajase s aleag mai des din Harem. Şi atunci,ă ă

53

- HAREM -

oare, de ce sim ea deodat un acces de disconfort? Nu eraţ ă nimic, nu însemna nimic. Suleiman c dea adesea în aceste st riă ă ciudate, f r nici un motiv.ă ă

inti pocalul cu înc un sâmbure de m slin , dar acestaŢ ă ă ă ateriz lin în iarb , la mare distan de int .ă ă ţă ţ ă

13

Chipul Meylissei era supt, cu ochii goli i de spaim . În cea aţ ă ţ l ptoas a hammamului, capul ei plutea pe suprafa a unduitoareă ă ţ a b ii, de parc s-ar fi desprins de trup, ca un teribil vârcolac,ă ă aruncându-şi învinuirile c tre Hürrem. Ochii s i o urm rir cumă ă ă ă se apropia de bazin. Hürrem se opri pe marginea acestuia, aştept ca Muomi s -i îndep rteze v lul sub ire care o proteja, şiă ă ă ă ţ îşi strecur trupul gol în ap .ă ă

— Ar i bolnav , şopti Hürrem.ăţ ă— Mi-e r u în fiecare diminea . Kiaya vrea s m trimit laă ţă ă ă ă

infirmerie.— S n-o laşi.ă— Crezi c -s tâmpit ?ă ăMeylissa se trase mai aproape. Hürrem sim i c parcţ ă ă

miroase disperarea fetei, un miros acru, puternic, ca de sudoare.— În fiecare zi talia mi se face mai groas . Nu m mai potă ă

preface. Ai spus c-o s m aju i.ă ă ţ— De ce crezi c sunt aici?ăOchii c prui ai Meylissei fulgerar cu mânie.ă ă— Am uitat, acum ai baia ta. Sultanul te viziteaz în fiecareă

noapte?— O s te ajut.ăFuria o f cuse duşm noas .ă ă ă— Cum? O s m aperi în fa a Sultanului? Eşti gözde, nuă ă ţ

Valide. Nu înc , Hürrem.ă— Este o cale mai bun .ă— Spune-mi-o.— Muomi.Meylissa îşi mut privirea la negres . Vocea îi era plin deă ă ă

neîncredere şi speran , în acelaşi timp.ţă

54

- COLIN FALCONER -

— Gediçli a ta?— E vr jitoare, şopti Hürrem.ă— Asta-i o prostie, zise Meylissa, dar f r prea multă ă ă

convingere, dup p rerea lui Hürrem.ă ă— O s - i preg teasc o b utur . Ca s avortezi.ă ţ ă ă ă ă ăHürrem v zu cum buzele Meylissei începur s tremure.ă ă ă

În elese c teroarea permanent o adusese pe biata fat înţ ă ă ă pragul isteriei.

— Fii tare, Meylissa, şopti ea.— E prea târziu…Hürrem o apuc de bra , dar Meylissa încerc s scape.ă ţ ă ă— Nu fi pap -lapte! Nu e târziu! Crezi c pentru mine e maiă ă

uşor? Dac Kislar Aghasi afl ce fac? M vor omorî şi pe mine!ă ă ăMeylissa d du din cap, toat duşm nia de pe chipă ă ă

disp rându-i.ă— Când?— O s trimit mâine pe Muomi la tine. Dar nu trebuie s spuiă ă

la nimeni!— Sigur c nu.ăHürrem îi d du drumul.ă— Totul o s fie în regul .ă ăMeylissa plec prin cea a din înc pere. Hürrem auzi plesc itulă ţ ă ă

apei când fata ieşi din bazin, şi îi v zu silueta desenându-se peă perete. Oh, Ceruri! Începe s se vad , gândi Hürrem. În curândă ă n-o s mai aib deloc talie.ă ă

Dar pân atunci nu va mai avea nici un motiv de îngrijorare.ă

Gülbehar se întinse goal lâng el. Suleiman o fix cuă ă ă privirea, sim ind cum îi creşte dorin a. Ceea ce îi pl cea nu eraţ ţ ă doar frumuse ea ei, era şi obişnuin a cu frumuse ea ei. Poate cţ ţ ţ ă tot protocolul sta pe care îl ur sc m-a afectat totuşi, se gândi el.ă ă Iubise prea mult ordinea şi repeti ia.ţ

Îi atinse sânii, aproape cu respect. Erau albi şi rotunzi, şi urm ri traseul unei vinişoare albastre pe carnea imaculat , de laă ă sfârc în sus, c tre um r. Privi cum sfârcul se înt ri şi seă ă ă contract , alt minune a c rnii.ă ă ă

Gülbehar se uit la el şi surâse, simpl pl cere.ă ă ă

55

- HAREM -

El era ros de alt îndoial . Îi place asta pentru c -mi placeă ă ă mie, gândi, şi aşa trebuie. Cu Hürrem, îi place chiar şi ei, şi asta e p cat. Şi atunci, de ce acum simte atât de pu in?ă ţ

Studie restul corpului femeii, muşchii de fildeş ai abdomenului şi coapselor, triunghiul atr g tor, vopsit cu hennaă ă al pubisului. Ea îşi desf cu picioarele, preg tit pentru el.ă ă ă

Suleiman se l s deasupra ei şi începu s o p trund .ă ă ă ă ă Gülbehar îşi muşc buzele şi se cutremur de durere, dar surâseă ă din nou ca s -l linişteasc . El o privi, încercând s -i ghicească ă ă ă gândurile.

E atât de dornic s m mul umeasc . Niciodat n-a dorită ă ă ţ ă ă decât s -mi satisfac pofta. De ce-ar trebui s fie altfel.ă ă ă

Era în untrul ei acum, şi începu s se mişte mai repede.ă ă Închise ochii, şi imaginea chipului lui Gülbehar se evapor , deă parc o piatr ar fi spart oglinda unei ape limpezi. Acum seă ă gândea la Hürrem, cu capul l sat pe spate, pe pern , cu guraă ă deschis într-un strig t mut, cu trupul arcuit sub el, ca şi când ară ă fi fost st pânit de un mare chin, cu coama roşie-aurieă ă împr ştiat pe perne. Sim i imediat orgasmul, şi fiecare muşchiă ă ţ din trup îi tremur pe m sur ce spasmul îl parcurgea.ă ă ă

Gemu puternic, apoi puterile îl l sar şi sim i bra ele luiă ă ţ ţ Gülbehar cuprinzându-l şi tr gându-l al turi de ea.ă ă

Deschise ochii, având înc r suflarea t iat şi o privi.ă ă ă ă Gülbehar surâdea.

— A fost bine, St pâne?ă— Da, min i el, a fost bine.ţDorin a îi disp ruse. Deci ce altceva îi trebuia?ţ ăR spunsul era simplu. Îi trebuia Hürrem.ă

Hürrem şedea pe teras urm rind cum zorii p trundeau înă ă ă oraş, felia de argint a lunii p lind o dat cu înt rirea luminii.ă ă ă Chem rile muezinilor sparser liniştea de cristal. Înc o noapteă ă ă petrecut f r el. Înc o noapte a lui cu Gülbehar. Înc o noapteă ă ă ă ă care o afunda şi mai mult în exil.

Trecuse aproape o s pt mân , şi Suleiman înc nu oă ă ă ă chemase din nou. Clipa era trec toare. Nu putea r mâne iqbal oă ă veşnicie. Dac nu r mânea îns rcinat şi sultanul continua s-oă ă ă ă

56

- COLIN FALCONER -

ignore va trebui s se întoarc la compania cus toreselor şi laă ă ă blestemele şi loviturile Kiayei.

Nu va l sa s se întâmple asta.ă ăNiciodat .ă

14

Kapi Aga murise de o mie de ori în s pt mâna scurs de laă ă ă prima discu ie cu Hürrem. Fiecare moment era o clip deţ ă teroare, mereu în aşteptarea chem rii în fa a sultanului, care ară ţ fi fost abia începutul r zbun rii lungi şi încete a acestuia. Nuă ă exista moment în care s scape de durerea surd a remuşc rilor,ă ă ă nici noapte în care s -şi g seasc liniştea somnului, nici zi înă ă ă care s caute neîncetat o cale de sc pare. Dar unde s se poată ă ă ă ascunde de gheara sultanului, când Imperiul se întindea pe trei continente?

Era o sear cald , înmiresmat , se auzea cântecul uneiă ă ă privighetori din crengile înfrunzite ale unui platan. Atmosferă mângâietoare, dar înşel toare, c ci de fapt nu exista niciă ă c ldur , nici siguran . Fiecare piatr din acest palat blestemată ă ţă ă era primejdioas .ă

Întoarse cheia în broasca por ii vechi de fier şi o cr p cât sţ ă ă ă se strecoare în gr din . Ea era acolo.ă ă

— Am f cut ce-ai cerut, zise el.ăHürrem îngenunchease în iarb , dincolo de fântân , cu ună ă

Coran pictat în verde şi azuriu deschis pe scaunul din fa a ei.ţ Purta o mantie de satin verde, o c maş asortat , din damasc,ă ă ă cu smaralde, şi şalvari albi de m tase atât de transparen i, încâtă ţ el îi putea distinge culoarea şi forma corpului.

Ar fi putut spune c o g sea atr g toare, de n-ar fi fost atâtă ă ă ă de îngrozit de ea.

Hürrem se uit în sus, cu un început de zâmbet pe buze. Îlă studie curioas , cu ochi verzi sfredelitori, apoi îşi întoarse aten iaă ţ de la Coran. N-ar ta r u, îşi spuse ea. Ochi şterşi şi s lbatic ca aiă ă ă unui animal, dar de aşteptat de la un sârb. Îl îmbr cau bine:ă manta de catifea verde, papuci galbeni, un turban alb. Efectul nu era prea nepl cut.ă

57

- HAREM -

— Am spus c am f cut ce-ai cerut, repet el.ă ă ă— Ştiu.— Şi acum?— Acum?— Trebuie s îndeplineşti partea ta de târg.ăEa întoarse o pagin din Coran. Aga încerc s -şi controlezeă ă ă

furia animalic ce creştea în el. Ce pl cut ar fi, îşi zise, s -iă ă ă despart capul de trup. S termine cu obr znic tura asta mică ă ă ă ă chiar acum. S -i vad sângele împr ştiat peste cuvintele luiă ă ă Mahomed şi pe zidul de piatr cenuşie. Aproape c -l auzea cum îiă ă pulseaz în vene. Dac asta ar putea rezolva problema…ă ă

— Când se întoarce Sultanul la Eski Saraya?— În elegerea era…ţ— Când?— Mâine pleac în nord, la Adrianopol, pentru vân toare. Nuă ă

se va întoarce pân la c derea frunzelor. ă ăKapi Aga observ satisf cut cum ea se albi la fa . Ei, uite că ă ţă ă

asta i-a şters zâmbetul. Cât crezi c-o s r mâi gözdeă ă obr znic tur mic ?ă ă ă ă

— Am f cut un târg, zise el.ă— Mai am o condi ie. ţKapi Aga f cu un pas spre ea, cu pumnii strânşi.ă— Am f cut ce-ai cerut, şuier el. Nu po i s -mi mai ceriă ă ţ ă

nimic. Hürrem nici nu se uit la el. ă— Cât vreme î i p strez secretul, pot cere ce vreau.ă ţ ăEl o privi lipsit de ap rare. F r nici o putere, gândi. Da, încă ă ă ă

o dat m, sunt neputincios. Şi totul din cauza vr jitoarei steia. ă ă ă— Ai spus c o s m aju i.ă ă ă ţHürrem închise cartea, paginile grele pocnind ca o concluzie,

în timp ce ecoul d dea ocol cur ii. Se ridic şi veni spre el. spreă ţ ă mirarea lui, îşi plimb o unghie în lungul bra ului s u şi îl apucă ţ ă ă de mân .ă

— O s te ajut. De mâine n-o s mai ai nici o problem . Nu veiă ă ă mai tr i în spaim .ă ă

Gura lui era uscat . Hürrem veni mai aproape. Îi putea sim iă ţ c ldura trupului şi moliciunea coapsei lipite de el. îi sim iă ţ r suflarea pe obraz.ă

58

- COLIN FALCONER -

— Ce vrei? zise el, dar vocea îi sun ca a altui om.ă— Pu in din sucul t u, şopti ea. ţ ă

Meylissa broda un caftan de culoarea aurului şlefuit pentru tân rul prin Mustafa şi era cu lucrul la fereastr ca s vad maiă ţ ă ă ă bine în lumina dup -amiezii. Auzi pe cineva intrând şi tot corul iă se încord . Kiaya!ă

— Te-am speriat? întreb Muomi.ă— Oh, tu eşti!Muomi o privi fix, f când-o s se mişte nervoas . Ochiiă ă ă

hipnotici, m ri i, ai lui Muomi o f ceau întotdeauna s se simtă ţ ă ă ă r u. ă

— Ce vrei?— Am ce i-ai dorit.ţMuomi întinse mâna şi aşez un mic vas alb-albastru peă

mas . Meylissa îl înh , îi scoase dopul şi se strâmb .ă ăţă ă— E groaznic.— Înghite-l tot. O s - i fac r u şi o s - i omoare f tul.ă ţ ă ă ă ţ ăMeylissa puse dopul la loc. Brusc, mâinile începur s -iă ă

tremure.— Mul umesc.ţMuomi o privi cu mil .ă— N-ai de ce s -mi mul umeşti, spuse şi plec .ă ţ ă

15

Kislar Aghasi fu trezit de un strig t de femeie. La început,ă crezu c -i doar o fat vorbind în somn — mai ales cele noiă ă p eau asta, şi în general le b tea a doua zi spre a le ajuta s leăţ ă ă treac . Dar pe m sur ce se trezea mai bine îşi d dea seama că ă ă ă ă nu e nici un coşmar de fat tân r . Mai auzise asemenea urlete,ă ă ă venind din camera de tortur a c l ului. Îşi sim i trupul acoperită ă ă ţ de o sudoare rece, lipicioas . Îşi c ut sabo ii de lemn pip ind cuă ă ă ţ ă picioarele şi cu mâinile tremurânde.

Lumânarea nu arsese prea mult, aşa c aprecie c nu dormeaă ă de mai mult de o or . Lu sfeşnicul şi se gr bi pe coridor, cuă ă ă pântecele imens tremurându-i sub c maşa de noapte.ă

59

- HAREM -

Strig tele veneau din dormitorul de la etajul superior. Îşiă chem doi str jeri şi fugir în sus pe sc ri.ă ă ă ă

Meylissa se rostogoli goal pe podea, zgâriind scândurile deă lemn cu unghiile, c utând parc cu disperare o ieşire din carneaă ă trupului. Înc un spasm îi scutur corpul, şi se ghemui cuă ă genunchii strânşi ca un foetus, vomitând sânge. Pe fa aţ frumoas , oacheş , avea sânge şi saliv , iar buzele îi dezveliră ă ă ă din ii într-un rânjet de câine prins în capcan .ţ ă

Fetele erau adunate în jurul ei, holbându-se speriate şi fascinate de am nuntele mor ii. Unele aveau picioarele stropiteă ţ cu pic turi fine de sânge, şi când Meylissa izbucni iar şi, ipar şiă ă ţ ă s rir înapoi, parc temându-se s nu se molipseasc de teribilaă ă ă ă ă boal .ă

Meylissa le z ri printre chinurile durerii insuportabile şiă încerc s strige: „Nu sunt bolnav . E otrav !” Dar suneteleă ă ă ă horc ite din gâtul ei nu mai aduceau a voce, a nimic omenesc.ă Durerea o str punse iar şi şi se îndoi din nou, urlând.ă ă

Sim i bra e apucând-o, încercând s-o in , dar ea se zb tu şiţ ţ ţ ă ă lovi bezmetic în toate p r ile, vrând s se elibereze de moarteaă ţ ă care-şi croia drum prin stomacul ei. Deschise ochii şi v zu fa aă ţ speriat , spân , a lui Kislar Aghasi, iar lâng el o v zu peă ă ă ă Hürrem. Încerc s -i descifreze expresia. Voi s -şi îndrepteă ă ă degetul spre ea, cu un blestem final, dar eunucii o ineau înţ bra e, şi nici nu putea vorbi din cauza sângelui care-i umpleaţ gura. Începu s se în buşe şi întunericul i se l s peste ochi,ă ă ă ă asemenea unei cortine.

Râul Mari a, lâng Adrianopolţ ă

Câinii de vân toare stârnir potârnichea din cuibul s u dină ă ă tufa de pelin şi ea âşni în aer, cu aripile scurte b tândţ ă nebuneşte. Ibrahim râse cu emo ie şi ridic ap r toarea mare deţ ă ă ă piele de pe încheietura mâinii stângi. Femelele de şoim c l toră ă frem tau, sim ind apropierea pr zii. ă ţ ă

Ibrahim îndep rt gluga de piele de pe capul p s rii, ochii eiă ă ă ă mari, aurii, clipir v zând cerul fumuriu. Aproape imediat şoimulă ă se ridic în aer, aripile-i imense ducându-l în înalt în câtevaă secunde.

60

- COLIN FALCONER -

Ibrahim şi Suleiman îşi îmboldir caii şi pornir vân toarea.ă ă ăŞoimul îşi întinse aripile şi pluti. Acum urca pe un curent de

aer, la fel de lipsit de greutate ca şi acestea, în clipa urm toareă plonja cu viteza pietrei. Potârnichea b tu aerul, încet, cu aripiă greoaie, f r vreo şans de sc pare. Şoimul lovi de sus, oă ă ă ă explozie de pene, gheare lungi înfigându-se în şira spin riiă victimei, şoc atât de violent încât pas rea muri pe loc. ă

Pentru o clip , prad şi pr d tor c deau împreun spre sol.ă ă ă ă ă ă Apoi, şoimul îşi încet strânsoarea mortal şi se în l triumf tor,ă ă ă ţă ă l sând potârnichea s cad , lipsit de via , în mlaştin .ă ă ă ă ţă ă

Ibrahim l s s -i scape un chiot de încântare şi galopă ă ă ă s lbatic pân la marginea b l ii, în timp ce câinii se repeziră ă ă ţ ă înainte, întrecându-se pentru pl cerea de a recupera prada.ă

Ibrahim se uit pe cer şi întinse bra ul înm nuşat înspreă ţ ă şoimul ce se rotea înc deasupra capului s u.ă ă

Mistre ul privea la intrusul care îi tulburase bârlogul aflat într-ţo tuf de m ceş, cu ochii s i mici şi galbeni str lucind a fric şiă ă ă ă ă confuzie. Puf ia, retr gându-se şi mai adânc în tufele spinoase.ă ă Dintr-o parte venea l tratul câinilor de vân toare, din cealalt seă ă ă auzeau tunetul copitelor şi strig tele arcaşilor. Mai departe, înă mlaştin , nu se putea retrage.ă

Avea o singur alegere.ăGroh ind cu furie, âşni dintre tufişuri.ă ţSuleiman îl v zu venind şi îl avertiz cu un strig t pe Ibrahim.ă ă ă

V zu cum mistre ul lovi arm sarul arab al lui Ibrahim în parteaă ţ ă din fa a corpului, unul din col ii galbeni sfâşiind muşchii calului,ţă ţ c scând o ran însângerat în burta lui. Animalul se cl tin , deă ă ă ă ă surpriz şi agonie, se cabr înapoi, cu viscerele atârnând dină ă ran . Mistre ul şarj din nou şi Ibrahim fu aruncat la p mânt.ă ţ ă ă

Suleiman era înc la vreo cincizeci de paşi. Îşi îmboldi calul,ă trase arcul de la oblânc şi inti repede. Prima s geat se înfipseţ ă ă cu un sunet surd în um rul mistre ului, doborându-l într-o parte.ă ţ Acesta se propti pe picioare, întorcându-se s înfrunte nouaă provocare.

Suleiman se r suci în şa, trase alt s geat din tolbaă ă ă ă argintat atârnat la oblânc şi inti cu grij . A doua s geat loviă ă ţ ă ă ă mistre ul în spate şi p trunse în inim , intrând aproape pân laţ ă ă ă pan .ă

61

- HAREM -

Mistre ul se cl tin , picioarele nemaiputându-i suportaţ ă ă greutatea.

Deodat parc aerul fu sfâşiat de mâini imense, c ci s ge iă ă ă ă ţ una dup alta se înfipser în trupul cenuşiu al mistre ului. Acestaă ă ţ c zu pe spate, cu sângele curgând din dou duzini de r ni.ă ă ă Câteva clipe mai târziu era mort.

Arcaşii izbucnir în urale şi alerg înainte, şi aproape imediată ă calul lui Suleiman fu înconjurat de c l re ii din suit . Suleiman nuă ă ţ ă lu în seam scuzele rostite strigând ale c peteniei şi s ri iuteă ă ă ă din şa.

— Ibrahim?Calul lui Ibrahim era înc în picioare, învârtindu-se n uc, înă ă

timp ce câinii de vân toare l trau şi se repezeau la picioarele lui,ă ă atraşi de sângele scurs, lingându-l şi luptându-se pentru m runtaiele ce atârnau din burdihanul calului. Câ iva ieniceri seă ţ b gar între ei, unul încercând s prind frâul calului, în timp ceă ă ă ă ceilal i înjurau şi alungau câinii cu s biile.ţ ă

Arm sarul r nit, sco ând aburi pe n ri şi cu ochii ieşi i dină ă ţ ă ţ orbite de groaz şi durere, se îndrepta spre el. Suleiman seă retrase. Dar apoi, când câinii se repezir iar, calul o lu la fugă ă ă din nou, galopând printre copaci, pân disp ru.ă ă

Suleiman privi în jur, dezorientat. Unde era Ibrahim? Tr ia? ăÎl v zu deodat , în mlaştin pân la genunchi, cu caftanulă ă ă ă

murdar de frunze putrede şi noroi. Turbanul îi era în dezordine, dând un aer de nebunie rânjetului larg şi r u de pe fa a sa. Înă ţ mâna dreapt inea potârnichea, prins de gâtul înroşit deă ţ ă sânge.

— Iat trofeul! strig el c tre Suleiman.ă ă ă— Am crezut c eşti mort! şuier acesta.ă ă— Cât vreme m ap r Sultanul meu, cum aş putea s mor?ă ă ă ă ăEra atâta inocen copil reasc în el de parc nici prin cap nuţă ă ă ă

i-ar fi trecut c ar putea fi r nit. De fapt, ar ta atât de mul umită ă ă ţ de sine şi de trofeul s u, încât Suleiman îşi d du capul pe spateă ă şi râse şi el.

Era în pavilionul lui Suleiman, muzica viorii lui Ibrahim aproape c era întrecut de or c itul broaştelor din mlaştin .ă ă ă ă ă

62

- COLIN FALCONER -

Lumina f cliilor dansa pe cutele roşii, umflate de vânt, aleă cortului.

Suleiman era înc r scolit de emo iile vân torii şi nu puteaă ă ţ ă dormi. Şedea turceşte pe divan, în timp ce Ibrahim termina melodia pe care tocmai o cânta, dar mintea nu-i era la muzic .ă Ajunsese la o concluzie, rezolvând astfel o problem care îlă preocupase timp de câteva s pt mâni. Îşi cânt rise bineă ă ă alegerea ce înc lca cerin ele tradi iei şi protocolul cur ii,ă ţ ţ ţ nehot rârea fiindu-i prelungit doar de nevoia de a-şi împ caă ă ă propria conştiin .ţă

— Îl voi schimba pe Ahmed Paşa din func ia de mare vizir,ţ spuse el deodat , pe când ultimele note ale melodiei lui Ibrahimă mai plutea înc în aer.ă

— A fost neglijent în îndatoririle sale? rosti Ibrahim.Pân şi el pare surprins, gândi Suleiman.ă— Nu. Dar nu are calit ile necesare.ăţ— Dar a servit în Divan timp de mul i ani…ţ— Da, da. Dar nu e bun. Inten ionez s -l fac guvernatorul meuţ ă

în Egipt. Nu vreau s -l umilesc. Suleiman se încrunt în fa aă ă ţ obiec iilor lui Ibrahim. De când îi p sa acestuia dac ceva eraţ ă ă potrivit sau nu?

— Şi cu cine îl vei înlocui?Suleiman se sim i în pielea tat lui aflat pe punctul de a-i faceţ ă

fiului s u un cadou mult dorit. Savur senza ia.ă ă ţ— Cu tine, Ibrahim.Ibrahim privi în zare.— Cu mine?— Da. Tu vei fi noul meu mare vizir.Suleiman aştept , da rev rsarea de recunoştin , cunoscutulă ă ţă

rânjet copil resc nu venir . În schimb, Ibrahim îşi leg na vioaraă ă ă în mâini, uitându-se posomorât la ea.

Suleiman sim i un junghi de iritare.ţ— Care este problema?— Unii membri ai Divanului se vor întreba de ce mi-ai dat mie

acest post, în dauna lui Ahmed Paşa.— Divanul nu poate pune în discu ie hot rârile mele, în nici oţ ă

privin .ţă— Pe mine m preocup ce vor spune în mod neoficial.ă ă

63

- HAREM -

— Ce spun ei neoficial nu poate s te afecteze!ă— Dar se va spune c am fost desemnat în locul Paşeiă

datorit prieteniei noastre.ăSuleiman se uit la Ibrahim, uluit. Nu se aşteptase deloc laă

aşa ceva. Ibrahim acceptase întotdeauna posturile e care i le d duse, cu pl cere, chiar cu un soi de triumf. Suleiman nuă ă credea c lui Ibrahim îi p sa m car cât negru sub unghie deă ă ă p rerea celor din Divan sau de protocol.ă

— Vrei s renun la hot rârea mea?ă ţ ăIbrahim t cu mult vreme. O briz nocturn scutura cuteleă ă ă ă

cortului, stârnind un vaiet prelung. Sfârşitul r bd rii lui Allah? seă ă întreb Suleiman.ă

— Mi-e team , spuse Ibrahim.ă— Team ? Suleiman se gândi la imaginea lui Ibrahim ieşindă

din mlaştin cu potârnichea în mân , şi la sentimentele care îlă ă încercaser atunci. P rea c încrederea în sine a lui Ibrahimă ă ă îndep rtase irevocabil orice fric .ă ă

— V d c nu i-e team de col ii unui mistre s lbatic şi niciă ă ţ ă ţ ţ ă de copitele unui cal înnebunit de durere. De ce i-e team ,ţ ă atunci?

— De tine, St pâne.ăSuleiman îl privi uluit.— De mine?— Gâtul marelui vizir este mereu sub ascu işul sabiei,ţ

St pâne. deşi socotesc oferta ta ca pe cea mai mare onoare peă care o poate tr i un b rbat, m rturisesc c tot îmi este pu ină ă ă ă ţ team .ă

Suleiman în elese. Îşi aminti de propriul s u tat , careţ ă ă terminase opt din vizirii s i în tot atâ ia ani. Într-adev r, unul dină ţ ă blestemele obişnuite printre turci spunea: „Fie s ajungi vizirulă lui Selim cel Groaznic!” Şi îşi aminti cum, orbit de mânie, el însuşi aproape c îl executase pe bietul Piri Paşa.ă

— N-ai nici o team , prietene.ăIbrahim privi în sus, cu ochi negri, rug tori.ă— Mereu mi-am spus c asta îmi doresc. Pân acum. N-ară ă

trebui s m înal i atât, c ci o c dere îmi va fi fatal .ă ă ţ ă ă ăSuleiman se ridic şi merse spre el, punându-şi mâinile peă

umerii lui.

64

- COLIN FALCONER -

— Î i dau cuvântul meu. Cât tr iesc eu, voi veghea pentru caţ ă tu s nu p eşti nimic. Allah s m judece.ă ăţ ă ă

Ibrahim apuc mâna Sultanului şi s rut inelul cu rubin.ă ă ă— Mi-ai adus mai mult m rire decât am visat vreodat , şoptiă ă ă

el. M leg s te slujesc pân în clipa mor ii.ă ă ă ţ

16

Eski Sarai

Unde era ea?Kapi Aga privi în jurul cur ii umbrite, sfâşiat de dorin aţ ţ

nebun de a fugi şi nevoia impetuoas de a r mâne şi a o g si.ă ă ă ă Umbrele îi p reau batjocoritoare.ă

Nu e aici. Te-a tr dat.ăTrupul e adev ratul tr d tor, gândi el; arderea sim urilor careă ă ă ţ

te atrage înspre pl cere şi durere, cum atrage flac ra o molie.ă ă Acelaşi trup care îi putea aduce extazul, putea s -l şi supună ă tuturor torturilor pe care Diavolul — sau c l ul, ceea ce eraă ă acelaşi lucru — le-ar fi putut imagina.

Ce c uta el aici? Şi ea era o progenitur a Diavolului. Acumă ă ştia, i-o dovedise. Trebuia s g seasc o cale de a sc pa de ea,ă ă ă ă trebuia s -şi asume riscul existen ei celui de-al treileaă ţ conspirator.

Ah, dar atunci ar pierde şi c ldura acelui trup, senza ia sâniloră ţ ei calzi ap sa i de pieptul lui, pofta pentru gura ei, extazulă ţ imposibil şi interzis pe care i-l d dea ea. Nu-şi putea imaginaă pl cere comparabil cu ceea ce tr ise în aceast curte umbrit ,ă ă ă ă ă cu fântâna ei susurând şi cu aleea de marmur m rginit deă ă ă ă platani. Aici nu mai era un eunuc, iar teribila, nemaipomenita muchie de cu it a pericolului îl aducea pe asemenea culmi deţ excitare încât nici dragostea de via nu rezista compara iei.ţă ţ

Dar dac şi Hürrem r mânea îns rcinat ? Nu vedea nici ună ă ă ă sfârşit al acestui tunel întunecat al c rnii şi al consecin elor sale,ă ţ în chiar momentul de vârf al ultimului spasm al pl cerii, teroareaă neagr cobora iar şi asupra-i, umplându-i m runtaiele cu oă ă ă panic rece, îngrozitoare. Fugea din aceast gr din umbrit aă ă ă ă ă

65

- HAREM -

torturilor sale, spunându-şi c nu va mai veni niciodat ,ă ă promi ându-şi c va g si o cale s scape de ea.ţ ă ă ă

Dar trupul s u îl subjugase. De-a lungul zilelor nu se puteaă gândi la nimic altceva decât la data urm toare. Imagineaă trupului ei — şi al lui, ca b rbat întreg din nou — îndep rta oriceă ă alt gând. Aceste câteva minute pe s pt mân , într-o curteă ă ă umbrit , deveniser via a lui.ă ă ţ

Încerca s -şi spun c poate nu-i vor prinde niciodat . S nuă ă ă ă ă se termine niciodat .ă

Auzi foşnet de stofe în spate şi se întoarse.— Hürrem!— Te-am speriat?Kapi Aga sim i c inima-i era gata s sar din piept. Îi b teaţ ă ă ă ă

atât de tare c aproape îl durea.ă— De unde ai ap rut?ă— Te-am urm rit. De dup stâlp.ă ăEl o privi. Purta şalvari de m tase şi o c maş verde,ă ă ă

transparent , deschis spre talie, l sând s se întrevadă ă ă ă ă umfl turile sânilor. Se ridicau şi coborau o dat cu r suflarea ei.ă ă ă Kapi Aga nu-şi putea lua ochii.

Hürrem f cu un pas spre el.ă— Haide. Repede.Purta un voal fin, atârnat de toca verde pe care o avea pe

cap. Îl îndep rt cu o mişcare iute, studiat , a mâinii drepte. Kapiă ă ă Aga o privi iar şi. Ar ta atât de sigur , de st pân pe sine. Nu-iă ă ă ă ă era fric niciodat ?ă ă

Se uit c tre turnul din nord. Ferestrele din vârf se uitau la el,ă ă ca doi teribili ochi negri, scrut tori. Uşile erau încuiate, îşiă reaminti el, totuşi o împinse pe Hürrem mai în umbra zidului.

Hürrem îşi ridic mantia, a â ându-l.ă ţ ţ— Cum e s te sim i din nou b rbat? întreb ea.ă ţ ă ăÎşi bate joc de el? se întreb el la rându-i. Se minun , pentru aă ă

suta oar , de motivele pentru care f cea ea asta. Era doară ă dorin trupeasc ? Nu sim ea chiar nimic pentru el?ţă ă ţ

— Ai ucis-o, spuse.— A fost o greşeal a lui Muomi. Licoarea a fost prea tare.ă— Ai f cut-o inten ionat.ă ţ

66

- COLIN FALCONER -

— Şi dac aş fi f cut-o? Crezi c sunt mai rea ca tine? Ne-ai fiă ă ă ucis pe amândou dac asta i-ar fi salvat gâtul.ă ă ţ

Şalvarii c zur pe pardoseal . Îşi desf cu cele trei agrafe cuă ă ă ă diamante de la c maş . El încerc s -şi smulg privirea de peă ă ă ă ă acel trup mic şi ferm, s se concentreze asupra chipului şi asupraă a ce putea tr da acesta.ă

— Era prietena ta.— Pe când ie î i era de-a dreptul str in . Ai l sat-o grea înţ ţ ă ă ă

t cere, pe coridor.ăSe aplec spre zid. Kapi Aga îşi sim i gura uscându-se. Ea îlă ţ

privea cu un surâs abia schi at, ştiindu-l lipsit de orice putereţ asupra ei.

Sfârcurile ei erau tari. De dorin , de frig? Crezu c ştieţă ă r spunsul la asta. Dar n-avea importan . Era atât de a â at încâtă ţă ţ ţ abia se ab inea. Câ i b rba i întregi se puteau l uda cu atâtaţ ţ ă ţ ă vitalitate? O apuc brutal de încheieturile mâinilor, intuind-o deă ţ perete.

— Poate c într-o zi o s te arunc în Bosfor.ă ăO apuc de gât cu mâna dreapt . Era un gât sub ire, mâna luiă ă ţ

îl cuprindea uşor. Îşi mut mâna în jos, spre um r, apoi spre sâni,ă ă strângând cât putea de tare, încercând s o fac s ipe. Dară ă ă ţ ochii ei îl urm reau calmi, adânci şi verzi.ă

— Se spune c e mai rece în perioada asta. Ar trebui s aiă ă grij s nu cazi chiar tu în el.ă ă

Îşi ridic veşmintele şi îl încol ci cu coapsele, tr gându-l spreă ă ă ea. Apuc o cut a hainei şi i-o îndes în gur , spre a-l împiedicaă ă ă ă s strige atunci când o p trunse. Susurul fântânii nu puteaă ă masca un asemenea sunet.

Kapi Aga nu mai avea r suflare. Intensitatea senza iei îlă ţ copleşea, muşc stofa din gur , sim ind c -şi pierde oriceă ă ţ ă control. Ura fierbea în el, era pentru aceast putere a ei asupraă lui, ur împotriva tuturor femeilor, şi ur fa de sine, pentruă ă ţă sl biciunea sa. Începu s se mişte sacadat. ă ă

Hürrem îl încol ci cu bra ele, mişcându-se o dat cu el.ă ţ ă— D -mi sucul, îi şopti ea în ureche, îl vreau tot.ăEl sim i pl cerea, purtându-l peste pr pastie, într-o fericireţ ă ă

cutremur toare, orbitoare. Pentru câteva clipe fu liber de ea,ă liber de toat sclavia lui fa de femei, şi se abandon cu totulă ţă ă

67

- HAREM -

acestor clipe. Nu voia s se întoarc . Era ca moartea. Şi dac ară ă ă fi putut ar fi r mas pe veci acolo. Pentru ca pl cerea s durezeă ă ă pentru totdeauna. Dar când termin , nu mai r m sese decâtă ă ă r coarea serii şi frica.ă

Via a era o capcan . Nu exista ieşire. Cau i o sc pare, şi eştiţ ă ţ ă dus de nas c tre pierzanie. ă

Kapi Aga nu afl de propria reuşit de la Hürrem. Într-o bună ă ă zi, când se trezi, g si palatul plin de rumoare: iqbal purta ună copil!

Relaxarea de o clip se schimb brusc într-o nou groaz . Ceă ă ă ă s fac acum? Nu mai putea merge în gr din . A face dragosteă ă ă ă cu cadâna sultanului era o crim prea mare chiar şi numai înă închipuire. Dar dac nu se mai ducea ce va face Hürrem? Îl vaă tr da? Dar cum ar putea-o face, f r s se tr deze pe ea îns şi?ă ă ă ă ă ă

Apoi îl lovi alt gând. Dar dac acest copil era al lui?ăÎn elese c nu va şti niciodat ce era în mintea ei. Era un pionţ ă ă

într-un joc pe care nu-l mai pricepea. Din clipa în care deschisese prima oar poarta aceea, pentru a seduce o odalisc aă ă sultanului, pierduse controlul asupra propriei vie i. Era lipsit deţ puteri. Nu era nimic de f cut, decât s aştepte.ă ă

17

Hafise o examin pe noua iqbal a fiului s u cu ochiul antrenată ă al femeii care îşi petrecuse întreaga via în lumea perfid aţă ă Haremului. Putea spune de la bun început c aceasta era cu totulă diferit de Gülbehar. Se vedea în mersul ei, în inut . Ochii îiă ţ ă erau un pic prea p trunz tori, limba — dup cum auzise — un pică ă ă prea iute.

— Hürrem, zise ea cald, întinzând mâna. Sunt încântat deă veştile tale. Vino şi stai jos lâng mine.ă

Hürrem surâse şi se aşez la cel lalt cap t al divanului. Ea oă ă ă dup -amiaz cald , şi se aflau pe o teras umbrit din partea deă ă ă ă ă est a Palatului. Cintezele ciripeau în cuştile ornamentate din lemn de cedru, atârnate de streşini, iar pe masa din fa a lor seţ aflau şerbeturi, pepeni şi rahat. În spatele lor, oraşul dormita în

68

- COLIN FALCONER -

c ldura dup -amiezii, cupolele moscheilor str lucind precumă ă ă diamantele în praf.

— Suleiman este plecat la vân toare, la Adrianopol. Am trimisă azi un curier cu un mesaj pentru el. Sunt sigur c va fi la fel deă ă bucuros pentru vestea ta ca şi mine.

Hürrem îşi puse o mân pe burt .ă ă— Va trebui s aştept m multe luni pân s afl m cât deă ă ă ă ă

mare trebuie s ne fie bucuria.ăUn r spuns bun, gândi Hafise. Dac e fat , suntem iar laă ă ă

început.— Cum va voi Allah, rosti.Hafise se apropie şi lu o cosi din p rul lui Hürrem,ă ţă ă

privindu-l în lumin .ăTo i îmi fac asta. Ca pentru a-mi aduce aminte c sunt înţ ă

proprietatea casei Osmanlâilor.— Ai p r frumos, zise Hafise. Nici roşu, dar nici auriu. De undeă

eşti?— Tat l meu este han al t tarilor din Crimeea, Coroan aă ă ă

Capetelor Acoperite, r spunse ea, încercând s -şi ascundă ă ă mândria din voce. Nu se f cea ca mama sultanului s simt că ă ă ă ea se credea superioar . Hafise era, pân la urm , fiica unuiă ă ă

ran din Georgia.ţă— Şi cum de ai ajuns la noi?— Tat l meu a prins o ocazie.ăHafise zâmbi.— Pentru tine? Sau pentru el?— Spahiii au trebuit s -l lege la p mânt şi s -i bage cu for aă ă ă ţ

banii în pung . Se lupta şi striga. A fost groaznic.ăHafise nu mai zâmbea.— Râzi când povesteşti asta, dar în ochii t i nu e nici urm deă ă

râs.Hürrem sim i cercetarea lui Valide. Trebuia s se supun , îşiţ ă ă

zise. Dar nu trebuia s o subestimeze pe aceast femeie, fiic deă ă ă ran sa orice ar fi ea. Aceast puicu rotofee şi pl cut areţă ă ţă ă ă

nişte ochi de şoim.— De ce-aş plânge? El tr ieşte într-un cort. Eu, într-un palat.ă

Pân la urm eu am ieşit mai bine din afacere.ă ă— Deci eşti fericit aici?ă

69

- HAREM -

— Voi fi mai fericit când St pânul meu se va întoarce.ă ă— Am fost so ia Sultanului Selim mul i ani. Pot s num r peţ ţ ă ă

degete s pt mânile pe care le-am petrecut împreun . E o viaă ă ă ţă cam singuratic , Hürrem.ă

Hürrem încuviin .ţă— Î i voi urma sfatul, atunci, În l imea Ta. M voi întoarce laţ ă ţ ă

tat l meu. Po i s -mi faci rost de un cal.ă ţ ăHafise râse, împotriva voin ei sale. Fata îşi b tea joc pu in,ţ ă ţ

dar era şi adev r în cele ce spunea. De ce s boceşti lucruri aă ă c ror schimbare nu- i st în putere?ă ţ ă

— M tem c nici chiar eu nu pot face asta. Acum por i copilulă ă ţ sultanului, şi Haremul va fi casa ta pentru tot restul vie ii.ţ

— Atunci va trebui s -mi aranjez nişte camere mai mari.ăHafise zâmbi şi ar t spre propriul iatac.ă ă— Ca ale mele, poate.Hürrem îi întoarse zâmbetul.— Cum va voi Allah.— N-aş fi surprins dac aşa s-ar întâmpla. Hafise alese oă ă

bucat de rahat cu arom de fistic şi muşc din ea. Dac aiă ă ă ă nevoie de ceva, mie trebuie s îmi spui. În Islam mama e sacr ,ă ă ast zi mai mult ca oricând. Se va face totul pentru binele t u.ă ă

— Ar fi un lucru, În l imea Ta.ă ţ— Da?— Vreau o gard de corp.ăHafise o privi contrariat .ă— O gard de corp? Aici?ă— Mi-e fric .ă— De ce?— Am auzit zvonuri. C nu voi mai apuca ziua s -mi v dă ă ă

copilul n scut.ă— Cine îndr zneşte s te amenin e… pe tine şi copilulă ă ţ

sultanului?Hürrem îşi plec ochii.ă— Nu ştiu. S-ar putea s fie doar vorbe.ăMinte, îşi spuse Hafise. Ştie cine, dar nu îndr zneşte să ă

spun . Exist o singur persoan care i-ar putea dori moartea.ă ă ă ă Gülbehar! Îşi scutur capul. Nu, era imposibil. Gülbehar nu eraă capabil de ă asta. Dar fata p rea speriat .ă ă

70

- COLIN FALCONER -

— Dac crezi c zvonurile sunt reale, va trebui ca servitoareaă ă s guste fiecare mâncare, şi chiar s încerce hainele tale înainteă ă de a le purta tu, ca nu cumva stofa s fi fost otr vit . Ca m suriă ă ă ă de precau ie îi voi spune lui Kislar Aghasi s - i dea un eunuc.ţ ă ţ

— Mul umesc, În l imea Ta.ţ ă ţ— Trebuie s ne asigur m c nimic r u nu se va întâmplaă ă ă ă

fiului sultanului.Hürrem zâmbi în eleg toare. To i sunt siguri c va fi b iat, îşiţ ă ţ ă ă

zise ea. Dar sta e un lucru pe care nu-l pot hot rî eu.ă ă

Kapi Aga o privi din turnul de nord cum iese dintre umbrele lungi şi vine s se aşeze pe banca de marmur de lâng fântân ,ă ă ă ă cu Coranul deschis în poal . Pumnul i se strânse, într-un gest deă disperare şi nehot râre. Venise iar. De ce, de ce? Ce încerca să ă fac ? În curând avea s fie cadâna sultanului, ce dorea maiă ă mult? Nu puteau continua acum, riscurile erau prea mari. Dar dac nu se ducea… cine ştie ce avea s fac ea?ă ă ă

Trebuia s -i vorbeasc , trebuie s pun cap t chinului. Chiară ă ă ă ă şi dorin a îi disp ruse acum, când auzise c ea a r mas grea,ţ ă ă ă pofta p ru s se evapore şi vidul r mas fu repede umplut deă ă ă dorin a de a tr i. Trebuia s înceteze.ţ ă ă

Ce voia? Ce-ar fi f cut dac nu se ducea s-o întâlneasc ? L-ară ă ă fi putut tr da cumva, cum f cuse cu Meylissa?ă ă

Se hot rî şi p r si gr bit odaia, încuind uşa. Coborî zorit peă ă ă ă sc rile de lemn.ă

Ezit minute lungi în fa a por ii de fier, cheia mare de metală ţ ţ odihnindu-se în broasc . B rba i şi femei. Bagi cheia în broască ă ţ ă şi deschizi poarta c tre vise şi coşmaruri. Nimic nu e mai incitantă decât o poart încuiat .ă ă

Trebuia s afle ce mai dorea.ăÎntoarse cheia şi se strecur în untru. Hürrem privi spre el, cuă ă

ochii m ri i a uimire. Apoi sc p Coranul din mân şi ip .ă ţ ă ă ă ţ ăKapi Aga se holb la ea, mirarea de pe fa a ei — fals , ştiaă ţ ă

asta — oglindindu-se în cea de pe fa a lui. Ce însemna asta? Auziţ un morm it, şi-şi d du seama c era vocea sa. Voia s fug , dară ă ă ă ă picioarele nu-l ascultau.

În elese.ţPrivi în dreapta şi se trezi uitându-se la unul din oştenii s i.ă

71

- HAREM -

— Târf mic ! şuier el. Trase pumnalul din teac şi îl repeziă ă ă ă spre ea. Hürrem ip din nou şi c zu pe spate, lovituraţ ă ă spintecând aerul, la un deget în fa a ei.ţ

Kapi Aga nu v zu straja repezindu-se la el. sim i fulgerareaă ţ brusc a lamei şi îi auzi vâjâitul de moarte. Apoi pumnalul c zu şiă ă o dat cu el mâna lui dreapt .ă ă

I se t ie r suflarea, se prinse strâns de încheietur . Nu sim eaă ă ă ţ nici o durere, nu înc , dar url îngrozit şi, sufocându-se, se holbă ă ă la ciot şi la sângele ce âşnea str lucitor.ţ ă

Apoi c zu în genunchi şi încerc s desfac pumnalul dintreă ă ă ă degetele mâinii c zute. Dac reuşea s-o omoare, totul era bine.ă ă Puteau s -i fac orice dup aceea. Cât timp mica vr jitoare eraă ă ă ă moart . ă

Dar iat c g rzile îl tr geau deoparte, iar el url din nou, deă ă ă ă ă data asta din cauza durerii violente din încheietur , şi v zuă ă petele de sânge murd rind dalele pardoselii într-o dâr ceă ă pornea de lâng târfa cu toc pe cap. încerc s o blesteme dină ă ă ă nou, dar unul dintre solda i îl lovi cu mânerul greu al armei, iar elţ gemu şi capul îi c zu pe spate.ă

Şoimul se avânt pe curentul de aer ascendent creat deă pietrele încinse ale oraşului, apoi se roti şi pluti c tre Bosfor,ă revenind deasupra zidurilor din Topkapi Sarai. Ochiul lui auriu se a inti înspre turnurile gemene ale Por ii Fericirii, unde capul luiţ ţ Kapi Aga se înnegrise ca o m slin în nişa dinspre vârful zidului.ă ă Dincolo de coloane, trupul lui decapitat atârna înc în cârligulă imens în care fusese torturat timp de trei zile, vârful de o el alţ c ngii traversând coastele şi coapsele. Va sta acolo pân cândă ă corbii îşi vor des vârşi treaba, iar tendoanele şi ligamentele voră fi putrezit pe oase.

Şoimul se roti iar şi, înspre Cornul de Aur şi spre vechiul palată de lemn din vârful colinei situate dincolo de moscheea lui Bayazid. Într-un balcon, între domurile de aram , o femeie st teaă ă în picioare, cu mâna pe pântecele umflat. Atr gea aten ia prină ţ cele dou cozi legate cu panglici de satin, care îi atârnau peă spate. P rul ei avea culoarea focului, iar buzele îi schi au ună ţ surâs.

Lunile vor trece repede. Îşi mângâie burta. S vin . Îl aştepta.ă ă

72

- COLIN FALCONER -

În ziua naşterii, pe acoperişurile Haremului se vedeau steaguri albe. Un pat pentru naşteri şi teancuri de feşe fură aduse în iatacul lui Hürrem, se arse t mâie şi pe podelele deă marmur se pres rar petale de trandafiri, amulete şi m t niiă ă ă ă ă albastre fur atârnate în înc pere ca s alunge durerile rele.ă ă ă

Hürrem nu tr ise niciodat o asemenea durere. Când copilulă ă nu ieşea, moaşa Haremului, o nubian teribil , ce cânt rea,ă ă ă probabil, cât trei cadâne, se aşeza pe burta femeii ca s împingă ă f tul afar .ă ă

Hürrem ip . Un b de fildeş îi fu b gat între din i ca s -iţ ă ăţ ă ţ ă închid gura. ă

— Muşc ! zise moaşa. Muşc şi taci!ă ăÎn fine, reuşi. Strivit de pat, sprijinit de fiecare parte deă ă

câte o sclav , aduse pe lume copilul, primit de nubian într-oă ă pânz de bumbac, în timp ce recita rug ciunea Credin ei.ă ă ţ

Allahu Akbar… Dumnezeu e mare…Kislar Aghasi urm rea totul, ca s se asigure c nu putea fiă ă ă

vorba de o înlocuire a pre iosului copil. Îl duse el însuşi la fântânaţ alb de marmur şi-i f cu cele trei îmb ieri tradi ionale. În gur iă ă ă ă ţ ă se picur ulei îndulcit, ca s -i fac limba dulce şi pl cut , în jurulă ă ă ă ă ochilor i se d du cu fard, pentru a-i face adânci şi p trunz tori.ă ă ă Fruntea îi fu atins cu un Coran încrustat cu diamante.ă

Hürrem se ag de umerii moaşei, clipind din cauzaăţă transpira iei ce-i intrase în ochi.ţ

— Ce e? întreb sfârşit , spune i-mi odat ce e!ă ă ţ ăÎi r spunse Kislar Aghasi.ă— Ai adus pe lume un fiu, Doamn , rosti el.ă— Un fiu, repet Hürrem. Zâmbi, apoi leşin .ă ă

PARTEA A DOUA

ÎNGERUL NEGRU

18

Vene ia, 1528ţ73

- HAREM -

Era o viziune în catifea neagr , un înger negru cu p rul negruă ă i lucios precum c rbunele şi ochii ca dou peruzele. Aveaţ ă ă

pome ii înal i, nobili, şi buze pline, umede şi roşii, ca fructeleţ ţ lovite. Corsajul vesturei era foarte decoltat, dup mod , pieleaă ă umerilor şi sânilor era neted ca fildeşul, iar cruciuli a de aur deă ţ la gâtul ei — care putea s -i simt respira ia cald — p rea că ă ţ ă ă ă râde de el.

De dou ori interzis .ă ăPiazza era aglomerat şi zgomotoas , r sunând de strig teleă ă ă ă

negustorilor, de sporov iala marinarilor jucând c r i sau cântândă ă ţ sub arcade, de staccato-ul strident al armenilor şi dalma ienilorţ şi de vorba melodioas a vene ienilor. Un albanez trecea înă ţ pantalonii s i largi, mestecând un c el de usturoi ca pe oă ăţ bomboan , un ă togato în rob roşie de senator r spundea cu oă ă fluturare a mâinii şi cu addio, caro vecchio salutului respectuos al unor cet eni.ăţ

Pentru el, era ca şi când în jur n-ar fi fost nimeni. Abbas îi urm ri mersul pe sc ri înspre intrarea bisericii. Mergea cu oă ă gra ie aproape exagerat , dar o singur dat privi spre el şiţ ă ă ă Abbas sim i parc o împuns tur puternic în piept. Buzele ei seţ ă ă ă ă mişcar uşor, destul pentru ca el s ştie c fusese observat, că ă ă ă prezen a lui o afectase într-un fel oarecare. Dumnezeu ştia în ceţ fel.

Nu mai putea s respire. Era cea mai perfect femeie pe careă ă o v zuse în via a lui. Îi venea s alerge, s-o prind de bra şi să ţ ă ă ţ ă fug cu ea din piazza.ă

Scorpia b trân care o înso ea îi arunc o privireă ă ţ ă dispre uitoare în clipa în care urcau sc rile Bisericii Santa Mariaţ ă dei Miracoli. Apoi disp ru în untru.ă ă

— Ai v zut-o? şopti el.ă— Sigur c am v zut-o, r spunse Ludovici. Este Julia Gonzaga.ă ă ă— O cunoşti?— Sora mea vitreg o cunoaşte. E verişoara ei.ă— Verişoar ? Abbas înşf c ă ă ă saion-ul lui Ludovici — jiletca

stacojie lung pân în talie pe care acesta o purta peste c maşă ă ă ă — şi îl trase în jos pe sc ri.ă

— Ce faci?

74

- COLIN FALCONER -

— Vreau s-o v d.ă— Tu sei pazzo — eşti nebun!— Haide!Ludovici îl apuc de bra .ă ţ— Ştii cine e tat l ei? Antonio Gonzaga — un ă consigliatore!— Nu-mi pas !ă— Nu- i pas ? Ludovici era alarmat, dar nu şi surprins. Abbasţ ă

era unul dintre cei mai exalta i şi înc p âna i oameni pe care-iţ ă ăţ ţ cunoscuse. Inconştient, îl numea taic -s u. Dac era un defect,ă ă ă acesta constituia şi farmecul s u. Poate c îi venea o dat cuă ă ă sângele, îşi zise Ludovici. Un maur e un maur. Dar de data asta nu-l va l sa s se prosteasc . În plus, mai era şi periculos.ă ă ă

— Vreau doar s m uit.ă ă— Nu trebuie s te ui i! E o Gonzaga.ă ţ— Stai aici, atunci, zise Abbas şi se retrase, âşnind pe sc riţ ă

în sus. Ludovici ezit . La dracu cu el. ă Corpo di dio! Aici o s i seă înfunde. Se întoarse şi f cu câ iva paşi, dar apoi se r zgândi şi oă ţ ă lu la fug pe sc ri dup el.ă ă ă ă

Chipurile supte şi dezaprobatoare ale sfin ilor priveau în josţ de pe tavanul aurit. O imagine a Fecioarei della Santa Clara se încrunta c tre stranele de pe balustrada lipit de zidurile reci dină ă marmur gri şi roşie ca m rgeanul. Demoni şi monştri mariniă ă dansau printre pilaştrii bol ilor şi colonadelor.ţ

În biseric era întuneric şi r coare, fa de c ldura din piazza.ă ă ţă ă Lumina se strecura prin geamurile colorate de deasupra absidei, sub forma a dou gigantice degete care p reau s -i conducă ă ă ă privirea spre cele dou fiin e îngenuncheate în fa a altarului.ă ţ ţ

Abbas avu senza ia unei viziuni. Chipurile de marmur ale luiţ ă Francis şi Arhanghelului Gabriel îl urm reau din nişele lor înalte,ă acuzându-l mut de înc lcarea unui teritoriu interzis. Aveaă sentimentul c în orice moment ele vor prinde via , coborândă ţă de pe pere i ca s -l înfrunte pe nepoftit.ţ ă

Sunt doar nişte buc i de marmur , îşi spuse el. N-au nici oăţ ă putere. Dar parc sanctitatea acestor imagini înt rea spusele luiă ă Ludovici. P şea în alt lume acum, o lume pe care n-o în elegeaă ă ţ pe deplin.

Sim i o mân pe um rul drept şi abia îşi opri un strig t.ţ ă ă ă

75

- HAREM -

— Ludovici!— Credeai c e Gonzaga?ăAbbas trase cu ochiul la chipul neterminat al Arhanghelului

Mihail de pe peretele din spatele s u.ă— Nu, cineva mai pu in celebru, zise el, şi zâmbi satisf cutţ ă

v zând confuzia de pe fa a prietenului s u. Se întoarse iar şiă ţ ă ă spre cele dou fiin e din fa a altarului. Ea este cea mai frumoasă ţ ţ ă femeie pe care am v zut-o vreodat .ă ă

— Nu este de tine, Abbas.— Poate.— Poate! La fel de bine i-ai putea dori luna de pe cer, Abbas!ţB trâna care era cu Julia le auzi vocile şi îşi în l capul.ă ă ţă

Abbas şi Ludovici se ad postir dup stâlpi. Abbas puse un degetă ă ă pe buze. Aşteptar .ă

Dar când se uitar din nou, ele plecaser . Abbas se întoarseă ă c tre naos şi v zu cum b trâna o zorea pe fat în lungulă ă ă ă culoarului. Fata întoarse capul o dat , şi fa a îi fu pentru o clipă ţ ă încadrat de lumina galben ce venea ca un torent prin uşileă ă imense. Apoi duenna o trase dup ea şi disp rur .ă ă ă

— Tu sei pazzo! şuier Ludovici.ă— Am fost crescut ca maur şi musulman, în deşert. Şi uite că

sunt obligat s tr iesc într-o republic creştin , şi înc situată ă ă ă ă ă toat pe ap ! Abbas rânji la el. Dac erai tu în locul meu, poateă ă ă înnebuneai şi tu aşa, pu in!ţ

Mahmud st tea pe balconul palatului, cu palmele mariă sprijinite pe balustrad , privind apusul soarelui prin acel v l roză ă ce se întindea dincolo de piscurile albe ale Cadorei şi îngr m direa norilor dinspre vest. Gondole şi galere, insuleă ă îndep rtate p leau încet pe fondul cenuşiu, de culoarea perlei, ală ă lagunei. Era un peisaj ce nu înceta s -l r scoleasc , un port peă ă ă m sura celei mai mari republici maritime de pe Mediterana.ă Uneori chiar uita c toate acestea nu erau ale sale, c el nu eraă ă decât un mercenar. Dar adev rul era acesta din urm , iat oă ă ă lec ie bun pentru fiul s u.ţ ă ă

— Dar e imposibil, mârâi el.— Trebuie s-o întâlnesc, zise Abbas.

76

- COLIN FALCONER -

— De când tr im printre aceşti oameni? De şase ani? Şi tot nuă pari a fi în eles cel mai important lucru privitor la ei!ţ

— Le putem ap ra vie ile, dar nu le putem avea ca so ii peă ţ ţ fiicele lor.

Mahmud îşi privi fiul, cu tot trupul încordat de mânie, iar Abbas sim i cum hot rârea i se clatin . Nu-i fusese uşor s -şiţ ă ă ă înfrunte tat l. C pitanul General al Republicii era un b rbat câtă ă ă un urs, cu umerii umflând stofa de m tase a pieptarului ce-lă purta, barba crea şi impun toare m rindu-i parc dimensiunileţă ă ă ă şi ferocitatea. Când era furios, cum era cazul acum, ochii îi str luceau ca dou tor e pe fa a întunecat .ă ă ţ ţ ă

— Exist temeiuri pentru prezen a noastr aici, spuse el.ă ţ ă Exist un temei pentru toate. Temeiul era desigur acela că ă Dogele nu avea încredere s lase comanda armatei pe mânaă propriilor s i nobili, c ci fiecare dintre aceştia se temea — şi peă ă bun dreptate — c armata putea fi întoars împotriva lui. Deă ă ă fapt, C pitanul General era arareori italian şi adesea, ca acum,ă nu era nici m car creştin.ă

În ce m priveşte, gândi Mahmud, am ca frate un prin dină ţ Barbaria care ar dormi mult mai bine dac m-ar şti mort. Da,ă exist un temei pentru toate.ă

— Ne trateaz ca pe nişte gunoaie.ă— Magnifici trateaz cu dispre pe oricine. Asta nu înseamnă ţ ă

nimic. Este o obişnuin .ţă— Dar noi avem sânge regesc.— Ce sânge regesc? Mahmud lovi cu amândoi pumnii în masa

din lemn de nuc aflat între ei. Casa regal a prin ului Muslim!ă ă ţ Ce valoare are asta pentru ei? Î i spun eu ce suntem… suntemţ nişte mercenari. Nu te mai am gi c apar inem acestor locuri.ă ă ţ Po i s tr ieşti într-un palat şi s te îmbraci ca un fiu de togati,ţ ă ă ă dar nu eşti unul de-ai lor. ine minte asta.Ţ

— Şi atunci ce s fac? Cu cine urmeaz s m însor?ă ă ă ăMahmud se întoarse cu spatele.— F şi tu ca ceilal i tineri, şi g seşte- i distrac ii pe Ponteă ţ ă ţ ţ

delle Tette — Podul cu â e.Ţ ţAbbas ştia locul. Îşi luase numele de la femeile dezbr cateă

pân la brâu ce st teau în cadrul uşilor, îmbiind tinerii.ă ă

77

- HAREM -

— Şi oricum, ad ug Mahmud, eşti prea tân r ca s teă ă ă ă gândeşti la o nevast .ă

Abbas r sufl adânc. Niciodat pân atunci nu înfruntaseă ă ă ă hot rârea tat lui s u.ă ă ă

— Vreau s-o cunosc pe Julia Gonzaga.Mahmud oft . Nu mai era mânios. La ce bun? Era ca un copilă

care cerea, bosumflat, un castel numai pentru el. Era imposibil, şi acesta era sfârşitul problemei. Chiar dac Gonzaga ar fi fostă genul de om care s suporte gândul de a-şi m rita fiica cu ună ă mulatru — şi Gonzaga nu era câtuşi de pu in astfel — exista oţ lege în Republic ce interzicea oric rui nobil vene ian s -şiă ă ţ ă c s toreasc urmaşii cu str ini. Un Magnific din Consiliul celoră ă ă ă Zece nu putea nici m car în particular vorbi cu un str in, fie elă ă chiar şi Comandantul General al Armatei.

Mai ales dac era vorba de Comandantul General al Armatei.ă— E doar din cauza tinere ii tale, Abbas. Mâine vei fi uitatţ

totul.— M judeci prea lesne, r spunse Abbas, şi ieşi din înc pere.ă ă ă

Din balconul palazzo-ului tat lui ei, din spatele bol ii z breliteă ţ ă a loggi-ei, Julia Gonzaga admira scena nop ii vene iene.ţ ţ Felinarele atârnate de pe prorele gondolelor l sau dâre ondulateă pe oglinzile canalelor. Glasuri în şoapt se auzeau de prină fondamenta, şi o pereche tân r disp rea bra la bra în umbraă ă ă ţ ţ unui sottoportico. Julia îşi alung un acces de invidie.ă

Se gândi din nou la întâmplarea de dup -amiaz , de laă ă Biserica Santa Maria dei Miracoli. De ce o privise aşa b iatulă acela? Şi cine era? Avea pielea neagr , un negru, probabil, caă unul din gondolierii de pe canale, dar nu era îmbr cat ca ei.ă Purta o bareta împodobit cu pietre scumpe pe cap, iar ă camicia de bumbac era descheiat în fa la fel ca la tinerii nobili cei maiă ţă preocupa i de linia modei.ţ

Deci, cine s fi fost?ăÎnc un mister ad ugat la toate cele adunate pân atunci.ă ă ă

Parc tr ia într-o cas mare în care toate camerele îi erauă ă ă interzise, încuiate. Era misterul tat lui ei, prezen sumbr şiă ţă ă rezervat care intra şi ieşea din umbrele palatului ca… îşi spuse,ă înroşindu-se, ca îns şi umbra lui Dumnezeu. Era apoi misterulă

78

- COLIN FALCONER -

mamei, care murise când o adusese pe lume, şi despre care nu se vorbea niciodat .ă

Dar mai ales era misterul referitor la b rba i.ă ţTat l ei îi d duse de în eles c într-o zi ar putea s ia deă ă ţ ă ă

b rbat pe unul din ei. No iunea îi trezea dou feluri deă ţ ă sentimente: spaim şi eliberare. Un b rbat era cumva altfel, ştiaă ă asta, dar în ce privin e, asta nu putea decât s ghiceasc . Dupţ ă ă ă cum spunea Biblia şi duenna sa — guvernanta, Signora Cavalcanti — tinerii b rba i erai unealta Diavolului şi îi puteauă ţ pune sufletul în primejdie. Şi totuşi, ceva în ea se întreba dacă blestemul n-ar fi oare mai pl cut decât via a asta. Era dejaă ţ îngropat de vie. Ce putea fi mai r u? ă ă

Mai târziu începu s se gândeasc numai la b rba i. F r să ă ă ţ ă ă ă vrea, desigur. Signora Cavalcanti trezise în ea o fascina ieţ teribil , ca acea curiozitate irezistibil din fa a uşii încuiate aă ă ţ unei od i. Chiar dac înfrigurat , Julia era înfometat s afle ceă ă ă ă ă se g sea dincolo.ă

Dar cum?

19

Fata tr snea a vin şi transpira ie. C zu râzând în bra ele luiă ţ ă ţ Ludovici. El îşi strecur mâna în corsajul ei, râzând de asemenea,ă şi îi pip i sânii, cânt rindu-i ca pe dou frumoase vaze pe care leă ă ă prezenta unor oaspe i. Erau albi şi grei, iar sfârcurile, observ el,ţ ă fuseser date cu roşu.ă

— Priveşte, Abbas! De ce te fr mân i atâta? Vezi, peă ţ dedesubt sunt toate la fel!

Femeia ip strident şi îl lovi în cap, în joac , pe Ludovici. Îşiţ ă ă trase mai sus cordajul, într-un gest de pudoare simulat .ă

— Parc e o balen eşuat pe plaj , spuse dezgustat Abbas.ă ă ă ă Nu lipsesc decât harpoanele pescarilor.

Râsul prostituatei i se opri în gât. Îl privi pe Abbas cu ur şiă durere.

— Bastardo! îl înjur ea. P gânule! Cred c mai degrab aiă ă ă ă prefera o c mil .ă ă

79

- HAREM -

Şi o lu la fug . Ludovici continu s râd . Ridic pocalul dină ă ă ă ă ă fa a sa şi sorbi vinul roşu, o parte scurgându-i-se pe c maşaţ ă alb , unde se l i ca o pat de sânge, de-a curmezişul pieptului.ă ăţ ă

Abbas privi în jur. Taverna era ticsit , în special cu tineri fii deă togati şi cu târfele lor. Locul era o adev rat amestec tur deă ă ă ă culori, în societatea atât de controlat a La Serenissime — cumă era numit Vene ia de proprii cet eni — numai lucr torii şiă ţ ăţ ă prostituatele se puteau îmbr ca oricum, nevestele şi fiiceleă patricienilor se îmbr cau întotdeauna în negru. Iar tinerii purtauă p rul pân la umeri, c m şi descheiate în fa şi bareteă ă ă ă ţă împodobite cu pietre pre ioase.ţ

Înc perea mirosea a vin acru şi parfum ieftin. Din camera dină spate venea un damf mult mai nepl cut, de urin .ă ă

— Nu trebuie s iei via a chiar aşa de în serios, spuneaă ţ Ludovici, tot ce-i trebuie unui b rbat e o gaur în care s -şi facă ă ă ă treaba. Ce importan are a cui e?ţă

Abbas scutur din cap. Prietenul s u era beat.ă ă— Dac pentru Gonzaga are importan , atunci are şi pentruă ţă

mine.— Înainte nu erai aşa de mofturos, rânji Ludovici. Vinul roşu îi

p tase din ii. Ar ta mult prea tân r. Şi totuşi a mai mare caă ţ ă ă mine, îşi reaminti Abbas.

— Poate c acum ştiu mai bine, rosti el. Era adev rat. Pl tiseă ă ă şi el favorurile şi mângâierile pref cute ale acestor târfe, şiă niciodat nu fusese amorul cel atât de cântat de trubaduri. Uneleă îi cereau bani mai mul i pentru c era maur, altele se l sau maiţ ă ă ieftin pentru c erau curioase. Toate erau ori foarte ame ite, oriă ţ foarte grosolane, ori, Doamne iart , foarte b trâne.ă ă

— Un b rbat are nevoie, îi spuse odat Ludovici, e ca oă ă uşurarea de aia bun . Atâta c e mai scump.ă ă

Abbas se ridic , dezgustat de amintiri, dar şi de zgomot şiă miros, ca şi de râsul lui Ludovici. Îl trase dup el.ă

— Haidem!Ludovici protesta în gura mare, în timp ce Abbas îl tr geaă

afar . Pocalul c zu pe podeaua de lemn, când uşa se închise cuă ă zgomot în spatele lor. Abbas îşi rezem prietenul de zidulă tavernei, inându-l de reverele c m şii. Erau îmbibate cu vin.ţ ă ă

— Ascult , şopti el, trebuie s m aju i.ă ă ă ţ

80

- COLIN FALCONER -

Ludovici încerc s se concentreze, sim ind încordarea bruscă ă ţ ă din vocea prietenului s u.ă

— Ce s-a întâmplat?— Julia. Po i s -i transmi i o scrisoare?ţ ă ţ— Tu sei pazzo!— Poate c sunt. Po i?ă ţ— Te rog, Abbas…— Po i?ţ— Gonzaga o s te omoare!ă— Nu-mi pas de Gonzaga. Vreau s-o întâlnesc. Numai o dat .ă ă— Pentru numele lui Dumnezeu…— Ai spus c e verişoara Luciei…ă— Asta nu schimb nimic…ă— Ea poate s -i dea scrisoarea.ăUmerii lui Ludovici c zur a înfrângere. N-avea rost s te cer iă ă ă ţ

cu Abbas când hot rârea îi era luat .ă ă— O s-o întreb.Abbas îi strânse umerii.— O s mearg , Ludovici, ai s vezi.ă ă ăLudovici se sim i deodat treaz. Se cutremur .ţ ă ă— E periculos, Abbas.— Pericolul d sens vie ii.ă ţ— Dar îi poate pune şi cap t. Nu face asta. Dac v întâlni i —ă ă ă ţ

ceea ce e imposibil, Abbas, pentru c nu merge nic ieriă ă neînso it — vei fi în pericol de moarte. Nu se glumeşte cuţ ă onoarea unui asemenea om.

Abbas îşi întoarse fa a în umbr , lumina lunii dând oţ ă intensitate ciudat privirii sale.ă

— Şi eu am onoarea mea, Ludovici. Tat l meu n-are decât să ă fie mul umit, câine de lupt al Dogelui, dar eu vreau s tr iesc caţ ă ă ă un b rbat!ă

Oh, Doamne, gândi Ludovici. Dragoste şi revolt . Un amestecă puternic. Suficient ca s -i orbeasc bunul sim .ă ă ţ

— Nu face asta, şopti Ludovici.— Voi scrie scrisoarea în seara aceasta!Abbas îşi puse o mân pe dup umerii prietenului s u,ă ă ă

conducându-l c tre Piazza San Marco. Tot drumul, Ludovici seă

81

- HAREM -

blestem pentru prostia de a fi men ionat leg tura de rudenieă ţ ă dintre Lucia şi Julia.

Nimic bun n-o s ias din asta. Era sigur. ă ă

O frânghie plin de rufe dansa în fa a unui zid cu tencuială ţ ă cenuşie. De cealalt parte a canalului o duenna b trân seă ă ă apleca pe fereastr pentru a ridica un coş cu merinde dintr-oă gondol acostat la mal. Lumina soarelui reflectat în apă ă ă ă arunca umbre pestri e pe fa adele cl dirilor, împr ştiind peţ ţ ă ă alocuri penumbra loggiei.

Julia îşi întinse dantela pe genunchi, bucurându-se de c lduraă soarelui în timp ce lucra. Lucia şedea lâng ea, îngânând bârfeleă neînsemnate auzite de la fratele ei. În timpul verii Lucia o vizita des — escortat de duenna, desigur — ca s tr nc neasc şi să ă ă ă ă ă lucreze împreun . Era o uşurare binevenit pentru amândou înă ă ă singur tatea de m n stire a vie ii pe care o duceau zi de zi.ă ă ă ţ

— Aud c urmeaz s te m ri i, zise Lucia.ă ă ă ă ţEra o fat brunet , voinic , cu o umbr de musta deasupraă ă ă ă ţă

buzei de sus. Fratele ei mai mare, Ludovici, era blond şi nici m car nu-i creştea barba. Via a nu era deloc dreapt , gândi Julia.ă ţ ă

Julia trase cu ochiul la Signora Cavalcanti, care îi întoarse privirea cu un soi de triumf.

— Da, r spunse ea. La toamn .ă ă— E frumos?— De-abia l-am auzit pe tata vorbind despre el. Julia se

pref cea c -şi examineaz lucrul. E tot un membru în Consiliulă ă ă Celor Zece. So ia lui a murit acum trei ani.ţ

Cu coada ochiului v zu dezam girea — sau era groaz ? — deă ă ă pe fa a Luciei. Se d du mai aproape de ea.ţ ă

— Câ i ani are?ţ— Merge pe şaizeci. Dar s-ar putea s fie înc frumos.ă ăSe lupt s -şi st pâneasc tremurul vocii. Ce partid putuseă ă ă ă ă

s -i g seasc taic -s u! Buzele îi tres ltau de mânie şiă ă ă ă ă ă autocomp timire. În fine, m car el p rea mul umit deă ă ă ţ aranjament.

— Cum îl cheam ?ă— Serena. Nu m întreba numele mic, nu-mi amintesc.ă

82

- COLIN FALCONER -

Signora Cavalcanti privi iute la ele. Sim ind iritarea dinţ privirea ei, Julia îşi coborî ochii.

— L-am v zut, rosti Julia. Este un om foarte… foarteă important.

E ca o frunz moart , gândi Lucia. Ce potrivit c dea s seă ă ă ă c s toreasc toamna. Dac el mai tr ia pân atunci. Deja ar taă ă ă ă ă ă ă ca o smochin . Îşi st pâni un chicotit. Biata Julia!ă ă

T cur . Signora Cavalcanti l s lucrul deoparte şi îşi frecă ă ă ă ă ochii.

— Cred c m voi duce s m odihnesc, zise ea şi intră ă ă ă ă în untru. Julia o auzi tr gând draperiile ferestrei de la dormitorulă ă de deasupra.

Lucia aştept pân când duenna ei le p r si o clip , apoiă ă ă ă ă scotoci printre faldurile rochiei şi scoase o scrisoare sigilat cuă cear roşie. Aproape c o arunc în poala Juliei, de parc frigea.ă ă ă ă

Julia o privi uimit .ă— Ce-i asta?— O scrisoare, şopti Lucia, tr gând cu ochiul spre uşa ceă

ducea la balcon. Hai repede, deschide-o!— De la cine e?— Ai un admirator!Julia îşi zise c probabil aşa te sim i când cazi în apaă ţ

canalului. Surpriz total , jen , frig. Lu plicul. Pe el era scris cuă ă ă ă cerneal neagr un cuvânt: „Julia”. Sim i un nod în gât.ă ă ţ

— Hai, deschide-l!Fa a Luciei exprima entuziasmul şi curiozitatea unui copil.ţ

Julia rupse repede plicul.

Te iubesc. Eşti cea mai frumoas femeie pe care am v zut-oă ă în via a mea. Trebuie s te v d. Voi înfrunta orice primejdie.ţ ă ă Numai spune-mi cum s fac.ă

Julia citi cuvintele iar şi iar, în timp ce mâinile începur s -iă ă tremure.

— Ce scrie? şopti ner bd toare Lucia.ă ă— De la cine e? întreb Julia.ă— Nu ştiu. Un prieten de-al fratelui meu.— Cine e?

83

- HAREM -

— Nu mi-a spus. M-a rugat numai s - i dau scrisoarea. Arat -ă ţ ămi şi mie!

Lucia încerc s citeasc scrisoarea, dar Julia o smulseă ă ă nervoas , o împ turi şi o strecur în corsaj. Cel pu in acolo va fiă ă ă ţ ferit de ochii Signorei Cavalcanti. Rupse plicul în buc ele miciă ăţ şi le arunc în canal. Buc elele plutir ca nişte fulgi.ă ăţ ă

— De ce-mi trimite scrisori acest prieten al fratelui t u? Vreaă s m dezonoreze?ă ă

— Ludovici zicea c nu este alt cale.ă ă— Alt cale pentru ce?ă— Nu ştiu. Singurul mod în care v pute i întâlni cred. Strânseă ţ

bra ul Juliei. Ce înseamn toate astea? întreb ea, acumţ ă ă savurând pe deplin intriga.

Julia încerc s -şi revin . Avea obrajii aprinşi. Era îngrozit şi,ă ă ă ă în acelaşi timp, în culmea fericirii. Îngrozit de consecin e, dacă ţ ă tat l ei ar afla aşa ceva, şi fericit , de aceast brusc apari ie aă ă ă ă ţ aventurii în via a ei.ţ

Era de asemenea contrariat de propria-i reac ie, aproape peă ţ loc începuse s se gândeasc la un plan. Ceva în untrul ei strig :ă ă ă ă dar e o nebunie! Te vor descoperi! Î i vei dezonora familia, iarţ sufletul î i va fi blestemat! Alt parte a ei se întreba care ar fi ceaţ ă mai rea pedeaps , în ochii tat lui ei. ă ă

Dar era imposibil. S se întâlneasc cu un str in, f ră ă ă ă ă prezentare, f r escort . Nu, va arde negreşit scrisoarea. Imediată ă ă dup plecarea Luciei o va arde negreşit.ă

Dac autorul scrisorii i-ar fi fost un companion potrivit — chiară so — ar fi aranjat o întâlnire chiar prin tat l ei. Oricine ar fi fost,ţ ă ea clar c nu era un togati, şi nici membru al unei familii cât deă cât nobile.

Şi totuşi.— Duenna doarme în fiecare dup -amiaz între trei şi cinci.ă ă

Eu citesc din Biblie în dormitor. Spune-i fratelui t u… Se for să ţă ă înghit … spune-i fratelui t u c prietenul s u trebuie s aib oă ă ă ă ă ă gondol pe canal la acea or . Dac vine mai devreme sau maiă ă ă târziu nu voi coborî, şi nu voi dori s m mai deranjeze alt dat .ă ă ă ă

Lucia o privi surprins .ă— Îl vei întâlni… f r duenna? F r ştiin a tat lui t u?ă ă ă ă ţ ă ă

84

- COLIN FALCONER -

— Da, spuse Julia. Nu-mi pas dac voi fi blestemat . Seă ă ă gândi la c s toria ei cu consilierul de şaizeci de ani. Suntă ă blestemat oricum… nu?ă

20

Julia îşi înf şur şi mai strâns mantia lung în jurul umerilor şiă ă ă îşi trase gluga mult pe frunte, umbrindu-şi chipul. Mai era încă timp s renun e, se gândi ea. Privi înapoi spre sc ri. Era întunerică ţ ă şi r coare şi se auzea sfor itul Signorei Cavalcanti din dormitorulă ă de sus. Scroafa.

Cr p uşa grea de lemn doar câteva degete şi privi în josulă ă treptelor de piatr . Lumina îi lovi ochii şi trebui s clipeasc .ă ă ă Sfânt Fecioar , N sc toare de Dumnezeu, iart -m , murmură ă ă ă ă ă ă ea. Era acolo! Gondola era legat de bara de fier de la picioareleă sc rilor. Gondolierul era un negru înalt, cu o c maş stacojie cuă ă ă mâneci largi şi p l rie cu boruri mari, împodobit şi ea cuă ă ă panglici stacojii. St tea aplecat în barc , cu o atitudine degajat ,ă ă ă parc râzându-şi de frica ei. ă

Ea deschise uşa înc un pic şi respir adânc, închizând ochii.ă ăÎnc se mai putea întoarce.ăS se întoarc la ce?ă ăLa camera ei, la Biblia mare şi neagr de pe birou. S -şi iaă ă

lucrul şi acul şi s treac la fereastr ca s vad mai bine. Să ă ă ă ă ă priveasc gondolierii ce zâmbeau şi apoi îşi plecau privirea,ă gândindu-se la ferestrele acoperite şi întrebându-se…

S se întoarc în camera ei şi s aştepte un senior de şaizeciă ă ă de ani numit Serena.

Îşi aranj pentru ultima oar gluga şi deschise uşa. Alerg înă ă ă josul sc rilor, trase perdelu a şi s ri în gondol .ă ţ ă ă

Îşi în buşi un strig t de uluire — şi de groaz .ă ă ăEra un negru.Nu atât de negru ca gondolierul, dar un maur, cu siguran .ţă

Şi-l aminti pe dat : era b iatul care o urm rise cu privirea laă ă ă Biserica Santa Maria dei Miracoli. De aceea nu putuse s-o caute prin intermediul tat lui ei. Nu numai c nu era fiul unui magnific,ă ă nu era nici m car vene ian!ă ţ

85

- HAREM -

Gluga înc îi ascundea chipul, dar el p ru s -i ghicească ă ă ă expresia fe ei.ţ

— Mi s-a spus c am inuta şi îndemânarea unui mândruă ţ gondolier, dar tata nu-mi d voie. El spune c fiul unui Ap r toră ă ă ă al Republicii trebuie s aspire la lucruri mai înalte.ă

— Tat l t u…?ă ă— …este Comandantul General al Armatei.Mahmud, maurul! Auzise de el. Acum în elegea.ţ— Dac înf işarea mea e prea tulbur toare, Doamna mea,ă ăţ ă

po i p r si gondola şi nu vei mai auzi niciodat de mine. Pentruţ ă ă ă c m voi arunca în ap . El zâmbi, şi Julia sim i cum indignareaă ă ă ţ ini ial se evapora. ţ ă

— Am doar câteva minute, spuse ea, dar vocea abia dacă sem na cu a ei. El f cu semn gondolierului şi trase perdelele înă ă spatele lor. Julia auzi z ng nitul barei de fier şi apoi plesc itulă ă ă moale al apei în timp ce gondolierul îi ducea c tre mijloculă canalului.

— Unde mergem?— Nic ieri. Unde putem vorbi mai în siguran decât aici?ă ţăÎn toate p r ile erau perdele de catifea albastr , aşa încâtă ţ ă

mica înc pere le oferea singur tatea absolut . Ea sim i un mirosă ă ă ţ ciudat, nu nepl cut, de mucegai şi de nuc. Tot ce putea vedeaă afar erau ciorapii viu colora i ai gondolierului, aşa cum st tea înă ţ ă pozi ia specific , pe punte.ţ ă

Julia îşi întoarse privirea c tre companionul ei. Era tân r,ă ă observ , aproape la fel de tân r ca ea. Pielea lui avea culoareaă ă lemnului de nuc. P rul foarte cre , deşi nu de culoareaă ţ c rbunelui, ca a gondolierului. Tr s turile îi erau fine şi rotunjite,ă ă ă ca ale unei statui de bronz. Purta o c maş alb de bumbac şiă ă ă vest de m tase albastr , bogat , iar în urechea stâng scânteiaă ă ă ă ă un rubin.

Era poate cea mai exotic fiin pe care o v zuse în via a ei.ă ţă ă ţ— Cum te cheam ? întreb ea.ă ă— Abbas.— Abbas… repet ea încercându-i sonoritatea pe propria-iă

limb .ă— Nu e un nume vene ian, dar, dup cum vezi, eu însumi nuţ ă

sunt chiar un vene ian.ţ

86

- COLIN FALCONER -

Ea c ut în cutele mantiei.ă ă— Iat scrisoarea sa.ăEl p ru încurcat.ă— N-o vreau înapoi…— E periculos. Dac vrei pot s -i dau foc.ă ăO lu din mâna ei.ă— Ce-am scris e adev rat.ăEa sim i c i se aprind obrajii. Ce voia de la ea?ţ ă— Îl cunoşti pe Ludovici Gambetto? întreb .ă— Tat l lui e general şi sfetnic al tat lui meu. Suntemă ă

amândoi nişte renega i, presupun.ţ— Amândoi?El p ru surprins c îi mai trebuiau explica ii. Suntem amândoiă ă ţ

din afar , suntem altceva.ă— Gambetto este una din familiile nobile ale Vene iei,ţAbbas p ru stânjenit.ă— Nu ştii…?— Ce s ştiu?ă— Ludovici este din afara c s toriei. Signor Gambetto a avută ă

o amant . Când ea a murit, Ludovici era un copil. Signoră Gambetto şi-a asumat r spunderea în ceea ce-l priveşte, dar… eă totuşi un nepoftit.

Julia îl privea lung. Amant ? Ce însemna asta? Şi cum seă putea naşte un copil în afara unei c s torii?ă ă

— Poate c nu trebuia s - i spun. Credeam c ştii, zise Abbas.ă ă ţ ăDe unde s ştie. Ei nu-i spunea nimeni nimic, niciodat .ă ă— Nu mi-a zis nimeni. — Îmi pare r u pentru…, f cu un gest cu mâna spre micaă ă

bolt de catifea, pentru asta, aş fi vrut ca tata s intervină ă ă pentru mine, dar mi-a zis c nu se poate. Dar trebuie s - iă ă ţ vorbesc, trebuie. Eşti cea mai frumoas femeie pe care amă v zut-o în via a mea. ă ţ

Se întinse şi îi înl tur gluga. Ea înghe , crezând c vrea s-oă ă ţă ă ating . Dar când gluga c zu pe spate, el st tu doar şi privi,ă ă ă studiindu-i chipul cu o intensitate teribil .ă

— Eşti minunat , şopti el.ăPentru o clip îi veni s râd , era cel mai extraordinar lucruă ă ă

pe care i-l spuse cineva vreodat . Îşi aprecia uneori singură ă

87

- HAREM -

frumuse ea, dar acum, brusc, totul p rea s merite riscul. Ar fiţ ă ă acceptat amenin area a o mie de cu ite pentru aşa o adora ie.ţ ţ ţ

Sim i c i se învârte capul. N-avea nici cea mai mic idee deţ ă ă ce trebuia s fac sau s spun .ă ă ă ă

— Ar trebui s m întorc.ă ă— Nu înc .ă— Dac duenna descoper asta…ă ă— Numai câteva clipe. O umbr travers baldachinul cândă ă

gondola trecu pe sub pod. Ea auzi strig tele copiilor jucându-seă pe caldarâm.

— Sunt atât de greu de privit?— Oh, nu, şopti ea. Nu-i vorba de asta.— Trebuie s te mai v d.ă ă— Nu pot.— Trebuie. N-am sim it niciodat aşa ceva. Parc aş fi pus peţ ă ă

foc.— În curând m voi m rita, îngân Julia.ă ă ăEl p ru mai degrab mânios decât îngrozit.ă ă— Când?— În octombrie. So ul meu urmeaz s se întoarc din Cypru.ţ ă ă ă— Nu pot l sa s se întâmple asta.ă ă— Nu trebuie s mai vorbeşti aşa. M însp imân i. Trebuie să ă ă ţ ă

ne întoarcem.El îşi coborî vocea.— Ai putea iubi un maur aşa cum iubesc eu o

necredincioas ?ă— Du-m înapoi, zise ea, dar vocea i se sparse, tr dând-o.ă ăPeste câteva minute ea auzi z ng nitul fierului; gondolaă ă

acosta din nou la picioarele sc rilor palatului. Julia se ridic şiă ă gondola se cl tin . Ea c zu, dar Abbas îi prinse bra ul.ă ă ă ţ

— Las -m s - i v d chipul înc o dat .ă ă ă ţ ă ă ăEa se îndep rt şi, încet, îşi trase gluga pe spate. Îi v zuă ă ă

buzele întredeschizându-se într-un surâs de pl cere. Fa a lui eraă ţ total transfigurat . Din cine ştie ce motiv, în mintea ei ap ruă ă imaginea unui boboc de trandafir, îngr m dit ca un ghem spre aă ă se ap ra de ger, care izbucneşte în floare la primul val deă c ldur al prim verii.ă ă ă

El? se întreb ea. Sau eu?ă

88

- COLIN FALCONER -

— Nu m voi gândi la nimic altceva pân când nu te voiă ă vedea din nou, zise el.

— Nu pot s te v d din nou, min i ea, precipitându-se afar şiă ă ţ ă urcând în fug sc rile. Nu se opri pân nu ajunse la ad postulă ă ă ă camerei, unde îngenunche în fa a crucifixului de lemn de peţ perete şi se rug pentru iertare şi apoi pentru înc o şans de aă ă ă p c tui. ă ă

21

Antonio Gonzaga observase o mic , dar îngrijor toareă ă schimbare a fiicei sale. Era neliniştit de bujorii roz de pe obrajii ei şi de comportarea înfrigurat , abia re inut . Nu erau potrivite cuă ţ ă pozi ia unei tinere domnişoare ale c rei gânduri ar fi trebuit sţ ă ă fie în întregime dedicate înv turii religioase şi lucrului deăţă mân .ă

Slujnica aduse dou farfurii cu ă squazzetto, o sup bogată ă f cut cu orez şi carne de pui. Gonzaga îşi urm fiica pe cândă ă ă ridica lingura.

— Îndreapt - i umerii.ă ţJulia f cu cum i se spusese.ăGonzaga nu-şi putu re ine o încruntare. Cu cât o m rita maiţ ă

repede cu atât mai bine.— O tân r de spi aleas nu trebuie s se cocoşeze laă ă ţă ă ă

mas .ă— Da, tat .ă— În curând vei fi so ia unui membru în Consiliul celor Zece.ţ

Care va aştepta purt ri alese din partea ta.ă— Da, tat .ăCe-o fi având fata asta? se întreb el. Mai v zuse la femeiă ă

privirea aceea, ca de vac ; la nevast -sa, în noaptea nun ii, laă ă ţ amanta sa, de fiecare dat când era îns rcinat . Uneori asta seă ă ă întâmpla chiar prea des.

Trase o duşc de vin roşu, gros, şi b tu darabana în mas , înă ă ă timp ce evalua schimbarea. Sigur nu gândul m ritişului cuă Serena adusese roşea a asta în obrajii fetei? Dac asta era, p iţ ă ă atunci greşea mult în aştept rile ei. Oricum, nu acesta era scopulă

89

- HAREM -

c s toriei. Ideea unor asemenea gânduri neruşinate în minteaă ă propriei sale fiice îl f cu s se înroşeasc , enervat.ă ă ă

Împinse farfuria şi se ridic .ăJulia îl privi, alarmat .ă— Tat ?ă— Nu m simt prea bine. M duc s m odihnesc. Va trebuiă ă ă ă

s m scuzi. ă ăPlec , l sând-o s -şi termine cina singur .ă ă ă ă

Gonzaga se aşez la mas în biroul s u privat, uitându-seă ă ă posomorât la lumânare. Camera era pe m sura importan ei şiă ţ seriozit ii unui om ca Gonzaga. Un tablou cu „Moarte Fecioarei”ăţ de Carpaccio domina înc perea; dou tablouri mai mici, oă ă Fecioar cu Prunc de Bellini şi un portret al s u, f cut în Palmaă ă ă Vecchio cu cinci ani în urm , atârnau de o parte şi de lata a uşii.ă Covoare persane şi siriene erau aşezate printre tapiseriile de pe pere i, iar lâng c min se g seau dou bronzuri de Il Ricio.ţ ă ă ă ă

Se auzi o uşoar b taie în uş .ă ă ă— Chix ie, se r sti el. Cine e?ă— Signora Cavalcanti, Excelen .ţă— Intr .ăSignora Cavalcanti intr încet şi se aplec pentru a-i s rutaă ă ă

mâna robei de catifea neagr .ă— Excelen , îngân ea. Aşi vrut s -mi vorbi i.ţă ă ă ţ— Am necazuri, Signora Cavalcanti.— Nu din partea mea, sper, Excelen .ţăGonzaga o privi atent.— Nu ştiu, Signora.Duenna îşi frângea mâinile. Era îngrozit de Gonzaga. În robaă

lui lung şi neagr , cu baret şi eşarf tot din catifea, cuă ă ă ă cataram de argint la cing toare şi ochii cenuşii, sumbri, privind-ă ăo pe sub sprâncenele negre şi stufoase, ar ta aşa cum şi-lă imagina de pe Dumnezeu în ziua Judec ii de Apoi. ăţ

— V asigur, Excelen , c am fost sârguincioas înă ţă ă ă îndatoririle mele.

— Ai fost, oare?St pâna Julia! Dar oare ce se întâmplase?ă— Cred c fata ascunde ceva.ă

90

- COLIN FALCONER -

Signora Cavalcanti se gândi intens încercând s identificeă vreo greşeal în ce f cuse. Era un vechi truc al ei, care îi aduceaă ă o dest inuire complet f r a provoca suspiciuni.ă ă ă ă

— Nu cred, Excelen .ţăLiniştea se aşternu pentru câteva clipe. În sfârşit, Gonzaga

rosti:— i-a vorbit mult de îmbucur torul eveniment al m ritişuluiŢ ă ă

ei?— Foarte pu in, Excelen .ţ ţă— Aşteptarea nun ii îi aduce bucurie?ţDac ar fi fost un copil recunosc tor, aşa ar fi trebuit, gândiă ă

Signora Cavalcanti. Dar recunoştin a nu prea face parte dintreţ calit ile ei. Numai c nu putea s -i r spund astfel lui Gonzaga,ăţ ă ă ă ă aşa încât spuse:

— Sunt sigur c este cât se poate de bucuroas .ă ă ăDegetele lui Gonzaga loveau ritmic bra ul fotoliului. ţ— Este înso it tot timpul?ţ ăSignora Cavalcanti se gândi, vinovat , la siesta pe careă

obişnuise s şi-o fac în fiecare dup -amiaz .ă ă ă ă— Tot timpul, Excelen .ţăGonzaga p ru s ofteze şi s se destind .ă ă ă ă— S fii cu ochii pe ea, s n-o scapi o clip . Trebuie s amă ă ă ă

grij de pozi ia mea.ă ţ— Da, Excelen , zise duenna şi se întoarse spre uş , fericitţă ă ă

c sc pase.ă ăDa, o s fie mult mai atent de acum înainte. Habar n-aveaă ă

ce-l tulburase pe st pân, dar orice ar fi fost, ea avea s afle. Şi oă ă s -i duc descoperirea ca pe o ofrand , iar mul umirile şiă ă ă ţ încrederea lui reînnoit îi vor fi r splata binemeritat . Erau peă ă ă teras , ce dantelele de lucru pe genunchi, în timp ce soareleă dup -amiezii târzii cobora în spatele palatelor. În cas era linişte.ă ă Duenna le l sase singure, dar Julia înc n-o auzise tr gândă ă ă draperia grea de la fereastra de deasupra.

Lucia se aplec înainte şi şopti:ă— L-ai întâlnit?— Pe cine? r spunse Julia.ăLucia se holb la ea.ă— Ştii despre cine vorbesc! R spunde-mi!ă

91

- HAREM -

Julia ridic din umeri.ă— Poate.— Şi?Julia zâmbi şi nu spuse nimic.Signora Cavalcanti ap ru brusc pe teras .ă ă— Ce şuşoti i voi dou aici?ţ ă— Nimic, Signora, zise Julia.Duenna se aşez şi îşi relu lucrul. Se uit la Julia, apoi laă ă ă

Lucia, cu fa a strâns într-o încruntare b nuitoare.ţ ă ăRestul dup -amiezii trecu în linişte. Julia sim ea perechea deă ţ

ochi întreb tori care o fixau, dar nu ridic privirea şi nu maiă ă scoase nici o vorb .ă

22

Julia îşi scoase gluga de la mantie, încet şi studiat, savurând fiorul de pl cere pe care i-l conferea întotdeauna aceast clip .ă ă ă Era subjugat ea îns şi de emo iile pe care apari ia sa p rea să ă ţ ţ ă ă le stârneasc în sufletul lui. Asta era vanitate, îşi d dea seama.ă ă Viciul Diavolului.

Sfânt Fecioar , iart -m , ă ă ă ă gândi, dar îmi place.Nu inten ionase nici o clip s caute o a doua întâlnire. Dar înţ ă ă

fiecare dup -amiaz , dup prima întâlnire, gondola ap rea lângă ă ă ă ă treptele palatului, şi pân la urm ispita ajunsese prea tare. Voiaă ă doar s mai vad odat privirea aceea, voise s mai simt odată ă ă ă ă ă acel fior de spaim . Voise s simt , de fapt, c tr ieşte.ă ă ă ă ă

A doua întâlnire le înlesni pe celelalte. De câte ori se întâlniser astfel? Jum tate de duzin sau mai mult? Era secretulă ă ă ei. Marele, pre iosul ei secret. Tat l ei şi Signora Cavalcanti n-oţ ă aveau complet sub control.

Vanitate, spaim , putere. Poate c acestea f ceau via a să ă ă ţ ă merite a fi tr it .ă ă

Sfânt Fecioar , iart -m .ă ă ă ă— Julia, şopti Abbas.— Doar pentru câteva clipe, şopti ea. Aşa spunea de fiecare

dat , ca pe o litanie, o târguial cu Destinul. Cine m vaă ă ă

92

- COLIN FALCONER -

condamna vreodat , doar pentru câteva clipe? Toate celelalteă ore ale zilei îmi sunt f r greşeal chiar şi în fa a duhovnicului.ă ă ă ţ

El întinse mâna spre ea, cu palma în sus. În ultimele două întâlniri ea îi permisese s o ating . Acesta era semnalul lor.ă ă Întinse şi ea mâna, l sându-şi-o în mâna lui. El o primi în palmaă lui ca pe o pas re mic , r nit .ă ă ă ă

— Te iubesc, Julia.— E imposibil… trebuie s ne oprim.ă— Nu m pot opri acum. De m-ar amenin a toate fl c rileă ţ ă ă

iadului, şi tot ar fi o tortur mai mic decât cea de-acum.ă ă— Opreşte-te, murmur ea. Se întreba dac acum ar mai fiă ă

putut tr i f r asta, f r pasiunea lui Abbas, care o f cea s seă ă ă ă ă ă ă simt cea mai frumoas şi mai important femeie din lume. Cumă ă ă s-ar mai fi putut întoarce s priveasc lumea pe fereastr ?ă ă ă

— M voi opri doar în mormânt.ă— Abbas, în curând m voi m rita…ă ă— Vino cu mine.— Ce?— Vino cu mine. Pot aranja c l toria pe un vas.ă ăJulia îl privi lung, îngrozit şi fascinat în acelaşi timp.ă ă— Nu.— Putem merge în Spania. Acolo vom fi feri i de tat l t u.ţ ă ă

Tat l meu ne-ar da bani.ă— Nu…O strângea de mân atât de tare, încât o durea.ă— Ce ne mai ine aici?ţ— Du-m înapoi.ă— Ce ne mai ine aici, pe oricare din noi?ţAvea dreptate. Era aşa de simplu s simuleze c ar puteaă ă

juca acest joc pe vecie. Dar la toamn ar fi fost condamnat laă ă alt palat, la alt fereastr . Un b trân posomorât şi c runt ca tat lă ă ă ă ă ei. Se înfior la acest gând. Dar s fug , s p r seasc Vene ia…ă ă ă ă ă ă ă ţ lumea ei r coroas şi umbrit îi era ad post, pe cât îi eraă ă ă ă închisoare. Era ca şi cum ar fi invitat-o s sar împreun într-oă ă ă pr pastie. Mintea ei lucra nebuneşte, şi gândurile i seă amestecau, sim ind c nu mai era st pân pe ea îns şi.ţ ă ă ă ă

— Du-m înapoi.ă

93

- HAREM -

— Te rog, Julia. De când te-am v zut la biseric am ştiut că ă ă m voi c s tori cu tine. Sunt în stare de orice, orice. Mai degrabă ă ă ă aş muri decât s renun la tine.ă ţ

Vorbeşte serios, gândi Julia. Pentru prima dat în elese c nuă ţ ă mai era un joc. Abbas era la fel de primejdios ca şi tat l ei.ă Vorbele lui erau pline de adev r. Acum nu mai putea fi oprit deă nimic. Era îngrozit , disperat .ă ă

Era hot rât, îşi spuse.ă— Te rog, du-m înapoi. Acum îl ruga.ă— Spune-mi c vii cu mine.ă— Nu pot.— Trebuie.Se aplec spre ea. Acum o s m s rute, gândi ea, şi începuă ă ă ă

s tremure. ă Nu ai voie s faci asta! ă Ar fi vrut s strige.ă Dumnezeu te va pedepsi pentru asta! Ai mers prea departe! În loc de asta închise ochii şi st tu complet nemişcat ; sim i aromaă ă ţ ciudat a acelui trup atât de aproape de al ei şi mirosul abiaă perceptibil al veşmintelor lui. Buzele lui le ap sar încet pe aleă ă ei, apoi el se retrase.

— Vino cu mine, repet el.ăEa deschise ochii. O privea în modul acela al lui ciudat,

intens. De parc r spunsul ei îi era scris undeva pe fa , cu litereă ă ţă minuscule. Şi dac nimeni nu se va mai uita aşa la mineă vreodat ? gândi ea. Aşa ceva era de nesuportat.ă

— Trebuie s m întorc.ă ăCând ajunser la palat urc treptele înc în trans . Nuă ă ă ă

observ chipul rânjind al gondolierului, nu auzi nici uşa scâr âindă ţ din balamale când o deschise. Dreptunghiul negru se c scase înă fa a ei; evadarea o îngrozea şi mai mult decât sanctuarul.ţ

— Deci m-ai dezam git.ăSfânt Fecioar , N sc toare de Dumnezeu! ă ă ă ă Ridic ochii. Cândă

pupilele i se obişnuir cu semiîntunericul, z ri doi ochi str lucitoriă ă ă şi malefici, uitându-se la ea din capul sc rilor.ă

— Signora Cavalcanti!Spaima fu aproape imediat înlocuit de un neaşteptat val deă

ur . Aici nu era nici un sanctuar. Iar ea era o prizonier . Era ca şiă ă intuit de zid, în lan uri.ţ ă ţ

Duenna avea ochii ilumina i de triumf, pe când cobora sc rile.ţ ă

94

- COLIN FALCONER -

— Ce-ai f cut pân acum?ă ăJulia se întoarse şi deschise uşa. O auzi pe Signora Cavalcanti

strigând ascu it, dar strig tul îi fu curmat de izbitura uşii grele deţ ă stejar şi fier. Julia fugi înapoi spre canal, dar gondola se desprinsese de lâng trepte. Julia fu pe punctul de a striga ună avertisment, dar auzi paşii duennei precipitându-se pe dalele din spatele ei. A-l striga acum pe nume însemna s -l tr deze. ă ă

Mâinile b trânei erau pe umerii ei, târând-o înapoi spre sc ri,ă ă şi ea ip o dat , dup care v zu o mişcare în spateleţ ă ă ă ă perdelu elor gondolei, dar nu putu fi sigur c Abbas v zuse sauţ ă ă ă auzise cele întâmplate.

Antonio Gonzaga era îmbr cat în roba vişinie care-i ar taă ă rangul de Consigliatore. St tea lâng fereastr , cu pumnii strânşiă ă ă rezema i de tocul acesteia, privind dincolo de acoperişurileţ palatelor, înspre clopotni a de la San Marco. Dincolo de ele, ştia,ţ era Palatul Ducal. Ce se va spune despre el dac vreodat vaă ă r sufla fie şi o vorb despre acest scandal? Ce s-ar întâmpla cuă ă alian a lui cu Serena?ţ

Furia îi strângea m runtaiele ca o ghear , mai tare şi maiă ă tare. Fiica lui! Purtându-se ca o prostituat oarecare! Îi venea s -ă ăi taie gâtul.

— Cine e b iatul?ăJulia coborî privirea şi încerc s -şi st pâneasc tremurulă ă ă ă

picioarelor. N-ar fi putut s r spund nici m car dac ar fi vrut.ă ă ă ă ă Niciodat nu v zuse o asemenea furie. Îi era fric s nu-şi piardă ă ă ă ă controlul vezicii şi s se fac de râs. Dar cum aş putea s m facă ă ă ă de râs mai mult, cel pu in în ochii tat lui meu?ţ ă

— Am zis, CINE ESTE B IATUL? strig el.Ă ăJulia o sim ea pe Signora Cavalcanti privind-o, în ochiţ

sclipindu-i o pl cere sadic . Nu spuse nimic. Nu-l va tr da peă ă ă Abbas. Asta era tot ce putea salva.

Lovitura o lu complet pe nepreg tite. O trimise la podea, şiă ă câteva clipe nu v zu şi nu auzi nimic. Când îşi reveni în sim iri,ă ţ Consilierul st tea deasupra ei, ci picioarele dep rtate şi pumniiă ă încleşta i.ţ

— Îmi vei spune cine e b iatul.ă— Niciodat , se auzi vorbind.ă

95

- HAREM -

Aceast rezisten neaşteptat la fiica sa nu reuşi decât s -lă ţă ă ă înfurie şi mai tare. Url şi o înşf c de p r, scuturând-o ca pe ună ă ă ă câine şi târând-o apoi pe pardoseala de marmur . Îi strig oc ri,ă ă ă folosind acel limbaj pe care-l auzise uneori în pie e, dar pe careţ nu-şi imaginase c -l va folosi vreodat . Când îi d du drumul aveaă ă ă între degete şuvi e lungi de p r negru-alb strui, ondulate.ţ ă ă

Julia îşi puse mâinile deasupra capului ca s se apere de alteă lovituri şi se f cu ghem pe podea, suspinând.ă

Când deschise ochii observ c pân şi Signora Cavalcantiă ă ă p rea şocat .ă ă

— Îmi vei spune numele lui.Julia nu-i putea r spunde. În gând îi st tea numai sfidarea.ă ă

ip din nou, când Gonzaga o ridic în picioare, degetele luiŢ ă ă strângând mânecile înflorate ale bluzei de pe ea, pe care le rupse în buc i. O p lmui din nou şi din nou, peste tot capul, înăţ ă timp ce ea se retr gea şi se tr gea, încercând s se fereasc deă ă ă ă lovituri. Deodat îi d du drumul şi ea c zu gr mad pe podea.ă ă ă ă ă

Nu va scoate nimic de la ea în seara asta, în elese el.ţ— Acoper -te, târf , spuse. Îi rupsese um rul vestei, sco ândă ă ă ţ

sânul la vedere. Julia f cu o încercare stângace de a se înveli cuă buc ile rupte, dar mâinile îi tremurau atât de r u încât nu reuşi. ăţ ă

— Du-o în camera ei, zise Gonzaga c tre duenna. Apoi vinoă înapoi. Vreau s stau de vorb cu tine.ă ă

Signora Cavalcanti nu mai tr ise o asemenea fric .ă ă Întotdeauna îl considera pe Excelen a Sa un om sobru, dar scenaţ la care fusese martor o cutremurase. Una era dac pronun a oă ă ţ sentin , ca un judec tor drept, şi cu totul altceva s pun elţă ă ă ă însuşi mâna s învârt roata de tortur .ă ă ă

Dar când se întoarse în birou, Gonzaga se calmase. Şedea la masa lui, cu mâinile încrucişate în poal , cufundat în gânduri.ă Numai p rul în dezordine de sub baret tr da violen aă ă ă ţ manifestat câteva minute înainte.ă

— Fiica mea este ruşinos de înc p ânat , spuse el.ă ăţ ăSignora Cavalcanti nu ştia ce s spun . Privea chipul lipsit deă ă

speran al Fecioarei lui Carpaccio şi îi era ruşine.ţă— E posibil s nu-şi dea seama de m rimea jignirii pe care aă ă

adus-o? zise Gonzaga.

96

- COLIN FALCONER -

— Eu am educat-o cu credin în spiritul datoriei c treţă ă Republic şi Dumnezeu, r spunse repede duenna.ă ă

— Poate. Gonzaga l s cuvântul s atârne o vreme în aer, caă ă ă o amenin are. Dac -i adev rat ce spui, atunci de ce m sfideazţ ă ă ă ă în felul acesta?

Duenna în elese c era pus la încercare. Dar ce putea spuneţ ă ă în ap rarea ei? Poate ar fi trebuit s -şi in descoperirea numaiă ă ţ ă pentru ea. Ei bine, acum era prea târziu.

— Se nasc multe întreb ri din asta, spuse el, de pild , cumă ă erau aranjate aceste întâlniri?

Signora Cavalcanti îşi înghi i dorin a teribil de a spune ţ ţ ă nu ştiu. Ar fi echivalat cu a-şi recunoaşte eşecul. Ar fi trebuit s -i fiă trecut prin cap asta, îşi zise acum.

— Voi afla eu, spuse.— Sper, Signora Cavalcanti. De fapt, chiar m bazez pe asta.ăŞi zâmbi. Duennei nu-i pl cea când Excelen a Sa îi zâmbeaă ţ

efectul nu era deloc pl cut.ă

23

Abbas urm rea litiera de la palat. O pierdu prin îngusteleă calles, dar o prinse din nou spre cotitura mercato-ului de la Campo Santa Maria Nuova. Îşi f cu loc printre vânz torii deă ă fructe şi negustorii de m run işuri care erau prea len i în a se feriă ţ ţ din fa a lui, r sturnând chiar şi un c rucior cu suluri de m tase.ţ ă ă ă

Biserica Santa Maria dei Miracoli domina piazza. Era un din cele mai frumoase biserici ale oraşului, cu fa adele ei deţ marmur bogat , galben , cenuşie şi alb . Litiera era purtat înă ă ă ă ă jos pe sc rile spre portul din fa , în umbra turnului cel mare.ă ţă

Abbas se opri pe latura cea mai îndep rtat a pie ii şi priviă ă ţ cele dou persoane ce coborâr din litier , una scund şiă ă ă ă îndesat , alta înalt , sub ire şi gra ioas . Femeile vene ieneă ă ţ ţ ă ţ puteau p rea asem n toare unui ochi gr bit, îşi spuse el, toateă ă ă ă îmbr cate în fustele lor largi, negre, în haine cu mâneci înflorateă şi voaluri întunecate, dar cine o ştia pe ea ar fi deosebit-o dintr-o mie, numai dup felul în care se mişca.ă

Julia!

97

- HAREM -

— Asta e o nebunie, îi şopti Ludovici în ureche.— N-ai fost niciodat îndr gostit, Ludovici?ă ă— Asta nu e dragoste, e sinucidere! Vino- i în fire, Abbas!ţ

Ludovici îşi l s mâna pe um rul lui şi încerc s -l tragă ă ă ă ă ă deoparte.

Abbas d du din cap.ă— Nu pot tr i f r ea.ă ă ă— Respiri, m nânci, bei. Atâta î i trebuie ca s tr ieşti. Teă ţ ă ă

descurci şi f r o femeie, nu?ă ă— Asta nu e via , Ludovici! Nu exist via f r pasiune!ţă ă ţă ă ă— S-a aflat de acum! Ai v zut-o pe duenna pe chei! Dac Juliaă ă

îi spune lui Gonzaga numele t u va fi r u de tot!ă ă— N-o s -i spun nimic.ă ăAbbas porni c tre treptele bisericii. Ludovici fugi dup el.ă ă— Ce faci?— Trebuie s-o v d.ă— Nu se poate…— N-o s m vad nimeni. Trebuie s … o v d.ă ă ă ă ăLudovici ridic din umeri resemnat. La ce bun? N-ar ascultaă

nici un sfat. În cel mai bun caz, Gonzaga îl va ruina pe Mahmud, iar el şi Abbas vor fi expulza i din Republic — în cazul în care nuţ ă erau trimişi la închisoare.

Îl urm ri parcurgând sc rile dinspre Santa Maria dei Miracoli,ă ă orb la orice în afara dorin ei sale. Ca un copil, gândi Ludovici. Unţ copil înc p ânat, pasionat şi plin de voin .ă ăţ ţă

Biserica era goal . Sf. Francisc p rea s arate cu degetul luiă ă ă lung, de marmur , spre Abbas, într-o b taie de joc înghe at .ă ă ţ ă Friza cu îngeraşi goi, dansând şi plutind, din jurul bol iiţ principale, îi rânji şi ea. Abbas se opri şi privi în jur, nedumerit.

Ele trecur pe lâng el, umbr dup umbr ; pân când s -şiă ă ă ă ă ă ă dea seama ce se întâmpla ajunseser deja la uş , aşa c le v zuă ă ă ă doar pentru o clip . Ludovici avusese dreptate. Fusese un prost.ă Era o capcan .ă

— Julia!Ea se întoarse, poticnindu-se, târât mai departe de b trânaă ă

dinaintea ei. Îşi arunc pe spate voalul şi pentru o clip el îi v zuă ă ă chinul întip rit pe fa . ă ţă Corpo di Dio!

98

- COLIN FALCONER -

O lu la fug dup ele, apoi se opri iar. La ce bun? Şi ce puteaă ă ă face acum?

St tu în capul sc rii. Ludovici îl privi, cu o expresie deă ă frustrare şi mil . O tr sur hurui pe Via delle Botteghe, copiteleă ă ă cailor r sunând pe caldarâm.ă

— Abbas Mahsouf? Fiul maurului?Signora Cavalcanti încuviin îndatoritoare, savurându-şiţă

izbânda. Îl ademenise atât de uşor pe tân rul b rbat. Era sigură ă c Gonzaga o va r spl ti frumuşel pentru asta.ă ă ă

Gonzaga se ridic , şi scaunul din lemn de stejar c zu înă ă spatele s u, r sunând pe dalele de marmur .ă ă ă

— Şi cum a ştiut el c va fi acolo?ăSignora Cavalcanti tres ri.ă— A mai fost odat acolo. Mi-am adus aminte.ă— Mai înainte? Nu mi-ai spus nimic despre asta.— P rea un fleac.ă— Nu în eleg, zise greu, Gonzaga. Un fleac! Cum s-a pututţ

întâmpla acest fleac?— Am mai v zut pe cineva acolo.ă— Pe cine?— Ludovici Gambetto.El o privi descump nit.ă— Crezi c a avut de-a face cu amândoi?ăSignora Cavalcanti scutur din cap vehement. Doamneă

fereşte!— El se uita numai. I-am v zut chipul când plecam din piazza.ă

Cred c el şi maurul sunt prieteni.ăGonzaga merse spre fereastr şi r mase cu spatele la ea,ă ă

privind peste Marele Canal. Ea nu-i putea descifra expresia.— Bastardul cumnatului meu!Duenna privea podeaua, aşteptându-şi rândul s vorbeasc .ă ă— Crezi c aşa se schimbau mesajele?ă— Ea şi Lucia se vizitau des.Gonzaga t cu vreme îndelungat . În final spuse:ă ă— Te felicit pentru descoperirile tale. Î i vei primi r splata,ţ ă

Signora Cavalcanti. Acum po i pleca. ţ

99

- HAREM -

Uşa se închise încet în urma ei. Gonzaga îşi sprijini palma de perete. Ce s fac ?ă ă

Dac afacerea ajungea la Curte, atunci el se f cea de râsulă ă întregii Vene ii. Fiica sa şi un maur! În mod sigur şi-ar fi pierdutţ pozi ia din Consiliul celor Zece.ţ

Ar fi putut supune problema aten iei tat lui lui Ludovici, dar şiţ ă aici existau primejdii. So ia sa era moart de mult, iar acumţ ă b trânul Gambetto tr gea sforile încercând s ajung Doge înă ă ă ă daune lui Gonzaga şi s-ar fi putut folosi de aşa o ocazie ca să creeze scandalul.

Nu, cazul necesita mai mult subtilitate şi r bdare. Ludoviciă ă putea fi pedepsit mai târziu. Acum trebuia s se ocupe de Abbas.ă

Cum spusese Signora Cavalcanti? „Ea şi Lucia se vizitau des.” Zâmbi. Iat r spunsul! Lucia era mesagerul. Dar dac apa puteaă ă ă curge într-un sens, atunci putea şi în cel lalt. Numai c de dataă ă asta o putea folosi pentru propriul avantaj.

Când Lucia sosi dup -amiaz , duenna ei fu l sat s plece şiă ă ă ă ă în loc de a fi dus în salonul ce d dea spre Marele Canal, Signoraă ă Cavalcanti o conduse în birou. Fu mirat s -l g seasc acolo peă ă ă ă Signor Gonzaga, aşteptând-o.

Acesta se ridic s-o întâmpine, cu faldurile robei negreă fâlfâind precum aripile unei p s ri de prad .ă ă ă

— Ah, Lucia. Ce pl cere s te v d din nou.ă ă ă— Excelen , spuse Lucia, brusc alarmat . Puse un genunchiţă ă

în podea şi îi s rut mâneca larg .ă ă ă— Vino şi stai aici, lâng mine.ăArunc o privire Signorei Cavalcanti, expediind-o cu un semn.ă

Uşa se închise, l sându-i singuri.ăGonzaga se aşez din nou şi o studie t cut, cu fa a împietrită ă ţ ă

într-un simulacru de zâmbet. Secundele se întinser pân la ună ă minut, iar liniştea deveni de nesuportat.

Lucia sim i c începe s intre în panic . Ştie, precis ştie.ţ ă ă ă Altfel, de ce-ar fi vrut s stea de vorb cu ea, singur? Dac oă ă ă prinde cu vreo minciun va fi mai r u. Dac -i spune tat lui ei?ă ă ă ă

— Ei bine, cred c ai ceva s -mi spui, zise el în cele din urm .ă ă ă— Eu, …n-am f cut nimic r u, îngân ea.ă ă ă— E-n regul . Julia mi-a m rturisit totul.ă ă

100

- COLIN FALCONER -

— Nu sunte i sup rat?ţ ă— Pe ea, da. Pe tine… da, sunt sup rat şi pe tine, draga mea.ăÎşi fix ochii de gâde asupra ei şi, zâmbind înc , spuse:ă ă— Dar tu s-ar putea s g seşti totuşi iertare în ochii mei. Înă ă

definitiv, tu ai fost doar un mesager.— N-am ştiut ce scrie în scrisoare. Fratele meu m-a rugat s i-ă

o dau Juliei. Asta a fost tot.— Şi crezi c asta te scuz ? întreb el, calm. C n-a fost nimică ă ă ă

r u în ce-ai f cut, numai pentru c nu cunoşteai con inutulă ă ă ţ scrisorii?

Lucia se uit la el. Unde voia s ajung ? Ce aştepta de la ea?ă ă ă— Da. Excelen .ţăEl surâse încântat, dar, din anumite motive. Luciei nu-i veni

s r spund tot cu un zâmbet.ă ă ă— Asta e bine, spuse el. Pentru c vreau s - i joci rolul înc oă ă ţ ă

dat .ă— Excelen ?ţă— Spune-mi, ai dus vreodat scrisori de la Julia?ă— Nu, Excelen :ţăGonzaga zâmbi.— Bine. Pentru c asta urmeaz s faci acum.ă ă ăDeschise sertarul biroului şi scoase un plic cu o paraf mareă

de cear . I-l înmân .ă ă— Asta e pentru Abbas.Lucia se uit la el.ă— De la cine e, Excelen ?ţă— De la Julia, desigur.El zâmbea iar şi. Min ea.ă ţ— Ia-l.Lucia ezit .ă— Excelen …ţăGonzaga se aplec peste mas . Zâmbetul îi disp ru.ă ă ă— Ascult -m bine, feti o. Îi vei da fratelui t u această ă ţ ă ă

scrisoare ca s i-o dea lui Abbas, şi nu vei spune nim nui —ă ă nim nui — despre discu ia noastr . ă ţ ă Capisci? Dac mă ă dezam geşti în asta, îl voi informa pe tat l t u despre rolul peă ă ă care tu şi fratele t u l-a i jucat în acest episod infam. Mai mult,ă ţ voi turna deasupra capetelor voastre atâtea calomnii, încât nici

101

- HAREM -

unul nu ve i mai putea umbla prin La Serenissima vreodat . M-ţ ăam f cut bine în eles?ă ţ

Lucia încuviin şi apuc plicul cu degete tremurânde. Sim eaţă ă ţ c îi vine s leşine. Gonzaga n-avea nevoie s -şi fac mai clară ă ă ă ă amenin area. Ca membru în Consiliul celor Zece avea mai multţ ă putere decât însuşi Dogele.

24

Dragul meu Abbas,

Voi fi trimis la Brescia pân la c s torie. Timpul e scurt.ă ă ă ă Dac m iubeşti cu adev rat, aşa cum spui, îmi pun toată ă ă ă încrederea în tine. Nu ne mai putem întâlni decât o singur dat .ă ă Uşa mare ce duce la Canal este acum ferecat pentruă totdeauna, dar s-ar putea s mai existe o cale. Aşteapt -mă ă ă mâine, la miezul nop ii pe Ponte del’Vecchio, voi fi acolo. Voiţ merge oriunde vei dori s m duci. Via a mea e acum în mâinileă ă ţ tale.

Ultima s pt mân a fost o tortur . Cum aş putea tr i f ră ă ă ă ă ă ă tine? Mai bine mor decât s pierd dragostea ta. Fie ca orele să ă treac mai repede pân mâine sear !ă ă ă

Mii de s rut ri,ă ăJulia

Abbas citi scrisoare înc de dou ori. Un ghimpe de îndoială ă ă fu repede îndep rtat de valul de emo ie care-l copleşi.ă ţ

Ludovici îl privea cu ner bdare crescând .ă ă— Ce scrie? şuier el.ăAbbas rupse cu grij pergamentul în dou şi inu buc ileă ă ţ ăţ

deasupra lumân rii. Flac ra galben le mistui, l sând doar un fră ă ă ă de fum negru s se înşurubeze spre tavan. Abbas t cu până ă ă când flac ra îi linse degetele şi din misiv nu mai r maseră ă ă ă decât câteva foi e de scrum. ţ

— Nimic, r spunse.ă

102

- COLIN FALCONER -

Abbas fu condus c tre înc perea în care-şi inea consiliul tat lă ă ţ ă s u, la Ministrul de R zboi, Savio alla Scritura. Tat l s u îşi ridică ă ă ă ă ochii de pe harta întins pe mas şi f cu semn celor doiă ă ă Provveditori Generali degli’Armi s ias . Continu s studiezeă ă ă ă harta — pe care se vedea Peninsula şi p mânturileă înconjur toare aflate în posesia Otomanilor, tr gând doar cuă ă coada ochilor la fiul s u, pe sub sprâncenele groase.ă

— Ce e atât de urgent de m deranjezi aici?ă— Iart -m , tat .ă ă ă— Deci?— Am nevoie de bani.— Leafa de ofi er în armata mea nu- i ajunge?ţ ţAbbas trase adânc în piept. Toat via a se temuse de tat lă ţ ă

s u. Îşi imaginase c acesta sem na pu in cu Profetul, sobru,ă ă ă ţ curajos şi mândru, de temut atât ca prezen mental , cât şiţă ă fizic . Pe mama sa nu şi-o amintea — una din concubinele dină Haremul lui Mahmud înainte de Vene ia — aşa c pentru el tat lţ ă ă fusese totul, p rinte şi profesor, st pân şi confident, mentor şiă ă duhovnic. Acum îl înfrunta nu numai pe Mahmud, ci întreaga sa creştere şi educa ie. Era prima dat când nu urma dorin a tat luiţ ă ţ ă s u.ă

— Trebuie s plec.ăMahmud îşi întoarse aten ia de la hart c tre fiul s u.ţ ă ă ă— Şi de ce ar putea fi nevoie s p r seşti Vene ia?ă ă ă ţ— Vreau s m însor cu Julia Gonzaga.ă ăMahmud se îndrept şi îşi puse mâinile în şolduri. Ocoli masaă

mare de stejar. Felul în care se mişca îi sugera lui Abbas un urs mare, brun, pe care îl v zuse cândva în p durile de lângă ă ă Belluno: lent, puternic şi amenin tor. Atunci Abbas avuseseţă zece arcaşi în spate. Îşi dori s -i aib şi acum lâng el.ă ă ă

Mahmud îl studia.— i-am spus. E imposibil.Ţ— Nimic nu e imposibil.— Ce vrei s spui cu asta?ă— M-am întâlnit cu ea în secret. Pl nuim s fugim.ă ăMahmud îşi puse o mân pe masa imens , încercând s seă ă ă

linişteasc . L s s -i scape un oftat adânc.ă ă ă ă— Prostule, gâfâi el.

103

- HAREM -

— O iubesc.— Ce-are a face dragostea? i-ai pus gâtul pe butuc, şiŢ

totodat şi pe al meu.ă— Plec la Ferrara. Ai luptat în dou campanii contraă

otomanilor şi numele t u e cunoscut în toat Peninsula. Voi g siă ă ă o slujb în orice armat . Odat terminat totul, Gonzaga va trebuiă ă ă s se resemneze. Un an, poate doi, şi voi fi înapoi în Vene ia.ă ţ

Mahmud scutur din cap.ă— Fapta î i dep şeşte cu mult în elegerea. Nu ştiu cum aiţ ă ţ

reuşit s -l înşeli atâta timp pe Gonzaga, dar s nu- i închipui că ă ţ ă te va ierta vreodat . Şi nici eu.ă

— Odat c s tori i, ce ne mai poate face?ă ă ă ţ— Mai ştie cineva de asta?Abbas neg din cap. Nu, nici chiar Ludovici. Mai ales Ludovici.ă

F cuse atâtea pentru el; nu voia s -l primejduiasc .ă ă ă— Nimeni.— Bun.Lovitura fu atât de brusc , de neaşteptat , încât îl doborî peă ă

Abbas la podea. Se trezi deodat pe spate, uitându-se la tavanulă boltit, cu capul greu ca de piatr . Avea un zumzet în urechi, caă de la o mie de albine, iar în gur sim ea gustul sângelui. ă ţ

Mahmud îl ridic cu uşurin de pe podea şi îl rezem deă ţă ă perete.

— Acum, ascult -m ! in la tine şi nu te voi l sa s - iă ă Ţ ă ă ţ nenoroceşti via a — şi pe a mea — pentru un val de poftţ ă tinereasc ! Cump r - i o iitoare dac vrei, dar las-o în pace peă ă ă ţ ţ ă Julia Gonzaga. M-ai în eles?ţ

Abbas se aplec în fa , l sându-şi capul pe um rul tat luiă ţă ă ă ă s u. Închise ochii, sim ind un val de ame eal ce amenin a s -lă ţ ţ ă ţ ă copleşeasc . Pe m sur ce-şi venea în fire, strânsoarea tat luiă ă ă ă s u sl bi.ă ă

— La revedere, şopti Abbas, şi se eliber . Înainte ca Mahmudă s -l fi putut opri, ieşi gr bit din înc pere şi disp ru.ă ă ă ă

Nici un magnifico nu avea voie, dup lege, s vorbească ă ă singur cu Comandantul General al Armatei. Pericolul conspira ieiţ era permanent şi Consiliul celor Zece era vigilent fa de oriceţă nobil care ar fi putut încerca s foloseasc armata pentruă ă

104

- COLIN FALCONER -

propriile scopuri, aşa cum f cuse Sforza la Milano. Aşa încâtă Mahmud era înso it peste tot de doi senatori, aşa-numi iiţ ţ Provveditori Generali degli’Armi. Erau şi acum cu Mahmud, când acesta intr valvârtej în biroul privat al lui Antonio Gonzaga. ă

Gonzaga şedea în cap tul îndep rtat al înc perii, având înă ă ă spate ferestrele înalte, prin care se contura pe cerul mov domul Catedralei San Giovanni Grisostome.

— Venerabile Signor, murmur Mahmud, şi se aplec să ă ă s rute mâneca robei lui Gonzaga. ă

— Mi s-a spus c vrei s m vezi într-o chestiune urgent , ziseă ă ă ă Gonzaga, aruncând o privire la cei doi Provveditori. O problemă de importan privat , şi nu na ional , presupun.ţă ă ţ ă

Mahmud se îndrept , dar nu putu întâlni ochii lui Gonzaga. I-ăar fi convenit s discute între patru ochi cu Consilierul, dar astaă ar fi putut fi chiar mai periculos decât situa ia nepl cut în careţ ă ă se afla acum.

— O problem extrem de delicat , Signore.ă ă— E în leg tur cu fiica mea?ă ăUşurare — da, şi o umbr de team , observ încântată ă ă

Gonzaga — asta tr da fa a maurului.ă ţ— Da, Signore. Cunoaşte i ceva despre ce sunt pe cale s vţ ă ă

spun?Gonzaga ştia c acum era nevoie de mai mult precau ie.ă ă ţ

Trebuia s aib grij la ce spune maurul, la fel şi ei. Cei doiă ă ă Provveditori aproape c -şi lingeau buzele în aşteptareaă scandalului.

— Tot ce ştiu este c Lucia Gambetto s-a purtat prosteşte,ă ducând scrisori între fiica mea şi fratele s u vitreg, Ludovici.ă

Mahmud era gata s protesteze, dar expresia de pe fa a luiă ţ Gonzaga îl re inu. Îl v zu f cându-i semn spre cei doi senatori şiţ ă ă în elese.ţ

— Mi s-a dat de în eles c se pl nuia şi o anumit … întâlnire,ţ ă ă ă zise Mahmud.

— Am auzit şi eu, r spunse Gonzaga. Desigur, o asemeneaă indiscre ie nu trebuie permis niciodat .ţ ă ă

Blestemat fie b iatul, gândi Gonzaga. Nu credeam c i se vaă ă spovedi tat lui. Acum va trebui s g sesc alt cale. Dac nuă ă ă ă ă cumva…

105

- HAREM -

— Sunt uşurat s v g sesc atât de informat, rosti Mahmud.ă ă ă Am crezut de datoria mea s v previn.ă ă

— Mul umirile mele, Generale. Pot s v întreb de unde ave iţ ă ă ţ aceast informa ie? Fiul dumneavoastr , eventual?ă ţ ă

Mahmud ezit . Iat un mod de a opri scandalul; nu era nevoieă ă s -i dezv luie lui Gonzaga — sau Provveditorilor — c nu-şiă ă ă v zuse fiul din seara precedent .ă ă

— Datoria lui este fa de Vene ia. Ca şi a mea, Signore.ţă ţ— Atunci transmite mul umirile mele, Generale. Fii liniştit, nuţ

voi permite nici o pat pe numele Gonzaga.ăMahmud se aplec şi îşi f cu ieşirea. Pe drum încerc s - iă ă ă ă ţ

clarifice îndoielile care îl asaltau. Oare de ce avea senza ia cţ ă fusese manipulat? Ei bine, era destul c Gonzaga fuseseă prevenit. Cel pu in acum nu mai era nici un pericol ca via a fiuluiţ ţ s u şi chiar via a sa s fie ruinate pentru ceva ce se putea ob ineă ţ ă ţ cu uşurin , pentru câ iva echini, oriunde în Republic .ţă ţ ţ ă

25

Umbrele îi deveniser prietene. Toat noaptea precedent şiă ă ă toat aceast lung zi se ascunsese; pl nuind, aşteptând. Cuă ă ă ă pu inii bani pe care îi avea pl tise trecerea la Pescati, cu o galerţ ă ă de m rfuri ce urma s plece o dat cu mareea de diminea .ă ă ă ţă Habar n-avea cum vor ajunge la Napoli de acolo, dar nu viitorul îl preocupa pe Abbas. Important era s ias din Vene ia.ă ă ţ

Ludovici avea o metres — fiica unui brutar s rac ce fuseseă ă încântat s schimbe o gur fl mând pe o pung de echini deă ă ă ă ă ţ aur — iar Abbas se ascunsese toat ziua în apartamentul pe careă Ludovici îl p stra pentru ea la Guidecca. Când Ludovici seă întoarse, seara, îi spuse c solda ii lui Mahmud îl c utaser toată ţ ă ă ă ziua prin oraş, scotocind toate hanurile şi tavernele.

— Ce-ai f cut? întrebase Ludovici, cu ochii l rgi i de groaz .ă ă ţ ă— Nu pot s - i spun. Te-am implicat deja prea mult.ă ţLudovici d du din cap.ă— Jocul devine primejdie de moarte, Abbas, doar te-am

prevenit c aşa va fi.ă

106

- COLIN FALCONER -

— Întotdeauna am fost foarte serios, Ludovici. Dar tu mi-ai luat vorbele ca pe o glum . Rânji şi f cu semn cu capul înspreă ă fata cu p r negru care î privea din cel lalt col al camerei. Credă ă ţ c biata fat şi-a închipuit c vrei s-o împar i cu mine. Nu- i faceă ă ă ţ ţ probleme, la noapte plec, l sându- i casa şi metresa intacte.ă ţ

Ludovici nu g si cu cale s zâmbeasc .ă ă ă— Unde te duci?— Nici m car asta nu- i pot spune. Rânjetul îi disp ru, apoiă ţ ă

Abbas îşi îmbr iş prietenul. Î i mul umesc. Eşti cel mai bunăţ ă ţ ţ prieten pe care îl poate avea un om.

În pofida protestelor sale, Ludovici îi îndesase o pung înă palm . De altfel, Abbas nu protestase prea mult. F r aceşti baniă ă ă de-abia ar fi avut cu ce cump ra o pâine când ajungea la Pescati.ă

Auzi orologiul cel mare din Piazza San Marco b tând oraă dou sprezece. Îşi strânse mantia în jurul trupului, ap rându-seă ă de r coarea nop ii, şi scrut umbrele. Va veni oare?ă ţ ă

Gondola era ancorat de un pilon de fier de lâng treptele ceă ă coborau dinspre pod. Abbas putea auzi apa izbind uşor copastia. Auzi zgomot de paşi pe caldarâm şi v zu o umbr cu glug peă ă ă cap âşnind dinspre partea întunecat a podului. Abbas sim iţ ă ţ cum i se zbate inima în piept.

Julia!— Julia! şopti el.Îşi întinse bra ele spre ea.ţDeodat desluşi alte zgomote. Erau paşi în spatele lui pe pod,ă

şi dincolo, dinspre cap tul cel lalt. ă ă Milizia di notte! Poli ia deţ noapte!

— Julia, ai grij !ăAjunse în fa a ei şi gluga fu ridicat . În lumina slab a luniiţ ă ă

desluşi rânjetul larg şi b rbos al unui om complet necunoscut.ă— Nu prea sunt frumuse ea pe care o aşteptai, nu? spuseţ

omul.Abbas z ri fulgerul unei lame şi îi sim i vârful ap sat întreă ţ ă

coaste.— N-oi fi eu Julia, dar sigur cunosc calea c tre inima unuiă

b rbat.ă

107

- HAREM -

Abbas îşi ridic brusc genunchiul. Omul gui ca un porcă ţă înjunghiat şi c zu gr mad la picioarele sale. Abbas r suflă ă ă ă ă adânc. În c dere, omul împunsese înainte cu pumnalul, c treă ă şoldul s u. ă

S ri într-o parte şi îşi scoase sabia, încercând s distingă ă ă umbrele de duşmani. Câ i erau? Dup zgomotele de paşiţ ă trebuiau s mai fie vreo trei, poate patru. ă

Cuprins de spaim , în l sabia şi lovi mogâldea a de laă ă ţă ţ picioarele sale, sim ind cum lama zdrobea oasele. Omul ip şiţ ţ ă sunetul sparse liniştea, ca un tânguit de bocitoare.

Umbrele prinser via . Abbas se d du înd r t pân cândă ţă ă ă ă ă sim i în spate reazemul zidului de piatr . Auzi gondolierul —ţ ă blestemat fie-i sufletul — cum mân gondola departe pe pod. Înă acelaşi timp înc dou umbre se gr bir pe pod, ia lumina luniiă ă ă ă pe trei sferturi plin le d du form de b rba i.ă ă ă ă ţ

Spre decep ia sa, îşi d du seama c nu erau amatori,ţ ă ă asemenea colegului care înc mai horc ia undeva lângă ă ă picioarele sale. Avansaser cu to ii, venind din stânga şi dină ţ dreapta în acelaşi timp. Abbas lovi cu sabia, la în l imeaă ţ pieptului, ca ei s nu se poat feri, dar ei nu f cuser greşeala deă ă ă ă a veni atât de aproape. Spre groaza lui, realiz c aşteptau cevaă ă anume.

Privi în stânga.V zu alt mişcare, de data aceasta mai sus de ochii s i, ca oă ă ă

umbr pe chipul lunii. Ceva greu îi c zu în cap şi pe umeri, şiă ă instinctiv ridic o mân s se apere. O plas ! Pe când cei doiă ă ă ă înaintar , încerc s scape, trecând peste omul muribund şiă ă ă amestecându-l şi pe el în ochiurile n vodului. Sim i ceva fierbinteă ţ şi lipicios pe mâna liber şi auzi cum cel de sub el ipa în dureri.ă ţ

Încerc s se ridice, dar nu reuşi decât s se încurce şi maiă ă ă r u în plas . Omul de sub el se zvârcoli din nou. Înc avea cu itulă ă ă ţ în mân ! Sim i o durere fierbinte în obraji şi în n ri şi se r suciă ţ ă ă într-o parte, şi un ip t nou se auzi.ţ ă

De data asta era al s u.ă

Nu-şi amintea de când era treaz. Întunericul era foarte gros şi n-ar fi putut spune când se destr mase acea pâcl de uluire şiă ă când fusese adus la realitate de arsura dureroas de pe fa . Eraă ţă

108

- COLIN FALCONER -

conştient doar de duhoarea gurilor de canal, de plesc itulă molcom al valurilor şi de forfotul agitat al şobolanilor.

Şi mai era ceva, înc o miasm pe care şi-o amintea foarteă ă bine de pe câmpurile de lupt . Mirosul de cadavre.ă

Oricine ar fi fost atacatorii, se pare c nu urm riser s -lă ă ă ă omoare. De ce-l aduseser în aceast cal împu it de corabie?ă ă ă ţ ă Îşi aminti plasa şi fulgerarea pumnalului care-i despicase fa a.ţ Probabil c -l ciom giser . Tot ce-şi amintea era o întunecimeă ă ă plin de panic fierbinte. ă ă

Încerc s se mişte, dar îi legaser mâinile şi picioarele.ă ă ă Gemu puternic de durerea pe care o sim ea la fa şi încerc sţ ţă ă ă evalueze situa ia.ţ

Era cât se poate de limpede ce se întâmplase. Julia nu scrisese nici o scrisoare. Totul fusese o capcan întins cu grij .ă ă ă

Gonzaga!Auzi paşi afar şi vocile unor b rba i. Uşa se d du de pereteă ă ţ ă

şi lumina tor elor inund înc perea.ţ ă ăÎşi feri ochii de agresiunea luminii şi se pomeni în fa aţ

str inului b rbos de pe pod. Ochii s i îl priveau cu o surpriză ă ă ă rece, ca ochii unui peşte mort. Lâng el mai z cea un corp, deă ă data asta al unei femei b trâne, îmbr cat în negru. Avea gâtulă ă ă t iat şi fa a vân t şi plin de sânge închegat.ă ţ ă ă ă

Cineva râse. Abbas îşi întoarse fa a spre temnicerii s i. Erauţ ă marinari b rboşi şi descul i, din cei care puteau fi cump ra iă ţ ă ţ oricând, cu câ iva echini, pe cheiul de la Marghero. Unul din eiţ ţ — Abbas îi sim i repede mirosul de vin ieftin şi duhoarea trupuluiţ — se aplec şi apropie tor a la doar câteva degete de fa a lui.ă ţ ţ

— Mda, nu prea ar i bine, rânji el. Bartolomeo i-a f cut-o cuăţ ţ ă cu itul înainte de a muri. i-a jumulit o juma’ din fa . Nu c arţ Ţ ţă ă mai conta cine ştie ce pentru tine…

Doi oameni râdeau în spatele lui.Omul veni mai aproape. Abbas încerc s se îndep rteze,ă ă ă

cuprins de o groaz atât de mare încât nu putea nici gândi, niciă vorbi. Crezu c o s leşine.ă ă

— O vezi pe ailalt de lâng Bartolomeo? E ă ă duenna lui Gonzaga. Ce s-a mai zb tut! E drept c nu i-a folosit la nimic. Aiă ă v zut vreodat cum se înjunghie un porc? Cam aşa ceva a fost.ă ă Rânji satisf cut, amintindu-şi. Dar a avut mai mult noroc decâtă

109

- HAREM -

tine, asta-i sigur. O s - i doreşti s fi fost în locul ei, înainte încă ţ ă ă de sfârşitul nop ii.ţ

Abbas sim i pe unul din oameni smucindu-l de mijloc, în timpţ ce altul îi t ie leg turile de la picioare. Îl apucar cu putere,ă ă ă tr gând ca s -i îndep rteze picioarele.ă ă ă

El strig îngrozit şi încerc s se elibereze. Dar erau preaă ă ă puternici.

Primul b rbat îşi scoase cu itul. Abbas url . Conştiin a i seă ţ ă ţ întunec , str puns doar de detalii haotice, cioburi împr ştiateă ă ă ă de sticl … din ii galbeni ai b rbatului… abcesele de pe pieptul şiă ţ ă spatele acestuia… p rul c runt al duennei plutind în b ltoaca dină ă ă col . ţ

Url din nou, fiecare muşchi al s u încordându-se şiă ă opunându-se frânghiilor de la încheieturi, mâinilor şi trupurilor care-l ineau pe picioare. Ştia ce voiau s -i fac . Ştia de ce nu-lţ ă ă omorâser pe Ponte del Vecchio.ă

— Deci aveai de gând s-o laşi pe fata lui Gonzaga s se joaceă cu astea, hai? P i, poate i le d m lui Signor Gonzaga, s i le ofereă ă ă cadou.

— NUUUUUU !!!Îşi d du seama c urinase, în timp ce b rba ii râdeau.ă ă ă ţ— Po i s le zici adio, maurule, rânji omul. Lama fulger înţ ă ă

lumina tor elor şi lumea se transform brusc într-un iad chinuitorţ ă şi fierbinte.

Zorii erau l ptoşi, ca de marmur . O procesiune funebr deă ă ă gondole învelite în catifea neagr ap ru de sub Ponte Molino şiă ă alunec în t cere pe lâng Sacca delle Misericordia înspreă ă ă cimitirul de pe insula San Michele.

Julia le urm ri pân disp rur dincolo de cortina de cea .ă ă ă ă ţă Parc îi duceau sufletul cu ele.ă

Azi urma s fie dus la mân stirea din Brescia, unde vaă ă ă aştepta sosirea lui Serena şi ceea ce tat l ei numea „fericitulă eveniment al c s toriei”.ă ă

Era mai degrab o îngropare de vie.ăAbbas, Abbas.Fugi c tre pod. Ea îl v zu şi începu s alerge spre el.ă ă ăUnde era el acum?

110

- COLIN FALCONER -

PARTEA A TREIA

TRANDAFIR DE PRIM VARĂ Ă

26

B ile din Europa, lâng Eyüpă ă

Pâlcuri de floarea-soarelui î i furau privirea, pete str lucitoareţ ă pe coasta dealului.

În dep rtare se z rea oraşul unduind în aerul pr fos deă ă ă dincolo de zidurile cenuşii. Întregul Harem fusese adus în caice pântecoase de-a lungul Bosforului, pentru o binevenit respira ieă ţ dup monotonia ucig toare de la Eski Saraia.ă ă

Fetele şedeau tol nite pe covoare persane albastre şi stacojii,ă la umbra chiparoşilor, hr nite de gediçli cu piersici, struguri şiă turt dulce pe platouri de argint. Muzican i negri le distrau cuă ţ flauturi şi viori; zeci de perne de m tase le protejau fundurileă r sf ate împotriva p mântului tare; urşi dansatori şi maimu eă ăţ ă ţ evoluau cu indiferen în iarb .ţă ă

Gülbehar se îndep rt de celelalte. Una din gediçli aduse oă ă oglind şi i-o inu, mânerul era încrustat cu safire — era un dară ţ de la Suleiman, dup naşterea lui Mustafa. Îşi examin imagineaă ă şi corect pozi ia unei bucle rebele. ă ţ

— Dar unde este Hürrem? şopti una din fete privind-o.— Kislar Aghasi spune c este cu Suleiman, spuse alt fat .ă ă ă

Acum îşi petrece toate zilele al turi de ea, ca şi toate nop ile, deă ţ altfel.

Sirhane, o fat persan cu p rul negru, ciuguli dintr-ună ă ă strugure.

— Prin bazar se spune c e o vr jitoare şi c i-a f cut vr jiă ă ă ă ă St pânului Lumii. Cum altfel ar fi reuşit s-o îndep rteze peă ă Trandafir de Prim var din gra iile lui, atât de iute şi de definitiv?ă ă ţ

111

- HAREM -

— Uita i-v la ea, şopti alt fat , privind cum o gediçliţ ă ă ă piept na p rul lung şi m t sos al lui Gülbehar. Kislar Aghasi mi-aă ă ă ă spus c St pânul Vie ii discut cu ea chiar şi politic şi c ea îlă ă ţ ă ă ă sf tuieşte în privin a campaniilor militare. ă ţ

— Kislar Aghasi are o imagina ie bogat .ţ ă— Se jur c -i adev rat!ă ă ă— Marele vizir ar fi spus s fie aruncat în Bosfor!ă ă— Poate c nu e-n stare, zise Sirhane, şi toate fetele o priviră ă

indignate de o asemenea specula ie absurd . Nimeni nu era maiţ ă puternic decât marele vizir. Sirhanei îi pl cu aten ia lor.ă ţ

— De fapt, mi-e mil de Gülbehar. St pânul Vie ii a dizgra iat-ă ă ţ ţo.

— Gülbehar este înc prima cadân , spuse alt fat . Şi într-oă ă ă ă zi va ajunge Sultana Valide. Ziua ei va veni.

— Se spune c Allah îl pedepseşte pe St pânul Vie ii pentruă ă ţ c şi-a luat ca so ie o vr jitoare. Şi c de aceea ultimul s u fiu aă ţ ă ă ă murit în leag n.ă

Sirhane ridic din umeri.ă— Dar Hürrem mai are doi fii în via . Şi poart în pânteceţă ă

altul.— Nici unul din ei nu va fi vreodat un rival pentru Mustafa!ă

afirm o alt fat şi conversa ia lu sfârşit. Aten ia fetelor fuă ă ă ţ ă ţ atras de ursul dresat, iar Sirhane nu îndr zni s dea glasă ă ă celuilalt zvon auzit de la Kislar Aghasi: c Hürrem pl nuia să ă ă scape şi de Mustafa.

Topkapi Sarai

Aici era linişte, printre chioşcurile şi iazurile artificiale. Se auzea numai şuieratul vântului printre platani şi nuci şi susurul blând al apei în fântânile ornamentale, nimic netulburând gazelele ce p şteau printre tufişuri.ă

Lui Suleiman îi pl cea s se plimbe pe aici, s -şi ordonezeă ă ă gândurile şi s -şi afle liniştea dup h r uielile nesfârşite aleă ă ă ţ Divanului şi Haremului. Cândva venea singur aici; acum îns îşiă adusese pe cineva cu care s împart liniştea. O adusese peă ă Hürrem.

112

- COLIN FALCONER -

Ultimii cinci ani fuseser binecuvânta i, gândi el. Când seă ţ întorsese de la Adrianopol, curând dup prima lor unire, o g siseă ă deja purtând o via în pântece. În curând n scuse un b iat. Laţă ă ă insisten ele Sultanei Valide îi d duse numele Selim.ţ ă

Nu împ rt şise încântarea mamei sale. Ea vedea înt rireaă ă ă casei Osmanlâilor; el vedea numai neîn elegeri. Dac ea eraţ ă încântat de primenirea sângelui, el întrevedea, undeva în viitor,ă risipirea lui. Amintirea a ceea ce f cuse tat l s u ca s -şi asigureă ă ă ă tronul nu-l p r sea niciodat .ă ă ă

Dar rezultatul era c Hürrem era acum a doua sa cadân .ă ă Acum n-o mai putea ignora, şi nici nu voia asta. Deşi se sim iseţ întotdeauna bine cu Gülbehar, niciodat nu putuse s împartă ă ă poverile cu ea.

Când Ahmed Paşa se r sculase în Egipt, în toamna urm toareă ă naşterii lui Selim, îl trimisese pe Ibrahim s -l zdrobeasc . Câtă ă timp el fusese plecat, Suleiman se trezi împ rt şindu-şiă ă problemele cu Hürrem. Spre uimirea sa, constat c ea avea oă ă minte ager , cu o înclina ie natural c tre intrigile politicii de laă ţ ă ă Curte, şi începu s se încread în ea tot mai mult, chiar şi după ă ă întoarcerea lui Ibrahim.

Ea îi deschisese o lume nou . Pe cât vreme Gülbehar eraă ă flexibil şi previzibil , Hürrem îl surprindea continuu. Odată ă ă putea fi încruntat şi pasionat ; alteori, expansiv şi juc uş .ă ă ă ă ă Putea s -l mângâie cu sunete de vioar sau s -l excite dansând.ă ă ă Putea s se îmbrace ca un b iat, cu surtuc ost şesc, sau ca oă ă ă hurie d n uitoare, numai în borangic. Niciodat nu ştia la ce să ţ ă ă se aştepte din partea ei; în schimb, ea p rea s aib o ciudată ă ă ă m iestrie de a-i prevedea dispozi ia.ă ţ

Pl cerea ei de a face dragoste era nes n toas , iar el ştia că ă ă ă ă sufletul ei era permanent în pericol şi c într-o zi va trebui s-oă dea pe mâna muftiului pentru educare. Dar deocamdat sufletulă ei necredincios îi procura lui o infinitate de pl ceri. Încleşt rile şiă ă strig tele ei de extaz îi d deau mai puternice senza ii de foră ă ţ ţă decât toate ceremoniile Divanului şi darurile şi linguşelile ambasadorilor.

Hürrem era pl cerea lui. Toate celelalte erau datoria. Eraă sigur c Allah putea s mai aib r bdare o vreme. ă ă ă ă

113

- HAREM -

Dac mica rusoaic — cum îi spunea uneori, dr g stos, ă ă ă ă mica russelana — ar ta un talent înn scut pentru politic , Eski Sarai îiă ă ă oferea multe ocazii de a şi-l pune în aplicare. Hürrem cultivase cu grij prietenia cu mama lui, Sultana Valide, şi Allah îi ajutaseă s înt reasc aceast leg tur d ruindu-i înc un b iat, peă ă ă ă ă ă ă ă ă Baiazid. D duse greş în aceast privin o singur dat , atunciă ă ţă ă ă când unul din gemenii pe care-i aduse pe lume se dovedi a fi fat . B iatul, Abdullah, murise anul trecut; dar Miramah aveaă ă acum trei ani.

Nu era aceeaşi mam care fusese Gülbehar, dar pe Suleimană lucrul nu-l deranja. O voia pentru sine. În plus, Gülbehar era mama prin ului, viitorul sultan.ţ

— Voiam s - i vorbesc, spuse el în timp ce se plimbau.ă ţ— Da, St pâne, zise ea cu ner bdare.ă ă— Din nou m sâcâie problema ungureasc .ă ăEa încuviin din cap. Aici, în gr din , nu purta nici un v l,ţă ă ă ă

l sând s -i fluture liber p rul roşu şi lung, ca pe un drapel.ă ă ă Suleiman sim i o urm de mândrie. Uneori o vedea ca pe propriaţ ă lui crea ie. ţ

— Frederick trimite un sol s trateze cu noi. Nu ştie că ă voievodul Zapolya şi-a trimis şi el omul s u. Care s-a întâlnit dejaă în secret cu Ibrahim.

Ştia c Hürrem în elegea situa ia. Cu doi ani în urm armateleă ţ ţ ă sale, conduse de Ibrahim, nimiciser for ele ungureşti pe câmpiaă ţ de la Mohács. Însuşi regele lor pierise în b t lie, înecat înă ă mlaştin , calul n ruindu-i-se în timpul retragerii. Cum Ungariaă ă era prea departe de Istambul pentru a fi inut mereu subţ ă ocupa ia armatei, devenise acum un inut s lbatic, bântuit deţ ţ ă bande de tâlhari, teritoriu râvnit de nobili ca acest Zapolya, ca şi de familia Habsburgilor, în spe de Frederick, fratele Sfântuluiţă Împ rat Roman. ă

— Ce te vei face, St pâne?ă— L-am distrus pe regele Ungariei. Caii Osmanlâilor au c lcată

în picioare Buda, f când-o paşalâc otoman. Nu exist alt rege ală ă Ungariei decât eu.

— Şi în fiecare var trebuie s - i trimi i armatele ca să ă ţ ţ ă cucereasc ce-ai câştigat cu un an înainte.ă

Suleiman reflect .ă

114

- COLIN FALCONER -

— Câinii sunt întotdeauna la uş când sunt resturi de înh at.ă ăţ— Trebuie s p zeşti toate intr rile în cas . Dac una din eleă ă ă ă ă

te va preocupa mai mult, s-ar putea ca adev ratul pericol s teă ă pândeasc din alt parte.ă ă

— Nu voi negocia cu Frederick oricât şi-ar dori el. Aş schimba un câine pe un lup turbat.

— Dar Zapolya?— Zapolya e un parvenit. Nu e rege.— Ce e un rege? Nu coroana face un rege, ci sabia. F -l peă

Zapolya p zitorul por ii tale şi îng duie-i bucata de fier ce şi-oă ţ ă vrea pe cap. În schimb, cere-i tribut şi liber trecere pentru oştileă tale. Las -l s -şi spun rege, dac asta-i face pl cere. Câtă ă ă ă ă ă vreme nu exist grani e, r mâi tu St pânul lui.ă ţ ă ă

— Nu poate rezista armatelor lui Frederick.— Poate rezista pân când se va alc tui o adev rat armat .ă ă ă ă ă

Una care s - i merite aten ia. Una care l-ar atrage în joc şi peă ţ ţ Frederick. Sau poate chiar pe Carol.

Suleiman privi în jos spre apele Bosforului, cu spuma albă fr mântat de vânt. Într-o parte se întindea Asia, în cealaltă ă ă Europa. Aici, în Promontoriul Seraglio, îşi aducea aminte întotdeauna legea de baz a imperiului s u; nu putea privi preaă ă mult vreme un rm şi s -l uite pe cel lalt. Hürrem aveaă ţă ă ă dreptate.

— Atunci, Zapolya.— Dac St pânul meu consider c am dat un sfat bun. C ciă ă ă ă ă

m închin în fa a în elepciunii tale.ă ţ ţSuleiman încuviin , încântat de diploma ia ei. Ah, era într-ţă ţ

adev r o comoar rar !ă ă ă

Eski Sarai

Mâncaser chebab de miel din frig ri de argint şi sorbiseră ă ă ap de trandafiri parfumat din pocale de sticl de Iznik. Dup ceă ă ă ă o gediçli îndep rt vasele, r maser mult vreme în t cere.ă ă ă ă ă ă

— Te-am sup rat, St pâne? zise în sfârşit, Gülbehar.ă ă— Nu, r spunse Suleiman.ă

115

- HAREM -

— N-ai întrebat de mine de multe luni. Când vii aici este ca s -l vezi pe Mustafa.ă

— Nu-mi cânt ri purt rile.ă ăGülbehar înclin fruntea. Lui Suleiman îi p ru r u pentru ea;ă ă ă

fusese o so ie bun . Tot ce-i d ruise vreodat fusese vreun satinţ ă ă ă vene ian, vreo m tase de Bagdad sau vreun pieptene de baga.ţ ă Şi i-l d ruise pe Mustafa.ă

Nu voise s-o r neasc astfel. Dar în fiecare clip petrecut cuă ă ă ă ea o compara cu Hürrem şi ner bdarea lui creştea. Nu se maiă sim ea bine cu ea; mila şi frustrarea se schimbau repede înţ mânie.

Se ridic în picioare. Gülbehar îl privi contrariat .ă ă— Pleci, St pâne?ă— M aşteapt alte probleme.ă ăGülbehar ar ta nefericit .ă ă— Hürrem…Era o înc lcare de neiertat a protocolului, dar Suleiman hot rîă ă

s-o ignore.— Doamn , spuse el, şi-şi lu r mas bun.ă ă ă

Era veşnic amurg în Eski Sarai. Chiar şi în mijlocul unei zile de var soarele nu putea alunga umbrele din coridoarele lungi,ă întunecoase, din îngr m deala de mici înc peri şi cur i ascunse.ă ă ă ţ Concubine cu p rul împodobit cu rubine întunecate şi ochiă înc rca i de farduri ap reau trec tor pe sc rile umbrite, asemeniă ţ ă ă ă unor fantome uitate şi p r site. O lume a felinarelor pr fuite, aă ă ă oglinzilor vechi şi a frumuse ii amestecate cu scrum.ţ

Hürrem era într-o dispozi ie pe m sur . Aceasta e moştenireaţ ă ă mea, gândi ea. Sunt o inim ce bate într-un trup mort. Aceasta eă moştenirea mea, de la Suleiman, dac el ar muri acum.ă

Ajunsese pân aici. Îi d ruise fii. Îşi esuse plasa în jurul lui,ă ă ţ ajutându-l s uite aceast pr fuit magazie de frumuse i. Nimică ă ă ă ţ nu fusese uşor. Efortul naşterilor o vl guise, dar dup fiecareă ă chin se abandonase masajelor lui Muomi, foamei şi nenum ratelor licori ale slujitoarei, ca s -şi refac trupul şiă ă ă chipul. Fiii erau hr ni i de doici, pentru ca sânii ei s nu se usuce.ă ţ ă

— Muomi! Muomi!Slujnica ap ru imediat, fiind la locul ei, chiar în spatele uşii.ă

116

- COLIN FALCONER -

— Doamna mea?— Vino, zise Hürrem, invitând-o în înc pere.ăMuomi îşi l s genunchii s se afunde în covorul de lângă ă ă ă

divanul st pânei.ă— Doamn ? repet Muomi supus . Albul ochilor ei p reaă ă ă ă

luminiscent în penumbra camerei. — Vreau s faci ceva.ă— Înc o licoare, Doamn ?ă ăHürrem încuviin încet.ţă— Vreau s -l omori pe Mustafa pentru mine.ă

27

Eski Sarai

Buc t riile de piatr boltit din jurul vechiului palat erauă ă ă ă înghesuite şi încinse, pline de miasme grele de mirodenii, sudoare şi aburi; c ldura ieşea în valuri din uşile deschise aleă cuptoarelor. Z ng nitul tig ilor şi strig tele buc tarilor, ca şiă ă ă ă ă goana slujnicelor prin aerul îmbâcsit de c ldur şi zgomotă ă formau tabloul obişnuit al zilei de lucru.

Nimeni nu d du aten ie fetei negre, înalte, purtând o tav cuă ţ ă portocale, pe când se strecura printre pajii gr bi i şi buc tari.ă ţ ă Nimeni n-avea de ce s-o remarce; şi chiar dac ar fi remarcat-o,ă nici cel mai atent ochi nu şi-ar fi dat seama c tava pe care oă purta era diferit de cea cu care venise.ă

La paisprezece ani, Mustafa se prezenta în toate aşa cum Suleiman sperase întotdeauna c va fi fiul s u. Ca orice prin , eraă ă ţ educat în Enderun, şcoala din Palat, împreun cu crema b ie iloră ă ţ primi i ca biruri. Era un spadasin str lucit şi un c l reţ ă ă ă ţ asemenea, un tân r popular şi iubit de ieniceri, care veneauă adesea s -l aclame la ă çerit — un joc de c l rie cu suli e de lemnă ă ţ — la hipodrom.

Era, de asemenea, un tân r înv at. Înv ase Coranul,ă ăţ ăţ persana şi matematicile, repede şi foarte bine. Dar celelalte calit i — acelea de conduc tor înn scut, cu un curaj aproapeăţ ă ă nesocotit şi un farmec natural — dep şeau toate aceste realiz ri.ă ă

117

- HAREM -

Suleiman ştia c dinastia Osmanlâilor nu putea avea un prină ţ mai bun.

Ast zi Mustafa afişa o vân taie zdrav n deasupra ochiuluiă ă ă ă drept, care era umflat şi aproape închis. Suleiman scutur dină cap cu groaz simulat pe când fiul s u îngenunche s -i s ruteă ă ă ă ă inelul cu rubin de la mâna dreapt .ă

— Ce-ai p it?ăţ— O p eşte mereu, zise Gülbehar din spatele lui. L-a lovit oăţ

suli la çerit. Degeaba îmi bat gura. ţă— Ar trebui s fiu mai prudent, tat ? se strâmb Mustafa.ă ă ă— Ar trebui s ai grij s nu fi lovit atât de des.ă ă ă— Ar sta toat ziua pe cal dac ar putea, spuse Gülbehar.ă ă— Nu-i nimic r u în asta. A fost o vreme când înaintaşii noştriă

nu aveau palate frumoase în care s stea şi s fac legi. Esteă ă ă bine c viitorul sultan ştie ce înseamn s ai dedesubt spinareaă ă ă unui cal.

Mustafa zâmbi complice la reproşul blând al lui Suleiman. Ştia c are aici un aliat.ă

— Altceva nu mai ştie.— Uneori e prea mult şcoal pe capul unui b iat, r spunseă ă ă ă

Suleiman.Îşi privi fiul. Era deja doar cu câteva degete mai scund decât

el însuşi, cu fa a mare, alb , şi prima umbr a b rbii gata sţ ă ă ă ă apar . Şi ochii! Erau plini de vioiciunea şi energia tinere ii. Cândă ţ Suleiman avea vârsta lui, ochii s i erau umbri i de îndoial şiă ţ ă groaz , întrebându-se când îi va c dea pe fa umbra puteriiă ă ţă tat lui s u. Mul umit cerului, Mustafa nu va tr i niciodat aceaă ă ţ ă ă ă oroare.

Gülbehar se aşez pe divan, cu mâinile împreunate cu grij înă ă poal şi purtând pe fa o expresie de dezaprobare.ă ţă

— Las -ne acum, Mustafa. Vreau s vorbesc cu St pânulă ă ă Vie ii între patru ochi.ţ

Mustafa zâmbi din nou şi îşi salut tat l. O s rut pe Gă ă ă ă ülbehar pe obraz şi ieşi din înc pere.ă

Suleiman se aşez lâng ea.ă ă— Eşti prea sever cu el, spuse apoi.ăOchii negri ai so iei sale fulgerar scurt.ţ ă— El e tot ce am.

118

- COLIN FALCONER -

— Un tân r trebuie s guste bucuriile tinere ii cât timp poate.ă ă ţ Va avea r spunderi foarte curând, Allah mi-e martor.ă

— Dar în fiecare zi vine de la hipodrom cu alte şi alte r ni.ă S pt mâna trecut a fost trântit de pe cal de trei ori. Dacă ă ă ă moare, Suleiman! Nu aş mai avea nici fiu, nici St pân. Via a meaă ţ ar fi terminat .ă

Suleiman se uit la ea, furios c îi spusese adev rul într-ună ă ă mod atât de grosolan.

— Cum va voi Allah, r spunse. Numai vocea coborât îi tr daă ă ă enervarea.

— Vii aici doar ca s -l vezi pe Mustafa.ă— Este dreptul meu.— Eu nu mai am drepturi?Ah, asta cel pu in era adev rat, gândi el. Nu inuse cont deţ ă ţ

drepturile ei la nop ile lui, prerogativ al fiec rei cadâne. Dupţ ă ă tradi ie, trebuia s doarm cu ea cel pu in o dat pe s pt mân .ţ ă ă ţ ă ă ă ă Gülbehar nu îndr znise s ridice problema pân atunci.ă ă ă

Suleiman se scul în picioare, furios c totuşi i-o spusese.ă ă Pân atunci nu-l înfuriase niciodat . Poate c tocmai asta fuseseă ă ă problema. Vinov ia îi amplificase enervarea mai mult.ăţ

— Eşti prima mea so ie, dar r mâi unul dintre supuşii mei. Veiţ ă face cum ordon eu şi nu vei îndr zni s -mi înfrun i hot rârea.ă ă ţ ă

Gülbehar se d du înapoi în fa a mâniei lui. L s privirea înă ţ ă ă jos.

— i-a f cut vr ji?Ţ ă ă— Cine?— Hürrem! Mica obraznic roşcat . Te-a fermecat şi acumă ă

vrea s domneasc peste Harem — şi chiar peste tine.ă ă— Şi ce vrei?Gülbehar îl privi nefericit .ă— Numai s te slujesc.ă— Atunci f linişte, zise Suleiman. Slujeşte-m p strândă ă ă

liniştea.Şi se întoarse cu spatele, caftanul alb de m tase fluturându-iă

pân la c lcâie. Ca o pas re mare luându-şi zborul, gândiă ă ă Gülbehar. Pentru totdeauna.

Apoi el plec , trecând printre negrii surdo-mu i de lâng uşă ţ ă ă cu priviri fixe de statui, opaci la orice în elesuri.ţ

119

- HAREM -

În seara aceea, dup ultima rug ciune, killerji-bashi veni înă ă camera lui Mustafa şi-l întreb dac voia s m nânce. Paji t cu iă ă ă ă ă ţ îi aduser masa compus din legume, vinete umplute cu orez,ă ă smochine cu crem acrişoar şi portocale proaspete, pline deă ă suc.

Masa era servit în vase mici de por elan alb şi albastru deă ţ Iznik, fiecare pictat de mân cu albastru de cobalt şi m sliniu.ă ă Killerji bashi gust din fiecare farfurie, cum f cea la fiecareă ă mas , apoi se înclin şi p r si înc perea. Mustafa se aşez cuă ă ă ă ă ă picioarele încrucişate pe covor şi mânc în t cere. Din când înă ă când ridica ar t torul mâinii drepte şi unul din paji înainta ca s -iă ă ă umple cu şerbet cupa aurit .ă

Când termin , Mustafa studie portocalele. Alese una, o coji peă jum tate şi gust . Era cam uscat , pu in acrişoar . O arunc peă ă ă ţ ă ă tav , apoi împinse tava deoparte. Imediat un paj se prezent cuă ă un vas cu ap parfumat . Mustafa îşi muie degetele în vas şiă ă apoi le întinse pentru ai fi uscate. Se ridic şi trecu în dormitor.ă Pajii obişnuiau s termine ce r mânea de la el, aşa c pe cândă ă ă ieşea din camer îi v zu aruncându-se asupra t vii, precumă ă ă câinii înfometa i. Imaginea îl dezgusta de fiecare dat .ţ ă

Pajii întinser deja saltelele în dormitor, dar el nu se sim eaă ţ obosit. Se aşez turceşte în fa a Coranului şi mai citi două ţ ă versete la lumina sfeşnicului înainte ca primul spasm s -iă încleşteze m runtaiele.ă

Când sosi Gülbehar, pajii ce serviser masa erau deja mor i,ă ţ cu ochii holba i, contorsiona i de chinurile care-i uciseser .ţ ţ ă Mustafa era palid şi tremura, dar tr ia. Doctorul Palatului îiă administrase un purgativ, iar Mustafa gemea, stomacul gol revoltându-se din nou.

Gülbehar c zu în genunchi, suspinând, şi îşi lu fiul în bra e,ă ă ţ sim indu-i trupul tremurând.ţ

— Cine a f cut asta? strig ea c tre fe ele îngrozite ale pajiloră ă ă ţ şi str jerilor. Cine i-a f cu asta fiului meu?ă ă

— Îl vom g si pe f ptaş, indiferent cine este, promise noulă ă Kapi Aga. Pe barba sfânt a Profetului, dac Mustafa murea,ă ă atunci propriul s u cap ar fi luat drumul spre Poarta Fericirii…ă

120

- COLIN FALCONER -

Dar Gülbehar nu-i asculta promisiunile. Începu s -şi legeneă b iatul în bra e cu duioşie, team şi furie.ă ţ ă

— Cine a f cut asta?ăKillerji-bashi, cel ce gusta mâncarea prin ului, fu dat pe mânaţ

gâdelui, care-l aştepta în camera de tortur . Fu chestionată meticulos, în m sura în care putea vorbi printre urlete. Cuă ipetele sale, putu pân la urm s indice m car mâncarea careţ ă ă ă ă

fusese otr vit , pentru c pur şi simplu i se b g pe gât fiecareă ă ă ă ă buc ic r mas de la masa prin ului.ăţ ă ă ă ţ

— Portocalele au fost, raport în cele din urm c l ul. Auă ă ă ă otr vit cumva portocalele. ă

Suleiman ordon ca to i cel implica i în prepararea meseiă ţ ţ prin ului s fie ancheta i şi ei; cei doi buc tari şi pajul careţ ă ţ ă adusese tava la buc t rie.ă ă

To i murir în chinuri strigând c sunt nevinova i, cerşind milaţ ă ă ţ care nu veni.

28

Apa cald curgea din evile aurite. Trupuri goale de culoareaă ţ alabastrului, cafelei sau abanosului, îmbrobonate de ap , intrauă şi ieşeau din cea . Gediçli negre în c m şi sub iri de baie luauţă ă ă ţ ap în vase aurite şi o turnau peste ă capetele fetelor. Ecoul paşilor uzi pe marmura cald reflecta în cupola boltit .ă ă

Hürrem se coco pe marginea pietrei din centrul bazinului, oţă uriaş lespede hexagonal înc lzit din interior de un cuptoră ă ă ă nev zut. O l s pe Muomi s -i frece spatele cu ştergarul gros,ă ă ă ă apoi îşi ud capul şi umerii cu ap cald . Celelalte fete treceauă ă ă pe lâng ea cu ochii pleca i; poate de gelozie, gândi Hürrem; maiă ţ degrab de team .ă ă

Se abandon degetelor puternice ale lui Muomi care îi masaă muşchii spatelui. Mai târziu o va pune s -i muncească ă abdomenul şi coapsele. Nu va l sa gr simea s se adune. Înă ă ă acest cuib de şerpi, o femeie nu-şi putea permite s r mână ă ă lipsit de farmece.ă

Închise ochii, încercând s nu se mai gândeasc la cât deă ă aproape fusese de rezolvarea tuturor problemelor. Portocalele

121

- HAREM -

fuseser ideea ei. Ştia c nici chiar un killerji bashi n-ar fiă ă suspectat un fruct întreg. G urise portocalele cu acul, iar Muomiă îmbibase micile orificii cu licoarea ei. Prin ul fusese salvat printr-ţo pur întâmplare. Nu conta. Va g si alt cale.ă ă ă

Apoi o observ . C maşa vaporoas de baie îi atârna pa sâniiă ă ă grei. Hürrem not încântat c pântecele rivalei se camă ă ă îngroşase. Motivul era clar: una din sclavele sale era şi acum în spate, c rând o tav cu fructe dulci.ă ă

— Vei avea nevoie în curând de o întreag cohort de sclavi,ă ă şopti Hürrem când Gülbehar trecu pe lâng ea.ă

Gülbehar n-o v zuse, dar îi recunoscuse vocea imediat. Seă r suci pân când o identific pe Hürrem prin cea a aburilor.ă ă ă ţ

— Ce-ai spus?Hürrem observ din nou cu pl cere c ochii femeii str luceauă ă ă ă

de tulburare.— Am spus c vei avea nevoie în curând de mai mult de două ă

sclave, altminteri sânii i se vor târî pe jos. Poate de dou sclaveţ ă care s i-i care pe platouri de argint. Ca pe ă ţ fructele alea.

Gülbehar c sc gura, furioas . Obr znic tura cea mic oă ă ă ă ă ă provoca. Chiar o provoca!

— Cum îndr zneşti s -mi vorbeşti astfel… Gülbehar abia puteaă ă respira. Ştiu c tu ai f cut-o! Ai încercat s -mi omori fiul!ă ă ă

— Îmb trâneşti. Mintea î i joac teste.ă ţ ă— Tu ai fost, vr jitoare mic !ă ă— Atunci d fuga la sultan şi vars - i b nuielile! Dacă ă ţ ă ă

îndr zneşti!ăGülbehar sim i lacrimi fierbin i umezindu-i ochii. Hürrem eraţ ţ

atât de sigur pe puterea asupra lui. Cel mai r u era c aveaă ă ă dreptate; Suleiman n-ar fi crezut-o niciodat .ă

— Dac te atingi de fiul meu, te omor! ăHürrem zâmbi.— Nu cred c Suleiman al meu ar permite aşa ceva. Îşi ă puse

ambele mâini pe pântece. Câ i Osmanlâi crezi c ar mai puteaţ ă creşte aici?

— Mustafa este …— Mustafa e tot ce ai. Eu am trei şi s-ar putea s mai am încă ă

mul i, c ci sultanul nu prea mai vine în patul t u. De ce nu-l po iţ ă ă ţ

122

- COLIN FALCONER -

lua de lâng mine, Trandafir de prim var ? Pentru c eştiă ă ă ă proast sau pentru c eşti bleag ?ă ă ă

— Las -l în pace pe fiul meu! ăHürrem îşi coborî vocea şi şopti:— Ia- i adio de la bobocelul t u, Trandafir de Prim var !ţ ă ă ăGülbehar îşi repezi mâna dreapt înainte. Palma c zuă ă

ustur toare peste obrazul lui Hürrem. Aceasta vru s r spund laă ă ă ă fel, dar în ultima clip îşi înfrân lovitura, încât îi produse rivaleiă ă doar o uşoar atingere lateral în cap. Gülbehar se repezi dină ă nou, de data asta cu unghiile. Hürrem o înşf c de umeri şi oă ă trase înspre ea pân c zur amândou pe podea. Câteva ă ă ă ă gedeçli s rir înapoi ipând. Tava de argint z ng ni pe marmur .ă ă ţ ă ă ă

Muomi o ajut pe Hürrem s se retrag în iatacurile sale, înă ă ă timp ce aceasta se zvârcolea din cauza durerii din stomac. Era înc ud toat , iar c maşa sub ire de baie i se lipise de trup.ă ă ă ă ţ P rul îi atârna pe fa în şuvi e groase, iar pe frunteă ţă ţ şi pe obraji avea dâre de ap amestecat cu sânge.ă ă

Muomi o ajut s se întind pe divan şi r mase lâng eaă ă ă ă ă privind-o. Era mai mult intrigat , decât speriat . Sim ea că ă ţ ă Hürrem pl nuise totul, c fusese martor la o scen ă ă ă ă dintr-un plan minu ios. Dac era adev rat, atunci ea era impresionat . ţ ă ă ă

— S chem doctorul?ăHürrem râse, în ciuda durerilor. C zuse cam tare când oă

tr sese pe Gülbehar la p mânt. Chiar dac pierdea copilul,ă ă ă planul era tot în picioare. Doi fii erau de ajuns oricum.

— Cum m-ar putea ajuta doctorul? Tot ce ar fi putut face acesta ar fi fost s -i examineze mâna, şi atunci din spatele a treiă rânduri de eunuci înarma i.ţ

— Dar eşti r nit r u.ă ă ă— Adu-mi oglinda.Muomi aduse oglinda împodobit şi i-o înmân . Hürrem îşiă ă

examin înf işarea. Avea câteva zgârieturi mici pe obraz, şiă ăţ dou mai adânci pe frunte. S-o ia naiba pe c ea. Nici m car să ăţ ă ă se bat ca lumea nu ştia.ă

— Zgârie-m , spuse Hürrem.ă— Doamn ?ă— Zgârie-m !ăHürrem îi înşf c mâna şi îşi trecu unghiile ei peste obraz.ă ă

123

- HAREM -

— Mai tare!Cu o grij meticuloas , Muomi îşi apropie unghiile de fa aă ă ţ

st pânei şi începu s traseze zgârieturi adânci pe obraz. O f cuă ă ă iar, şi iar, şi iar. Rânji deodat . Era aşa de bine, aşa de pl cut să ă ă nu fii tu victima.

— Destul!— Înc o dat , st pân .ă ă ă ăHürrem ip şi îi împinse mâinile departe de fa a ei. Întinseţ ă ţ

mâna dup oglind . Chipul ei era acum o masc însângerat , deă ă ă ă nerecunoscut.

— Eşti mul umit acum, st pân ? zise Muomi.ţ ă ă ăAvea r suflarea t iat , de parc tocmai ar fi f cut dragoste.ă ă ă ă ă— Da, sunt mul umit , Muomi.ţ ă— Te va iubi mai mult sultanul acum, când ar i astfel?ăţ— Nu, Muomi, dar o va iubi mai pu in pe Gülbehar, r spunseţ ă

Hürrem, şi lacrimi de durere i se amestecar cu sângele ce iă scurgea pe obraji.

29

Eski Sarai se cutremur .ăSuleiman se n pusti pe sub arcadele întunecoase, cu Kislară

Aghasi gâfâind pe urmele lui cu fa a plin şiroaie de transpira ie,ţ ă ţ bolborosind însp imântat. Era tot putea face pentru a ine pasulă ţ cu St pânul Vie ii.ă ţ

Ca un imens vultur alb, gândi el, privind omul înalt ce se gr bea înaintea sa, cu mantia de catifea alb fluturând în spate.ă ă Iar ghearele îi erau scoase.

St pânul Vie ii aflase de teribilul incident din Harem de laă ţ mama sa, Valide. Veştile circulau repede în Harem. Erau atât de pu ine de f cut, încât bârfa era permanent . Chiar şi cel maiţ ă ă neînsemnat lucru ajungea la urechile Sultanei Hafise în mai pu inţ de o zi. Iar acest teribil episod din Harem nu era deloc un lucru neînsemnat.

Kislar Aghasi îl v zu pe St pânul Vie ii oprindu-se în fa a uşiloră ă ţ ţ iatacului lui Hürrem. Cei doi eunuci de paz p rur s tremure laă ă ă ă apropierea lui; dar nu încetar priveasc fix înainte.ă ă

124

- COLIN FALCONER -

Kislar Aghasi aştept , r suflând din greu. ă ă— Spune-i c sunt aici, zise Suleiman.ăB trânul eunuc d du din cap şi intr în untru, dar fuă ă ă ă

întâmpinat de Muomi şi nu de Hürrem.— St pânul Vie ii doreşte s-o vad pe st pâna ta, ziseă ţ ă ă

eunucul.De altfel, trimisese deja un mesager ca s-o previn pe Hürrem.ă— St pâna mea nu poate s -l primeasc , r spunse Muomi.ă ă ă ăKislar Aghasi se holb la ea, ca tr snit, de parc i s-ar fi vorbită ă ă

într-o limb str in .:ă ă ă— Ce-ai spus?— St pâna mea este mai mult decât nefericit c nu poateă ă ă

accepta onoarea pe care sultanul i-o face de a o vizita aici. Dar nu-l poate primi. Nu e potrivit ca St pânul Vie ii s -i vad fa aă ţ ă ă ţ cât timp este atât de desfigurat . ă

— Desfigurat ?ă— Ea sper ca timpul s -i vindece r nile şi s -şi recapeteă ă ă ă

frumuse ea dinainte. Dar nu-l poate l sa pe St pânul Vie ii s -iţ ă ă ţ ă vad fa a în aceast stare.ă ţ ă

Kislar Aghasi r mase pe loc, neajutorat, sim ind cum durereaă ţ din piept îi devenea şi mai ascu it . Îmb trânise prea multţ ă ă pentru nenorocirile pe care aceast mic rusoaic le adusese cuă ă ă sine în Haremul lui. Era aşa de simplu alt dat , când era numaiă ă Gülbehar. Cum s -i spun el, Eunucul Negru Şef, sultanului că ă ă cea de-a doua cadân nu-l putea primi? Nu existase ună asemenea precedent.

— Trebuie s -l primeasc , zise el.ă ăMuomi îl privi şi nu spuse nimic.El o ocoli şi trecu în salon. Hürrem era acolo, aşezat pe ună

divan îmbr cat în brocart verde, cu un v l negru pe fa . Nu seă ă ţă mişc deloc la apari ia lui. ă ţ

— Doamn , spuse el.ăEa tot nu spuse nimic. Aşa ceva era de netolerat, îşi spuse el,

tamponându-şi fa a transpirat cu o batist de m tase. Se jucauţ ă ă ă cu el, şi Muomi, şi aceast mic vr jitoare roşcat .ă ă ă ă

— Sultanul vrea s te vad , spuse el.ă ăHürrem îşi ridic încet v lul de pe fa , iar eunucul r maseă ă ţă ă

înm rmurit. Avea zgârieturi roşii pe nas, pe obraji, chiar şi pesteă

125

- HAREM -

ochi. Ar ta de parc ar fi fost atacat de o pisic turbat . Ei bine,ă ă ă ă ă el n-auzise de aşa ceva. Zvonul spusese c , deşi aşa ceva nu seă v zuse vreodat , totuşi nici una din femei nu fusese grav r nit .ă ă ă ă

Scoase un sunet ca un suspin de animal mic şi se gr bi afar .ă ă

— Prea desfigurat ca s m vad ? repet încet Suleiman.ă ă ă ă ăÎl fix pe bietul eunuc. B trânul ar ta ca în pragul leşinului.ă ă ă— Aşa spune, St pâne.ă— Gülbehar, şopti Suleiman.— St pâne?ă

Gülbehar era înfrigurat toat . Mesagerul lui Kislar Aghasi îiă ă adusese la cunoştin c St pânul Vie ii era la Eski Sarai, aşaţă ă ă ţ cum de altfel se aşteptase. Era sigur c va veni la ea, c va doriă ă ă s aud ocara pe care i-o aruncase obr znic tura de rusoaic , laă ă ă ă ă hammam. Şarpele ieşise din ascunziş, pân la urm . Suleimană ă avea s-o vad aşa cum era. Îi va spune cum încercase s -lă ă omoare pe dragul lor Mustafa. Iar el avea s-o dea pe ea şi pe vr jitoarea neagr pe mâna c l ului, şi adev rul va ieşi la iveal .ă ă ă ă ă ă

Şi Suleiman se va întoarce la ca. Totul va fi bine. Preg ti ea îns şi masa, aranj dulciurile, rahatul şi şerbetul, şiă ă ă

se aşez pe divan. P rul îi fusese piept nat şi împletit, trupulă ă ă îmb iat şi parfumat. Avea perle prinse în p r şi un rubin îiă ă str lucea la gât.ă

Încerc s aştepte liniştit pe divan, dar îi era imposibil. Abiaă ă ă aştepta s -i spun lui Suleiman ce-i auziser urechile de laă ă ă femeia aceea, cum o provocase cu amenin rile ei şoptite laţă adresa lui Mustafa. În definitiv, era prima lui cadân , mamaă viitorului sultan.

Se duse la fereastr şi privi printre gratii apa sclipitoare aă Bosforului, şi dincolo de ea, palatele cu cupole roşii de pe dealul Galatei. O întreag lume str lucitoare, care era a fiului ei. Dară ă aici era întuneric şi rece. Era întuneric şi frig de prea mult timp.

Acum totul se va schimba.Uşa se deschise.Nu era nici un negru care s -l conduc pe St pânul Vie ii înă ă ă ţ

odaia ei. Nu era timp s se aşeze, s se preg teasc .ă ă ă ă

126

- COLIN FALCONER -

Suleiman st tea în uş , cu fa a urâ it de mânie. Trânti uşa înă ă ţ ţ ă urma sa şi înaint c tre mijlocul înc perii.ă ă ă

Gülbehar c zu în genunchi în fa a lui.ă ţ— St pân al Vie ii mele, Sultan al…ă ţEl o apuc de mâini şi o ridic brutal.ă ăGülbehar sc p un suspin de durere — degetele lui seă ă

înfipser în carnea moale a bra elor ci, ca nişte cleşti de o el — şiă ţ ţ de surpriz .ă

— Scoate- i v lul.ţ ăGülbehar tres ri. Ce era cu el? Ce-l putuse stârni în halul sta?ă ă

Îşi trase v lul şi v zu cum fa a lui se încrunt şi mai tare.ă ă ţ ă— Nici o zgârietur …ă— Nu în eleg, St pâne …ţ ăÎşi retrase mâna şi o p lmui cu putere peste fa . O f cu deă ţă ă

înc dou ori. Dup a patra lovitur ea c zu la podea.ă ă ă ă ăR mase acolo suspinând. Ce se întâmplase? Ce era asta?ă

Când Suleiman vorbi din nou, vocea sa era atât de joas încâtă abia îi desluşi cuvintele.

— Dac îmi iei pl cerea de a-i vedea fa a î i jur … c te omor.ă ă ţ ţ ă— Te rog… St pâne …ă— Gelozia ta otr veşte întregul Harem!ă— Ce-am greşit? Ce-am f cut?ă— Destul! M-ai auzit? Eşti mama lui Mustafa. Într-o zi vei fi

Valide. Mul umeşte-te cu asta!ţ— Ce i-a spus obr znic tura aia mic ? Nu eu am …ţ ă ă ăEl ridic din nou mâna şi o lovi, o înşfac de p r şi o s lt înă ă ă ă ă

picioare, apoi o lovi iar şi şi iar şi, în timp ce ea îi striga s seă ă ă opreasc . Furia îi urla în minte, f cându-l surd la ipetele ei. Seă ă ţ opri numai când v zu sânge împr ştiat pe c maşa ei.ă ă ă

O l s s cad , moale ca o cârp , şi mâinile lui r maseră ă ă ă ă ă ă împietrite în timp ce se uita la petele de sânge.

O vreme ea z cu la picioarele lui, plângând. El st tea drept,ă ă respirând greu, conştient deodat de ce f cuse. Când în sfârşită ă ea ridic fruntea, avea buzele şi ochii umfla i, iar din gur şi dină ţ ă nas îi curgea sânge, contrastând puternic cu pielea alb .ă

— St pâne! …ă

127

- HAREM -

— Linişte! Respira ia i se oprea în piept şi se lupt s şi-oţ ă ă controleze. Niciodat s nu mai îndr zneşti s m ii departe deă ă ă ă ă ţ ea.

Cum mânia i se topise, se aplec şi o apuc de bra ca s-oă ă ţ ajute s se ridice, dar ea se feri.ă

Suleiman sim i un junghi de remuşcare. Puteam s-o omor, seţ gândi. Am fost cât pe ce. Dac aş fi avut un pumnal în mân , i-aşă ă fi luat via a. Fusese cadâna lui atâ ia ani, de când era doar unţ ţ copil, şi totuşi în mânia lui era s-o omoare.

— Trebuie s pleci de aici, şopti el. E mai bine pentru tine.ăIeşi din înc pere, l sând-o prad lacrimi lor amare.ă ă ă

30

Hipodromul

Güzül era evreic ; o dat pe lun i se d dea voie s ă ă ă ă ă intre în Harem, unde vindea odaliscelor pietre colorate şi podoabe. Dar nu aceasta era principala ei ocupa ie; în lumea închis aţ ă Haremului, Güzül era o creatur rar , o mijlocitoare. O dat cuă ă ă trecerea anilor, devenise principala leg tur a lui Gülbehar cuă ă lumea exterioar . ă

Nu mai era tân r ; pielea ei avea culoarea tutunului şi eraă ă ridat , ochii îi str luceau în cap ca dou safire într-o pung deă ă ă ă piele. Pentru a compensa tinere ea pe duc , îşi vopsea p rul cuţ ă ă henna şi şi-l lega cu panglici str lucitoare, ca o amintire deă vanitate. Ibrahim hot rî c , probabil, cândva fusese frumoas .ă ă ă

Pentru comisionul ei alesese o mantie de m tase stacojie şiă purta pe cap o c ciuli mic , rotund , de satin, tot stacojie.ă ţă ă ă Avea o vest de damasc auriu şi pantofiori albi de piele. Laă glezne şi la încheieturile mâinilor purta br ri de argint, iar înăţă p r îi sclipeau perle. Mâinile şi picioarele îi fuseser colorate cuă ă henna, iar în jurul ochilor ca avea dungi groase, întunecate de fard. Ar ta ca o regin a tâlharilor de drumul mare.ă ă

În amurg, pietrele palatului lui Ibrahim luaser culoareaă trandafirului. Zidurile impresionante şi ferestrele cu obloane de lemn reflectau parc splendoarea marelui Topkapi ce se în l a laă ă ţ

128

- COLIN FALCONER -

mai pu in de o jum tate de mil pe cealalt parte a Atmeydani.ţ ă ă ă Era pentru a reaminti tuturor, de la c l re ii ce jucau çerit maiă ă ţ încolo, la credincioşii ce umpleau Aya Sofia, la cioplitorii şi brutarii oraşului şi pân la ienicerii Sublimei Por i de la Ba’ab iă ţ Hümayun, c grecul era cel mai mare, mai bogat şi mai deă încredere vizir al Imperiului Otoman din toate timpurile.

M rimea s lii de audien e îi reaminti lui Güzül cât de mic era.ă ă ţ ă Covorul imens pe care îngenunche — tronul de fildeş şi de baga, sfeşnicele de aram şi sidef, candelabrele de argint — toate erauă pe m sura unui sultan. Ibrahim însuşi, cu marele s u turban şiă ă mantiile de satin, ar ta aşa cum îşi imaginase ea întotdeauna că ă trebuie s arate St pânul Vie ii.ă ă ţ

Reuşise s creeze impresia c era mult mai înalt decât înă ă realitate, gândi Güzül. Probabil cu ajutorul turbanului, înalt de dou zeci de oli pe pu in, cu banda aceea aurie, groas , la baz .ă ţ ţ ă ă Era greu s nu fie impresionat de aşa ceva sau de imensulă ă rubin, de m rimea unui ou de pas re, de pe degetul lui.ă ă

Greu s nu se lase impresionat şi greu s nu-i fie fric .ă ă ă ăVia a fusese darnic cu Ibrahim. Dup ce Suleiman îl f cuseţ ă ă ă

mare vizir, îşi construise un palat de partea cealalt aă hipodromului şi îi d duse în c s torie chiar pe sora sa, Sultanaă ă ă Hafise.

Steaua lui norocoas purtase dup ea şi un satelit. Acestaă ă st tea cu picioarele încrucişate la baza sc rilor ce duceau laă ă tronul lui Ibrahim, aşa fel încât ea nu-i putea vedea fa a. Darţ Güzül ştia cine este.

Se spunea c vistiernicul Rüstem se n scuse în Bulgaria şiă ă fusese adus în Istanbul cu mul i ani în urm de negustorii deţ ă sclavi. Fusese educat la Enderun, şcoala Palatului, şi fusese foarte bun la matematici. Urcase repede treptele dreg torieiă vistieriei, gra ie, se spunea protec iei lui Ibrahim. Oricine puteaţ ţ ghici, gândi Güzül, ce util îi era lui Ibrahim s aib un om de-ală ă s u la mânuirea banilor publici. Zvonurile despre corup ie şi mită ţ ă erau în floare, dar nimeni, desigur, nu îndr znea s ridice voceaă ă împotriva lui Ibrahim. Doar dac nu cumva dorea s facă ă ă cunoştin îndeaproape cu epuşele zidurilor de la Ba’ab iţă ţ Sa’adet.

129

- HAREM -

Güzül se întreb ce c uta Rüstem acolo. Poate c Ibrahim seă ă ă sf tuieşte cu el şi în alte probleme.ă

Acum o privea. Îi observase c ut tura în direc ia lui Rüstem,ă ă ţ dar i se adres ca şi când ar fi fost singuri.ă

— Ei bine, Güzül, ce te aduce în umilul meu palat?— St pâna mea, Trandafir de Prim var , î i trimite saluturileă ă ă ţ

ei. Fie ca locuin a s i se umple de s n tate şi bun stare.ţ ă ţ ă ă ă— Îi mul umesc pentru bunele ur ri. Fie ca Allah s-o p zeascţ ă ă ă

întotdeauna şi frumuse ea s nu-i p leasc niciodat .ţ ă ă ă ă— Insallah. Cum va dori Allah.— Am auzit şoapte, Güzül.— Ce şoapte, St pâne?ă— C st pâna ta se ceart cu Hürrem în Eski Sarai. Nu putemă ă ă

decât s ne rug m ca neîn elegerile s se rezolve spreă ă ţ ă mul umirea tuturor.ţ

Güzül se hot rî s abandoneze limba politicoas a Cur ii.ă ă ă ţ— Va fi exilat , St pâne.ă ăIbrahim f cu o pauz , dar nici un muşchi nu i se clinti pe fa .ă ă ţă— St pâna mea te roag s intervii pe lâng St pânul Vie ii.ă ă ă ă ă ţ — Asta nu st în puterea mea, Güzül.ăAltceva se spune prin bazare, gândi Güzül. Se spune c tu eştiă

sultanul în toate, mai pu in cu numele. Dar n-aş îndr zni s spunţ ă ă asta nici chiar aici.

— St pâna mea ar dori numai s -i vorbeşti St pânului Vie iiă ă ă ţ despre ea.

— Aceasta e treab de Harem, nu e treaba mea. Ştii c aş doriă ă s-o ajut pe st pâna ta dac aş putea, dar asta e mai presus deă ă neînsemnata putere pe care o am. Poate c ar trebui s -i ceară ă ă ajutorul lui Kislar Aghasi.

— St pâne, st pâna mea î i cere doar s judeci consecin eleă ă ţ ă ţ izgonirii sale.

Ibrahim se aplec înainte, sprijinindu-se de bra ul tronului.ă ţ Fa a lui tr da un început de iritare.ţ ă

— Da, Güzül?— Ai fost întotdeauna un prieten al lui Mustafa. Într-o zi el va fi

sultanul. Mama lui îşi va aminti cu pl cere tine.ă— Este o amenin are, Güzül?ţ

130

- COLIN FALCONER -

— Nu, St pâne. St pâna mea ar dori numai s afli c îşi ineă ă ă ă ţ minte bine prietenii.

— Virtu ile ei f r margini sunt bine cunoscute.ţ ă ă— St pâna mea ar mai dori s - i aminteşti c nu s-a gândită ă ţ ă

vreodat s înfrunte puterea marelui vizir.ă ăIbrahim râse, surprins. — Desigur c nu.ă— Şi totuşi Hürrem probabil c e gata s te înfrunte.ă ăVorbele r sunar în înc pere ca o potcoav sc pat peă ă ă ă ă ă

pardoseala de marmur . Mult timp Ibrahim se uit la ea, cuă ă pumnii încleşta i pe bra ele tronului. La sfârşit, spuse.ţ ţ

— Aşa crezi, Güzül?— Prin bazare se spune c i-ar fi f cut vr ji, St pâne.ă ă ă ă— Imperiul nu se conduce dup vorbele vânz torilor deă ă

covoare.— St pâna mea doreşte s - i aduci aminte c St pânul Vie iiă ă ţ ă ă ţ

petrece cu ea zile şi nop i. Şi îi vorbeşte despre politic , St pâne.ţ ă ă— Alte bârfe de Harem!— St pâna mea î i cere numai s vorbeşti pentru ea cuă ţ ă

St pânul Vie ii. Eşti sfetnicul lui în elept şi de încredere. Ea î iă ţ ţ ţ doreşte numai binele, St pâne.ă

— Ai spus ce-ai avut de spus, Güzül.— St pâne, mai zise aceasta şi s rut covorul din fa aă ă ă ţ

tronului, apoi ieşi. Ibrahim o urm ri plecând cu fa a schimbată ţ ă într-o expresie de nehot râre. Hürrem — o amenin are!ă ţ Imposibil! Şi totuşi …

Privi spre omul t cut şi r bd tor de la picioarele tronului.ă ă ă— Ei bine, vistiernice, ce crezi?— E bine s nu- i faci niciodat mai mul i duşmani decât eă ţ ă ţ

absolut nevoie.ă— Lui îi place aceast mic rusoaic . Dar… o primejdie pentruă ă ă

marele vizir?— La aceast întrebare numai tu po i r spunde, St pâne.ă ţ ă ăIbrahim îl privi. În elegi la ce m gândesc, vistiernice? Dac aiţ ă ă

priceput adev rata mea problem — aceea c Haremul e parteaă ă ă din imperiu asupra c reia nu am nici un control — totuşi n-aiă l sat s i se citeasc nimic pe faă ă ţ ă ţă. Tu nu laşi nici o emo ie sţ ă ias la suprafa . Uneori m întreb dac sim i ceva, cât de cât; şiă ţă ă ă ţ

131

- HAREM -

de aceea te-am ales dintre atâ ia al ii. Uneori fierbin ealaţ ţ ţ sângelui îmi umbreşte judecata.

— Trandafir de Prim var este mama prin ului, spuse Ibrahim.ă ă ţ Într-o zi ea va fi Valide. Voi face ce pot ca s-o ajut.

— În felul acesta vei putea m sura şi cât de mare esteă influen a acestei fete de Harem, r spunse Rüstem.ţ ă

Ibrahim îl privi atent. Asta nu-i trecuse prin cap. Dar, desigur, Suleiman va da curs sfatului s u. Fusese el vreodat respins?ă ă

Ei bine?

31

Topkapi Sarai

În aceast sear vioara lui Ibrahim nu îl bucura deloc.ă ă Suleiman îşi privea posomorât mâinile, în timp ce pajii îndep rtau farfuriile cu rahat dulce şi cu arom de fistic cu careă ă îşi încheia toate mesele. Ibrahim termin balada şi aşez pe josă ă instrumentul, inându-şi capul într-o parte. ţ

— Te fr mânt ceva, St pâne?ă ă ăSuleiman încuviin încet.ţă— Da, Ibrahim.— Eşti tulburat de solie, de Haberdansky?Suleiman se încrunt . Haberdansky! Ambasadorulă

Habsburgilor. Frederick avusese curajul s -l trimit la Curtea saă ă f r nici un tribut şi doar cu preten ia de a i se returna Ungaria,ă ă ţ ca parte a imperiului s u dobândit prin naştere. Îi f cuse o reală ă ă pl cere s accepte sugestia lui Ibrahim de a i se prezenta soluluiă ă ospitalitatea turnurilor de la Yedikule.

— Nu, nu politica m indispune, Ibrahim.ă— Şi totuşi e un lucru care necesit rezolvare.ă— Da, da.— Poate c vei face cunoscut şi marelui t u vizir hot râreaă ă ă ă

ta, când va fi luat .ăSuleiman nu îşi putu re ine un zâmbet. Nu era nici un reproş înţ

vocea lui Ibrahim, iar col urile gurii lui erau ridicate într-un surâsţ

132

- COLIN FALCONER -

uşor. Are dreptate, gândi Suleiman. Venise la mine cu câteva zile înainte s afle decizia final .ă ă

— Ce p rere ai de Zapolya?ă— Nu este un rege, dar cred c ar putea fi un vasal bun.ăSuleiman încuviin . Aceeaşi judecat i-o sugerase şi Hürrem.ţă ă— Am ajuns la o concluzie asem n toare, spuse el. Putemă ă

face din el paznicul por ii noastre. Poate s -şi poarte coroana,ţ ă cât vreme pl teşte tribut în aur şi sclavi, regatul r mâne ală ă ă nostru.

— E hot rât, deci?ă— Da, r spunse Suleiman. Comunic trimisului s u hot rârea.ă ă ă ăIbrahim ridic iar şi vioara şi ciupi uşor coardele. Suleimană ă

sim i un acces de iritare. Nu g sea linişte nici m car aici. Nu seţ ă ă putea gândi decât la r zboiul nervilor care se desf şura înă ă propriul s u Harem.ă

— Trebuie s discut ceva cu tine, spuse el în cele din urm . ă ă— Da, St pâne.ă— E vorba de Mustafa. — St pâne?ă— Promite mult, atât ca lider, cât şi ca r zboinic. Areă

paisprezece ani. Poate c e vremea s i se dea o guvernare, caă ă s i se încerce t ria în vederea poverii pe care o va duce într-o zi.ă ă

Ibrahim l s în l s jos vioara. Era deci adev rat! Suleimană ă ă ă ă pl nuia s-o surghiuneasc pe Gülbehar sub pretextul primeiă ă misiuni a lui Mustafa.

— E înc tân r, rosti el.ă ă— Cu doar un an mai tân r decât mine, când tat l meu m-aă ă

trimis la Manisa.— Un an e vreme lung pentru cineva atât de tân r.ă ă— Totuşi, cred c e vremea. Dar accept spusele tale. Va trebuiă

ca mama sa s -l înso easc şi s -l ajute. Sunt foarte apropia i.ă ţ ă ă ţ Eşti de aceeaşi p rere?ă

— Te-aş sf tui dimpotriv , St pâne.ă ă ă— Hot rârea mea e luat .ă ăIbrahim tres ri surprins. Suleiman nu luase o hot râre până ă ă

atunci f r acordul s u.ă ă ă— E primejdios s -l for ezi atât de devreme. Ar trebui să ţ ă

cânt rim cu grij aceast problem .ă ă ă ă

133

- HAREM -

— Nu de data asta, Ibrahim. Nu e nevoie s ne mai fr mânt mă ă ă pentru asta.

— Aş pleda pentru amânare, St pâne. Ar trebui s maiă ă aştept m cel pu in un an.ă ţ

— E fiul meu. ÎI cunosc cel mai bine.— Dar s -i încredin ezi o guvernare atât de devreme …ă ţ— Vrei s -ncetezi, Ibrahim! Am spus c hot rârea mea e luat !ă ă ă ă

Eşti un vizir bun, dar nu eşti sultanul!Ibrahim îl privi lung. Ochii lui Suleiman exprimau o nervozitate

subit . E ca praful de puşc , gata s explodeze, gândi vizirul.ă ă ă Cineva l-a influen at înaintea mea. Nu m ascult pentru c aţ ă ă ă fost deja prevenit. Oare cine a putut face asta?

Ibrahim ştia c era periculos s -l provoace mai departe.ă ă— Cum doreşti, St pâne, m înclin în fa a în elepciunii tale.ă ă ţ ţ— Acum o s m culc, sunt obosit, spuse sultanul.ă ăSuleiman se dezbr c şi se strecur sub cuvertura de peă ă ă

salteaua pe care pajii o întinseser pe podea. Înc o vremeă ă st tur veghea i de cele dou lumân ri de la picioarele patului,ă ă ţ ă ă Ibrahim continuând s cânte melancolic, aşezat turceşte peă covor.

De la un timp, Ibrahim închise ochii şi v zu struneleă instrumentului întinzându-se dincolo de zidurile gri ale Palatului, peste cele şapte coline ale Istanbulului, peste Marea Neagr ,ă peste Mediteran şi Egee, dincolo de nisipurile mişc toare aleă ă Egiptului şi Algeriei, mun ii Persiei şi Greciei, fluviile largi aleţ Eufratului şi Dun rii, câmpiile Ungariei şi stepele Ucrainei,ă oraşele sfinte Ierusalim, Babylon, Mecca şi Medina. La cap tulă corzilor dansau prin ese şi viziri, şahi şi şeici, iar el şi cuţ Suleiman mânuiau strunele. Dar deodat alte corzi, noi şiă ag toare se încol ceau ca nişte tentacule prin marele oraş şi leăţă ă sim i strângându-se în jurul propriului s u trup şi al iubitului s uţ ă ă padişah. Iar mâinile care ineau plasa erau moi, albe şi feminine,ţ cu unghiile vopsite în purpuriu.

Se înfrigur de r coarea camerei şi pentru prima dat în viaă ă ă ţă îi fu pu in fric .ţ ă

Suleiman st tea c lare pe un cal alb în curtea pavat cuă ă ă topazul ca o inim întunecat prins pe turban şi cu penele deă ă

134

- COLIN FALCONER -

cocor îndoindu-se în adierea brizei. Şi mantia alb era umflat deă ă vântul neaşteptat, de nord. Chipul s u era o masc încordat ,ă ă ă sever . Era imposibil s -i descifrezi expresia, chiar dac pajii şiă ă ă str jile ce st teau lâng el ar fi avut curajul s -l priveasc în fa .ă ă ă ă ă ţă Şi, de frica mor ii, nici unul n-avea acest curaj.ţ

Suleiman îl v zu pe Mustafa ridicându-se cu uşurin în şa —ă ţă ar ta mai în largul lui în şa decât pe propriile picioare lungi, încă ă în creştere — şi aşteptând, privind cu speran c tre umbreleţă ă dinspre turnul de est.

Sultanul îşi strânse numai pu in genunchii, şi calul s u p şiţ ă ă încet înainte, cu urechile ciulite în aşteptarea unei comenzi a st pânului s u..ă ă

Suleiman îl mân pân în dreptul lui Mustafa. Întinse şi şi-oă ă l s pe bra ul b iatului.ă ă ţ ă

— Allah s te binecuvânteze şi s te p zeasc , spuse el.ă ă ă ă— Mul umesc, tat .ţ ăÎn obrajii b iatului se z rea o roşea , entuziasmul s uă ă ţă ă

tineresc luptându-se cu seriozitatea autoimpus .ă— S fii brav.ă— Voi face tot ce pot ca s te slujesc.ă— Nu pe mine m slujeşti, Mustafa, ci Islamul. ine minte asta.ă Ţ

Chiar şi sultanii şi prin ii lor sunt doar slujitori. Islamul esteţ st pânul nostru. Mergi în pace.ă

— Da, tat .ăSuleiman sim i o greutate mare în piept. Ce ciudat va fi sţ ă

vin la Harem şi s nu-l mai g seasc pe Mustafa! Auzi mişcareă ă ă ă în spatele lui şi v zu trei siluete ascunse dup v luri traversândă ă ă curtea şi urcând în caleaşca preg tit . Erau Gülbehar şi celeă ă dou slujnice ale sale.ă

Una dintre ele aştept , uitându-se la el din spatele v luluiă ă sperând c el ar putea veni la ea şi s -i vorbeasc , dar Suleimană ă ă se întoarse cu spatele.

Când privi înapoi, ea plecase.Suleiman aştept pân când mica procesiune p r si curtea şiă ă ă ă

marile por i de la Eski Sarai se închiser cu zgomot în urma lor.ţ ă Când nu se mai z rir avu un ciudat sentiment de uşurare, deă ă parc , în sfârşit, ar fi fost eliberat de o parte a poverii sale.ă

135

- HAREM -

PARTEA A PATRA

PAZNICUL FERICIRII

32

Marea Ionic , 1532ă

O tulbur toare contradic ie a sim urilor. Culorile şiă ţ ţ splendoarea Paradisului şi dublarea ame itoare a Bestiei.ţ

Galera ar ta asemeni unei imense gâze de ap , cele dou zeciă ă ă şi şapte de vâsle de pe fiecare flanc, ca nişte picioroange sub iri,ţ împingând-o de-a lungul suprafe ei de ap albastr , sclipitoare.ţ ă ă Flamuri şi stindarde fluturau neobosite pe catarg şi la pupa, în timp ce leul aurit al Vene iei dormea în b taia soarelui. Duneta,ţ ă sculptat cu m iestrie şi aurit , era acoperit cu un baldachin deă ă ă ă purpur şi aur, sub care ofi eri şi gingaşa înc rc tur seă ţ ă ă ă odihneau pe covoare şi divane joase, cu batiste parfumate la nas, împotriva mirosului care venea de jos, înconjurând întreaga nav ca un abur invizibil şi malign.ă

Pânzele erau întinse de-a lungul a dou grinzi mari,ă încovoiate, fixate pe catargul din fa şi cel principal. Disp ru i înţă ă ţ semiîntunericul din m runtaiele galerei, dou zeci şi şapte deă ă rânduri de sclavi goi o împingeau de-a lungul oceanului. Erau lega i cu lan uri de b ncile de lemn, cu urina şi fecalele propriiţ ţ ă amestecându-se în b ltoaca din jurul gleznelor. Vâsleau f ră ă ă întrerupere de optsprezece ore. Unul din subofi eri cobora pânţ ă lâng b ncileă ă de lemn ca s îndese pâine înmuiat în vin în gurileă ă c scate ale celor ce p reau s se pr buşeasc de epuizare.ă ă ă ă ă Câ iva leşinaser în lan uri. Fuseser readuşi în sim iri cu oţ ă ţ ă ţ frânghie înmuiat în apa s rat a m rii. Doi dintre ei, care nu-şiă ă ă ă reveniser destul de repede, fuseser dezlega i şi arunca i pesteă ă ţ ţ bord.

Julia Gonzaga nu v zuse nimic din toate acestea, din scaunulă ei aflat sub cortul purpuriu şi aurit. Perdelele de brocart îi scuteau pe pasageri de asemenea privelişti nepl cute; chiară

136

- COLIN FALCONER -

dac ea reuşise s z reasc pe nenoroci ii de la vâsle doar deă ă ă ă ţ câteva ori în timpul c l toriei, imaginea lor i se întip riseă ă ă puternic în minte. Niciodat nu v zuse atâta disperare şi mizerieă ă de neînchipuit, şi ceea ce z rise o urm rea f r încetare, de zeceă ă ă ă zile de când se aflau pe mare. C pitanul îi explicase c nu erauă ă decât nişte s lbatici, marinari turci şi pira i arabi prinşi, deci cuă ţ nimic deasupra animalelor. Dar ea nu reuşise s -şi smulg dină ă suflet sentimentul adânc de ruşine. Îşi închise ochii — Mediterana str lucea mult prea tare — şi începu s -şi învârtă ă ă m t niile, încercând s -şi concentreze gândurile asupra unoră ă ă sentimente mai creştine.

Era pentru prima oar când p r sea Vene ia, La Serenissima,ă ă ă ţ şi era totodat emo ionat şi speriat . Pietro, so ul ei, c zuseă ţ ă ă ţ ă grav bolnav pe când îşi vizita propriet ile din Cipru, cu dou luniăţ ă în urm . Din câte ştia ea, se p rea c boala se anun a lung , aşaă ă ă ţ ă c acum el îi ceruse s vin lâng el. Julia ghicise c eraă ă ă ă ă necesar ca îngrijitoare şi nu ca so ie; el nu ar tase prea multă ţ ă ă pasiune pentru ea ca femeie, şi oricâte secrete ar fi putut el s -iă desluşeasc , acestea r m seser în continuare un mister. Înă ă ă ă noapte nun ii o s rutase pe obraz în uşa dormitorului ei şi seţ ă culcase în camera lui — ritual repetat apoi în fiecare sear .ă

Nu intrase în camera lui decât pentru a-l hr ni dup câte ună ă acces al bolii sale, situa ie care în ultimii doi ani devenise tot maiţ frecvent . El îi cerea s stea lâng el zi noapte şi s -i citească ă ă ă ă din Platon. Era singurul lucru f cut de ea care s -l mul umeasc .ă ă ţ ă . Julia hot râse de mult c era un b trân irascibil şi nervos, multă ă ă prea plin de sine, şi-şi blestema tat l în fiecare zi pentruă alegerea pe care i-o impusese. Politica. Era singurul lucru care-l interesa.

Ar fi trebuit s fie încântat de c l torie, de aerul proasp t şiă ă ă ă ă s rat, de oceanul sclipitor şi de florile viu colorate, de pe insul .ă ă Salutase eliberarea din atmosfera închis a palazzo-ului, dină coridoarele mohorâte, din monotonia lucrului de mân şi aă slujbelor de diminea . Miasmele venind dinspre b ncile de lemnţă ă îi aminteau de groz via de dedesubt şi de hidoşenia care-oă aştepta la sosire. Mirosul unui so b trân în descompunere.ţ ă

F r nici un motiv, se întreb ce se întâmplase oare cu Abbas.ă ă ă Abbas! Nici un b rbat nu-i vorbise ca el, înainte sau dup aceea.ă ă

137

- HAREM -

Abbas! Lumina în trecutul ei ca o icoan . Timp de câteva zile deă neuitat sim ise c tr ieşte.ţ ă ă

— Gânduri pl cute, doamna mea’?ăJulia privi în sus, speriat . Era c pitanul Bellini, un tân ră ă ă

rotofei, cu obrajii roşii şi ochii ageri, sc p r tori.ă ă ă— Poftim?Îi v zuse oare zâmbetul prin dantela neagr şi grea a v lului?ă ă ă— În aceste c l torii lungi este atât de mult timp pentruă ă

reflec ie..ţ— M gândeam la so ul meu.ă ţ— Ah. Bellini îşi mut privirea şi ar t spre orizont. Înc zeceă ă ă ă

zile şi sunt sigur c ve i fi împreun din nou. Ar putea fi şi maiă ţ ă repede, cu un vânt bun. Vâslele sunt un înlocuitor slab.

— Într-adev r.ăBellini îşi duse batista la nas pentru o clip şi respir , adânc.ă ă— De când nu v-a i v zut so ul?ţ ă ţ— De vreo şase luni.— Mult. Trebuie c v e dor de el.ă ăJulia recunoscu uşoara b taie de joc din vocea lui şi sim i oă ţ

oarecare mânie.— Mai mult decât ve i şti vreodat , replic ea şi fu încântatţ ă ă ă

de expresia de fâstâcire de pe fa a tân rului.ţ ăM car dac ar şti, îşi spuse ea cu am r ciune. ă ă ă ăBellini îşi g si sc pare în propria considera ie.ă ă ţ— Cu un vânt bun … începu el, dar fraza îi r mase în gât.ă

Corpo di Dio! strig el şi se gr bi pe punte s -şi aduc ocheanul.ă ă ă ă Dar un strig t venind de la marinarii care strângeau pânzele deă pe catargul de la prova îi confirm temerile. ă

Pânzele triunghiulare ale cor biei ap ruser brusc din spateleă ă ă unei insule, la mai pu in de o mil dep rtare. Lope ile vâslelor seţ ă ă ţ ridicau şi coborau, purtând-o înspre el.

— Turcii! strig Bellini, cu vocea sub iat de panic . Coborîă ţ ă ă sc rile ce duceau de la dunet pe puntea de deasupra b nciloră ă ă cu sclavi. Vâsli i! îl auzi Julia. Vâsli i!ţ ţ

Se auzi un cor de fluier turi şi pocnetul greu al bicelor. Auziă oamenii protestând în fa a noii pedepse. Galera se cl tin cândţ ă ă timonierul aflat pe platforma de deasupra dunetei înclin bra ulă ţ lung al cârmei, aplecând nava mult spre tribord, încercând să

138

- COLIN FALCONER -

fug de pira ii ce se apropiau. Deja nava lor p rea de dou oriă ţ ă ă mai mare pe linia orizontului. Julia îi vedea clar, vâslele afundându-se ritmic în ap .ă

Deodat puntea se umplu de o mul ime de oameni, repezindu-ă ţse la posturile lor de la prova şi pupa, solda i preg tindu-şiţ ă archebuzele şi arbaletele. Spaima le ieşea din trupuri sub forma sudorii; se oglindea în ochii lor şi izbucnea din gurile lor în blesteme.

Prova lung şi ascu it a galionului turcesc se vedea acum cuă ţ ă claritate, poate la mai pu in de o jum tate de mil . Vâsleleţ ă ă lucrau ritmic.

Julia îl apuc pe Bellini de bra .ă ţ— Ce-o s se întâmple acum?ăC pitanul o privi aproape f r s-o vad , cu ochii albi i şi mari.ă ă ă ă ţ— Nu cred c putem fugi de ei. ă Corpo di Dio, unde ne-o fi

escorta? Privea disperat orizontul în c utarea vasului de r zboiă ă pe care-l l sase, neglijent, s -i scape din vedere. ă ă

— Nu putem sc pa cu fuga?ă— Nava lor este mai uşoar şi mai rapid . În plus, vâslaşii loră ă

sunt oameni liberi şi odihni i. Pân acum n-au f cut decât sţ ă ă ă aştepte.

— Ce-o s se întâmple acum? rosti Julia, şi o ghear receă ă începu s -i strâng inima.ă ă

Dar Bellini o împinse deoparte f r a-i r spunde şi fugi înspreă ă ă puntea de deasupra sclavilor.

— Vâsli i! Mai repede! îl auzi ea urlând, şi strig tele şiţ ă pocnetele bicelor se dublar în intensitate.ă

Privi în urm şi încremeni. Galionul era la mal pu in de un sfertă ţ de mil .ă

Dinspre b ncile sclavilor se auzi un sunet nep mântesc,ă ă s lbatic, care acoperea strig tele pilotului şi ale c pitanului şi aleă ă ă marinarilor, mai puternic decât bubuitul ritmic al tobelor de r zboi. Oamenii de la vâsle îşi sfidau ofi erii, sfidau înjur turile, şiă ţ ă bicele acestora, iar vocile lor se uneau într-un cânt straniu, gutural: "La illaha ilallah Muhammadu rasul allah… La illaha ilallah Ituhammadu rasul allh …

Allah e mare şi Mohamed este profetul s u."ă

139

- HAREM -

Julia se întoarse şi privi galionul cu steagul verde fluturând pe catarg, la numai dou sute de metri în spate. Deci aceştia erauă p gânii despre care auzise atâtea. Acesta era Islamul.ă

Conduc torul lor st tea în picioare la pupa, îndemnându-şiă ă oamenii de la vâsle s trag mai tare, în timp ce un arab uriaş,ă ă chel şi cu pieptul gol, b tea ritmul cu o tob . Lope ile vâslelor seă ă ţ ridicau şi se afundau iar, perfect, la unison. Julia v zu norişoriiă albi de la prova când câ iva dintre turci îşi desc rcarţ ă ă archebuzele. Unul din solda ii de deasupra pun ilor sclavilor ip ,ţ ţ ţ ă acoperindu-şi fa a cu palmele, şi disp ru peste bord. Auzi oţ ă plesnitura înfundat când corpul lui lovi puntea de dedesubt.ă

Câ iva dintre sclavii galerei izbucnir în urale. ţ ăLa illaha ilallah Muhammadu rasul allah. Galionul se repezea c tre ei dinspre tribord, la ad post deă ă

posibilele lovituri ale vasului vene ian cu tunurile în fa . Juliaţ ţă auzi bubuituri când turcii traser cu propriile tunuri. Apa din fa aă ţ cor biei se umplu de spuma, apoi o parte din velatura arboreluiă principal se pr buşi cu trosnet de lemn rupt.ă

Julia urm rea scena, paralizat de groaz . Acum auzea altă ă ă strig t, al vâslaşilor turci, destinat s însp imânte ă ă ă duşmanii. Allahu Akbar! Allaaaah! Unul dintre ofi erii lui Bellini o v zu şi oţ ă împinse c tre ad post.ă ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, strig el, treci dedesubt!ă Treci dedesubt!

Ea o lu la fug .ă ăAjunse la scar şi se opri. De aici putea vedea vâslaşiiă

ghemui i pe b nci, cu spin rile pline de dungi de la loviturile deţ ă ă bici, opintindu-se f r tragere de inim în vâsle, cu fe eleă ă ă ţ încordate de durere şi speran . Vedea de asemenea şi provaţă înt rit cu fier a galionului turcesc, t ind cu repeziciune apaă ă ă înspre ei.

Sub ochii ei, pintenul trecu printre vâslele de la tribord de parc ar fi fost nişte nuiele şi pârâitul lemnul fu acoperit deă ipetele vâslaşilor când cozile vâslelor îi lovir în piept şi în fa .ţ ă ţă

Murd ria din cal se color în roşu aprins de la sângele scurs.ă ă ă Julia v zu cum unul din oameni încerca s -şi împing la loc înă ă ă m runtaiele în burta sfâşiat .ă ă

140

- COLIN FALCONER -

Apoi pintenul str punse copastia dinspre tribord şi galionul seă înclin adânc, iar Julia se pr buşi înainte, în bezn .ă ă ă

Când deschise ochii, se trezi întins pe spate, pe jos, în cal .ă ă În jur nu era nimeni; doar o perdea sub ire de fum alb se ridicaţ spre punte. Auzea vocile unor b rba i, voci mânioase rostindă ţ porunci, altele ipând de durere sau cerşind îndurare. Z ng nitulţ ă ă fiarelor şi pocnetele archebuzelor încetar repede, fiind înlocuiteă de nişte strig te şi tropote grozave, ca de la o mie de demoni.ă

Încet, în elese. Erau sclavii de pe galer , rugându-se pentruţ ă eliberare.

Se întinse şi st tu nemişcat . Acum nu mai avea unde fugi. Seă ă târî pân lâng bordaj şi îşi aduse genunchii la gur , aşteptând.ă ă ă Îşi c ut m t niile şi începu s se roage.ă ă ă ă ă

„Sfânt Marie milostiv …”ă ăAuzi paşi pe puntea de deasupra şi trei umbre întunecate

acoperir lumina de deasupra. B rba ii purtau, cu to ii turbane şiă ă ţ ţ aveau s bii încovoiate. ă

Se oprir la jum tatea sc rii şi o privir . Apoi unul strig cevaă ă ă ă ă ce ea nu în elese, iar ceilal i râser . Apoi fu ridicat în picioare şiţ ţ ă ă împins brutal în sus, pe sc ri.ă ă

33

Alger

Africa ap ru pe neaşteptate la orizont, mica aşezare Sidi Bouă Said conturându-se alb -cenuşie pe fondul roşcat al p mântului.ă ă În spatele s u se ridica, silueta de culoarea o elului, Djebelă ţ Ressas.

Pe când galionul trecea prin dreptul peninsulei, pânzele se umflar de o pal de vânt, care, cândva, ar fi putut salva pe ceiă ă afla i acum pe puntea de jos. Mul imea de nenoroci i ieşi afarţ ţ ţ ă unul câte unul din cala întunecoas la vederea soarelui.ă

Fort rea a Algerului se z rea în dep rtare. Sub ea,ă ţ ă ă îngr m dindu-se pe coasta dealului, se vedeau cl diri albe, caă ă ă nişte cuiburi orbitoare, ocrotite de gurile de tun ale otomanilor şi de steagul verde al lui Mahomed.

141

- HAREM -

Portul gemea de vase, toate purtând pavilionul verde al Islamului. Pe când galionul aluneca prin dreptul stâncii de la intrarea în port, prizonierii amu ir şi-şi plecar capul,ţ ă ă împ cându-se cu soarta.ă

Julia, fiind femeie, fusese închis separat de ceilal i prizonieri.ă ţ Îndr zni s arunce o privire c tre ei acum, din spatele danteleiă ă ă negre a voalului, şi încremeni. Erau dezbr ca i la piele, cuă ţ excep ia unor fâşii sub iri de material în jurul coapselor, iarţ ţ mâinile şi picioarele le erau prinse în lan uri. Priveau în jos,ţ umili i. Nici unul nu se uita spre ea, nici m car Bellini. Îlţ ă recunoscu cu greu. F r uniform ar ta mult mai scund şi maiă ă ă ă gras, cu burta alb ca a unui gâscan îndopat.ă

Julia sim i c roşeşte şi îşi întoarse privirea în alt parte. Îşiţ ă ă învârti m t niile şi se concentr asupra rug ciunilor.ă ă ă ă

Galionul acost la cheiul din dreptul moscheii portului şi înă curând pe mal se adun o întreag mul ime de privitori.ă ă ţ Prizonierii fur mâna i pe mal, în timp ce pira ii turci încercau să ţ ţ ă st pâneasc gloata de arabi tuciuri purtând burnusuri şi turbane.ă ă Aceştia înjurau şi scuipau c tre vene ieni, strigând într-o limbă ţ ă ciudat şi gutural , cu fe ele aproape albite de ur .ă ă ţ ă

Julia îşi sim i întreg trupul scuturat de un fior.ţApoi unul din turci — îl considerase ca fiind conduc torul lor,ă

c pitanul — o înşf c de bra şi o f cu s -i urmeze, împingând-oă ă ă ţ ă ă înaintea lui prin mul ime.ţ

Julia nu-şi pierduse speran a. Umilin , mânie, groaz ,ţ ţă ă mul umire — toate se luptau în mintea ei. So ul şi tat l erauţ ţ ă magnifici ai Vene iei, în definitiv; membri importan i ai Consiliuluiţ ţ celor Zece. Vene ia nu era în r zboi otomanii, so ul ei f ceaţ ă ţ ă nego cu aceştia, chiar avusese oaspe i la mas membri ai cur iiţ ţ ă ţ lui Suleiman. În cel în r u caz, îşi spuse ea, voi fi r scump rat .ă ă ă ă Coşmarul acesta nu poate s dureze.ă

Privi pe furiş la fe ele din mul ime care scuipau blestemau şiţ ţ îşi muşc buza de mânie. P gâni! ă ă P gâni! ă

C pitanul o zori mai departe.ăMul imea îi urm c tre Kasbah, de-a lungul aleilor pline deţ ă ă

murd rie. Şobolanii o zbugheau printre gunoaie apropierea lor.ă Se afundar mai adânc în încâlceala de str zi, b rba ii fiindă ă ă ţ mâna i înaintea ei. Julia îşi inea ochii în jos, prea ruşinat ca sţ ţ ă ă

142

- COLIN FALCONER -

priveasc acei oameni aproape goi, târându-şi picioarele prină praf. To i erau vene ieni, dar acum ar tau mai r u decât sclaviiţ ţ ă ă pe care îi avuseser pe galer .ă ă

Palatul Beiului se în l a în fa a for. Fur conduşi prin poartaă ţ ţ ă cea mare, dincolo de pia a de sclavi negri, unde caravanele dinţ Sahara aduceau prada din Nubia, Sudan şi Guineea. B rba i,ă ţ femei şi copii negri fuseser mâna i la un loc, unele dintre femeiă ţ purtând în bra e copii care sugeau f r ruşine, iar b rba ii fiindţ ă ă ă ţ complet goi…

Corpo di Dio!

Fur conduşi într-o curte, o esplanad imens cu nisip alb şiă ă ă închis din toate p r ile de colonade boltite. Sute de trupuriă ă ţ transpirate emanau o miasm urât , atmosfera era plin de oă ă ă h rm laie de voci în mai multe limbi; unele strigând porunci,ă ă altele bolborosind înfricoşate, altele r stindu-se cu mânie. Juliaă ezit , sim urile copleşind-o… C pitanul o înjur şi o împinseă ţ ă ă înainte.

Julia realiz brusc c -i pierduse din vedere pe ceilal i şi seă ă ţ sim i abandonat . Dispera i şi neajutora i cum erau, erau totuşiţ ă ţ ţ ultima ei leg tur cu lumea din care venea.ă ă

Ajunser în alt curte şi zumzetul vocilor încet . Curteaă ă ă aceasta era goal , deşi nisipul decolorat era plin de urme deă paşi. Julia îşi în l fruntea.ă ţă

Un b rbat gras şi oacheş şedea la umbr pe o gr mad deă ă ă ă perne. În spatele lui st tea un b ie el negru, r corindu-l cu ună ă ţ ă evantai din pene de stru . Caftanul s u alb era împodobit cu firţ ă de aur, iar în turbanul alb, imens, se vedea o peruzea mare. C pitanul i se adres vorbind repede. Julia auzi un cuvânt repetată ă iar şi iar. Ghiaur.

B rbatul gras se uit la ea cu un zâmbet larg pe buze. Ridică ă ă un bra , ca un semn c e pe cale s se scoale. B iatul negru l sţ ă ă ă ă ă evantaiul şi îl ajut s se scoale în picioare.ă ă

— Cum te cheam ? zise omul. ă— Vorbeşti italieneşte? Acesta zâmbi iar şi.ă

143

- HAREM -

— Desigur. Ce crezi c sunt? Un barbar? Veni mai aproape. Tuă ştii turceşte?

— Desigur c nu.ăEl zâmbi din nou şi îi ridic dantela. Julia înghe . Nici ună ţă

gentleman vene ian n-ar fi îndr znit vreodat ridice v lul uneiţ ă ă ă femei. Numai so ul avea acest drept. Nu îndr zni s -i împingţ ă ă ă bra ul deoparte. F cuse astfel cu c pitanul, în ziua când fuseseţ ă ă capturat , şi se trezise p lmuit peste fa . Înc mai sim eaă ă ă ţă ă ţ arsura.

Grasul arunc o privire spre c pitan.ă ă— Are dreptate. Eşti frumoas . Cum te cheam ?ă ă— Julia Gonzaga. Tat l meu şi so ul meu sunt amândoi membriă ţ

în Consiliu. Te vor r spl ti bine când m vei înapoia.ă ă ăOmul zâmbi înc o dat .ă ă— Sultanul meu m va r spl ti şi mai bine, rosti el. D -mi voieă ă ă ă

s m prezint. Numele meu este Mehmet Ali-Osman. Sunt Beiulă ă Algerului, în slujba Sultanul Suleiman, Regele Regilor, St pânulă St pânilor, Împ rat al Celor Şapte Lumi. Execut o plec ciuneă ă ă ă batjocoritoare. Sunt slujitorul lui pân la moarte. Ca şi tine deă acum înainte.

— Eu nu sunt slujitoarea nim nui.ă— Eşti prea mândr . Mândria şi frumuse ea se înso esc una peă ţ ţ

alta, dar nu-i nici o problem .ăÎi d du ocol şi Julia îi sim i ochii examinând-o minu ios. Îndură ţ ţ ă

şi aceast umilin , uitându-se fix la nisipul sp l cit. El se opri iară ţă ă ă în fa a ei, apoi întinse o mân durdulie şi îi strânse uşor un sân,ţ ă de parc ar fi încercat un fruct. Julia ip şi se d du înapoiă ţ ă ă tremurând.

C pitanul se r sti la ea, dar Beiul cl tin din cap, murmurândă ă ă ă amuzat:

— Puritatea asta n-o s - i serveasc la nimic acum, bellissima!ă ţ ăSe întoarse c tre c pitan şi timp de cinci minute avur oă ă ă

discu ie înfl c rat . Julia nu în elegea nici un cuvânt, dar dupţ ă ă ă ţ ă expresia de pe fa a piratului şi dup felul în care vorbea îndr zniţ ă ă s spere c acesta era pe cale s trag sabia şi s -l intuiasc peă ă ă ă ă ţ ă Bei de perete. Niciodat nu urâse pe cineva cum îl ura pe acestă omule gras, care îndr znise s -i ofenseze castitatea.ţ ă ă

144

- COLIN FALCONER -

Dar iat c Beiul c ut în cutele mantiei sale şi scoase oă ă ă ă pung de piele. O deschise şi îşi turn un num r de monede deă ă ă aur în palm , dup care le înmân c pitanului, care râse şi îlă ă ă ă b tu pe umeri de parc erau prieteni de când lumea. Duşm niaă ă ă de acum câteva clipe disp ruse subit.ă

Apoi c pitanul plec şi ea r mase cu Mehmet Ali-Osman.ă ă ă— Julia, bellissima mea, acum eşti una din membrele familiei

de sclavi a sultanului. Binecuvânteaz ziua asta!ă— Tat l meu …ă— Tat l t u nu mai exist , nici so ul t u. Kislar Aghasi m vaă ă ă ţ ă ă

r spl ti bine pentru o frumuse e ca tine. O s scot tine un câştigă ă ţ ă înzecit.

B tu din palme şi doi ostaşi cu turbane ap rur din umbr .ă ă ă ă— Duce i-o în untru şi p zi i-o bine. S i se dea ceva mâncareţ ă ă ţ ă

şi de b ut. Cine ştie, poate într-o zi va fi mama viitorului sultan!ăPe când o luau, Mehmet Ali-Osman se aşez la loc pe perne şiă

râsul lui umplu curtea goal .ăUn ocean nesfârşit, albastru, sclipitor, sup r tor pentru ochi;ă ă

deodat , furtuni violente de var care o f ceau s geam şi s seă ă ă ă ă ă zvârcoleasc de r u de mare, neavând unde sc pa de duhoareaă ă ă vasului. Plutir s pt mân dup s pt mân de-a lungulă ă ă ă ă ă ă ă Imperiului Islamului, z rind din când în când imagini r sturnate,ă ă miraje ale unor insule sau coaste îndep rtate.ă

Julia se sim ise r u tot timpul, din cauza r ului de mare, aţ ă ă singur t ii şi spaimei. Turcii o urm reau cu ochi str lucitori şiă ăţ ă ă fl mânzi, dar nici unul n-ar fi îndr znit s-o insulte sau s-o ating .ă ă ă Trupul ei era al sultanului, acum.

Îi aduceau de mâncare, ceva groaznic, dar observase c erauă acelaşi orez şi carne uscat pe care le mâncau şi ei. Îi d duser oă ă ă cabin sub punte, p zit în fiecare noapte doi oameni dină ă ă echipaj, dar deşi le sim ea ochii a inti i asupra ei de câte oriţ ţ ţ p şea pe punte, nici unul dintre ei nu-i vorbi şi nu încerc să ă ă comunice cu ea, în nici un fel.

La un moment dat, privi apa m rii şi se gândi s se arunceă ă peste copastie. Dar o parte din ea înc se mai ag a de speran .ă ăţ ţă Tat l ei avea s-o elibereze. Înc nu era târfa sultanului. Până ă ă când vor ajunge la Istanbul, el va fi auzit de r pirea ei şi trimişiiă

145

- HAREM -

ambasadorului Vene iei vor fi rm pentru a negociaţ ţă r scump rarea.ă ă

R s rit şi apus pe un nesfârşit ocean albastru.ă ăÎntr-o diminea când urc pe punte se g si în fa a mun ilorţă ă ă ţ ţ

Anatoliei, profilându-se purpurii spre orizont, înv lui i în cea .ă ţ ţă Câteva ore mai târziu acostau la Smyrna şi Julia resim i un fiorţ de uşurare şi groaz . În sfârşit! Aşteptarea aproape c luaseă ă sfârşit.

Câteva zile mai târziu, în amurg, trecur de Troy; apoi prină strâmtoarea Dardanelelor în Marea Marmara, unde aruncară ancora, aşteptând zorile.

Oglinda m rii era liniştit , str lucitoare şi cenuşie ca lamaă ă ă unei s bii. Istanbulul ap ru în zori ca o mân ridicându-se dină ă ă cea , cu minaretele înalte ale Ayei Sofia ar tând ca nişte degeteţă ă spre cer. Soarele se reflect pe cupolele aurite ale moscheiloră înşirate pe coastele celor şapte dealuri şi alung cea a careă ţ ascundea zidurile dinspre mare şi bra ul proeminent alţ Promontoriului Seraglio. Apele erau pline de caravele greceşti şi caice rapide. V zu chiar şi leul de aur al Vene iei fluturând peă ţ catargul uneia din galere, la numai o sut de metri dep rtare, şiă ă sim i aproape o durere fizic . Atât de aproape.ţ ă

Apoi ocolir limba de p mânt şi se gr bir în interiorul bra uluiă ă ă ă ţ curbat al Cornului de Aur. Dar nici un trimis din La Serenissima nu era acolo s-o aştepte, şi degetele Juliei se încleştar peă lemnul balustradei. Închise ochii, sim ind c tot ce ştiuse pânţ ă ă atunci r m sese undeva în urm .ă ă ă

34

Manisa

De la ferestrele palatului, Gülbehar privea c l re ii. O elulă ă ţ ţ potcoavelor r sun pe pietrele netede ale drumului. Sunetul îiă ă aminti de clopotele care erau trase la fiecare or în Eski Sarai, înă Istanbul. O alt lume, îşi spuse ea. Nu ducea dorul sc riloră ă

146

- COLIN FALCONER -

pr fuite sau al camerelor reci; dar îi era dor s fie aproape de ă ă el. Acum, cu toat libertatea noii sale vie i, patul îi era mereu rece. ă ţ

Acum, dac n-ar fi Mustafa, n-ar mai avea nimic. ăSoarele coborâse dincolo de dealuri, iar câmpiile de orz şi grâu

c p taser o culoare stranie. Vântul ducea cu el mirosul de fum.ă ă ăC l re ii ajunseser mai aproape. Îi putea vedea bine. Erauă ă ţ ă

cam o duzin ; unul c l rea în frunte, vocea lui r sunând pesteă ă ă ă vale chiar şi de la distan a asta. Era înalt, avea o barb rar şiţ ă ă purta o mantie larg şi turban. O c prioar cu gâtul str puns deă ă ă ă o s geat z cea de-a curmezişul şeii. Din ran se scursese sângeă ă ă ă care p tase flancul calului.ă

Mustafa.„Aşa deci. Vom avea vânat la cin ” îşi spuse Gülbehar. Fiul eiă

p rea mul umit. F r îndoial c o va asalta cu povestireaă ţ ă ă ă ă vân torii toat seara.ă ă

C l reşte ca un adev rat prin , gândi ea, urm rindu-l.ă ă ă ţ ă Tinere ea şi lipsa de experien nu-l intimideaz . Îl auzi strigândţ ţă ă ceva în vânt şi ceilal i spahii izbucnir în râsete. Ce fiu! gândiţ ă Gülbehar. Un bun c l re şi vân tor, foarte bun şi la matematiciă ă ţ ă şi la Coran. Deja vorbea persana şi italiana la fel de bine cum vorbea turceşte. Era iubit de ieniceri şi spahii şi, la doar optsprezece ani, era guvernatorul Manisei de patru ani.

Deja se spune c va fi cel mai mare dintre to i sultaniiă ţ Osmanlâi, mai mare chiar decât tat l s u. Atât de multe talente,ă ă atât de pu ine cusururi. Ah, îşi spuse Gülbehar, dar ei nu ştiu ceţ ştiu eu. Ai un cusur, şi nu-l vezi. Şi acesta te va ucide, dac nu teă voi salva eu.

C l re ii trecur de poarta grea de fier şi stejar şi desc lecară ă ţ ă ă ă în curte. Mustafa s ri de pe cal, privi în sus spre fereastr şi îşiă ă flutur mâna. Nu putea s-o vad . Desigur. Dar ştia c e acolo,ă ă ă urm rindu-l.ă

Un tân r fiu atât de reuşit. Un asemenea leu. ăUn asemenea miel.

Anii de exil o schimbaser . Nu fizic — deşi un observator atentă ar fi remarcat micile riduri pe care am r ciunea i le s pase înă ă ă jurul ochilor şi în col urile gurii — ci mai degrab în inim .ţ ă ă Trandafirului de Prim var îi crescuser ghimpi. Frumuse ea oă ă ă ţ

147

- HAREM -

f cuse cândva pasiv , c ci ea îi d duse totul; şi ar fi putută ă ă ă accepta chiar şi pierderea lui Suleiman.

Dar nu-i va l sa s -l ia pe Mustafa; n-o va l sa pe vr jitoareă ă ă ă s -i loveasc puiul.ă ă

Cinar în linişte. Mustafa se întorsese încântat de laă vân toare; îi descrisese de trei ori urm rirea c prioarei până ă ă ă când îşi d du seama de dispozi ia ei şi fu molipsit. Transportată ţ de propriul succes, îi venise greu s remarce triste ea mameiă ţ sale.

— Carnea e bun , nu-i aşa? spuse el înc p ânat, alegând încă ă ăţ ă o buc ic din farfuria din fa a lui.ăţ ă ţ

— Delicioas , murmur Gülbehar. Mai povesteşte-mi despreă ă vân toare.ă

— Nu te intereseaz cu adev rat, mam . S nu ne juc m unulă ă ă ă ă cu cel lalt.ă

Gülbehar se uit la el. Chiar şi şezând o întrecea în în l ime.ă ă ţ La optsprezece ani avea peste şase picioare în l ime, o barbă ţ ă blond m t soas şi o prezen fizic de-a dreptul covârşitoare.ă ă ă ă ţă ă Avea ochii str lucitori şi sprinteni, veşnic în mişcare, oglindindă pasiunea şi energia din el. Îi amintea de tat l ei, un bandit dină mun ii Muntenegrului.ţ

— Ce s-a întâmplat? spuse el în cele din urm .ă— Trebuie s ne gândim la viitor, r spunse Gülbehar.ă ă— Viitorul meu? Râse. Am cel mai simplu şi mai clar viitor.

Acum sunt guvernator al provinciei Kütahaya. Într-o zi voi fi sultanul otoman.

— Vei fi oare? Zâmbetul îi disp ru.ă— Mam , te rog. Au trecut de acum patru ani. Tat l ă ă t uă îşi

exprim tot mai rar dorin a de a te vedea. În timpul staă ţ ă vr jitoarea se insinueaz mai departe la curtea lui. ă ă

— Este tat l meu. Asta e de-ajuns. Cum îşi conduce Haremulă nu-i treaba mea.

— Este orb.— Iar tu vezi uneltiri pretutindeni.— A vrut s te otr veasc !ă ă ă— Nu exist nici o dovad .ă ă— Cine altcineva i-ar fi dorit moartea?ţ

148

- COLIN FALCONER -

— Casa Osmanlâilor are mul i duşmani.ţGülbehar îşi încleşt mâinile în poal . Degetele ei se albir .ă ă ă— Ea a f cut-o. Pentru c stai între ea şi tronul pe care-l vreaă ă

pentru urmaşii ei.— Tat l meu nu m-ar tr da niciodat .ă ă ă— El nici nu ştie ce se întâmpl chiar sub nasul lui.ă— Şi ce-ai vrea s fac?ăGülbehar îşi coborî privirea.— Ai mul i prieteni la curte. Poate c ar fi timpul s -i foloseşti.ţ ă ă— În ce scop?— Bunicul t u i-ar fi putut r spunde la întrebarea asta.ă ţ ăMustafa p li.ă— Nu voi ridica mâna asupra tat lui meu. Este p cat în fa a luiă ă ţ

Allah.— Exist p cate mai mari. Care se f ptuiesc chiar acum înă ă ă

Palatul din Istanbul.Mustafa ridic un deget şi unul dintre surdo-mu i se gr bi să ţ ă ă

aduc vasul cu ap de sp lat pe mâini. Prin ul îşi înmuieă ă ă ţ degetele şi le inu s -i fie uscate.ţ ă

— Tronul îmi va reveni când va voi Allah. Nu voi ridica mâna asupra tat lui meu. Se întinse şi lu mâna mamei sale. Teă ă iubesc, mam . Dar prea vezi fantome peste tot. Zâmbi deodat .ă ă Dac Hürrem este inamicul meu va pl ti pân la urm . Dar nu-lă ă ă ă voi v t ma pe el.ă ă

Dup ce el plec , Gülbehar b tu din palme şi aştept până ă ă ă ă când pajii strânser masa. Apoi şezu mult vreme gândindu-se înă ă t cere. În cele din urm trimise o slujnic s-o cheme pe Güzül.ă ă ă

Eski Sarai

Julia nu v zuse în via a ei ceva atât de hidos.ă ţCel c ruia i se spunea Kislar Aghasi era tân r, probabil, nu cuă ă

mult mai în vârst decât ea. Era îmbr cat într-un caftan înflorită ă de m tase, cu un brâu lat în jurul taliei, peste care purta o haină ă de brocart verde ornat cu hermin , cu mâneci lungi atârnândă ă pân la p mânt. Pe degetele mici şi durdulii avea rubine mari, cuă ă care b tea darabana, ner bd tor, în bra ul tronului. În poala luiă ă ă ţ mo ia torcând o pisic alb .ţă ă ă

149

- HAREM -

Toate aceste rafinamente nu reuşeau câtuşi de pu in sţ ă mascheze faptul c era dezgust tor de gras. H lci de gr sime îiă ă ă ă umpleau cutele veşmintelor. Şi apoi fa a lui. Ar ta de parc unţ ă ă sculptor ar fi modelat-o din lut, dup care, dezgustat, i-ar fiă retezat p r ile mai proeminente, l sând-o neted şi neterminat .ă ţ ă ă ă

Julia înv ase câteva cuvinte turceşti în timpul lungii c l toriiăţ ă ă de la Alger şi îl auzise când vorbea r stit unuia dintre str jeriiă ă care-o aduseser . Auzise cuvinte familiare: „ghiaur”, „Beiulă Algerului”, „femeie”.

Kislar Aghasi ar t spre ea: ă ă— Ridic - i v lul.ă ţ ăJulia înv ase de asemenea, în timpul lungului drum pe mare,ăţ

c putea evita noi umilin e dac executa singur ce porunceauă ţ ă ă turcii; era mai bine decât s se lase atins de mâinile loră ă mizerabile. Ridic mâna şi trase deoparte dantela neagr care-iă ă acoperea fa a.ţ

Observ cum chipul lui Kislar Aghasi suferi o transformareă uimitoare. P ru s tresar în jil , de parc ar fi fost înjunghiat peă ă ă ţ ă la spate. R m sese cu gura c scat .ă ă ă ă

S ri în picioare şi tronul se r sturn pe marmur în spatele lui.ă ă ă ă Întinse degetul spre ea şi spuse cu o voce joas :ă

— Lua i-o din fa a mea!ţ ţStr jerii r maser nemişca i, ului i de reac ia lui.ă ă ă ţ ţ ţ— LUA I-O DIN FA A MEA! url el atunci şi disp ru, uşaŢ Ţ ă ă

trântindu-se în urma lui. G rzile o înşf car de bra şi o scoaseră ă ă ţ ă afar .ă

Topkapi Sarai

Kubbealti, Sala Divanului, era centrul Imperiului; în jurul ei se învârtea marea roat a puterii; vorbele ce r sunau aici ajungeauă ă pân în Alger, Grecia sau Ungaria, Crimeea, Persia sau Egipt. Deă optzeci de ani, în marea înc pere de sub turnul de paz al celeiă ă de-a Doua Cur i, sultanii otomani inuser sfat în patru zile aleţ ţ ă s pt mânii, de sâmb t pân mar i, primind jalbe, judecândă ă ă ă ă ţ pricini, întâmpinând soliile str ine, hot rând asupra tuturoră ă problemelor de politic extern şi de stat. Orice afacere,ă ă

150

- COLIN FALCONER -

începând cu cele mai umile dispute între negu tori era tranşatţă ă aici.

În diminea a Divanului o coad lung se întindea, în t cereţ ă ă ă deplin , de-a lungul gr dinilor celei de-a Doua Cur i; erauă ă ţ peti ionarii ce-şi aşteptau rândul pentru a-şi spune p sul în fa aţ ă ţ sultanului. Suleiman, purtând un turban de muselin aib caă ă z pada şi un caftan alb, şedea pe pernele de pe platforma înaltă ă opus uşii, avându-i în dreapta pe marele vizir şi chiar în fa peă ţă guvernatorii Rumeliei şi Anatoliei, ai p r ilor european şiă ţ ă asiatic ale Imperiului. Paşale, agi şi muftii şedeau în ordineaă potrivit rangului de fiecare parte, apoi secretarii şi notariiă aşeza i pe jos, cu pana şi pergamentul gata s înregistrezeţ ă decretele şi sentin ele imperiale.ţ

Numai sultanul avea dreptul de a vorbi. Ceilal i îşi puteau rostiţ p rerile doar dac le erau cerute sau dac în discu ie era oă ă ă ţ problem special , de natur laic sau religioas şi care era deă ă ă ă ă specialitatea lor. Hot rârea sultanului era definitiv .ă ă

Dar se p rea c Suleiman ajunsese s oboseasc sub povaraă ă ă ă grea a obliga iilor puterii sale. Îşi delegase îndatoririle c treţ ă Ibrahim, care prezida acum Divanul în locul s u şi îi prezentaă sultanului hot rârile luate pentru ratificare, de dou ori peă ă s pt mân . În zidul din spatele lui Ibrahim se aranjase o mică ă ă ă ferestruic acoperit cu dantel prin care sultanul putea urm riă ă ă ă lucr rile Divanului oricând dorea, dar Ibrahim ştia c rareori seă ă întâmpla astfel.

În tot acest timp Ibrahim fusese preocupat de schimb rile peă care le observase la Suleiman. P reau schimb ri prea adânci şiă ă prea rapide. Cucerise Rhodosul şi Belgradul şi zdrobise pe unguri şi pe regele lor la Mohács. Realizase ceea ce nu reuşise tat l s uă ă şi nici chiar legendarul Mehmet Fatih, şi m re ia lui fuseseă ţ demonstrat . Dar de la ultima expedi ie contra Vienei, sultanulă ţ p rea ab tut, dezinteresat.ă ă

Aici era mâna vr jitoarei, gândi Ibrahim.ă

În acea diminea peti ionarii trebuir s aştepte, c ci Ibrahimţă ţ ă ă ă dezb tea împreun cu generalii s i subiectul campaniei deă ă ă r zboi din acea var . Ibrahim îi permise muftiului s vorbească ă ă ă primul.

151

- HAREM -

— Mai devreme sau mai târziu, sultanul trebuie s se ocupeă de şahul Persiei, Tamasp, care şi-a permis s ad postească ă ă ereticii Shi’a şi s ne atace hotarele cu bande de c l re i. Asta eă ă ă ţ o jignire la adresa Islamului. E de datoria sultanului s -l aduc laă ă supunere!

Ibrahim îşi înclin capul cu deferen în fa a judec toruluiă ţă ţ ă islamic, deşi, dac ar fi fost dup el, ar fi preferat s înfig eastaă ă ă ă ţ şarlatanului într-o epuş , deasupra Por ii Fericirii. Se adresţ ă ţ ă celorlalte c petenii.ă

— Într-adev r, muftiul are dreptate. Şahul este o jignire laă adresa lui Allah şi a sultanului. Dar oare e nevoie de un tun ca să zdrobim un ân ar? Chiar dac şahul Tamasp a ofensat Islamul,ţ ţ ă cea mai mare ofrand pe care i-am putea-o aduce lui Allah ar fiă cucerirea M rului Verde.ă

Era o referire la Roma. Într-adev r, fiecare sultan, înainte de aă accede la tronul Osmanlâilor, era întrebat în mod tradi ional deţ Aga ienicerilor: „Po i muşca din M rul Verde?”, ceea ce însemnaţ ă „Po i s cucereşti Roma?”ţ ă

Ibrahim f cu o pauz pentru ca vorbele sale s -şi fac efectul.ă ă ă ă— Nu este oare cea mai mare amenin are a noastr omulţ ă

care-şi spune Sfântul Împ rat Roman? Acum are probleme înă flancul de miaz zi cu Francisc; ereticul creştin Luther incit laă ă r scoal împotriva Papei, în Germania; chiar nobilii lui Carol suntă ă angaja i în dispute personale. Momentul de a-l lovi este atunciţ când duşmanul e sl bit. Zidurile Vienei sunt gata s se d râme şiă ă ă dup aceea întreaga creştin tate va tremura la apropiereaă ă noastr .ă

Se întoarse c tre Aga ienicerilor.ă — Ce spui, Ahmed?Aga se gândi cu grij . S nu uit m Rhodosul.ă ă ă— Cât vreme cazanul ne e plin, St pâne, vom mânca.ă ă

Oamenii mei sunt ner bd tori şi aşteapt ocazia de a-şiă ă ă însângera din nou s biile.ă

Ibrahim se întoarse c tre celelalte c petenii. Mahmud, Agaă ă spahiilor, şi Çehangir, guvernatorul Rumeliei, pledar amândoiă pentru Viena.

152

- COLIN FALCONER -

— Cu ereticul Tamasp putem rezolva în timpul liber, ad ugă ă Çehangir. Dar Frederick este acum cel mai sl bit. S lovim şi să ă ă aducem Viena la picioarele padişahului nostru!

Ibrahim zâmbi. Trecuser şase ani de la ultima mare victorie.ă Nici un imperiu nu putea rezista inert. Spahiii ştiau bine asta; îndat ce un b rbat coboar de pe cal muşchii încep s i seă ă ă ă înmoaie. Poate c însuşi Suleiman, pe lungul drum c tre Viena,ă ă se va reg si pe sine şi va uita de femeia care-l f cea slab.ă ă

— Atunci e hot rât, spuse Ibrahim. Sultanul merge spre Viena.ă

35

Eski Sarai

Prima dat când c lcase aici fusese aproape paralizat deă ă ă groaz şi ruşine. Nu şi-ar fi putut imagina un asemenea loc niciă într-o mie de ani. Julia nu-şi putea aminti s fi fost vreodat goală ă ă în afara b ii personale şi chiar atunci se sim ea vinovat , lipsită ţ ă ă de haine. Dar aici, în palatul p gânilor, femeile p reau s seă ă ă simt foarte bine astfel.ă

Îi luaser hainele şi o duseser cu for a la baie — Maestraă ă ţ B ilor se strâmbase cu dezgust la mirosul hainelor ei — şi apoiă fusese silit s suporte cea mai umilitoare opera ie pe care şi-ară ă ţ fi putut-o imagina o femeie creştin . O r seser complet, îiă ă ă smulseser p rul de la subsuori, din n ri, din urechi, şi apoi…ă ă ă chiar şi acum închidea ochii când se gândea. Nu existau cuvinte pentru ce sim ise. O ruşinaser complet, şi ştia c acum nu s-arţ ă ă mai putea întoarce niciodat . Niciodat nu s-ar putea întoarce laă ă Serenissima şi s -şi priveasc tat l şi so ul în ochi. Ei şi-ar daă ă ă ţ seama. Dumnezeu ar şti. Era pâng rit şi f cut de ruşine.ă ă ă ă

Se sim ea complet amor it . Nu credea c exista ceva mai r uţ ţ ă ă ă ce i-ar putea face.

Ritualul îmb ierii reînnoi chinul. În fiecare zi era silit s vină ă ă ă aici, s se dezbrace în fa a altor femei, s se spele şi s se laseă ţ ă ă pe mâna acestor gediçli negre. Încerca s evite privirile celorlalteă femei, s pretind c nu e acolo, şi nu pricepea râsetele şiă ă ă şoaptele r ut cioase din spatele ei, deşi fu mirat s -şi deaă ă ă ă

153

- HAREM -

seama c le în elegea foarte bine. În ultimele s pt mâni leă ţ ă ă înv ase limba foarte repede.ăţ

Îşi scoase iute c maşa de baie şi alunec în ap . Pe margineaă ă ă b ii dou femei, una cu nasul ca de şoim şi pielea de culoareaă ă alunei, cealalt ca alabastrul şi cu un uimitor p r negru-alb strui,ă ă ă se examinau reciproc, c utând p r. C utarea deveni extrem deă ă ă intim , şi Julia ştiu c ar trebui s -şi întoarc privirea, dar oă ă ă ă fascina ie teribil o f cu s priveasc mai departe.ţ ă ă ă ă

Cu un gest degajat, fata cu pielea de culoarea alunei îi dep rt picioarele celeilalte, şi degetele ei urm rir o linie peă ă ă ă pântecele acesteia, apoi pân la buzele cr p turii, pe care leă ă ă desf cu uşor. Julia o auzi pe cealalt r suflând greu şi şoptind ună ă ă alint pe care nu-l în elese. Egipteanca se d du mai aproape şiţ ă începu s -şi mişte încet degetul mijlociu, iar Julia pricepu că ă degetul ei era acum în untrul celeilalte fete.ă

Corpo di Dio! Înc un ultragiu, înc o imagine a Iadului! Celeă ă dou fete o auziser şi mica egipteanc se întoarse spre ea,ă ă ă zâmbind batjocoritor. Fata cu pielea alb îşi l sase capul peă ă spate şi p rul ei îngrijit mângâia acum marginea de marmur aă ă b ii. Apoi gemu şi îşi ridic fundul de pe marmur , mutându-şiă ă ă bazinul mai aproape de degetele celeilalte.

Julia îşi mut privirea, n ucit . Şi se trezi în fa a celor maiă ă ă ţ negri şi mai adânci ochi pe care-i v zuse vreodat .ă ă

— Tu eşti ghiaura? zise femeia.Julia încuviin . Ghiaur, înv ase, însemna creştin. Sim i cumţă ăţ ţ

obrajii îi ardeau şi îşi arunc pu in ap pe fa . Era ca ună ţ ă ă ţă coşmar mereu înnoit, groaznic, f r sfârşit.ă ă

— Nu- i fie team , vorbi femeia. ţ ăÎn vocea ei era o c ldur pe care Julia o g si încurajatoare.ă ă ă— Ce fac acelea? Şopti Julia. Fata ridic din umeri.ă— Îşi uşureaz tensiunile plictiselii. De ce nu? Nu e nici ună

b rbat care s-o fac pentru ele. ă ăJulia privi la paznicii negri şi se mir , dar nu spuse nimic. Dejaă

se sim ea proast şi neştiutoare.ţ ă— Cum te cheam ? întreb fata.ă ă— Julia.

154

- COLIN FALCONER -

— Eu sunt Sirhane, continu fata. Sunt din Siria. Tata m-aă vândut pentru tribut.

— Tribut? — Un fel de tax . Oamenii sultanului vin la fiecare câ iva ani şiă ţ

iau cei mai buni b ie i şi fete pentru serviciul sultanului.ă ţ— Îmi pare r u. ăSirhane se strâmb .ă— Pentru ce? Îmi doream s vin. Ştii ce-aş fi f cut acum, dacă ă ă

n-aş fi aici întins în baie? Culegeam bumbac! Tu ce-ai alege?ăJulia nu r spunse.ă— Spune-mi, rosti ea, toate femeile astea apar in sultanului?ţ

Sunt toate so iile sale?ţSirhane râse încântat .ă— Desigur c nu! El are dou cadâne, şi una din ele esteă ă

departe, la Manisa. R mâne doar Hürrem, şi ea îmb trâneşte,ă ă aşa ca exist speran e şi pentru noi, restul.ă ţ

— Nu în eleg. Vorbeşte mai rar.ţSirhane veni mai aproape şi, spre groaza Juliei, îşi puse bra ulţ

în jurul ei.— O s ai nevoie de cineva care s aib grij de tine. Nu ştiiă ă ă ă

nimic, ghiauro?— Nu vreau decât s m întorc acas , murmur Julia.ă ă ă ă— Ai un so ?ţ— Da.— E un amant bun?Julia nu în elese cuvântul amant, şi daca l-ar fi în eles, tot n-arţ ţ

fi ştiut ce înseamn . Aşa încât r spunse:ă ă— E un om b trân.ă— Atunci de ce s mai verşi lacrimi, ghiauro? Dac soarta î iă ă ţ

va fi favorabil , poate c-o s ai cel mai bun so din lume. Peă ă ţ însuşi Suleiman!

— Sunt deja c s torit .ă ă ăSirhane hohoti din nou.— Oh, ghiauro, ai atâtea de înv at!ăţJulia ştia instinctiv c g sise o prieten , şi trupul începu s -iă ă ă ă

tremure necontrolat. Tot ce-şi dorea era cineva care s aib grijă ă ă de ea din nou, s -i explice ce se întâmpl , s-o ajute, s-oă ă mângâie. Îşi culc fruntea pe um rul Sirhanei. Aceasta oă ă

155

- HAREM -

îmbr iş şi Julia sim i c ldura şi moliciunea corpului prin ap şiăţ ă ţ ă ă mirosul care îi aminti de mama ei, un miros vechi şi tainic. Întinse un bra şov itor pe dup gâtul Sirhanei şi plânse, dar înţ ă ă minte avea numai imaginea duhovnicului ei de la Santa Maria dei Mitacoli, şi ştiu c se îndep rtase şi mai mult de Vene ia şi deă ă ţ Dumnezeu.

Kislar Aghasi st tea lâng fereastra mascat cu dantel şiă ă ă ă supraveghea hammamul, suspinând.

„Mai bine aş fi rupt în buc i, gândi el. Mai bine m-ar fiăţ str puns cu fiare înroşite, mai bine m-ar fi şfichiuit cu biciul cuă vârfuri de fier, decât s -mi fac asta. Dac aş fi avut curajul, maiă ă ă bine îmi puneam cap t vie ii cu mult timp în urm . Ce Diavol înă ţ ă toate iadurile ar fi putut imagina o tortur mai rafinat decâtă ă aceea de a lipsi un b rbat de toate mijloacele de a iubi o femeie,ă dar a-i l sa totuşi dorin a, puternic şi aprig , ca în tinere e."ă ţ ă ă ţ

Lumina c dea din sutele de ferestre rotunde din cupola înalt ,ă ă boltit . Înc perea era înv luit într-un amestec ce os de lumină ă ă ă ţ ă galben , aburi şi r sufl rile a sute de femei. Acestea se întindeauă ă ă pe sofale de marmur înc lzit sau pe marginea bazinelor,ă ă ă piept nându-şi p rul unele altora, goale, cu excep ia c m şiloră ă ţ ă ă sub iri, de baie; sau alunecau dezbr cate în bazine, turnându-şiţ ă ap peste sâni, plutind languroase în fluidul cald şi limpede,ă râzând şi flec rind sau cântând.ă

V zu silueta Juliei alunecând printre norii de abur şi intrând înă baie, v zu apoi o alt fat venind c tre ea şi îmbr işând-o.ă ă ă ă ăţ

Degetele lui se încleştar în jurul barelor de fier ce protejauă fereastra, într-un acces de frustrare.

Mai bine era mort.Şi acum, vene ianca asta.ţ

Suleiman examin copilul în lumina pâlpâitoare a lumân rii.ă ă Atât de sub ire şi palid. Întinse mâna şov ind şi atinse spateleţ ă copilului, sim ind umfl tura grotesc a şirei spin rii. Îşi plimbţ ă ă ă ă degetele de-a lungul picioarelor sub iri ca eava unei archebuze.ţ ţ

Hürrem îl urm rea surprins . Niciodat nu le acordase aten ieă ă ă ţ celorlal i copii ai ei, ca sugari. Şi totuşi venea des, ar tând oţ ă

156

- COLIN FALCONER -

mare preocupare pentru fiul diform şi urât pe care-l n scuse deă data asta.

— M nânc ? o întreb el.ă ă ă— Doicile spun c nu prea are poft , nu o s reziste. Ele spună ă ă

c n-o s tr iasc .ă ă ă ăSuleiman încuviin şi-şi întoarse aten ia c tre micul Çehangir.ţă ţ ă— Trebuie s -l iei şi s -l legeni în fiecare zi. O s -i fac bine.ă ă ă ăHürrem c sc gura de mirare. ă ă— Bine, St pâne.ăN-avea chef s fac nimic pentru micul monstru.ă ăNaşterea aproape c o omorâse. Nu credea c o s uiteă ă ă

vreodat durerea.ăSuleiman se îndep rt şi c ut în buzunar un pumn deă ă ă ă

monede de aur. I le d du doicii.ă— Ai grij de fiul meu, spuse el. ăApoi ieşi cu Hürrem din camer .ăCând fur singuri, Hürrem îl ajut s -şi scoat turbanul şi-iă ă ă ă

strânse capul la pieptul ei. El îşi afund fa a între sânii ei şiă ţ începu s -i desfac nasturii de perle ai c m şii. Hürrem îl l s s-ă ă ă ă ă ăo ia şi s se cheltuiasc în ea. Apoi st tur întinşi pe divan,ă ă ă ă coapsele ei fiind încol cite în jurul lui, iar capul lui sprijinindu-seă pe sânii ei.

— Faci dragoste ca un leu, şopti ea.— Ce te-ai face f r minciunile tale, rusoaic mic ?ă ă ă ă— St pânul meu e preocupat?ă— Probleme de Divan, r spunse el.ă— Vrei s vorbim?ăÎntotdeauna era astfel. Întâi, alinarea din trupul ei; apoi

despov rarea min ii, de asemenea. La început Hürrem fuseseă ţ amuzat s -şi concentreze gândirea asupra problemelor deă ă politic şi putere care-l fr mântau. Era pl cut s -şi exersezeă ă ă ă inteligen a şi cu altceva decât bârfele din Harem şi micileţ probleme iscate de rutina zilnic a hammamului şi buc t riilor.ă ă ă Suleiman p rea mereu încântat de r spunsurile ei, şi cu timpulă ă ea ajunsese s în eleag c mintea ei era mai ager decât a luiă ţ ă ă ă — desigur, p strase descoperirea pentru sine. Dar acum joculă devenise altceva: era îns şi mânuirea puterii. Fiindc Suleiman îiă ă

157

- HAREM -

spunea cu încredere problemele sale, asta îi d dea putereă asupra lui. Şi asupra lui Ibrahim.

Suleiman oft .ă— E prim var . În fiecare prim var e la fel. C peteniile mă ă ă ă ă ă

preseaz , vor alt campanie. Vor s merg iar şi spre nord,ă ă ă ă împotriva Vienei.

— Şi Ibrahim ce spune, St pâne?ă— Ibrahim vorbeşte mai tare ca to i.ţ— E dornic de glorie. Pentru Islam, desigur. Suleiman surâse.— Da mic rosselano, ă desigur. — Şi totuşi m întreb dac e în elept.ă ă ţ— Explic -mi.ă— E cale lung pân la Viena. Probabil, prea departe pentru aă ă

conduce o armat , fie ea şi otoman . Dac trebuie s ieşi pe oă ă ă ă uş , trebuie s ştii şi cum vei intra la loc.ă ă

— Adev rata int e Frederick. Sau poate însuşi împ ratul.ă ţ ă ă— Carol nu va veni! De ce s rişte totul împotriva celei maiă

mari armate din lume? Va g si o scuz ca s întârzie. Nu-l veiă ă ă g si la Viena. Când te vei retrage pentru iernat, Frederick î i vaă ţ lua oraşul înapoi şi totul va fi ca înainte. Nu te vei alege decât cu o lung m rş luire prin noroi.ă ă ă

— Nu pot potoli foamea ienicerilor înc o iarn .ă ă— Mi-ai spus c perşii ne h r uiesc grani a de est, c ne-auă ă ţ ţ ă

ucis muftiul. Trimite-i atunci în Asia. Poate c l-am sluji mai bineă pe Allah ap rându-i judec torii.ă ă

— Perşii! Nu-s decât nişte muşte bâzâind pe la botul unui leu. Ar fi destul o lovitur de coad ca s -i strivim.ă ă ă

— Poate c Allah vrea s fim alung torii lui de muşte, chiară ă ă dac e aşa de pu in glorie în treaba asta.ă ţ ă

Suleiman râse în hohote.— Ce n-aş da s v v d înfruntându-v , tu şi cu Ibrahim!ă ă ă ăHürrem îi lu capul în mâini, sim ind cum îi bate pulsul laă ţ

tâmple. Asta e tot ce am, gândi. Când acest puls se opreşte, via a mea se opreşte şi ea. Pân când voi g si s scap deţ ă ă ă amenin area numit Mustafa, trebuie s încerc s te p zesc deţ ă ă ă ă orice r u.ă

— Nu te duce, St pâne.ă

158

- COLIN FALCONER -

— S nu m duc?ă ă— Las -l pe Ibrahim s se înhame la asta. Las -l pe el s -lă ă ă ă

fug reasc pe Frederick prin glodurile Austriei!ă ă— Imposibil! Dac oastea mea pleac la lupt , eu trebui s fiuă ă ă ă

în fruntea ei. Aşa e regula. Ienicerii asta aşteapt .ă— Regula! Dac nu e regula ta, ce conteaz ?ă ă— Nu pot.— Iubeşti r zboiul atât de mult’?ă— Ştii bine c nu.ă— Atunci de ce?— E datoria mea, Hürrem.— Datoria a f cut din Regele Regilor un sclav!ăSuleiman îşi smuci capul, cu fa a înroşit brusc de furie.ţ ă— Destul!Hürrem îşi prinse fa a în palme şi îşi muşc buza de ciud . Seţ ă ă

blestem în gând. Ar fi trebuit s se descurce mai bine, nu s -lă ă ă înfurie. Viespea e atras de miere, nu de o et.ă ţ

— St pâne, n-am vrut s te jignesc.ă ă— Locul sultanului Osmanlâilor a fost întotdeauna lângă

oastea sa.— E numai pentru c te iubesc atât de mult, St pâne. Verileă ă

sunt atât de lungi f r tine. Şi mi-e atât de team c într-o iarnă ă ă ă ă nu te vei mai întoarce… nu fi sup rat pe mine.ă

Suleiman îşi mut mâna dinspre talia ei spre sâni.ă— Destul cu politica, şopti el. M voi ocupa de ea în timpulă

liber. Acum te vreau iar şi.ăEa îşi puse bra ele dup gâtul lui şi zâmbi.ţ ă— Eşti cu adev rat un leu! şopti ea.ăEl îi sim i coapsele calde încol cindu-se în jurul mijlocului s u,ţ ă ă

tr gându-l c tre ea. Norocos fiu al lui Selim! îşi spuse. S g seştiă ă ă ă atât de multe într-o singur femeie!ă

Mâine va hot rî poate unde va lovi data viitoare. Acum însă ă arma sa îşi g sise o int mult mai prietenoas .ă ţ ă ă

Da, ca un leu! Oh, norocos fiu al lui Selim!

Eski Sarai

159

- HAREM -

Fetele din Harem locuiau într-un singur dormitor situat lâng oă curte pietruit . Saltelele erau inute în dulapul de perete înă ţ cursul zilei şi întinse pe platforme în l ate pentru somnul fetelor.ă ţ Numai o iqbal avea dreptul la un iatac separat.

Julia se întinse pe saltea, în bezn , încercând s -şi alungeă ă amintirile zilei, dar somnul nu veni. Dac dormitorul ar fi fost înă vârful zidurilor, s-ar fi aruncat bucuroas pe fereastr . Bestiileă ă astea o pâng riser total. Nu era decât un animal în ochii lor.ă ă

Nu c ar fi înl n uit-o ca sclav a unui om, şi poporul ei f ceaă ă ţ ă ă la fel, îşi spuse, în alt mod. Dar s-ar fi aşteptat ca totul s se facă ă mai ferit, astfel încât chiar dac trebuia s fie una din multele-iă ă neveste, s nu trebuiasc s umble goal în fa a altor b rba i.ă ă ă ă ţ ă ţ

Îşi aduse genunchii la piept, chinuit de gânduri negre.ă Niciodat nu-şi închipuise c Haremul ar ta astfel; nici o mie deă ă ă coşmare nu f ceau cât realitatea.ă

St tu treaz pân târziu în noapte, prea trist ca s plâng ,ă ă ă ă ă ă prea distrus ca s poat dormi. Nu se gândi la rug ciuni şi laă ă ă ă Dumnezeul creştin. Nu-i erau de nici un ajutor în acest palat.

36

Pera

Cartierul în care bailo — ambasadorul Vene iei — şi ceilal iţ ţ negustori vene ieni îşi construiser palatele avea vedere spreţ ă sud, c tre oraş şi Topkapi Sarai. Suburbia era denumit , cuă ă modestia tipic vene ienilor, ă ţ Comunita Magnifica.

Ludovici avea un mic palat aici, cu o teras de marmur dândă ă în mod pl cut spre mare. De aici putea vedea navele trecând deă Promontoriul Seraglio spre Marmara Deniz, înc rcate cu grâneă turceşti, sclavi nubieni, cai arabi şi mirodenii orientale, cerute în Vene ia, şi pe care se sprijinea averea lui dobândit de cândţ ă p r sise La Serenissima.ă ă

Ca bastard, Curtea Vene iei îi era închis . Pe când prietenii s iţ ă ă îmbr cau robele negre de togati, el plec spre Pera, coloniaă ă str in de lâng Istanbul, şi se stabili acolo ca negu tor. Nefiindă ă ă ţă

160

- COLIN FALCONER -

atras în mod special nici de actualele sale gazde, nici de poporul din care venea, înv ase repede s -i manipuleze pentru propriulăţ ă s u folos.ă

Tat l s u îl ajutase, desigur. Signor Gambetto apreciaseă ă hot rârea lui Ludovici de a pleca din Vene ia, unde prezen a saă ţ ţ în calitate de togati i-ar fi provocat multe nepl ceri. Aşa că ă echinii lui Gambetto porniser afacerea; iar perspicacitatea luiţ ă

Ludovici o m rise.ăLa început fusese greu. Nego ul cu mirodenii şi piper eraţ

dominat de marile familii din Vene ia şi Genova. Ludovici în eleseţ ţ în curând c cele mai mari profituri se puteau ob ine dină ţ contrabanda cu grâu.

Suleiman stabilise restric ii severe la exportul grâului turcesc,ţ ducând o politic strict de p strare a pre ului. Dar Ludoviciă ă ă ţ descoperise c un om inventiv putea g si o cale care să ă ă ocoleasc aceste restric ii, dac poseda pu in îndr zneal şiă ţ ă ţ ă ă ă pu in imagina ie. Închiriase o flot de caravele greceşti care sţ ă ţ ă ă încarce grâul din porturile de la Marea Neagr şi s -l transporteă ă în coloniile vene iene din Creta şi Corfu. Evitarea controalelorţ turceşti în Bosfor se rezuma la a şti ce mâini trebuiau unse în Palatul Topkapi.

Cei din Comunitá Magnifica înc priveau cu ochi reci, dar aiciă nu conta. Putea face afaceri f r patronajul lor şi succesul lui nuă ă depindea de o c s torie bun . Îşi strânsese chiar un mic harem. ă ă ă

Stând pe teras şi sorbindu-şi vinul de Cipru, se sim eaă ţ satisf cut de via a sa. Avea bani, avea un palat frumos şi, maiă ţ ales, avea mijloace de a-şi flutura succesul în fa a restuluiţ comunit ii.ăţ

Tot ce-i lipsea era un prieten.Unul din eunucii s i — bietul nenorocit fusese castrat într-oă

tab r de sclavi de pe Nil, şi era aproape imposibil s g seşti ună ă ă ă tân r care s fi sc pat de cu it — ap ru pe teras . Îl numeauă ă ă ţ ă ă Hyacinth — to i eunucii ştia îşi luaser nume de flori — şi era caţ ă ă to i ceilal i: obez, lipsit de barb , cu vocea tremurat .ţ ţ ă ă

— Cineva vrea s te vad , Excelen .ă ă ţă— Cine e?— Spune c e un vechi prieten, spuse Hyacinth, dar chipul şiă

tonul vocii îi tr dau nedumerirea.ă

161

- HAREM -

— Şi nu şi-a spus numele?Hyacinth scutur din cap. Ludovici era intrigat. Un vechiă

prieten, cumva nou sosit de la Vene ia? Înc o obliga ie deţ ă ţ îndurat.

— Condu-l aici, oft Ludovici.ăS-ar fi aşteptat îns la orice, în afara imaginii care-i fu în fa aă ţ

ochilor câteva clipe mai târziu. B rbatul purta o mantie deă m tase neagr , cu gluga l sat pe fa . Ludovici observ c peă ă ă ă ţă ă ă dedesubt avea un caftan de m tase şi cizme de piele moale.ă Precis nu era vene ian.ţ

Ludovici se ridic alarmat. ă— Cine eşti?Omul îşi trase gluga. Ludovici se holb la el. Era greu de spusă

dac era maur sau nubian. Fa a îi era atât de desfigurat deă ţ ă cicatricea care îi traversa nasul şi ochiul drept, încât nu-i putea distinge bine tr s turile. De asemenea, era oribil de gras, caă ă Hyacinth. Capul îi era ras, potrivit pentru portul unui turban. Ludovici în elese imediat c era un eunuc.ţ ă

Dar, un vechi prieten?— Salut, Ludovici, spuse omul.— Ne cunoaştem?Rezerva ini ial a lui Ludovici se schimbase în curiozitate şiţ ă

repulsie. Omul acesta era în mod clar un sclav. Cum ajunsese aici? Şi cum de-i ştia numele?

— Cine eşti? repet Ludovici.ă— Sunt Kislar Aghasi-ul Sultanului Suleiman.Kislar Aghasi! Paznicul Fericirii — C petenia Fetelor! Una dină

cele mai puternice creaturi din Haremul sultanului! Ludovici se holb la el, prea uluit ca s mai poat vorbi.ă ă ă

— Nu m recunoşti?ăLudovici îl privi mult timp. Când în elegerea veni, se pr buşiţ ă

pe spate pe divan, f r grai. Sim i un nod în gât, de parc ar fiă ă ţ ă înghi it un bolovan.ţ

— Abbas, spuse în cele din urm , încet.ă

Camlica

162

- COLIN FALCONER -

Suleiman îşi struni calul şi privi şoimul ce plutea la în l imeă ţ prin curen ii de aer, aşteptându-şi prada. Pentru o clip , râvni laţ ă libertatea p s rii. Apoi îşi aduse aminte c şoimul era obligată ă ă prin dresur şi chiar prin natura sa s se întoarc la bra ulă ă ă ţ înm nuşat, la gluga de piele şi la cuşc , la sfârşitul fiec reiă ă ă vân tori. Dar deocamdat pas rea era liber , asemeni lui însuşi,ă ă ă ă când se afla aici la vân toare, sau cu Hürrem. Liber s simtă ă ă vântul, s se înal e cu el deasupra p mântului.ă ţ ă

Ibrahim îşi mân calul încet prin iarba înalt , ca s sperieă ă ă prada. Suleiman observ cum şoimul îşi strânge aripile în c dere,ă ă apoi cum se redreseaz .ă

Ochiul s u galben îşi z ri prada, izbucnind în fa a copiteloră ă ţ calului, la o sut de picioare sub el, şi deodat şoimul se n pustiă ă ă în picaj. Suleiman îi urm ri c derea, fulgerând în spinareaă ă iepurelui ca o sabie de c l u, înşf cându-l cu ghearele ascu ite;ă ă ă ţ iepurele se zb tu câteva clipe, apoi r mase nemişcat. Pas reaă ă ă b tu din aripile mari şi apoi se linişti al turi de victim . Suleimană ă ă z ri pic turi roşii împr ştiate pe blana alb , în jurul ghearelor.ă ă ă ă

Pajii alergar înainte, strigând încânta i.ă ţSuleiman era întotdeauna uimit c femelele de şoim erau maiă

bune la acest dans al mor ii, mai mari şi mai puternice decâtţ masculii, preferate mereu de dresori. Atât de diferit de lumea oamenilor.

Ibrahim se întoarse râzând, cu şoimul aşezat pe bra ul stângţ înm nuşat, având tras pe cap gluga mic de piele. În spateleă ă ă lui, pajii purtau trofeele zilei: o duzin de iepuri atârna i pe oă ţ pr jin şi un m nunchi de fazani.ă ă ă

— O zi reuşit , strig Ibrahim.ă ă— Soarele e jos, zise Suleiman. Ar trebui s ne întoarcem laă

caic.Ibrahim îşi îmboldi calul la pas, venind din dreapta lui.— De mult timp n-am mai vânat împreun , St pâne.ă ă— Prea mult timp, Ibrahim. Ar trebui s avem mai multeă

asemenea zile în vara asta.Ibrahim nu-i r spunse direct.ă— Aş vrea s trebuiasc s aştept m o var ca asta, spuse înă ă ă ă ă

cele din urm . Divanul a recomandat o alt campanie împotrivaă ă regelui Spaniei.

163

- HAREM -

Regele Spaniei, gândi Suleiman, amuzat. Era termenul batjocoritor folosit de Ibrahim pentru împ ratul Roman, Carol,ă fratele lui Frederick.

— Acum doi ani am asediat Viena. Frederick n-a ap rut. Şi niciă fratele s u. La ce-ar folosi s mergem iar şi în nord?ă ă ă

— Am fost inu i în loc de ploi neaşteptate. Dac am fi avutţ ţ ă tunurile în fa a zidurilor atunci…ţ

— Dac lu m Viena, cum o vom p stra? Înainte de a intra pe oă ă ă uş , trebuie s ştii cum vei mai putea ieşi pe ea. ă ă

Ibrahim încuviin . Asta nu sunase ca un gând al lui Suleiman,ţă ci ca o cuvântare preg tit . Suleiman nu era preocupat deă ă tactic , el îşi vedea doar datoria.ă

— Trebuie s ieşim din nou pe câmpul de lupt . Este datoriaă ă noastr fa de Islam.ă ţă

Suleiman zâmbi pentru prima oar .ă— Ah da. Uitasem ce bun musulman eşti, Ibrahim. Ibrahim se st pâni la auzul vorbelor, chiar dac Suleimană ă

inten ionase doar s -l ironizeze.ţ ă— Nu putem ine ienicerii în oraş înc o var , St pâne, spuseţ ă ă ă

el, încercând s -şi ascund iritarea din voce. Devin ner bd toriă ă ă ă s se bat .ă ă

— Poate ar trebui s privim în alt direc ie.ă ă ţ— Şahul Tamasp?— Sifavizii încearc s molipseasc cu erezia Shi’a Califatulă ă ă

Abbasid. Avem veşti c unii dintre muftiii noştri au fost ucişi.ă Tamasp îi g zduieşte pe rebeli. Trebuie sa-i d m o lec ie.ă ă ţ

— Şahul Tamasp e o amenin are minor . Îl putem zdrobi înţ ă timpul liber.

Suleiman îşi privi prietenul cu seriozitate. — Visezi la glorie atât de mult, Ibrahim, încât ui i c uneoriţ ă

datoria noastr poate s însemne şi strivirea parazi ilor.ă ă ţIbrahim accept reproşul, dar în sine sim i o furie crescând .ă ţ ă

Era furios c -i permisese min ii încete a lui Suleiman să ţ ă marcheze puncte împotriva sa. Cineva îl antrenase pentru asta.

— Carol este Împ ratul Roman, duşmanul declarat al credin eiă ţ noastre. În acest moment are diferende cu Roma şi cu Luther şi este în r zboi cu Francisc. Nu poate fi ocazie mai bun de atac.ă ă

164

- COLIN FALCONER -

— Dac lu m Viena şi Carol nu e acolo, ce-am câştigat? Ună ă avanpost îndep rtat pe care-l poate recuceri imediat după ă retragerea noastr . Tamasp e o primejdie mult mai apropiat .ă ă

Şoimul de pe bra ul lui Ibrahim n-avea astâmp r. B tu dinţ ă ă aripi şi Ibrahim îl mângâie uşor ca sa-l linişteasc . Ştia ce seă întâmplase, desigur. Era Hürrem. Se b gase iar şi, şoptindu-şiă ă prostiile în urechea lui Suleiman. Între ei se ridica acum o barier . Vorba elegant a lui Suleiman fusese de curând înlocuită ă ă cu altceva.

— Dac lu m Viena, M rul Verde e la cheremul nostru. Vomă ă ă sc pa în sfârşit de Carol.ă

Suleiman t cu. Mireasma pinilor se întindea peste tot, o dată ă cu asfin itul. Cetina de pini forma o p tur moale sub copiteleţ ă ă cailor, amortizând zgomotele. Printre copaci Ibrahim putea z riă argintul Bosforului devenind roz şi, undeva, silueta cor bieiă imperiale.

— Hot r şte tu atunci, Ibrahim. Tu vei fi în fruntea ienicerilor.ă ă— Ca vizir al t u, desigur. Dar sultanul…ă— Nu, Ibrahim. De data asta nu voi fi cu tine. Anul acesta tu

vei conduce oştile mele. Sunt multe de f cut la Istanbul. Eu voiă r mâne aici.ă

Ibrahim îşi struni calul, uluit. Suleiman nu-l lu în seam .ă ă— St pâne! Ibrahim îşi îmboldi calul din nou. St pâne!ă ăOchii blânzi, c prui ai lui Suleiman erau umbri i. Ştie că ţ ă

greşeşte, gândi Ibrahim. Îmi ofer binecuvântarea, dar ştie că ă greşeşte.

— Nu se poate, St pâne.ă— Nu eu sunt sultanul? Regele Regilor nu poate face cum

doreşte?— Locul t u este în fruntea oştilor!ă— Locul meu este oriunde aleg eu s fie.ă— Ienicerii îşi trag avântul de la tine. Dac nu eşti cu ei, înă

fruntea lor…— Sunt ostaşii mei. Trebuie s -mi execute poruncile.ă— Nici un sultan …— Sultanul hot r şte tradi iile. El nu le urmeaz , ca un sclav.ă ă ţ ă— Vei pierde supunerea lor.

165

- HAREM -

Suleiman se întinse şi apuc frâul arm sarului lui Ibrahim. Îlă ă trase c tre al s u şi se aplec în şa, apropiindu-şi fa a la ună ă ă ţ deget de chipul lui Ibrahim. Acesta îi sim i r suflarea fierbinte.ţ ă

— Ibrahim, eşti prietenul şi vizirul meu. Am avut destule r zboaie. Ia-mi aceast povar . Ia oştile mele. Struneşte-le. Eleă ă ă nu vor decât sânge. F -le s se t v leasc în el. Eu am avută ă ă ă ă destul.

— Nu trebuie s faci asta. Şopti Ibrahim.ă— Am hot rât. Suleiman se îndrept în şa şi îşi puse mâna peă ă

um rul lui Ibrahim. M încred în tine ca în nimeni altul. Eştiă ă fratele meu. F asta pentru mine.ă

C l ri mai departe, printre copaci, înspre ap . Oh, pe Allah,ă ă ă gândi Ibrahim. Vorbeşte cât se poate de serios.

Pera

Pân şi vocea i se schimbase, reflect Ludovici. Nimic nuă ă r m sese din tinere ea ştiut ; chiar şi culoarea pielii era alta. Eraă ă ţ ă mai palid , mai cenuşie, boln vicioas . Vitalitatea şi pasiunea deă ă ă alt dat fuseser înlocuite de letargia obezit ii; tr s turile fineă ă ă ăţ ă ă fuseser distruse de linia cicatricei; lumina ce-i str lucea cândvaă ă în ochi se stinsese. Era Abbas, şi totuşi nu era el.

Abbas nu-i c ut privirea. Se uita la apele înspumate aleă ă Cornului şi vocea îi devenise r guşit de emo ia amintirilor.ă ă ţ

— Trebuia s iau aminte, Ludovici. Tu ai încercat s mă ă ă avertizezi.

— N-am ştiut ce s-a întâmplat cu tine. Nimeni n-a ştiut vreodat .ă

— Ce ştii de tat l meu?ăDe data asta Ludovici fu cel care-şi plec ochii.ă— A fost dizgra iat. Gonzaga l-a acuzat în fa a Consiliului deţ ţ

be ii repetate. A fost înl turat din func ia de Comandant General.ţ ă ţ Cred c acum slujeşte în armat , la Napoli. Ludovici cl tin dină ă ă ă cap, neputând spune totul dintr-o dat . Abbas, n-am ştiut.ă Nimeni nu ştia unde ai plecat. Am crezut c ai fugit…ă

— Nu puteai face nimic.— Gonzaga a fost, aşa-i?Ochii lui Abbas se umezir la amintirea spaimei şi atrocit ii.ă ăţ

166

- COLIN FALCONER -

— M-au ras, Ludovici. Atunci şi acolo, în cala galionului. Au crezut c-o s mor şi nu le-a p sat. Am supravie uit totuşi, deşi înă ă ţ fiecare zi de atunci mi-am dorit s fi murit. Dar Dumnezeu nu s-aă milostivit de mine. În loc de asta a f cut s fiu vândut ca sclav înă ă pia a din Istanbul. Am fost dus la Haremul Sultanului, ca paj.ţ B trânul Kislar Aghasi m-a pl cut şi mi-a dat r spunderi maiă ă ă înalte, deşi aş îndr zni s spun c n-a fost o simpl întâmplare.ă ă ă ă Eram educat într-un anume fel şi vorbeam turca şi araba, ceea ce ceilal i nubieni nu puteau. Închise ochii. Chiar dac sufletulţ ă poate tânji dup moarte, trupul este marele înving tor, Ludovici.ă ă Mi-am înv at bine îndatoririle şi când b trânul Kislar Aghasi aăţ ă murit, Sultana Valide m-a numit în locul lui.

F cu o pauz şi pentru o clip îşi prinse capul în mâini.ă ă ă Ludovici voi s întind mâna şi s -l ating , dar descoperi, spreă ă ă ă propria lui ruşine, c nu era în stare.ă

Dup un timp îşi reveni şi îşi ridic fruntea.ă ă— Au t cut din mine o fantom , Ludovici. O fantom careă ă ă

merge, vorbeşte şi respir — dar Abbas nu mai este. Nu Abbas,ă cel pe care tu sau eu îl mai inem minte.ţ

Ludovici ar fi vrut s spun ceva care s -l mângâie, dar nuă ă ă existau cuvinte. În loc de asta spuse:

— De ce n-ai venit mai devreme? Abbas râse, dar f r veselie.ă ă— Amândoi cunoaştem r spunsul la asta.ă— Atunci de ce ai venit ast zi?ă— Pentru c am nevoie de ajutorul t u.ă ă— Spune. Orice.Abbas d du din cap.ă— Nu fi atât de gr bit cu favorurile fa de str ini, Ludovici.ă ţă ă— Tu nu eşti un str in.ă— Ba sigur c sunt. Cum aş mai putea fi acelaşi om dup celeă ă

ce mi-au f cut?ăLudovici se aplec înainte.ă— Abbas, tu ai fost cândva prietenul meu. Eu nu te voi renega

niciodat .ăAbbas se întoarse într-o parte şi degetele mâinii lui stângi se

ab tur c tre obraz, acolo unde pumnalul îi sfâşiase chipul, cuă ă ă patru ani — numai patru? — înainte.

167

- HAREM -

— Dorin a nu dispare, ştii, Ludovici. Continui s doreştiţ ă femeile. De ce nu dispare şi asta odat ?ă

Ludovici îl apuc de bra . Vezi c nu- i trebuie cine ştie ceă ţ ă ţ curaj pentru asta? se întreb în treac t. Nu era un lepros.ă ă

— Abbas, spune-mi numai ce vrei s fac. ăAbbas se scutur , ieşind parc din trans . ă ă ă— i-o aminteşti pe Julia Gonzaga?Ţ— Desigur.— E aici.— Aici, la Istanbul?Imposibil. Dac ar fi venit aici, comunitatea ar fi aflat.ă— Unde?— În Harem.— Ce?— A fost capturat de corsari. Am v zut-o, Ludovici. Am v zut-ă ă ă

o cu ochii mei, şi e la fel de frumoas ca întotdeauna. Şi o dorescă la fel de mult ca atunci …

— Abbas, te rog …— Dar nu o pot avea. Aşa c vreau s-o scap …ă— E imposibil!— Ştiu, ştiu. Dar trebuie s existe o cale, şi singur nu pot!ăLudovici r mase t cut vreme îndelungat .ă ă ă— Bine, zise în cele din urm .ă

37

Hipodromul

Ibrahim st tea lâng crenelurile marelui Palat, cu mâinileă ă încleştate de mânie. Mult vreme nu spusese nimic, privind doară peste umbrele ce se îngroşau la poalele zidurilor roz ale Ayei Sofia şi la cupolele palatului de dincolo, dominat de turnul Divanului.

— Sper c Trandafir de Prim var este bine, spuse el. ă ă ăGüzül îl studie în penumbr . Ar ta obosit şi umerii îi erauă ă

c zu i. M re ia ce-i era la fel de caracteristic precum profilulă ţ ă ţ ă mândru grecesc lipsea. Ceva îl cutremurase. Ce?

168

- COLIN FALCONER -

— Este bine în privin a trupului, st pâne. Dar îi e r u la suflet.ţ ă ă De aceea m-a trimis aici, ca s cer ajutorul st pânului meu.ă ă

— Sunt sluga ei, ca întotdeauna, spuse Ibrahim precaut.Güzül f cu o pauz . Aceasta era o problem extrem deă ă ă

delicat . Gülbehar o impresionase spunându-i c nimic din ceă ă auzea nu putea fi pus pe hârtie sau încredin at altor urechi decâtţ cele ale marelui vizir.

— A auzit zvonuri, st pâne.ă— Zvonuri sunt peste tot.— Despre Hürrem.— Ce zvonuri?— C l-ar fi vr jit pe însuşi Sultanul Vie ii.ă ă ţ— Treburile Haremului nu sunt şi ale noastre, Güzül. Sau ale

st pânei tale, Trandafir de Prim var . Cel pu in deocamdat .ă ă ă ţ ă— Se teme pentru fiul ei, st pâne. Ştie c vr jitoarea unelteşteă ă ă

împotriva lui.O briz rece înso ea asfin itul. Ibrahim se înfior .ă ţ ţ ă— Are dovezi?— Nu, st pâne.ăIbrahim ridic din umeri. Dac ar fi dovezi!ă ă— Atunci ce doreşte st pâna ta, Güzül?ă— Mi-a cerut s - i aduc un singur mesaj. Anume dac tu însu iă ţ ă ţ

te-ai sim i amenin at, atunci Mustafa ar fi gata s - i vin înţ ţ ă ţ ă ajutor.

Oh, Güzül, cât de departe ai ajuns! îşi spuse Ibrahim. Acum unelteşti şi tu, ca toate din cuibul acela de vipere! Se aşteptase la aşa ceva, dar şocul îl zdruncinase totuşi puternic. Capul oric rui om putea ajunge deasupra Por ii Fericirii, numai pentru aă ţ fi luat parte la o asemenea conversa ie. Cunoştea mesajul peţ care Gülbehar i-l trimitea prin mijlocitoare: tr dare.ă

Cât de uimitor intuise c şi el era amenin at acum.ă ţDac Hürrem într-adev r cocheta cu ideea îndep rt rii luiă ă ă ă

Mustafa şi a strecur rii sale în sânul puterii, atunci ştia desigur şiă c el, ca prieten şi sfetnic al lui Suleiman, era obligat s-oă opreasc .ă

Dar tr darea!ă— Acest mesaj vine chiar de la Mustafa?— De la Gülbehar, st pâne.ă

169

- HAREM -

Chiar şi în semiîntuneric, Ibrahim putea sim i c femeiaţ ă tremura. În elese groz via ce i se ceruse s fac .ţ ă ă ă

Într-adev r, trebuie s fie o femeie remarcabil şi frumoas ,ă ă ă ă gândi Ibrahim. S -şi impun voin a asupra unui rege şi s-oă ă ţ determine pe mama prin ului moştenitor s apeleze la asemeneaţ ă m suri extreme!ă

— Po i s -i duci Trandafirului de Prim var r spunsul acesta,ţ ă ă ă ă zise Ibrahim. Spune-i c voi face tot ce-mi st în putere ca s-oă ă ajut. Dar spune-i c niciodat , niciodat , nu voi face ceva careă ă ă s -l afecteze pe St pânul Vie ii. Mai degrab aş muri.ă ă ţ ă

— Îi voi spune întocmai vorbele tale, st pâne.ă— Înc ceva, spuse Ibrahim. Ai v zut-o pe aceast femeie, peă ă ă

Hürrem?— Am v zut-o de multe ori, st pâne.ă ă— Descrie-mi-o.Güzül scrut fa a lui Ibrahim, încercând s afle ce voia acestaă ţ ă

s aud .ă ă— E dr gu , st pâne. E destul de greu s spui c e frumoas ,ă ţă ă ă ă ă

şi totuşi are ceva ce place mai tuturor b rba ilor…ă ţ— Ce culoare are p rul ei?ă— Auriu-roşcat, st pâne. Ca grâul şi ca rugina.ă— Şi chipul?— Are oasele fine, st pâne. Buzele îi sunt ni el cam sub iri, iară ţ ţ

nasul pu in cam mic. Nu e deosebit decât în privin a ochilor.ţ ă ţ— Ochii?— Sunt foarte verzi şi str lucitori, st pâne. De o intensitateă ă

aproape ustur toare.ăIbrahim încerc s -şi compun în minte imaginea ei, dară ă ă

piesele de mozaic nu se lipeau la un loc. Pentru el, Hürrem nu era decât un spirit, o boal care invadase sufletul b rbatului,ă ă care ghidase şi dominase întreaga lui via . Se întoarse cuţă spatele şi se aplec pe parapet cu fa a c tre turnul Divanului,ă ţ ă conturat cenuşiu pe cerul tot mai întunecat.

— Mul umesc, Güzül. Po i s pleci.ţ ţ ăGüzül atinse pietrele cu fruntea, apoi se ridic uşurat şiă ă

plec . Dup ce ea disp ru, Ibrahim r mase privind venirea nop iiă ă ă ă ţ şi gândindu-se.

170

- COLIN FALCONER -

Un turn de nisip, îşi spuse el, rezemat de stânca r coroas .ă ă Palatul s u imita Eski Sarai al sultanului; avea propria corabie,ă opt g rzi de onoare, un salariu dublu fa de precedentul mareă ţă vizir. Devenise cel mai puternic om din imperiu. Şi totuşi, totul depindea de prietenia unui b rbat.ă

În toate privin ele, acum el era sultanul. El conducea Divanul,ţ şi acum tot el comanda armata. E drept c nu-şi dorise nimic dină toate acestea. Fusese mul umit în umbra lui Suleiman; într-ţadev r, g sise astfel un soi de libertate. Dar Suleiman îi ceruseă ă s îşi asume poverile lui şi el o f cuse bucuros, ştiind în secret că ă ă era mai potrivit în unele roluri decât însuşi St pânul Vie ii.ă ţ

Un turn de nisip înşel tor, pe cale s se n ruie.ă ă ăSuleiman îi trecuse lui povara; iar acum îl abandonase

îndoielilor şi singur t ii. Era oare într-adev r în pericol, aşa cumă ăţ ă îi sugerase Gülbehar? Nu, Suleiman. Îi d duse cuvântul s u,ă ă indiferent ce-i şoptea vr jitoarea în lumea secret a Haremului.ă ă Suleiman nu l-ar fi tr dat niciodat . De orice ar putea fi în stareă ă Suleiman, în afar de asta.ă

38

Eski Sarai

Când Julia fusese capturat de corsari, singura emo ie de careă ţ îşi aducea aminte fusese frica. Fusese convins c va fi torturată ă ă şi ucis . Se temea de oamenii tuciurii, cu fe e de p s ri deă ţ ă ă prad , se temea de violenta din ochii lor. Dar apoi, când îşiă d duse seama c n-aveau s-o vateme — ceea ce era oarecumă ă bine — teama fusese înlocuit de singur tate, de o durereă ă grozav , chinuitoare, resim it în încercarea de a se obişnui cuă ţ ă chipurile, peisajele, mânc rurile str ine.ă ă

În clipa în care auzise uşile Haremului trântindu-se în urma ei, ştiuse c nu se va mai putea întoarce niciodat la via a dinainte.ă ă ţ La Serenissima era pierdut o dat pentru totdeauna. Seă ă resemnase cu noua ei via şi cu tot ce i-ar fi putut aduce. Cuţă prietenia Sirhanei, chiar singur tatea ei era înlocuit treptat cuă ă alt emo ie, pe cât de violent , pe atât de neaşteptat .ă ţ ă ă

171

- HAREM -

Bucurie.Niciodat nu se gândise cu adev rat la nefericirea vie ii saleă ă ţ

anterioare, şi asta pentru c nu avea cu ce fel de via s-oă ţă compare. Iar acum, chiar dac în unele privin e abia dacă ţ ă înlocuise o cuşc cu alta, descoperi c i se l sase mai multă ă ă ă libertate decât îşi imaginase vreodat . Aici era scutit de so ulă ă ţ b trân şi bolnav pe care îl dispre uia; scutit de înc perileă ţ ă ă sufocante ale casei sale, f r alt companie decât cea aă ă ă servitorilor, sc pat , mai ales, de izolarea disperat a trupului.ă ă ă

În Harem, b ile, masajele şi goliciunea erau bucurii zilnice.ă Încet, începuse s -şi simt trupul trezindu-se, iar descoperirea oă ă uluise. O l sa pe Sirhane s o maseze în baie şi în fiecare ziă ă aştepta întâlnirea din hammam cu o pl cere delicioas , pe careă ă nu o mai sim ise niciodat .ţ ă

Sau, poate, o dat . Cu Abbas.ăAtunci, umbra duhovnicului îi împiedica eliberarea. Dumnezeu

ar fi pedepsit-o, desigur. Dar mai apoi se întrebase: dac Elă dorea s -i r mân credincioas , de ce l sase ca galera lor s fieă ă ă ă ă ă capturat de corsari? Sau o punea doar la încercare! Ei bine,ă dac fusese o încercare, ea nu f cuse fa . Deşi, unde eraă ă ţă p catul? Nu comisese un adulter şi înc îşi spunea rug ciunile înă ă ă fiecare zi.

Începuse s se autoconving c nu are ce s -şi reproşeze. Şiă ă ă ă cu fiecare zi umbra duhovnicului p lea.ă

Se întoarse cu fa a în jos pe marmura cald şi o l s peţ ă ă ă Sirhane s -i maseze spatele cu ulei c ldu , era teribil de cald înă ă ţ baia de aburi şi transpira ia îi curgea şiroaie de pe frunte,ţ intrându-i în ochi. Mâinile Sirhanei erau liniştitoare, hipnotice. Era ceva la care ştia c nu mai poate renun a nici pentru tat l ei, niciă ţ ă pentru Doge, nici pentru Sfânta Fecioar .ă

Atingerea altei fiin e omeneşti.ţPrivi c tre pajii negri ce st teau, g rzi t cute, la uşileă ă ă ă

hammamului. Se gândi la Abbas.— De ce nu încearc niciodat s ne vorbeasc ? De ce nu neă ă ă ă

… ating niciodat ?ă— Unii o fac … spuse Sirhane cu o nuan conspirativ în glas.ţă ă— Şi sultanul cum de permite asta?— Pentru c nu mai sunt b rba i.ă ă ţ

172

- COLIN FALCONER -

Julia ştia c Sirhane o va crede proast , dar pe cine altcinevaă ă s întrebe?ă

— De ce? — Nu ştii? zise Sirhane, dar în vocea ei era surpriz , nuă

superioritate. Au fost raşi, spuse, apoi dându-şi seama c Juliaă tot nu în elesese, ad ug . Li s-a t iat b rb ia. Nu mai pot faceţ ă ă ă ă ăţ dragoste cu o femeie.

Julia închise ochii pe când Sirhane îi masa muşchii gâtului, fr mântându-i pân când în ochii ei ap rur lacrimi.ă ă ă ă

— Tu ai f cut vreodat dragoste cu un b rbat?ă ă ă— Desigur.— Cum a fost?Sirhane se opri.— Credeam c ai fost m ritat .ă ă ă— El era b trân.ăSirhane îşi relu lucrul, degetele ei ap sând puternic de-aă ă

lungul şirei spin rii Juliei.ă— Am f cut dragoste numai de doua ori. Daca tat l meu ar fiă ă

aflat l-ar fi omorât.— Ce se întâmpl atunci?ă— B iatul are un lucru între picioare. E lung şi eap n şi intră ţ ă ă

în tine.— Unde?— Uite aici, desigur.— Doare?— Da doare. Conteaz cum o face. Hanif era dr gu .ă ă ţÎmi pl cea cum m s ruta. Îmi s ruta şi sânii. Asta îmi pl ceaă ă ă ă ă

cel mai mult.Julia închise ochii, încercând s şi-l imagineze pe Serenaă

s rutându-i sânii. Gândul îi f cu de-a dreptul grea .ă ă ţă— Aşa face şi sultanul?— Dac ai noroc.ă— Dac am noroc?ă— Nu vrei s fii aleasa sultanului?ăSirhane îşi plimba mâinile pe tot spatele ei. Julia gemu.— Dac sultanul te alege vei avea toat bog ia şi confortul peă ă ăţ

care i le-ai putea dori. Uit -te la Hürrem. E, practic, o regin .ţ ă ă

173

- HAREM -

Julia deschise ochii şi se uit la eunucii care st teau lâng uş .ă ă ă ă Ca nişte statui, îşi spuse ea. Cândva m sim eam umilit s fiuă ţ ă ă goal în fa a lor. Acu e ca şi când nici n-ar exista.ă ţ

— Am cunoscut un b iat cândva. Crezi c voia s facă ă ă ă dragoste cu mine?

— Desigur. Întoarce-te.Julia se întoarse pe spate, cu ochii pe jum tate închişi şi trupulă

relaxat.Sirhane se uit la ea şi în ochii ei era o lic rire pe care Julia n-oă ă

mai v zuse.ă— Eşti foarte frumoas , Julia, şopti ea.ăDeodat , o s rut . Julia sim i c înghea . P rul negru şi lung,ă ă ă ţ ă ţă ă

umed, al Sirhanei îi c zu peste fa , şi îi sim i mâna trecându-iă ţă ţ peste pântece şi oprindu-i-se între picioare. Degetul ei era acum în untruă !

Julia se r suci şi o împinse pe Sirhane la o parte. O lu la fugă ă ă prin cea a hammamului, cuprins de panic , neştiind ce sţ ă ă ă cread , ce s simt .ă ă ă

Topkapi Sarai

Suleiman şi Ibrahim cinaser la masa de argint, din farfurii deă por elan chinezesc verzi şi albastru intens, un dar de la vreunţ ambasador uitat mult de timp şi descoperit de Suleiman în casa de valori. Fiecare mas era o reafirmare a Imperiului pe careă otomanii îl creaser în ultimele trei secole. Era miere din Valahia,ă unt adus în imense burdufuri de bou, peste Marea Neagr , dină Moldova, şerbeturi p strate înghe ate ca cea mai curat z pad ,ă ţ ă ă ă c rate în saci de fetru de la Muntele Olimp, pe Marea Neagr , şiă ă p strate în vase speciale. În sfârşit, erau curmale şi prune dină Egipt.

Lâng fiecare farfurie se g sea vinul de Cipru, în pocaleă ă sculptate dintr-un singur cristal de peruzea…

Mâncar în t cere. Când în sfârşit r maser singuri, Suleimană ă ă ă ar tase spre vioar .ă ă

— Vrei s cân i pentru mine, Ibrahim? ă ţIbrahim trase adânc aer în piept.

174

- COLIN FALCONER -

— St pâne, cred c m vei ierta, dar în seara asta sunt preaă ă ă tulburat ca s pot cânta.ă

Suleiman zâmbi, cu expresia unui slab reproş.— Şi ce te tulbur , Ibrahim? Tot mai vrei s atac Viena şi să ă ă

ajut la umplerea şan urilor pentru cavaleria ta?ţDar Ibrahim nu surâse.— Este o problem mult prea important , St pâne. ă ă ăSuleiman oft . Ibrahim se schimbase. Nu mai râdea decât rar.ă

De câte ori erau împreun , pe chipul lui se citea o sup rareă ă perpetu . Oare ce r nea sensibilitatea marelui s u vizir acum?ă ă ă

— Ceva legat de Divan? Ibrahim îşi scutur capul.ă— Este vorba de o problem care în mod normal ar trebui să ă

m , fac s tremur numai amintind-o, St pâne.ă ă ă ăSuleiman petrecuse ziua cu Hürrem şi era bine dispus. — Cumva ai c zut de pe cal? spuse el, râzând. ăIbrahim continu , înc p ânat.ă ă ăţ— Se aud vorbe printre negu tori, prin bazare.ţă— Vorbe! Vrei s -mi umpli mintea cu zvonuri?ă— Zvonurile sunt moneda imperiilor, St pâne.ă— Credeam c s biile.ă ă— E ceva ca ciuma. Sunt aşteptate câteva sute de cazuri pe

an. Dar când este o epidemie trebuie s lu m aminte.ă ă— O epidemie?— Bârfele cresc periculos de mult. Vorbele umplu bazarele şi

se împr ştie chiar sub cupolele palatului.ă— Ce zvonuri?— Despre Hürrem.Suleiman deveni mai eap n. Pentru Ibrahim, era prima datţ ă ă

când rostea acel nume şi era uimit de reac ia fizic pe care oţ ă stârnise. Fa a lui Suleiman era umbrit de mânie.ţ ă

— Cadâna mea? mârâi el.— În bazar i se spune pe nume.— Ce-i cu ea?— Eu spun numai ce aud, St pâne.ă— S auzim. ă

175

- HAREM -

— Se spune… Ibrahim trase cu coada ochiului la Suleiman şi îi v zu chipul alb ca alabastrul… Se spune c e o vr jitoare. Şi că ă ă ă te-a fermecat şi i-a întunecat judecata.ţ

Suleiman s ri în picioare de parc ar fi fost şfichiuit cu un bici;ă ă parcurse înc perea în c utarea unui duşman invizibil.ă ă

— Vr jitoare! VR JITOARE!ă ĂIbrahim r mase aşezat, deşi îl auzea pe Suleiman p şind înă ă

jurul lui şi pufnind furios.— Asta se vorbeşte, St pâne.ă— Adu-mi-l mie pe oricine îndr zneşte fie şi s şopteasc aşaă ă ă

ceva! îl dau pe mâna c l ului!ă ă— St pâne, î i dai seama c n-am auzit asemenea lucruri euă ţ ă

însumi. Este ceea ce mi-au spus iscoadele mele.Suleiman înşf c cel mai apropiat obiect — vioara lui Ibrahimă ă

— şi-l trânti de peretele de piatr .ă— LE VOI T IA LIMBILE ŞI-I VOI FACE S ŞI LE M NÂNCE!Ă Ă Ă— St pâne, dac ai reveni la Divan şi ai petrece mai mult timpă ă

în afara Haremului, toate aceste şoapte otr vite s-ar stinge, iară …

— Las -m !ă ă— St pâne?ă— LAS -M !Ă ĂIbrahim se ridic , brusc speriat. Aşa ceva nu se maiă

întâmplase. Suleiman nu-l d duse niciodat afar . Poate că ă ă ă obr znic tura mic l-a vr jit de-adev ratelea.ă ă ă ă ă

— St pâne, las -m s stau cu tine o vreme şi … ă ă ă ăSuleiman se întoarse brusc şi îşi sfâşie mantia. Un paj negru

st tuse tot timpul mut, în col ul camerei. Suleiman îl înşf c şi-lă ţ ă ă arunc la podea. Omul se târî suspinând. Suleiman îi mai trase şiă un şut în dos, f cându-l s alerge în patru labe c tre uş .ă ă ă ă Suleiman îşi trase pumnalul împodobit din teac şi îl lovi. Lamaă l s o gaur în hainele omului, o pat însângerat ap rând peă ă ă ă ă ă fesele acestuia. Surdo-mutul scoase un sunet gutural şi o rupse la fug .ă

Suleiman se aşez în mijlocul camerei, gâfâind, cu pumnalulă însângerat în mân . Privi c tre Ibrahim, cu ochi ciudat de lipsi iă ă ţ de int , de parc l-ar fi v zut pentru prima oar .ţ ă ă ă ă

— IEŞI AFAR !Ă

176

- COLIN FALCONER -

Ibrahim se întoarse şi p r si înc perea. Pentru el era clar.ă ă ă Trebuia s distrug puterea pe care o avea Hürrem asupraă ă St pânului Vie ii. Înainte de a se produce adev ratele nenorociri.ă ţ ă

39

Eski Sarai

Ce ironie, gândi Abbas, o încredin aser Maestrei Veşmintelor.ţ ă Îşi demonstrase îndemânarea în lucrul cu acul, şi Kiaya fusese foarte mul umit de ea.ţ ă

O g si aplecat peste o mantie de satin destinat tân ruluiă ă ă ă Baiazid, închipuind un model de fir sub ire, aurit. Ea s ri înţ ă picioare v zându-l şi se preg ti s -şi fac salutul, dar el o opri.ă ă ă ă

— Stai jos, spuse Abbas. Julia f cu ce i se spusese.ă— Uit -te la mine, şopti el.ăEa îşi ridic privirea şi Abbas o v zu cutremurându-seă ă

involuntar. Cicatricea asta nu e deloc dr gu , îşi spuse el. Maiă ţă ales într-o lumin bun , ca asta. Mai bine era dac pumnalulă ă ă scotea de tot ochiul, decât s -l lase privind mai departe lumea înă felul acesta. Aştept ca pe chipul ei oval, perfect, s apar vreună ă ă semn de recunoaştere, dar nu fu aşa. Nimic

— Ştii cine sunt?— Eşti Kislar Aghasi.— Da. Kislar Aghasi. Binele t u este r spunderea mea, câtă ă ă

vreme eşti în Harem. În elegi?ţJulia încuviin .ţă— Eşti bine îngrijit aici?ă— Kiaya se poart foarte frumos cu mine.ăAbbas d du din cap. Era o Kiaya mai bun ca precedenta înă ă

toate privin ele. B trânului Ag îi spusese c Hürrem ordonaseţ ă ă ă ca aceleia s -i fie t iat un picior şi apoi o trimisese la Diyabakar.ă ă

— V d c ai înv at deja pu in turceşte.ă ă ăţ ţ— Am descoperit c am ureche pentru limba asta.ă— Deci eşti tot atât de deşteapt pe cât de frumoas .ă ă

177

- HAREM -

Dar asta am ştiut-o întotdeauna, gândi Abbas. Ce-ai zice acum, spuse el, dac i-aş vorbi în limba ta. i-ai aduce aminteă ţ Ţ de mine?

— Eşti o ghiaur , o creştin ?ă ă— Da.— Aici nu- i va ajuta la nimic. Nimeni nu te va obliga s - iţ ă ţ

abandonezi religia, dar vei putea avansa mai repede dac înve iă ţ Coranul. Ai primit un Coran?

— Nu îl în eleg. Este în arab .ţ ă— Atunci trebuie s înve i s citeşti în arab . Îşi coborî voceaă ţ ă ă

şi apoi vorbi mai afectuos. Trebuie s ui i Vene ia. Lumea aceeaă ţ ţ nu mai exist pentru tine. Nimic nu te va mai putea duce înapoi..ă

— Ştiu.El se uit la ea, c utând în minte ce s mai spun . În eleseseă ă ă ă ţ

deodat ce însemna s fii o stafie, s po i vedea lumea f r aă ă ă ţ ă ă putea fi o partea ei. Nu m recunoaşte, gândi el, şi dac m-ar fiă ă recunoscut, ce conta? Nu vreau mila ei. N-aş putea suporta asta. Şi ce alt emo ie ar mai putea sim i ea, dup atâta timp.ă ţ ţ ă

— Dac ai nevoie de ceva, s -mi spui.ă ăEa îşi plec fruntea. Abbas ezit . Atât de frumoas .ă ă ăTe-am v zut chiar şi goal , gândi el. De sus, de la ferestruicaă ă

acoperit cu dantel din zidul hammamului. Te-am v zut şi te-ă ă ăam dorit ca pe vremea când eram b rbat. Mi-e ruşine c te-amă ă spionat, dar nu te-am ofensat cu nimic şi singura durere a fost a mea. Te-am admirat aşa cum admir un b rbat o oper de art ,ă ă ă ă c ci tot ce mi-a mai r mas este spiritul. Chiar şi aşa, eşti înc celă ă ă mai frumos lucru pe care l-am v zut vreodat . Nici un sculptor n-ă ăar putea cizela vreodat un corp atât de perfect şi un chip atâtă de îngeresc.

Durerea din piept deveni deodat covârşitoare şi Abbas nuă mai putea respira. Oh, Sfinte Dumnezeule, fie- i mil . Nu pot tr iţ ă ă astfel. Rogu-te, sfârşeşte acest chin.

— St pâne?ăR m sese mereu cu ochii la ea, în elese el.ă ă ţ— S-a întâmplat ceva?Nu mai era nimic de spus, aşa c se întoarse şi p r si odaia.ă ă ă

Merse încet de-a lungul arcadelor întunecate ale Haremului.

178

- COLIN FALCONER -

Pân la înc perea minuscul care era casa lui. Acolo se aşez peă ă ă ă pat, cu capul în mâini, şi plânse.

Sultana Hafise privea dincolo de îngr m direa de domuri şiă ă cupole, c tre Marmara, care ar ta ca sticla, cu nuan e roz înă ă ţ soarele dup -amiezii târzii, cu suprafa a împuns de cocoaşeleă ţ ă verzi ale insulelor, ca nişte balene. Sub fereastr , în gr din ,ă ă ă platanii foşneau, iar fructele încovoiaser crengile cireşilor.ă

Îşi concentr aten ia înapoi asupra od ii, asupra celor treiă ţ ă b ie i cu bonete şi şalvarii largi, care încercau s nu se uite la ea,ă ţ ă inându-şi mâinile ascunse în cutele tunicilor şi tocând m runtţ ă

podeaua de marmur cu cizmele moi, cu o nelinişte disperat .ă ă— Deci, spune i-mi, a i lucrat conştiincios asupra lec iilorţ ţ ţ

voastre!Baiazid şi Mehmet privir spre fratele mai mare aşteptând să ă

vorbeasc el şi pentru ei, dar acesta pufni şi continu să ă ă priveasc podeaua. Baiazid fu cel care îşi lu r spunderea de aă ă ă vorbi.

— Da, bunico, spuse el.Hafise îl privi. Baiazid şi Mehmet erau b ie i dr gu i, gândi ea.ă ţ ă ţ

Aveau picioarele lungi ale tat lui lor şi chipuri frumoase. Dar nuă sunt sigur de Selim. Când s-o fi îngr şat atât de tare? Şi de ce îlă ă las pe Baiazid s vorbeasc pentru el? Are opt ani. E vremea să ă ă ă aib limb în gur .ă ă ă

— Î i înve i Coranul, Selim?ţ ţ— Înv torul ne bate, morm i acesta.ăţă ă— De ce te bate? Eşti leneş?— Nu ştiu, r spunse Selim, f r a-şi ridica ochii din p mânt.ă ă ă ăHafise examin tava de argint din fa a ei, aranjat cuă ţ ă

specialitatea ei favorit , rahat „care î i odihneşte gâtul”. Cofetariiă ţ ei îl preparau pentru ea în fiecare zi, proasp t, din pulp deă ă struguri albi, cu griş, f in , ap de trandafiri, cu sâmburi de caiseă ă ă şi miere s lbatic . Alese o bucat şi o introduse în gur .ă ă ă ă

— Vre i şi voi o buc ic , copii?ţ ăţ ăB ie ii înaintar cu poft , având în continuare capeteleă ţ ă ă

plecate. Baiazid şi Mehmet luar câte o bucat , numai Selim luă ă ă trei.

179

- HAREM -

Sultana îi privi întrebându-se dac vreunul din ei va deveniă vreodat prin moştenitor. Nici unul, îşi spuse, nu putea fi ună ţ prin atât de deosebit ca Mustafa, dar dac acesta din urmţ ă ă p ea ceva….ăţ

Baiazid şi Mehmet aveau şanse. Dar erau înc atât de tineri.ă Timpul va hot rî. Selim? Slav lui Allah c avea doi fra i zdraveni.ă ă ă ţ

— Spune i-mi ce a i înv at la Enderu, zise Hafise.ţ ţ ăţ— Eu pot s arunc o suli a din şaua calului! aproape c strigă ţ ă ă

Baiazid.Hafise se uit la el surprins .ă ă— Dar ai numai şase ani! zise ea.— Şi pot lovi o int cu s geata!ţ ă ă— Dar Coranul?Baiazid îşi plec ochii, la loc. Îl înghionti pe Mehmet careă

privind tot în jos, recit zece versete din prima carte a Coranului.ă Hafise b tu din palme încântat , iar Mehmet roşi pân în vârfulă ă ă urechilor.

— Dar tu Selim? Ce-ai înv at din Coran?ăţSelim ridic din umeri f r s spun nimic.ă ă ă ă ă— Haide Selim. Eşti cu trei ani mai mare decât Mehmet. Recită

din Coran, pentru mine. Ar trebui s po i, de-acum.ă ţSelim morm i primele cinci versete şi se opri.ă— Ei bine?— Nu mi-aduc aminte mai mult, bunico.Hafise se încrunt şi fu cât pe ce s -l mai conving , dar seă ă ă

r zgândi. Prostule! Nu-i de mirare c înv torul îl bate! Laă ă ăţă vârsta ta Mustafa ştia s recite primul capitol aproape peă ner suflate. Buzele i se strânser într-o linie sub ire, alb .ă ă ţ ă

— Sunt obosit , spuse ea. Veni i s o s ruta i pe bunica, apoiă ţ ă ă ţ gata pe ast zi.ă

Baiazid şi Mehmet o s rutar cumin i pe obraz. Selim fuă ă ţ ultimul şi buzele lui abia de-i atinser fa a. La plecare îl v zuă ţ ă înh ând înc o mân de rahat, pe care îl ascunse în tunic . Fuăţ ă ă ă ispitit s -l cheme înapoi şi s -l certe, dar renun . La ce bun?ă ă ă ţă Era un b iat gras şi prost. Şi aşa avea s fie întotdeauna.ă ă

Îi privi cum alergau pe lâng fântâna din curtea de subă fereastra ei. Selim scoase dulciurile şi le ar t fra ilor mai mici,ă ă ţ dar când aceştia întinser mâinile le trase deoparte şi-şi umpluă

180

- COLIN FALCONER -

gura. Se întoarse la loc spre ei, ca s -l poat vedea mestecând şiă ă râse la protestele lor.

Hafise plec de la fereastr , dezgustat . Da, gras şi prost. Şiă ă ă r u.ă

Allah s -l p zeasc pe Mustafa.ă ă ă

În lumea regilor exist o moned ce nu se poate evalua în aur.ă ă Banii sunt o juc rie, un simbol, o r splat . Banii în sine n-au niciă ă ă o valoare. Tot ce conteaz pentru putere şi pentru via esteă ţă informa ia.ţ

Informa ia era cea care îi cerea prezen a lui Abbas într-oţ ţ c m ru a Vistieriei, în fiecare dup -amiaz a ultimei zile aă ă ţă ă ă Divanului, în biroul vistiernicului Rüstem. Aici era servit cu ceai şi halva şi asculta pulsul Imperiului reprodus de buzele alesului lui Ibrahim.

— Ce veşti de la Harem, Kislar Aghasi? întreb Rüstem.ă— St pâne, Hürrem le face via a grea slugilor şi celorlalteă ţ

odalisce.— Şi Valide?— E bolnav . Doctorul îi prescrie leacuri, dar acestea nu preaă

au efect. Rüstem d du din cap, dar fa a lui era lipsit deă ţ ă expresie. Probabil se întreab cât voi mai rezista dup ce Valideă ă nu va mai fi. M-am întrebat şi eu acelaşi lucru.

— Am pentru tine o firimitur de ciugulit, spuse Rüstem.ăAbbas aprob din cap şi aştept . O firimitur . Omule ul staă ă ă ţ ă

arogant şi fioros! Întotdeauna m trateaz de sus. De ce? Pentruă ă c Ibrahim e st pânul s u, sau pentru c el are ou ? Niciuna, niciă ă ă ă ă alta nu valoreaz prea mult aici. Ar fi trebuit s ştie asta până ă ă acum.

F r îndoial c îi d dea numai veştile pe care Ibrahim leă ă ă ă ă dorea. Dar asta nu intra în discu ie. N-avea importan ce st pânţ ţă ă slujeai aici, cât vreme erai r spl tit şi supravie uiai. Ce altcevaă ă ă ţ îşi putea dori de la via , acum?ţă

— Ai auzit b tând tobele de r zboi?ă ă— Şi fierarii din Galata lucrând zi şi noapte. Pornim la lupt dină

nou, împotriva lui Frederick.— Dar campania asta va fi altfel.— În ce privin ?ţă

181

- HAREM -

— De data asta marele vizir va conduce oastea.Abbas se încrunt , încercând s în eleag mai bine.ă ă ţ ă— Cine altcineva s-o conduc ?ă— Într-adev r, nimeni nu l-ar putea înlocui, slav lui Allah. Maiă ă

ales când sultanul se hot r şte s r mân aici, la Palat.ă ă ă ă ăAbbas îl privi uimit.— E adev rat?ă— Înc o firimitur pentru tine, Kislar Aghasi. St pâna Hürremă ă ă

l-a convins s -şi lase îndatoririle fa de câmpul de lupt . Eaă ţă ă doreşte ca el s se ocupe de lucruri mai paşnice, în timpul câtă ienicerii se vor bate cu oamenii lui Frederick la por ile Vienei.ţ

— A înnebunit!— Sau e obsedat.— Sultanul nu-şi abandoneaz niciodat oastea.ă ăRüstem c sc .ă ă— În curând întregul Palat va şti, Kislar Aghasi. Sultana Hafise

te va ine minte dac vei fi tu acela care îi va spune primul.ţ ăŞi poate c Valide se va ridica în sfârşit împotriva veninoaseiă

de Hürrem, gândi Abbas. S dea Allah s fie aşa, c ci nici unulă ă ă dintre noi nu va supravie ui mult, dac Valide se duce.ţ ă

Şi cred c asta e valabil şi pentru st pânul t u.ă ă ă

40

Eski Sarai

Un mare v l de cea întuneca strâmtoarea Bosforului. Oă ţă frunz de caprifoi se izbi de fereastra z brelit pe când vântulă ă ă rece, neobişnuit în aceast perioad , fr mânta apele Cornului,ă ă ă dându-le o culoare cenuşie, ştears . Sunt în aceast închisoareă ă de aproape zece ani, gândi Hürrem. Dincolo de norii purta i deţ vânt se unduie ca nişte steaguri verzi ierburile înalte ale stepei şi flutur coamele cailor alergând printre corturi, cum flutură ă pânzele cor biilor.ă

Zece ani, şi sunt tot prizonier . ăPrizoniera lui Suleiman.

182

- COLIN FALCONER -

St tea pe divanul din camera de audien e, urm rind cânteculă ţ ă unei privighetori aflate într-o colivie mic împodobit . Degeteleă ă ei b teau darabana, ner bd toare. Dintr-o pornire, apuc bruscă ă ă ă colivia şi o scoase afar pe teras . Apoi îi deschise porti a.ă ă ţ

Pas rea ezit , smucindu-şi capul în toate p r ile, şi apoi priviă ă ă ţ c tre uş . op i pe podeaua cuştii, apoi înapoi pe stinghie,ă ă Ţ ă nedumerit şi nesigur .ă ă

— Şi tu stai în cuşc prea mult, spuse Hürrem. N-ai mai ştiă cum s supravie uieşti afar . E singura lume pe care o cunoşti,ă ţ ă aşa-i?

Puse colivia la locul ei, se întoarse în camer şi se aşez peă ă divan. O s înnebuneasc în curând.ă ă

Privi din nou spre teras şi spre mun ii de la orizont. ă ţStepa. Vântul. Iarba leg nându-se. Prea departe, acum. La felă

de bine puteau fi pe lun .ăLa naiba. La naiba cu to i b rba ii.ţ ă ţ

Julia devenise imun la indolen a hammamului. Nu mai eraă ţ şocat la vederea atâtor femei la un loc, scutite de restric iile peă ţ care le impuneau societatea şi apropierea b rba ilor. Aici puteaă ţ vedea dou fete sc ldându-se împreun ; s punindu-şi trupul unaă ă ă ă alteia, frecându-se una pe alta f r re inere, dincolo, alte două ă ţ ă fete întinse pe marginea unei sofale de marmur , c utându-seă ă reciproc de fire de p r. Altele st teau singure, goale sau doar cuă ă c m şi sub iri de baie, privind cu indiferen spre ferestre,ă ă ţ ţă cur indu-şi din ii cu piatr ponce, scobindu-se în nas sauăţ ţ ă sc rpinându-se f r jen peste tot.ă ă ă ă

Erau nişte nişe ce duceau afar din sala de baie, undeva undeă fetele se puteau întinde pe lespezi de marmur , l sându-şi trupulă ă pe mâna unor gediçli care le frecau cu uleiuri parfumate sau le r deau bra ele, picioarele şi pubisul. Julia o g si aici pe Sirhane,ă ţ ă stând cu fa a în jos pe marmur , cu trupul lung şi sub ireţ ă ţ acoperit de transpira ie.ţ

Julia o expedie pe maseuz din înc pere cu un gest. ă ăApoi îşi turn nişte ulei în palm şi îl întinse pe umerii Sirhanei,ă ă

peste pielea moale. Sirhane sim i, atingerea diferit şi deschiseţ ă ochii, intrigat .ă

— Julia?

183

- HAREM -

— Am venit s - i spun c îmi pare r u, şopti aceasta.ă ţ ă ăSirhane se ridic şi se întoarse pe o parte. Pielea ei e mult maiă

brun ca a mea, gândi Julia, de parc era prima dat cândă ă ă observa acest lucru. Întunecat ca s mân a de m slin şi striată ă ţ ă ă ca pielea de animal. Sâni mari, grei, de mam .ă

— Te iubesc,Julia.Sirhane îşi trecu degetele printre şuvi ele p rului Juliei şi i leţ ă

r sfir pe um r. Îi apropie capul de al s u. Gura i se deschise şiă ă ă ă buzele i se umezir . Erau dulci, ca şerbetul de fructe. Pielea îi eraă alunecoas şi fierbinte.ă

Julia se d du înapoi.ă— Ce vrei s fac?ăSirhane îi lu mâna şi i-o duse c tre mijlocul trupului pân laă ă ă

pubis, ap sându-i carnea ei moale. Închise ochii de dorin şiă ţă pl cere.ă

— Pune- i gura aici, şopti Sirhane.ţJulia aproape c sc p un strig t. Gura? ă ă ă ă Nu! Ideea o uluia şi îi

f cea grea . Dar Sirhane îi ap s capul, având ochii plini deă ţă ă ă rug min i. Dac nu fac asta m va respinge pentru totdeauna. Eă ţ ă ă singura prieten pe care o am. Şi vreau atât de mult atingerileă ei.

Îi s rut pântecele şi pielea de la încheieturile picioarelor.ă ă Sirhane scoase un geam t de pl cere şi trupul i se înfior ,ă ă ă fiecare muşchi al coapselor şi bur ii p rând cuprinse de spasm.ţ ă Sirhane îi ap s capul şi mai tare înspre buzele despic turii sale.ă ă ă

Nu pot s fac asta, gândi Julia. Îşi imagin duhovnicul stândă ă lâng lespedea de marmur , cu tat l ei lâng el. Acesta purtaă ă ă ă tunica roşie de Consilier, iar preotul — veşmintele lungi ale Bisericii, având o Biblie în mâna dreapt . Sirhane îşi l s capulă ă ă pe spate, rezemându-l de muchia de marmur . Îşi desf cu şi maiă ă larg picioarele şi c lcâiele îi plesc ir pe lespezile calde. Buzeleă ă ă desp r iturii sale erau roz ca petalele unui trandafir..ă ţ

„Vei fi condamnat la Iad pe veci”, spunea preotul, „vei fiă şfichiuit cu bice cu vârfuri de fier şi peste r ni i se va turna apă ă ţ ă fiart . Diavolii te vor coace la foc încet şi nu vei avea sc pare deă ă torturi. Vei arde pe veci.”

184

- COLIN FALCONER -

„Eşti mai rea ca un animal”, spunea tat l ei. „Eşti preaă dezgust toare pentru a putea fi redat în cuvinte. Numele t u vaă ă însemna ruşine în tot cuprinsul La Serenissimei…”

— Te rog, şoptea Sirhane. Torcea ca o pisic şi gâfâia atât deă tare, încât Julia îi putea vedea coastele prin piele. Te rog.

Îşi dep rt picioarele şi mai mult, cu spatele arcuit, cuă ă degetele înfipte în p rul Juliei, ap sându-i capul în jos. Juliaă ă tres ri de durere. Se abandon închizând ochii la imagineaă ă duhovnicului şi a tat lui, surd la exclama iile lor de indignare.ă ă ţ

O atinse cu limba, şov ind, aşteptând s se întâmple ceva,ă ă poate un bici peste umeri, sau voci care s izbucneasc în oc ri,ă ă ă sau zgomotul paşilor g rzilor. Dar tot ce se întâmpl fu geam tulă ă ă Sirhanei, care se r sucea şi gâfâia, ap sându-i şi mai tare capulă ă c tre ea.ă

Julia descoperi uimit c nu sim ea nici un gust, doar o caldă ă ţ ă arom de mosc şi m tase. Sirhane suspin tare şi Julia deschiseă ă ă ochii, intrigat . Putea sim i chiar atâta pl cere? Era într-adev ră ţ ă ă atât de puternic ?ă

— Foloseşte- i limba, şopti Sirhane.ţSe târî c tre ea pân când picioarele îi atârnar pe margineaă ă ă

de marmur . Îşi arunc bra ele pe dup gâtul ei şi îşi arcuiă ă ţ ă spatele, într-o postur de total capitulare.ă ă

Mi se d mie cu totul, gândi Julia. Nu e numai lascivitate. Esteă şi încredere. Are încredere c nu-i voi face r u, c vreau s -i dauă ă ă ă doar pl cere.ă

Îşi coborî fa a din nou între picioarele Sirhanei. Întâi timid,ţ apoi se abandon şi ea, strângându-i trupul Sirhanei cu degetele,ă ap sând şi masându-i carnea, cu toat foamea îndelungateiă ă aştept ri trezit la realitate, lunga condamnare f când-o acumă ă ă s tr iasc din plin fiecare clip .ă ă ă ă

41

Topkapi Sarai

Vânturile neaşteptate se duseser repede. Zilele se înc lziseră ă ă şi vara plutea deasupra Bosforului. Anotimp al r zboiului.ă

185

- HAREM -

Chioşcul era ca o bijuterie pe degetul lung, de catifea, al Promontoriului Seraglio. Domul s u argintiu era decorat cuă arabescuri florale în albastru şi alb. Lemn ria era încrustat cuă ă fildeş, geamurile pictate în modele complicate. Sofale aurite se întindeau pe lâng pere i, iar într-o parte se afla un imens c mină ţ ă de bronz.

Era refugiul lui Suleiman în nop ile calde, departe deţ fierbin eala de cuptor a palatului de piatr , într-un loc undeţ ă brizele venite dinspre Marmara Deniz treceau printre chiparoşi şi platani.

Hürrem st tea întins al turi de el pe divanul lung, ascultândă ă ă flauturile şi violele cânt re ilor nev zu i din gr din .ă ţ ă ţ ă ă

Hürrem se juca cu umbrele degetelor pe perete.— Uit -te, şopti ca.ă— O c mil ! râse Suleiman.ă ă— Şi acum?— O oaie?— E un cal.— Arat ca o oaie.ă— Ai v zut vreodat oaie cu un bot aşa de lung? Poate o oaieă ă

turceasc , chicoti ea. Numit Ibrahim.ă ă— Singurul Ibrahim pe care-l cunosc nu e deloc un miel. Arat -ă

mi altceva.Hürrem se încrunt , concentrat , mişcându-şi degetele.ă ă

Suleiman o privi, zâmbind. Uneori era ca un copil mic.— Ce zici de asta?— O pisic ?ă— Pisica lui Kislar Aghasi. Vezi … n-are nimic între picioare.El se încrunt .ă— N-ar trebui s faci asemenea glume.ă— De ce nu?— Îl jigneşti, în fa a Islamului.ţ— Eşti atât de ipocrit.Suleiman scutur din cap, neg sind o replic . Cum deă ă ă

îndr znea s spun asemenea lucruri? Nu-şi ştia oare locul?ă ă ă Întrebându-se asta în elese c nu, nu şi-l ştia. Poate c asta-iţ ă ă pl cea cel mai mult la ea. N-ar fi permis nim nui altcuiva s -iă ă ă vorbeasc în acest mod.ă

186

- COLIN FALCONER -

Poate lui Ibrahim.Suleiman privi spre gr din . Broaşte estoase cu lumân riă ă ţ ă

fixate pe spate mergeau încet printre trandafiri şi garoafe, iar luna plin arunca umbre lungi printre frunze. E atâta pace aici,ă gândi el. Aş sta aici pentru totdeauna.

Dar Allah cere r zboi. În noaptea aceasta liniştit putea auziă ă fierarii din armur riile Galatei forjând tunuri pentru viitoareaă campanie spre nord. Venise vara, şi vara era timpul pentru plecarea într-o nou campanie; timpul s poarte steagul luiă ă Mahomed, înc o dat împotriva necredincioşilor..ă ă

Dar de data asta nu-i voi conduce cu, gândi Suleiman. De data asta voi r mâne aici. Cu Hürrem.ă

Eski Sarai

Sultana Hafise îmb trânea. P rul ei negru, cândva bogat, eraă ă acum vopsit cu henna, iar fardurile nu puteau masca pungile de sub ochi şi b rbie. Membrele îi tremurau, chiar şi când st tea jos.ă ă

Sala ei de audien e avea tavanul boltit, decorat cu o fresc peţ ă lemn de cedru. Pl cile de Iznik ce acopereau pere ii erau deă ţ asemenea încadrate în cedru şi fixate cu cuie de argint.

St tea cu picioarele sub ea pe un divan din brocart cu franjuriă de m tase şi cu perne de satin brodate cu fir aurit.ă

Abbas îşi l s fruntea pe covor, înainte de a i se adresa.ă ă— Coroan a Capetelor Acoperite!ă— Abbas.Valide avea r suflarea t iat , de parc ar fi alergat din gr dină ă ă ă ă ă

ca s -l primeasc , ceea ce, desigur, era absurd. Era aici, după ă ă ştiin a lui, de cel pu in o or .ţ ţ ă

— Ai vrut s -mi vorbeşti?ă— Într-adev r, Coroan a Capetelor Acoperite. O problemă ă ă

care, sper, se va dovedi lipsit de gravitate.ă— Haide, Abbas. Dac ai venit la mine cu aceast problem ,ă ă ă

trebuie c e important .ă ă— E doar un zvon care mi-a ajuns la urechi din diverse…

surse.Sl biciunea de pe chipul lui Valide p ru s dispar . Deveniă ă ă ă

brusc atent , cu ochii a inti i asupra lui.ă ţ ţ

187

- HAREM -

— Privitor la cine?— Privitor la St pâna Hürrem.ăFa a b trânei se strânse într-o încruntare dezaprobatoare.ţ ă— La aceea!— E numai un zvon.— Uneori acord mai mult aten ie zvonurilor decât judec iloră ţ ăţ

Divanului. Spune-mi ce-ai auzit, Abbas.— În curând oastea va m rş lui împotriva lui Frederick, laă ă

Viena.Hafise îşi permise numai un surâs re inut.ţ— Tot oraşul ştie asta. Chiar şi Frederick ştie.— Am auzit c St pânul Vie ii s-ar putea s nu fie în frunteaă ă ţ ă

armatei.— Ce?— Mi s-a spus c St pâna Hürrem l-a convins pe sultan să ă ă

r mân aici.ă ăAbbas fu alarmat de reac ia ei. Pentru un moment crezu cţ ă

avea s leşine. Obrajii i se colorar într-un roz palid.ă ăAbbas p str t cerea.ă ă ă— Tu… crezi c … e adev rat? spuse ea în cele din urm .ă ă ă— Am spus doar ce-am auzit, Coroan a Capetelor Acoperite.ă

Am crezut de datoria mea s - i aduc la cunoştin .ă ţ ţăHafise încuviin din cap, înc p rând s nu-şi fi revenit dinţă ă ă ă

uimire. B tea cu palma dreapt în divan.ă ă— A îndr znit prea mult!ă— Sper c n-am provocat sup rare, zise Abbas.ă ă— Mi-ai f cut un mare serviciu, Abbas. Un mare serviciu. ăApuc o pern de lâng ea şi, cu o putere surprinz toare, oă ă ă ă

arunc cât colo. Abbas şi cele dou slujnice se holbar la b trânaă ă ă ă atât de fragil , apoi unul la cel lalt.ă ă

— C eaua neruşinat ! Face din el un eunuc! Apoi,ăţ ă st pânindu-se, se întoarse c tre Abbas. Mul umesc, Abbas, mă ă ţ ă voi ocupa de asta.

42

Suleiman fu decep ionat v zându-şi mama. P rea tot maiţ ă ă

188

- COLIN FALCONER -

vârstnic şi tot mai slab de fiecare dat când venea aici. Şi-oă ă ă imaginase întotdeauna de nezdruncinat.

Vârsta nu p rea s -i fi încetinit mintea sau limba. ă ă— i-ai v zut fiii? întreb ea, dup ce el se aşez lâng ea peŢ ă ă ă ă ă

divan.— I-am v zut. Micul Çehangir e înc bolnav, dar ceilal iă ă ţ

înfloresc. Înv torii lor par mul umi i.ăţă ţ ţHafise se strâmb .ă— Nu-mi place Selim. E un copil şters. N-am încredere în el. Se

îngraş cu dulciuri ca o femeie. Şi am observat c e crud cuă ă Mehmet şi Baiazid. Desigur, în toate celelalte privin e e un prinţ ţ model.

— Instructorii lui nu mi-au spus nimic.— Sigur c nu. E vina mamei lor. Petrece prea pu in timp cu ei.ă ţ

E de mirare c Mehmet şi Baiazid sunt atât de pl cu i.ă ă ţ— Ah! Am sim it cumva nişte vorbe bune? glumi el.ţHafise nu zâmbi deloc.— Po i s râzi, Suleiman, dar e un noroc c ai un fiu caţ ă ă

Mustafa. Aş fi disperat dac Selim ar fi prin ul moştenitor. Îlă ă ţ privi îmbufnat . Pleci curând?ă

— Oastea pleac s pt mâna aceasta, r spunse el, evitându-iă ă ă ă privirea.

Deci e adev rat! gândi Hafise. Omule! Ce i-a f cut?ă ţ ă— Împotriva lui Frederick?— Frederick? E doar un omule din Viena, cum îi spuneţ

Ibrahim. Carol e inta cea mare. Dar nu cred c Ibrahim îl va daţ ă gata. Se va ascunde prin castelele lui din Germania.

Hafise încuviin .ţă— Preg tirile merg bine?ă— Ibrahim va avea treizeci de tunuri de asediu. Dac nu le vaă

opri iar şi pe drumul spre nord.ăHafise îi urm ri fa a. N-avea de gând s -i spun c r mâne! Îiă ţ ă ă ă ă

era ruşine. Ştie c îşi tr deaz datoria c tre Osmanlâi, c treă ă ă ă ă Allah.

Hafise îşi l s mâna pe cea a fiului.ă ă— Vei fi cel mai mare dintre to i sultanii, fiule. Ursitorile auţ

profe it asta la naşterea ta.ţ— Am f cut cum am putut mai bine, spuse Suleiman. ă

189

- HAREM -

R spunse strângerii ei de mân şi fu şocat de fragilitatea ei.ă ă Era uşoar şi veştejit ca o frunz uscat . Nu-şi d duse seamaă ă ă ă ă cât de bolnav fusese. Se sim i deodat înfricoşat. Nu-şi puteaă ţ ă imagina s vin la Harem şi s n-o g seasc acolo.ă ă ă ă ă

Ea se d du mai aproape.ă— Şi totuşi am auzit nişte poveşti, murmur ea.ă— Poveşti?— C ai avea de gând s laşi armata f r comandant.ă ă ă ăSuleiman încerc s -şi trag mâna, dar mâna ei veştedă ă ă ă

deveni deodat tare şi puternic , asemenea unei mâini deă ă b rbat. Suleiman privi într-o parte, nevrând s -şi arate mânia înă ă fa a propriei mame.ţ

— N-are nevoie de mine. Ibrahim e c petenia.ă— Deci e adev rat?ă— Sigur c nu. Ascul i prea mult bârfele slujnicelor. Zvonurileă ţ

au cuiburi între aceste ziduri, asemeni viperelor …Hafise încuviin , zâmbind.ţă— Ochii te-au tr dat întotdeauna în fa a mea, Suleiman. Cândă ţ

aveai de gând s -mi spui? Cât credeai c vei putea ascunde astaă ă de mine?

Suleiman îşi trase mâna şi s ri în picioare.ă— Eu hot r sc!ă ă— Exist lucruri pe care nu le poate hot rî nici un sultan,ă ă

oricât de mare ar fi. Tu eşti cel dintâi dintre musulmani şi trebuie s te supui voin ei lui Allah.ă ţ

— Am avut destul parte de duhoarea r zboiului!ă— Ai o datorie!— Pe care o voi pune întotdeauna deasupra tuturor.— Pân ast zi! Ochii b trânei ardeau. Ea este, nu? Ea i-aă ă ă ţ

f cut asta.ăSuleiman nu r spunse. Se întoarse cu spatele privind peă

fereastra deschis c tre acoperişurile bazarelor şi caselor deă ă lemn îngr m dite pe deal pân lâng apele albastre ale Cornului.ă ă ă ă

Deodat oraşul nu i se mai p ru atât de frumos. Cioc nitul dină ă ă fier riile şi forjele Galatei era sup r tor. Atâtea obliga ii. Fa deă ă ă ţ ţă r zboi, fa de putere. Datorie fa de Allah, datorie fa deă ţă ţă ţă familie, fa de neam. Nu era pace nic ieri?ţă ă

Hafise veni în spatele lui.

190

- COLIN FALCONER -

— Acolo jos, în Kapala Çarshasha, se spune c te-a vr jit.ă ă— De-l g sesc pe cel care spune asta pun c l ul s -i taieă ă ă ă

limba şi s i-o bage pe gât.ă— Atunci jum tate din locuitorii oraşului vor fi mu i. ă ţSuleiman îşi încleşt pumnii.ă— M îngrijesc ca ei s aib pâine în gur şi carne destul .ă ă ă ă ă

Tr iesc sub protec ia mea, în siguran fa de pustiirileă ţ ţă ţă armatelor ce r v şesc Europa. Le-am dat Rhodosul, Belgradul şiă ă Ungaria. Ce mai vor de la mine? Mi-am f cut datoria fa de ei şiă ţă fa de Mahomed.ţă

— Ai l sat Divanul pe mâna lui Ibrahim, iar acum îi dai şiă oştirea! Iar tu î i petreci toate zilele în lenevie, al turi de aceastţ ă ă Hürrem!

— Exist şi alte lucruri în afar de gâlceava m runt din Divană ă ă ă şi mirosul de sânge din tranşee! Da, voi fi cel mai mare dintre sultani, pentru c voi fi altfel! Voi da poporului legi şi oraşe!ă Vreau s construiesc, nu s distrug!ă ă

— i-ai l sat puterea în mâna lui Ibrahim şi b rb ia pe mânaŢ ă ă ăţ unei femei!

Suleiman se uit la ea, alb la fa .ă ţă— Ea a hr nit aceşti demoni din mintea ta, aşa e? şopti Hafise.ă

Îi lu mâna din nou, iar el nu opuse rezisten de data asta.ă ţă Ascult -m ! Nu vreau s te v d nefericit. Tu ştii ce s-a petrecută ă ă ă între voi, tu hot r şti. Dar trebuie s - i aminteşti care e menireaă ă ă ţ ta. Nu trebuie s devii prea ataşat de treburile Haremului.ă Haremul exist pentru desert. El trebuie s te fac puternic.ă ă ă Scopul lui e de a- i da fii, nu de a te sl bi.ţ ă

— Legea ne face puternici. Kanun şi Sheri.— Suleiman … ce-mi r mâne dac nu te am pe tine? Via aă ă ţ

mea i-a fost închinat ie şi sultanatului t u. Am fost atât deţ ă ţ ă mândr de tine. Nu eşti crud cum a fost tat l t u, şi în asta stă ă ă ă t ria ta. Dar poate sta şi sl biciunea ta. Am observat asta cuă ă Gülbehar şi cu Ibrahim, şi acum cu Hürrem. Trebuie s înve i să ţ ă stai pe picioarele tale.

— Atunci nu exist refugiu, nic ieri, pentru mine?ă ă— G seşte- i refugiu în Islam. În datoria ta.ă ţ— Nu.— Suleiman …

191

- HAREM -

— Îmi voi face datoria. Voi aşeza temeliile Imperiului meu pe Kanun, pe legea scris . Îmi voi trimite armatele sub zidurileă creştin t ii şi le voi d râma, şi-mi voi hr ni şi îmbr ca Imperiul.ă ăţ ă ă ă Dar trebuie s fi r mas ceva şi pentru Suleiman!ă ă

— Recâştig - i autoritatea, Suleiman. Înainte de a- i fi luat deă ţ ţ ă tot!

— Ibrahim nu s-ar întoarce niciodat împotriva mea!ă— Dar Hürrem?— Ea e doar o femeie!Hafise ignor generalitatea reproş ului lui.ă— Da numai o femeie! Şi ai l sat-o s te st pâneasc ! Ai suteă ă ă ă

de femei între care s alegi! De ce numai una?ă— Pentru c atunci când sunt cu ea sunt eu însumi. Nu Sultană

… nu St pânul Gâturilor Oamenilor … eu însumi.ă— Dar ea? îşi doreşte s fie ea îns şi, sau … urm toareaă ă ă

Valide?— Inshallah! Te rog, şopti Suleiman. Las -m în pace. Oă ă

iubesc. Las -m !ă ăPe când el se aplec s -i s rute mâna Hafise sim i brusc oă ă ă ţ

p rere de r u pentru el. Era slab, gândi ea. Nu laş, c ci ar fiă ă ă scuturat şi por ile iadului pentru flamura Islamului. Şi nu slabţ cum sunt unii b rba i în privin a vinului sau a femeilor sau a altoră ţ ţ pl ceri. Era slab pentru c îşi dorea s fie asemeni celorlal iă ă ă ţ oameni; un lux pe care nu şi-l putea permite.

43

Bazarul de sub ferestrele de la Eski Sarai era acolo de pe vremea lui Mehmet Fatih. Înşira i pe sc rile şi aleile de piatr ,ţ ă ă negu tori vindeau aur şi argint, brocart şi m t suri, covoareţă ă ă purpurii din Damasc şi carpete de m tase din Bagdad, albastreă ca pana de p un. În afara bazarului, telalii coceau miez de nucă ă pe c rbuni, a â ând focul cu aripi de curcan şi încercândă ţ ţ totodat , f r succes, s alunge muştele mici, negre şiă ă ă ă înc p ânate. Al ii vindeau m runtaie condimentate cu usturoiă ăţ ţ ă sau cu chimen. Str zile erau era pline de sunete, culori şiă mirosuri. Trecur minute lungi pân când Suleiman îşi reveni dină ă

192

- COLIN FALCONER -

senza ia de pierdere în tumultul propriului oraş.ţChiar şi în acest haos, Suleiman recunoscu semne ale ordinii

impuse de predecesorii s u. Culorile îşi îndeplineau rolul lor, aiciă erau turci, cu turbane albastre şi cizme negre, evreii purtau turbane galbene ca şi armenii, dar aceştia din urm aveau cizmeă de un roşu aprins, spre deosebire de cele albastru deschis ale evreilor.

Se opri s se uite, o dat cu ceilal i, la negu torul deă ă ţ ţă mirodenii ce fusese intuit de urechi pe uşa b c niei sale. Oţ ă ă t bli ce-i atârna de gât spunea c fusese condamnat pentru că ţă ă ă umblase cu m suri m sluite. Cineva din mul ime scuip laă ă ţ ă picioarele omului, şi Suleiman f cu la fel. Nu sim ea nici o mil ,ă ţ ă era legea. Era Kanunul.

Era ciudat c se sim ea atât de str in aici, se gândi Suleiman.ă ţ ă Poate c am tr it prea mult timp în palat. Zgomotul vocilor îmiă ă r neşte urechile, iar miasmele astea de mizerie şi resturi nuă ajung pân la arcadele palatului meu. Acesta e poporul meu. Îlă v d adesea când vine cu plângeri la Divan, dar uit în ce felă tr ieşte.ă

Noaptea se infiltra cu repeziciune pe str zile îngr m dite, şiă ă ă luna în creştere se ridica peste cupolele bazarului. Suleiman se sim ea în siguran aici, cine l-ar fi recunoscut în zdren ele peţ ţă ţ care le purta, mai ales c to i oamenii erau înv a i s -şi întoarcă ţ ăţ ţ ă ă privirile la apari ia sultanului, şi deci nu prea ştiau cum arat . Şiţ ă nu era nici un pericol, ienicerii patrulau pe str zi în fiecareă noapte; actele de violen erau interpretate ca o insult laţă ă adresa sultanului însuşi.

Ce cale mai bun pentru un sultan ce voia s se convingă ă ă dac bârfele despre care i se spusese existau cu adev rat?ă ă

R t ci printre lungile colonade de piatr , printre arcadele şiă ă ă stâlpii bazarului. Se opri la dugheana unui negustor de mirodenii, lâng s cule ii cu gr sime de iepure, semin e de susan, aloe,ă ă ţ ă ţ şofran, lapte de pas re şi r d cin de lemn dulce. Negustorulă ă ă ă p rea angajat într-o vie discu ie cu un client, Suleiman auziă ţ numele „Hürrem” şi se opri s asculte, pref cându-se c se uită ă ă ă la sacii cu henna verde şi scor işoar .ţ ă

— … se spune c de la naşterea lui Selim nici nu s-a mai uitată la alt femeie!ă

193

- HAREM -

Negustorul avea nasul coroiat, din ii strica i, şi o barb rar .ţ ţ ă ă Purta un turban albastru – un grec! Îşi agita mâinile s lbatic şiă scuipa abundent pe lespezile de pe jos, aproape nimerind mâneca lui Suleiman.

— Imposibil, spunea clien u1. Era un turc, observ Suleiman.ţ ă Are un Harem cu trei sute din cele mai frumoase femei ale Imperiului! Nici un b rbat n-ar rezista şapte ani f r s gusteă ă ă ă câte ceva din aşa o comoar .ă

— Dac nu cumva o fi vr jit! strig grecul şi scuip din nou peă ă ă ă jos.

Se pare c era incapabil s vorbeasc în şoapt .ă ă ă ă— Prostii.— Se spune c nici nu e o femeie. E un spirit r u, un ă ă djinn, din

p durile Valahiei! ăHorc it-scuipat.ă— Ei, p i vezi? spuse turcul. Toat lumea ştie c ea nu e dină ă ă

Valahia, ci din Rusia! Şi dac e un spirit r u, cum spui, atunciă ă cum se face c Suleiman e cel mai mare sultan pe care l-am avută vreodat ? Priveşte cuceriri le sale: Belgrad, Rhodos, Budapesta!ă De ce acum doi ani se afla la por ile Vienei?ţ

Negustorul d du din mâini dezgustat.ă— Tocmai! De ce n-a luat Viena? Se spune c vr jitoarea aă ă

trimis ploile care au inut toat vara şi din cauza c rora s-auţ ă ă împotmolit tunurile voastre!

Horc i şi scuip din nou pe podeaua dughenei, cu atâta putereă ă încât pân şi clientul se d du un pas înapoi. Suleiman se gândi laă ă ce-i spusese cândva Ibrahim:

„Trebuie zece turci ca s întreac un evreu într-o ceart şiă ă ă zece evrei ca s întreac un grec.”ă ă

— Nu, spune negu torul, l-a vr jit. Se spune c nu mai faceţă ă ă nimic f r s -i cear voie.ă ă ă ă

— Dac cineva îl are la mân , acela e Ibrahim. Uit -te cum neă ă ă vâr în ochi idolii s i, la At-meydani!ă ă

— Ibrahim e un mare oştean. (Horc it.) Avem nevoie de ună vizir puternic. (Scuipat. Scuipat din nou.)

— Mai ales când sultanului i s-au aprins c lcâiele dup una dină ă sclavele sale. Asta n-o s aduc nimic bun, asculta i-m pe mine.ă ă ţ ă Când un sultan îşi ignor toate celelalte femei, înseamn că ă ă

194

- COLIN FALCONER -

aceea îl ine de membrul cel gros şi-l plimb pe unde vrea ca peţ ă un m gar de şale!ă

Se întoarse spre Suleiman.— Tu ce vrei?Ce vreau eu — s scot sabia şi s - i tai capul la urât, gândiă ă ţ ă

Suleiman. Apoi l-aş atârna de Sublima Poart şi l-aş invita s maiă ă scuipe o dat . Dar spuse:ă

— Nu vreau nimic. Vezi c e o flegm pe scor işoara ta.ă ă ţFu satisf cut auzindu-l pe turc râzând undeva în untrulă ă

dughenei..Dar insultele pe care le auzise r sunau în mintea lui pe cândă

umbla f r int prin labirintul bazarului. Ibrahim şi maic -sa îiă ă ţ ă ă spuseser adev rul.ă ă

Vr jit.ăNu i se permitea nici cea mai mic intimitate? Nu exista oră ă

din zi, lun sau anotimp în care s fie l sat în sanctuarul proprieiă ă ă vie i? Cum începuser aceste zvonuri? Şi de ce era mereu nevoieţ ă s -şi dovedeasc autoritatea şi credin a fa de tron şi fa deă ă ţ ţă ţă Allah?

Foarte bine atunci, se va întoarce la Harem. Va demonstra din nou c este st pân în propria lui cas . Înc o obliga ie deă ă ă ă ţ îndeplinit, şi poate c apoi va sc pa pentru un timp de datoriileă ă fa de poporul s u, de Divanul s u, de mama sa … şi, da, faţă ă ă ţă de Allah.

Ce altceva putea face?

44

Era un anumit ritual pentru alegerea unei fete, cum era un ritual pentru orice în Harem. Când marile por i de fier seţ deschiser Suleiman intra calare şi fu întâmpinat de Kislară Aghasi, care purta o mantie cu mâneci lungi, de ceremonie, şi turban alb. O sut de fete cu p rul împletit cu perle şi bijuterii, cuă ă trupurile mirosind a iasomie şi portocale, sclipind în m t suri şiă ă satinuri, aşteptau aliniate pe col ul umbrit al cur ii. Toate erauţ ţ ner bd toare şi emo ionate în aceasta cea mai importanta zi aă ă ţ vie ii lor.ţ

195

- HAREM -

Orice b rbat ar fi tremurat de pl cere la acest spectacol,ă ă gândi Suleiman. Şi atunci, de ce eu nu simt decât aceast groază ă rece? De ce Haremul este pentru mine cel mai nepl cut loc?ă

Uşa imens se trânti în spatele s u. Suleiman desc lec . Câtă ă ă ă era de când îndeplinise acest ritual? Dinainte de a deveni sultan, precis, dinainte de Gülbehar. Sim i o sut de perechi de ochiţ ă urm rindu-l. Curioşi, rug tori, chiar dac nimeni nu îndr znea s -ă ă ă ă ăl priveasc direct. Alegerea pe care avea sa o fac în clipeleă ă urm toare va schimba via a uneia dintre ele pentru totdeauna şiă ţ irevocabil.

Sau cel pu in aşa credeau ele.ţKislar Aghasi atinse p mântul cu fruntea.ă— M rite St pân!ă ă— Meri i laude, îi spuse Suleiman, respectând ritualul. Toateţ

sunt deosebite.— Mul umesc, St pâne.ţ ăKislar Aghasi p şi în spatele lui, în timp ce el porni de-a lungulă

rândului de fete. O înşiruire de chipuri, priviri coborâte cu sfial ,ă obraji îmbujora i, curtându-l. El se aplec , salutând-o pe fiecare,ţ ă în timp ce Kislar Aghasi îi şoptea numele ei.

De ce oare nu m ad p din fântâna asta pân plesnesc? seă ă ă gândi Suleiman. Al i b rba i aşa ar face. Se spune c Ibrahim areţ ă ţ ă un Harem la fel de mare şi c apetitul s u este remarcabil.ă ă Continu s mearg prin fa a fetelor, întrebându-se pe care o vaă ă ă ţ alege pân la urm . Sunt toate atât de frumoase, încâtă ă frumuse ea îns şi îşi pierde semnifica ia, gândi el. Aceasta, deţ ă ţ pild . E ca o p puş de por elan. Probabil c mânuit preaă ă ă ţ ă ă grosolan s-ar putea chiar sparge. Pare c a fost cioplit de ună ă meşteşugar, dintr-o singur bucat de alabastru. Atâtaă ă perfec iune intimideaz .ţ ă

— Cum te cheam ? întreb el.ă ăFata şopti ceva, dar atât de încet încât n-o auzi. Se întoarse

spre Kislar Aghasi.— Ce-a spus?Kislar Aghasi p ru s ezite.ă ă— Julia, murmur în cele din urm .ă ă— Julia, repet sultanul. Îşi întoarse aten ia c tre fat .ă ţ ă ă

Perfec iune, într-adev r. Lu batista verde din mâneca mantiei şiţ ă ă

196

- COLIN FALCONER -

o l s s cad pe um rul ei, spre a ar ta c a hot rât. Batista eraă ă ă ă ă ă ă ă una brodat pentru el chiar de Hürrem. Suleiman ştia c eaă ă priveşte, dar c trebuia s -şi fac datoria.ă ă ă

— Acum m voi plimba în gr din , spuse el c tre Kislară ă ă ă Aghasi, care se holba la fat cu o expresie pe care n-o putuă descifra. Eunucii ştia erau creaturi ciudate.ă

P şi afar din curte, s r t ceasc printre pomi şi stru i şi să ă ă ă ă ă ţ ă scape de mirosul de iasomie şi portocale.

Hürrem se îndep rt de la fereastr , iar degetele sale seă ă ă încleştar în jurul sfeşnicului de argint de pe masa al turată ă ă divanului. Îl arunc cu furie, cr pând placa de faian albastr deă ă ţă ă Iznik care îmbr ca zidurile iatacului. Muomi se feri din razaă pericolului.

Fa a st pânei era palid de furie. Mult timp st tu încremenitţ ă ă ă ă în mijlocul camerei, singura mişcare vizibil fiind fream tulă ă n rilor şi spasmul muşchilor f lcilor. Dac Suleiman te-ar puteaă ă ă vedea acum, gândi Muomi. Nu te-ar mai considera atât de frumoas .ă

— Trebuie s opresc asta.ă— El este sultanul, spuse Muomi, cu precau ie. Cum po i s -lţ ţ ă

opreşti?— Pe divan era o tav de argint cu pr jituri. Hürrem o înh şiă ă ăţă

o arunc de-a curmezişul înc perii.ă ă— Cine e târfa?— Nu-i ştiu numele. A fost adus aici din Alger. Se spune c aă ă

fost capturat de corsari, o dat cu o galer vene ian .ă ă ă ţ ă— Cum opresc asta?Pentru prima dat de când era cu ea, Muomi se temea.ă— St pân …ă ăHürrem apuc inelul mare de aur care atârna din urecheaă

dreapt a sclavei şi trase cu putere. Muomi ip şi c zu înă ţ ă ă genunchi.

— Cum pot opri asta?— … m doare …ă— … vreau s te duci la spi er … o licoare de-a ta …ă ţ— … las -m …!ă ăHürrem o eliber şi îşi încleşt pumnii, tremurând. Nu trebuieă ă

s m pierd cu firea, nu acum, gândi ea. Dac î i pierzi controlul,ă ă ă ţ

197

- HAREM -

pierzi totul.Muomi gâfâia cu mâinile la ureche.— Dac o ucizi, va alege alta. Iar Kislar Aghasi va şti ce aiă

f cut.ă— Atunci?Muomi privi în sus, cu chipul împietrit şi ochii scânteind de

ur .ă— S nu m mai loveşti niciodat .ă ă ă— … spune-mi ce s fac, Muomi.ăNegresa ridic din umeri.ă— Este o alt cale.ă— Care? Spune…— Po i cina cu el în seara asta?ţ— Cu Suleiman? Nu va veni azi Ia mine.— Atunci g seşte o alt modalitate.ă ă— Va fi greu.— Pentru tine?— Ce-aş putea face?— Exist o b utur … care poate alunga pasiunea unui b rbat.ă ă ă ă

Ne putem asigura c nu se va îndr gosti de ea.ă ăTensiunea p ru s ias din trupul lui Hürrem. Îşi permise ună ă ă

surâs.— Po i s faci rost de ce- i trebuie?ţ ă ţ— Orice spi er din oraş are ierburile necesare.ţ— Atunci voi trimite un paj s i le aduc . Hürrem se aşez peă ţ ă ă

divan. Acum trimite un mesaj lui Kislar Aghasi. Spune-i c trebuieă s -i vorbesc urgent. Pariez c se şi aşteapt la asta.ă ă ă

Julia fu dus întâi la Maestra B ilor spre a fi preg tit . Fu rasă ă ă ă ă cu grij , fiecare p rticic a trupului fiindu-i minu ios inspectat înă ă ă ţ ă c utarea firelor de p r, apoi îmb iat în ap parfumat cuă ă ă ă ă ă iasomie şi portocale, iar p rul de pe cap îi fu împrosp tat cuă ă henna. Dup aceea se întinse pe o lespede de marmur înc lzit ,ă ă ă ă în timp ce negrese îi masau umerii, spatele, coapsele şi pulpele cu un amestec de ulei şi f in de orez. Apa fierbea în vase lângă ă ă ea, spre a o p stra cald şi m t soas .ă ă ă ă ă

Când Kislar Aghasi intr în baie o g si şezând goal peă ă ă marginea de marmur , în timp ce gediçli se învârteau în jurul ei,ă

198

- COLIN FALCONER -

fiecare ocupându-se de o mic parte din ea, singurul zgomotă fiind foşnetul c m şilor lor de bumbac.ă ă

El îşi încleşt din ii spre a opri suspinul de durere care îi veneaă ţ în gât.

Julia privea undeva departe, de parc nimeni nu exista în jur,ă cu ochii l rgi i de uimire. Câte o gediçli lucra la fiecare picior,ă ţ vopsindu-i unghiile, o alta îi punea aloe sub limb ca s -iă ă îndulceasc r suflarea, apoi trecu la fardarea pleoapelor, cu liniiă ă groase. Şi înc una îngenunche ca s -i vopseasc pubisul cuă ă ă henna, dup tradi ie. Julia nu era cooperant , dar nici nu opuneaă ţ ă rezisten . Îşi l sa trupul în voia lor, de parc ea n-ar fi fostţă ă ă acolo, sau trupul sta n-ar fi fost deloc o parte a ei.ă

M întreb la ce se gândeşte, reflect Abbas. E oare în Vene ia,ă ă ţ cu dantelele ei, privind gondolele de pe Marele Canal? E în gondola acoperit , cu mine, sau doar vanitatea m face s -miă ă ă imaginez asta?

Undeva în spatele lui, Maestra Veşmintelor se certa cu una din ajutoarele sale pe tema celei mai potrivite garderobe.

Câte nop i de nesomn am visat clipa asta? gândi Abbas. Deţ câte ori m-am întrebat cum ar fi s fiu cu tine, s te v d goal . Înă ă ă ă nici o halucina ie de-a mea n-ai stat aşa, privind drept la mine,ţ neatins şi de neatins. Eu nici nu sunt aici, nimeni nu e aici,ă pentru tine. Eşti singur şi la fel de imposibil de atins cum ai fostă întotdeauna.

Atât de frumoas . Chiar dac i-au vopsit p rul cu henna şi i-ă ă ţ ă ţau înroşit buzele, ca uneia din prostituatele de care Ludovici era aşa de încântat, nu- i pot vopsi demnitatea şi gra ia.ţ ţ

Iar trupul t u este perfect, cum ştiam c este. Curbele şiă ă gropi ele, str lucirile şi umbrele, toate propor ionate perfect, caţ ă ţ sculptate de un artist magistral. Sfârcurile sunt ca nişte boboci de trandafir, iar fiecare muşchi al coapselor sau pântecelui este conturat clar sub piele, ca sculptat în marmur .ă

Cum pot sim i aşa ceva? se minun Abbas. Cum pot dori cevaţ ă ce nu pot avea? De ce m torturezi înc , dac nu i-a mai r masă ă ă ţ ă nimic pentru mine?

Poate c e cea mai pur form de dorin ; dar e şi cea maiă ă ă ţă pur form de agonie.ă ă

Pe când o privea, o alt fat începu s întind o pulbereă ă ă ă

199

- HAREM -

m t soas de aur pe bra ele Juliei, pe spate şi pe sâni. Pielea eiă ă ă ţ sclipea acum ca aurul, lumina sfeşnicelor reflectându-se parc înă mii de f râme de diamant.ă

Julia …Abbas se întoarse cu greu. Hürrem dorea s -l vad . Seă ă

aşteptase c-o s -l cheme. Hürrem st tea ghemuit pe divan cu oă ă ă batist de m tase mototolit în pumni, şi pe care continua s-oă ă ă r suceasc , înfrigurat , printre degete. Ochii îi erau roşii deă ă ă plâns. Lui Abbas aproape c îi p ru r u pentru ea.ă ă ă

Efectu o temenea, cu mâna dreapt atingându-şi pe rândă ă inima, buzele, fruntea.

— St pân , ai vrut s m vezi?ă ă ă ăHürrem suspin , ştergându-şi ochii cu batista.ă— Ce m fac, Abbas?ă— St pân ?ă ă— Aud c St pânul Vie ii a hot rât s petreac noaptea cu unaă ă ţ ă ă ă

din odalisce.— Aşa este, St pân . Nu trebuie s te superi. Eşti totuşiă ă ă

cadâna a doua. Nimic nu poate schimba asta.Hürrem îşi şterse ochii iar şi.ă— Cum o cheam ?ăAbbas ezit , alarmat. Deveni conştient c ap reau primejdiile.ă ă ă— Julia, spuse, îngrijorat. Este vene ianc .ţ ă— O doamn de curte, cultivat .ă ă— Cum spui, st pân .ă ăHürrem p ru s reflecteze.ă ă— Aş vrea s -l v d pe St pânul Vie ii. Ar putea cina cu mine înă ă ă ţ

aceast sear ?ă ă— Nu cred c se poate, st pân . Când sultanul alege o fat …ă ă ă ă— Nu i-am cerut p rerea!ţ ăVocea era ca o plesnitur de bici. El t cu imediat. O studie maiă ă

atent. Poate c totuşi nu plânsese.ă— St pân ?ă ă— Vreau s -l v d pe St pânul Vie ii… în seara asta. Este încă ă ă ţ ă

aici, în vizit la Valide. Aşa e?ă— Aşa e, st pân .ă ă— Cere-i s ia cina cu mine. Spune-i c am remuşc ri şi că ă ă ă

vreau s facem pace.ă

200

- COLIN FALCONER -

— S-ar putea s nu fie posibil ca…ă— Abbas, ii minte ce s-a întâmplat cu ultima Kiaya aţ

Veşmintelor? Sau poate c nu erai o parte a Haremului peă vremea aceea?

Abbas sim i cum i se usuc gura. Obr znic tura nu-şi pierduseţ ă ă ă to i col ii, totuşi.ţ ţ

— Nu cred c te în eleg, st pân .ă ţ ă ăHürrem se ridic şi veni c tre el. Veni atât de aproape încât elă ă

îi sim i parfumul. Îl privi, zâmbind.ţ— Ba da, m în elegi, Abbas. Toat lumea ştie ce a p ită ţ ă ăţ

ultima Kiaya. Şi înc ea nu îndr znise s m jigneasc aşa cumă ă ă ă ă faci tu acum.

— N-am vrut deloc s te jignesc, st pân . Am vrut doar …ă ă ă— Nu vreau s - i aud justific rile, Abbas. În noaptea astaă ţ ă

sultanul poate s doarm cu alt femeie, dar ştii într-al cui pat seă ă ă va întinde mâine? Când o femeie are un b rbat între picioare,ă Abbas, îi are întreaga aten ie. Aşa c , dac nu eşti sigur de ziuaţ ă ă de mâine, adu- i aminte de Kiaya — şi f ce- i cer.ţ ă ţ

— Da, st pân .ă ăAbbas p r si odaia, urându-se pentru sl biciunea sa. De ceă ă ă

era via a atât de important încât s fac orice ca s şi-oţ ă ă ă ă p streze? Acest instinct de supravie uire îl tr dase din nou.ă ţ ă

Foarte bine, va fi marioneta ei. Dar dac îi face vreun r uă ă Juliei, situa ia se va schimba.ţ

45

— Am preg tit eu îns mi masa, spuse Hürrem.ă ăErau acolo frunze de vi umplute cu miel fiert în lapte,ţă

buc ele mici de pui fripte pe gr tar, şiş-kebab, pr jituri, halva şiăţ ă ă şerbeturi. Suleiman se aşez şi o privi îngrijorat. Acum se sim eaă ţ ca un str in lâng ca. De parc o tr dase într-un fel.ă ă ă ă

Ea îl privea mâncând, f r s spun nimic.ă ă ă ă— Nu i-e foame, o întreb Suleiman.ţ ăEa d du din cap c nu. Suleiman ar t spre mânc ruri.ă ă ă ă ă— E bun, murmur . Ai folosit condimente noi?ă— Muomi are o mie de re ete, St pâne.ţ ă

201

- HAREM -

El mestec înc o înghi itur . Îi studie chipul. Plânsese, eraă ă ţ ă sigur. Şi totuşi nu l sa s se vad asta. Dar ochii îi erau roşii şiă ă ă pleoapele umflate.

— Vrei s fac jocuri de umbre? întreb ea.ă ăUneori era ca un copil mic, gândi el din nou. Mereu atât de

dornic s -mi fac o pl cere.ă ă ă ă— Nu acum, r spunse.ăEa r mase t cut , privindu-l cu o jum tate de surâs ce p reaă ă ă ă ă

la fel de fragil ca o umbr .ă— S aduc vioara?ăEl scutur din cap c nu. Mâncarea era bun , dar nu aveaă ă ă

poft . Împinse farfuria deoparte.ă— M nânc , te rog, St pâne.ă ă ă— Nu mi-e foame.— Te-am sup rat, St pâne? şopti ea.ă ă— Nu, nu e nici o sup rare.ă— Dar uneori am fost obraznic în preajma ta. În pasiuneaă

mea am uitat care-mi e locul. Dac eşti mânios, atunci ştiu c eă ă vina mea.

Hürrem p rea complet nefericit . Suleiman ar fi vrut s seă ă ă întind s-o mângâie. Dar nu putea face asta. Nu putea s -i arateă ă c şi durerea lui era la fel de mare ca a ei. Trebuia ca ea să ă în eleag c oricât de mult o iubea, avea o datorie c treţ ă ă ă Osmanlâi şi Islam; iar ea avea o datorie c tre el. Datoria era ună lucru greu de înv at, Allah ştia asta, şi aşa era şi ce înv a eaăţ ăţ acum.

— Tu eşti sanctuarul meu, mica mea russelana. Dar eu sunt, totuşi, conduc torul. Trebuie s ii minte asta. ă ă ţ

— Da, St pâne.ăEl se ridic . Hürrem nu-şi în l privirea; se aplec repede şi îiă ă ţă ă

s rut picioarele.ă ă— Hürrem, şopti el încet, suntem to i lega i prin datorie. Eu nuţ ţ

pot tr i ca ceilal i b rba i.ă ţ ă ţTrebuia s plece, gândi el, înainte de a-i reveni sl biciunea.ă ă

Biata Hürrem. Nu în elegea nimic. Era adev rat, da, îl vr jise, darţ ă ă nu era deloc o vr jitoare. Îl vr jise cu inocen a şi devotamentulă ă ţ ei.

202

- COLIN FALCONER -

Dup plecarea lui, Muomi intr în odaie şi îngenunche în fa aă ă ţ farfuriilor pe jum tate goale de pe mas .ă ă

— Abia dac a atins mâncarea, spuse Hürrem. Va fi de-ajuns?ă— Da, şopti Muomi. Este de-ajuns.

Abbas o recunoscu cu greu.O îmbr caser într-o c maş roz şi pantaloni albaştri, pesteă ă ă ă

care îi puseser un caftan greu, cu nasturi de aur şi cheutoriă cusute cu fir de argint. Pe cap avea o bonet str lucind deă ă smaralde, diamante şi opale. Ochii îi erau sublinia i de farduri, iarţ restul fe ei îi era ascuns în spatele iaşmacului tivit cu perle.ţ

La încheietura mâinilor şi la glezne avea l n işoare sub iri deă ţ ţ argint, mai purta un colier gros de aur cu perle şi înc o amuletă ă de aur care îi atârna la bonet .ă

Când se ridic , o gediçli o ajut aranjându-i rochiile grele deă ă brocart, gluga larg şi mânecile lungi care o acopereau încât nu iă se vedea nici un deget.

Julia mea.O conduse prin coridoarele întunecate ale palatului pân laă

caleaşca preg tit .ă ăCând ieşir o privi pe fata calm şi ascuns sub atâtea haine şiă ă ă

se întreb ce-ar fi spus dac ar fi ştiut c eunucul gras şiă ă ă desfigurat din fa a ei îi f cuse cândva curte pe canalele Vene iei.ţ ă ţ

— i-e fric ? întreb el.Ţ ă ă— Da.— Nu trebuie. Sultanul este un b rbat dr gu . Nu î i va faceă ă ţ ţ

nici un r u.ăDup mult timp o auzi întrebând:ă— Eu ce trebuie s fac?ăAvea un tremur în voce. Abbas în elese c era la un pas de aţ ă

intra în panic .ă— Te-ai culcat vreodat cu un b rbat?ă ă— Nu, niciodat .ăCorpo di Dio! Nu exist nici un Dumnezeu! Şi dac exist , esteă ă ă

un sadic şi un tiran! Cum altfel putea El aduce al turi o virgin şiă ă pe eunucul care o iubea, dac nu doar de dragul distrac iei? ă ţ

Ce-i putea spune? Cum putea s-o ajute?— Trebuie s faci ce- i cere. El o s - i arate.ă ţ ă ţ

203

- HAREM -

— De ce m-a ales pe mine?— Pentru c eşti cea mai frumoas femeie din lume, se auzi elă ă

spunând, dar dup aceea t cu, ştiind c altminteri se va da deă ă ă gol. Te voi conduce în palatul st pânului meu, gândi el. Fie caă zeii s -şi aib por ia de glume. Nu mai pot face nimic acum. Să ă ţ ă termin m o dat cu asta, c ci am atins toate adâncimileă ă ă disper rii. Dac ai noroc, soarta î i va fi mai bun decât mi-a fostă ă ţ ă mie.

Topkapi Sarai

Când Abbas intr în dormitor, Suleiman aştepta.ăSt tea întins pe pat într-o simpl rob alb , tivit cu hermin ,ă ă ă ă ă ă

pana de egret alb fiindu-i prins la turban cu un ciorchine deă ă ă diamante şi rubine. Înc perea era înmiresmat de aromaă ă ierburilor arse în candelabre ce atârnau din tavanul boltit.

Abbas îşi plec privirea şi atinse covorul de trei ori.ă— M rite St pân.ă ăSuleiman îl privi, amintindu-şi de protocol.— Kislar Aghasi, mi-am r t cit batista. Ştii cumva la cine e?ă ă— Da, St pâne. Îi voi spune s i-o aduc .ă ă ţ ăAbbas îşi ridic fruntea de la podea. Suleiman îl urm ri. Eraă ă

ceva în neregul cu Abbas, hot rî el. Ar ta bolnav în ultimaă ă ă vreme. În seara asta fa a îi era îmbrobonat de sudoare —ţ ă şi nu era o sear prea cald — iar ochii aveau priviri înghe ate, cumă ă ţ v zuse multe pe câmpul de lupt . S sper m c nu era bolnav.ă ă ă ă ă

Abbas merse la uşile mari şi conduse în untru o mogâldeaă ţă mic , înfofolit . Desf cu mantia şi îi şopti ceva fetei, împingând-oă ă ă înainte. St rui lâng uş , mai mult decât ar fi trebuit.ă ă ă

— Pleac , spuse Suleiman.ăUşa se închise încet şi r mas er singuri.ă ăFata tremura. Lu batista verde pe care el i-o pusese pe um ră ă

în acea diminea , c zu în genunchi şi se târî în patru labe c treţă ă ă pat. Ridic p tura şi se strecur sub ca.ă ă ă

Suleiman aştepta, dorindu-şi din tot sufletul s fie cu Hürrem.ăSuleiman se ridic gol din pat, privind acuzator c tre fata ceă ă

st tea ghemuit pe salteaua de la picioarele sale. Lumina l mpiiă ă ă proiecta umbre lungi pe rotunjimile trupului ei, punându-i în ochi

204

- COLIN FALCONER -

o pasiune ce nu era de fapt acolo.Arunc pe el un halat de m tase şi merse la fereastraă ă

deschis . Luna plin atârna gras aproape de linia orizontului,ă ă ă deasupra rmului asiatic, arzând fosforescent pe fondul negruţă ă al mun ilor şi norilor. O lun plin , prevestitoare de rele. Poateţ ă ă din cauza asta, gândi el.

Poate c într-adev r m-a vr jit.ă ă ăEra frumoas vene ianca asta. Trupul ei era ca m tasea, oă ţ ă

încântare pentru ochi şi pentru sim uri. Şi totuşi nu fusese înţ stare de nimic. Nu avea câtuşi de pu in poft . De parc ar fiţ ă ă ă fost… Abbas.

Ceva… cineva… a f cut din mine un eunuc! Sultanulă Osmanlâi1or, impotent ca un Kislar Aghasi!

Fric , mânie şi confuzie se înv lm şir în mintea sa.ă ă ă ăÎşi sim i obrajii arzând de umilin . Fata îl urm rea din pat, cuţ ţă ă

ochi de c prioar , speria i, nespunând nimic. Nu scosese o vorbă ă ţ ă de când Abbas o introdusese aici, fir-ar s fie.ă

Dar va mai dura t cerea ei şi dup întoarcerea în Harem?ă ăEa nu era ca Hürrem. Nu ştia trucuri noi care s -l stârneasc ,ă ă

nici murmure noi care s -l îndemne s fac pe arm sarul. Pur şiă ă ă ă simplu st tea acolo şi-i oferea frumuse ea ei, moned ieftin înă ţ ă ă Harem. Poate c era numai asta. Poate c nu era nici o vr jitorie.ă ă ă Poate c nici o femeie nu-l mai putea stârni, acum dup ce tr iseă ă ă cu Hürrem.

Dar în Harem nu s-ar spune aşa. Pe str zi, în bazare, zvonurileă s-ar dubla, şi s-ar spune iar şi c a fost vr jit, c nu mai e ună ă ă ă b rbat adev rat, un rege adev rat.ă ă ă

Se întoarse şi-o privi. St tea cu genunchii la gur şi îl privea,ă ă singura mişcare fiind a ochilor ce clipeau rar.

El se repezi la uş şi o d du de perete.ă ă— Abbas!Halebardierii afla i de gard de cealalt parte a uşii tres rirţ ă ă ă ă

însp imânta i.ă ţ— Unde e Abbas?Unul din ei fugi dup Kislar Aghasi.ăSuleiman trânti uşa în spatele s u şi merse la pat. Apucă ă

hainele fetei şi i le arunc furios.ă— Îmbrac -te!ă

205

- HAREM -

Peste câteva clipe Abbas ap ru în uş inând o lumânare înă ă ţ mân . Ochii s i erau l rgi i de spaim .ă ă ă ţ ă

— St pâne?ăSuleiman ar t spre fat .ă ă ă— Ia-o de-aici!— Nu i-a fost pe plac, St pâne?ţ ă— Ia-o de-aici!O înşf c pe Julia de bra — avea pe ea doar c maşa şi şalvariiă ă ţ ă

de harem — şi o împinse spre coridor. O l s acolo, plângând peă ă covor. Trase sabia din teaca unuia dintre str jeri şi intr cu eaă ă înapoi în dormitor. Aduse vârful lamei sub b rbia lui Abbas. Oă dâr sub ire de sânge începu s curg pe gâtul acestuia, p tândă ţ ă ă ă m tasea c m şii.ă ă ă

Abbas îşi pierdu r suflarea şi aproape c sc p lumânarea dină ă ă ă mân .ă

— Ea nu trebuie s vorbeasc cu nimeni în noaptea asta! Şiă ă dac mâine diminea mai este înc vie, pân în asfin it capulă ţă ă ă ţ t u va hr ni corbii de pe Poarta Fericirii. M-ai în eles?ă ă ţ

— Da, St pâne …ă— Ieşi.

Abbas se gr bi printre arcadele pietruite de la Topkapi Sarai,ă inând strâns în mân pergamentul sigilat. Trecu pe la Agaţ ă

Mesagerilor. Trebuia s -i trimit vorb , peste Bosfor, lui Ludovici.ă ă ă Acum. În noaptea asta.

Julia era închis într-o celul din Ortkapi. Era aproape miezulă ă nop ii, ceea ce însemna c din momentul în care primea mesajul,ţ ă Ludovici avea la dispozi ie doar cinci ore ca s se preg teasc .ţ ă ă ă

„Julia”, murmur el pe când alerga. „Julia, ce-ai f cut?”ă ă

46

În zori

Abbas o scoase pe Julia pe poarta cea mare din zidul dinspre Bosfor al palatului şi coborî spre marginea apei. Se opri o clip să ă priveasc cerul albastru ca şi apa, şi v zu p s rile numite deă ă ă ă

206

- COLIN FALCONER -

localnici Suflete Blestemate, învârtindu-se deasupra lor. Stolul de p s ri s lbatice, albe, nu scotea niciodat nici un sunet şi niciă ă ă ă b taia aripilor lor nu se auzea. Niciodat nu erau v zuteă ă ă hr nindu-se sau odihnindu-se, p reau s pluteasc veşnică ă ă ă deasupra apelor negre ale Bosforului, la pând . Localniciiă spuneau c sunt sufletele femeilor ce fuseser înecate în apeleă ă de dedesubt.

Era modul tradi ional în care un sultan sc pa de nevesteleţ ă unui frate, atunci când se vrea pe tron, sau în care pedepsea o fat din Harem care fusese g sit îns rcinat de vreunul dină ă ă ă ă eunucii albi. Se spunea c noroiul de pe fundul Bosforului eraă îngroşat de oasele albite ale concubinelor moarte acolo.

Şi acum tu, Julia.Abbas se cutremur uitându-se la ea. Plânsese şi fardul îiă

p tase obrajii, iar p rul împletit îi atârna încurcat în jurulă ă chipului. Purta numai c maşa roz şi şalvarii albaştri. V zu cumă ă cei doi c l i îi cercetau trupul prin m tasea sub ire.ă ă ă ţ

— Ce se întâmpl ? murmur ea.ă ăAbbas v zu c asasinii îl urm reau. Nu le va da nici un motivă ă ă

de b nuial .ă ă— Nu te întorci la Eski Sarai, spuse el.O lu de bra şi o conduse spre rm, c tre caicul ce aştepta.ă ţ ţă ă— Unde mergem?— F ce i se spune, zise Abbas.ă ţ— Te rog, spune-mi ce se întâmpl .ă— Silenzio! spuse el şi auzul limbii materne o amu i pe loc. ţPe scândurile pun ii vasului se afla întins un sac mare. Cândţ

ajunser la linia apei, Abbas se întoarse şi o ridic uşor la bordulă ă caicului, aşezând-o cu picioarele chiar pe sac. Scoase o frânghie din sân şi îi leg mâinile la spate.ă

— Ce faci?Abbas nu îi r spunse. Pe puntea caicului se afla un morman deă

pietre rotunjite, pe care le lu una câte una şi le aşez în sac.ă ă Apoi ridic marginile acestuia, pe lâng ea, şi i le trase pesteă ă cap, dup care îl leg cu frânghia.ă ă

— ine minte c te iubesc, şopti el în italian şi o împinse într-Ţ ă ăo parte. Apoi s ri din caic, în cealalt barc .ă ă ă

207

- HAREM -

O briz r coroas încre ea suprafa a Bosforului. Cântulă ă ă ţ ţ muezinului ce chema credincioşii la rug ciune r suna peste ap ,ă ă ă din partea european şi cea asiatic a oraşului. Turnul Divanuluiă ă r s ri încet din cea , razele soarelui reflectându-se în cupol .ă ă ţă ă

O diminea frumoas pentru moarte, gândi Abbas. ţă ăTrecur de Promontoriul Seraglio şi de zidurile sumbre dinspreă

ap ale palatului, tr gând dup ei cel lalt caic c tre un punctă ă ă ă ă situat la mijloc între peninsul şi partea asiatic . Abbas st tea laă ă ă cârm şi privea în jur, când v zu o barc de pescuit turceasc , oă ă ă ă caravel , ap rând pentru o clip , fiind imediat înghi it din nouă ă ă ţ ă de perdeaua învârtejit de cea .ă ţă

Ordon c l ilor s scoat vâslele şi plutir o clip în linişte.ă ă ă ă ă ă ă Abbas privi spre b rcu a ce se târa în urma lor la cap tulă ţ ă frânghiei. Mogâldea a lipsit de form se lupta înc în sac; barcaţ ă ă ă se leg na uşor pe ap .ă ă

— Lua i frânghia, strig Abbas, pu in mai tare decât eraţ ă ţ necesar.

C l ii înşf car frânghiile ce îi legau de caic şi începur s leă ă ă ă ă ă smuceasc , aşa încât barca începu s se aplece şi s ia ap . Înă ă ă ă sfârşit, se aplec pe tribord şi se r sturn . Se auzi un plesc ită ă ă ă moale când sacul se scufund în ap . O fierbere de bule se v zuă ă ă la suprafa pentru câteva clipe, apoi fu linişte.ţă

Abbas cercet ce urile din nou, c utând caravela, dar nu v zuă ţ ă ă nimic. Le f cu semn c l ilor s taie frânghiile şi apoi trecu laă ă ă ă cârm , unde r mase pe tot drumul de întoarcere.ă ă

Julia îşi pierdu r suflarea când lovi apa şi sim i pietreleă ţ tr gând-o la fund, cu picioarele în jos. Ştiuse ce va urma, înc deă ă când Kislar Aghasi îi legase mâinile, şi ştia c n-avea nici un rostă s se zbat . Se hot râse s trag cu putere apa în piept, să ă ă ă ă ă termine cât mai repede, dar un instinct nest vilit deă supravie uire îi sl bi hot rârea, f când-o s trag adânc aer înţ ă ă ă ă ă pl mâni în clipa când barca se r sturnase, iar acum f când-o să ă ă ă se lupte cu leg turile de la spate, încercând s -şi eliberezeă ă mâinile.

Spre uimirea ei, leg turile cedar .ă ăScufundându-se, sim i o durere ascu it , de parc cineva i-ar fiţ ţ ă ă

înfipt dou ace înroşite în urechi. Încerc s nu ipe de durere caă ă ă ţ

208

- COLIN FALCONER -

s nu iroseasc ultima r suflare. Zgârie, scormoni cu disperare laă ă ă gura sacului, şi deodat sim i c acesta se deschide.ă ţ ă

Kislar Aghasi! gândi ea. A vrut s m salveze!ă ăSacul se duse în jos, iar ea privi în sus c tre verdele palid ală

apei, v zând suprafa a argintie departe, departe deasupra, şi îşiă ţ sim i pieptul zb tându-se agonic dup o nou respira ie.ţ ă ă ă ţ

Atât de departe!Înot disperat cu bra ele, âşni brusc şi pe neaşteptate laă ă ţ ţ

suprafa şi încerc s trag aer în piept, nereuşind îns decât sţă ă ă ă ă ă înghit şi mai mult ap , aşa c începu s tuşeasc .ă ă ă ă ă ă

Se lupt cu apa, dând din mâini şi din picioare, dar gura îi eraă plin cu ap şi o panic roşie o copleşi, c ci ştiu c era gata să ă ă ă ă ă moar .ă

Ceva îi atinse bra ul şi se ag de acel ceva, disperat . Apoiţ ăţă ă nimic.

Abbas privi o dat înapoi, v zu caravela interpunându-se întreă ă caic şi malul asiatic, apoi v zu dou siluete chinuindu-se s tragă ă ă ă ceva la bord. Îşi întoarse repede privirea, pentru cazul în care c l ii i-ar fi urm rit-o dar deja cea a îşi închisese zidul în jurul lor,ă ă ă ţ iar diminea a trecu, p strându-şi în sine toate secretele.ţ ă

Poarta mare de la Ba’ab y Hümayun era plin de z pad cândă ă ă Suleiman se întoarse de pe câmpul de lupt . Şedea posomorât înă şa pe arm sarul arab, surd la uralele ienicerilor şi ale mul imiiă ţ înşirate pe Divan Yolu ca s -l întâmpine. De data asta nici nuă ajunseser pân la Viena. Ibrahim fusese re inut mai mult de-oă ă ţ lun de o mic garnizoan inamic , la Güns, iar campania seă ă ă ă redusese treptat la raiduri ale akingiilor şi certuri între generali privind direc ia de atac.ţ

Se întoarse în doliu. Sultana Hafise, mama sa, murise. Deşi îi inea doliul, o parte din el se sim ea în mod ciudat eliberat .ţ ţ ă

Spusese rug ciunile pentru ea şi sim ise greutatea poveriiă ţ ridicându-i-se de pe umeri. Cu fiecare zi, vocea care îi amintise constant de datorie, datorie, datorie, sl bea în memoria lui.ă

Campania european fusese un exerci iu de deşert ciune.ă ţ ă Incidentul cu fata vene ian fusese, în schimb, un dezastru.ţ ă Acum îi era mai mult decât limpede cine îi era cel mai în eleptţ

209

- HAREM -

tovar ş, atât pe câmpul de lupt , cât şi în pat.ă ăFusese plecat prea mult vreme. Hürrem, vr jeşte-m din nou.ă ă ă

PARTEA A CINCEA

TRECEREA PRAFULUI

47

Eski Sarai, 1535

O gediçli o conduse în iatac. Güzül era impresionat f r să ă ă ă vrea. Hürrem avea propria ei gr din , cu o fântân de marmură ă ă ă şi o colivie mare cu privighetori, canari şi câteva p s ri pe careă ă nu le mai v zuse niciodat , creaturi mari, mo ate, cu pene roşii,ă ă ţ verzi şi albastre. Prin bazar se şoptea c i se d ruise chiar şi ună ă pat din Amoy, China, f cut din ivoriu şi încrustat cu aloe şi lemnă de santal şi buc i mari de coral roz. Se spunea c toate acesteaăţ ă costaser peste 90 de mii de scuzi, o avere întreag . ă ă

Hürrem st tea cu fa a în jos pe o lespede de marmură ţ ă înc lzit pe dedesubt de boilerul palatului, în timp ce Muomi îiă ă masa gâtul şi umerii. Hammamul ei personal, observ Güzül, eraă la fel de mare ca sala de audien e a lui Ibrahim.ţ

Execut un salut ceremonios, aşteptând apoi în genunchi caă Hürrem s -i observe prezen a.ă ţ

Hürrem clipi dintr-un ochi şi un zâmbet uşor i se întinse pe fa .ţă

— Ah, Güzül!— St pâna m onoreaz dorind s -mi vad bietele nout i?ă ă ă ă ă ăţCu o uşoar mişcare a capului, Hürrem încuviin .ă ţăGüzül se aplec înainte şi deznod batista de m tase verde peă ă ă

care o avea în mân şi r spândi gr mada de panglici şi danteleă ă ă şi catarame în fa a ei, aranjându-le cât mai bine.ţ

Muomi continua s lucreze cu degetele-i lungi şi puterniceă asupra umerilor lui Hürrem.

Înc şi-a p strat trupul sub ire, gândi ă ă ţ Güzül. Îi amintea de o

210

- COLIN FALCONER -

pisic linguşitoare şi satisf cut , întins pe perna ei favorit .ă ă ă ă ă Ochii îi erau semiînchişi şi parc vis tori, membrele întinse într-oă ă atitudine languroas . N-ai crede c a avut cinci copii, îşi spuseă ă Güzül. E drept c pe to i îi hr niser doicile şi c , dup t iereaă ţ ă ă ă ă ă buricului, nu le-a mai acordat cine ştie ce aten ie. Progeniturile eiţ vor trebui s se descurce singure, dac vor s creasc .ă ă ă ă

Şuvi ele groase de p r roşu-auriu îi atârnau pe fa şi peţ ă ţă obraji. Parc ochii verzi o priveau printre c pi e de iarb uscată ă ţ ă ă — un carnivor la pând .ă

— Ce mai face st pâna ta? spuse deodat Hürrem.ă ă— St pâna mea?ă— Trandafir de Prim var .ă ăGüzül descoperi deodat c îi e greu s respire. Nu îndr zneaă ă ă ă

s se uite în ochii aceia verzi, îngrozitori. Se concentr asupraă ă modelelor covorului din fa a ei.ţ

— St pân , greşeşti.ă ă— St pâna nu greşeşte niciodat , spuse Hürrem şi c sc . Eştiă ă ă ă

creatura lui Gülbehar. Vii la Istanbul ca s -i aduci mesajele şi să ă spionezi prin Harem.

Güzül nu zise nimic. Aştept .ă— Nu te teme. Tot ce vreau sunt nişte informa ii de la tine. Eţ

singura marf care m intereseaz .ă ă ăHürrem îşi sc rpin încet pulpa dreapt cu degetul mare ală ă ă

celuilalt picior. Güzül observ cum i se mişcau muşchii feselor.ă Erau înc mici şi tari. Ca de b iat, gândi ă ă Güzül. În timp ce Gülbehar e tot mai gras şi mai leneş din cauza dulciurilor. ineă ă Ţ post şi bea din cine ştie ce fântân secret a tinere ii veşnice.ă ă ţ

Vr jitoare.ă— Sunt doar un mesager, st pân .ă ă— Exact. Dar m întreb cine e cel care te primeşte la Istanbul.ă

Cine este prietenul de la curte al lui Gülbehar?Güzül t cea. Sim ea cum încep s -i tremure genunchii. Îi eraă ţ ă

imposibil s -şi st pâneasc tremurul. Propriul ei trup o tr da.ă ă ă ă— E bine c i-e fric , ă ţ ă Güzül. E adev rat c slujeşti pe femeiaă ă

care într-o zi s-ar putea s devin mama sultanului Osmanlâilor.ă ă Dar asta e mâine, şi s-ar putea s nu tr ieşti aşa mult. Ast zi euă ă ă îi şoptesc sultanului în momentele liniştite, şi dac vreau pot s -iă ă şoptesc c o anumit iganc a venit în Haremul lui şi i-a strigată ă ţ ă

211

- HAREM -

în fa cadânei sale favorite c e o vr jitoare şi c a insultat-oţă ă ă ă dincolo de orice limit imaginabil .ă ă

Güzül îşi duse o mân la piept ca s se linişteasc .ă ă ă— St pân !ă ă— Alegerea e a ta. Gândeşte-te câteva clipe.Hürrem închise ochii din nou, abandonându-se mâinilor

negresei. Güzül sim i c leşin . Ştia c jucase un joc periculos,ţ ă ă ă dar niciodat nu i se p ruse prea real. Acum avea în faă ă ţă amenin area mor ii şi parc o ghear îi strângea m runtaiele.ţ ţ ă ă ă

— Ibrahim… st pân , zise în cele din urm . ă ă ăOchii lui Hürrem se deschiser .ă— Ibrahim, murmur ea.ăTr s turile îi erau relaxate în urma masajului, dar ochii îiă ă

deveniser deodat goi şi înghe a i.ă ă ţ ţ— Aşa deci. N-ar trebui s m mire. Doar e ca un amant gelos,ă ă

nu-i aşa, Güzül?Güzül nu-şi putea reg si vocea.ă— Ai de f cut o alegere, femeie. Nu po i sluji dou st pâne. Şiă ţ ă ă

ai o singur via . E crud via a, aşa e?ă ţă ă ţ— St pâna mea, nu voi face nimic…ă— Înc nu cunoşti târgul, ă Güzül. Acolo, pe mas , este oă

sticlu astupat . În ea este o infim cantitate de lichid. Vreau s-ţă ă ăo ascunzi în hainele tale şi s-o iei cu tine la Manisa. Apoi vreau să g seşti o cale de a turna con inutul în b utura lui Mustafa. Creziă ţ ă c po i face asta, ă ţ Güzül ?

Güzül gemu puternic.— O alegere grea, în eleg. Dar înainte de a te ridica dinţ

genunchi o vei fi f cut totuşi. Tu sau Mustafa. Care din voi o să ă moar ?ă

— E imposibil, st pân . Gust torii de mânc ruri încearcă ă ă ă ă totul…

— Probabil c te gândeşti c Ibrahim te-ar putea salva. Eă ă adev rat c are trecere la urechea sultanului. Dar exist alteă ă ă p r i ale trupului, mult mai dorite. Şi mult mai conving toare.ă ţ ă Deci, ce hot r şti, Güzül?ă ă

— St pân , te rog. Orice altceva…ă ă— Ce hot r şti?ă ăNu glumeşte deloc, îşi spuse Güzül. Dac refuz, o s mă ă ă

212

- COLIN FALCONER -

omoare f r nici o ezitare. Doamne, ajut -m în nenorocireaă ă ă ă mea!

— Voi face tot ce pot, spuse ea.— Dac dai greş, s nu aştep i mila mea.ă ă ţ— Dar, st pân …ă ă— E doar un târg, Güzül. Nu exist r splat pentru eşec.ă ă ăGüzül se uit la ea cu ochii albi i de spaim .ă ţ ă— Mul umesc pentru catarame, dar sunt bine aprovizionat ,ţ ă

spuse Hürrem.Güzül îşi adun nimicurile cu degetele tremurânde şi leă

împachet în batista larg , înnodând cu grij col urile. Se târî înă ă ă ţ genunchi pân la masa de marmur şi apuc sticla de Iznik,ă ă ă albastr cu alb, de parc ar fi fost îns şi garan ia mor ii sale.ă ă ă ţ ţ Ceea ce s-ar putea s şi fie, gândi Hürrem. Güzül se strecură ă afar , mult mai b trân decât intrase.ă ă ă

Când ea plec , Hürrem îşi închise ochii şi gemu la ap sareaă ă grea a degetelor lui Muomi pe spatele şi pe fesele ei; parcă încerca s -i desfac încheieturile şoldurilor. Voi pune la punctă ă treaba cu tine, Ibrahim, îşi spuse ca. E inevitabil, deşi am încercat s evit asta. Ai vrut îns s -l ai pe Suleiman.ă ă ă

Dar el este al meu.

Divanul era o sal lung , dreptunghiular , cu sofale joase peă ă ă lâng pere i. O fereastr cu gratii împletite ieşea în afar dină ţ ă ă zidul din cap t, acoperit cu o cortin de tafta neagr . Dreg toriiă ă ă ă ă o numeau „fereastra primejdioas ”, c ci acolo putea veniă ă oricând Suleiman s asiste la lucr rile Divanului. Asta însemnaă ă c atunci când paşalele veneau sa-l raporteze la sfârşitul zilei nuă puteau ascunde nimic, c ci n-aveau de unde şti daca Suleimană fusese sau nu în ziua aceea în spatele ferestrei periculoase.

Iar ast zi era acolo. Privea cum Ibrahim urm rea atentă ă plângerea nesfârşit a unui negustor armean împotriva unuiă evreu. Se minun iar şi de apetitul vizirului pentru detalii,ă ă neobosita sa poft de a mânui şi cele mai neînsemnateă instrumente ale puterii. Suleiman se întorsese pentru scurt timp la Divan dup campania din Viena, dar în curând îşi delegaseă iar şi enervanta îndatorire c tre Ibrahim. Mul umesc ceruluiă ă ţ pentru oameni ca el îşi spuse Suleiman. Sim i un fior cald deţ

213

- HAREM -

mândrie, acelaşi val de afec iune patern pe care îl sim eaţ ă ţ uneori pentru Mustafa.

Cât de departe ajunseser hagii, fa de vremea cândă ţă h l duiau pe câmpiile imense ale Anatoliei, purtându-şi via a şiă ă ţ cultura cu ei în corturile din piele de capr . Acum poporul luiă Osman tr ia în palate mari, se ruga în marea catedral cândvaă ă creştin , Aya Sofia, capodopera împ ratului bizantin Justinian;ă ă acum el, Suleiman, admira reconstruc ia acestui oraş de laţ por ile Europei şi Asiei, permi ând poate creştinilor s urzeascţ ţ ă ă planuri împotriva acestui mare Imperiu, în timp ce el lucra la legile ce vor înt ri marea civiliza ie musulman în vedereaă ţ ă secolelor ce aveau s vin .ă ă

Era sarcina lui primit de la Allah, era sigur. Era sultan deă cincisprezece ani, şi obosise. Obosit de jihad, de campaniile nesfârşite cerute de agi şi ieniceri, obosit de mirosul sângelui şi al cadavrelor îngr m dite în brazde în şan urile de ap rare aleă ă ţ ă cet ilor ce urmau s cad iar în mâinile necredincioşilor, deăţ ă ă îndat ce el s-ar fi retras pentru iernare.ă

Nu mai era vremea distrugerilor. S p zeasc Ibrahimă ă ă Imperiul. El va da hagiilor şi supuşilor lor creştini o civiliza ie careţ va dura o mie de ani. Va reconstitui oraşul pentru gloria întregului Islam, va da legi care vor garanta pacea şi guvernarea, va construi o cas pentru aceşti nomazi f r astâmp r.ă ă ă ă

48

Topkapi Sarai

A cina cu Suleiman în iatacurile sale private era un privilegiu ce nu mai fusese acordat nim nui dar Ibrahim nu mai gustaă onoarea ca alt dat . Fusese un vizitator regulat în palatul luiă ă Suleiman, dar acum invita iile la cin erau tot mai rare. Iar cândţ ă veneau, constata c Suleiman era mai degrab o companieă ă obositoare, discutând probleme administrative sau vorbind la nesfârşit despre planurile întocmite împreun cu arhitectulă Sinan, în privin a vreunei noi moschei. Lui Ibrahim i se p rea cţ ă ă sultanul uitase ritmul vie ii Imperiului. F cuse ceea ce lui Ibrahimţ ă

214

- COLIN FALCONER -

i se p rea greşeala capital . Era obosit de cuceriri.ă ăDup ce pajii luar platourile, Ibrahim umplu din nou pocaleleă ă

de cristal cu vin de Cipru şi începu s citeasc cu voce tare dină ă istoria lui Alexandru. Citi despre campania lui în Persia, înfrângerea împ ratului persan Darius la Guagamela şi despreă cucerirea Babylonului.

Ibrahim se opri din citit şi se uit la Suleiman.ă— Trebuie s mergem şi noi acolo, St pâne.ă ăSuleiman încuviin . Primiser ştirea în Divan chiar în acea zi.ţă ă

Şahul Tamasp recucerise Babylonul. Ca ap r tor al Credin ei,ă ă ţ Suleiman nu putea ignora o asemenea provocare nemaiîntâlnită la adresa autorit ii sale. Nu putea r mâne nepedepsit .ăţ ă ă

Şahul proteja pe ereticii mullahi, permi ându-le s -şiţ ă r spândeasc doctrina în Mesopotamia şi chiar în Azerbaidjan.ă ă Era un cancer putred ce trebuia t iat din carnea Islamului.ă Îndr zneau s predice atotputernicia imamilor lor, a unor fiin eă ă ţ umane muritoare, reclamând chiar interpret ri mistice aleă Coranului. Îl ofensau mai cumplit ca orice ghiaur, c ci p cateleă ă acestora erau pân la urm datorate ignoran ei.ă ă ţ

S ştie c îşi predicau r ul chiar în oraşul sfânt al Bagdaduluiă ă ă — asta era de nesuportat.

— Da, Ibrahim, accept Suleiman, nu mai putem întoarceă spatele sufavizilor.

— De ce atât de solemn, St pâne? ăSuleiman oft .ă— Oare veşnic trebuie s ne repezim asupra unor por i,ă ţ

Ibrahim? Reuşim un atac, şi imediat se aude sunetul goarnelor chemându-ne spre alt zid de cetate.

— Aşa e dat. Eşti împ rat. Pentru asta te-ai n scut. ă ăCum se face, se întreb Ibrahim, c în elege asta mai bineă ă ţ

decât el însuşi?— Un imperiu nu cere numai r zboaie, Ibrahim. Mai trebuie să ă

şi construim. Trebuie s cre m ceva care s reziste şi dup ceă ă ă ă colbul oştirilor s-a risipit c tre orizont.ă

— Oştiri vor fi întotdeauna, St pâne. Întotdeauna. ăSlav lui Allah pentru asta. Ce e un b trân f r o şa sub el şiă ă ă ă

f r s simt mirosul de piele şi praf în n ri? Suleiman deveneaă ă ă ă ă prea moale, prea ataşat de Haremul s u.ă

215

- HAREM -

Nu, prea ataşat de Hürrem.— Sunt obosit de toate astea, Ibrahim.— St pâne, un b rbat nu poate s fie sultan şi s -şi tr iască ă ă ă ă ă

via a f r lupt . Trebuie s supun pe al ii sau va fi supus elţ ă ă ă ă ă ţ însuşi. Altfel nu poate fi.

— Atunci nu suntem cu nimic mai buni decât câinii de pe strad .ă

— Mahomed ne mân în Jihad, St pâne. Iar pe câmpurile deă ă lupt purt m cu noi steagul verde al Islamului.ă ă

Pe fa a lui Suleiman ap ru pentru prima dat o încruntare.ţ ă ă— Mahomed! Ce- i pas ie de Islam?ţ ă ţ— Este religia mea, St pâne.ă— Religia ta este cea care te mul umeşte. Crezi c nu ştiuţ ă

asta, prietene?Religia este pentru ipocri i şi babe supersti ioase, gândiţ ţ

Ibrahim. Dar dac ştii asta despre mine, atunci cum de mai aiă atâta încredere?

— Sunt soldat credincios al Islamului, spuse Ibrahim.— Eşti un bun soldat şi un vizir devotat. Asta e destul pentru

mine.— Î i ba i joc de mine, St pâne.ţ ţ ă— Tu î i ba i joc de noi to i.ţ ţ ţNu, gândi Ibrahim. De tine nu-mi bat joc. Pe tine te iubesc ca

pe un frate. Poate din cauz c suntem atât de diferi i. Te iubescă ă ţ pentru gentile ea şi sl biciunea ta. Te iubesc poate pentru c aiţ ă ă nevoie de mine. Te iubesc pentru c mi-am aşezat visele laă picioarele tale, iar tu mi-ai îng duit s le tr iesc.ă ă ă

— Peste câteva zile vom c l ri al turi sub flamura verde,ă ă ă St pâne. Vântul r coros va alunga toate gândurile rele.ă ă

— Nu, Ibrahim, nu şi de data asta. N-am vrut s atac Viena cuă trei ani în urm , şi totuşi m-am l sat convins. Timpul mi-a dată ă dreptate. Timp de cinci luni mi-am v zut tunurile afundându-seă tot mai adânc în noroi, sub zidurile unei cet i c reia nici nu-iăţ ă mai ştiu numele. Frederick n-a venit, şi nici Carol n-a venit, aşa cum am spus c va fi. De data asta nu m voi mai speti. Vei duceă ă singur oastea mea în Persia.

Ibrahim privea t cut şi nemişcat în podea.ă— E o povar atât de grea, Ibrahim? Al i b rba i ar l crima la oă ţ ă ţ ă

216

- COLIN FALCONER -

asemenea onoare.— Locul unui sultan este lâng armata sa.ă— Nu-mi citi obliga iile, strig Suleiman, şi ad ug mai încet.ţ ă ă ă

Po i s -l zdrobeşti pe acest şah Tamasp şi s m scapi de acestţ ă ă ă ân ar sup r tor?ţ ţ ă ă

— Desigur, St pâne.ă— Atunci f -o, Ibrahim. De azi înainte tu vei fi paznicul por iloră ţ

mele.— Aş vrea s nu faci asta, St pâne.ă ă— Am hot rât.ăIbrahim t cu mult vreme. Era momentul, îşi spuse. Trebuia să ă ă

vorbeasc . ă— St pâne, exist o problem care m fr mânt de mult.ă ă ă ă ă ă— Vorbeşte, Ibrahim.— Am primit azi un mesaj de la Manisa. A fost din nou un

atentat la via a fiului t u, Mustafa.ţ ăO r suflare iute. Buzele lui Suleiman se unir într-o linieă ă

sub ire.ţ— Cine i-a adus vestea?ţ— Unul din curierii lui Gülbehar, St pâne. Nu încape greşeal .ă ă— Cum s-a întâmplat?— Prin ul cina cu c petenia g rzii sale personale. Acesta aţ ă ă

b ut nişte vin şi i s-a f cut brusc r u. A murit în chinuri dup oă ă ă ă or .ă

— Şi Mustafa?— Înc nu b use din cup , l udat fie Allah.ă ă ă ăSuleiman izbi cu pumnul în podea.— Cine a f cut asta?ă— Nu exist nici o dovad , r spunse Ibrahim, dar în aşa felă ă ă

încât s sugereze c ştia cine. Suleiman detect nuan a şi îl priviă ă ă ţ încruntat.

— Cine, Ibrahim?— St pâne, nu exist dovezi. Dar trebuie sa cânt rimă ă ă

posibilitatea.— Cine?Ibrahim nu r spunse. Evita privirea lui Suleiman. E oare atâtă

de orb încât s nu vad ceea ce ne sare în ochi tuturor?ă ăSuleiman se întinse brusc şi înşf c încheietura mâinii luiă ă

217

- HAREM -

Ibrahim. Acesta se d du înapoi. Uite cât de puternic era sultanul.ă— Greşeşti, şuier Suleiman.ă— St pâne cine altcineva?ă— E doar înc una din fanteziile lui Gülbehar? Adu-mi dovezi,ă

Ibrahim, adu-mi un gr unte de dovada!ă— St pâne, i-ai dat prea mult putere! Te conduce zi şiă ă

noapte! Cât de rar te v d acum. Nu mai vân m, nu mai mânc mă ă ă împreun decât arareori, nu m chemi niciodat s - i cânt. Î iă ă ă ă ţ ţ ocup fiecare clip din zi!ă ă

— V d, murmur încet Suleiman, c eşti gelos.ă ă ă— Mi-e team . Mi-e team de ce i se întâmpl . Suleiman celă ă ţ ă

pe care îl cunoşteam nu şi-ar fi l sat oastea s plece f r el.ă ă ă ă— Suleiman pe care-l ştiai tu era doar un b iat care f cea ceă ă

f cuse şi tat l s u. Acum este un b rbat pe picioarele sale.ă ă ă ăIbrahim ştia c mersese deja prea departe, dar nu-şi maiă

putea st pâni limba. Îşi auzea sângele bubuind în urechi.ă— Îi doreşte moartea lui Mustafa pentru ca unul din fiii ei să

ajung sultan!ăSuleiman se uit la Ibrahim mult vreme înainte de a vorbi. Iară ă

când o f cu, vocea îi era golit de orice emo ie. De parca o parteă ă ţ din el se retr sese din înc pere.ă ă

— Îmi eşti prieten de mult vreme Ibrahim. Nu m face s teă ă ă ur sc, acum. ă

— St pâne …ă— …acum las -m . Trebuie s m gândesc.ă ă ă ăIbrahim se ridic şi ieşi. Blestemat fie vr jitoarea!ă ă ăPoate ca deja era prea târziu. Acum, când nici Sultana Hafise

nu mai era, cine avea s -l aduc pe Suleiman pe drumul celă ă drept?

Auzise cum îi spunea: Omul Ce Nu Zâmbea Niciodat .ăSe aşteptase s simt un soi de fric în prezen a lui. Dară ă ă ţ

vistiernicul Rüstem nu avea nici o aur diabolic nici o cicatriceă ă pe fa , nici un semn exterior de r utate. Era ca oricare altulţă ă dintr-o sut de scribi ai Palatului. Nimic din expresia lui nu l saă ă s se vad c pentru el mai exista şi altceva decât pergamentulă ă ă din fa a sa. Nu privi în sus nici m car când omul intr în camer .ţ ă ă ă

— Tu eşti Muhammad Dürün?

218

- COLIN FALCONER -

— Eu, replic vizitatorul.ă— Eşti din Kirklareli?— Da.Tot nu-şi ridic privirea.ă— Tat l t u a luptat la Mohács şi la asedierea Budapestei?ă ă— Aşa este.Omul ezit , nemaiştiind ce s mai fac sau s mai spun . Şiă ă ă ă ă

dac poveştile despre Omul Ce Nu Zâmbea Niciodat erauă ă adev rate?ă

— A murit anul trecut. De inim .ă— Dac e aşa, atunci, conform legii, p mântul s u se întoarceă ă ă

la sultan.Vistiernicul apuc pana şi f cu o însemnare pe documentul dină ă

fa a sa.ţ— Nu s-ar putea…Omul f cu o pauz , întrebându-se cum s procedeze. Pierduseă ă ă

dou zile venind încoace, mânat de spaima pierderii p mântuluiă ă d ruit tat lui s u de Selim cel Groaznic dup asediul Belgradului.ă ă ă ă

— Nu s-ar putea cumva…?Vistiernicul Rüstem vorbi dup un timp.ă— Tat l t u se numea Hakim Dürgün?ă ă— Da.— Dup toate hârtiile melc te-ai înşelat. Tat l t u tr ieşte înc .ă ă ă ă ă

Trebuie doar s pl teasc vistieriei echivalentul unui asper peă ă ă cap de oaie şi pe an. Ai întreb ri?ă

— Nu, vistiernice.— Atunci asta e tot.Omul privi în jur, uimit de cât de simplu fusese. Legile lui Fatih

interziceau cu des vârşire orice trecere a vreunui domeniu de laă tat la fiu. Şi totuşi, cu câteva cuvinte devenise proprietarulă p mântului tat lui s u — la pre ul cuvenit, desigur. Tat l s uă ă ă ţ ă ă pl tea un asper pentru fiecare dou oi. Pentru privilegiul de a-şiă ă p stra p mântul, Rüstem doar îi dublase birul. Era lesne deă ă imaginat unde mergea restul banilor.

Totuşi, merita.Nu şi-ar mai fi dorit decât s fi apucat s vad culoarea ochiloră ă ă

Omului Care Nu Zâmbea Niciodat .ă

219

- HAREM -

49

Chioşcul hexagonal din spatele Por ii Fericirii domina gr dinileţ ă Selamlik. Marmura î i fura ochii, iar vitraliile erau înr mate în aur.ţ ă Chioşcul era într-un pâlc de chiparoşi înal i şi avea pere ii placa iţ ţ ţ cu lespezi de faian albastr şi turcoaz, cu modele complicate,ţă ă reprezentând feerice p duri cu frunze mari, locuite de spiriteă grozave cu ochii de rubin. Podeaua fusese atât de îngrijit meşteşugit de artizanii lui Suleiman, încât p rea f cut dintr-oă ă ă ă singur bucat de cristal de stânc . Era ca un rai în interiorulă ă ă raiului, un impresionant sanctuar de marmur .ă

Suleiman se odihnea pe o saltea brodat cu fir de aur, în timpă ce Hürrem, la picioarele lui, cânta o melodie lent , repetat , laă ă vioar , vocea în l ându-se şi c zând în ritmul instrumentului. Elă ă ţ ă se întinse pe o parte, privind dansul luminii ce c dea pe felinarulă de damasc atârnat de cupol , f când coralul şi cristalele să ă ă clipeasc asemeni unor diamante.ă

Acum, înc o dat , voiau s -l smulg din liniştea şi fericirea deă ă ă ă aici, pentru a-l trimite în mun ii însingura i ai Asiei.ţ ţ

Datoria, auzi el şoapta mamei sale. Datoria.Dar care anume era datoria lui? S arunce mai departeă

ienicerii în lupt , sau s aşeze temeliile viitorului pentru fiiiă ă Osmanlâilor? S tr iasc în miros de sânge, ca tat s u, peă ă ă ă ă câmpurile de lupt , sau s dureze pacea, în pergamente şi înă ă piatr ?ă

Privi pe fereastra cu dantel , printre ghirlandele de caprifoi ceă m rgineau aleea cu lespezi colorate care str b tea gr dina,ă ă ă ă umbrit de platani. De ce s lase toate astea, aceste ceasuriă ă lâng Hürrem, şansa de a petrece timpul lâng fiii s i, Selim,ă ă ă Mehmet, Baiazid şi Çehangir? St tuse atât de pu in cu b ie ii s i.ă ţ ă ţ ă Abia dac îi cunoştea. Cine ştie ce va fi? Poate unul din ei vaă ajunge prin moştenitor.ţ

Prin ul moştenitor. Pân la urm , se p rea, nu conta decâtţ ă ă ă prin ul moştenitor. Înc de când se aşezase el pe tron, to i ochiiţ ă ţ se întorseser c tre Mustafa, s vad dac e capabil. Dină ă ă ă ă momentul în care devii sultan, to i sunt preg ti i pentru moarteaţ ă ţ ta.

220

- COLIN FALCONER -

Hürrem termin cântecul şi puse vioara al turi. Se întinse şi îiă ă mângâie obrajii.

— Eşti încruntat. La ce te gândeşti’? şopti ea.— La Mustafa, r spunse el.ăZâmbetul pâlpâi ca o flac r b tut de vânt.ă ă ă ă— Ce s-a întâmplat, St pâne?ă— Ibrahim mi-a adus veşti proaste, rusoaic mic . Cineva aă ă

încercat s -mi otr veasc fiul.ă ă ăSe uit la ea. Ea îi sus inu privirea, cu ochii mari şi inocen i.ă ţ ţ— El este bine?— Slav lui Allah, da.ă— Cine a f cut asta?ă— Nu ştiu. O scrut atent, c utând vreun indiciu. Ibrahim teă ă

acuz pe tine.ăHürrem se ridic , palid .ă ă— St pâne… dar de ce?ă— El crede c vrei ca unul din fiii t i s devin sultan.ă ă ă ăOchii lui îi cercetau fa a, încercând s deduc la ce se gândea.ţ ă ă— St pâne, desigur c vreau. Crezi c Gülbehar va fi dr guă ă ă ă ţă

cu mine când fiul ei va fi sultan? Crezi c vreau ca fiii mei s fieă ă ucişi, dup tradi ia Osmanlâilor? Sigur c nu. M rog şi sper caă ţ ă ă Allah s ne cru e, pe mine şi pe fiii mei. Dar Ibrahim m flatează ţ ă ă gândind c eu pot, de aici din Haremul t u, s primejduiesc via aă ă ă ţ unui mare prin , aflat la cinci zile c lare de Istanbul. Şi greşeşteţ ă gândind c eu l-aş putea r ni pe Mustafa. El e fiul t u, şi n-aşă ă ă putea s - i fac aşa ceva. Mai degrab aş muri.ă ţ ă

Suleiman se uit la ea, f r a scoate o vorb .ă ă ă ăHürrem se aplec brusc şi smulse pumnalul de ceremonie dină

teaca de la brâul lui. Înainte ca el s poat face o mişcare, eaă ă inea arma în mâna dreapt , cu lama ap sat pe carnea moale aţ ă ă ă

antebra ului. Rubinele şi safirele încrustate în mâner str luceauţ ă în lumina soarelui de dup -amiaz .ă ă

— Dac îl crezi, spune-mi s îmi deschid venele, şi o voi face.ă ă Mai bine mor decât s tr iesc cu b nuiala ta asupr -mi. Dacă ă ă ă ă exist fie şi un gr unte de îndoial , spune-mi, şi-l voi scuti peă ă ă c l u de a-şi mai murd ri sabia.ă ă ă

Suleiman o privea. Voia ca fiece fibr s o poat crede. Voiaă ă ă s cread .ă ă

221

- HAREM -

Brusc, Hürrem lovi cu pumnalul şi sângele purpuriu împroşcă albul imaculat al c m şii sale, dup care începu s curg ca ună ă ă ă ă râule , roşu, pe bra în jos. Suleiman âşni înainte şi îi smulseţ ţ ţ pumnalul din strânsoarea degetelor, aruncându-l pe podea.

— Hürrem!— Nu… nu mai vreau s tr iesc! Las -m s-o fac! ă ă ă ăEl strânse rana în palm şi îşi rupse o fâşie din vest ca s-oă ă

lege. Hürrem se lupt , plângând isteric . Suleiman o lu în bra eă ă ă ţ şi o leg n , îngrozit c putea s o piard .ă ă ă ă ă

Noapte.La lumina pâlpâitoare a lumân ri lor Muomi desf cu cu grijă ă ă

brocartul ce acoperea încheietura lui Hürrem şi examin rana.ă Hürrem o urm rea, cu fa a str lucind de sudoare.ă ţ ă

— E r u?ă— Lama a trecut pe lâng vena principal , st pân , r spunseă ă ă ă ă

Muomi. Dac t iai aici, cred c nu mai puteam opri sângerarea. ă ă ăÎncepu s presare pe ran o pulbere de ierburi, apoi puseă ă

bandajul proasp t de bumbac.ă— Probabil c ai t iat cu mult grij .ă ă ă ă— Aşa e, spuse Hürrem, surâzând slab. Am fost zorit . Dar amă

avut foarte, foarte mult grij .ă ă

50

Hürrem zâmbea când Kislar Aghasi fu condus în fa a ei. Abbasţ ştia c asta putea s însemne ceva bun sau ceva r u. Faptul că ă ă ă râdea putea fi orice. Îşi imagina ca probabil va fi într-o foarte bun dispozi ie în ziua în care va ordona execu ia lui.ă ţ ţ

De la moartea Sultanei Hafise, Hürrem îşi asumase rolul de Sultana Valide. Asta însemna c Abbas era principala ei slug ,ă ă obiect al o mie de capricii, lipsit de orice putere. Ea avea trecere în fa a sultanului, în timp ce el era şeful a trei sute de femei totţ mai leneşe, un Harem doar cu numele. Unele fete i se plângeau c le-au crescut plase de p ienjeni între picioare.ă ă

Execut cele trei saluturi ceremonioase şi îng dui celor doiă ă paji s -l ridice înapoi în picioare. Hürrem urm ri spectacolul,ă ă

222

- COLIN FALCONER -

amuzat .ă— Abbas, murmur ea. ă— Sluga ta, V l al Capetelor Încoronate.ăHürrem expedie pajii cu un gest aproape imperceptibil al

capului. Izvoarele ce susurau din evI aurite din cel patru pere iţ ţ ai od ii aveau s le p zeasc conversa ia de urechi nedorite.ă ă ă ă ţ Abbas sim i un fior de groaz . Niciodat nu-i pl cuser secreteleţ ă ă ă ă lui Hürrem.

— Eşti mul umit de postul t u, Abbas?ţ ă— Da, st pân .ă ă— Tremuri. S-a întâmplat ceva?Se juca cu el. Ziadi! Vr jitoarea!ă— Sunt doar copleşit de apropierea frumuse ii tale. ţHürrem îşi d du capul pe spate şi râse în hohote.ă— Abbas, eşti patetic.Ce rost ar avea s fiu altfel, gândi Abbas, din moment ceă

b rbat nu mai sunt, şi s mor nu îmi doresc.ă ă— Da, st pân .ă ă— i-e team c gâdele palatului s-ar putea s fie în spateleŢ ă ă ă

t u, cu la ul.ă ţAbbas sim i broboane de sudoare scurgându-i-se pe fa . Nuţ ţă

îndr zni s priveasc înapoi, dar vorbele ei îl f cuser aproape să ă ă ă ă ă simt la ul strângându-se sub b rbie şi bra e puterniceă ţ ă ţ strângând nodul.

— Bietul Abbas. Nu e nici un c l u. Uit -te. ă ă ăAbbas nu-şi lu ochii de la ca.ă— Haide, uit -te.ăF cu ce i se spusese. Odaia era, goal , iar apa gâlgâind înă ă

havuzuri parc râdea de el. Îşi întoarse fa a spre Hürrem,ă ţ urm rind-o cu asemenea intensitate, încât sim i o durere înă ţ piept. M va ucide, vr jitoarea, gândi el. Vrea s nu mai amă ă ă linişte deloc.

— Informa ia pe care mi-ai dat-o despre Güzül a fostţ adev rat . Te felicit.ă ă

— St pân .ă ăEa se aplec în fa , l sându-şi b rbia în pumni, studiindu-l deă ţă ă ă

parc îl vedea prima oar .ă ă— Dac St pânul Vie ii pare s aib pu in timp pentruă ă ţ ă ă ţ

223

- HAREM -

Haremul s u, în schimb tu eşti mereu la datorie, aşa-i Abbas?ă— Cum spui, st pân , r spunse Abbas. Unde voia s ajung ?ă ă ă ă ă— De la moartea Sultanei Hafise, Allah s-o binecuvânteze şi s-

o in în rai, se pare c principala ta func ie a fost aceea deţ ă ă ţ slujitor al meu. Destinele noastre sunt între esute.ţ

— Sunt foarte norocos.Ochii verzi îl scrutau cu un soi de candoare.— Da, Abbas, dar am eu norocul s am un slujitor ascult tor?ă ă— V l al Capetelor Încoronate, eu tr iesc spre a te sluji.ă ă— Poate.Îl studie mult vreme şi Abbas sim i groaza cuib rindu-i-se înă ţ ă

piept.— Î i aminteşti de Julia Gonzaga? ţAbbas se cl tina pe picioare.ă— Una din fetele din Harem, poate? Hürrem râse din nou.— Poate.— …Ah, îmi aduc aminte acum. Nu i-a pl cut St pânului Vie ii.ă ă ţ

Zace pe fundul Bosforului.— Zace în Pera, cu ghiaurii.Parc l-ar fi p lmuit cu un bici. Deci ştie, îşi spuse el. Sunt laă ă

cheremul ei. Blestemat fie vr jitoarea roşie! Blestemat !ă ă ă— De ce-ai f cut asta, Abbas?ăCrezi c o s - i spun de ce, ca s - i ba i joc de ultimul rest deă ă ţ ă ţ ţ

demnitate de care m ag ?ă ăţ— M-a pl tit.ă— L-ai sfidat pe sultan pentru bani?Abbas îşi adun tot curajul.ă— Tu n-ai face-o?Hürrem b tu din palme încântat .ă ă— Ah, îmi placi mai mult când eşti sincer, Abbas. Eşti un şarpe

şi te prefaci a fi oaie. M simt mult mai bine când îmi ar i col ii.ă ăţ ţ— O s mor?ă— Vrei s mori, Abbas?ă— O parte din mine vrea s moar .ă ă— N-aş încerca s te opresc. Desigur, cunoşti pedeapsaă

sultanului pentru asemenea abateri. Te vor în l a într-o eap şiă ţ ţ ă te vor l sa s mori la soare. Se spune ca dureaz trei zile, uneoriă ă ă

224

- COLIN FALCONER -

chiar mai mult…— Te rog, st pân …ă ă— Nu m aştept s cerşeşti iertare, Abbas. Nu de asta te-amă ă

chemat aici. Ascultarea ta, Abbas. Asta e tot. Credin a ta pân înţ ă ziua în care voi muri.

Abbas privi modelele covorului de la picioarele sale.— Sunt deja un sclav. Nu mai conteaz la ce st pân.ă ă— Atunci îmi vei g si pe cineva care poate s -mi aduc capulă ă ă

lui Ibrahim?Numai auzul vorbelor îi t ie r suflarea. ă ă— … Ibrahim?— Crezi c te-aş sc pa de bra ul lung al sultanului peă ă ţ

degeaba, Abbas? N-aş pre ui aşa de ieftin cele trei zile de agonieţ ale tale, eunucul meu.

Abbas îşi ridic privirea. Oh, cum mi-ar pl cea s şterg surâsulă ă ă sta victorios din ochii t i, ziadi mic , şi s te biciuiesc până ă ă ă ă

când te-ai târî suspinând la picioarele mele. Oh, cât mi-ar pl ceaă s te siluiesc, s te strâng între coapse, neputincioas . Dar toateă ă ă astea sunt peste puterile mele.

— Te voi ajuta, spuse el.

Abbas şedea pe salteaua scoas din nişa peretelui, cu o pisică ă alb încol cit în poal , mângâind-o uşor. Credea acum, caă ă ă ă Mohamed, c pisicile aveau suflete ca şi oamenii, şi vorbea cu eaă cum ar fi vorbit cu un om.

— Ce pot s fac, ziadi mic ? Mi-a pus o oglind în fa şi n-amă ă ă ţă v zut nimic în ea. Mi-a ar tat toate sl biciunile. Cândva credeamă ă ă c sunt curajos. Dar e una s rişti moartea, şi alta e s te arunciă ă ă în îmbr işarea ei. Dup tot ce mi-au f cut m-aş putea dovediăţ ă ă înc b rbat dac mi-aş pune cap t umilin elor cu propriul meuă ă ă ă ţ cu it. Dar nu pot, nu sunt în stare. Şi atunci, ce mi-a mai r mas?ţ ă

Pisica torcea uşor, ritmic, iar ochii ei verzi clipeau încet în penumbr …ă

— Dac vrea s -l distrug pe Ibrahim o voi ajuta. Ce maiă ă ă conteaz pentru mine? Îl voi duce Celei care Râde pe cel maiă potrivit tovar ş: pe Omul Care Nu Zâmbeşte Niciodat .ă ă

225

- HAREM -

51

Noapte cald , prima din prim vara asta. St teau întinşi peă ă ă divan în lumina sfeşnicelor, în timp ce luna aproape rotundă atârna deasupra minaretelor ce se vedeau prin fereastra deschis .ă

— R mâi aici pentru totdeauna, şopti Hürrem. ăSuleiman zâmbi.— Şi cu casa Osmanlâilor ce s-ar întâmpla?— Imperiul poate s se n ruie în praf. Nu-mi pas .ă ă ă— Uneori… Suleiman l s fraza neterminat . Niciodat n-auă ă ă ă

fost destule ceasuri, Hürrem.— Va fi m car un ceas în vara asta, St pâne? Sau Aga va bateă ă

toba cea mare în curând, din nou?— Şahul Persiei a devenit prea obraznic. E timpul s strivimă

ân arul!ţ ţHürrem se încrunt nemul umit . Uneori, îşi zise el, era ca ună ţ ă

copil mic. O lu de mân şi privi bandajul de bumbac de laă ă încheietur . Se înfior , amintindu-şi.ă ă

— Şi tu? şopti ea.Suleiman zâmbi.— Tot drumul pân în Persia pentru o gâz enervant ? Las peă ă ă

seama lui Ibrahim.Hürrem îşi trecu bra ele pe dup gâtul lui şi îl strânse tare. Elţ ă

sim i umezeala lacrimilor pe gâtui s u.ţ ă— De data asta vorbeşti serios, nu-i aşa?— Am avut destul r zboi, rusoaic mic .ă ă ă— Şi împ ratul roman, Carol?ă— Papa încearc o alian împotriva noastr . Vrea ca Napoli şiă ţă ă

Vene ia s i se al ture, ca s p zeasc Mediterana. Ibrahimţ ă ă ă ă ă spune c o asemenea alian nu poate s reuşeasc .ă ţă ă ă

— Ibrahim… spuse ea, batjocoritoare.— Am încredere în judecata lui.— Poate s - i dea asigur ri?ă ţ ă— Nimeni nu poate garanta urm toarea mişcare a ghiaurilor.ă

Cu cinci ani în urm , însuşi Carol a asediat Roma. Asemeneaă oameni n-au pic de onoare. Cine poate prevedea ce vor face asemenea barbari?

226

- COLIN FALCONER -

Hürrem îşi întoarse privirea.— St pâne, iart -mi îndr zneala, dar noaptea trecut am avută ă ă ă

un vis. Am visat c duceai tratative cu Regele Neapolelui şi cuă Dogele Vene iei, pentru pace. Le ofereai un tratat, considerândţ c dac accept ai asigurat paza Mediteranei împotriva luiă ă ă ă Carol. Iar dac nu accept , spuneai c ai un motiv bun pentruă ă ă amiralii t i ca s le atace rmurile cât e vara de lung . Crezi că ă ţă ă ă e un vis bun?

Suleiman o privi, apoi d du capul pe spate şi râse în hohote. Oă minte atât de iscusit irosit pe o femeie! gândi el. Ar fi putut fiă ă un excelent vizir. Dar poate c mintea asta nu e totuşi irosit ; nuă ă atâta timp cât mi se d ruie numai mie.ă

— Într-o zi te voi face mare vizir, râse el.— Poate c ar trebui, într-o ă zi. L-aş face pe Ibrahim vizirul

meu. — Ibrahim mai degrab ar muri. Deveni serios. Nu râde de el.ă

F r Ibrahim n-am putea acum fi împreun . Ibrahim e cel careă ă ă m ajut s duc povara.ă ă ă

Hürrem îl lovi uşor peste barb , în timp ce el îi urmarea joculă expresiei de pe fa . Ea începu s -şi muşte buza de jos, semnţă ă sigur c avea ceva în minte. ă

— Ce este, rusoaic mic ?ă ă— Nimic.— Spune-mi.Ea îl privi în ochi.— E vorba de Ibrahim. Uneori… ei bine nu te gândeşti uneori

c ar putea… abuza de putere?ă— Ibrahim? Sigur c nu.ă— E vorba doar de zvonurile de prin Harem. Cum nu ştiu

niciodat adev rul, sunt îngrijorat pentru tine.ă ă ăSuleiman se ridic alarmat ă— Ce zvonuri?Hürrem ezit .ă— Nu vreau s vorbesc împotriva lui Ibrahim. Nu st în inten iaă ă ţ

mea… nu-i doresc r ul…ă— Ce zvonuri?— C îşi râde de Islam şi simpatizeaz cu ghiaurii. C atunciă ă ă

când primeşte ambasadorii îşi spune sultanul.

227

- HAREM -

Suleiman o privi mult timp, uluit. Apoi râse în hohote.— N luciri femeieşti. ăHürrem cl tin din cap.ă ă— Îmi pare r u. N-ar trebui s repet poveştile pe care le aud.ă ă

Aproape întotdeauna sunt poveşti r ut cioase. Dar se aud atâteaă ă încât când nu te v d vreme mai lung , nu mai ştiu ce s cred.ă ă ă

— Ibrahim este pripit şi l ud ros. Dar nu m-ar tr da niciodat .ă ă ă ă— M ier i?ă ţ— Ce este de iertat?Hürrem surâse ca un copil c ruia i s-ar fi spus c tocmai aă ă

sc pat de o palm . Se ridic încet în picioare. P rul, mâinile şiă ă ă ă picioarele îi fuseser vopsite cu henna iar în jurul ochilor aveaă cercuri groase de fard. P rea întruchiparea rolului pe care îl jucaă azi: acela de a fi exact ca orice fat din Harem.ă

Pe neaşteptate o v zu executând cele trei saluturi rituale aleă oric rei fete din Harem aflate pentru prima dat în patul s u. Oă ă ă privi fascinat cum începe s desfac nasturii de perle ai tunicii deă ă m tase. Sfârcurile îi erau pictate cu haşiş. Era un truc favorit ală fetelor din Harem. Când va s ruta aceşti sâni, va înghi i pu in dină ţ ţ acest drog, care îi va m ri pl cerea mai târziu.ă ă

Goal pân în talie, Hürrem c zu în genunchi şi se apropie deă ă ă divan, ca o sclav obişnuit . M tasea alb a şalvarilor eraă ă ă ă aproape transparent , aşa ca rotunjimea şoldurilor, carnea roză ă a coapselor şi feselor puteau fi ghicite uşor prin es tur .ţ ă ă

R suflarea lui aproape c se opri. Exact când credea c îiă ă ă cunoaşte toate şiretlicurile, se îmbr ca sau f cea ceva completă ă neaşteptat. P rea s aib o imagina ie inepuizabil , inventândă ă ă ţ ă mereu un joc nou care s -l in cu sufletul la gur .ă ţ ă ă

Ea este Haremul meu, gândi el. E cât o mie de femei la un loc.Hürrem ajunsese la picioarele divanului şi îi s rut t lpile cuă ă ă

un gest de umilin tradi ional , apoi începu s se târasc spreţă ţ ă ă ă el. Dar ea introdusese o modificare în ritual. Se înfior cândă mâinile ei începur s -i desfac veşmintele.ă ă ă

Surdo-mu ii negri care-i p zeau uşile nu-i puteau auziţ ă gemetele. Un p un care ciugulea printre tufele de lalele de subă ferestre privi speriat în sus, apoi continu s se hr neasc .ă ă ă ă R suflarea sultanului se amestec cu susurul apei din fântâni,ă ă pân când luna trecu în spatele crengilor platanilor, iar fl c rileă ă ă

228

- COLIN FALCONER -

lumân rilor sc zur şi se stinser .ă ă ă ăOraşul era un vast mozaic de culori la poalele vârfurilor înalte

ale minaretelor şi cupolelor str lucitoare ale moscheilor. Legea,ă Kanunul lui Fatih, cerea ca fiecare cas s fie vopsit după ă ă ă credin a locuitorilor ei; erau deci grupuri de case cenuşii în careţ tr iau armeni, ghetouri galbene pentru evrei, cuiburi de case griă închis în cartierul grecesc. Casele turcilor erau zugr vite galbenă sau roşu, numai curtenilor li se cerea s aib casele pictate înă ă negru.

Asta f cea casa vistiernicului mai uşor de g sit.ă ăAbbas se aventurase pe str zile aglomerate ale Istanbulului,ă

asigurându-şi anonimatul cu ajutorul mantiei negre cu glug .ă Casa lui Rüstem era surprinz tor de mare, zidit din piatr roşie,ă ă ă având şi o curte în spate. Un paj îl conduse în untru. Rüstem seă g sea în fundul cur ii. În apropiere susura o fântân de marmur .ă ţ ă ă

Rüstem f cu o temenea scurt şi îi indic lui Abbas locul dină ă ă fa a sa, pe covorul purpuriu de Damasc. Un paj negru aduseţ şerbeturi şi aşez o tav cu pr jituri între ei.ă ă ă

— Pentru ce sunt onorat cu prezen a de c tre Kislar Aghasi?ţ ă întreb Rüstem.ă

— Am venit trimis de St pâna Hürrem.ăNici m car o umbr de interes pe fa a lui, observ Abbas. Areă ă ţ ă

un chip de statuie.— Ei bine? spuse Rüstem în cele din urm .ă— Se pare c ave i interese comune.ă ţ— Care ar putea fi acestea.— Tu însu i.ţAh, o reac ie, gândi Abbas, satisf cut. Nu mult, un uşor tremurţ ă

pe obraz, ridicarea de o clip a pleoapelor. Destul.ă— Sunt sigur c vrei s te explici mai pe larg, Abbas. ă ăAbbas ştia de corup ia lui Rüstem de mai mult vreme, dar oţ ă

trecea sub t cere. Înv ase de mult c în Harem monedaă ăţ ă nepre uit care e informa ia nu trebuie cheltuit f r rost. Puteaţ ă ţ ă ă ă fi folosit oricând pentru a pune sechestrul pe capul cuiva. Caă sechestrul pus de Hürrem pe capul s u, acum.ă

Ca vistiernic, Rüstem era r spunz tor de strângerea taxeloră ă de la fermierii veterani c rora li se acordaser mici domenii, caă ă r splat pentru serviciile aduse în lupt . Spahii strângeau birurileă ă ă

229

- HAREM -

de la fermierii locali, le transformau în bani peşin, opreau cheltuielile necesare pentru ei şi pentru caii lor, şi predau restul c tre vistieria sultanului.ă

Dar p mântul r mânea al sultanului şi la moartea lor trebuiaă ă s revin la el. Era una din legile de baz ale sistemului otoman.ă ă ă Numai sultanul putea beneficia de bog ii ereditare.ăţ

Abbas se aplec înainte.ă— V lul Capetelor Încoronate mi-a cerut s - i amintesc de ună ă ţ

om pe nume Hakim Dürgün. Se pare c a murit anul trecut deă cium . Şi totuşi îşi lucreaz înc ferma lâng Adrianopol. Oă ă ă ă fantom remarcabil de harnic , nu crezi, Rüstem?ă ă

— Remarcabil. O s verific.ă— Mai sunt şi altele. Un fermier din Rumelia care a murit acum

patru ani. Cam pe vremea când ai ajuns tu vistiernic. De atunci le cere ranilor care-i lucreaz p mântul câte opt asperi pe capţă ă ă de oaie. Iar tu n-ai f cut nimic în cazul acestui om mort. Dină cauz c i-e fric de fantome sau pentru c primeşti şi tu doiă ă ţ ă ă asperi pe cap de oaie?

Rüstem nu încerc s nege, iar Abbas nici nu se aşteptase că ă ă va încerca. Nu st tea în firea lui.ă

— Cum ai aflat lucrurile astea?— Oriunde este un negru eu am o pereche de urechi, Rüstem.

Mai ştiu înc multe altele.ă— În eleg. Rüstem alese o pr jitur şi o mestec încet. Ceţ ă ă ă

vrei? Bani?— N-am venit aici pentru mine. St pâna Hürrem m-a trimis.ă— Ea n-are nevoie de bani.— Desigur.— Un serviciu, atunci?— Mai mult decât atât, Rüstem. Mult mai mult.— Spune.— Vrea o alian .ţăPentru prima oar Rüstem îşi ridic privirea şi se uit direct laă ă ă

el. Avea ochii cenuşii, observ Abbas. Ochi de noiembrie. Nu reci.ă Dar cenuşii şi goi.

— Ar fi un aranjament interesant. Îşi d seama c Ibrahim eă ă st pânul meu?ă

— Desigur. Doar nu crezi c i-am ascuns asta?ă

230

- COLIN FALCONER -

— Cred c îi spui exact cât este nevoie şi nimic mai mult.ăAbbas ignor ironia.ă— În eleg c urmeaz s -l înso eşti pe marele vizir înţ ă ă ă ţ

campania înspre r s rit.ă ă— Şi ce interes ar putea avea a doua cadân într-o campanieă

militar în Persia?ă— Nici unul. Singurul ei interes este în privin a lui Ibrahim.ţRüstem se încrunt , meditând parc la o complicat problemă ă ă ă

de matematic .ă— Acesta este omul cel mai puternic din Imperiu, cu excep iaţ

sultanului însuşi…— Dar aici îi st şi sl biciunea. Dac într-o zi ajunge preaă ă ă

încântat de puterea pe care o are, s-ar putea s -şi piard capul.ă ă L ud roşenia sa e deja subiect de scandal la curte şi prin bazare.ă ă

— Asta e evident. Ce doreşte St pâna Hürrem din parteaă mea?

— Ar vrea ca tu sa gr beşti sosirea zilei aceleia, Rüstem. Vreaă dovezi ale tr d rii sale.ă ă

— Ibrahim iubeşte puterea care i s-a acordat. Dar asta cu greu se poate numi tr dare.ă

— O iubeşte prea mult.— Se poate face s par şi astfel. Rüstem alese alt pr jitur .ă ă ă ă ă

Şi dac nu g sesc mijloace?ă ă— Atunci într-o noapte, când sultanul este prins între coapsele

sale, Hürrem îi va şopti ce-ai f cut tu din taxele Imperiului şi dină domeniile sale.

Abbas scrut chipul celuilalt, dar nu v zuse nici o team , doară ă ă acceptarea mâhnit a înfrângerii, de parc ar fi pierdut o partidă ă ă de şah. În elegea matematica puterii. Ea avea putere asupra lui,ţ deci trebuia s i se supun .ă ă

— Şi ce r splat pot s sper, dac m dovedesc un aliată ă ă ă ă pre ios?ţ

Abbas fu surprins de întrebare.— Via a ta?ţ— Vreau mai mult decât atât, Abbas. Spune-i c pot fi un aliată

nepre uit. Dar vreau mai mult decât atât.ţ— Îi voi spune, încheie Abbas.Mai târziu, pe drumul de întoarcere, d du peste un hoit de cală

231

- HAREM -

aruncat în şan . Fusese sfârtecat de câini şi m runtaiele i seţ ă scurseser din pântece. Dar lui Abbas duhoarea i se p ru multă ă mai pl cut decât toat apa de trandafiri a lui Hürrem şi totă ă ă parfumul dulce acrişor al vistiernicului lui Ibrahim.

52

Galata

Galata se întindea chiar dincolo de Promontoriul Seraglio, dominat de Galata Kulesi, înaltul turn rotund construit deă genovezi, pentru supravegherea de la în l ime a fortifica iiloră ţ ţ oraşului. C su e mici şi dughene se înghesuiau de la poaleleă ţ dealului pân în port, locuin ele comisionarilor turci şi genovezi.ă ţ Erau berberi din Africa şi arabi de lâng Marea Roşie, cuă magaziile pline de mirodenii, fildeş, m t suri, sticl rie şi perle.ă ă ă Erau şi mici bodegi în care se servea vin şi arak. Mirosul de peşte şi sare dinspre Bosfor se suprapunea peste miasmele oraşului. Palatele din Pera dominau şi ele oraşul, de pe deal, de parcă negu torii boga i doriser s se înal e oarecum deasupra gloateiţă ţ ă ă ţ vulgare a comercian ilor m run i, de care depindeau pân laţ ă ţ ă urm cu to ii.ă ţ

Ludovici p strase o cas de cartier, deşi nimeni nu tr ia în ea.ă ă ă Era un teren neutri în care putea primi informa ii şi înmânaţ bacşişuri oficialilor de la Palat. Vizitele prea dese ale curtenilor la reşedin a sa din Pera ar fi putut trezi b nuieli.ţ ă

Casa era zugr vit în galben, culoarea evreilor. În untru eraă ă ă mobilat s r c cios. Exista o m su joas din cedru şi câtevaă ă ă ă ă ţă ă perne şi covoare r spândite pe podea, m tasea frumoas ,ă ă ă persan , nepotrivindu-se cu cadrul umil.ă

Abbas st tea turceşte la m su . Trebuiser patru paji ca s -iă ă ţă ă ă sprijine trupul imens pân jos. Acum era t cut, cu aten iaă ă ţ îndreptat asupra pr jiturilor de pe tava de argint din fa a sa.ă ă ţ Când acestea se terminar , îşi sp l degetele în vasul de argintă ă ă adus de un alt servitor. În fine, râgâi politicos într-o batist deă m tase scoas din nenum ratele cute ale veşmintelor.ă ă ă

Venea o dat pe lun , ascuns în mantia larg şi neagr , s seă ă ă ă ă 232

- COLIN FALCONER -

întâlneasc cu Ludovici. Devenise sursa acestuia, de nepre uit,ă ţ din interiorul palatului Topkaki, mereu prezent, la nevoie, pentru a purta nişte informa ii sau a plasa un bacşiş. Ludovici încercaseţ la început s -i vorbeasc aşa cum faci cu un prieten, dar Abbasă ă cel pe care îl ştia nu mai exista. Era retras în el însuşi, prea ruşinat sau poate prea am rât ca s mai lase s i se întrevadă ă ă ă pasiunea care s l şluise cândva în el. P rea s nu aib nici oă ă ă ă ă pl cere în urma acestor vizite şi Ludovici se întreba uneori de ceă continua s vin ; poate pentru c el era singura lui leg tur cuă ă ă ă ă Julia..

— Ce face Julia? spuse Abbas, sp rgând liniştea. ăEra întotdeauna prima sa întrebare.— E bine, Abbas. E bine.Abbas d du din cap şi pentru o clip expresia lui tr d oă ă ă ă

remuşcare disperat . Niciodat nu-l întrebase pe Ludovici careă ă era rela ia lui cu ea.ţ

— Afacerile merg?— Mul umit ajutorului t u.ţ ă ăAbbas ridic din umeri. Nimic nu putea s -l intereseze cuă ă

adev rat. Se plictisea repede de discu iile despre nego .ă ţ ţ— Nu mai poate r mâne în Istanbul, spuse deodat Abbas.ă ă— Abbas?— Trebuie s o sco i din oraş. Nu mai este în siguran aici.ă ţ ţă

Nici chiar în Comunita Magnifica.— Ce s-a întâmplat?— Politic , Ludovici. Crede-m c eu cunosc m rimeaă ă ă ă

primejdiei.Ludovici scutur din cap, împotrivindu-se.ă— Nu pot s fac asta, Abbas.ă— Nu va fi simplu. Unde s-ar putea duce ea?— Oriunde, te rog, Ludovici. Am f cut tot ce-am putut ca s-oă

ap r. Dac vrei s-o aju i — dac vrei s m aju i — scoate-o dină ă ţ ă ă ă ţ Istanbul cât po i de repede.ţ

— Voi face ce pot.Abbas se aplec spre el şi îl apuc de mân .ă ă ă— Nu, Ludovici, într-un fel sau în altul trebuie s o iei de acolo!ă— Bine, spuse Ludovici. Abbas încuviin , mul umit.ţă ţ

233

- HAREM -

— Aşa, zise el. Acum s revenim la afaceri.ă

Hipodromul

Suleiman şedea pe un pur-sânge cappadocian alb, urm rindă trecerea armatei c tre At Meydani, pe drumul c tre bacurile deă ă la Üsküdar. În spatele s u, Suleiman ştia c se afl Hürrem,ă ă ă ascuns pe o teras z brelit . Ştiind-o acolo îşi st pânea maiă ă ă ă ă uşor îndoielile sâcâitoare.

Hipodromul se cutremura sub huruitul carelor de provizii şi maşinilor de asediere, sub tropotul copitelor escadroanelor, sub înc l rile cu vârful ascu it ale ienicerilor şi sub sunetulă ţă ţ timpanelor, flautelor şi tobelor. Nori groşi de praf se ridicau în spirale, precum cozile vreunui balaur teribil pornit de-a lungul câmpiei.

Ar trebui s fiu în fruntea lor, gândea Suleiman. Acolo e loculă meu. În definitiv, asta-mi e datoria.

Z ri fâlf irea unei mantii albe prin praf: Ibrahim galopa c treă ă ă el. Rânjetul de pe fa a sa nu-l ajuta deloc pe Suleiman înţ liniştirea propriilor reproşuri.

— Binecuvântarea ta fie cu noi, St pâne. Ar fi fost bine s fiiă ă cu noi!

— Trebuie s înfrângi Bagdadul! strig Suleiman c tre el.ă ă ă— Îl voi zdrobi pe şah, aşa cum mi-ai poruncit! Ibrahim îşi struni calul spre a urm ri procesiunea al turi deă ă

Suleiman.Întâi veneau azabii, infanteria neregulat , criminali şi bandi iă ţ

ce veneau s lupte pentru prad sau s moar în lupt şi să ă ă ă ă ă mearg direct în Paradis. N-aveau nimic de pierdut şi erauă arunca i în şarjele cele mai grele din fiecare b t lie. „Carneţ ă ă pentru şan uri”, îi numea Ibrahim.ţ

Cavaleria regulat — Spahii Por ii — vuia asurzitor, cu caiiă ţ împodobi i de stofe aurite şi argintii, cu şeile b tute în pietreţ ă scumpe, cu coifurile conice şi zalele de o el lustruit sclipind înţ lumina soarelui. Constituiau un spectacol în sine, cu veşmintele lor purpurii, albastre şi stacojii, din m t suri şi satinuri brodateă ă cu fir de aur, în func ie de gradul şi regimentul fiec ruia. Fiecareţ ă c l re purta dou tolbe, una pentru arc, cealalt plin cu s ge iă ă ţ ă ă ă ă ţ

234

- COLIN FALCONER -

şi fiecare ducea o lance în mâna dreapt . Un iatagan cu mânerulă împodobit cu pietre pre ioase şi un buzdugan de o el atârnau deţ ţ fiecare şa.

Flamura lor stacojie flutura deasupr -le.ăApoi veneau ienicerii cu enormele pene de p s ri aleă ă

paradisului unduindu-se în vânt ca ramurile unei p duri, cuă tunicile albastru închis tres rind în mers, purtând pe umeriă archebuze şi muschete. To i purtau veşminte lungi, de derviş, înţ memoria lungilor mâneci albe ale lui Hagi Bektash, fondatorul lor, fiecare mânec fiind str puns de o lingur de aram .ă ă ă ă ă Cazanele mari de aram ce serveau de emblem fiec ruiă ă ă regiment erau purtate în fruntea coloanei. Deasupra lor flutura un steag alb, împodobit cu sabia înfl c rat a lui Mohamed şi cuă ă ă texte din Coran brodate cu fir de aur. În frunte m rş luia Aga,ă ă purtând stindardul înalt cât trei lungimi de cal.

Fiecare fa must cioas era a unui european. T ria noastr ,ţă ă ă ă ă gândi Suleiman. Armata noastr cea mai temut , ienicerii deă ă elit , provenea din copii creştini. Aşa cum poruncise Fatih.ă

Apoi veneau dervişii, goi, cu excep ia şor urilor verziţ ţ împodobite cu m rgele de abanos, purtând p l rii înalte din p ră ă ă ă brun de c mil , cântând versete din Coran sau interpretândă ă melodii sumbre, solemne, la flaute şi cornuri.

Erau şi sminti i ce c l reau în susul şi-n josul coloanei, cuţ ă ă p rul lung fluturându-le de sub c ciulile din blan de leopard, cuă ă ă piei de leu sau de urs aruncate pe umeri şi cu cai îmbr ca i tot înă ţ bl nuri şi pene. Aceştia erau cercetaşii nebuni, fanatici religioşiă care se aruncau în raidurile sinucigaşe de care to i ceilal i seţ ţ temeau.

În urm veneau membri ai Divanului, judec tori cu turbaneă ă verzi, demne şi robe împodobite cu bl nuri, viziri cu caiiă str lucind de atâtea pietre scumpe. Aveau cu ei c mile ce purtauă ă Sfântul Coran şi un fragment din piatra sacr Ka’aba, mişcându-ăse greoaie sub cutele verzi, str lucitoare, ale flamurii verzi aă Islamului. Un Coran legat în metal, cu litere de bronz, se cl tinaă în vârful stindardului.

În încheierea procesiunii mergeau carele grele cu provizii, înc rcate cu grâne, c mile aplecate sub greutatea pulberii şi aă ă plumbului şi tunurile grele de asediu cu marile lor guri de bronz.

235

- HAREM -

Ar trebui s fiu în fruntea lor, gândi Suleiman din nou. Ară trebui s fiu cu ei.ă

— Î i voi aduce capul şahului! strig Ibrahim. ţ ăSuleiman sim i ceva nepl cut. Cum spusese Hürrem? "Eştiţ ă

îngrijorat c va abuza de puterea pe care o are?"ăApuc frâul calului lui Ibrahim şi îl trase aproape.ă— Trebuie s recucerim Bagdadul, spuse. Ca ap r tor ală ă ă

credin ei sunt obligat s-o fac.ţ— Mi-ai încredin at poruncile tale, St pâne. Voi face tot ce potţ ă

ca s te slujesc.ăSuleiman privi c tre fereastr , apoi iar şi la Ibrahim.ă ă ăDa, mi-am pus toat încrederea în tine, gândi el. Allah s mă ă ă

ajute s nu m fi încrezut prea mult.ă ă

Pera

Julia şedea pe teras , la soare. Ludovici se opri pe sc rile deă ă marmur ce începeau în gr din şi duceau la ea şi o privi. Eă ă ă frumoas , gândi el, atât de dureros de frumoas . Dac aş puteaă ă ă s o fac s simt pentru mine cea ce a sim it cândva pentruă ă ă ţ Abbas. Acum e a mea, dar nu are dreptul la alegere. E practic o prizonier . Nu poate p r si acest loc şi protec ia mea. Întoars laă ă ă ţ ă Vene ia, dup ce a fost concubina sultanului, ar fi probabilţ ă repudiat de propriul tat , iar b trânul Serena, so ul ei, probabilă ă ă ţ c ar exila-o la o mân stire. Ar fi v zut mai r u decât oă ă ă ă ă prostituat . Mila lor creştin e cu mult superioar celei aă ă ă musulmanilor pe care-i dispre uiesc atât de mult; virtutea uneiţ femei înseamn totul.ă

Ea ridic ochii şi-l v zu privind-o. Ludovici urc în fugă ă ă ă treptele. Avea pe el un caftan de culoarea ruginii şi m tasea seă ondula dup mers. Îi pl cea rolul de renegat din comunitate.ă ă Hainele otomane şi tabieturile pe care le adoptase îi subliniau satisfac ia fa de tot ce însemna Vene ia.ţ ţă ţ

— Este pl cut la soare, spuse el.ăEa ridica privirea din carte, dar nu surâse. Atât de îndep rtat ,ă ă

gândi el. Un înger sculptat în ghea . Ştiu c e în stare de o mareţă ă pasiune. Dar aceasta îmi r mâne ascuns .ă ă

El însuşi o scosese din Bosfor în acea diminea .ţă

236

- COLIN FALCONER -

Imaginea îl urm rea înc . Ea era pe jum tate goal , iar lui i seă ă ă ă t iase r suflarea v zând-o. Dar era vân t de frig şi de lips deă ă ă ă ă ă aer. Prima ei atingere fusese înghe at . De atunci r m sese faţ ă ă ă ţă de el la fel de îndep rtat ca o statuie de marmur ; frumoas ,ă ă ă ă rece, neînsufle it .ţ ă

Bolise s pt mâni întregi dup aceea. Mai târziu, când seă ă ă ref cuse suficient, Ludovici îi spusese adev rul: Abbas, şi nuă ă Providen a, o salvase. Probabil c ea b nuise, pentru c primiseţ ă ă ă ştirea calm , cel pu in f r manifest ri exterioare. Dar c zuseă ţ ă ă ă ă într-o depresie care dura de luni de zile. Se îmbr ca şi se purtaă ca o v duv . Ludovici în elesese; înc îl mai iubea. Şi totuşiă ă ţ ă pentru ea era ca şi mort acum.

Aşa c ce s fac cu ea? De la întâlnirea de diminea cuă ă ă ţă Abbas nu se gândise la nimic altceva şi îşi d duse seama,ă deodat , c el însuşi, la rândul lui, se inuse departe de ea. Nuă ă ţ era pentru el decât un înger pe care-l p strase, inconştient,ă printre gr dinile şi ferestrele palatului s u, o prezen prea sacră ă ţă ă pentru a-şi permite s-o ating . Ştia cât de mult o iubise Abbas; s-ăo ia acum pentru sine ar fi fost o tr dare.ă

Dar acum Abbas îi cerea s o trimit departe. Trebuia deci să ă ă o fac s înfrunte adev rul c o doreşte pentru sine. Abbas nuă ă ă ă putea s mai emit preten ii asupra ei. Ludovici uraă ă ţ monstruozitatea care i se f cuse lui Abbas. Dar nu putea s -iă ă nege realitatea.

Se aşez lâng ea.ă ă— Trebuie s vorbim.ăJulia puse cartea deoparte şi se uit la el cu ochii aceia albaştriă

ca ghea a. O imagine pe care, îşi aduse el aminte, Abbas i-oţ descrisese cândva. Rece, de când o tr sese afar din ap . Da, îşiă ă ă spuse el, era ca şi când n-ar fi fost deloc real .ă

— Julia, eşti aici sub protec ia mea de mai bine de doi ani.ţ— Ştii c î i voi fi recunosc toare întotdeauna pentru ce-aiă ţ ă

f cut, spuse ca.ă— Eşti fericit aici?ă— Nu, Ludovici. Sigur c nu.ă— De ce?Ea p ru surprins de întrebare. ă ă— Pentru c m simt singur . ă ă ă

237

- HAREM -

Ludovici Îşi desf cu bra ele.ă ţ— Ce pot s fac? Dac , pleci de aici, vei fi în pericol. Iară ă

Vene ia … În l din umeri, neajutorat.ţ ă ţăEa nu zise nimic. F r ajutorul cuiva, era lipsit de oriceă ă ă

ap rare.ăCe pot s fac? Gândi Ludovici. Este o femeia m ritat . Serenaă ă ă

înc tr ieşte în Cipru. Nu pot s-o trimit înapoi, acolo. Şi încă ă ă trebuie s -i in prezen a secret , chiar fa de restul comunit ii.ă ţ ţ ă ţă ăţ Corpo di Dio! La ce m gândesc? O vreau. La naiba cu Abbas.ă Remuşc rile mele nu-i vor da lui ou le înapoi!ă ă

Poate c ea îi citea gândurile.ă— Spune-mi, îl întreb ea. Tu îl vezi vreodat .ă ă— Da. Uneori.— Întreab vreodat de mine?ă ă— Nu, min i Ludovici.ţOchii ei str lucir .ă ă— Bietul Abbas, şopti ea.El se întinse dup mâna ei. Era cald .ă ă— Voi încerca s te ajut, s nu te mai sim i singur , ziseă ă ţ ă

Ludovici.Nu, Abbas, n-o voi trimite. Va r mâne aici. Cu mine.ă

53

Uşa era uşor întredeschis şi galbenul pâlpâitor al lumân riiă ă dansa în holul întunecat. Ludovici se opri în umbr , asurzit deă propriile b t i ale inimii. Avea gura uscat .ă ă ă

Deschise uşa. Julia st tea la m su a de toalet , piept nându-şiă ă ţ ă ă p rul. M tasea c m şii de noapte unduia în lumin o dat cuă ă ă ă ă ă mişc rile sale. Îl v zu în oglind şi se opri, speriat .ă ă ă ă

Ludovici îşi v zu şi el în oglind propria imagine, barba blondă ă ă şi privirea pierdut .ă

Julia l s peria jos.ă ă— Ludovici?El veni în spatele ei şi îi puse mâinile pe umeri, urm rindu-iă

chipul în oglind . Ea nu mai p rea speriat , nici m car surprins .ă ă ă ă ă— Ridic -te şi întoarce-te, şopti el cu vocea r guşit . ă ă ă

238

- COLIN FALCONER -

Îi urm ri linia umerilor cu palmele. Nu, nu murmur , gândi el.ă ă Erau moi, rotunzi, plini şi calzi. Se sim ea singur . C maşa deţ ă ă noapte urm rea contururile trupului ei, lipindu-se de fiecareă curb . Pieptul îi tres lta uşor. O cruciuli de aur sclipea întreă ă ţă sânii ei.

De ajuns cu gentlemanul creştin şi loial, îşi spuse el. Apuc marginea c m şii de noapte în pumni şi o rupse peă ă ă

toat lungimea, dup care o îndep rt de pe umerii ei.ă ă ă ă— Eşti perfect şopti el.ăÎi s rut gâtul, umerii, sânii. Apoi z ri imaginea din oglind .ă ă ă ă

Julia nu se mişcase. O ridic şi o puse pe marginea patului, apoiă d du la o parte resturile c m şii de noapte. Aşteptase clipaă ă ă aceasta atât de mult.

Ea îl privea cum îi scotea hainele. Dar tot nu se mişc , nici nuă vorbi.

El se l s înspre ea, gemând de senza ia de a â are pe care oă ă ţ ţ ţ sim ea în vintre. Îi s rut curbura moale a gâtului. Inspirţ ă ă ă mireasma fin a p rului, începu s se apropie de ea. Julia st tuă ă ă ă nemişcat sub el şi îl urm ri cum se zbucium .ă ă ă

Dup aceea el r mase întins lâng ea, incapabil s vorbească ă ă ă ă sau s se uite în ochii ei. Cucerise premiul, dar premiul nu maiă exista. Gustase perfec iunea, dar acum gustul din gur îi eraţ ă cunoscut, şi Ludovici recunoscu cu uşurin ce se ascundea înţă am r ciunea aceea.ă ă

Dezam gire.ă

Azerbaidjan

Rüstem calculase repede c , dac nu se angaja prea devreme,ă ă putea profita de pe urma propunerii lui Kislar Aghasi, indiferent de cum c deau zarurile. Era clar c urma s se produc oă ă ă ă confruntare între Hürrem şi Divan; politic era bine s nu fi prinsă în nici o tab r în timpul conflictului. Sau, mai degrab , cel maiă ă ă bine era s se afle într-amândou .ă ă

De aceea, îl va încuraja pe Ibrahim în ambi iile sale. Dacţ ă vizirul reuşea, atunci se va afla lâng el. Dac eşua, el îşi vaă ă primi r splata de la vr jitoarea de Hürrem.ă ă

239

- HAREM -

Fusese un marş lung printre stepele pustii ale Anatoliei. Uriaşa armat şerpuia pe platouri, stârnind, nori de praf ce se ridicau înă spirale la o sut de picioare în l ime. Şacalii trezi i din bârloguri,ă ă ţ ţ fugeau speria i; rani p scând turme de oi st teau pe margini şiţ ţă ă ă se minunau.

Coloana se afunda tot mai adânc în pustietate. Mil dup mil ,ă ă ă cu cercetaşii în fa , cu tunurile grele şi c milele mult în urm ,ţă ă ă convoiul se întindea de-a lungul orizontului stepei. Trecu o vară pân când parcurser lungul drum c tre est şi se g sir în celeă ă ă ă ă din urm la picioarele înal ilor mun i ai Asiei unde îşi priviră ţ ţ ă chipurile b rboase şi pr fuite în oglinda apelor reci şi inerte aleă ă Lacului Van.

Continuar s m rş luiasc printre mun i pân când se opriră ă ă ă ă ţ ă ă în fa a domurilor albastre ale Tabrizului. Ibrahim se n pusti dupţ ă ă şahul Tamasp, dar acesta evita lupta, nevrând s -şi rişteă cavaleria în fa a artileriei şi ienicerilor otomani şi prefer s seţ ă ă ascund departe, în mun ii Sultaniei.ă ţ

Iar turcii sim ir în aer primul fior al toamnei şi seţ ă cutremurar , privind înspre cer cu team .ă ă

Stindardul lui Ibrahim, înalt cât şase lungimi de cal — numai sultanul avea unul mai înalt — era înfipt în p mântul sterp şiă tare. Cortul lui flutura şi pocnea în vânt. Câmpia era înconjurată de creste muntoase cenuşii, profilate pe cerul marmorat.

În pavilion, Ibrahim şedea gânditor pe un tron de campanie, f cut din fildeş, abanos şi sidef. În câteva vase de aram seă ă f cuse focul, împotriva frigului. Şi era înc var ! Ibrahim seă ă ă cutremur la gândul petrecerii unei ierni întregi în aceste locuri.ă

Rüstem atinse covorul gros cu fruntea.— Rüstem! N-ar trebui s fii la paza caravanelor şi aă

m t surilor?ă ăRüstem observ nota ascu it din vocea lui Ibrahim. Era într-oă ţ ă

dispozi ie periculoas . Greut ile ultimelor s pt mâni începeauţ ă ăţ ă ă s -şi spun cuvântul. Victoria rapid , pe care o aşteptase, nuă ă ă venise.

— Am crezut c aş putea s - i fiu de folos, st pâne.ă ă ţ ă— S m aju i s -mi num r banii? Pot s m descurc şi singură ă ţ ă ă ă ă

la asta.

240

- COLIN FALCONER -

— E vorba de şah. St pâne.ăFa a lui Ibrahim se înroşi pe dat de mânie. Rüstem nu-lţ ă

v zuse niciodat într-un asemenea hal. Îşi doreşte victoria preaă ă mult, gândi el. Asta îi tulbur judecata.ă

— Şahul! Şahul nu e decât un şacal! Fuge din fa a noastr ,ţ ă apoi ne adulmec urmele şi se hr neşte cu ce r mâne în spateleă ă ă nostru…!

Retorica ta e perfect , gândi Rüstem. Dar asta nu va rezolvaă problema.

— Cercetaşii noştri tot nu i-au dat de urm ?ă— Se ascunde pe undeva prin mun i.ţ— Poate ar fi o cale s -l atragem în lupt .ă ăOchii lui Ibrahim sclipir ca de foamea disper rii.ă ă— Cum, Rüstem?— Dac îi oferi un tratat…ă— Niciodat ! Am jurat s -l zdrobesc!ă ă— Nu tratezi cu un mare rege european, st pâne. Şahul nu-iă

decât un şacal, cum bine spuneai. Un şarpe veninos, care trebuie distrus. N-ar fi nici o dezonoare daca ai folosi oferta de armisti iuţ numai ca s -l sco i afar din vizuin .ă ţ ă ă

Ibrahim se ridic brusc şi începu s m soare camera.ă ă ă— Cum am putea da de el?— Po i fi sigur c sufavizii ne spioneaz şi acum. Oriceţ ă ă

mesager izolat traversând câmpia ar fi interceptat.— Da, şi i s-ar t ia urechile şi nasul, care ni s-ar returna apoiă

într-o pung de piele.ă— Poate c şahul n-are chef s se ascund în fiecare var înă ă ă ă

mun i. Nu poate duce r zboi cu noi pe vecie. Ca orice eretic, seţ ă va ag a de orice şansa de a-şi putea r spândi ideile. ăţ ă

Ibrahim se duse c tre intrarea cortului şi privi c tre mun iiă ă ţ s lbatici. Cerul devenise cenuşiu ca plumbul în dup -amiazaă ă târzie, iar umbra norilor de ploaie traversa tab ra cu viteza uneiă cavalerii în atac.

— Trebuie s -l atrag la câmp deschis, murmur el.ă ăRüstem respir adânc. Acesta era momentul. Evaluase riscul,ă

şi ştia c premiul merita încercarea. O reuşit acum putea s -iă ă ă asigure averea şi destinul. Nu putea r mâne func ionarul viziruluiă ţ pe vecie.

241

- HAREM -

— Las -m s -i duc un mesaj.ă ă ăIbrahim se întoarse şi expresia lui suferi o transformare

dramatic .ă— Tu, Rüstem?L s capul pe spate, hohotind.ă ă— Pot s scot şacalul din gaur , st pâne. Sunt sigură ă ă— De când un vistiernic devine şi ambasador?— Nu pot r mâne vistiernic pentru totdeauna.ăIbrahim p ru s recunoasc o ambi ie asem n toare cu a sa şiă ă ă ţ ă ă

încuviin în eleg tor. Redeveni deodat serios.ţă ţ ă ă— Care e planul t u?ă— Un mesaj sigilat din partea ta, st pâne, oferindu-i Tabrizul şiă

Azerbaidjanul, în schimbul sfântului Oraş al Bagdadului. Respectând frontierele sale de est.

— Nu va crede niciodat ca îi oferim un asemenea târg.ă— Îl pot convinge. Ai un duplicat al sigiliului sultanului. Dac îlă

va vedea întip rit pe mesaj, va crede ca e autentic.ă— Şi dac îl convingi s trateze?ă ă— Îl atragem pe el şi pe solda ii lui pe câmpie. Şi îi m cel rim.ţ ă ăIbrahim scutur din cap. Furtuna era de-acum deasupraă

taberei. Izbucni ca o rafal de artilerie, izbind în solul tare şiă r p ind ca mii de s ge i pe pere ii corturilor. Fl c rile din vaseleă ă ă ţ ţ ă ă de aram tremurar , a â ate de o pal de vânt.ă ă ţ ţ ă

— Nu va crede niciodat aşa ceva, spuse Ibrahim.ă— Las -m s încerc.ă ă ăÎi promisese lui Suleiman capul şahului. Dup campania dină

Viena nu-şi mai putea permite un al doilea eşec. Nu cu vr jitoarea de Hürrem şoptind împotriva lui. Avea nevoie deă aceast victorie.ă

Ibrahim întinse o mân spre Rüstem, cu palma în sus.ă— Îl vreau, Rüstem, spuse al. Strânse pumnul. Dac mi-l aduci,ă

r splata î i va întrece cele mai îndr zne e visuri.ă ţ ă ţRüstem se înclin recunosc tor, dar fa a sa nu exprima niciă ă ţ

bucurie, nici recunoştin . Deja îşi calculase toate riscurile. Ştiaţă cât valora. Pentru Ibrahim.

Sau pentru Hürrem.

242

- COLIN FALCONER -

54

Şahul Tamasp privi creatura mizerabil din fa a sa. Omulă ţ fusese adus cu ochii lega i şi înl n uit, de doi cercetaşi. St tuseţ ă ţ ă cu fa a la p mânt, în noroi, la intrarea în cort, cu dou iataganeţ ă ă lipite de gât, în timp ce şahul citise con inutul mesajului pe careţ îl adusese.

Tamasp ar t scrisoarea mullahului şi c peteniilor din jur. To iă ă ă ţ cl tinar din cap, într-o t cere solemn . Ce şiretlic maiă ă ă ă imaginase iar şi marele vizir al sultanului? Dup ce to i o v zur ,ă ă ţ ă ă şahul o citi din nou, pentru a treia oar . Era un b rbat tân r, cuă ă ă gura sub ire şi crud şi o barb neagr , îngrijita. Avea degeteţ ă ă ă lungi, care parc mângâiau pergamentul în timp ce-l citea, iară încheieturile ce ieşeau din mânecile mantalei erau sub iri şiţ brune de culoarea alunei. Când vorbi, vocea r sun înalt ,ă ă ă ascu it , ca de fat .ţ ă ă

— Cum te cheam , mesagerule?ăNenorocitul ridic fruntea câteva degete de la p mânt şi vorbiă ă

în direc ia vocii pe care o auzise.ţ— Rüstem, st pâne.ăBarba lui cenuşie era plin de noroi şi de sânge uscat. Sângeleă

provenea de la buzele sale, care avuseser de suferit de peă urma zelului manifestat de g rzi în a-i ine capul lipit de podea.ă ţ

— Ce rang ai?— Defterdar, st pâne.ă— Vistiernic? De când Sultanii Osmanlâi îşi trimit vistiernicii ca

mesageri?— Marele vizir are încredere în mine, st pâne.ăŞahul îl studie mai atent pe acel b rbat. Era palid de epuizare,ă

dar nu p rea înfricoşat. Din ce putea vedea din chipul lui, p reaă ă un om remarcabil.,

— Deci Ibrahim ar fi dornic de pace. Sultanul lui vrea acelaşi lucru?

— Ibrahim se bucur de încrederea St pânului celor Două ă ă Lumi. Are sigiliul acestuia.

— Da, v d.ă— Sultanul va ratifica orice tratat semnat de st pânul meu,ă

Ibrahim.

243

- HAREM -

— Mesagere Rüstem, po i s -mi spui de ce St pânul celorţ ă ă Dou Lumi nu-şi conduce el însuşi armata împotriva noastr ,ă ă cum a f cut tat l s u?ă ă ă

— A obosit de r zboaie. Doreşte numai pace.ăŞahul ridic din umeri. Poate. Poate.ăOferta era rezonabil . Prea rezonabil ? se întreb . Şi totuşi,ă ă ă

dac era adev rat , se putea duce în fa a mullahilor cu o victorieă ă ă ţ politic uluitoare. Oricum nu puteau spera sa p streze Bagdadulă ă în fa a armatelor otomane. Când Ibrahim ar fi obosit s -i maiţ ă urm reasc prin mun i şi s-ar fi întors la Istanbul ei şi-ar fiă ă ţ recucerit Tabrizul şi Oraşul Sfânt. Dar ar fi trebuit s -l cedeze dină nou în vara urm toare, când ei s-ar fi întors.ă

În cele din urm tot ar fi trebuit s duc tratative. Dar aşaă ă ă putea ob ine pacea ast zi. Plus teritorii pre ioase. Mai mul iţ ă ţ ţ adep i pentru mullahii s i.ţ ă

Şi. Totuşi.— Un asemenea tratat ar fi posibil mesagere Rüstem. Dar

trebuie s ne întâlnim într-un loc ales de mine având cu noiă numai g rzile persona1e.ă

— Te îndoieşti de onoarea lui Ibrahim?Şahul zâmbi.— M îndoiesc c poate rezista unei asemenea tenta ii.ă ă ţF cu semn celor doi oşteni, care îl s ltar în picioare peă ă ă

Rüstem cu brutalitate.— Dac e de acord cu condi iile mele, spune-i c acceptă ţ ă

oferta. Mergi în pace, mesagere Rüstem.G rzile îl târâr departe. Şahul privi cum îl urcar în spinareaă ă ă

unui cal; legat din nou la ochi şi pus în lan uri, conducându-lţ printre corturi, c tre sud. Se întreb din nou în privin a luiă ă ţ Suleiman. Un Osmanlâi care voia pace? Ori era o minciun , oriă primul semn de sl biciune. Cum va voi Allah, concluzion el.ă ă Vom afla în curând.

Vântul era rece, deşi iarna era înc departe. Şahul obosise deă atâta stat ascuns prin mun i.ţ

— Dac te ii dup urme, vei ajunge la valea unde suntă ţ ă prietenii t i, spuse şi îi lu leg tura de pe ochi. Cel lalt îi desf cuă ă ă ă ă lan urile de la încheieturi.ţ

Rüstem clipi orbit de lumina soarelui. Unul din perşi, un bandit

244

- COLIN FALCONER -

b rbos purtând un coif conic, înalt, îl trase de barb .ă ă— Data viitoare când ne întâlnim, poate c şahul m va l saă ă ă

s -mi ud sabia în ficatul t u, rânji el.ă ăRüstem nu-l lu în seam şi trase de frâu. Avusese dreptate,ă ă

riscul fusese neglijabil. Mai trebuia un singur lucru pentru încheierea afacerii.

Bietul Ibrahim. Era prea dornic de glorie ca s poat fi un viziră ă cu adev rat bun. Adev rata m re ie necesit o gândire maiă ă ă ţ ă atent . Era nevoie de cineva capabil s vad ocazia în mijloculă ă ă crizei.

Cineva ca el!Cei doi perşi galopau în dep rtare. Acum, c era singur, îşiă ă

permise un zâmbet slab, nesigur. Apoi c l ri pe urmele vechiă ă c tre tab ra otoman .ă ă ă

Ibrahim avea o expresie ciudat . Tr s turile lui tr dauă ă ă ă amuzament şi mirare. Cu un deget cioc nea în bra ul tronului, înă ţ ritm cu fluturarea cortului de m tase izbit de vântul rece al serii.ă

— L-ai g sit pe şah? zise el în cele din urm .ă ă— Da, st pâne.ă— Te-au dus legat la ochi, f r îndoial .ă ă ă— Da, st pâne.ă— Te-au tratat bine?— Acceptabil, st pâne.ăIbrahim îl studie. Hainele lui Rüstem erau rupte şi murdare.

Avea noroi uscat pe barb . L-a afectat oare aceast experien aă ă ţ în mun i? Ochii lui, de un cenuşiu deschis, nu spuneau nimic.ţ

— Ai buza spart .ă— O nimica toat .ăIbrahim râse pe neaşteptate.— Şi eu, care credeam c n-o s te mai v d niciodat . Ceă ă ă ă

pierdere ar fi fost pentru lumea poeziei şi a conversa iei.ţ— Nu cred, st pâne, zise Rüstem. Ironia p rea s se li pierdută ă ă

în chipul s u nep s tor.ă ă ăEi bine, trebuia s m fi aşteptat la asta. Uneori Ibrahim aveaă ă

o viziune în care se f cea c îi desp r ea vistiernicului capul deă ă ă ţ trup, cu sabia, ca pe un ou. Se uita în untru şi nu vedea niciă urm de creier. Numai un abac.ă

— Deci, ce spune şahul despre oferta noastr de pace?ă

245

- HAREM -

— A refuzat-o, st pâne.ăChipul lui Ibrahim se întunec , dar surâsul r mase la locul lui.ă ă— N-are încredere în noi, Rüstem?— Nu s-a încrezut în autoritatea din spatele scrisorii.— Autoritatea…?— A spus c nu poate duce tratative cu tine.ăZâmbetul disp ruse acum.ă— De ce nu?— A spus c tu eşti doar un soldat. A spus c ar putea acceptaă ă

o asemenea ofert dac ar fi semnat de sultan, nu de o slugă ă ă ă de a lui.

Ibrahim s ri în picioare. Îşi încleşt pumnii încercând s -şiă ă ă st pâneasc tremurul mâinilor, dar trupul lui era copleşit de oă ă for teribil , mai presus de puterile sale. Îl înşf c pe Rüstem deţă ă ă ă umeri şi îl trânti la p mânt.ă

Rüstem nu se opuse. Se întinse la picioarele lui Ibrahim, f r aă ă fi nici surprins, nici furios. Ibrahim se d du într-o parte şi traseă iataganul din teaca împodobit , apoi îl ridic cu ambele mâiniă ă deasupra capului. Îl n pusti în jos cu toat puterea, despicândă ă tronul în dou , şi aşchii de fildeş şi abanos se r spândir prină ă ă cort.

— Sluga sultanului! Este sluga sultanului acela care conduce în fiecare zi Divanul şi administreaz Imperiul. Este slugaă sultanului cela care îi conduce armata în lupt , în timp ceă sultanul însuşi se desfat în Harem? EU SUNT SULTANUL!ă

— Şahul a vorbit din ignoran , st pâne.ţă ă— Crede el c sultanul şi-ar fi trimis armatele în lupt subă ă

comanda unei slugi? Ei, Rüstem?— St pâne, eu doar am repetat ce a spus el. A spus c nuă ă

poate trata decât cu Sultanul Osmanlâilor.— Sultanul! Cât va mai trebui s îndur asta? Sultanul mi-aă

încredin at mie puterea sa, domeniul, bog ia, totul! R zboiul şiţ ăţ ă pacea sunt în mâinile mele. Ştie şahul c eu am fost cel care aă declanşat aceast campanie? Eu — nu sultanul! Eu duc povara,ă şi acum s aud c eu nu sunt decât sluga sultanului…!ă ă

— Dar, st pâne…ăIbrahim aduse sabia în fa a ochilor lui Rüstem, r sucind lamaţ ă

încet încât lumina juca pe ea, poleind t işul.ă

246

- COLIN FALCONER -

— Când îl vom prinde, îl vreau viu, mârâi el.— Mai întâi trebuie s -l ispitim afar , st pâne. Dac sultanul ară ă ă ă

fi aici, l-am putea scoate din bârlog şi am pune cap t acesteiă impertinen e. Dac am putea trimite un mesaj c tre Sultanulţ ă ă Vie ii…ţ

— Nu! Am jurat c îi voi duce capul şahului! Şi acum s dauă ă fuga la el s -i cerşesc ajutorul?ă

— Atunci … am putea proceda altfel.— Altfel, Rüstem?— Întregul Imperiu ştie cât de mult te-a onorat sultanul cu

toat încrederea sa. Poate c trebuie s -i ara i asta şahului.ă ă ă ţ Trebuie s -i ar i c ai autoritatea de a încheia un asemeneaă ăţ ă tratat.

— Cum?Rüstem clipi încet.— Trebuie s repe i oferta, st pâne. Numai c de data asta veiă ţ ă ă

semna ca sultan.Ibrahim îl privi. Oare lunaticul sta îşi d dea seama ce spune?ă ă

Dar Rüstem era orice, numai lunatic nu. Era un abac. Era o solu ie logic a problemei.ţ ă

— E imposibil…— Ne va servi scopului. Ce altceva am putea face, st pâne?ă

Poate doar s -l fug rim prin mun i tot restul verii şi apoi s neă ă ţ ă întoarcem purtând ca prada doar câteva m t suri persane.ă ă

— Pot face multe lucruri, Rüstem, dar nu-mi pot asuma titlul sultanului..

— Cine va şti o dat ce l-ai momit pe şah afar din mun i?ă ă ţ Dup aceea po i îngropa documentul împreun cu victima.ă ţ ă

Poate are dreptate, gândi Ibrahim. De ce m-aş teme? Suleiman mi-a încredin at Divanul şi apoi armata. Eu suntţ sultanul, cu excep ia titlului. Dac Suleiman n-ar vrea ca eu s -iţ ă ă reprezint puterea, atunci de ce s-ar încrede în mine atât de mult?

— Nu pot, spuse.— Nu e alt cale de a-l scoate afar , st pâne. Mi-a spus că ă ă ă

dac sultanul nu vine, atunci ne vom vedea în prim varaă ă urm toare la Tabriz.ă

Ibrahim închise ochii. Ce i-ar fi putut spune lui Suleiman dacă se întoarce iar şi f r victorie? Austriecii îl umiliser la Güns,ă ă ă ă

247

- HAREM -

acum şahul îl h r uia din mun i. Nu avea cum s -l zdrobeasc şiă ţ ţ ă ă s -şi in jur mântul. Şi pân când frontiera din Asia nu eraă ţ ă ă ă sigur , nu puteau s purcead la marele r zboi cu Carol, înă ă ă ă Europa. Destinul s u era la Viena, nu aici. Viena îi va s paă ă numele în istorie al turi de cel al lui Alexandru.ă

Se uit la Rüstem care îl urm rea cu un soi de curiozitateă ă detaşat .ă

— Adu- i pana şi pergamentul, spuse Ibrahim.ţ„Şahului Tamasp al Persiei, salut ri şi ur ri de s n tate, fie caă ă ă ă

gloria şi prosperitatea s - i înso easc zilele. Din diverseă ţ ţ ă comunic ri verbale avem cunoştin de dorin a voastr de paceă ţă ţ ă şi, prin gra ia Celui de Sus — fie puterile lui pe veci l udate!ţ ă — noi înşine nu avem deloc dorin a de r zboi cu fra ii noştri întruţ ă ţ Islam. De aceea, v facem cunoscut c dac l sa i Oraşul Sfântă ă ă ă ţ al Bagdadului şi toate teritoriile cucerite prin for a armelor, vomţ ceda şi noi Tabrizul şi p mânturile cunoscute sub numele deă Azerbaidjan, dac ve i pl ti în fiecare an ca tribut o mie de duca iă ţ ă ţ de aur. Zi şi noapte calul nostru e înşeuat ca s mergem şi s neă ă întâlnim pentru a încheia pacea.”

Scris în anul 941 al Hejirei.ăIbrahim, Conduc tor Sultan.ă

56

Conduc tor Sultan!ăRüstem îşi struni calul pe creasta ce domina tab ra otoman .ă ă

Fumul focurilor de diminea înc se mai ridica, acoperind ca unţă ă v l panorama îndep rtat a mun ilor. De aici Rüstem puteaă ă ă ţ vedea cortul stacojiu al marelui vizir, cu stindardul cât şase lungimi de cal fâlfâind în b taia vântului.ă

Conduc tor Sultan!ăRüstem se întoarse şi c l ri spre nord, îşi îmboldi calul cuă ă

pintenii pân dincolo de prima colin , dup care, schimbă ă ă ă direc ia spre vest. Când absen a lui se va prelungi, Ibrahim vaţ ţ presupune c l-au ucis oamenii şahului. Şi când se va consola cuă ideea pierdem vistiernicului s u, el va fi la Istanbul.ă

Ibrahim, prostule…

248

- COLIN FALCONER -

Conduc tor Sultan!ă

Topkapi Sarai

Suleiman mototoli scrisoarea în pumni, cu fa a urâ it deţ ţ ă mâhnire.

Paşalele şi muftiii şi c peteniile care-l înconjurau în Divană t ceau. Fiecare dintre ei sim ea un fel de triumf: mai mare sauă ţ mai mic, dar nici unul nu şi-ar fi permis s-o arate. Ibrahim mersese, în sfârşit, prea departe! Vanitosul, l ud rosul grec îşiă ă scrisese propria sentin . Rüstem Paşa st tea în centrul s lii şi îşiţă ă ă aştepta rândul s vorbeasc . Imaculatul necunoscutul Rüstem,ă ă gândi Suleiman. Nu venea nici o urm de parfum dinspre el.ă Pu ea a cal, iar pielea îi era plin de jeg şi murd rie. Pretindea cţ ă ă ă f cuse trei s pt mâni c lare, tocmai din Azerbaidjan, spre a-iă ă ă ă aduce vestea.

Mai bine î i murea calul şi î i rupeai gâtul, îşi spuse Suleiman.ţ ţ— Ai scris asta la cererea lui? spuse în cele din urm sultanul..ă— Da, M rite St pâne. Mi-a poruncit s -l duc şahului Tamasp.ă ă ăSuleiman înghi i un nod, încercând s se controleze. Ibrahim,ţ ă

i-aş fi putut ierta orice, numai asta nu! Dac Rüstem venea laţ ă mine într-ascuns, poate tot mai g seam vreo scuz . Dar iat -lă ă ă aici, în mijlocul Divanului, prezentându-mi o tr dare pe care nu-ămi pot îng dui s-o tolerez. Ce-ai f cut?ă ă

— Ai fost v zut, vistiernice Rüstem?ă— Nu, St pâne. Ibrahim crede c m-am dus pe p mânturileă ă ă

şahului. Dar eu mi-am urmat datoria. Nu puteam l saă nepedepsit o asemenea tr dare.ă ă

Vierme cu aere patetice, gândi Suleiman. Cum îndr zneşti s -ă ămi vorbeşti mie de tr dare? Ibrahim m-a slujit mai mult de ună sfert de secol, ca prieten, conduc tor al armatei mele şi vizir. Deă unde ştii tu care a fost motiva ia lui pentru asta? Cum po i fi atâtţ ţ de sigur?

— Sultanul î i r mâne îndatorat, Rüstem, se sfor el sţ ă ţă ă pronun e. Se uit din nou la pergamentul din mâinile sale.ţ ă

— Cum merge campania împotriva şahului?— R u, St pâne. De la Tabriz, Ibrahim Paşa urm reşteă ă ă

duşmanul prin mun i, dar tot ce z rim sunt cozile cailor înţ ă

249

- HAREM -

retragere. C peteniile îl îndeamn s mearg spre Bagdad, dară ă ă ă el nu ine seama de sfatul lor. Spune c el e singurul capabil sţ ă ă aduc victoria. Spune c aşa a fost întotdeauna.ă ă

În sal se auzi o rumoare re inut , ca un oftat. Cum îndr zneaă ţ ă ă Rüstem s repete asemenea lucruri? se întreb Suleiman.ă ă Rosteşte asemenea calomnii de parc ar fi cifre pe o foaie deă calcule. Ce va mai spune Ibrahim mai departe? Va revendica gloria Rhodosului, şi Budapestei, şi Mohácsului?

— Şi moralul armatei’?— E sc zut, St pâne. To i tânjesc dup prezen a ta laă ă ţ ă ţ

conducere. Ienicerii doresc s -i conduci tu la victorie. Se tem că ă Ibrahim îi va afunda doar tot mai adânc în mun i, spre dezastru.ţ

Suleiman privi în sus, spre praful ce se vedea plutind în razele de lumin venite de la ferestrele înalte. Trecerea prafului.ă Trecerea oric rei reputa ii.ă ţ

În spatele lui, ştia, se afla fereastra cu dantel , fereastra fricii,ă privind sumbr c tre Divan. Nu era nimeni în spatele cortinei deă ă tafta neagr , dar Suleiman îşi dori din toat inima s fi fost acolo,ă ă ă acum, sa poat privi pe altcineva cum ia hot rârea grozav peă ă ă care ştia c trebuie s o ia pân la urm .ă ă ă ă

57

Eski Sarai

Razele lumân rilor dansau pe zidurile de piatr şi poleiauă ă candelabrele cu ierburi parfumate ce atârnau din tavanul boltit. Suleiman îşi scoase turbanul şi îşi trecu palma peste pielea neted a capului pân spre ceaf , simbolul leg mântuluiă ă ă ă str moşilor s i hagii. Închise ochii. Sim ea ast zi povara mai greaă ă ţ ă decât în oricare alt zi din cei cincisprezece ani de când primiseă mantia lui Osman.

Se l s pe divan şi aştept .ă ă ă— St pâne.ăEa intrase pe nesim ite prin cortinele de catifea şiţ

îngenunchease la picioarele sale. De data asta pe chipul ei nu mai era nici un surâs. Îşi aplec fruntea spre el ca s -i s ruteă ă ă

250

- COLIN FALCONER -

mâna, apoi i-o lu şi-o duse la obraz.ă— Ai aflat?— Da, St pâne.ă— Cum?— Şoaptele, St pâne.ă— Întotdeauna sunt şoapte?— Când am trecut de cortine şi i-am v zut chipul, am ştiut cţ ă ă

de data asta şoaptele sunt adev rate. El o mângâie pe p r şi fa aă ă ţ i se îmblânzi.

— Ce m fac?ă— Pot s v d scrisoarea, St pâne? şopti ea.ă ă ăEl îşi desf cu pumnul stâng, cu palma în sus. Scrisoarea eraă

tot acolo, mototolit , de când Rüstem ap ruse în Divan.ă ă

Hürrem o desp turi. Era abia vizibil acum. Era r u bo it , iară ă ă ţ ă transpira ia lui Suleiman p tase literele. Dar putu în elege c eraţ ă ţ ă o propunere de pace. Şi putu citi semn tura.ă

— Conduc tor Sultan!ăOh, Rüstem! Gândi. Hürrem. Abbas te-a ales bine. Ai un geniu

rar pentru intrig !ă— Cere pace, spuse ea.— E nebun, şuier Suleiman, r guşit. Ce l-a putut poseda înă ă

clipa în care a f cut asta?ă— Acest vistiernic, Rüstem, merit încrederea?ă— Cum ar putea profita dintr-o asemenea minciun ?ăDe fapt, nu e nici o minciun . E scris acolo, sub propriul meuă

sigiliu „Conduc tor Sultan”! Sultan! Nu poate exista împrejurareă sau provocare în care alt om decât mine s -şi spun Sultan! Astaă ă e rebeliune. Şi el o ştie.

— E prietenul t u, Suleiman. Mi-ai vorbit de el adesea …ă— Da, este prietenul meu, mai mult decât un prieten! Asta

face totul şi mai de neiertat!— Nu ac iona pripit, St pâne.ţ ă— Hürrem, cred c eşti singura care a vorbit azi pentru el.ă

Deodat are duşmani de care habar n-am avut. Au ieşit din toateă cr p turile palatului ca s -l înfunde!ă ă ă

Da, vorbesc pentru el, gândi Hürrem. Iar când capul îi va putrezi deasupra Por ii Fericirii î i vei aduce aminte c eu i-amţ ţ ă

251

- HAREM -

fost prieten. Dac aş deveni instrumentul mor ii lui, m-ai urî şi peă ţ mine. Timpul trebuie s aib grij de Ibrahim, de-acum.ă ă ă

— Trebuie s te duci la el, şopti ea.ăEl încuviin , încet.ţă— Cu cât amân mai mult, cu atât sunt mai amenin at. Nu potţ

sta cu mâinile încrucişate. Şi totuşi, nu pot s -l vat m, rusoaică ă ă mic . Ar fi ca şi când mi-aş t ia o bucat din inim .ă ă ă ă

— S-ar putea s nu fie nevoie. St pâne, dac î i este într-ă ă ă ţadev r prieten trebuie s fie o cale prin care s -l po i ierta.ă ă ă ţ

El smulse scrisoarea din mâinile ei.— Nu e nici o cale! Ce iertare mai poate fi aici?S ri în picioare şi merse la lumânarea ce ardea lâng uş , înă ă ă

sfeşnicul de argint. inu scrisoarea deasupra fl c rii, r sucind-oŢ ă ă ă între degete, privind-o cum arde.

— Nu-l vei confrunta cu scrisoarea? spuse ea.— Ca s nege? Îmi va spune de scrisoare cu gura lui cândă

ajung. Dac e adev rat, prietenul meu nu va scunde asta deă ă mine.

L s pergamentul arzând s -i cad pe podea. Zdrobi apoiă ă ă ă fl c rile şi scrumul cu talpa cizmei de piele.ă ă

Se arunc pe divan.ă— Ibrahim…Hürrem veni lâng el. Îi ap s capul pe sânii ei, şi îl sim i cumă ă ă ţ

plângea încet, în bra ele sale.ţ— Hürrem, şopti el, ce m-aş face f r tine?ă ă— Sst, murmur ea; mângâindu-i tâmplele cu degetele şiă

dispre uindu-i sl biciunea mai mult decât oricând.ţ ă

58

Era ultima zi fierbinte a lui august, perioad din an în careă numai s racii r mâneau s se în buşe în acest oraş ca un cuptor.ă ă ă ă Suleiman abia se întorsese cu Divanul şi Haremul s u de laă Adrianopol, unde se retr sese pentru vân toare şi pentru aă ă sc pa de r suflarea pârjolitoare a vântului. Nu era vremea deă ă începere a unei noi campanii, atât de periculos de aproape de iarn , îşi spuse. Gândul la c l toria lung , obositoare, pesteă ă ă ă

252

- COLIN FALCONER -

toat Anatolia, deprima. Dar nu exista alegere. Trebuia s seă ă al ture armatei sale şi înc repede.ă ă

Travers Bosforul cu trei sute de ieniceri şi un escadron deă spahii şi c l ri spre Üsküdar, apoi se îndrept spre vest, pesteă ă ă câmpiile fierbin i ale Anatoliei, înspre mun ii Asiei.ţ ţ

Ştiu c va trece de ciclu complet al lunii pân când va ajungeă ă la destina ie, o lun întreag de praf, de dureri musculare, deţ ă ă c l rit, c l rit, c l rit.ă ă ă ă ă ă

Conduc tor Sultan!ă

Urm drumul lui Alexandru, printre livezi de smochini şiă m slini, câmpuri de grâne şi de bumbac. Trecur prin Koniah,ă ă unde str moşii s i selgiucizi tr iser cândva, şi unde f cu oă ă ă ă ă oprire ca s se închine la Mevlan Türbesi, mormântul lui Jallal Ad-ăDin Rumi, care întemeiase ordinul Dervişilor.

Din Koniah trecur peste stepele pustii ce se coceau subă soarele fierbinte. Singurii companioni erau corturile negre ale nomazilor fluturând în vânt şi zidurile de piatr fierbinte aleă caravanseraiurilor ce ofereau ad post caravanelor de c mile dină ă Samarkand şi Medina.

Trecur prin Edessa, locul de naştere al lui Abraham, undeă b trâni st teau în umbra cet ii şi aruncau boabe de n ut într-ună ă ăţ ă bazin cu peşti sacri. De acolo, c l rir spreă ă ă mun ii întinşi şiţ sterpi, unde vânturile fierbin i ale deşertului nu puteau p trunde.ţ ă Aerul deveni brusc mai rece, iar stepa brun ced locul stânciloră ă goale şi curen ilor atât de reci, încât aveau asupra pielii efectulţ briciului. Vremea se schimba brusc, o furtun s lbatic putândă ă ă întuneca cerul albastru în numai câteva minute, vântul şfichiuind oameni şi cai ca un bici. Erau locuri în care numai caprele, oile şi kurzii puteau s supravie uiasc . ă ţ ă

C l rir dou sprezece ore pe zi, oprindu-se doar când caiiă ă ă ă erau prea obosi i ca s mai continue, plini de spum pe boturi şiţ ă ă spin ri, cu ochii roşii şi mari de epuizare şi sete. Dar tot târziu înă august era când ajunser , în sfârşit în Azerbaidjan.ă

Cercetaşii merser înainte ca s localizeze tab ra şi s -lă ă ă ă previn pe Ibrahim s organizeze întâmpinarea lui Suleiman. Oă ă s pt mân mai târziu se aflau pe coasta dealului de pe care seă ă ă puteau vedea firele de fum scoase de focurile din vale. Tab raă

253

- HAREM -

otoman se întindea în panorama din fa a lor.ă ţSuleiman nu dorea decât s se arunce la p mânt şi s plâng ,ă ă ă ă

s se uşureze. Epuizarea se cuib rea în oasele sale, f cea parteă ă ă din el acum, ca şi murd ria din piele. Dar nu putea s -şi arateă ă oboseala în fa a ostaşilor s i. Mai ales a ienicerilor. Se ridic în şaţ ă ă şi-şi îmboldi calul la vale.

Corturile fuseser în l ate în rânduri lungi şi drepte, pe diviziiă ă ţ şi regimente. La intervale regulate, se s paser gropi pentruă ă excremente. Caii fuseser ad posti i, maşinile de asediu, careleă ă ţ cu provizii şi tunurile fuseser trase deoparte, în ordine perfect .ă ă Tab ra era cufundat în linişte, c ci nu erau tolerate b t ile,ă ă ă ă ă jocurile sau b utura. Dar când oamenii recunoscuser steagulă ă lung cât şapte cai al sultanului şi z rir b rbatul înalt şi b rbosă ă ă ă de pe calul alb, în haine verzi şi turban imaculat, izbucnir înă urale. Vestea se r spândi repede. Suleiman se întorcea înă fruntea lor iar şi! Îi va conduce dincolo de mun i, spre victorie!ă ţ

Suleiman îşi mân calul în fa a cortului stacojiu de m tase cuă ţ ă steagul înalt cât şase cai. Ibrahim ap ru şi execut repedeă ă salutul ceremonios, atingând cu fruntea p mântul în fa a lui.ă ţ

— St pâne, spuse el.ăUnde-i era rânjetul b ie esc? Se întreb Suleiman. Unde eraă ţ ă

tân rul care s-ar fi repezit înaintea lui ca s -l îmbr işeze după ă ăţ ă fiecare desp r ire? Uita i-v la expresia aceasta vinovat .ă ţ ţ ă ă

— Ai capul şahului? zise Suleiman. Ibrahim r spunse dup o pauz lung .ă ă ă ă— Nu înc , St pâne.ă ă— Atunci vom pleca spre Bagdad. Sultanul va conduce oastea.

59

— E bine c eşti aici, St pâne.ă ă— Da, Ibrahim?— Numai motivul pentru care ai venit m tulbur . Nu mai aiă ă

încredere în conduc torul armatei tale?ă— Locul unui sultan e în fruntea armatei, aşa cum niciodat n-ă

ai încetat s -mi repe i.ă ţ

254

- COLIN FALCONER -

— E singurul motiv, St pâne?ăŞedeau turceşte pe covoarele groase din pavilionul lui

Suleiman. C rbunii din vasele de cupru str luceau fierbin i,ă ă ţ a â a i de o rafal de vânt. În apropiere, un cal b tu din copite şiţ ţ ţ ă ă sfor i, speriat de vuietul vântului şi de frigul neaşteptat.ă

Suleiman era obosit. C l toria îl epuizase. Ochii îi erau umfla iă ă ţ de lips de somn, cu greu îşi putea concentra gândurile. Şi îi eraă frig. Nu sim ise asemenea frig de mult timp. Îşi trase mantiaţ îmbl nit cu hermin mai aproape şi şi-o puse pe umeri.ă ă ă

— Ca ap r tor al Credin ei, sunt obligat s ap r Bagdadul, nuă ă ţ ă ă s fug resc cu oastea fantome prin pustiet i.ă ă ăţ

— Dac -l învingem pe şah, Bagdadul este şi el al nostru.ăSuleiman scrut fata vizirului, în c utarea adev rului. În oriceă ă ă

moment, gândi, în orice clip mi se poate confesa; poate explicaă de ce a f cut ce-a f cut. Nu pot fi secrete între noi; nu va îng duiă ă ă aşa ceva. O s -i dea chiar el ocazia.ă

— Poate ar trebui s trat m cu el, spuse Suleiman. O lic rireă ă ă de team ap ru în ochii lui Ibrahim. O v zuse clar.ă ă ă

— Şi ce s -i oferim?ă— Nimic. Poate o frânghie pentru gât.Suleiman scutur din cap.ă— E la fel de alunecos ca şi Împ ratul Roman. Poate că ă

niciodat nu vom întâlni vreunul din ei în lupt , Ibrahim. Este maiă ă important s ne facem datoria. Noi ap r m Credin a.ă ă ă ţ

— Credin a!ţSuleiman v zu c Ibrahim regreta blasfemia înc din clipa înă ă ă

care o rostise.— Este ra iunea armatei mele, Ibrahim. Alta nu e. Jihadul esteţ

pentru Allah. E datoria noastr .ăCaii deveneau nelinişti i. Îi putea auzi b tând din copite,ţ ă

acoperind şuieratul vântului..— Mâine ne preg tim de Bagdad. Vom cuceri Oraşul Sfânt şi laă

nevoie vom ierna acolo. Mun ii nu sunt potrivi i pentru o armatţ ţ ă atât de mare.

Suleiman putea sim i umilin a lui Ibrahim. Vizirul se uita fixţ ţ spre c rbunii incandescen i, cu buzele strânse într-o linie sub ire,ă ţ ţ plin de furie.ă

— De ce-mi faci una ca asta? şuier el.ă

255

- HAREM -

Suleiman sim i cum pumnii i se încleştaser în poal . Dup ceţ ă ă ă m-ai tr dat, îndr zneşti s -mi ceri socoteal pentru ceea ce fac?ă ă ă ă gândi el.

— Sunt obosit, trebuie s dorm, spuse. Las -m , acum.ă ă ăObiceiul lor era s doarm în acelaşi pavilion când erau înă ă

campanie. Dar în seara aceasta Suleiman nu-i ceru prezenta şi Ibrahim nu protest în fa a surghiunului. Se ridic în picioare,ă ţ ă execut un salut şi ieşi.ă

În timpul nop ii vijelia se n pusti peste capetele lor. Suleimanţ ă se trezi auzind caii şi c milele agitându-se în furtun . Oameniiă ă strigau în întuneric şi apoi înc o rafal scutur pavilionul atât deă ă ă puternic, încât el crezu c peretele de m tase aurie fuseseă ă sfâşiat pe toat în l imea. Îşi puse repede o hain şi se gr biă ă ţ ă ă spre intrare. Perdele de lapovi şi ninsoare t ioas astupauţă ă ă totul. Îşi acoperi fa a ca s-o apere de palma ustur toare aţ ă z pezii. Auzea urletele animalelor şi oamenilor, dar tot spa iulă ţ nop ii era ascuns într-un v l alb. Tor e lic rir o clip şi furţ ă ţ ă ă ă ă stinse de vânt.

Pajii tremurau speria i. Chiar şi unul dintre str jerii lui c zu înţ ă ă genunchi.

— Allah s ne apere! murmur el. E mâna magicienilor perşi.ă ă— E doar o furtun ! strig Suleiman, f când eforturi s seă ă ă ă

adune el însuşi. Ridic -te, omule!ăÎl s lt în picioare cu propriile mâini. La naiba cu Ibrahim,ă ă

gândi. La naiba cu tr darea şi prostiile tale! La naiba!ă

Ibrahim se cl tin pe picioare, uimit de spectacolul pe care i-lă ă ofereau zorii. Valea era îmbr cat în alb. Corturile se îndoiseră ă ă sub greutatea z pezii. Piciorul înghe at bocn al unei c mileă ţ ă ă r s rea ca o ramur lung dintr-un troian.ă ă ă ă

— Doamne, ajut -m în nenorocirea mea, murmur el.ă ă ăO lumin ciudat , gri încerca s treac prin p turile groase,ă ă ă ă ă

ag ate de nori negri. Întreaga vale amu ise, cuprins de oăţ ţ ă t cere stranie. Regimente întregi fuseser îngropate sub troiene,ă ă corturile fuseser smulse de for a vântului. Buc i de pânză ţ ăţ ă fâlfâiau înc în vârful parilor rup i, ca steagurile zdren uite aleă ţ ţ unei armate înfrânte.

256

- COLIN FALCONER -

Ibrahim ascult ceea ce p rea a fi vuietul vântului, dar vântulă ă se liniştise. Îşi d du seama c erau strig tele oamenilor prinşi înă ă ă z pad , amestecate cu nechezatul cailor şi c milelor pe moarte.ă ă ă

Nu mai întâlnise înfrângerea pân atunci, dar acum oă recunoscu: în loc de sânge era z pad . Nu îl învinsese un inamică ă viu, ci mun ii.ţ

Oamenii se cl tinau, orbi i de z pad , într-un peisaj care nuă ţ ă ă mai sem na cu cel din seara trecut . Unii scormoneau dispera iă ă ţ z pada c utând vreun camarad, tr geau de hamurile unui cal peă ă ă jum tate îngropat într-un n mete.ă ă

Cei mai înal i priveau pe furiş c tre trec torile din mun i,ţ ă ă ţ aşteptând parc siluetele c l re ilor perşi desenate pe fundalulă ă ă ţ zorilor. Erau neajutora i. Lipsi i de orice ap rare. Dac duşmanulţ ţ ă ă ar veni acum…

— Ibrahim!Acesta se întoarse spre el. Suleiman st tea mai sus de el, cuă

iataganul împodobit atârnat la brâu. Recunoscu pe fa a lui o furieţ pe care o mai v zuse o singur dat în via : la Rhodos, cândă ă ă ţă chemase c l ul ca s -i ucid pe conduc torul oştii şi pe mareleă ă ă ă ă vizir.

— Ce ai f cut?ăIbrahim întinse bra ele în l turi, inert. Cine ar fi putut anticipaţ ă

o asemenea furtun , în septembrie?ă— Dac vin perşii acum vom muri cu to ii aici! mârâiă ţ

Suleiman.Ibrahim se uit la el. Ce putea spune?ăSuleiman veni mai aproape pentru ca pajii şi solda ii din jur sţ ă

nu-i aud vorbele.ă— Uneori m-am întrebat dac nu cumva tu şi cu mine ne-amă

n scut în familii greşite, şopti el. Dar se pare c nu.ă ăSuleiman se întoarse şi porni prin z pada groas pân mai susă ă ă

de genunchi, înspre resturile taberei ienicerilor.Trebuiau s se reorganizeze repede, realiz Ibrahim, şi s seă ă ă

retrag . Dar asta nu mai era datoria sa. Sultanul era din nou laă comand şi el va da toate ordinele zilei.ă

60

257

- HAREM -

Galata

Razele provenite de la lumânarea de cear tremurau pe luciulă şirului de lespezi albastre. De fiecare dat când Abbas se mişca,ă m tasea caftanului s u foşnea ca o frunz uscat în b taiaă ă ă ă ă vântului.

Acesta oft şi privi c tre Ludovici:.ă ă— Sunt zile primejdioase, spuse el.— Fiecare zi e primejdioas , Abbas.ă— Te-ai ocupat s fie în siguran ? A plecat din Istanbul?ă ţă— Da r spunse Ludovici, şi întâlni privirea lui Abbas. A plecat.ăAbbas morm i satisf cut.ă ă

Ludovici nu ştiu ce s spun .ă ă— Mai ai eunuci pe lâng cas , Ludovici?ă ă— Am un harem, spuse el, de parc asta explica totul.ăAbbas nu zise nimic, dar t cerea sa era plin de reproşuri.ă ă— Te gândeşti vreodat la vremurile de demult, Abbas? Laă

Vene ia?ţ— Mi se pare c au trecut o sut de ani. Amintirile mele dină ă

vremea aceea seam n cu frunz ritul unui jurnal str in.ă ă ă ă— Aş vrea s m fi ascultat atunci, când i-am spus.ă ă ţO umbr de surâs; rânjet şi triste e.ă ţ— Da, m-ai prevenit, mi-aduc aminte. Şi timpul a dovedit c aiă

avut dreptate. — Asta nu mi-a adus nici o mul umire.ţ— Ştiu, Ludovici. Dar soarta omului i-e scris de Dumnezeu înă

frunte. Şi soarta mea a fost aceasta. N-aş fi putut face altfel, aşa cum norul nu poate hot rî în ce parte s alunece pe cer. Direc iaă ă ţ lui e dictat de voin a Domnului, la fel ca via a mea.ă ţ ţ

— Atunci, în ziua de apoi Dumnezeu nu va avea nici un drept s - i judece p catele. El este cel care ar trebui s - i cear iertare.ă ţ ă ă ţ ă

— Asta e blasfemie, Ludovici, şi nu o voi asculta. Bate din palme ca s - i cheme haremul t u?ă ţ ă

Ludovici fu intrigat de întrebare.— Dar ea nu e o concubin . Este o femeie creştin , de familieă ă

aleas .ă

258

- COLIN FALCONER -

— Da, dar ai f cut-o? i-a fost concubin ?ă Ţ ă— Nu, min i Ludovici. Nu mi-a fost.ţ— Bun, te cred, spuse Abbas, dar ceva din expresia lui îi

suger lui Ludovici c şi el min ea.ă ă ţCând Ludovici se întoarse la reşedin a sa din Pera urc înţ ă

biroul s u şi r mase mult timp lâng fereastr , privind marea şiă ă ă ă reflectând. Apoi strig câteva porunci c tre Hyacinth, care o luă ă ă la fug pe coridor. Ludovici se aşez la masa mare de stejar deă ă lâng fereastr şi aştept .ă ă ă

Julia intr încet, înso it de foşnetul moale al fustelor lungi ceă ţ ă se târau pe marmura alb .ă

— Ai venit s m vezi? întreb ea.ă ă ăLudovici se ridic şi-i oferi un scaun.ă— Te rog. Stai jos, spuse el.Ea se aşez , iar el îşi trase un scaun lâng ea.ă ă— S-a întâmplat ceva, Ludovici?El d du din cap.ă— M ur şti, Julia?ă ă— De ce s te ur sc?ă ăEl nu r spunse.ă— N-ai f cut altceva decât face sultanul cu concubinele sale,ă

sau chiar tu cu ale tale. Atât c tu nu m-ai b gat dup aceea într-ă ă ăun sac, ca s m îneci în Bosfor.ă ă

— Mi-e ruşine.— Alt dat mi-ar fi fost şi mie ruşine. Dar, turcii au f cut dină ă ă

mine o târf şi nu mi-a r mas nimic ca s -mi fie ruşine.ă ă ă— Dar tu nu eşti o târf !ăEl s ri brusc în picioare r sturnându-şi scaunul. Îi întoarseă ă

spatele şi privi în întuneric c tre apele Cornului.ă— Sunt recunosc toare, Ludovici. Mi-ai salvat via a. Mi-ai dată ţ

ad post aici. Cred c de fapt prefer s fiu o concubin , decât oă ă ă ă c lug ri . Deşi poate c singura diferen const în activit ileă ă ţă ă ţă ă ăţ din timpul serii.

El se întoarse. Îşi b tea joc de el? Îşi încruciş bra ele şi seă ă ţ aplec spre ca.ă

— Serena a murit, spuse el. Julia respir adânc.ă— Când?

259

- HAREM -

— Acum trei s pt mâni, în Cipru. Am primit vestea ast zi.ă ă ăEa ridic din umeri.ă— Asta nu schimb nimic pentru mine.ă— Poate c schimb .ă ăLudovici plec de lâng fereastr .ă ă ă— M rit -te cu mine.ă ăJulia îl privi surprins .ă— De ce?— Pentru c te iubesc.ă— Sunt mul umit cu pozi ia de concubin , st pâne. C s toriaţ ă ţ ă ă ă ă

cu tine n-ar schimba nimic.— I-am spus lui Hyacinth s vând haremul. Te vreau numaiă ă

pe tine, Julia.Julia se ridic şi travers înc perea.ă ă ă— Vrei s te iubesc, iar eu nu pot.ă— Po i încerca, spuse Ludovici.ţJulia scutur din cap.ă— Iubesc doar Vene ia şi câteva dup -amiezi furate, petrecuteţ ă

pe canale. Şi Sirhane? Gândi ea.— Te vreau.— M ai deja.ă— Atunci s spunem c o fac pentru c mi-e ruşine. M rit -te,ă ă ă ă ă

totuşi, cu mine.Ea se aplec spre el şi îl s rut delicat pe obraz. Ludovici seă ă ă

întinse şi o strânse în bra e, dar când o s rut nu sim i nici unţ ă ă ţ r spuns şi ştiu c ceea ce voia de la ea îi era tot atât de imposibilă ă de ob inut ca şi lui Abbas.ţ

Mesopotamia

Bagdadul fusese construit din aceeaşi c r mid şi piatr ca şiă ă ă ă vechiul oraş al Babylonului. Oraşul califului Harun al-Raşid se sprijinea pe Tigru şi Eufrat. Şiruri de palmieri m rgineauă domurile şi minaretele ce promiteau o prad bogat în m t suri,ă ă ă ă aur şi femei.

Suleiman st tea nemişcat pe arm sarul s u arab, privindă ă ă maşinile de asediu şi tunurile târându-se pe pozi ii şi murmur oţ ă rug ciune de mul umire. Momentul de criz trecuse.ă ţ ă

260

- COLIN FALCONER -

Perşii nu veniser în diminea a aceea. Simpla lui prezenă ţ ţă electrizase oastea şi pân la c derea serii erau reorganiza i şiă ă ţ începeau lunga şi lenta retragere din mun ii ce fuseser gata s -iţ ă ă înghit .ă

Imperiul lui Mahomed, Oastea Islamului, cât pe ce s fieă distruse, prin grija „Conduc torului Sultan” gândi el amar.ă Credincios sau nu, Ibrahim avea o datorie c tre mine. Dar aă pierdut-o din vedere din pricina ambi iei.ţ

Ibrahim c l ri înspre el şi şaua lui b tut în rubine şi smaraldeă ă ă ă lic ri în lumina dimine ii. Rânjea, de parc ororile ultimeiă ţ ă s pt mâni nu fuseser decât nişte vise urâte, ce trebuiauă ă ă alungate la venirea zorilor.

— De ce eşti atât de solemn, St pâne?ă— Ar fi trebuit s fii în fa a acestor por i cu dou luni în urm .ă ţ ţ ă ăIbrahim ridic din umeri, de parc ar fi fost o sup rare minor .ă ă ă ă— Aga ienicerilor avea chef de o campanie lung , rânji el. I-amă

oferit-o! B trânul urs înc îşi mai topeşte z pada din cizme!ă ă ă— Acesta este obiectivul nostru, Ibrahim. Nu s -i facem peă

plac Ag i, nici s -l g sim pe şah. Noi trebuia s venim aici spre aă ă ă ă alunga javrele din oraş.

Ibrahim deveni posac.— Ai spus c vrei capul javrei.ă— Nu. Tu ai spus-o.Suleiman îmboldi cu pintenii calul şi porni înainte, l sându-l peă

Ibrahim în urm .ă

61

Eski Sarai, 1535

Era deja prim var , dar z pada înc se mai inea lipit deă ă ă ă ţ ă acoperişurile chioşcurilor din Topkapi Sarai, c zând uneori în miciă avalanşe de pe domul catedralei Aya Sofia, sau înghe ândţ fântânile din cur ile de la Eski Saraya. Numai Hürrem şi Kislarţ Aghasi aveau dreptul la caftanul c ptuşit cu blan . Celelalteă ă odalisce şi servitorii înghe au în caftane sub iri, în timp ceţ ţ treb luiau prin cur ile reci şi culoarele pustii. În interiorulă ţ

261

- HAREM -

palatului, cu toate uşile şi gemule e1e închise strâns, ca ap rareţ ă împotriva frigului, mirosurile st tute de ierburi aromate, c rbuniă ă şi haşiş se amestecau, formând împreun o pâcl sufocant .ă ă ă Hürrem îşi pusese servitorii s -i stropeasc iatacurile cu esenă ă ţă de portocale şi ap de trandafiri, ca s-o îndep rteze.ă ă

— A sosit un curier din Palat, St pân . Suleiman va fi laă ă Istanbul în câteva zile.

— Cu Ibrahim?— Da, St pân , zise Abbas.ă ăTot oraşul ştia, desigur, cum îl sfidase Ibrahim pe sultan,

ajungând pân la a-i uzurpa titlul şi a-şi spune „Conduc toră ă Sultan”. Secretul nu se voise r spândit dincolo de zidurileă Divanului, dar Rüstem avusese grij ca în câteva zile întregă oraşul s cunoasc tr darea. Vistiernicul fusese într-adev r oă ă ă ă revela ie.ţ

Luarea Bagdadului şi trecerea lunilor lungi de iarn nuă potoliser bârfele. Mai degrab le înte iser . Veştile veneauă ă ţ ă neregulat, prin curieri ce trebuiau s c l reasc dou zeci, chiară ă ă ă ă treizeci de zile şi nop i pentru a ajunge la Istanbul. Şi tot oraşulţ aştepta s vad ce va face Suleiman, cum se va descurca înă ă privin a „Conduc torului Sultan”.ţ ă

Negu torii înc îl mai înjurau şi blestemau pe grec prinţă ă bazare. Statuile din fa a palatului s u de la At Meydani fuseserţ ă ă desfigurate într-o noapte. Întregul Istanbul îl ura, ura puterea lui asupra sultanului şi felul în care îşi ar ta ostentativ bog ia. Ună ăţ singur om, se p rea, îi mai tolera înc excesele.ă ă

De multe ori Hürrem se întrebase dac nu cumva Ibrahim eraă mort, ştrangulat de lan ul c l ului sau atârnat într-oţ ă ă spânzur toare în pia a Bagdadului. Se gândea c Suleiman puteaă ţ ă fi în doliu de mai multe s pt mâni atunci când ea abia ar fi primită ă vestea. Când Suleiman p r sise Istanbulul la sfârşitul veriiă ă trecute, Hürrem îşi spusese c nu-l va mai vedea pe Ibrahimă niciodat . Dar iat c , asemenea unui teribil spirit întunecat,ă ă ă acesta se p rea c nu putea s moar .ă ă ă ă

Hürrem îşi muşc buza de jos. Pentru prima dat , Abbas seă ă întreb dac nu cumva de data asta planurile ei d duser greş.ă ă ă ă Oare cât mai trebuia s -l înt râte Ibrahim pe sultan pentru caă ă acesta s reac ioneze?ă ţ

262

- COLIN FALCONER -

— Sunt şi alte veşti, spuse Abbas. — Spune.— Şahul a atacat ariergarda noastr pe drumul de întoarcereă

prin Azerbaidjan. Au pierit patru bei şi sute de ieniceri au fost f cu i prizonieri.ă ţ

— Cine era comandant?— Ibrahim. Sultanul c l rea în frunte, cu spahiii. ă ăHürrem p ru s se relaxeze. Fa a i se îmblânzi într-un zâmbetă ă ţ

larg.— Se pare c gra ia divin l-a cam p r sit, Abbas.ă ţ ă ă ă— Da, st pân .ă ăAbbas nu sim ea nici un triumf personal în intriga în care seţ

angajase. Fusese silit de împrejur ri s joace un anumit rol. Dară ă singura pl cere pe care şi-o mai putea imagina în via ar fi fostă ţă s-o vad pe Hürrem legata bine într-un sac şi dus frumuşel spreă ă mijlocul Bosforului.

Poate c într-o zi…ă— Te-ai descurcat bine, Abbas.— Mul umesc, st pân .ţ ă ă— Şi Rüstem, la fel. Pare s aib mult talent. Sunt sigur c îlă ă ă ă

vom mai putea folosi în viitorul apropiat. Îi po i transmiteţ mul umirile mele şi asigurarea c va fi r spl tit din plin.ţ ă ă ă

— Îi voi spune întocmai.Abbas execut o temenea, dornic s ias cât mai repede dină ă ă

înc pere. Nu era vorba doar de c ldura în buşitoare a c rbuniloră ă ă ă aprinşi şi de miasmele gre oase de parfum — în odaie era atâtţ de cald încât Hürrem nu purta decât o vest de catifea şi şalvariă de m tase — dar în ultimele zile chiar şi numai vederea ei îiă f cea r u. Suleiman îi acordase prea multe favoruri, prea multă ă ă putere, devenise un monstru.

— Apropo. Ai v zut-o pe Julia? îl întreb Hürrem când era gataă ă s plece.ă

— Nu, st pân .ă ă— Sunt curioas , atâta tot. M-am tot gândit la ce mi-ai spus.ă

Oare cât te putea pl ti o simpl sclav , ca s mente s - i riştiă ă ă ă ă ţ gâtul?

Ştie.— Mi-a fost mil de ea, st pân .ă ă ă

263

- HAREM -

— Bunul, bravul meu Abbas.— Cum spui, st pân .ă ă— E m ritat cu Ludovici Gambetto, unul din negu toriiă ă ţă

vene ieni din Pera. Ştiai?ţOdaia începuse s se învârteasc . Abbas sper c nu i se vaă ă ă ă

vedea tulburarea pe fa .ţă— Da, st pân , min i el.ă ă ţ— Sper ca lui s -i plac mai mult decât i-a pl cut sultanului..ă ă ă— Şi eu sper la fel, st pân .ă ă— Mul umesc, Abbas.ţAbbas se întoarse în c m ru a lui cu inima în fl c ri. Ludovici,ă ă ţ ă ă

ce-ai f cut? M-ai min it, m-ai min it.ă ţ ţBiat Julia. ăSper s fii fericit .ă ăEu am f cut tot ce am putut.ă

62

Suleiman ar ta îmb trânit. Era de parc aici, timpul înghe aseă ă ă ţ o dat cu fântânile din Eski Sarai, în vreme ce acolo în mun ii şiă ţ câmpiile Persiei, se scurseser vreo zece ani. Şi totuşi,ă schimbarea nu era fizic . În p rul s u nu era mai mult alb,ă ă ă spatele îi era la fel de drept, nu şchiop ta şi nu avea nici oă cicatrice nou .ă

Poate c pielea este, gândi Hürrem. Pielea îi fusese lustruită ă de iarna lung şi aspr din mun i şi deşerturi, accentuându-iă ă ţ liniile fe ei. Sau poate era doar inuta trupului, uscat de parcţ ţ ă deşerturile persane i-ar fi supt toate sucurile. Nu mai era nici un foc în el, nici o urm de spirit, ar ta înfrânt.ă ă

Şedea în fa a m su ei joase, privind în gol la cine ştie ceţ ă ţ amintiri, cu pumnii încleşta i în poal . Hürrem aşez tava cuţ ă ă mâncare în fata lui şi îngenunche lâng el.ă

— Ce s-a întâmplat, St pâne?ă— Ibrahim! murmur Suleiman.ă— St pâne?ă— Ce s fac, rusoaic mic ?ă ă ă— L-ai confruntat cu scrisoarea?

264

- COLIN FALCONER -

— Am aşteptat s m rturiseasc . N-a f cut-o. Ce s fac acum?ă ă ă ă ă S -l aduc pe Rüstem în fa a lui? ă ţ

— Îşi poate g si iertarea astfel? ăSuleiman neg din cap.ă— Am vrut doar m rturisirea lui liber . N-aş putea s -i suportă ă ă

minciunile. Scrisoarea era semnat sub duplicatul pece ii mele.ă ţ Ce-ar mai putea spune ca s scape?ă

— Şi-atunci?— Şi totuşi îl iubesc, Hürrem. Nu cum le iubesc pe tine, totuşi

îl iubesc. Ce s fac?ăTrebuie s -l ucizi, gândi Hürrem. Orice altceva ne pune pe to iă ţ

în primejdie. Cum po i ezita atâta?ţ— Ai putea s -l exilezi, cum ai f cut cu Ahmed Paşa.ă ă— Ahmed Paşa s-a folosit de exil ca s se r scoale. Pot s riscă ă ă

aşa ceva cu Ibrahim, care e mai puternic decât a fost vreodată Ahmed?

Sigur c nu, gândi Hürrem. ă— i-a fost prieten atâta timp, St pâne. Ştiu c -l iubeşti ca peŢ ă ă

un frate. Nu-mi cere mie sfatul în privin a asta.ţ— Şi totuşi în cine s m încred?ă ăEa îl mângâie pe obraz, sim ind ap sarea de r spuns în palm .ţ ă ă ă— A fost cel mai mare vizir al t u.ă— Da, rusoaic mic , dar acum l comia şi ambi ia l-au distrus.ă ă ă ţ

Pe drumul de întoarcere de la Bagdad a îng duit beilor de Siria şiă Cairo s -şi aşeze tab ra într-o vale, lipsi i de orice sc pare. Înă ă ţ ă calitate de comandant, ar fi trebuit s ia m suri împotrivaă ă atacurilor din spate. Dar el a fost mai ocupat cu p zireaă baloturilor de m tase pe care le-a luat din Persia. A permisă cavaleriei şahului s administreze cea mai mare înfrângere peă care a suferit-o oastea mea vreodat . În loc s celebr m victoriaă ă ă de la Bagdad, ne-am întors în dezordine la Istanbul, lingându-ne r nile. Şi toate acestea, gra ie „Conduc torului Sultan”.ă ţ ă

Hürrem îi lu mâinile într-ale sale.ă— A conspirat împotriva tronului lui Osman, cu fapta, nu cu

inima. Chiar tu ai spus-o, e victima neglijen ei fa de îndatoririleţ ţă sale, St pâne. Î i simt durerea; dar ce altceva ai putea face?ă ţ

Dincolo de fereastr soarele cobora poleind în culoareaă

265

- HAREM -

trandafirului acoperişurile pline de z pad ale vechiului palat.ă ă— Vine s cineze cu mine în scara asta, la Topkapi Sarai.ăHürrem îşi l s capul pe um rul lui. Incredibil. Ar trebui s fiiă ă ă ă

nebun — ca Ibrahim, ca s pierzi încrederea unui asemenea om.ă— Ce-i vei spune, St pâne.ă— Nu m-am gândit niciodat c va veni o asemenea zi.ă ă— Nimeni nu-şi poate şti viitorul. Ne putem doar imagina

visele împlinite.— Nu-i pot lua via a, Hürrem. Nu pot. Mi-am dat cuvântul.ţ— St pâne?ă— Am f cut un leg mânt când l-am f cut vizir — am jurat înă ă ă

fa a lui Allah! — c atâta vreme cât tr iesc nu va trebui s seţ ă ă ă team de mine. I-am dat cuvântul meu.ă

St tur mult timp t cu i. Umbre lungi se întindeau pe covor.ă ă ă ţ Pajii trecur neauzi i prin înc pere, spre a aprinde lumân ri şiă ţ ă ă l mpi cu ulei.ă

— Trebuie s moar ? şopti Hürrem.ă ă— Legea spune c trebuie.ă— Atunci exist o cale. Deşi, St pâne, mi-e greu s o spun şiă ă ă

în şoapt . Dar dac i-ar putea opri chinul…ă ă ţ— Spune!— Ai jurat c nu-l vei da mor ii cât tr ieşti. Atunci f caă ţ ă ă

porunca s fie îndeplinit în timp ce dormi. Muftii spun c , atunciă ă ă când doarme omul, nu tr ieşte cu adev rat. Este ca o moarteă ă uşoar . Aşa vei respecta legea, datoria pe care o ai fa de tronă ţă şi de Islam, f r a- i înc lca jur mântul.ă ă ţ ă ă

Suleiman nu-i r spunse mult timp.ă— Aşa s fie, zise el în cele din urm .ă ă

63

Topkapi Sarai

Lumina pâlpâitoare a l mpilor se reflecta în rubineleă încrustate în mânerele sfeşnicelor. Astea îi aminteau lui Suleiman de focurile de tab r din Sultania, în noaptea dinainteaă ă furtunii de z pad . Amintirea era ca o durere ascu it în burt , şiă ă ţ ă ă

266

- COLIN FALCONER -

încerc s-o alunge.ăÎşi trecu un deget peste gura pocalului de jad, uitându-se la

vinul roşu, de Cipru. Suleiman era posomorât, cu ochii umbri i.ţ Nu gândurile lui obişnuite îl tulburau astfel. Ibrahim ştia. Era cu totul altceva.

— I-ai biciuit bine pe câinii perşi, spuse Ibrahim. Îşi vor linge r nile mult vreme.ă ă

— Poate, dar campania n-a fost bine gândit . Am fost aproapeă atraşi în capcan . Pân la urm , b t lia final a fost a şahului.ă ă ă ă ă ă Acum s rb toreşte, în ciuda victoriilor noastre de la Tabriz şiă ă Bagdad.

— Vor mai fi şi alte veri.— La ce bun? Nu pleci cu tunul s omori un ân ar, Ibrahim.ă ţ ţSup rarea lui Ibrahim fu brusc .ă ă— Avem un imperiu care rivalizeaz cu cel al lui Alexandru celă

mare. De ce aceast proast dispozi ie de parc am fi fostă ă ţ ă învinşi? Noi avem Bagdadul sufavizii au z pada şi stâncile!ă

— Am pierdut mul i oameni tineri şi pricepu i. De exemplu,ţ ţ vistiernicul Rüstem.

Ibrahim îşi sim i fa a golindu-i-se de sânge şi o sudoare rece,ţ ţ uleioas , acoperindu-i trupul instantaneu. Spionii s i şoptiser că ă ă ă Rüstem tr ia, fusese v zut la Manisa. Rüstem!ă ă

Încercase s admit enormitatea tr d rii, instinctul s uă ă ă ă ă ghicind adev rul chiar înaintea mor ii. Atât de inteligent! În altă ţ ă circumstan ar fi aplaudat o mişcare atât de iscusit . La astaţă ă f cea acum aluzie Suleiman?ă

— Ce ştii de Rüstem? spuse Ibrahim, f r a privi în sus.ă ă— Numai c a fost ucis de şah. S-a oferit voluntar pentruă

misiune sau tu i-ai poruncit s se duc ?ă ă— S-a oferit voluntar. P rea foarte dornic s se duc .ă ă ă— Şi care a fost misiunea lui?— Am încercat s -l momesc pe şah afar din mun i. Asta a fostă ă ţ

singura mea inten ie. Sun de parc aş cerşi, îşi spuse Ibrahim.ţ ă ă De fapt poate c cerşesc. Trebuie s afle ca n-am inten ionată ă ţ nimic r u pentru el.ă

— Se pare c n-ai reuşit.ăIbrahim încerc s ghiceasc în ochii lui Suleiman. Doamne,ă ă ă

ajut -m în nenorocirea mea! gândi el. Nu m crede.ă ă ă

267

- HAREM -

— Trebuie s m crezi c am încercat orice ca s -l scot pe şahă ă ă ă din ascunz toare. Dac am mers prea departe, greşeala mea aă ă fost doar din prea mult entuziasm.

Iat , acum o spusese. Era o rug minte de iertare, f r aă ă ă ă admite vreun p cat. Dac Suleiman numai b nuia? Dac Rüstemă ă ă ă era mort, totuşi?

Numai dac nu cumva aici era amestecat Hürrem, gândi el şiă ă sim i primul fior de fric .ţ ă

— Ei bine acum totul a fost f cut.ă— Vor fi şi alte victorii, St pâne. Ca Rhodosul şi Mohácsul. iiă Ţ

minte când st team pe creast la Rhodos? Dac îndur mă ă ă ă vremurile negre, Allah ne va r spl ti în cele din urm .ă ă ă

— Atunci sfatul t u a câştigat, Ibrahim.ă— Am dorit numai s te slujesc.ă— Şi m-ai slujit bine, de multe ori. Dar victoriile în sine nu

înseamn nimic dac nu slujesc Islamul. Poate c amândoi amă ă ă uitat asta.

— Fiecare victorie sl veşte Islamul.ă— Trebuie s cunoşti gândurile lui Mohamed înainte de aă

putea vorbi pentru el.Ibrahim înghi i în sec. Chiar şi în panic respingea încercareaţ ă

lui Suleiman de a-i ine lec ii. Chiar credea c ar fi învins laţ ţ ă Rhodos şi la Mohács f r el? Poate chiar credea! Şi dac Hürremă ă ă i-a şoptit împotriva lui?

— N-am fost n scut în lumina lui Mahomed, spuse el precaut.ă Mai am multe de înv at.ăţ

— E prea târziu pentru asta, spuse Suleiman. Nu cred c teă mai poate cineva înv a ceva, acum.ăţ

Ibrahim refuz s cread c vreodat sultanul…ă ă ă ă ă— Mergem s vân m la Adrianopol la var ? întreb el.ă ă ă ă— Doar Allah cunoaşte viitorul.— Aş putea lansa iar şi şoimii pentru tine. Ca pe timpuri.ăSuleiman nu r spunse.ă— ii minte atunci când mistre ul mi-a doborât calul în tufişuri,Ţ ţ

pe râul Mari a? Atunci mi-ai salvat via a.ţ ţ— Ai stat şi l-ai înfruntat, deşi nu aveai arme. Atunci ar tai deă

parc nu i-ar fi fost team de nimic.ă ţ ăMistre ul n-avea decât col ii ascu i i ca pumnalele, gândiţ ţ ţ ţ

268

- COLIN FALCONER -

Ibrahim. Nu un palat plin de surdomu i cu la uri.ţ ţ— Nu mi-a fost team , pentru c erai acolo ca s m aperi.ă ă ă ă— Nu pot fi întotdeauna acolo. To i trebuie s înfrunt mţ ă ă

moartea singuri, câteodat .ăNu! Nu! Nu putea vorbi serios. Sunt vizirul t u, c pitanul oştiiă ă

tale, prietenul t u! Am mâncat la masa ta, am dormit în cortulă t u, în campanii nesfârşite! NU, Suleiman, nu po i gândi una caă ţ asta …

— Nu m tem decât de felul în care vine moartea. Mi-ai jurată cândva c nu m vei condamna niciodat . Nu aş putea purtaă ă ă dezonoarea unei asemenea mor i.ţ

— Îmi amintesc leg mântul. Nu mi-l voi c lca niciodat .ă ă ăIbrahim îl privi nedumerit. Atunci? Ce pl nuieşte? De ce acesteă

amenin ri voalate, aceste ambiguit i murmurate?ţă ăţ— Sultane, sunt doar un om, am f cut multe greşeli. Trebuieă

s - i m rturisesc ceva…ă ţ ăSuleiman întinse o mân , apucându-l. Când Ibrahim privi înă

sus, v zu pe chipul lui o expresie stranie. În elese, şocat, c -i eraă ţ ă mil .ă

Şi dezgust.— Nu trebuie s - i pledezi cauza în fa a mea, Ibrahim.ă ţ ţ— St pâne…ă— Nu e nevoie s spui mai mult. Sunt obosit. Vom mai vorbiă

mâine.Suleiman se ridic în picioare, având capul greu. Vinul cuă

somnifer îl afectase mai mult pe el, se p rea, decât pe Ibrahim.ă Dar acum voia mai mult decât s doarm . Voia s fie diminea aă ă ă ţ şi chinul sta sa se fi terminat.ă

— Pajii î i vor preg ti patul. Somn uşor, prietene.ţ ăIbrahim se ridic . Sfârşitul nu putea veni astfel, era sigur. Nuă

cu un simplu „noapte bun ”.ă— Somn uşor, St pâne.ăSuleiman îl îmbr iş deodat . Apoi îl împinse şi trecu înăţ ă ă

iatacul s u încuind uşa dup el.ă ăFa a lui Suleiman era de un cenuşiu bolnav.ţHürrem s ri din pat şi fugi la el. Era goal , cu excep iaă ă ţ

şalvarilor de m tase roz, care sclipeau în lumin în timp ceă ă mergea. Avea o singur perl cusuta la brâu, iar în p r aveaă ă ă

269

- HAREM -

împletite panglici de m tase verde. ăNu trebuie s -l las s reflecteze la ce se întâmpl , îşi reamintiă ă ă

ea. Îl voi îmb ta cu vin şi cu mine şi dup ce va avea de ajunsă ă dintr-amândou , va adormi. La trezire totul va fi gata şi nu vaă mai exista întoarcere.

— St pâne… şopti ea.ă— Aproape c mi-a cerşit via a.ă ţEa îşi lipi capul de pieptul lui. Trebuie g sit o cale spre aă ă

linişti aceste îndoieli, îşi spuse.— Înceteaz , şopti ea. Uit legea. Uita, o data, de datorie.ă ă— Dac îmi uit datoria, nu m mai pot numi sultan.ă ă— Nu pot face nimic?— Stai cu mine, Hürrem. Îl conduse c tre pat.ă— Bea asta, susur ea, oferindu-i o cup cu vin.ă ă— M va ajuta s dorm?ă ăEa încuviin şi Suleiman b u dintr-o înghi itur . O l s apoi sţă ă ţ ă ă ă ă

îl dezbrace, ceea ce nu mai îng duise niciodat . Se aşez cuă ă ă capul plecat, iar când ea termin , îl întinse pe spate şi îşi l să ă ă trupul peste al lui, cu coapsele între ale lui. Apoi se ridic peă bra e, aşa încât sânii mici îi mângâiar pieptul. Începu s -l s ruteţ ă ă ă pe obraji şi pe ochi, ap sându-şi pântecele de al lui. El nuă r spundea. Îşi plimb atunci buzele de-a lungul trupului neted,ă ă c tre buric…ă

Deodat se smulse de sub ea şi se ridic . Porni c tre uş .ă ă ă ă— St pâne!ăSuleiman se întoarse, cu fa a r v şit de durere.ţ ă ă ă— Nu pot…C zu pe vine, cu mâinile la burt , parc sim ind o mareă ă ă ţ

durere. Hürrem umplu din nou cana cu vin din carafa de cristal şi i-l aduse. I-l apropie de buze şi el îl înghi i cu disperarea unui omţ pe moarte.

— Te va ajuta s dormi, St pâne, murmur ea. ă ă ă— Nu l sa s se întâmple cât vreme sunt treaz.ă ă ă— St pâne…ă— Nu m l sa s -mi calc jur mântul! Nu l sa s se întâmpleă ă ă ă ă ă

cât sunt treaz.Ea îi aduse capul între sânii s i, mângâindu-l ca pe un copil.ă

270

- COLIN FALCONER -

— Dormi, St pâne, dormi …ăDup o vreme îi sim i capul l sându-se greu şi trupul venindă ţ ă

c tre ea. Se întinse pe podea lâng el şi-l îmbr iş , în timp ce elă ă ăţ ă tres rea şi vorbea prin somn. Îl mângâie pe cap şi aştept caă ă gâdele s -şi fac treaba.ă ă

64

Ibrahim m sura odaia, ignorând patul pe care îl preg tiseră ă ă pajii, luptându-se cu greutatea mâinilor şi picioarelor şi cu amor eala ce p rea s -i invadeze creierul.ţ ă ă

Deodat trupul i se n rui c tre un perete. Gâfâi şi se ridic înă ă ă ă picioare. Vinul! Suleiman îl drogase! Nu! Nu!

El nu putea face una ca asta! Niciodat !ăTrebuie s stea treaz! Nu-l va l sa sa-l g seasc dormind, s -lă ă ă ă ă

sting ca pe o lumânare.. El era Ibrahim, cel mai puternic om dină Imperiu, marele vizir.

Nu putea muri de mâna sultanului. Avea cuvântul lui, jur mântul lui în fa a lui Allah.ă ţ

Şi atunci de ce pajii îi încuiaser uşa.ăBâjbâi prin camer ca un orb, luptându-se cu ame ealaă ţ

spaimei şi cu efectul vinului. Astea sunt feste ale imagina ieiţ mele, îşi spuse. Asta nu se întâmpla.

Auzi paşi pe coridor şi un zgomot ce suna ca un scheunat de câine. Surdo-mu ii! C l ii! O cheie scâr âi în broasc şi mânerulţ ă ă ţ ă începu s se mişte.ă

Doamne ajut -m în nenorocirea mea!ă ăUşa se izbi de perete.Erau cinci, to i nubieni. Asasinii c l i erau eunuci, preg ti iţ ă ă ă ţ

pentru slujba lor unic prin mutilare; timpanele le fuseseră ă g urite cu acele, iar limbile le fuseser t iate. În acest fel nuă ă ă puteau fi ademeni i de rug min ile victimei şi nu puteau s -şiţ ă ţ ă dezv luie ordinele primite înainte.ă

Ibrahim îşi scoase pumnalul din teaca şi se împletici c tre uşaă de lemn care îl desp r ea de camera lui Suleiman.ă ţ

Izbi cu pumnii. — St pâne! Privi în jur. C l ii înaintau c tre el.ă ă ă ă

271

- HAREM -

— St pâne! Suleiman! Te rog! Opreşte!ă

Suleiman se trezi brusc.— Ce a fost asta?Se auzeau pumnii lovind în uş .ă— St pâne! Te rog! ăIbrahim! Ibrahim! Murea.Hürrem îi acoperi urechile cu mâinile şi îi trase capul la pieptul

el. Începu s cânte ca s acopere strig tele din înc perea deă ă ă ă al turi.ă

Ibrahim moare. Gândi Suleiman. Somnul ca o moarte uşoară —nu era decât minciun .ă

Şi cât timp sunt treaz… Iar şi pumni. Auzea pe cineva urlând. Trebuie c e Ibrahim.ă ăMi-am c lcat jur mântul. Mi-am ucis cel mai bun prieten.ă ăDar am respectat legea.

Fiecare gâde avea un la de m tase. Instrumentul tradi ionalţ ă ţ de execu ie. Pentru cei de rang înalt sau cu sânge nobil. Erauţ la urile care îi suprimaser pe unchii, verii, şi nepo ii luiţ ă ţ Suleiman.

Ibrahim aduse pumnalul în fa şi-i înfrunt .ţă ăPrimul, c l u rânji c tre el şi înaint , de parc nici nu v zuseă ă ă ă ă ă

cu itul. Probabil se bazeaz pe dib cia sa ca s -l evite, gândiţ ă ă ă Ibrahim. Se întinse spre el, dar Ibrahim era preg tit şi îl înjunghieă cu uşurin , cu itul lovind de sus în jos.ţă ţ

C l ul se opri în mijlocul od ii, cu ochii l rgi i de surpriz .ă ă ă ă ţ ă Sc p la ul. Sângele îi âşni din gât pe perete. Îşi duse mâinile laă ă ţ ţ gât într-o încercare disperat de a opri şuvoiul şi c zu înă ă genunchi.

Ibrahim se retrase spre perete, când al doilea c l u înaintă ă ă c tre mijlocul înc perii, mai precaut acum. Tovar şul lor c zut cuă ă ă ă fa a în jos zb tându-şi picioarele, în timp ce sângele înc îi maiţ ă ă curgea din gaura din gât. Îi v zu f cându-şi semn cu mişc riă ă ă aproape imperceptibile ale mâinilor, graiul c l ilor surdomu i.ă ă ţ

Se încord , preg tit.ă ăEi se mişcar repede, coordonat; Ibrahim îşi repezi arma într-ă

un arc larg în fa a trupului s u, şi cei patru s rir înapoi. Unul dinţ ă ă ă

272

- COLIN FALCONER -

ei gemu, adânc, prelung. Dintr-o t ietur a bra ului îi curgeaă ă ţ sânge.

Ibrahim sim i mirosul gre os de excremente. Primul c l uţ ţ ă ă f cuse pe el, murind.ă

Asasinii venir din nou, mai repede acum. Ibrahim cosi dină nou, şi unul din ei c zu, dar strig tul de sfidare a lui Ibrahim fuă ă curmat de un la care se strânse în jurul gâtului s u. Ceilal i doiţ ă ţ c l i înaintar , dar Ibrahim lovi din nou cu disperare, şi v zu încă ă ă ă ă unul c zând, strângându-şi fa a în mâini.ă ţ

Dar apoi cel lalt îi apuc bra ul şi îi r suci trupul într-o parte,ă ă ţ ă încercând s -l fac s dea drumul cu itului. La ul i se strângea înă ă ă ţ ţ jurul gâtului.

— Nu, nu! Nu pot s mor!! Eu sunt Ibrahim…ăLovi cu putere între picioarele eunucului, şi o parte din el îşi

d du imediat seama de greşeal . Lovi din nou, c lcâiul s uă ă ă ă intind acum rinichiul, şi strângerea sl bi destul pentru ca s -şiţ ă ă

elibereze mâna cu pumnalul, lama acestuia trecând printre mâinile duşmanului care se d du înapoi.ă

Îşi mut pumnalul în cealalt mân şi lovi înapoi. Sim i un jetă ă ă ţ cald pe spate, iar la ul din gâtlej c zu moale. Ibrahim se r sturnţ ă ă ă pe spate, gâfâind.

Deodat pumnalul îi fu smuls din mân . C l ul se pr buşise,ă ă ă ă ă având înc lama înfipt în coaste. Ibrahim se aplec şi smuci deă ă ă mâner. Nu voia sa ias .ă

Un alt la îi cuprinse grumazul. Atacatorul era unul pe care-lţ r nise deja; îi sim ea sângele picurându-i pe gât. Lovi iar şi dară ţ ă adversarul s ri înapoi, ferindu-se.ă

Îşi duse mâinile la gât, chinuindu-se s -şi vâre degetele subă şnurul de m tase, dar acesta era strâns puternic, intrat adânc înă carne. Nu putea respira. Pieptul îi tres lta, iar bra ele şiă ţ picioarele îi zvâcnir involuntar într-o agonie dureroas .ă ă

Lovi în toate p r ile, disperat. Explozii str lucitoare de lumină ţ ă ă îi ap rur în fa a ochilor. Încerc s strige numele lui Suleiman,ă ă ţ ă ă dar nici un sunet nu se auzi. Se lupt ; dar nu-şi mai putu controlaă mâinile şi picioarele.

Deodat , toate amintirile disp rur .ă ă ă

Hipodromul

273

- HAREM -

Güzül mergea gr bit pe sub zidurile roşii ale palatului luiă ă Ibrahim. Un mesager îi adusese o chemare urgent , la casa eiă din cartierul evreiesc, cu doar câteva minute în urm . Ibrahimă voia s-o vad .ă

Acum.Fu l sat s treac de por i. Travers iute curtea pân laă ă ă ă ţ ă ă

treptele care duceau la sala de audien e. Îşi inea capul în jos,ţ ţ s ltându-şi fustele în timp ce alerga, având grij s nu aluneceă ă ă pe pojghi a de ghea ce acoperea pietrele.ţ ţă

Era la jum tatea sc rii când deveni conştient de prezen aă ă ă ţ care o urm rea de sus. Purta o hain verde îmbl nit şi turbană ă ă ă mare, alb. Kislar Aghasi! Se holb la el, surprins şi nedumerit .ă ă ă

— Ibrahim e mort, zise Abbas. Vocea sa nu suna deloc a triumf. Era cel mult trist . Sau scârbit .ă ă

Güzül se întoarse şi privi în urm . Doi c l i st teau la bazaă ă ă ă sc rilor, cu iataganele scoase.ă

— Sunt poruncile St pânei Hürrem, zise Abbas în loc deă explica ie şi plec , neavând nici un chef s -i urm reasc peţ ă ă ă ă surdomu i terminându-şi treaba.ţ

Topkapi Sarai

Suleiman privea de la fereastra ce da înspre cea de A Treia Curte cum cadavrul era urcat pe spatele unui cal. O p tur deă ă catifea neagr fusese întins pe spatele calului, iar ochii acestuiaă ă fuseser unşi cu o alifie special care s -l fac s l crimeze. Ună ă ă ă ă ă surdomut îl mân înainte. Suleiman ordonase ca trupul s dus înă ă Galata şi înmormântat sub o lespede f r inscrip ie.ă ă ţ

Cei doi c l i mor i fuseser scoşi din odaie. Despre ceilal iă ă ţ ă ţ aflase doar c unul îşi pierduse un ochi, iar cel lalt nasul. Peă ă pere i erau pete întunecate.ţ

— A luptat bine spuse Suleiman.— Te rog, St pâne, şopti Hürrem. Nu te mai chinui. Poruncileă

tale au fost drepte. Nu puteai face altfel.Dar vedea c vinov ia începuse deja s -şi sape drum c treă ăţ ă ă

inima lui. Era palid şi tremura.— Rusoaic mic … murmur el.ă ă ă

274

- COLIN FALCONER -

Se ag de ea. În definitiv, gândi ea, uşurat , nu se mai poateăţă ă ag a de nimeni altcineva.ăţ

Începând de ast zi.ă

PARTEA A ŞASEA

FEMEIA ASTA, HÜRREM

65

Camlica, 1541

Suleiman îl urm ri pe Mustafa cum îşi îmboldea arm sarulă ă arab înspre creasta muntelui. Coada lung , m t soas îi st teaă ă ă ă ă dreapt . Vântul îi flutura boneta roşie cu ciucuri şi veşminteleă albe. A devenit un tân r ar tos, gândi Suleiman. Un prină ă ţ nemaipomenit. Deja are şi el patru fii în Haremul s u. Deja areă dou zeci şi şase de ani. La aceast vârst , se întorsese şi el de laă ă ă Manisa, ca s se urce pe tron.ă

Îşi struni calul, îndreptându-l c tre Mustafa, privind arcaşii şiă câinii înşira i prin mlaştina din vale. Silueta stângace, aplecat aţ ă lui Çehangir urma dup ei, c lare, cu şoimul c l tor pe bra ulă ă ă ă ţ întins.

Suleiman fusese surprins şi încântat de prietenia ce se n scuse între Mustafa şi Çehangir în ultimele dou s pt mâni.ă ă ă ă Firea m rinimoas a lui Mustafa v zuse virtu ile ce creşteau înă ă ă ţ trupul r sucit, deformat al b iatului, aşa c -l luase sub aripa sa,ă ă ă ar tându-i cum se dreseaz şi cum se vâneaz cu şoimii,ă ă ă petrecând ceasuri întregi cu el în Pia a S ge ilor, sau pur şiţ ă ţ simplu c l rind pe dealurile din jurul oraşului. Suleiman eraă ă foarte mul umit de aten ia pe care prin ul moştenitor o ar taţ ţ ţ ă fratelui s u vitreg, cel mai n p stuit dintre to i; ea oglindeaă ă ă ţ propriile sentimente ale lui Suleiman pentru b iat.ă

Cât despre el, Çehangir îl venera pe Mustafa şi era copleşit de aten ia pe care acesta i-o acorda. În timpul vizitei lui Mustafa înţ capital , îl urmase peste tot ca un c el şi petrecuse ore întregiă ăţ admirându-l la locul de çerit.

275

- HAREM -

— E un b iat bun, spuse Suleiman. E un înv cel bun şi seă ăţă str duie din greu s dep şeasc necazurile pe care i le-a h r zită ă ă ă ă ă Allah.

Mustafa se r suci în şa.ă— Profetul are nevoie de înv a i la fel de mult ca şi deăţ ţ

r zboinici.ăSuleiman privi şoimul ce t ia aerul dup vreo prad ce lui îiă ă ă

era invizibil .ă— Promite-mi c nu-i vei face r u niciodat , spuse el.ă ă ă— De ce i-aş face r u, St pâne?ă ă— Când tronul va fi al t u.ăMustafa p ru enervat de aluzie.ă— Eu nu sunt bunicul.— E dreptul t u, po i face ce vrei. ă ţ— Î i dau cuvântul meu, nu-i voi face r u niciodat . Crezi, cţ ă ă ă

sunt un asemenea prin , încât primul meu act s fie ucidereaţ ă fratelui meu n p stuit?ă ă

— Vreau doar cuvântul t u.ă— Îl ai.Se privir unul pe cel lalt. Aş vrea s te pot crede, gândiă ă ă

Suleiman. Dar mi-aduc aminte cât de uşor i-a fost tat lui meu.ă Iar sângele lui curge în venele mele ca şi în ale tale.

— Ce faci dup ce eu nu mai sunt este treaba ta şi a lui Allah.ă Dar cru -l pe Çehangir.ţă

— Nici unul din fra ii mei nu trebuie s se team de mine,ţ ă ă St pâne. Acel obicei sângeros a disp rut o dat cu bunicul.ă ă ă

— S-ar putea s gândeşti altfel, cu timpul.ă— Dac el nu ridic mâna asupra mea nu le voi face nici ună ă

r u. ă— Selim şi Baiazid sunt mari de acum.— Hot rârea va fi a lor. Dac se ridic împotriva mea, îi voiă ă ă

povesti. Aceasta e calea prin ilor. Tronul va fi al meu, cândva şiţ inten ionez s îl am. Dar po i s le spui St pâne, c dac nu-şiţ ă ţ ă ă ă ă trag s biile din teac vor tr i în pace. Nu vreau un tron mânjit deă ă ă sânge.

Frumoase vorbe, îşi spuse Suleiman. Dar cum po i şti ce veiţ face atunci când vor începe şoaptele. Se gândi în continuare la Ibrahim. Era oare vreo zi când nu se gândea la el?

276

- COLIN FALCONER -

— Promite-mi numai c nu mi-l vei v t ma pe Çehangir,ă ă ă insist el.ă

Şoimul se repezi în picaj asupra pr zii, câinii l trar şi seă ă ă repezir înainte, iar arcaşii slobozir un strig t de triumf. Înc oă ă ă ă via încetase în diminea a frumoas de prim var .ţă ţ ă ă ă

Eski Sarai

Umbrele se retr geau peste Asia c tre întunericul rece ală ă Europei. Lumina soarelui r zb tea pân în arcadele şi gr dinileă ă ă ă ascunse, împr ştiind r m şi ele de cea r sucite printreă ă ă ţ ţă ă acoperişuri. Pe fondul cerului galben ca l mâia se desenaă conturul unui p ianjen c rându-se pe plasa întins în caleaă ăţă ă pr zii.ă

Hürrem era învelit într-o mantie de blan , cu p rul c zut peă ă ă ă umeri, nepiept nat şi împletit. Se înfior şi privi pe deasupraă ă oraşului care se trezea, înspre turnul Kubbelati şi minaretele de la Aya Sofia, ce str luceau ca nişte vârfuri de lance, str pungândă ă cea a dimine ii.ţ ţ

În tot oraşul, muezinii începur chemarea credincioşilor laă rug ciuni. ă Allahul akbar! La ilaha, illa ’llah…

De aici putea vedea vechea Coloan Ars a lui Alexandruă ă dominând pia a în care cu mul i ani în urm fusese vândut şi eaţ ţ ă ă ca sclav . O sclav atunci, şi cu toat puterea şi bog ia, tot oă ă ă ăţ sclav şi acum. Şi doar la o b taie de inim distan de uitareaă ă ă ţă total . Dac Mustafa va tr i, fiii mei vor fi ucişi sau arunca i înă ă ă ţ închisori, iar eu voi fi surghiunit în vreun palat singuratic dină Anatolia, având ca tovar şi numai şacali şi capre.ă

Sclav atunci, sclav şi acum.ă ăO chem pe Muomi s -i fac toaleta. Se aşez în fa a oglinziiă ă ă ă ţ

şi o urm ri cum îi piept na p rul. În diminea a aceasta se sim eaă ă ă ţ ţ ca pe culmea unui deal. Dincolo de care nu vedea decât bezn . ă

— Opreşte-te! porunci ca.Se aplec mai aproape de oglind . Îşi plimb degetele prin p ră ă ă ă

şi groaznicul adev r se confirm . Un fir alb.ă ăÎmb trâneşti, spunea oglinda. Nu m mai po i p c li multă ă ţ ă ă ă

vreme. Liniile sub iri din jurul ochilor se vor adânci pân când nuţ ă le vei mai putea ascunde cu farduri, iar primul fir alb va fi urmat

277

- HAREM -

şi de altele, pân când nu vei mai putea spune c e doar o festă ă ă pe care i-o joac lumina. Eşti condamnat s - i vezi frumuse eaţ ă ă ă ţ ţ n ruindu-se şi p lind pe zi ce trece.ă ă

Şi ce se va întâmpla apoi? Va mai fi St pânul Vie ii al t u, f ră ţ ă ă ă farmecele tale? Va continua el s uite c are un paradis de feteă ă tinere şi ambi ioase, dornice s -şi foloseasc frumuse eaţ ă ă ţ trec toare pentru a te înlocui în patul lui? Oare nu exist o altă ă ă Julia care-şi r sfa carnea supl în hammam? Mai r u, poate că ţă ă ă ă exist o alt Hürrem, pl nuind s te exileze, cum ai f cut tu cuă ă ă ă ă Gülbehar!

Hürrem smulse peria cu mâner de ivoriu din mâna lui Muomi şi o arunc în oglind , transformând imaginea în cioburi.ă ă

— Adu-mi-l pe Abbas, ip ea, acum!ţ ă

— Ce mai face Julia?Abbas sim i înc o dat senza ia de c dere într-o pr pastieţ ă ă ţ ă ă

neagr . Nu-l va l sa niciodat în pace, vr jitoarea. ÎI va torturaă ă ă ă astfel pân la moarte. Naiba s -l ia pe Ludovici. Îl pusese laă ă cheremul ei. Ce voia de la el acum?

— Sper c e bine, spuse Abbas.ăErau singuri în sala de audien e a lui Hürrem. Şi glasurile li seţ

pierdeau în ecouri c tre tavanul boltit, atenuate şi de murmurulă fântânilor de pe lâng pere i. Probabil c aşa arat şi locul undeă ţ ă ă eşti chemat s dai socoteal Domnului, gândi Abbas. Apoi privi înă ă ochii verzi şi înghe a i ai lui Hürrem şi îşi spuse: Nu, nuţ ţ Domnului. Diavolului.

Ea şedea pe divan cu picioarele ghemuite sub trup, înv luită ă în mantia verde, îmbl nit . Zâmbea.ă ă

— Oh, Abbas, nu trebuie s - i fie fric de mine. Î i suntă ţ ă ţ prieten . Dac voiam s te denun St pânului Vie ii, aş fi f cut-oă ă ă ţ ă ţ ă de mult.

— Tr iesc doar pentru a-mi sluji Sultanul şi pe Coroanaă Capetelor Acoperite. Î i mul umesc pentru bun voin a ta, chiarţ ţ ă ţ dac oricum voi da seam pentru p catele mele în fa aă ă ă ţ Atotputernicului.

Hürrem b tu din palme, încântat .ă ă— Ce discurs superb! Ai devenit un diplomat perfect, Abbas.

Eşti o mândrie pentru eunucii de pretutindeni!

278

- COLIN FALCONER -

Cum mi-ar pl cea s - i smulg limba otr vit şi s-o p strez într-ă ă ţ ă ă ăun ulcior!

— Şi tu eşti o mândrie pentru femeile de pretutindeni, st pân !ă ă

Hürrem îşi l s capul într-o parte şi limba i se plimb pesteă ă ă buza de sus. Apoi se ridic încet, l sând mantia s -i cad de peă ă ă ă umeri. Era complet goal .ă

Abbas scrâşni din din i şi l s privirea în jos.ţ ă ă— Ce s-a întâmplat, Abbas? Sunt prea urât ca s m po iă ă ă ţ

privi?— Nu, st pân , frumuse ea ta m ame eşte, spuse Abbasă ă ţ ă ţ

încercând s -şi controleze vocea. ăAproape dou zeci de ani petrecu i în Harem şi trupul t u e ca-ă ţ ă

n prima zi, gândi el. Ai avut grij s nu- i al ptezi niciodată ă ţ ă ă odraslele şi nu te-ai l comit la dulciuri ca altele.ă

Dar de ce-mi faci asta mie? Pentru c te amuz s m veziă ă ă ă suferind. F r îndoial .ă ă ă

— Mi s-a spus c ai fost ă ras dup pubertate. Câ i ani aveai,ă ţ Abbas?

— Şaptesprezece, St pân .ă ă— Cunoscuseşi femei înainte?— Da, st pân …ă ă— Pu ini supravie uiesc unei asemenea opera ii, la oţ ţ ţ

asemenea vârst , nu? Ai avut noroc.ă— Cu greu l-aş putea numi noroc, zise el, înainte de a se putea

înfrâna.Ea se întinse şi îl mângâie pe obraz. Abbas îi sim i parfumul.ţ— Bietul Abbas. Mai sim i uneori dorin ?ţ ţăEl îşi coborî privirea c tre corpul ei. O, Doamne, ajut -m înă ă ă

nenorocirea mea. Ea ştia r spunsul, desigur. Cu toat ura lui, îşiă ă dorea s -i ating linia moale a sânilor, tandru, ca un amant.ă ă Expresia chipului îl tr dase, ştia asta.ă

— Nu, st pân .ă ă— Nici chiar pentru Julia? întreb ea — şi glasul îi era caă

mierea.El sim i c se pr buşeşte. ţ ă ă— Nu, st pân .ă ă— În acest caz, pot avea p rerea ta nep rtinitoare. Crezi că ă ă

279

- HAREM -

sunt înc la fel de atr g toare ca şi celelalte fete din Harem?ă ă ăSe învârti încet pe vârfurile picioarelor.— Într-adev r, eşti, spuse Abbas.ăEa zâmbi şi ochii îi sclipir ca dou smaralde.ă ă— Ce ciudat. O femeie goal este complet lipsit de ap rare înă ă ă

fa a unui b rbat adev rat. Dar cu tine sunt în siguran a. Astaţ ă ă ţ creeaz o leg tur între noi, nu, Abbas?ă ă ă

Pân la moarte, gândi acesta. A mea. Sau a ta.ă— Suntem lega i prin datorie.ţ— Exact. Iar tu ai datorie fa de mine. Din cauza Juliei.ţăSpune o dat ce vrei. Nu m mai tortura. Spune ce vrei şi las -ă ă ă

m .ă— Vreau s faci ceva pentru mine, rosti Hürrem.ă— Trebuie doar s - i rosteşti dorin a.ă ţ ţ— Dorin a mea. Îi urm ri reac ia. Dorin a mea e s dai focţ ă ţ ţ ă

Haremului. Vreau ca locul acesta s fie complet distrus. Po i faceă ţ asta pentru mine, nu-i aşa, Abbas? Da?

66

Vântul sirocco vine din Sahara; r suflarea lui fierbinte şiă uscat scald întâi coasta Africii de Nord, apoi o ia spreă ă miaz noapte peste Mediteran . Când ajunge la rm, este plină ă ţă de umezeal . Norii cumulus acoper stelele în spatele lui. Totulă ă se ofileşte.

În seara aceasta, vântul alearg pe str zile înguste aleă ă Istanbulului îndoind ramurile chiparoşilor şi platanilor din gr dinile palatelor, biciuind flamurile roşii şi verzi din reşedin aă ţ sultanului cu spuma purtat pân la mari distan e de Bosfor.ă ă ţ Atmosfera devenise plin de umezeala şi ap s toare, dar ploaiaă ă ă nu-şi f cuse înc apari ia.ă ă ţ

Perfect vreme, gândi Abbas.ăAmânase patru nop i momentul de a executa ultimul capriciuţ

al lui Hürrem. Palatul era deja în întuneric atunci când, împreună cu cei doi surdomu i, ieşise printr-o porti rar folosit din zidulţ ţă ă dinspre sud. Cei trei eunuci lipsir mai pu in de o or , dar laă ţ ă întoarcerea lor, o pat sinistr , roz-portocalie, se întindea deja laă ă

280

- COLIN FALCONER -

orizont şi peste acoperişurile caselor de lemn, ca un fals r s rită ă de soare.

Când se g sir în siguran , în interiorul Palatului, Abbas îlă ă ţă c ut pe şeful c l ilor, şi îi strecur un inel cu smarald în palm .ă ă ă ă ă ă Era semnul lui pentru a-i sugera, c cei doi care îl înso iser înă ţ ă misiune nu trebuiau sa mai vad lumina dimine ii.ă ţ

Apoi se retrase în c m ru a sa şi aştept , întrebându-se de ceă ă ţ ă alte p cate ar mai putea fi în stare în numele supravie uirii.ă ţ

Bubuitul tobelor r sun pe str zile întunecoase. Palatul seă ă ă trezi în strig tele de „Yanghinvar!” Foc!ă

Abbas alerg afar . Arcadele erau înc goale, dar putu auziă ă ă ipete de femei dintr-unul din dormitoarele de la etaj. În curteaţ

de sub ferestre, cei doi str jeri îşi scoaser s biile, nedumeri i —ă ă ă ţtâmpi ii, gândi Abbas, impacientat — dar st teau la post,ţ ă învârtindu-se în loc, z p ci i.ă ă ţ

Abbas sim i mirosul înec cios, de fum.ţ ăNu ezit ; doar avusese dou zile pentru a preg ti fiecareă ă ă

mişcare. Iar Hürrem îi d duse foarte clar de în eles care trebuiaă ţ s -i fie primul obiectiv.ă

Scul din pat pe cei doi dintre paji şi îi puse s repete lungaă ă list de instruc iuni pe care îi silise s-o înve e pe dinafar .ă ţ ţ ă Preg ti i tr surile. Aduce i toate femeile jos, în curte. Trimite iă ţ ă ţ ţ al i şase paji în iatacuri şi aduce i toate lucrurile St pâneiţ ţ ă Hürrem jos, în siguran .ţă

Evident, nu avea voie s piard ceva dintr-ale ei. Dup ea, maiă ă ă bine ardea întregul oraş, îşi spuse el. Apoi porni greoi spre apartamentele ei.

Fu uluit de înf işarea ei. Se dichisise probabil toat noaptea.ăţ ă Purta un caftan verde ca smaraldul, cu semilune şi stele, peste c maşa alb , brodat m iestrit cu fir de aur. În p r avea zeci deă ă ă ă ă smaralde şi perle, iar v lul se afla la locul lui. Muomi st tea înă ă spatele ei, inând aproape o mantie de m tase violet .ţ ă ă

— De ce i-a trebuit atât de mult, Abbas? şuier Hürrem. Sauţ ă aveai de gând s m laşi s m coc aici?ă ă ă ă

— Abia acum au dat alarma, gâfâi Abbas. Era epuizat după urcarea în fug a dou rânduri de sc ri.ă ă ă

281

- HAREM -

— De ce trebuia s aştep i alarma? Doar ştiai c oraşul e înă ţ ă fl c ri.ă ă

Abbas se repezi c tre fereastr şi gemu. Doamne, ajut -m înă ă ă ă nenorocirea mea, gemu el. N-am vrut ca jum tate din oraş s fieă ă înghi it de pârjol! Vântul transformase fl c rile într-o urgie, iarţ ă ă ă cl dirile de lemn se n ruiau una dup alta. Focul se rostogoleaă ă ă peste ele ca un val uriaş.

Cas dup cas , cl dirile pârâiau şi trosneau precum copacii înă ă ă ă c dere, şi se surpau aruncând alte roiuri de scântei, sus, pe cerulă nop ii. Pe aleile de dedesubt, oamenii alergau besmetici,ţ ducându-şi în boccele agoniseala, izbindu-se unii de al ii, înţ panic . Masa de omenire îngrozit ar ta ca un torent sc pată ă ă ă printr-o sp rtur , un şuvoi de tor e şi coşuri şi vite înnebunite,ă ă ţ cai nechezând şi femei f r v luri.ă ă ă

Iart -m , Doamne, se rug Abbas. Nici o clip nu mi-amă ă ă ă imaginat asta.

Un t ciune aprins, purtat de vânt, îi lovi obrazul. Abbas sc pă ă ă un strig t şi s ri înapoi.ă ă

— Trebuie s ne gr bim, strig el.ă ă ă— Sunt gata de câteva ceasuri, spuse Hürrem, de parcă

întârziau la vreo curs de pe hipodrom.ăMuomi o ajut s se înf şoare în mantie, tr gându-i şi glugaă ă ă ă

pe fa , pentru a-i proteja identitatea şi demnitatea. Apoi îşi puseţă şi ea mantia neagr şi Abbas le conduse afar din odaie şi apoi înă ă jos pe sc ri. Îşi sim ea inima b tându-i aiurea prin piept. Crezuseă ţ ă c vor avea mai mult timp. Dac ar fi o urgen adev rat , gândiă ă ţă ă ă el, n-am sc pa. N-aş avea când preg ti totul. Chiar şi acum, s-ară ă putea s nu-mi ajung timpul.ă ă

Tr surile erau în aşteptare.ă— Urca i … În tr sur ! strig Abbas, gâfâind.ţ ă ă ăCele dou mogâlde e urcar în prima tr sur . Una din ele — şiă ţ ă ă ă

Abbas fu sigur c era vorba de Hürrem — trase perdelu a deă ţ tafta, îng duind unei mâini s se strecoare afar şi s-o strângă ă ă ă pe a sa. Gluga se aplec spre el şi, dup o clip , crezu c o s -iă ă ă ă ă aud glasul mul umindu-i în şoapt . ă ţ ă

— Dac laşi în urm ceva dintr-ale mele — şuier ea, f r caă ă ă ă ă tr s turile s i se vad din spatele voal ului stacojiu — orice…ă ă ă ă atunci acolo î i va r mâne şi capul!ţ ă

282

- COLIN FALCONER -

Topkapi Sarai

Abbas c zu în genunchi pentru a executa salutul cerut deă tradi ie la picioarele St pânului Vie ii. Îşi inu fruntea lipit deţ ă ţ ţ ă covor, un pic mai mult decât era nevoie, şi aproape c nu se maiă putu ridica în picioare. Veşmintele sale duhneau a fum, iar fa a şiţ turbanul îi erau mânjite de funingine.

Suleiman îl privi cu fa a strâns de durere.ţ ă— Mii de scuze, St pâne, gâfâi Abbas.ă— Slujitorul meu are nevoie de doctor? întreb Suleiman.ă— Sunt doar ostenit, St pâne.ăSe cl tin abia vizibil pe picioare.ă ă— A fost incendiu la Eski Sarai.Suleiman aştepta ner bd tor ca Kislar Aghasi s -şi spună ă ă ă

povestea şi s plece. Unde era Hürrem?ă— Palatul era în fl c ri când am plecat. Dar toate femeile suntă ă

în siguran .ţă— Hürrem? — Aşteapt dincolo de uş , St pâne. Am p zit-o ca pe…, seă ă ă ă

cl tin iar şi, dar îşi reveni… cea mai pre ioas comoar .ă ă ă ţ ă ă— Î i suntem îndatora i, spuse Suleiman.ţ ţPleac şi las -m s-o v d pe Hürrem, gândi el. Îşi d deaă ă ă ă ă

seama c inuta lui nu era tocmai întruchiparea decen ei. Fuseseă ţ ţ sculat din pat şi abia avusese timp s se îmbrace. Purta doar ună caftan de m tase aib şi fes. Se îmbr case ca s -şi vad micaă ă ă ă ă rusoaic , nu pentru audien e.ă ţ

— Au fost r ni i?ă ţ— M tem c vreo câ iva paji şi str jeri au pierit în foc… peă ă ţ ă

când încercau s salveze veşminte şi bijuterii din iatacurileă Doamnei.

— Palatul e distrus?— Ultima dat … l-am v zut înghi it de fl c ri.ă ă ţ ă ă— Î i mul umesc, Abbas, pentru eforturile tale. Trimite-oţ ţ

în untru pe St pâna Hürrem şi apoi odihneşte-te. Vom vorbi dină ă nou mâine diminea .ţă

— St pâne, spuse Abbas, şi c zu din nou la podea pentruă ă salutul de desp r ire. Pentru o clip Suleiman se temu c îl vaă ţ ă ă

283

- HAREM -

vedea pierzându-şi cunoştin a, dar cu un ultim efort, Abbas seţ ridic de la podea şi ieşi împleticindu-se. ă

Peste câteva momente o siluet înv luit în m tase violet seă ă ă ă ă ivi şi se arunc la podea. Suleiman s ri de pe divan şi se gr biă ă ă c tre ea.ă

— Hürrem! Ai p it ceva?ăţÎi îndep rt v lul. Chipul ei era palid şi rece ca marmura iară ă ă

ochii roşii şi umfla i de plâns.ţ— Rusoaica mea mic … eşti r nit ?ă ă ăEa scutur din cap şi Suleiman o sim i tremurând în bra ele luiă ţ ţ

ca o p s ric .ă ă ă— Nu trebuiau s se întoarc în fl c ri, şopti ea.ă ă ă ăEl o strânse în bra e, îi sim i inima b tând şi mul umi lui Allahţ ţ ă ţ

pentru asta.— Cine?— Acei bie i servitori… erau doar nişte nimicuri. Câtevaţ

m t suri… nu meritau vie i…ă ă ţ— Când mi s-a spus de incendiu şi am v zut fl c rile deasupraă ă ă

palatului… Am sim it c dac ai fi r nit n-aş şti ce s m fac.ţ ă ă ă ă ă ă Slav lui Allah ca ai fost salvat .ă ă

— A fost groaznic, St pâne. M-a trezit mirosul de fum… Amă crezut c o s mor…ă ă

El îi strânse gluga şi-i desf cu mantia.ă— Eşti r nit , te doare ceva?ă ă— Sunt bine, St pâne. Îi mul umesc lui Allah pentru asta.ă ţSuleiman îşi îngrop fa a la pieptul ei, ag ându-se de ea,ă ţ ăţ

sim ind mirosul de fum amestecat cu cel de iasomie şi portocale.ţ Gratitudinea se transform brusc în dorin . Îşi introduseă ţă degetele în unghiul c m şii şi smuci în jos, desp r ind m t surileă ă ă ţ ă ă şi sfâşiindu-le pe toat lungimea.ă

— Pân au venit tr surile mi-a fost team c nu mai eşti, şoptiă ă ă ă el, a â at.ţ ţ

— Destinul, r spunse ea. ăMâinile lui explorau trupul moale, parc fericite c îl g seauă ă ă

viu şi întreg, c era cu adev rat acolo.ă ă— Rusoaica mea mic , spuse el, şi vocea îi tremura.ăÎşi desf cu propria tunic şi se rostogoli între picioarele ei,ă ă

aproape suspinând de uşurare.

284

- COLIN FALCONER -

Mica lui rusoaic . Ce s-ar face f r ea?ă ă ă

Suleiman nu ar t prea mul umit de voin a Domnului înă ă ţ ţ aceast diminea , gândi Abbas. De fapt, ar t chiar pu in acru.ă ţă ă ă ţ

— Va trebui s le ad posteşti pe Hürrem şi pe celelalte femeiă ă în Palat pân ce se vor putea face alte aranjamente, ziseă Suleiman.

— Se ridic o problem , r spunse Abbas, precaut.ă ă ă— Nu vreau s-aud de probleme.— St pâne, nu te-aş deranja pentru banalit i; e nevoie deă ăţ

aprobarea ta special .ă— Ca s ad postesc Haremul într-un col al palatului meu? Ceă ă ţ

e aşa de greu de g sit loc pentru câteva femei şi slugile lor?ăF r s vrea, Abbas sim i oarecare pl cere. S fie oareă ă ă ţ ă ă

St pânul Vie ii chiar atât de neştiutor în ce priveşte m rimeaă ţ ă Haremului s u şi, mai ales, a colaboratorilor lui Hürrem?ă

— St pâne, şi numai suita St pânei Hürrem are o m rimeă ă ă apreciabil , cum se şi cuvine cadânei favorite a St pânului Vie ii.ă ă ţ

Suleiman se foi iritat pe tron.— Cât de mare este?— Are treizeci şi patru de sclavi…— Treizeci!— …Şi o sut trei doamne în suit …ă ă— Ce?— Şi desigur, furnizorii de stofe şi croitorii, în total fac o sută

treizeci şi şapte de persoane, inclusiv eu şi, desigur, St pânaă Hürrem.

— Abbas!— Ad uga i la asta şi celelalte o sut nou fete din Harem,ă ţ ă ă

plus, probabil, un num r egal de paji şi servitoare…ăSuleiman se sc rpin în barba rar , b tând ritmic cu cealaltă ă ă ă ă

mân în bra ul tronului.ă ţ— Palatul meu va fi practic acaparat de Harem!— Pân se vor face alte aranjamente, St pâne, zise Abbas şiă ă

se for s -şi ascund nota de satisfac ie din glas.ţă ă ă ţDa este într-adev r o mic vr jitoare, nu-i aşa, Suleiman?ă ă ăSuleiman oft .ă— Prea bine, atunci.

285

- HAREM -

— St pâne?ă— Nu se poate face nimic. Haremul trebuie ad postit. Ia oriceă

înc peri î i trebuie, voi autoriza totul. Între timp voi chemaă ţ arhitectul, pe Sinan. Va trebui s începem de îndat construc iaă ă ţ unui Harem.

67

Are linii în jurul ochilor, îşi spuse Selim. Nu le-am observat pân acuma. De fapt, de câte ori am v zut-o în ultimeleă ă dou sprezece luni? Îi s rut mâna şi Baiazid f cu la fel. Apoi seă ă ă ă d dur înapoi, cu bra ele încrucişate la piept, cum fuseseră ă ţ ă înv a i la Enderun. Hürrem îi examin critic pe amândoi. Muomiăţ ţ ă st tea în spatele ei.ă

Pe aceasta Selim o ura. Neagr şi posac şi diabolic . Ea eraă ă ă vr jitoarea, îşi spuse el, nu mama.ă

Mama e numai rea!— Ai crescut mare, Baiazid. Înv torii t i spun c eşti unăţă ă ă

c l re şi un atlet bun.ă ă ţ— Mul umesc, mam .ţ ă— Dar trebuie s studiezi mai mult. Chiar dup ce vei p r siă ă ă ă

Enderunul, nu înseamn ca te opreşti din înv at. Dac vreodată ăţ ă ă vei ajunge sultan î i va trebui mai mult decât un cal şi o suliţ ţă pentru a reuşi.

— M voi str dui, mam .ă ă ăNici n-o s -i pese, gândi Selim. Capul frumos al fratelui meu eă

gol ca o tob .ă— Iar tu, Selim … Hürrem oft şi chipul îi oglindi nepl cerea.ă ă

Mi s-a spus c î i plac prea mult dulciurile.ă ţ— Înv mult, spuse el.ăţ— Înv torii trebuie s - i bage cu for a în cap fiecare lec ie.ăţă ă ţ ţ ţDa, aşa e. Şi nu voi uita lucrul sta.ă— M voi str dui, mam , zise Selim, încercând ap rarea peă ă ă ă

care o folosise Baiazid.— Nu te str duieşti destul. Eşti primul meu n scut. Pe tine seă ă

sprijin speran ele dinastiei otomane, în caz c Mustafa p eşteă ţ ă ăţ ceva.

286

- COLIN FALCONER -

Selim ştia din felul în care îl privea ea pe Baiazid c speran eleă ţ ei se sprijineau pe altcineva. Nu mai era un secret care era favoritul ei.

Nu era singura, desigur, Baiazid era favoritul tuturor. Înv torii îl iubeau. To i îl iubeau, cu excep ia lui Suleiman.ăţă ţ ţ Acesta era atras c tre cel lalt frate, Çehangir, acum c Mehmetă ă ă murise. Era de mirare c acesta reuşise s se îmboln veasc .ă ă ă ă Pân la un moment dat p ruse perfec iunea întruchipat . ă ă ţ ă

Selim încerc s -şi ascund fream tul. În sfârşit, venise clipaă ă ă ă plec rii din Palat, departe de umbra lui Baiazid. Când îşi va lua înă primire guvernarea Koniei, Baiazid va fi de cealalt parte aă platoului Anatoliei, la Amara. Şi poate c într-o zi va c dea de peă ă cal în timpul jocului de çerit, pe care-l îndr gea atât.ă

Oricând se putea spera în asemenea miracole ale Atotputernicului.

— Va trebui s -mi scrie i des, rosti Hürrem.ă ţ— Aşa vom face, mam , r spunse Baiazid pentru amândoi.ă ăTe voi blestema în fiecare zi, gândi Selim. Întotdeauna m-ai

urât.— Speran ele mele stau în voi, zise Hürrem. Apoi se întoarseţ

spre Selim şi zâmbi. Oh, Selim! Ar i ca un pepene.ăţ

Ca un pepene.Selim se întrebase adesea pe cine ura mai mult: pe sine c nuă

sem na mai mult cu Suleiman, sau pe Baiazid, pentru c elă ă sem na. În timp ce el era mic şi gras, Baiazid era sub ire, înalt şiă ţ frumos. Era una din glumele crude ale vie ii: doi fra i n scu i subţ ţ ă ţ acelaşi acoperiş, unul cu personalitate, for şi talent, cel laltţă ă f r nici o calitate. Selim îşi imagin c Allah avea cam acelaşiă ă ă ă sim al umorului ca şi mama sa.ţ

Singura consolare a lui Selim era Çehangir.Çehangir avea cu şapte ani mai pu in şi era cocoşat şi şchiopţ

din naştere. Dac Allah fusese zgârcit cu Selim, cu Çehangiră fusese de-a dreptul crud. Pentru Selim era o pl cere s -lă ă nec jeasc în leg tur cu ghinionul s u. Asta-i aducea oă ă ă ă ă oarecare bucurie şi chiar un râs moroc nos.ă

Çehangir fusese trimis la Enderun când avea opt ani.Selim obişnuia s -l înso easc prin curte în fiecare diminea .ă ţ ă ţă

287

- HAREM -

Târând un picior, cu umerii c zu i, cu spinarea îndoit , imitândă ţ ă mersul strâmb al fratelui s u. Era o cale uşoar de a evita râsulă ă celorlal i. Şi descoperise deja c g sirea altei inte era cel maiţ ă ă ţ bun mijloc de a deturna ridicolul de la persoana lui. În plus Çehangir nu se plângea niciodat . Cum ar fi putut? Ştia deja că ă era o pacoste. N-ar fi îndr znit s atrag şi mai mult aten iaă ă ă ţ asupra lui. Dar într-o zi Baiazid îl prinsese. Selim nici nu-şi d duse seama. Se strâmba în urma lui Çehangir prin curteaă pavat , savurând râsetele publicului s u, când deodat râseteleă ă ă încetar .ă

Ceva îl lovise şi se trezise deodat întins pe spate. Baiazid eraă deasupra lui şi, deodat , se aplecase şi-l pocnise metodic, deă dou ori, peste fa .ă ţă

— E fratele nostru! strigase Baiazid. Ce- i închipui c faci aici?ţ ăSelim se rostogolise într-o parte şi se ridicase, ştiind c to iă ţ

erau cu ochii pe el. Obrajii îi ardeau de umilin . Baiazid era cuţă doi ani mai tân r. Nu putea s se lase învins.ă ă

Atacase.Baiazid se ferise uşor şi-l doborâse iar, aruncându-l cât colo pe

lespezi. Selim gâfâia şi îl dureau genunchii şi coatele. Fusese sigur c şi-a rupt un os şi r m sese nemişcat, plângând.ă ă ă

— Dac te mai prind c - i ba i joc de fratele nostru, î i spargă ă ţ ţ ţ capul, îl auzise pe Baiazid şuierând.

Ceilal i b ie i se îndep rtaser şuşotind. Câ iva râdeau tare.ţ ă ţ ă ă ţ Dup o vreme, durerea se mai domolise şi Selim se ridicase înă picioare. Capul îi sângera, picioarele îl dureau. Gemuse tare şi îşi şterse lacrimile din col urile ochilor.ţ

Curtea era acum aproape goal . Numai Çehangir r m sese.ă ă ă Acesta se aplecase şi întinsese mâna. Dar Selim nu suportase privirea lui îndurerat , aşa c îl ignorase şi se ridicare singur înă ă picioare, îndep rtându-se.ă

Enderun era şcoala proprie a Palatului unde prin ii erauţ preg ti i pentru conducere împreun cu crema copiilor aduşi caă ţ ă bir din tot imperiul. În afar de prin i, al c ror sânge fusese şi elă ţ ă diluat de genera ii de concubine, nici unul din ceilal i b ie i nuţ ţ ă ţ era turc. Tinerii sclavi creştini erau înv a i c nu mai au familie,ăţ ţ ă ar şi viitor decât al turi de sultan.ţ ă ă

Înv au Coranul în turc , persan şi arab ; erau înv a iăţ ă ă ă ăţ ţ

288

- COLIN FALCONER -

aruncarea suli ei şi a l ncii, dar şi muzic , broderie, îngrijirea şiţ ă ă dresarea p s rilor şi a câinilor. Deprindeau bunele maniere şiă ă cinstea, dresura de şoimi, piel ritul şi confec ionarea armelor,ă ţ dar şi cum s -şi fac unghiile, cum s se tund , cum s poarteă ă ă ă ă turbanul. Vie ile le erau strict controlate. F ceau baie zilnic,ţ ă manichiur şi pedichiur s pt mânal. Li se d dea o batistă ă ă ă ă ă curat în fiecare zi şi erau tunşi la o lun . Disciplina era strict şiă ă ă includea b t i frecvente şi chiar biciuiri din partea eunuciloră ă îns rcina i cu educarea lor, indivizi care lui Selim îi p reau femeiă ţ ă b trâne, mumificate. Absolven ii de la Enderun nu înv au doară ţ ăţ cum s devin solda i, ci erau ini ia i şi în chestiunile vie ii deă ă ţ ţ ţ ţ stat şi ale protocolului Cur ii. Timp de şapte ani nu p r seauţ ă ă Palatul, suferind un proces continuu de selec ie. Cei mai buniţ erau introduşi în mecanismul Palatului, ca func ionari la vistierieţ sau maeştri de garderobe şi cu timpul puteau deveni paşale sau guvernatori. Al ii puteau ajunge c petenii ale Spahiilor Por ii,ţ ă ţ cavaleria imperial .ă

Numai Selim, Baiazid şi Çehangir urmau şcoala de la Enderun prin drept ereditar şi nu prin merit. O diferen iere care numai peţ Baiazid nu-l afecta, c ci talentul s u la c l rie şi farmeculă ă ă ă înn scut îi aduseser repede respectul colegilor şi ală ă instructorilor.

Pentru Selim, fiecare zi era un coşmar şi tânjea de-a dreptul dup ziua în care puterea avea s -i suplineasc şi s -i maschezeă ă ă ă defectele.

Unul din înv torii lui, Hachim Even, îl b tea atunci când nuăţă ă ştia s recite din Coran, deşi pe Baiazid nu-l b tea niciodat . Într-ă ă ăo zi chiar îl pusese la bastinado. Acesta era un instrument simplu; picioarele condamnatului erau legate în butuci şi t lpile îiă erau lovite cu bastoane lungi. Chiar dup cinci ani, Selim tot îşiă mai amintea durerea. Fiecare lovitur îl f cuse s ipe ca ună ă ă ţ copil, iar Hachim nu se oprise decât când Selim îl rugase cu lacrimi în ochi. Nu putuse merge o s pt mân şi durase o lună ă ă ă pân la vindecarea r nilor. ă ă

Imediat ce putu merge din nou, încerc s -l ucid pe Baiazid.ă ă ă Sub zidurile Celei de-a Doua Cur i se afla un câmp de joac peţ ă care b ie ii din Enderun practicau çeritul; instructorii îl numeauă ţ joc, deşi era mai degrab o lupt simulat . Foloseau cai cu gâtulă ă ă

289

- HAREM -

scurt şi musculoşi, crescu i pentru viteza şi abilitatea lor.ţ C l re ii, înarma i cu suli e de trei picioare lungime, evoluau înă ă ţ ţ ţ dou echipe de câte doisprezece, în câmp deschis, azvârlindu-şiă armele unii în capul celorlal i. Echipa cu cele mai multe reuşite laţ sfârşitul jocului era declarat conduc toare. R nile erauă ă ă frecvente şi uneori existau şi mor i. Selim se temea, dar Baiazidţ se arunca în joc cu neînfricarea caracteristic , fiind unul dintreă cei mai buni. Deşi erau în echipe diferite — Baiazid juca pentru Albaştri, echipa favorit a sultanului (desigur!), iar Selim pentruă Verzi — Selim ştia c orice tentativ de a-l r ni pe Baiazid era dină ă ă start sortit eşecului. Acesta era un c l re prea bun. Tot ce s-ară ă ă ţ fi putut întâmpla ar fi fost ca tot Selim s se expun riscului.ă ă Tactica lui obişnuit era de a sta în spate, încercând s -şiă ă fereasc pielea.ă

Fusese mai simplu s se apropie de calul lui Baiazid şi sa-i taieă pe jum tate chinga şeii cu un cu it înainte de începerea jocului.ă ţ

Terenul era înconjurat de corturi şi o mul ime de ieniceri seţ adunaser s vad jocul, aşa cum f ceau adesea când nu erau înă ă ă ă campanie. Selim ştia c probabil asista şi sultanul, de pe zidurileă care dominau terenul.

Ei bine, azi nu-şi vor mai ova iona eroul, gândi Selim. Aş vreaţ s -i v d fa a lui Hachim când Baiazid se va pr v li sub copite.ă ă ţ ă ă Cele dou echipe de c l re i alergau în cerc, bubuitul galopuluiă ă ă ţ r sunând între zidurile Palatului. C l re ul din fruntea Albaştriloră ă ă ţ — nasul mândru încovoiat al lui Baiazid se z rea de sub turbană — îşi îmboldi calul şi atac . Doi c l re i din echipa lui Selim seă ă ă ţ desprinser de grup şi se îndreptar spre el cu toat viteza.ă ă ă Selim îşi struni calul c tre flancul grupului, ca s aib o vedereă ă ă mai bun a ceea ce urma s se întâmple.ă ă

Când c l re ii se întâlnir , se auzi un strig t şi Selim v zu ună ă ţ ă ă ă trup c zând. Caii trecur în fug peste mogâldea a îmbr cat înă ă ă ţ ă ă alb care z cea cu fa a în jos şi nemişcat în praf.ă ţ ă

Imediat, ceilal i doi c l re i aruncar suli ele şi s rir de peţ ă ă ţ ă ţ ă ă cat.

— E Baiazid, strig cineva. E r nit!ă ăSelim îşi mân calul la pas c tre norul de praf ce se depuneaă ă

încet. Baiazid nu se mişca. Pe turbanul s u se vedea o pat deă ă sânge destul de promi toare. Selim încerca s par îngrijorat.ţă ă ă

290

- COLIN FALCONER -

— E mort? întreb el, plin de speran .ă ţăDar Baiazid nu muri. Cucuiul din creştetul lui era impresionant

şi şchiop t r u mai multe s pt mâni, timp în care nu putu jucaă ă ă ă ă çerit, dar nu muri. Când se descoperi c de vin fusese chingaă ă şeii, Hakim însuşi fu trimis la bastinado pentru neglijen , apoiţă exilat la Bitlis. Era o compensa ie, cât de cât, pentruţ supravie uirea lui Baiazid.ţ

Dar acum, luându-şi r mas bun de la mama sa, Selim îşi d duă ă seama de fragilitatea pozi iei sale. Când tat l s u va muri —ţ ă ă mâine sau peste treizeci de ani — va începe lupta pentru succesiune. Mustafa era primul, iar Selim ştia c şi acesta, înă ciuda sufletului s u nobil, nu va ezita s -i execute pe to i urmaşiiă ă ţ lui Hürrem pentru a-şi ap ra tronul.ă

Dac , printr-un mare noroc, Mustafa murea, tronul era al luiă Selim. Dar el nu-şi închipuia nici o clip c Baiazid avea s i-l laseă ă ă prea uşor. Legea lui Fatih îng duia sultanului s -şi ucid to i fra iiă ă ă ţ ţ şi pe copiii acestora, pentru a-şi ap ra tronul şi stabilitateaă Imperiului.

Acesta era deci şi viitorul lui. Într-o zi va fi sultan sau va fi mort.

Hürrem r m sese cu privirea pierdut în tavan mult timp după ă ă ă plecarea copiilor. O idee i se înfipsese în creier. O sâcâia precum un ân ar într-o camer întunecoas . Era ceva persistent şiţ ţ ă ă amenin tor, dar nu-l putea în elege în întregime.ţă ţ

Selim.Era evident c nu era un fiu al lui Suleiman, deşi pe cândă

acesta creştea ap ruse şi Çehangir, aruncând îndoiala asupraă tuturor. Cine ar fi crezut c sultanul putea s z misleasc ună ă ă ă cocoşat şchiop? Dar dac a f cut-o, atunci de ce nu şi un copilă ă gras, cu fa a palid şi arogant, f r nici un talent real în afar deţ ă ă ă ă acela de es tor de intrigi?ţ ă

Şi totuşi nu prea aducea nici cu Kapi Aga, reflect Hürrem.ă Zilele acelea primejdioase din curtea de la Eski Sarai p reau atâtă de departe în trecut, dar tr iau mai departe prin Selim. Mult timpă dup ce-l n scuse nu putuse spune dac tat l lui era Suleimană ă ă ă sau C petenia Eunucilor Albi. Înc mai avea dubii. Şi totuşi, Selimă ă nu se purta deloc ca un Osmanlâi. Hürrem auzise ce spusese

291

- HAREM -

Valide despre el şi trebuise s accepte adev rul vorbelor ei. Nuă ă avea nimic dintr-un ap r tor al Credin ei sau dintr-un sultan.ă ă ţ

În fine, avea vreo importan ?ţăDeocamdat , doar o via mai st tea între ea şi pozi ia deă ţă ă ţ

mam a viitorului sultan. Îi era evident care dintre b ie ii ei ară ă ţ izbândi într-o eventual lupt pentru tron şi deci care meritaă ă binecuvântarea şi încuraj rile ei. Baiazid ar putea fi un sultană bun, chiar excelent; aproape la fel de bun ca Mustafa.

Apoi ideea se înt ri în mintea ei într-o imagine panoramic şiă ă clar şi Hürrem izbucni într-un râs cu hohote.ă

68

Pe Bosfor, dincolo de Camlica

Sc paser de arşi a nop ii fierbin i de august c utând refugiuă ă ţ ţ ţ ă pe apele netede ale Bosforului. Un caic alb-auriu era mereu ]n aşteptare la rm lâng Promontoriul Seraglio; Suleiman plecaseţă ă s se relaxeze cu Hürrem, înso i i numai de trei eunuci ceă ţ ţ st teau la cârm şi la vâsle. Tor ele ce ardeau la prova şi la pupaă ă ţ aruncau umbre lungi pe fa a parc uleioas a apei.ţ ă ă

Şedeau în cabina de la pupa b rcii cu vâsle, nev zu i înă ă ţ spatele cortinei grele de catifea neagr . Hürrem arunc o privireă ă afar şi z ri cimitirele înconjurate de cedri de la Camlicaă ă alunecând în întuneric prin fa a lor.ţ

Suleiman era t cut, preocupat, îşi spuse Hürrem. Seă schimbase de când murise Ibrahim. La început ea crezuse că trecerea timpului îi va linişti conştiin a, dar nu, ghimpeleţ vinov iei se înfipsese adânc în sufletul lui. Arareori mai râdea,ăţ acum. D duse afar pe to i cânt re ii din palat şi le arseseă ă ţ ă ţ instrumentele. Rar de tot îi cerea chiar ei s -i cânte. Spunea că ă muzica viorii îi amintea prea mult de Ibrahim.

Devenise aproape un ascet şi înv ase cum s -şi administrezeăţ ă mici pedepse. Trimisese serviciul de por elan chinezesc înapoi laţ casa de comori de la Yedikule şi mânca numai din vase de lut ars. Îşi l sase o barb mare şi nu mai punea pic tur de vin peă ă ă ă limb de la moartea lui Ibrahim.ă

292

- COLIN FALCONER -

— M-am consultat cu Sinan, spuse el. A f cut nişte planuri peă care aş vrea s le vezi.ă

— Construieşte o moschee în onoarea mea, St pâne?ă— Nu e frumos s faci asemenea glume.ă— Am crezut c - i place s fiu pu in r ut cioas câteodat .ă ţ ă ţ ă ă ă ă— L-am cerut s înal e un nou palat pe ruinele vechilului, Eskiă ţ

Sarai. Cred c de data asta s-a dep şit pe sine însuşi.ă ă— Întotdeauna se dep şeşte pe sine, St pâne, spuse Hürrem.ă ăE obsedat de reconstruirea Istanbulului, reflect ea. De parcă ă

înc o moschee sau înc o şcoal ar putea îndep rta cumvaă ă ă ă sângele lui Ibrahim de pe zidurile Palatului.

— Aş vrea s studiezi aceste planuri şi s îi dai aprobarea ta.ă ăHürrem se strâmb , încrucişând bra ele.ă ţ— E atât de groaznic s m ai la Palat? Nu po i s mai îng duiă ă ţ ă ă

prezen a mea aici, pentru o vreme?ţ— Ştii c nu e vorba de asta. Dar pur şi simplu nu este destulă

loc pentru Harem în Palat. E imposibil.— Ba e posibil. Po i galopa o zi prin cea de-a Patra Curte, f rţ ă ă

a ajunge la Promontoriul Seraglio.— Exagerezi doar un pic, rusoaica mea.— E loc s construim acolo, mai mult decât e nevoie.ă— Sunt alte considerente care…— Spune-mi-le, atunci.— Considerente de stat.— Sun atât de pompos, St pâne.ă ă— Haremul nu poate face parte din Palatul Imperial, zise

Suleiman iritat. Întotdeauna a fost aşa, înc de pe vremea luiă Fatih.

— Este totuşi un Harem mare, St pâne. Înc mai ai dorină ă ţă pentru celelalte fete?

— Desigur c nu.ă— Atunci, dac nu- i sunt atât de necesare, ai putea s -iă ţ ă

porunceşti lui Kislar Aghasi s le g seasc so i. Astfel aş r mâneă ă ă ţ ă doar eu şi suita mea.

— Ceea ce-mi ceri e de neînchipuit. Sinan se îngrijeşte de planuri. Şi cu asta basta.

Hürrem în elese c probabil mersese prea departe. Se d duţ ă ă mai aproape de el, rezemându-şi capul de pieptul lui. Nu se

293

- HAREM -

aşteptase s fie de acord. Era şi o alt modalitate.ă ă—Îmi pare r u, St pâne, dac te-am sup rat. E vorba numaiă ă ă ă

c îmi va fi atât de urât când ne vom desp r i din nou.ă ă ţ— Hürrem, uneori î i cam ui i locul, şopti el, cu o voceţ ţ

r guşit .ă ăEa se cuib ri mai aproape.ă— M iubeşti, sultanul meu? ăEl zâmbi.— Te iubesc mai mult decât via a mea.ţ— Mai mult decât pe Gülbehar?Gülbehar! Nu se mai gândise la ea de câteva luni.— Ştii bine c da.ă— Şi totuşi ea e prima cadân .ă— Aşa e legea.— Dar pe mine m iubeşti mai mult?ăCe vrea de la mine? Gândi Suleiman. Am trimis-o de aici pe

Gülbehar. Nu îmi vizitez Haremul decât ca s-o v d pe ea. Ce maiă vrea?

— Te iubesc mai mult decât am iubit vreo alt femeie.ă— Şi m vei face împ r teasa ta într-o zi?ă ă ăSuleiman nu r spunse o vreme, şocat de impertinen aă ţ

sugestiei. Apoi începu s râd .ă ă— De ce râzi?— Nu te încrunta aşa, rusoaic mic .ă ă— De ce râzi de mine?— E imposibil.— Imposibil s te gândeşti la mine altfel decât ca la o sclav ?ă ăEi bine, la ce te-ai fi aşteptat de la ea? Se întreb Suleiman.ă

Dac era un şoricel, ca Gülbehar, n-ai fi ales-o pe ea. Desigur că ă va voi întotdeauna mai mult.

— Sultanul nu se poate c s tori.ă ă— Asta e legea? St scris în Sher’iat?ă— Nu e scris nic ieri.ă— Atunci, de ce nu?Suleiman întinse o mân ca s -i aranjeze o bucl rebel , dară ă ă ă

ea se feri.— Nici un sultan nu s-a c s torit. De la Baiazid Întâiul până ă ă

294

- COLIN FALCONER -

ast zi.ă— Tu eşti mai mare ca Baiazid. Eşti cel mai mare dintre

sultani.— Nu, Hürrem, nu sunt. În mod sigur nu mai mare ca tat lă

meu, Selim, sau bunicul meu, Fatih.— Mor ii fac legile pentru tine? Tu eşti Kanun, f c torul deţ ă ă

Legi. Tu eşti sultanul. Nu fantomele trecutului.El oft .ă— O s - i spun o poveste despre istoria noastr şi cel dintâiă ţ ă

Baiazid al Osmanlâilor. Acesta a fost sultan cu mult înainte de a ajunge noi la Istanbul, pe vremea când eram, practic, un popor nomad. El se însurase cu o prin es sârb , o femeie frumoas ,ţ ă ă ă numit Despina. Pe vremea aceea ne luptam cu mongolii pentruă p mânturile Anatoliei. Baiazid s-a întâlnit cu Tamerlan în b t liaă ă ă de la Angora şi a fost înfrânt. O înfrângere cumplit . Baiazid aă fost capturat, împreun cu Despina. Tamerlan voia sa neă umileasc , aşa c a obligat-o pe Despina s -l aştepte la masa lui,ă ă ă goal , pe el şi pe celelalte, c petenii ale, sale. A fost cel maiă ă negru moment al istoriei noastre. Ruşinea lui cade asupra fiec rui hagi. Sl biciunea noastr , dup cum vezi, sunt femeileă ă ă ă noastre. De atunci nici un sultan nu s-a mai însurat. Nu mai putem fi atât de slabi.

— Asta a fost demult. Poporul t u era pe atunci nomad. Acumă eşti St pânul celui mai mare Imperiu din lume. Cine o s m iaă ă ă pe mine prizonier , St pâne?ă ă

Suleiman oft . Se p rea c importan a întâmpl rii trecuse peă ă ă ţ ă lâng ea.ă

— Ceea ce ceri, nu se poate.— Nu mai exist Tamerlani. Întreaga lume se cutremur înă ă

fa a ta…ţ— S nu mai vorbim de asta.ă— Dar, St p…ă— Nu mai discut m asta!ăEa c zu în genunchi pe podeaua ambarca iunii şi îi s rută ţ ă ă

mâna.— Iart -m , St pâne. Pasiunea mea pentru tine îmi întunecă ă ă ă

uneori mintea.Hürrem se sim i ridicat de jos şi aşezat pe genunchii lui.ţ ă ă

295

- HAREM -

Mâinile lui mari erau pe umerii s i, iar chipul s u exprima oă ă sup rare ciudat , de parc voia s certe un copil mic.ă ă ă ă

— Vreau s -mi spui ce crezi de planurile lui Sinan. Şi cu astaă s încheiem discu ia. Ai noroc c î i permit atât de multe,ă ţ ă ţ Hürrem.

— Da, St pâne, şopti ea l sându-şi privirea în jos. Îl l s s-oă ă ă ă aşeze pe banchet , abandonându-se mâinilor lui care începură ă s -i desfac încet nasturii din perle ai c m şii. Noaptea eraă ă ă ă c lduroas . Gemetele pl cerii sultanului plutir peste apeleă ă ă ă liniştite şi negre, dar surdo-mu ii erau insensibili la orice sunet şiţ numai bufni ele din cimitirul din Camlica se al turar simfonieiţ ă ă nop ii.ţ

69

Istanbul

Aya Sofia fusese cândva cea mai m are catedral aă creştin t ii, pân când Fatih cucerise Constantinopolulă ăţ ă declarând-o moschee. Fiecare ungher al marii catedrale, cu excep ia uşilor imense de lemn şi metal, era acoperit cu mii deţ pl cu e albastre de safir sau galbene, din aur, înf işândă ţ ăţ mozaicuri cu Fecioara Paradisului sau Cristos Pantocrator. Un dom uriaş se ridica deasupra capului, aparent nesprijinit de nimic, ca mâna f cut c uş a lui Dumnezeu. Se spunea c atunciă ă ă ă când Justinian îşi v zuse ctitoria pentru prima dat , în urm cuă ă ă aproape o mie de ani ar fi exclamat: „Glorie Dumnezeului care este pe m sura unei asemenea opere. Oh, Solomon! Te-amă întrecut!”

Era la asfin it, ceasul aprinderii l mpilor, dar pâlpâitul unorţ ă l mpi nu putea împr ştia penumbra din marea moschee. Jos deă ă tot, cititorul era luminat de o raz filtrat prin geamul colorat dină ă cupol . Ultima lumin a zilei. Acesta st tea în strana pentruă ă ă rug ciuni, cu o sabie într-o mân şi un Coran în cealalt , iară ă ă vocea lui r suna între ziduri şi sub cupola larg , albastr .ă ă ă

Hürrem era ascuns dup un grilaj acoperit cu dantel ,ă ă ă

296

- COLIN FALCONER -

îngenuncheat pe ă seccad, covoraşul de rug ciune, roşu caă rubinul, din m tase. Mai jos de ea, mii de turbane se închinau laă unison, şoaptele rugilor adunându-se în col uri sub forma unuiţ tunet îndep rtat. Acest ritual, chiar dac nu însemna nimică ă pentru ea, o impresiona întotdeauna prin puterea pe care o degaja. Cât energie! Aici era izvorul puterii Imperiului Otoman. ă

Poate c e o arm de catifea pe care am ignorat-o până ă ă acuma, îşi spuse ea.

Baritonul monoton al muftiului şi repeti ia mişc rilor mul imii îiţ ă ţ f ceau mintea s se concentreze perfect. Realizase multe, gândiă ă ea, dar înc nu se ocupase de aceast învolburare misterioas .ă ă ă Era înc la cheremul capriciilor lui Suleiman. Nu avea nici oă putere asupra propriei sor i. Şi nici a sor ii fiilor ei.ţ ţ

Se p rea c Suleiman era hot rât s construiasc un nou palată ă ă ă ă pentru Harem, pe ruinele celui vechi. Şi totuşi, acum c Eskiă Sarai era cenuş , era şi cel mai bun moment pentru a-l convingeă s renun e la Harem. Dac ajungea împ r teasa lui era înă ţ ă ă ă siguran fa de alt Julia.ţă ţă ă

De câte ori se gândea la aceast nedreptate, furia dinl untru iă ă se aprindea iar şi. Era insuportabil. Sclave ce veniser în Haremă ă o dat cu ea erau de mult m ritate cu un paş sau vreun ofi eră ă ă ţ de spahii, iar acum aveau propriet ile lor şi un statut de so ii. Eaăţ ţ îns , favorita St pânului Vie ii, r mânea mai departe o sclav .ă ă ţ ă ă Deşi ea era tovar şa de via şi de pat a lui Suleiman fiul alteiă ţă femei urma s moşteneasc tronul la moartea sultanului.ă ă

Atinse covorul cu fruntea, rugându-se, sim ind întunericul ceţ se aduna în marea moschee, în ciuda sutelor de lumân ri ceă lic reau pe lâng pere i. Asemenea lor, r spunsul începu s seă ă ţ ă ă lumineze în mintea ei încet dar cu claritate.

Da, exista o modalitate de a-l convinge pe Suleiman s o facă ă împ r teasa lui. Era acolo, în Islam. Va folosi voin a Domnuluiă ă ţ spre a-l face s se încline în fa a voin ei ei.ă ţ ţ

Manisa

Gr dinile Haremului lui Mustafa erau pline de sute de lalele.ă Gülbehar st tea singur într-un chioşc de la baza zidului cet ii,ă ă ăţ privind florile şi ascultând zumzetul albinelor. Nu-şi auzi fiul

297

- HAREM -

apropiindu-se.— Bun , mam .ă ă— Mustafa!— Eşti bine?Ea zâmbi cu surprindere şi pl cere şi îi întinse mâna.ăEl o ridic pân la buzele sale, apoi se aşez al turi.ă ă ă ă— Sunt bine acum, c te-ai întors! r spunse ea. Apoi îi luă ă ă

mâinile într-ale sale şi le inu strâns. Mi-a fost dor de tine! Cum aţ fost la Istanbul?

— E plin de bârfe, ca de obicei. To i, de la cel mai am râtţ ă negustor şi pân la buc tarul sultanului, se cred comandan i şiă ă ţ preg tesc viitoarea campanie împotriva Imperiului Roman.ă

— Sunt sigur c - i vor l sa şi ie o parte, s-o cucereşti cândă ă ţ ă ţ vei fi sultan.

El rânji.— Dac Allah se va îndura. ăGülbehar îi c ut privirea.ă ă— L-ai v zut pe tat l t u?ă ă ă— L-am v zut.ă— A întrebat de mine?— Î i trimite ur rile lui de s n tate veşnic .ţ ă ă ă ăZâmbetul ei se evapor .ă— M tot gândesc c într-o zi m va chema înapoi. Dar ce să ă ă ă

fac cu o biat femeie b trân ? Tot mai tr ieşte cu vr jitoarea?ă ă ă ă ă ă— Mam … nu este o vr jitoare. E doar o femeie.ă ă— Îl iubeşti prea mult, Mustafa. Nu e chiar atât de sfânt cum îl

crezi tu.Mustafa o strânse de mân .ă—Nu uit ce i-a f cut ie. Dar e tat l meu şi sultanul meu. Sţ ă ţ ă ă

nu-mi ceri s vorbesc r u despre el.ă ăGülbehar se strâmb . Am r ciunea te-a urâ it, gândi Mustafa,ă ă ă ţ

cu triste e. i-a tras în jos col urile gurii şi i-a pus prea mult albţ Ţ ţ ţ în p r. ă

Gülbehar p ru s ghiceasc ce era în mintea lui şi îşi întoarseă ă ă fa a într-o parte. Îşi promisese c , atunci când fiul ei se vaţ ă întoarce, va fi vesel şi atent cu el şi nu va vorbi de Suleiman.ă ă Dar imediat ce-l v zuse sim ise nevoia s ştie. C ci nu mai aflaseă ţ ă ă nimic de la plecarea lui. Suleiman, Suleiman… St pânul meu,ă

298

- COLIN FALCONER -

Via a mea …ţÎşi for un surâs.ţă— Şi ce alte veşti de prin oraş?— Au fost mari nenorociri cât am stat acolo. Eski Sarai a luat

foc. Întreg vechiul palat s-a t cut scrum, ca şi majoritateaă cartierului din jur…

— Hürrem?— N-a p it nimic. Acum doarme în Palat…ăţ— În Palat!— Ce altceva putea face Suleiman?— Deci doarme într-adev r la Palat!ăMustafa ridic din umeri, amuzat de înfl c rarea mamei sale.ă ă ă— Sinan va construi un alt Harem pe locul celui vechi.— Niciodat . Dac acum ea este în Palat…ă ă— … Mam !ă— Unelteşte, îşi întinde plasa. Ai grij , Mustafa, ai grij .ă ă— Eu sunt prin ul moştenitor, n-are cum schimba asta. Oţ

supraevaluezi. Îi s rut mâna înc o dat . El o iubeşte mai multă ă ă ă decât pe tine. Aş vrea s nu fie aşa. Dar asta e realitatea.ă Încearc s ui i.ă ă ţ

S uit!ăEl vorbi apoi de familie, întrebând mai întâi de fiii s i, apoi îşiă

exprim speran a c nu fuseser probleme cu cadânele sale.ă ţ ă ă Gülbehar conducea Haremul, aşa cum f cea pe vremuri bunicaă lui, Sultana Hafise. Ştia tot ce se întâmpla, îi r sf a fiii şi abia îiă ăţ suporta cadânele.

Gülbehar avu grij s nu mai pomeneasc de Suleiman, dară ă ă mintea ei n-o mai asculta, iar pl cerea de a-şi revedea fiul eraă umbrit de vechi fantome şi de temeri noi. Când el plec ,ă ă Gülbehar îşi încleşt pumnii în poal . Mustafa nu vedeaă ă primejdia, n-o vedea deloc. De ce ar fi v zut-o? Pân la urm nuă ă ă era decât un b rbat.ă

Topkapi Sarai

În Imperiul Islamic al Osmanlâilor existau dou coduri de legi.ă Exista Kanun — legile formulate de însuşi sultanul — şi Sheri’at, legile sacre şi neatinse ale Islamului. Dac sultanul domneaă

299

- HAREM -

singur şi atotputernic peste supuşii s i, el însuşi era supus sfinteiă legi musulmane, care era cuvântul scris al Domnului.

Sheri’at-ul era interpretat de ulema, consiliul judec toriloră religioşi, singurii îndrept i i s emit ăţ ţ ă ă fetvos — p reri — în oriceă problem de credin , conform jurispruden ei islamice. Totuşi,ă ţă ţ puterea lor era controlat prin aceea c nu puteau emite o fetvă ă ă decât invita i, şi nu puteau vorbi decât dac li se cerea p rerea. ţ ă ă

Fiecare guvernator, bei, sançak sau beilerbeg avea proprii s iă muftii care îl sf tuiau în probleme de legi religioase. Întâiulă judec tor, ă sheyhülislam-ul, era cel care îl asista spiritual pe însuşi sultanul; numai el putea declara un r zboi ca fiind sfânt,ă deci justificat. Ca ap r tor al Credin ei, datoria asumat aă ă ţ ă sultanului era de a respecta Sheri’at-ul, astfel încât în ultimă analiz sheyhülislam-ul era unul dintre cei mai puternici oameniă din Imperiul Otoman. Numele s u era Abu Sa’ad. ă

În aceast diminea , Abu Sa’ad aştepta un vizitator importantă ţă şi neprev zut şi era curios. St pâna Hürrem ar tase în ultimaă ă ă vreme un devotament pasionat şi încurajator pentru Islam şi cheltuise o parte important a averii personale pentruă construirea unui spital şi a unei moschei. Acum îi ceruse o audien şi sheyhülislamul se întreba de ce.ţă

Camera în care se afla era o înc pere simpl , cu vederea spreă ă gr dinile celei de a Doua Cur i. Era pu in mobil în jur, cum eraă ţ ţ ă ă şi potrivit unui om cu preocup ri ascetice. Erau câteva covoareă persane de m tase, puse unul peste altul pe podea, o m suă ă ţă joas din lemn de nuc şi dou sfeşnice înalte de argint. Oă ă candel încrustat cu sidef atârna din tavan. Înc perea eraă ă ă dominat de pupitrul din fildeş şi baga pe care se afla un Corană deschis, cu paginile pline de scrierea cu litere aurii şi albastre.

St pâna Hürrem fu precedat de Kislar Aghasi, cu doi paji peă ă lâng el, care îl ajutar s se închine. Apoi intr Hürrem, ascunsă ă ă ă ă privirii de mantia violet de m tase care-i înconjura întreg trupul.ă ă Sheyhülislamul b tu de dou ori din palme, semnal pentru pajiă ă c trebuiau s aduc şerbeturi pentru oaspe i, deşi ştia c doară ă ă ţ ă Abbas va servi. Hürrem va l sa cupa neatins , c ci gestul de aă ă ă bea i-ar fi expus mâna şi chipul privirii sheyhülislamului, ceea ce ar li fost de neiertat pentru amândoi.

— Sunt onorat de prezen a ta, Doamn , spuse Abu Sa’ad.ţ ă

300

- COLIN FALCONER -

Allah g seşte bucurie în zelul cu care ai renegat zeii p gâni aiă ă tinere ii pentru a îmbr işa singura şi adev rata credin .ţ ăţ ă ţă

— Mai am înc multe de înv at, r spunse Hürrem.ă ăţ ă— To i avem multe de înv at, spuse sheyhülislamul. Privi apoiţ ăţ

spre Abbas, c utând vreun indiciu referitor la scopul întâlnirii.ă Dar Kislar Aghasi privea împietrit pe fereastr , aparentă dezinteresat. Pajii le aduser şerbeturi reci, apoi se retraser .ă ă Abu Sa’ad aştept ca Hürrem s vorbeasc .ă ă ă

— Dup cum ştii, St pânul Vie ii a binevoit s -mi acordeă ă ţ ă înaltele sale favoruri.

— Într-adev r, r spunse Abu Sa’ad, plecându-şi capul ca oă ă recunoaştere a generozit ii sultanului şi a falsit ii favoritei sale.ăţ ăţ

— Am avut marea pl cere de a dona o parte din darurileă primite pentru slava şi gloria Islamului.

— Fundarea unei moschei este cea mai mare ofrand ce i-oă putem aduce Domnului.

— Într-adev r. Dar m tulbur o întrebare. Aceast dona ieă ă ă ă ţ este plin de pietate şi în privin a donatorului?ă ţ

Abu Sa’ad clipi. Deci de asta venise.— Este într-adev r o fapt pioas , spuse el precaut.ă ă ă— Şi este inut minte în Paradis, pentru salvarea sufletuluiţ ă

aceluia?Abu Sa’ad t cu un timp. R spunsul, desigur, era clar. Dar şi-lă ă

formul cu grij .ă ă— Fapta e r spl tit , Doamna mea, dar… S-ar putea s nu seă ă ă ă

r sfrâng asupra numelui t u în Paradis. Mai degrab va m riă ă ă ă ă sanctitatea sultanului t u, Allah s -l ie şi s -l d ruiasc .ă ă ţ ă ă ă

— Atunci faptele mele bune nu-mi vor fi de folos?— Dimpotriv . Vor fi spre gloria lui Allah şi a sultanului.ă— Dar nu va fi loc şi pentru mine în Paradis?Abu Sa’ad crezu c aude un mic suspin al femeii, dară

neputându-i vedea chipul, nu ştia dac şi cât de mult o afectaseă r spunsul lui.ă

T cu.ă— Î i mul umesc pentru c m-ai primit, zise Hürrem. ţ ţ ăAbbas se ridic în picioare, ajutat de paji. Apoi o ajut şi el peă ă

Hürrem s se ridice. La plecare, Hürrem se mişc încet, cu umeriiă ă c zu i. Abu Sa’ad aproape c o comp timi. Dar apoi se gândi c ,ă ţ ă ă ă

301

- HAREM -

la urma urmei, era doar o femeie şi deci nu resim ea durerileţ sufleteşti atât de puternic ca un b rbat.ă

70

Chioşcul Çinili fusese construit de însuşi Fatih. Se g sea pe oă pant abrupt de dincolo de Poarta Fântânii R coroase, cuă ă ă vederea spre apele Cornului şi spre palatele vene iene şiţ genoveze din Pera. Avea form de cruce greceasc şi eraă ă complet acoperit cu faian turceasc , ad post sclipitor dinţă ă ă ceramic verde şi turcoaz, cu versete din Coran încrustate peă ziduri în scriere arab , galben pe albastru intens.ă

Suleiman, St pânul Vie ii, St pân al Gâturilor Oamenilor, seă ţ ă odihnea pe pernele de m tase ale divanului, urm rind f ră ă ă ă interes cum Hürrem mângâia strunele viorii. Ce era oare cu ea? Se întreb el. Era bolnav ? Dorea ceva?ă ă

De dou s pt mâni era aşa, agitat . Cea Care Râde abia maiă ă ă ă zâmbea uneori. P rea doborât de o mare triste e, iar elă ă ţ devenea tot mai neliniştit.

— Hürrem, vino şi aşaz -te lâng mine.ă ăHürrem puse vioara deoparte şi travers înc perea, poposindă ă

supus lâng el, pe divan. Apoi îşi rezem capul de um rul lui.ă ă ă ă— Ce s-a întâmplat, rusoaic mic ?ă ă— Nimic, St pâne. Trece.ă— Data trecut ai spus c e din cauza lunii. Mai înainte ai zisă ă

c e doar o melancolie trec toare. Nici nu mai in minte când aiă ă ţ zâmbit ultima oar .ă

— St pâne, iart -m c te-am sup rat. Poate c ar trebui să ă ă ă ă ă ă m trimi i de aici.ă ţ

— Poate c-ar trebui, mârâi Suleiman.S ri în picioare. Gestul brusc îi sperie pe cei doi str jeri de laă ă

uş . Hürrem îşi aduse genunchii la piept. Atunci el îşi puseă mâinile pe şolduri şi se aplec spre ea.ă

— Trebuie s -mi spui ce nu merge.ă— St pâne, nu pot.ă— Nu po i? Eu sunt sultanul t u, St pânul t u. Ai uitat?ţ ă ă ă— Cum aş putea uita? Te iubesc mai mult decât iubesc via a.ţ

302

- COLIN FALCONER -

— Atunci spune-mi de ce eşti atât de sup rat . Nu mai suportă ă st rile astea nefericite nici o clip mai mult.ă ă

Hürrem îşi acoperi fa a cu mâinile.ţ— Oh, St pâne…ă— Înceteaz cu smiorc itul şi spune-mi!ă ăSuleiman îi smuci mâinile, dar vederea chipului ei bo it şiţ

nefericit îl înmuie. Se aşez lâng ea şi îşi puse bra ele ei în jurulă ă ţ gâtului.

— Spune-mi! Te rog!— St pâne, m tem pentru sufletul meu.ă ăAceast confesiune abrupt îl d du peste cap! Aproape că ă ă ă

râse, uşurat.— To i ne temem pentru sufletele noastre!ţ— Dar tu î i po i g si iertarea în fapte bune, St pâne.ţ ţ ă ă— Nu în eleg.ţ— Dac tu te temi pentru sufletul t u, St pâne, de ce nu po iă ă ă ţ

crede c şi eu m tem pentru al meu?ă ăSuleiman privi în ochii ei şi în elese c era cât se poate deţ ă

serioas . Niciodat nu se gândise la asta, şi îl mira faptul c ei îiă ă ă putea trece aşa ceva prin minte. În definitiv, era femeie, iar femeile — asta îl înv ase sheyhülislamul ü nu aveau suflete caăţ b rba ii. Erau mai degrab pe aceeaşi treapt cu câinii şi pisicile.ă ţ ă ă În plus, deşi Hürrem acceptase Islamul, nevoit fiind, el nu-şiă f cuse niciodat iluzii c îl acceptase cu cât de cât sinceritate.ă ă ă ă

— De ce i-e team , rusoaic mic ?ţ ă ă ă— St pâne, am cerut l murire la sheyhülislam. Şi el mi-a spusă ă

c , în ciuda numeroaselor mele dona ii pentru moschei şi spitale,ă ţ nu cresc deloc în ochii lui Allah. Şi c voi fi uitat chiar şi în ceă ă priveşte Paradisul.

Lacrimi de sup rare ap rur în ochii ei.ă ă ă

— Nu- i bate joc de mine, St pâne! Sunt prizonier nu numaiţ ă ă în aceast lume, dar şi în urm toarea! Tr iesc temându-mă ă ă ă pentru sufletul meu! Ce s m fac?ă ă

Intensitatea glasului ei îl cl tin . Vorbea serios, îşi zise el.ă ă— N-am ştiut c te preocup atât de profund aceste lucruri.ă ă— E atât de nedrept! Alte femei din Harem s-au m ritat cuă

paşale şi guvernatori şi au acum propriet ile lor pentru a faceăţ

303

- HAREM -

dona ii şi a creşte în ochii Domnului. Dar eu iubita celui maiţ sl vit om de pe p mânt şi Ap r tor al Islamului, voi fi mai prejosă ă ă ă de ele în Paradis!

Suleiman îi aranj tandru o şuvi de p r care îi c dea pe fa .ă ţă ă ă ţă— Ce i-a spus de fapt Abu Sa’ad?ţ— Mi-a spus c nici o sclav nu poate înainta c tre Paradis; că ă ă ă

atâta timp cât r mân doar o sclav , nu sunt decât praf peă ă drumurile raiului. Îl privi fix, iar pumnii i se încleştar în poal .ă ă Vreau atât de mult s am un suflet, St pâne! Vreau s fiuă ă ă mântuit !ă

— Rusoaic mic , murmur el. Niciodat nu-l copleşise aşa ună ă ă ă val de afec iune pentru ea. Avea dreptate, desigur. În fa a luiţ ţ Allah, ce altceva putea face?

— Atunci, te voi elibera, spuse el. De azi înainte nu mai eşti o roab . Iar Allah şi profe ii s i se vor bucura pentru înc un sufletă ţ ă ă care şi-a g sit c rarea.ă ă

A doua zi Abu Sa’ad îi acord înc o audien a St pâneiă ă ţ ă Hürrem, pentru a o sf tui în problemele spiritului. Ceea ce îi ceruă ea îl buim ci. Dar, pân la urm , îi d du fetva sa şi o d duă ă ă ă ă cinstit, c ci era obligat s o fac , conform legilor Islamului şiă ă ă înv turilor din Coran.ăţă

71

Iatacurile personale şi Sala de Audien e a Sultanului erauţ desp r ite de cele ale Haremului de o singur uş . Aceastaă ţ ă ă d dea din dormitorul imperial într-un culoar şi apoi în labirintulă de cur i şi dormitoare care înainte apar inuser pajilor şiţ ţ ă eunucilor din suita sultanului.

Culoarul era cunoscut în Palat sub numele de Calea Aurit , şiă de-a lungul lui se gr bea acum Abbas c tre apartamentele mariiă ă cadâne, Hürrem. Mersul s u curios, leg nat, îi d dea un aeră ă ă comic, iar mânecile şi poala mantiei se târau pe lespezi în urma sa; avea obrajii stacojii de efortul pe care îl f cea ca s -şi mişteă ă trupul obez atât de repede. F cu o pauz înaintea sc rilor ceă ă ă duceau la iatacul cadânei, preg tindu-se pentru ultimul efort.ă

304

- COLIN FALCONER -

Când Hürrem îl primi în sfârşit, Abbas trebui s se maiă odihneasc o vreme ca s -şi reg seasc respira ia, tamponându-ă ă ă ă ţşi sudoarea de pe frunte cu o batist de m tase.ă ă

— Ei? zise Hürrem, urm rindu-l cu o ner bdare abia re inut .ă ă ţ ă— St pânul Vie ii reclam prezen a ta în dormitorul s u,ă ţ ă ţ ă

r spunse Abbas.ă— Nu pot s m duc, spuse Hürrem — şi o spuse atât deă ă

natural, încât trecur câteva secunde pân când importan aă ă ţ vorbelor ei îi deveni explicit lui Abbas.ă

— St pân ?ă ă— Spune-i St pânului Vie ii c nu m pot duce la el, r spunseă ţ ă ă ă

Hürrem şi Abbas se uit la ea, fiind acum sigur c atâta putere îiă ă zdruncinase mintea.

De asta se temuse, pentru c acum soarta lui era inseparabilă ă de a ei. Gemu puternic.

Obr znic tur mic şi proast .ă ă ă ă ăSuleiman st tea întins de-a curmezişul divanului, aparent bineă

dispus. Doar str lucirea ochilor şi linia crud a buzelor îi tr dauă ă ă mânia.

— M refuz ? mârâi el.ă ăAbbas îşi dori s fie oriunde în clipa aceea, numai acolo nu.ă

Abia mai putea respira. Îşi sim ea şira spin rii ud de transpira ieţ ă ă ţ şi era conştient c genunchii îi tremurau. Pânza de m tase aă ă mantiei flutura în jurul picioarelor lui, de parc ar fi fost în b taiaă ă vântului. Gura îi era atât de uscat , încât trebui s fac un efortă ă ă spre a putea vorbi.

— St pâne, a spus c via a ei e în mâinile tale, dar acum n-ară ă ţ putea veni f r a înc lca grav legile sacre ale lui Allah.ă ă ă

Da, aşa a spus, gândi Abbas. Şi a spus-o cu un rânjet pe care n-aş îndr zni s -l reproduc aici.ă ă

— Îndr zneşte s -mi dea mie lec ii despre Sheri’at?ă ă ţ— Eu doar i-am repetat în fa a ta vorbele, St pâne.ţ ăSuleiman st tu nemişcat minute întregi; aşa c atunci cândă ă

s ri în picioare, Abbas fu luat pe nepreg tite şi se d duă ă ă involuntar un pas înapoi. Suleiman se repezi c tre pat şi sfâşie înă dou cuvertura de m tase, în culmea furiei.ă ă

— Nu poate îndr zni s m sfideze astfel!ă ă ă— A spus c nu vrea s te supere, zise Abbas, ştiind c îşiă ă ă

305

- HAREM -

ap ra astfel şi propria via . Spune c a auzit bine vorbeleă ţă ă sheyhülislamului. Acesta i-a spus c acum, liber fiind, nu poateă ă s - i mai pun la picioare tot ceea ce, ca roab , î i putea da f ră ţ ă ă ţ ă ă a sup ra pe Allah.ă

— Abu Sa’ad i-a spus ei asta? — Da, St pâne, replic Abbas, cu satisfac ie ascuns .ă ă ţ ăLas’ s simt şi prostul la b trân, pompos şi îngâmfat flac raă ă ă ă ă

spaimei arzându-l, m car aşa, de prob . Dac Suleiman putea fiă ă ă convins s mearg la el şi s -i cear fetva, erau în siguran .ă ă ă ă ţă Boşorogul nu va îndr zni s sfideze Sheri’at-ul.ă ă

Suleiman îşi scoase iataganul din teaca de piele. Rubinele de pe mâner sclipir ca nişte c rbuni aprinşi în penumbra od ii.ă ă ă Suleiman privi lama, apoi se uit la Abbas, cu chipul r v şit deă ă ă furie.

Doamne, ajut -m în nenorocirea mea, ă ă murmur Abbas. Vreaă s m ucid ! Sim i c îşi pierde controlul asupra vezicii. În ultimaă ă ă ţ ă vreme se pomenise sc pându-se pe el ca o femeie b trân . Eraă ă ă tot urmarea castr rii, ştia şi a distrugerii uretrei cu ani în urm .ă ă Era umilirea final dintr-o via garnisit din belşug cu umilin e.ă ţă ă ţ Acum trebuia s poarte un scutec de bumbac, ca sugarii. ă

Suleiman ridic sabia şi o arunc pe saltea.ă ă— Abu Sa’ad, spuse.— Aceasta a fost fetva pe care a rostit-o, r spunse Abbas.ă— Trebuie s -l consult m, atunci, din moment ce cunoaşteă ă

voin a Domnului mai bine ca mine.ţSuleiman ieşi în fug . Abbas murmur o rug ciune c treă ă ă ă

Profet, mul umindu-i pentru interven ie şi îl urm .ţ ţ ă

Orice alt om ar fi fost îngrozit dac ar fi fost sculat din pat caă s -l înfrunte pe St pânul Vie ii, Regele Regilor, St pânul Gâturiloră ă ţ ă Oamenilor, s se uite în ochii lui mândri şi s -i înfrunte furia. Dară ă sheyhülislamul nu se temea decât de Allah şi cunoştea, cu convingere nestr mutat , inima şi mintea Nem rginitului.ă ă ă Execut salutul cuvenit lui Suleiman ca sultan, apoi îl privi calmă în ochi, f r nici o team .ă ă ă

Erau doar trei persoane în sala uriaş : Suleiman, Abbas şi Abuă Sa’ad. Str jerii care îl aduseser pe sheyhülislam ca s r spundă ă ă ă ă sultanului aşteptau acum dincolo de uş , cu s biile trase.ă ă

306

- COLIN FALCONER -

Suleiman coborî de pe tron, cu gura strâns într-o expresie deă mânie amar .ă

— Am nevoie de o fetva, spuse el.Abu Sa’ad înclin capul şi nu spuse nimic.ă— Este în leg tur cu Hürrem, favorita mea. Ştii c amă ă ă

eliberat-o din Kullar, din familia mea de robi? Acum e o femeie liber .ă

— Aşa cum spui, r spunse Abu Sa’ad.ă— Ca femeie liber , mai poate dormi cu mine f r s supereă ă ă ă

pe Allah?Abu Sa’ad se preg tise pentru aceast întrebare înc din ziuaă ă ă

când Hürrem îl c utase pentru prima dat . R spunsul, oricum,ă ă ă era de neclintit, chiar şi pentru St pânul Vie ii.ă ţ

— Chiar dac te-ai culcat cu ea într-o mie de nop i pe când eraă ţ roab , acum când e liber ar fi un p cat în fa a lui Allah. Şi-ară ă ă ţ pune sufletul în mare primejdie.

— Cum se poate rezolva aceast problem ?ă ă— Poate dormi cu tine, f r a-şi primejdui sufletul, dac esteă ă ă

so ia ta.ţSuleiman îşi încleşt bra ele de rezem torile tronului, dar nuă ţ ă

spuse nimic. Ar ta, gândi Abbas, de parc tocmai sim ise cevaă ă ţ nepl cut în gur şi st tea pe gânduri. Dac s scuipe sau nu.ă ă ă ă ă

Ce va fi acum? Se întreb Abbas. Dac Hürrem refuza s vină ă ă ă în patul lui, iar Suleiman nu putea s-o ia în c s torie, se pare că ă ă nu exista ieşire. Hürrem va fi surghiunit . Ce se va întâmplaă atunci cu el?

— Pleca i. Amândoi, zise Suleiman.ţ

Suleiman r mase singur în sala cea mare, dup plecarea lor.ă ă Cupola boltit de deasupra capului, opulen a pl cilor de faiană ţ ă ţă de pe pere i, purpuriul şi albastrul covoarelor de pe podea,ţ susurul havuzurilor de marmur şi str lucirea mat a peruzeleloră ă ă încrustate în sfeşnice, ca şi pustietatea splendidei şi imensei înc peri, toate unelteau împotriva lui.ă

Regele regilor sim ea disperarea, la fel de ascu it ca cel maiţ ţ umil servitor din Palatul s u. Totul se reducea la o alegereă simpl . Te c s toreşti cu ea, sau renun i la ea. Alt r spuns nuă ă ă ţ ă exist . În tot Imperiul nu se afla nimeni care s -l ajute. Nici chiară ă

307

- HAREM -

Hürrem…St tu pr buşit pe tron pân noaptea târziu, privind cumă ă ă

umbrele se retr geau de-a lungul zidurilor c tre col ul îndep rtată ă ţ ă al înc perii. R mase acolo pân când zorii colorar ferestrele, iară ă ă ă lumina l ptoas c zu filtrat din tavanul înalt. Şi înc nu seă ă ă ă ă mişc .ă

Tradi ie, datorie şi team îl înso iser de-a lungul veghei saleţ ă ţ ă nocturne, dar niciodat în via a sa nu se sim ise atât de completă ţ ţ de singur.

72

Cea de-a Patra Curte de la Topkapi Sarai era într-adev r oă p dure miniatural de pini b trâni şi chiparoşi r suci i,ă ă ă ă ţ escaladând pantele Promontoriului Seraglio, înconjurat deă zidurile dinspre mare ale oraşului. Într-o parte d dea spreă terenurile pentru çerit şi spre mân stirile bizantine ce seă n ruiau, folosite ca grajduri; în cealalt , c tre fâşia de apă ă ă ă albastr , str lucitoare, numit de turci Cornul de Aur. Aici veneaă ă ă sultanul când c uta izolare, pentru rug ciune şi medita ie.ă ă ţ

Sultanul mergea cu capul În jos, neavând ochi pentru nimeni, tulburat de confuzia din mintea sa.

C s toreşte-te cu ea sau renun la ea. ă ă ţăC s toreşte-te cu ea sau renun la ea.ă ă ţăCum ar fi putut renun a la ea? Pân şi acum parc era cu el,ţ ă ă

mergând al turi, cu p rul roşu-auriu fluturând în vânt; o puteaă ă asculta cum râde şi parc -i auzea sfatul simplu şi direct: „Tu eştiă Kanuni, legiuitorul. Tu nu eşti îngr dit de istorie, ci doar deă restric iile pe care i le hot r şti singur. Eşti supus doar fa deţ ţ ă ă ţă Sheri’at. St pâne, nu mai fi aşa de încruntat! E chiar aşa deă îngrozitor ca s faci şi în fa a legii ce ai f cut deja în fa a inimiiă ţ ă ţ tale?”

— Şi totuşi, nu-i aşa de simplu, spuse el tare, parcă r spunzându-i. Nu pot înc lca atât de uşor tradi ia. Tradi ia neă ă ţ ţ leag de str moşii noştri şi de moştenirea lor. Înc de laă ă ă Tamerlan…

„Chiar te temi c aş putea avea aşa o soart ?” auzi el râsul luiă ă

308

- COLIN FALCONER -

Hürrem. „Va ajunge vreodat vreun duşman de-al t u s vadă ă ă ă m car zidurile Istanbulului? Cine e acolo care te poate învinge înă b t lie?”ă ă

Suleiman escalad c rarea abrupt ce ducea pân în punctulă ă ă ă cel mai înalt al cur ii. De aici, putea privi spre sud, prin cerulţ violet, c tre insulele de pe Marmara; mai încolo era Mediterana,ă apoi coloniile sale din Egipt, Barbaria şi Algeria; dincolo de Bosforul albit de spuma n scut de vânt erau chiparoşii de laă ă Camlica, iar mai departe, Asia şi drumurile caravanelor ce duceau spre est, spre Siria, Azerbaidjan şi Armenia. Toate erau ale sale. Marginea dinspre nord a portului era punctat deă catargele galerelor lui Dragut, amiralul s u, care cuceriseă Mediterana, transformând-o într-un lac turcesc; dincolo de el erau depozitele şi palatele vene ienilor, genovezilor şi grecilor;ţ toate aceste republici îi pl teau tribut. Dincolo de Galata Kulesiă erau Rumelia, Bosnia, Valahia, Transilvania; toate — domenii ale casei Osmanlâilor.

„Priveşte”, o auzi pe Hürrem, „ce rege p gân vezi, care ară putea s te înving şi s m fac s aştept la masa lui? Imperiulă ă ă ă ă ă t u se întinde în Europa, Asia şi Africa. Nici m car mareleă ă împ rat Carol nu îndr zneşte s te înfrunte în lupt . De cine i-eă ă ă ă ţ fric ? De Frederick? De şahul Tamasp?”ă

— Fire de praf pe picioarele mele, rosti Suleiman. „Atunci de ce te temi, St pâne? Care rege te poate face să ă

tremuri într-atât încât s renun i la mine… la cea care te iubeşteă ţ atât de mult?”

Ochii ei verzi, plini de lacrimi. Imaginea lor era atât de clar ,ă încât Suleiman se întinse ca s-o mângâie. Dar nu era nimeni. Doar vântul şi durerea din sufletul s u. Dac renun la ea, aşaă ă ţă va fi mereu. Va fi singur din nou, doar cu povara Imperiului şi cu datoria grea fa a de Allah. Ea era totul pentru el, acum;ţ conştiin a lui, consolarea lui, sfetnicul şi prietenul lui. Ea eraţ vizirul pe care nu-l putuse avea niciodat , pentru c un vizir peă ă care l-ar fi iubit prea mult ar fi ajuns s -l tr deze, cum o t cuseă ă ă Ibrahim. Era, de asemenea, Haremul s u, o mie de femei într-ăuna singur ; o femeie care îi putea alina spiritul, nu numaiă trupul.

— Nu pot renun a la ea, zise el, şi hot rârea era luat .ţ ă ă

309

- HAREM -

Va face inimaginabilul, pentru c singura alternativ era deă ă nesuportat.

Când Abbas fu chemat din nou în fa a celei de-a doua cadâne,ţ se gândi la orice posibilitate, numai la cea care-l aştepta nu.

Hürrem observ el uşurat, era într-o dispozi ie foarte bun înă ţ ă aceast diminea . Nu pierdu timpul cu obişnuitele ei glume.ă ţă

— Cum i-ar pl cea dac ai sc pa de fetele tale, Abbas? îIţ ă ă ă întreb ea.ă

— St pân ?ă ă— Sultanul nu mai are nevoie de Harem. Fetele se vor m ritaă

cu spahii şi dreg tori. Vei începe preg tirile imediat.ă ăAbbas d du din cap, încercând s -şi ascund uluirea. Ună ă ă

sultan f r Harem? Cum o fi reuşit-o şi pe asta? ă ă— Îl felicit pentru judecata sa.— Felicit -m pe mine, râse Hürrem.ă ă— Voi proceda de îndat la cele ce porunceşti, St pân .ă ă ă— Nu vrei s ştii de ce, Abbas?ă— Nu e rostul meu s judec hot rârile St pânului Vie ii, ziseă ă ă ţ

Abbas, reuşind s -şi ascund mul umirea din voce.ă ă ţDar Hürrem o sim i totuşi şi râse, încântat .ţ ă— Abbas, eşti într-adev r o comoar . Î i voi spune totuşi, dină ă ţ

moment ce oricum vei afla în curând. St pânul Vie ii nu mai areă ţ nevoie de Harem pentru c în curând va avea o împ r teas !ă ă ă ă

Abbas clipi din ochi.— O împ r teas ?ă ă ă— Ai în fa a ta pe viitoarea so ie a sultanului Suleiman, Abbas.ţ ţ

Râse din nou. Nu eşti copleşit de splendoarea unei asemenea imagini?

— Aşa cum spui, St pân , aprob Abbas.ă ă ăImposibil, gândi îns , în secret. Imposibil! Suleiman nu vaă

merge pân la cap t!ă ă

Cu prilejul c s toriei lui Suleiman cu Hürrem, Favorita Careă ă Râde — cum era cunoscut la curte — Istanbulul fu martorulă celei mai mari s rb tori pe care o tr ise vreodat . Pâine şiă ă ă ă m sline fur împ r ite s racilor. Brânz , fructe şi jeleu din petaleă ă ă ţ ă ă de trandafir fur d ruite celor din clasa de mijloc. Str zileă ă ă principale fur împodobite cu flori şi steaguri — flamurile stacojiiă

310

- COLIN FALCONER -

ale Imperiului Otoman şi cele verzi ale Istanbulului.Se organiz o procesiune public a darurilor de nunt . Sute deă ă ă

c mile înc rcate cu covoare, mobil , vaze de aur şi argint şi încă ă ă ă o sut şaizeci de eunuci gata s intre în serviciul St pâneiă ă ă Hürrem. Atle i, arcaşi, jongleuri şi acroba i evoluau pe hipodromţ ţ zi şi noapte; animale s lbatice se puteau vedea de-a lungulă zidului de la At Meydani — lei, pantere şi leoparzi, elefan i lovindţ mingi cu picioarele lor butuc noase, girafe cu gâtui imposibil deă lung — toate smulgând murmure de admira ie din parteaţ mul imii.ţ

În alt procesiune, o franzel uriaşa, de m rimea unei camere,ă ă ă era tras pe str zi, pe o platform , de zece boi, în timp ceă ă ă brutarii oraşului aruncau mul imii pâinişoare unse cu susan şiţ chimen. Mii de oameni se adunau pe margini urcându-se în copaci pentru a-l z ri o clip pe sultan sau pentru a primi în dară ă m t suri sau fructe aruncate de sclavii acestuia.ă ă

În acest timp, în Palat, Hürrem deveni împ r teas în urmaă ă ă unei ceremonii simple la care participar doar ea, Suleiman şiă Abu Sa’ad. Suleiman îi întinse mâna înm nuşat şi şopti:ă ă

— Aceast femeie Hürrem o fac so ia mea. Toate care sunt aleă ţ ei vor constitui de acum proprietatea sa.

Un singur om arunca o umbr asupra ceremoniei. Şi lucrul oă preocupase pe Hürrem tot timpul ceremoniei, aşa cum o preocupase de altfel în ultimii şaptesprezece ani.

Mustafa.La dou zeci şi şase de ani îşi aştepta clipa, la Manisa. Populară

printre paşale şi ieniceri, el era alesul, urm torul sultan. Da, euă sunt împ r teasa, gândi Hürrem. Acum sunt în siguran fa a deă ă ţă ţ alte femei. Acum nu trebuie s m mai tem decât de un b rbat.ă ă ă Şi voi îndep rta şi acest pericol, cândva.ă

Pe Hipodrom se în l ase o platform de pe care Suleimană ţ ă urm rea s rb toarea din tronul s u de lapislazuli, avându-iă ă ă ă al turi pe fiii s i. În spatele lui, înv luit complet în mantia deă ă ă ă m tase violet , Hürrem privea şi ea, prin v lul de dantel lucrată ă ă ă cu fir de aur.

Selim se foia, aşa cum st tea cu picioarele încrucişate peă covorul gros de la picioarele tat lui s u. Îi era foame. La Palat seă ă

311

- HAREM -

preg tise un mare festin: carne de vânat, potârnichi, salat deă ă fructe la ghea a, şerbeturi cu suc de l mâie şi înghe at cuţ ă ţ ă arome de miere, ambr şi mosc. Stomacul îi chior ia.ă ă

Sub ei, în aren , o leoaic tocmai sfâşia burta unui mistre cuă ă ţ mişc ri iu i ale labelor din fa , în timp ce partenerul ei c sca şiă ţ ţă ă privea în jur, plictisit. Selim rânjea, admirând priveliştea, încântat de spasmele şi ipetele mistre ului. Acum, victima era pe spate,ţ ţ zb tându-se în praful umezit şi roz. Leoaica îi d dea ocol, atentă ă ă la col ii încovoia i şi ghearele ei lovir din nou, smulgând o parteţ ţ ă din m runtaiele animalului. Ceva îl f cu pe Selim s se întoarc .ă ă ă ă Undeva în spatele tronului lui Suleiman v zu o pereche de ochiă verzi care-l urm reau, ca dou smaralde mici şi str lucitoare.ă ă ă Mama, îşi spuse el.

Se întoarse repede la loc, dar continu s -i simt privirea.ă ă ă Cum reuşise oare toate astea? Se întreb el din nou. Cum de-lă f cuse pe Suleiman s se însoare cu ea? O mam atât deă ă ă puternic putea fi un lucru bun, dar şi o nenorocire. Dac era înă ă stare s -l încline pe sultan dup voin a ei, atunci era în stare deă ă ţ orice.

Şi ce-o fi vrând de la mine? se întreb el. Ce planuri are cuă mine?

Leoaica îşi terminase joaca cu mistre ul. Acesta tremura întinsţ pe o parte, viu înc atunci când leoaica îşi aplec botul ca să ă ă sfâşie prima halc de carne. De obicei, asemenea privelişti îiă stârneau apetitul. Dar acum Selim descoperi c nu-i mai eraă foame deloc.

Se sili s se mai uite o dat , dar ochii îi erau duşi.ă ă

PARTEA A ŞAPTEA

RAIUL PE P MÂNTĂ

73

Pera

312

- COLIN FALCONER -

Julia urm rea tr sura neagr ce huruia în curtea pavat . Seă ă ă ă opri şi un eunuc negru s ri de pe capr şi linişti caii, în timp ceă ă un altul deschise uşa. Ferestrele erau mascate cu tafta neagr ,ă aşa c nu putu vedea cine era vizitatorul. Julia era doar vagă interesat . Ludovici primea des vizitatori, de obicei, negu toriă ţă din Comunita Magnifica. V zu pe cineva ieşind din tr sur , cuă ă ă chipul acoperit de gluga mantiei. Julia se încrunt . Nici m car ună ă deget nu era descoperit, dar dup mersul gr bit cu paşi miciă ă ghici c era o femeie.ă

Peste câteva clipe Hyacinth o b tea încet pe um r ca s-oă ă anun e c avea o vizit . Julia îşi pierdu r suflarea când gluga seţ ă ă ă d du la o parte şi vizitatoarea îi zâmbi.ă

— Sirhane!

Sirhane nu se schimbase aproape deloc. Poate c era un pică mai slab , iar în col urile gurii şi ale ochilor avea riduri sub iriă ţ ţ abia vizibile. Altminteri, ar ta de parc ultimii şase ani nici n-ar fiă ă fost. El era acolo în serai, în mân stirea diabolic pe care oă ă puteau vedea din balcon, peste ap , desenat pe cerul liliachiu.ă ă

Sirhane purta o hain din brocart de Bursa, deschis în fa şiă ă ţă cu trei nasturi din perle la nivelul taliei. Mânecile lungi atârnau pe lâng divan aproape pân la p mânt. C maşa ei era deă ă ă ă m tase bogat , alb ca neaua, tivit cu dantel , c zând liberă ă ă ă ă ă ă peste şalvarii de lân alb care-i acopereau picioarele pân laă ă ă glezne. Rubine lic reau la degetele mâinilor şi în p rul negru, deă ă nuan a c rbunelui. La gât şi la talie avea perle, iar la încheieturiţ ă l n işoare sub iri de aur.ă ţ ţ

Julia, în roba vene ian de un negru posomorât, se sim iţ ă ţ ştears şi lipsit de via . Se uit la pielea neted a bra eloră ă ţă ă ă ţ Sirhanei şi sim i cum în untrul ei vinov ia se amesteca discretţ ă ăţ cu dorin a.ţ

Julia se ag de bra ul ei ca o şcol ri .ăţă ţ ă ţă— Spune-mi, zise ea râzând, spune-mi totul!— Ai în fa o femeie m ritat , respectabil şi virtuoas ! spuseţă ă ă ă ă

Sirhane.— Cum ai ieşit din Harem?— Suleiman îşi elibereaz toate femeile…ă— Nu se poate!

313

- HAREM -

— Se spune c Hürrem i-a convins c nu mai are nevoie deă ă Harem! Kislar Aghasi mi-a aranjat c s toria cu un Ag ală ă ă Spahiilor Por ii. Numele lui este Abdül Sahine Paşa. E o namil deţ ă om, b rbos, şi cu m dularul gros cât mâna mea!ă ă

Julia îşi puse palma la gur .ă— Oh, Sirhane!Sirhane în l din umeri.ă ţă— M trateaz destul de bine. Cred c prefer b ie ii. Nu eă ă ă ă ă ţ

chiar aşa de r u. Poate c l-aş putea iubi. Dac n-ar fi b rbat.ă ă ă ă Întinse o mân , l sând-o pe um rul Juliei. Mi-a fost atât de dor deă ă ă tine. Poate c e o prostie, dar cât timp ai fost acolo, am fostă fericit în Harem.ă

— Şi eu, spuse Julia. Cum m-ai g sit? ăSirhane suspin şi se trase deoparte. Ochii i se umezir .ă ă— În diminea a când p r seam Haremul, Kislar Aghasi a venitţ ă ă

la mine şi mi-a spus c eşti în via , m ritat cu un negustoră ţă ă ă vene ian renegat, Ludovici.ţ

— Abbas!— Am crezut c ai murit, îi spuse Sirhane. Şase ani te-am jelit.ă

Înc nu-mi vine s cred!ă ăÎşi arunc bra ele pe lâng gâtul Juliei şi o s rut .ă ţ ă ă ăJulia se auzi şoptindu-i numele de nenum rate ori, apoi închiseă

ochii, sim i cum Sirhane îi scoate c maşa şi se abandon pl ceriiţ ă ă ă calde, moi, recunoscându-şi iubita.

Bietul Ludovici, gândi ea. Dac l-aş putea iubi astfel. ă

Soarele trecu dincolo de cele şapte dealuri şi vocile limpezi ale muezinilor se în l ar deasupra oraşului pr fuit, chemândă ţ ă ă credincioşii la slujb . Lumina curgea ca aurul topit peste apeleă Cornului, iar contururile platanilor şi chiparoşilor se dizolvau în umbrele de dincolo de zidurile Palatului. St teau pe terasa totă mai întunecat , vorbind în şoapt .ă ă

— Spune-mi ce s-a întâmplat, spuse Julia. Chiar e adev rat?ă Suleiman şi-a m ritat într-adev r întregul Harem?ă ă

— Nu mai este pic de miere în borcan, zise Sirhane. N-a r masă decât Hürrem şi suita ei. Cea Care Râde are acum o sut deă sclave. Vine şi pleac oricând doreşte, cu treizeci de eunuci după ă ea.

314

- COLIN FALCONER -

— Dac un şarpe supravie uieşte atâ ia ani printre vipere, eă ţ ţ firesc s creasc lung.ă ă

— Kislar Aghasi mi-a spus ca din pricina ei a poruncit sultanul s fii înecat .ă ă

Abbas, Abbas… gândi Julia, Nici acum nu putea suporta ideea a ce-i f cuser . Cum de mai putuse tr i dup aceea?ă ă ă ă

— Tr iesc, Sirhane. Nu mai conteaz acum.ă ăSirhane p ru dezam git . ă ă ă— Ar trebui s ur şti mai mult. O femeie trebuie s fieă ă ă

r zbun toare.ă ăJulia râse.— Faptele lui Hürrem nu m mai pot afecta acum. ăSirhane continu totuşi.ă— Ambasadorii str ini vin acum cu daruri şi pentru ea, caă

pentru sultan. Chiar îi trimit scrisori ca s -i câştige sprijinul.ă Vizirii, muftiii şi paşalele îi pl tesc tribut lui Kislar Aghasi. Chiară so ul meu face asta. El spune c Hürrem e mai puternic decât aţ ă ă fost cândva Ibrahim.

Julia surâse.— Bietul Suleiman.Sirhane îşi îndoi picioarele sub ea, încol cindu-se ca o pisică ă

pe divan.— Cum a fost, atunci? Julia p ru stânjenit .ă ă— Spune-mi! o rug Sirhane.ă— Abia dac a scos o vorb . M-a dezbr cat şi s-a aşezat lângă ă ă ă

mine…— O are mare?— Nu.— Se spune c e uriaş .ă ă— Sirhane…Julia îşi desf cu bra ele neajutorat , aşa cum era întotdeaunaă ţ ă

când se surprindea discutând f r ruşine asemenea lucruri.ă ă— S-a urcat pe mine şi a scos nişte sunete. Apoi s-a dat jos.

Nimic nu s-a întâmplat.Îşi aminti cum f cuse Ludovici dragoste cu ea prima dat .ă ă

Pân în ziua aceea nu în elesese deloc de ce fusese Suleimană ţ aşa de furios.

315

- HAREM -

— Deci e impotent! Sultanul e impotent! Julia o prinse de mân , alarmat .ă ă— Dac mai spui cuiva, vom muri cu to ii.ă ţ— Cea mai bun bârf pe care am auzit-o vreodat şi n-o potă ă ă

spune nim nui! se strâmb Sirhane, juc uş .ă ă ă ă— Sunt în joc capetele noastre.— E în regul , zise Sirhane şi îşi retrase mâna. Cum e cu…ă

Ludovici?Julia îşi coborî ochii.— Nu e aşa cum e cu tine.Sirhane p ru mul umit de r spuns. Se uit peste apaă ţ ă ă ă

Cornului, la luminile ce lic reau pe dealurile oraşului vechi.ă Chem rile muezinilor încetaser , ecourile lor stingându-se înă ă violetul asfin itului. Liniştea se aşeza peste oraş.ţ

— Trebuie s plec.ăJulia îi lu mâna.ă— Nu vreau.— Trebuie.Peste câteva momente, Julia privea de la fereastr cum siluetaă

înfofolit în mantie se urca la loc în tr sura neagr , anonim , dină ă ă ă curte. N-am sc pat din Harem, se gândi ea. L-am adus aici, cuă mine. Haremul a fost închisoarea şi eliberarea mea. M-a aruncat în p catul de moarte. Iar acum, c Sirhane s-a întors în via aă ă ţ mea, sunt din nou botezat întru p cat.ă ă

Nu era vorba de o pl cere sexual , deşi dorin a pe care i-oă ă ţ trezise Sirhane fusese cât se poate de real . Era mai mult: eraă dorul dup o intimitate pe care n-o putea împ rt şi cu nici o altă ă ă ă persoan , un confort fizic lipsit de complica ii. Un adulter f ră ţ ă ă consecin e, probabil. Dar nu şi f r p cat, îşi spuse.ţ ă ă ă

Şi totuşi, un p cat f r de care nu pot tr i. ă ă ă ăDoamne, ajut -m .ă ăApoi Sirhane disp ru dup perdelele de tafta neagr şi pesteă ă ă

câteva clipe caii tropotir dincolo de por i, iar Julia sim i înc oă ţ ţ ă dat întoarcerea singur t ii.ă ă ăţ

74

316

- COLIN FALCONER -

Soarta fusese bun cu Ludovici Gambetto.ăAproape bun .ăÎi adusese un prieten puternic şi influent la Suprema Poart ;ă

prin urmare, afacerile îi prosperau dincolo de orice imagina ie.ţ Norocul îi adusese şi o so ie frumoas , dintr-o familie vene ianţ ă ţ ă nobil .ă

Şi totuşi, între toate aceste daruri pl cute existau şi lucruriă pline de durere. Norocul s u se rezema pe agonia lui Abbas; iară Julia era a sa numai pentru c nu putea fi a altcuiva. Chiar şiă dup opt ani, înc nu se putea obişnui cu ideea c prietenul s uă ă ă ă din tinere e tr ia acum în Palatul Sultanului, ca eunuc şi ca sclav.ţ ă Şi tot nu se putea întâlni cu Abbas f r s simt în gât senza iaă ă ă ă ţ aceea de dezgust şi repulsie.

Şi apoi, Julia.Ea nu mai reprezenta nimic pentru mine, în afar de el. El îlă

min ise pe Abbas şi o oprise la Istanbul, pentru sine. Şi, cu toateţ c Abbas nu spusese nici un cuvânt de reproş, i-l putea citi înă ochi, la fiecare întâlnire. Aflase, cumva. Aşa c vinov iaă ăţ duplicit ii îl chinuia înc .ăţ ă

M car dac ar fi meritat toate acestea; dac ea l-ar putea iubiă ă ă un pic.

A parte din el — aceea care era înc vene ian — îi spunea că ţ ă ă n-are importan . Era so ia lui, era frumoas , era în patul luiţă ţ ă oricând o dorea. Ce altceva îşi mai putea dori?

Dar mai era o parte — renegatul din el, f r îndoial — care îşiă ă ă dorea ca şi ea s simt pentru el ce sim ea el pentru ea. Voiaă ă ţ d ruirea ei. Şi tocmai asta i se refuza.ă

Construise un nou palat pe în l imile de la Pera ce dominauă ţ Cornul de Aur. O îmbr case pe Julia în cele mai fine catifele şiă dantele vene iene, îi pusese în degete inele cu diamante şiţ rubine. Avea bog ii, propriet i şi putere, tot ce i se refuzase înăţ ăţ ara lui natal . Dar tot ce-şi dorea cel mai tare era Julia; oţ ă

anumit privire din partea ei şi pasiunea în îmbr işare, care s -iă ăţ ă arate c şi ea îl iubeşte. Iar asta nu putea s aib .ă ă ă

Corpo di Dio! De ce era atât de important? St tea pe teras şi-o urm rea pe Julia care citea în gr din .ă ă ă ă ă

Florile verii erau în mijlocul perioadei lor de vârf; aerul era înc rcat de mireasma de pin şi chiparoşi. Ludovici coborî trepteleă

317

- HAREM -

de marmur şi intr în gr din . Julia îl v zu şi puse carteaă ă ă ă ă deoparte.

— Ar i mul umit de tine, zise ea.ăţ ţ— Nu de mine. Nu e meritul meu.Se aşez lâng ea, pe banca de marmur . Era r coare aici, înă ă ă ă

umbra chiparosului. Printre frunze se z reau caicele alunecândă pe aleile str lucitoare ale Cornului şi siluetele mov ale cupoleloră şi minaretelor Palatului de pe cel lalt rm.ă ţă

— Ce s-a întâmplat?— Am auzit zvonuri noi de la Poart . Se spune c Rüstem Paşă ă ă

se va c s tori cu fiica Sultanului.ă ă— Miramah?— Aşa am auzit.— Atunci Rüstem o s ajung cu siguran vizir.ă ă ţă— Da.— Asta te bucur ?ă— Dac aş fi de partea îngerilor, nu m-aş bucura. Dar nu suntă

decât un umil negustor şi nu-mi pot permite. Zâmbi sardonic spre ea. N-am fost de partea îngerilor, de când am plecat din Vene ia. Poate c nici acolo. Probabil de aceea am toate astea,ţ ă ar t el c tre palat şi gr dini.ă ă ă ă

— Tot nu în eleg.ţ— Vizirul sultanului, Lütfa Paşa, e un om cu care e greu de

tratat. E prea cinstit.— Un defect capital pentru un str in. ăLudovici zâmbi.— Într-adev r, în schimb Rüstem şi-ar vinde şi mama pentruă

zece la sut comision.ă— Atunci va fi foarte bine.— Sunt sigur c va fi un mare succes.ă— Şi vei trimite mai multe caravane spre Dardanele, f ră ă

vam . Dar ce l-a f cut pe Suleiman s -l aleag pe Rüstem pentruă ă ă ă acest post?

— Farmecul şi aspectul lui agreabil? Apoi Julia în elese.ţ— Hürrem!— Cel pu in asta se şopteşte prin bazare. Timpul ne va l muri.ţ ă

Deşi îmi pot imagina în ce fel i-a câştigat Rüstem protec ia.ţ

318

- COLIN FALCONER -

Ludovici o privi un timp. Ar ta altfel azi. Avea o roşea înă ţă obraji pe care nu i-o mai v zuse.ă

— Ai avut o vizit ieri, spuse el.ăEa îi evit privirea.ă— Am greşit?— Cine a fost?— O femeie. O prieten din vremea când eram în serai.ă— Cum de a ştiut?— Abbas.— El i-a spus.— E o prieten . E de încredere.ă— Nimic nu e vreodat sigur.ăBuna ei dispozi ie se risipi brusc. ţ— M intuieşti de ziduri ca pe un fluture, s fiu privit , dară ţ ă ă

niciodat atins . Uneori îmi spun ca mai bine muream!ă ăLudovici nu r spunse. Dup o clip , Julia p ru s -şi regreteă ă ă ă ă

ieşirea.— Îmi pare r u, murmur ea. Ştiu c te-ai pus şi pe tine înă ă ă

primejdie atunci… când m-ai pescuit… cu barca ta.Ludovici scutur din cap.ă— Nu. Ceea ce spui e adev rat. Nu am nici un drept. Te-amă

pus în pericol inându-te aici. Te-am vrut numai pentru mine.ţ (Respir adânc). Am o podgorie în Cipru. Ai putea pleca acolo. Aiă fi în siguran . Existen a ta n-ar mai trebui s fie un secret. Vei fiţă ţ ă printre al i vene ieni…ţ ţ

— Nu mai sunt o vene ian . Nici tu, de altfel.ţ ă— N-ar mai trebui s tr ieşti ca o prizonier . i-aş putea faceă ă ă Ţ

vizite.Julia zâmbi pentru sine. Poate c ieri l-ar fi rugat s-o lase să ă

plece. Dar acum…— Voi r mâne aici, spuse ea. ăEl o privi surprins.— Î i pot garanta siguran a, acolo.ţ ţ— Nu vreau s plec din Istanbul.ăLudovici se strâmb , neîn elegându-i motivele.ă ţ— M-am rugat s nu vrei s pleci.ă ăEa privi într-o parte. Ludovici era nedumerit. Ce voia? Era

vorba tot de Abbas? Imposibil. De ce voia sa r mân la Istanbul?ă ă

319

- HAREM -

St tur un timp în t cere, cât timp Ludovici se gândi cum s -iă ă ă ă spun partea cea mai bun a veşti lor.ă ă

— În curând va veni o solie de la Vene ia, spuse el, în cele dinţ urm . S -l vad pe sultan şi s duc tratative de pace.ă ă ă ă ă

Înc de la b t lia de la Prevezo, ce avusese loc cu doi ani înă ă ă urm , când amiralul turc Dragut decimase flota vene ian , întreă ţ ă turci şi La Serenissima domnise un armisti iu nedeclarat.ţ Otomanii câştigaser controlul asupra Mediteranei şi acumă ştrangulau circula ia sângelui Republicii —ţ comer ul. Nici chiarţ r zboiul nu tulburase îns via a din Comunitatea Magnifica dină ă ţ Pera — decât c m rise pre ul grânelor ilegale ale lui Ludovici.ă ă ţ

Julia îl privi încruntat , întrebându-se de ce-i spunea asta cuă tonul acesta special.

— Tat l t u e conduc torul soliei, zise el. ă ă ăFa a i se albi. Îşi încleşt mâinile în poal .ţ ă ă— Va veni aici? întreb ea, în cele din urm .ă ă— Doar dac îl invit. Nu prea v d de ce aş face-o…ă ăJulia încerc s surâd .ă ă ă— Nu te-ai gândit c vreau s -l v d?ă ă ă— Nu, nu m-am gândit.Ea închise ochii.— Dar Abbas? Ludovici o privi.— Da, Abbas. De asta am vrut s stau de vorb cu tine. Am deă ă

gând s -i spun.ă— Bine.— Vorbeşti serios?— Da.El se mir cât de repede îi r spunsese.ă ă— Abbas a devenit un om puternic la Sublima Poart , iară

ambasadorii au mai fost arunca i în închisoare, la Yedikule şiţ pân acum. Sau mai r u. Eşti sigur c vrei ca el s ştie?ă ă ă ă ă

Ochii Juliei sticlir , plini de venin.ă— Dup tot ce i-a f cut tat l meu? r sufl adânc, cu n rileă ă ă ă ă ă

frem tând. Da, Abbas trebuie s ştie. De fapt, ad ug ea, aş doriă ă ă ă s -i spun chiar eu.ă

Ludovici nu se aşteptase la asta. Dar, da, trebuia s seă întâmple odat . Ar fi o prostie s încerce s se opun .ă ă ă ă

320

- COLIN FALCONER -

— Voi aranja, spuse.

75

Galata

Tr sura era o cutie pe ro i, pictat cu flori şi fructe, cu nimică ţ ă deosebit de alte o sut din oraş. Hodorogi pe aleile murdare şiă ă se opri în fa a casei de lemn cu dou caturi, zugr vit în galbenţ ă ă ă — culoarea evreilor — ca atâtea altele din cartier. Un paj deschise portiera şi Julia coborî din tr sur .ă ă

Nimeni n-ar fi recunoscut-o. Cel mult se observa c era vorbaă de o femeie. Purta o ferijde, manta cu mâneci lungi folosit deă orice femeie turc pe strad . Aceasta era din m tase neagr ,ă ă ă ă ceea ce era un indiciu privitor la condi ia femeii: cele s raceţ ă purtau mantii de pânz simpl , neagr , pe când femeile dină ă ă Haremul imperial purtau mantii de m tase roz sau de culoareaă florii de liliac.

Ea avea dou v luri: iaşmacul sub ire care îi acoperea fa a,ă ă ţ ţ nasul şi gura era dublat de eşarfa neagr care îi c dea de peă ă creştet pân în talie, l sând doar o fant îngust pentru ochi.ă ă ă ă Nimic nu se vedea; nici chiar mâinile sau picioarele. Singura impresie de feminitate o puteau l sa miresmele de mosc şiă iasomie care o înso eau, ca o oaz dulce în mijlocul miasmelorţ ă fetide ale oraşului.

Mantia o inea pe femeie prizonier , dar totodat o proteja; cuţ ă ă ajutorul v lului şi al mantiei chiar şi femeile de cel mai înalt rangă se puteau aventura pe str zi f r a fi recunoscute.ă ă ă

Femeia în negru se gr bi s treac uşa casei, l sându-şi pajiiă ă ă ă s aştepte lâng tr sur , afar .ă ă ă ă ă

Abbas o v zu şi r mase cu gura c scat .ă ă ă ăSe îngr şase şi mai mult în aceşti ani, observ Julia. Prină ă

m tasea înflorat a caftanului s u se puteau vedea h lcile deă ă ă ă gr sime ale trupului, sugerate de altfel şi de pernele de osânză ă de sub b rbie. Asuda, deşi era devreme şi înc r coare.ă ă ă Transpira ia îi lucea pe fa şi îşi p tase deja margineaţ ţă ă turbanului imens alb.

321

- HAREM -

Ea încerc s şi-l aminteasc aşa cum era pe vremuri, apoi seă ă ă str dui s lege imaginea b iatului cu chip de bronz lustruit, aşaă ă ă cum îl inea minte din gondol , de creatura de coşmar, cu unţ ă ochi alb şi eap n şi cu fa a umflat şi puhav .ţ ă ţ ă ă

Era imposibil.Şi-l amintea numai ca pe Kislar Aghasi, eunucul resping toră

care se strâmbase violent la prima lor întâlnire şi care îi şoptise acele vorbe ciudate pe când aştepta s moar , în zori, pe Bosfor.ă ă

Deci acesta era Abbas, acum.El încerc s se ridice. B tu din palme, pentru ca pajii s -lă ă ă ă

ajute.— Cine eşti? morm i el, dar ea v zu în expresia lui c ştia dejaă ă ă

r spunsul.ăJulia aştepta, nemişcat . Dac o recunoşteau cei doi paji de laă ă

Palat care erau cu el? Dar Abbas în elesese deja la ce se gândeaţ şi îi trimise afar .ă

— Julia? zise el.Ea îşi ridic gluga; l sând-o s cad deoparte. Apoi îşi scoaseă ă ă ă

cu grij iaşmacul, astfel ca el s -i poat vedea ochii.ă ă ă— Bun , Abbas.ăEl îşi acoperi fa cu mâinile şi se întoarse cu spatele.ţă— Trebuia s te v d. Înc o dat , atât.ă ă ă ă— I-am spus lui Ludovici c nu vreau s te mai v d niciodat .ă ă ă ă

De ce vrei s m chinuieşti astfel?ă ă— Te rog, Abbas …— Dac ai fi ştiut ce durere îmi provoci, n-ai mai fi f cut asta!ă ăJulia nu ştia ce s fac . Deodat se sim i stânjenit . El tot nuă ă ă ţ ă

se întorsese spre ea.— Abbas?— De ce-ai venit? Ce te-a apucat? De ce-a îng duit Ludoviciă

aşa ceva?— Uit -te la mine …ă— Vrei s -mi admiri frumuse ea?ă ţ— Ludovici e un b rbat frumos. Dar nu îl iubesc. Pe tine te-amă

iubit întotdeauna. — Înceteaz !ă— Uit -te la mine…ăCând Abbas se întoarse spre ea, fa a îi era schimonosit deţ ă

322

- COLIN FALCONER -

furie, iar ochiul lui teaf r o privea cu durere şi indignare.ă— Pleac ! La ce bun toate astea? Dragostea pentru tine m-aă

costat totul! Las -m s te uit, pentru numele lui Dumnezeu!ă ă ă Acum, pleac !ă

Julia îşi întinse bra ele c tre el, apoi le l s s cad la loc.ţ ă ă ă ă ă— Abbas… n-am avut niciodat şansa de… mi-ai salvat via a…ă ţ— Pentru c te iubeam. Îmi po i da dragostea înapoi? Cum?ă ţ

Prin s rut rile tale? M vei primi în patul t u? Vom deveniă ă ă ă aman i?ţ

Furia de pe fa a lui se sub iase. Julia f cu un pas c tre el,ţ ţ ă ă vrând s -l linişteasc , dar el o opri cu un gest al mâinii.ă ă

— Po i oare s - i imaginezi ce înseamn asta, Julia? S doreştiţ ă ţ ă ă o femeie şi s ştii c nu exist nici o şans de a i îndeplini visul?ă ă ă ă ţ S am înc pasiunea în mine, f r nici o cale de eliberare? Ună ă ă ă b rbat nu poate sim i dragoste pentru o femeie f r a sim i şiă ţ ă ă ţ nevoia de a şi-o consuma în zbaterea trupului. Ce s fac, deci?ă Nu exist solu ie pentru mine, niciodat . Niciodat . Mă ţ ă ă ă zvârcolesc şi ard în fiecare zi, înconjurat de femei. Mi s-a îndep rtat b rb ia, dar ea totuşi continu s fie acolo. În fiecareă ă ăţ ă ă zi m simt ca într-o cuşc în care nu pot sta drept şi nu-mi potă ă întinde mâinile şi picioarele. Orice mişcare natural îmi esteă interzis , atât fizic cât şi emo ional. Vreau s iubesc şi s fiuă ţ ă ă iubit. Dar cum aş putea? Cum aş putea vreodat tr i dragosteaă ă cu o femeie? M-au l sat f r nici o ra iune de a tr i! Nu există ă ă ţ ă ă nici un iad dup moarte, Julia. Iadul e aici. Iar eu îl tr iesc!ă ă

Mânia i se cheltuise; umerii i se îndoir şi Abbas se rezem deă ă perete, respira ia întret iat f cându-l aproape s horc ie. Juliaţ ă ă ă ă ă se d du înapoi. Ce era s spun ?ă ă ă

— Pleac , te rog şopti el.ă— Bine. Dar mai întâi trebuie s - i spun ceva. Nu am venit aiciă ţ

ca s te chinuiesc, cum î i închipui.ă ţ— Atunci spune-mi, şi pleac .ă— E vorba de tat l meu.ăLa început sensul spuselor ei nu p ru a fi în eles.ă ţ— Gonzaga? întreb el în cele din urm .ă ă— Vine aici, la Istambul.— Eşti sigur ?ă— Ludovici a aflat ieri, de la vizir. La Serenissima trimite o

323

- HAREM -

solie de pace la Poart . Tat l meu e ambasador.ă ăAbbas alunec pe lâng zid şi r mase pe covor. Îşi puse capulă ă ă

pe genunchi.— Deci Diavolul se apropie de Paradis, murmur el.ăNu mai era nimic de spus. Julia ştiu din t cerea lui c trebuiaă ă

s plece, dar dorea cu disperare s -l mângâie. Îngenunche lângă ă ă el. Abbas nu protest . Aşa c ea se aplec înainte şi îl s rut peă ă ă ă ă frunte. Îns el tot nu-şi în l privirea.ă ă ţă

Julia îşi trecu mâna peste capul neted, ras. Lipsa p rului oă revolta şi o fascina totodat . Putea vedea oasele capuluiă conturate pe pielea str lucitoare. Îi prinse obrajii între mâini şi îiă ridic fa a c tre ea.ă ţ ă

— Abbas…Ochiul s n tos o privi fix, rug tor.ă ă ăJulia îşi coborî mâna şi îi ridic uşor caftanul. Inima îi bubuiaă

pe când îşi plimb mâna de-a lungul coapsei, luptându-se ca să ă nu-şi lase oroarea zugr vit pe chip. Când ajunse sub burt , nuă ă ă g si nimic. Ca la Sirhane, gândi ea, numai c nu era nici m cară ă ă umezeala primitoare, nici buzele ca petalele de trandafir. Doar senza ia de cear a esuturilor cicatrizate şi apoi a unei r m şi eţ ă ţ ă ă ţ de uretr .ă

Îl auzi gâfâind. De durere, de uluire, de oroare? Nu putea şti.Julia auzise vorbe în Harem — mai ales de la Sirhane, ale c reiă

aptitudini pentru absurd, ca şi pentru realitate, erau neşfârşite — despre femei care provocaser orgasme unor eunuci, printr-oă combina ie de afrodisiace puternice şi masaj uretral.ţ

Îngenuncheat între picioarele lui, Julia îşi trase mantia pesteă cap. Pe dedesubt era complet goal .ă

— Pe sfârcurile mele este haşiş, spuse ea.Abbas era acum ascult tor ca un copil. Încet, îşi apropie guraă

de sânul ei şi începu s -l sug .ă ăJulia îşi relu mângâierile; cu o mân îi dezmierda capul,ă ă

cealalt masându-i cicatricea dintre picioare. Îl auzi din nouă gemând, de pl cere acum, iar respira ia îi deveni mai iute şi maiă ţ adânc . Îşi întoarse capul într-o parte ca s -şi ascund repulsiaă ă ă pe care i-o stârnea senza ia c rnii str ine şi mutilate pe care oţ ă ă atingea cu degetele.

— Julia, murmur el.ă

324

- COLIN FALCONER -

Ea continu s -l maseze şi, dup minute lungi, el începu să ă ă ă mişte o dat cu ea, gâfâind, cu gura înc lipit de sânii ei. Eă ă ă adev rat, gândi ea. Am reuşit. Sirhane avea dreptate.ă

Abbas începu s fream te, împingându-se c tre mâna ei.ă ă ă Degetele ei se mişcau tot mai repede, ignorând tremurul muşchilor de sub ele. El îşi d du capul pe spate şi suspin , cuă ă aceleaşi sunete slabe pe care le scotea uneori Sirhane.

Apoi, deodat , el se cutremur într-un spasm care-l parcurseă ă tot trupul. Bra ele lui o strânser într-o îmbr işare sufocant .ţ ă ăţ ă

Apoi îi d du drumul şi se rezem de perete, cu ochii închişi şiă ă gura larg deschis , tr gând violent aerul în pl mâni.ă ă ă

Julia se aplec rezemându-se de el, epuizat , sim indu-şiă ă ţ transpira ia curgându-i printre sâni, amestecându-se cu a lui.ţ Mult timp nici unul nu se mişc . ă

— Abbas, şopti ea în cele din urm .ă— Las -m acum.ă ăEa îşi lu mantia şi se ridic încet.ă ă— Aşteapt , murmur el. Las -m s te mai v d o dat .ă ă ă ă ă ă ăO privi mult timp; când în sfârşit se întoarse într-o parte, ea

ştiu c era un semn pentru ea. Îşi trase mantia peste cap, apoi îşiă puse la loc v lul şi eşarfa.ă

Sunt anonim din nou, gândi ea. Un sac.ăAbbas era tot lâng perete, ghemuit, cu ochiul orbă

întredeschis şi caftanul ridicat deasupra genunchilor. Oricine altcineva, gândi Julia, ar g si un asemenea spectacol ca obscen.ă

Dar ea sim i un val de tandre e m turându-i sufletul.ţ ţ ă— Te iubesc, şopti ea şi plec .ă

Pentru vreun ceas, Abbas st tu nemişcat. Auzise zgomotulă tr surii îndep rtându-se pe alee, apoi urm rise mişcareaă ă ă umbrelor de-a curmezişul camerei, pe când soarele se ridica deasupra acoperişurilor, trimi ându-şi oblic razele prinţ deschiz turile ferestrelor.ă

Nu senza ia fizic fusese cea care îl paralizase. Aceea fuseseţ ă doar o simulare, o pies de teatru pe care o jucase când îşiă d duse seama c eforturile ei erau complet lipsite de efect; la felă ă ar fi fost dac ar fi încercat s -i provoace pl cere inându-l deă ă ă ţ mân . Dar nu voia s-o umileasc , aşa c se pref cuse.ă ă ă ă

325

- HAREM -

Ceea ce-l mişcase fusese compasiunea pe care o sim ise la ea.ţ Ştia c fa a şi trupul s u erau oribile pentru ceilal i; de altfel, îlă ţ ă ţ dezgustau chiar şi pe el. Şi totuşi ca îi ar tase o în elegere deă ţ care nu mai avusese parte de mult. Îi d duse dragoste şiă mângâiere.

Îşi aduse genunchii la piept şi se ghemui pe podea. Dup ună timp începu s plâng , întâi de mil , pentru sine, pentru ea.ă ă ă

Apoi de mânie.

Pera

Era o dup -amiaz cu un cer albastru murdar. Antonioă ă Gonzaga privea peste apele Cornului c tre palatul de peă Promontoriul Seraglio, cu turnul Kubbealti r s rind ca oă ă campanul din linia orizontului. Chiparoşii şi pinii seă îngr m deau în umbrele de la poalele zidurilor, ca nişte iscoade.ă ă

— Deci acesta e ad postul Seniorului Turc.ă— Trebuie s fim foarte aten i cu el, r spunse ă ţ ă bailo-ul. Gonzaga nu încerca s -şi ascund expresia de dispre care îiă ă ţ

venea mereu pe figur . Nu c i-ar fi displ cut ocupa ia bailo-ului,ă ă ă ţ negustoria — în definitiv nego ul f cuse Leul Sf. Marco s fie ceţ ă ă era — dar din clipa când ajunsese aici nu sc pa de b nuiala că ă ă loialitatea bailo-ului fa a de La Serenissima fusese compromis .ţ ă

Erau boga i, prea boga i pentru nişte simpli negustori. Tr iauţ ţ ă în palate mari, unele împodobite în stil turcesc, purtau caftane înflorate în locul togilor sobre. Şi ce era mai sup r tor, vorbeauă ă de Sultan şi de Divan de parc erau cumva mai importan i decâtă ţ Dogele şi Consiliul celor Zece.

Suleiman Magnifico, îi spuneau. Suleiman Magnificul.— Vom câştiga, zise Gonzaga.— Desigur, Excelen . Dar pân atunci, nu trebuie s -lţă ă ă

provoc m. Mediterana este, în definitiv, un lac turcesc.ăEra adev rat şi tocmai de aceea Gonzaga se sim ea stârnit.ă ţ

Într-o zi Leul Sf. Marco îi va nimici pe to i.ţ— Nu te agita, bailo. Într-o bun zi Leul Vene iei îşi va înl turaă ţ ă

to i duşmanii. Pân atunci, voi juca rolul mielului.ţ ă

326

- COLIN FALCONER -

76

Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene iei travers Cornul deţ ă Aur în caicul imperial. Când ajunser la Promontoriul Seraglio,ă dou paşale şi patruzeci de heralzi c lare îi întâmpinar şi îiă ă ă escortar . C l rir cu to ii spre Ha’ab i Hümayun, Poarta În l imiiă ă ă ă ţ ă ţ Sale.

Gonzaga încerc s nu par impresionat de arcul mare deă ă ă marmur sau de ce se afla în nişele de deasupra acestuia.ă Capetele t iate care ocupau fiecare niş se coceau la soare, iară ă lâng poarta principal se g seau altele, îngr m dite ca nişteă ă ă ă ă ghiulele. Câ iva copii se jucau cu tigvele goale.ţ

Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene iei îşi duse la nas oţ batist parfumat .ă ă

Arcul masiv avea cam cincisprezece paşi lungime. Dup ce-lă traversar , intrar în Prima Curte a Palatului Topkapi, curteaă ă ienicerilor.

Gonzaga fu imediat şocat de liniştea neobişnuit ce seă aşternuse în jurul lui, pe când trecea de poart . Deşi curtea eraă plin de oameni — servitorii c rând t vi cu franzele fierbin i, ună ă ă ţ paj ce era purtat pe o targ c tre infirmiere, slugi gr bite,ă ă ă purtând p l rii înalte, conice, un grup de ieniceri în tuniciă ă albastre îndreptându-se spre Ortakapi, coifurile veteranilor fiind împodobite cu pene de pas rea paradisului ce le c deau pân laă ă ă genunchi — nimeni nu vorbea decât în şoapt . Iar singureleă zgomote în plus erau tropotele copitelor pe dalele de piatr .ă

Ortakapi — poarta c tre a Doua Curte — era flancat de două ă ă tunuri octogonale cu vârfurile ascu ite, ca mucarni ele pentruţ ţ lumân ri. Era o uş mare de fier în dou canaturi, deasupraă ă ă c rora pe un scut de bronz se vedea sigiliul personal al luiă Suleiman. Alte capete se înnegreau în vârfurile l ncilor deă deasupra zidurilor.

Pân în acest loc Gonzaga fusese relativ mul umit deă ţ respectul ce i se ar tase. Dar acum i se porunci s descalece.ă ă

— Trebuie s mergem pe jos restul drumului, îngână ă interpretul.

Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene iei se conform cuţ ă v dit nepl cere.ă ă ă

327

- HAREM -

Urm o sal de aşteptare şi un pasaj întunecos care pornea laă ă dreapta, dincolo de intrare. Cât , vreme Gonzaga îşi r coriă ă c lcâiele în înc perea s rac mobilat , interpretul îi explic gr bită ă ă ă ă ă c în cealalt parte a intr rii se g seau od ile c l ului, cuă ă ă ă ă ă ă eşafodul şi cisterna pentru înec ri. Gâdele putea t ia pân laă ă ă cincizeci de capete într-o zi, afişându-le apoi pe zidurile por ii —ţ îl l muri el, cu mândrie.ă

Gonzaga mul umi pentru informa ii şi se aşez s aştepte.ţ ţ ă ăPeste trei ore era escortat c tre a Doua Curte.ăGonzaga era furios, atât de furios c aproape nici nu vedeaă

aleile umbrite de chiparoşi înal i ce traversau curtea, c r rileţ ă ă m rginite de fântâni şi garduri vii şi gazelele ce p şteau peă ă pajişti. Alb de mânie, p şea în epat printre şirurile de ieniceriă ţ t cu i din garda de onoare care m rgineau calea spre Divan,ă ţ ă nemişca i ca nişte statui. Suita se gr bea în urma sa.ţ ă

Singurul aspect care-l impresionase fusese liniştea deplin .ă Nimeni nu vorbea. Nu se auzea decât foşnetul vântului printre copaci.

Fu escortat pân la Divan.ăGonzaga nu mai pomenise pân atunci o asemenea explozieă

de culori.Când intrase, rândurile de curteni se înclinaser şi, f r să ă ă ă

vrea, Gonzaga r m sese uluit de str lucirea şi varietateaă ă ă costumelor, m t suri, catifele, brocarturi şi satinuri. Vedea peă ă marele vizir în veşminte de un verde deschis, muftiii în albastru închis, membrii ulema în violet, şambelanii cur ii în stacojiu.ţ Pene de stru unduiau în valuri, pietre pre ioase sclipeau înţ ţ turbane şi pe mânerele armelor, reflectându-se în coifurile str lucitoare ale G rzilor Imperiale.ă ă

O sut de platouri cu mâncare erau aşezate pe mesele lungiă de argint, farfurii cu friptur de berbec, potârnichi, porumbei,ă gâsc , miel şi pui. Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene iei fuă ţ silit s se aşeze pe covoare, ca to i ceilal i, pentru a serviă ţ ţ prânzul.

— Când îl voi vedea pe sultan? şuier el c tre interpretul s u,ă ă ă un omule cu o figur nefericit , ce p rea s transpire abundent,ţ ă ă ă ă în ciuda aerului relativ r coros.ă

— Foarte curând, r spunse acesta. Dar trebuie s p str mă ă ă ă

328

- COLIN FALCONER -

liniştea pe timpul mesei!Aşa cum spusese interpretul, masa se desf şur în t cereă ă ă

deplin . În timp ce mâncau, paji negri le turnau în pocale ap deă ă trandafiri din nişte burdufuri pe care le purtau în spate. Fură servi i de vale i în veşminte roşii de m tase, care se mişcau înţ ţ ă t cere c tre şi dinspre buc t rii sau aşteptând încremeni i ună ă ă ă ţ semn, un deget ridicat. Dulciuri, smochine, pepeni şi rahat fură oferite ca desert.

Nimeni nu scotea o vorb . Solemnitatea nu fu tulburat decâtă ă când adunarea termin masa şi demnitarii se ridicar în picioare.ă ă În acel moment sclavii negri t b râr pe resturile de mâncare.ă ă ă

Ceea ce pentru Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene ieiţ confirma tot ce b nuise pân atunci despre p gânii ştia.ă ă ă ă

Ba’ah i Sa’adet, Poarta Fericirii, str juia ă selamlik-ul, sanctuarul interior al sultanului. Poarta dubl , imens , era acoperit cu ună ă ă baldachin ornamentat, flancat de şaisprezece coloane de porfiră şi p zit , dup calculele lui Gonzaga, de cel pu in treizeci deă ă ă ţ eunuci. Aceştia purtau veste de brocart auriu şi fiecare dintre ei avea iataganul încovoiat scos din teac , lamele ascu ite aleă ţ armelor str lucind în soare. ă

Gonzaga primi o mantie aurie pe care s-o pun peste haineă pentru a se putea prezenta cum trebuie în fata sultanului. Apoi C petenia Steagurilor veni s primeasc darurile.ă ă ă

Patru ro i de brânz Parmesan.ţ ăInterpretul nu coment d rnicia sau s r cia darului. Aşteptară ă ă ă ă

dincolo de poart , pân când darurile îi fur ar tate sultanului.ă ă ă ăDeodat Ambasadorul Ilustrei Republici a Vene iei fu înşf cată ţ ă

de doi str jeri care îi legar mâinile. Îl trântir în genunchi ca să ă ă ă s rute portalul de la Ba’ab i Sa’adet, apoi îl târâr printr-o curteă ă întunecoas , p zit de o alta linie dubl de g rzi, pân în sala deă ă ă ă ă ă audien e, ţ Arzodasi.

Arzodasi era de fapt un chioşc imens, cu acoperişul boltit sprijinit pe o colonad de marmur care înconjura întreagaă ă cl dire. Ajuns în untru, Gonzaga fu împins într-o anticameră ă ă placat toat în aur şi argint pur, apoi chiar în sala de audien eă ă ţ propriu-zis .ă

Chiar dac era turbat de furie şi umilin , lui Gonzaga nu-iă ţă

329

- HAREM -

sc p faptul c înc perea în care se g sea era una din cele maiă ă ă ă ă extravagante pe care le v zuse vreodat .ă ă

Zidurile erau încrustate cu ceramic fin şi inscrip ionate cuă ă ţ citate din Coran în limba arab . Erau sofale tapi ate cu brocartă ţ vene ian sau catifea grea din Rusia, sau cu muselinţ ă chinezeasc . Podelele erau acoperite de covoare groase,ă persane şi siriene, toate de m tase. În fiecare col se vedeauă ţ vaze chinezeşti mai mari decât un om. Gonzaga v zu chiară imaginea ilustrei sale persoane stând în genunchi, intuit de doiţ sclavi negri, reflectându-se într-o oglind vene ian cu ramaă ţ ă aurit .ă

Tronul se g sea într-un col al s lii, asemeni unui pat cuă ţ ă picioare groase, înconjurat de covoare de satin verde brodat cu fir de argint şi perle. Cearceafuri de m tase formau un baldachină sub cupola de cedru lucrat cu fine e. Într-o parte se g sea ună ţ ă c min de bronz, iar în cealalt , o fântân de marmur înă ă ă ă cascad .ă

Tronul în sine era din aur, încrustat cu ametiste din Marea Roşie, în monturi din aur în form de petale. Perle şi rubineă atârnau la cap tul unor ciucuri de m tase ai baldachinului. Eraă ă atât de mare încât picioarele sultanului nu atingeau podeaua. Pentru o clip , Gonzaga avu impresia stupid c urma s seă ă ă ă adreseze unui copil.

Impresia sa despre St pânul Vie ii era confuz . Un chipă ţ ă b rbos, sub turbanul alb împodobit cu o imens pan de egret ,ă ă ă ă trei tiare împletite cu diamante şi un rubin de m rimea uneiă alune, o tunic de satin alb cu safire şi rubine.ă

Marele vizir st tea lâng um rul s u drept.ă ă ă ăGonzaga îşi începu protestul c tre interpret, dar acesta nu-lă

asculta. Lütfi Paşa, vizirul, tocmai i se adresa. Probabil că Gonzaga avea noroc c nu în elegea sensul celor ce se spuneau.ă ţ

— Câinele a fost hr nit şi îmbr cat? întreb vizirul.ă ă ă— Necredinciosul a fost hr nit şi îmbr cat şi acum doreşte să ă ă

ling praful din fa a tronului În l imii Sale, r spunse interpretul.ă ţ ă ţ ă— Atunci adu-l aici.Gonzaga fu constrâns de cei doi solda i s salute respectuos.ţ ă

Apoi îl împinser spre mijlocul camerei, unde capul îi fu lipit deă podea înc o dat . Apropiindu-l de tron, solda ii îl silir pentru aă ă ţ ă

330

- COLIN FALCONER -

treia oar s ating covorul cu fruntea.ă ă ă— Câinele a adus tribut? întreb vizirul.ă— Patru ro i de brânz , M rite St pâne.ţ ă ă ă— S fie puse lâng celelalte daruri, hot rî acesta.ă ă ăAmbasadorul Ilustrei Republici a Vene iei fu tras înapoi c treţ ă

uş . Din nou solda ii îl silir s ia pozi ia de supunere. Apoi îlă ţ ă ă ţ scoaser din Azrodasi în curte, unde-i d dur drumul.ă ă ă

Gonzaga tremura de furie. Abia putu s articuleze câtevaă vorbe.

— Ce… ce înseamn … s m umileasc astfel… Nu i-am vorbită ă ă ă sultanului!

— Dar nu ai voie s te adresezi direct St pânului Vie ii,ă ă ţ r spunse interpretul, vizibil tulburat. Î i vei putea rosti cuvântulă ţ în fa a marelui vizir şi a Divanului.ţ

77

Pera

— Este o umilire! Noi venim paşnici, iar ei ne scuip ! Cumă îndr znesc s ne trateze astfel?ă ă

Trecuser dou zile de când Ambasadorul Ilustrei Republici aă ă Vene iei fusese onorat de sultan cu o audien şi înc nu-şiţ ţă ă revenise. Ludovici îi turn vin din carafa de cristal, încercând s -lă ă calmeze.

— To i ambasadorii sunt trata i la fel. Înc de când Muradţ ţ ă Întâiul a fost asasinat de un nobil sârb.

— Nici m car nu am putut s -i vorbesc! Oare cine se crede?ă ă Eu sunt un membru în Consiliul celor Zece!

— Iar el este St pânul Vie ii, Împ ratul celor Dou Lumi,ă ţ ă ă Regele Regilor, St pânul Gâturilor Oamenilor iat cine se crede,ă ă Excelen , zise Ludovici, încercând s -şi ascund satisfac iaţă ă ă ţ pentru umilin ele la care fusese supus Gonzaga. În plus, toateţ hot rârile privind politica extern sunt luate de marele vizir. Elă ă nu se tocmeşte direct, niciodat . Ar fi prea înjositor.ă

— Înjositor!Se aflau în salonul palatului lui Ludovici. Care era destul de

331

- HAREM -

impresionant, gândi el. Destul de impresionant ca s -l aduc peă ă o treapt cât de cât egal cu cea a lui Gonzaga. Era mobilat cu oă ă mas lung de lemn de nuc lustruit şi scaune sculptate tapi ateă ă ţ cu damasc purpuriu. Pe trei pere i erau atârnate oglinziţ vene iene, ce-i permiteau lui Ludovici s observe nepl cerileţ ă ă invitatului s u din diverse unghiuri.ă

Nu cunoşti adev ratul În eles al cuvântului „umilire”, gândiă ţ Ludovici. Po i oare m car s - i imaginezi ce-a suferit Abbas?ţ ă ă ţ

— Nu-i po i în elege pe turci dac -i judeci din punctul asta deţ ţ ă vedere, zise Ludovici. Întregul lor sistem e construit în jurul unei ierarhii rigide. În mintea lor sultanul nu are egal în lume. Nici chiar împ ratul Romei… sau Dogele.ă

Gonzaga pufni cu dispre şi-şi b u vinul.ţ ă— Sultanul e singurul care-şi ob ine pozi ia în virtutea naşterii,ţ ţ

continu Ludovici. To i ceilal i se ridic prin propriile for e. Niciă ţ ţ ă ţ m car nu trebuie s fie n scu i musulmani. Ultimul mare vizir,ă ă ă ţ Ibrahim, era fiul unui pescar grec. Turcii au un sistem numit devshirme. Iau b rba i şi femei din familii nemusulmane şi îiă ţ aduc în Kullar — familia de sclavi a sultanului. Dintre b rba i, ceiă ţ cu reale aptitudini pot urca în ierarhie pân la rang de mareă paş . Cei cu mai mul i muşchi decât creier devin ieniceri. Acesteă ţ trupe de elit de care ne temem atât de mult şi cu care auă cucerit jum tate din Europa sunt conduse din oameni n scu iă ă ţ creştini! În ce priveşte femeile, cea care e mama unui sultan e posibil s -şi fi început via a ca fiic a unui ran cerchez.ă ţ ă ţă Sistemul este în principiu, drept.

— În eleg ce vrei s spui, morm i Gonzaga. Dar poate cţ ă ă ă admira ia î i este m rit şi de am r ciunea personal .ţ ţ ă ă ă ă ă

Ludovici îşi înclin capul, admi ând.ă ţ— Totuşi, trebuie s fi i de acord, Excelen , c deşi turciiă ţ ţă ă

lupt împotriva necredincioşilor — cum ne spun nou — cu toateă ă mijloacele pe care le au la dispozi ie, nic ieri în lume nu-şi poateţ ă cineva practica religia mai liber decât în însuşi Imperiul Otoman. Când erau în r zboi cu voi… cu noi, vreau s spun — aici, în Peraă ă eram l sa i s practic m catolicismul în pace. Jos, în Galata, ve iă ţ ă ă ţ g si evrei, musulmani, creştini, to i muncind cot la cot, câtă ţ ă vreme în Roma tot mai vor s -i pun pe rug pe luterani.ă ă

— De aceea m-ai invitat aici, Ludovici? Ca s -mi înşiri virtu ileă ţ

332

- COLIN FALCONER -

sultanului? Poate c vrei s te converteşti la Islam tu însu i!ă ă ţ— R mân cet ean al La Serenissimei. Dar am tr it mult timpă ăţ ă

aici, Excelen . Simt c le în eleg pu in din felul de a fi.ţă ă ţ ţ— Mul umesc pentru prelegere, spuse dispre uitor Gonzaga. Aţ ţ

fost foarte instructiv .ă— Dar nu de asta te-am invitat aici.— Oh? Gonzaga îşi termin vinul şi îşi mai turn un pahar.ă ă— Am în eles c negocierile cu Lütfi Paşa n-au mers prea bine.ţ ăChipul lui Gonzaga se înroşi iar şi.ă— Piticul acela impertinent vrea sa le pl tim tribut şi s leă ă

ced m şi insula Cipru. În curând va dori s foloseasc San Marcoă ă ă drept palat de var !ă

— Putem s le refuz m cererile?ă ăGonzaga îl privi, cu fa a plin de venin.ţ ă— Înc dup b t lia de la Prevezo, turcii au dominată ă ă ă

Mediterana, dup cum bine ştii. F r drumuri comerciale stabile,ă ă ă Republica noastr se va scufunda în Adriatica! Gra ie turcilor t iă ţ ă lumina i!ţ

— Ar mai putea fi o cale de a aranja lucrurile, Excelen .ţă— Ascult.— Dup cum cred c şti i, activit ile mele nu suntă ă ţ ăţ

întotdeauna strict legale. Cel pu in dup legea otoman .ţ ă ă— Mi-am imaginat asta.— Pentru asta, a trebuit s între in unele rela ii influente şiă ţ ţ

anonime. Care acum ar putea fi de oarecare folos pentru La Serenissima.

— Cum?— E adev rat, îi admir pe turci, dar îmi iubesc ara mai mult.ă ţ

Poate c dac renun a i la negocierile cu sultanul v-aş puteaă ă ţ ţ aranja o întâlnire cu amiralul turc Dragut.

— Dragut!— Nu e decât un pirat, cum bine şti i. Se vinde celui care dţ ă

mai mult. Ecco, dac Vene ia trebuie s pl teasc tribut pentru aă ţ ă ă ă folosi c r rile m rii, atunci sunt sigur c Dragut ar fi mult maiă ă ă ă rezonabil decât marele vizir.

Gonzaga îşi goli paharul şi îl privi gânditor pe Ludovici.— Ei bine, negustorul meu vene ian, poate c ai dreptate. S-arţ ă

putea totuşi s fii de folos Republicii!ă

333

- HAREM -

— M bucur c spune i asta, zise Ludovici.ă ă ţ

Julia urm rea conversa ia din umbr , din vârful sc rilor. Tat lă ţ ă ă ă ei! Era ca şi când ar fi privit un str in. Era mai c runt, mai mică ă parc . Probabil, vârsta. Erau aproape doisprezece ani de cândă nu-l v zuse. Fa a lui era mai sub ire, iar ridurile din col urile guriiă ţ ţ ţ se adânciser , dându-i o expresie de rânjet permanent.ă

Dar vocea lui tot îi mai provoca o furnic tur în stomac.ă ă R scolea amintiri despre coridoare reci de marmur , meseă ă t cute, posomorâte, în prezen a lui, Biblii negre şi pr fuite,ă ţ ă dezaprobare, constrângere.

Se sim i ca un condamnat care întâlneşte pe strad un fostţ ă coleg de închisoare.

Îşi cercet sufletul în c utarea unei urme de afec iune, dar nuă ă ţ g si decât oroarea înghe at fa de via a tr it înainte. Sim i ună ţ ă ţă ţ ă ă ţ val de recunoştin pentru Ludovici, pentru tot ce-i d duseţă ă acesta.

Şi îşi aduse aminte de Abbas. Abbas!

78

Istanbul

De la ferestrele palatului lui Abdull Sahine Paşa se vedeau marile domuri ale Ayei Sofia şi Firuz Aga Camii. În zilele frumoase de var se puteau vedea delfinii jucându-se în Mareaă Marmara.

Sirhane avea propriul ei hammam, cu zidurile de marmură împodobite cu o friz de ceramic de Iznik, purt toare a unuiă ă ă verset din Coran scris cu albastru pe alb în jurul întregii înc peri.ă Lumina ce c dea din tavanul înalt punea în eviden aburul înă ţă spirale.

Julia st tea pe marginea b ii pe când Sirhane îşi turn înă ă ă palm pu in ulei aromat dintr-o sticlu mic . Apoi începu să ţ ţă ă ă maseze gâtui şi umerii Juliei.

— Eşti încordat . Ce s-a întâmplat?ă

334

- COLIN FALCONER -

Julia îşi ridic fruntea.ă— i-l mai aminteşti pe tat l t u?Ţ ă ă— Sigur c mi-l amintesc.ă— Câ i ani aveai?ţ— Cincisprezece.— Ai plâns?— O s pt mân . De ce?ă ă ă— Povesteşte-mi.— Eram rani. Tat l meu avea oi şi câteva capre. Cultivamţă ă

floarea-soarelui şi pu in grâu. El era un om bun, dar era tareţ b trân când am plecat. Probabil c acum e mort. Şi mama la fel.ă ă Am avut zece fra i şi surori. Mi-e dor de to i. Dar de ce s teţ ţ ă gândeşti la asta? Dac aş fi înc al turi de ei, aş fi pe câmp laă ă ă arat sau la cules floarea-soarelui şi n-aş tr i într-un palat frumosă şi n-aş avea servitori.

— Dar îl iubeai?— Pe tata?Julia întoarse capul. Sirhane p rea uluit de întrebare.ă ă— Desigur.Îi ap s puternic muşchii gâtului Juliei, de parc i-ar fi putută ă ă

îndep rta astfel încordarea.ă— Julia, te rog, ce s-a întâmplat?— Sirhane, Sirhane. M tem pentru sufletul meu.ă— Ce?— E ceva r u în mine. Îl simt.ăSirhane râse, apoi îşi d du seama c Julia era foarte serioas .ă ă ă

Îşi puse bra ele pe umerii ei şi o mângâie.ţ— Ce-i toat nebunia asta? Mai întâi m întrebi de tat l meu,ă ă ă

apoi îmi spui c eşti rea…ă— Sunt atâtea lucruri în mine pe care nu le în eleg. De ce nuţ

pot iubi un b rbat? De ce prefer compania ta celei a so uluiă ţ meu?

Sirhane o întoarse cu fa a spre ea.ţ— Nu e nimic r u.ă— Ba sigur c e.ă— Nu facem r u nim nui. O femeie nu poate viola o altă ă ă

femeie.— Asta e totul, atunci? Dragostea e doar o problem deă

335

- HAREM -

s mân ?ă ţă— Julia…— Ştiu c m iubeşte. Ştiu c ar vrea ca şi eu s -l iubesc. Îlă ă ă ă

tr dez de fiecare dat când m v d cu tine.ă ă ă ă— Ne oferim una alteia mângâiere. Nu e acelaşi lucru cu a

face dragoste cu un b rbat.ă— Pentru c o femeie nu poate avea propriet i ca un b rbat?ă ăţ ă

Deci nu ne putem avea una pe cealalt , nu?ă— Julia, ce înseamn toate astea?ăJulia oft şi îşi l s capul pe umerii celeilalte femei. Ştergarulă ă ă

de pe umerii acesteia era aspru, îl sim ea pe obraz. Îi îng duiţ ă Sirhanei s-o legene uşor.

— Dac ştii c ceva groaznic urmeaz s se întâmple cuiva şiă ă ă ă nu faci nimic ca s -l previi, este r u?ă ă

Sim i cum corpul Sirhanei deveni mai rigid.ţ— Trebuie s -mi spui ce se întâmpl , Julia.ă ă— R spunde-mi la întrebare.ă— … Depinde, r spunse Sirhane, precaut . Aceast persoană ă ă ă

a f cut ceva r u?ă ă— Da… Oh, da.— Şi pedeapsa îi este permis de lege?ăJulia nu r spunse, iar Sirhane n-o for .ă ţă— Ce se va întâmpla dac p strezi t cerea?ă ă ă— Cineva va muri.— Şi dac vorbeşti?ă— O persoan vinovat va sc pa nepedepsit .ă ă ă ăSirhane o trase mai aproape.— O iubeşti pe aceast persoan ?ă ăCine s fie? Se întreb Sirhane. Oare Ludovici? Sau eu?ă ă— Ar trebui s -l iubesc. Dar nu pot. E ceva r u în mine.ă ă— Nu, Julia, şopti Sirhane. Nu e nimic r u. Tu eşti bun şiă ă

dr gu . Nici un Paradis adev rat nu i-ar închide uşa.ă ţă ă ţNu, gândi Julia. Nu sunt bun . M-am necinstit pe mine însumiă

cu o alt femeie şi cu un castrat. Mi-am nesocotit tat l.ă ă Duhovnicul meu m înv a c adev ratele virtu i creştine suntă ăţ ă ă ţ castitatea şi iertarea. Eu m-am scufundat în carne şi r zbunare.ă Şi nici m car nu m mai opun.ă ă

Tat l meu.ă

336

- COLIN FALCONER -

Abbas!La naiba cu Antonio Gonzaga. Îl va vedea din nou, în Iad.Îşi l s capul în poala Sirhanei şi îşi puse mâinile dup gâtul ei,ă ă ă

îndoindu-şi corpul, supus .ă— Iubeşte-m , Sirhane. Spune-mi c totul e bine. Am nevoieă ă

s -mi spui c totul va fi bine.ă ă

Pera

Lui Gonzaga i se p ru normal ca despre întâlnirea sa cuă Dragut s ştie cât mai pu ini oameni, aşa c îl inform doar peă ţ ă ă bailo despre inten iile sale, omi ând a-i pomeni rolul lui Ludoviciţ ţ în toat afacerea. Negustorul ar fi avut mult de pierdut dacă ă tratativele eşuau, iar Gonzaga voia s -l protejeze – cât vreme îiă ă era util.

Un mesager sosise dup -amiaz la reşedin a bailo-ului cu oă ă ţ misiv sigilat adresat lui Gonzaga. Misiva spunea c Dragut seă ă ă ă afla pe galionul Barbarossa, ancorat acum în portul Galata. Gonzaga trebuia s -l întâlneasc acolo, imediat dup miezulă ă ă nop ii şi trebuia s vin singur. ţ ă ă

La sosirea nop ii, Gonzaga p r si reşedin a bailo-ului din Peraţ ă ă ţ într-o tr sur . Aceasta hurui ieşind din curte şi îndreptându-se înă ă josul colinei, c tre str zile încâlcite ale cartierului Galata.ă ă

Bailo-ul îi ur noroc şi îi f cu cu mâna.ă ă

79

Galata

O iriza ie roz lumina cerul deasupra forjelor şi turn toriilor,ţ ă aruncând o aur sub ire peste docurile p r site. Deodat oă ţ ă ă ă tr sur zdr ng ni pe una din aleile extrem de abrupte care seă ă ă ă terminau chiar la linia apei. Abbas urm ri din umbr cum dină ă tr sur coborî un b rbat. Vizitiul îi d du un felinar aprins, iară ă ă ă omul — Abbas recunoscu veşmintele unui togato — porni c treă debarcader.

Trecu la cinci paşi de uşa în spatele c reia st tea Abbas, iară ă 337

- HAREM -

acesta îi v zu clar tr s turile la lumina felinarului. Un deceniu seă ă ă derul brusc înapoi şi deodat Abbas se afla din nou în galionulă ă acela împu it, sim ind în n ri mirosul ame itor al propriului sângeţ ţ ă ţ şi nu se putu opri când amintirile pe care le blestema de atâta timp îi revenir înc o dat în fa a ochilor.ă ă ă ţ

Fuseser trei, un cu itar şi doi care îl ajutau. Abbas îşi aminteaă ţ chipurile lor, glasurile, fiecare am nunt. Chiar şi după ă doisprezece ani. inea minte semnul din naştere v zut peŢ ă fruntea cu itarului, lâng linia p rului; p rea un strugure mare, laţ ă ă ă lumina felinarelor. Şi-l amintea şi pe cela care-l inuse de umeri;ţ îi vedea parc aievea smocurile de p r negru din n ri. Cel care îlă ă ă inuse de picioare avea p r pu in, creştetul lucindu-i ca o oglindţ ă ţ ă

în lumina slab .ăOmul cu cu itul avea un glas neobişnuit de sub ire, ca deţ ţ

corist. Râsese tot timpul. De parc era o fars .ă ăÎi legaser o faş alb în jurul bur ii şi coapselor, ca s prevină ă ă ţ ă ă

sângerarea. Asta le luase mult timp, pentru c el se zb tea şiă ă lovea. Cu itarul îl înjurase, dar nu-l lovise deloc şi Abbasţ în elesese mai târziu c inten ionat îl l sase s se epuizeze,ţ ă ţ ă ă zb tându-se. Apoi îi udar penisul şi testiculele cu zeam deă ă ă ardei iute. El ipase de usturimea înfior toare, iar cu itarul râseseţ ă ţ din nou, zicând c o s i le pun în ap rece şi o s i leă ă ă ă ă r coreasc imediat ce vor ti gata.ă ă

Abbas se luptase şi se smucise, opunându-se cu toat putereaă de care era în stare. Implorase şi plânsese. Se vedea şi acum, umilit, suspinând ca un copil şi rugându-i s -şi spun numaiă ă pre ul.ţ

Cu itarul hohotise mai tare ca oricând şi tr sese cu itulţ ă ţ încovoiat de la brâu.

Era imposibil s -şi aduc aminte durerea fizic sim it atunci.ă ă ă ţ ă Dar putea oricând s -şi aminteasc sentimentul de disperare,ă ă team şi neajutorare. Imaginea îl umplea de o durere atât deă grozav , încât adesea, stând treaz în noapte, începea s geamă ă ă şi s se zvârcoleasc în pat.ă ă

Îşi amintea c urlase atât de tare încât s pt mâni întregi după ă ă ă aceea nu mai putuse vorbi. Când îi cauterizaser rana cu smoală ă clocotit vomitase şi-şi pierduse cunoştin a. Reveni la via cândă ţ ţă

338

- COLIN FALCONER -

înc îi mai bandajau rana cu hârtie înmuiat în ap rece. Îiă ă ă puseser o eav într-o deschiz tur din bandaj pentru scurgereaă ţ ă ă ă sângelui şi a urinei.

inea minte c nu se putea opri din urlete, dar strig teleŢ ă ă p reau s vin de undeva din afara lui. O alt voce, în untru, eraă ă ă ă ă calm şi îi şoptea c în curând sângerarea îl va ucide şi totul seă ă va sfârşi.

Ceilal i doi îl s ltaser în picioare şi-l for aser s mearg . Unţ ă ă ţ ă ă ă ocol al înc perii îi aduse în fa a privirii capul Signorei Cavalcanti,ă ţ ochii holba i ai lui Bartolomeo, o b ltoac mizerabil , roşie, deţ ă ă ă sânge, un colac de frânghie, nişte saci şi o bucat de lan deă ţ ancor . Apoi totul se repet .ă ă

Capul Signorei Cavalcanti… ochii holba i ai lui Bartolomeo…ţ b ltoaca b l at de sânge… Merseser prin înc pere parc zileă ă ţ ă ă ă ă întregi — chiar dac fuseser probabil doar ore. Ceea ce-lă ă scârbise cu adev rat era modul în care cei doi îi vorbiser totă ă timpul, încurajându-l, pomenindu-i despre alte cazuri pe care le v zuser , spunându-i c totul va fi bine, c nu trebuia s dispere.ă ă ă ă ă Era de parc i-ar ti fost prieteni sau medici personali. P reau s fiă ă ă uitat cu des vârşire tot ce tocmai f cuser .ă ă ă

Ce era mai r u era c în ultima vreme observase c uraă ă ă pentru ei îi sc dea mereu. Atunci, plânsese şi le mul umise cândă ţ în sfârşit îl l saser s cad la podea, aproape înnebunit deă ă ă ă durere şi numai pe jum tate conştient.ă

Nu inea minte cât z cuse acolo. Cineva îi aprinsese un foc înţ ă trupul care începuse s ard de febr . Dar nu-i d deau s bea şiă ă ă ă ă limba i se umfl în gur şi buzele îi cr par , încât nu mai putuă ă ă ă nici vorbi. Timpul nu mai avea sens. Aluneca f r nici un efort dină ă conştien în bezn , de parc ar mai fi mo it un pic înainte deţă ă ă ţă sculare, realitatea şi visul contopindu-se în imagini de coşmar. Şi de fiecare dat când se trezea se ruga doar ca întunericul s -lă ă înv luie iar şi.ă ă

Într-o zi cei doi veniser în cal şi se aplecaser s examinezeă ă ă ă rana. Îndep rtaser feşele şi d duser din cap mul umi i. Cândă ă ă ă ţ ţ scoaser eava, un şuvoi de urin se r spândise în înc pere, caă ţ ă ă ă un izvor.

— Bine f cut .ă ăUnul din ei rânjise şi-l b tuse pe umeri.ă

339

- HAREM -

— O s te faci bine.ăBine? gândi el mai târziu. Bine? Ce însemna „bine”?Peste câteva s pt mâni îl vânduser în pia a din Alger. Deă ă ă ţ

acolo fusese adus la Palat, ca s sufere înconjurat de splendori,ă s -şi tr iasc restul zilelor ca un schilod, torturat de teribilulă ă ă handicap.

Faptul c era înconjurat de al i schilozi nu-i aducea nici oă ţ consolare. Cei mai mul i dintre eunuci m car nu apucaserţ ă ă maturitatea sexual . Într-un fel, îi invidia. Într-adev r, pu ineă ă ţ erau clipele în care nu invidia pe nimeni.

Şi nu era clip în care s nu blesteme numele lui Antonioă ă Gonzaga.

Amintirea acelor zile trecu doar în câteva secunde; apoi Gonzaga disp ru, singurul lucru vizibil pe cheiul p r sit fiindă ă ă lic rirea felinarului în timp ce purt torul s u se îndrepta c treă ă ă ă Barbarossa.

Conturul galionului se desena în str lucirea focurilor de laă armur riile din Top Hane. Alte umbre se mişcar la alte uşi.ă ă Zgomotul paşilor fu în buşit de z ng nitul ciocanelor şi şuieratulă ă ă foalelor din forje.

Abbas ieşi încet şi se lu dup felinarul pâlpâitor. Aşteptaseă ă prea mult aceast clip .ă ă

Pera

Julia îngenunche în capela ei personal şi privi crucifixul deă lemn din altar. Venise aici s se roage pentru iertare, s ceară ă ă mântuire şi s se lupte cu sl biciunile. În loc de toate astea, nuă ă sim ea decât ur .ţ ă

Ce fel de Dumnezeu putea îng dui asemenea nefericire? Ceă fel de Dumnezeu putea l sa ca Abbas s sufere, iar Gonzaga să ă ă prospere în continuare?

Dumnezeul tat lui ei. Dumnezeul sumbru, r zbun tor şiă ă ă masculin al tat lui ei.ă

Julia se ridic în picioare. Îşi va g si mângâierea în alt parte.ă ă ă

340

- COLIN FALCONER -

80

Galata

Gonzaga sim i mişcarea din spatele s u chiar înainte de a auziţ ă paşii. Netemându-se de ceva anume, nu sim i fric . Se întoarseţ ă şi scrut întunericul.ă

— Che xié?Nici un r spuns.ăDar era cineva acolo, ştia sigur. Dac era un om de-al luiă

Dragut, s-ar fi ar tat, nu? Se întoarse şi se gr bi mai departeă ă c tre Barbarossa.ă

Galionul p rea p r sit. Felinarele de pe catargul principal şiă ă ă cel de la prova proiectau umbre lungi pe puntea pustie. Nu era nici un str jer de noapte, nu se auzea nimic de sub punte.ă

Gonzaga sim i prima furnic tur de spaim .ţ ă ă ăAuzi iar şi zgomote de pe cheiul întunecat şi se întoarse într-ă

acolo.— Cine-i acolo?Îşi trase sabia, blestemându-se pentru c se l sase convins să ă ă

vin singur. Da, în mod sigur era cineva acolo. ăÎncepu s alerge.ăDeodat , patru umbre se desprinser din întuneric, blocându-iă ă

calea. Gonzaga se întoarse şi fugi în alt direc ie.ă ţAlte patru siluete ap rur din umbra depozitelor. ă ă Corpo di Dio!

Cine erau? Ce voiau? Încerc s se st pâneasc . Trebuie c era oamenii lui Dragul.ă ă ă ă ă

N-avea nici un motiv de team .ă— Care dintre voi este Dragut?Vorbele avur un ecou strident chiar şi pentru el însuşi.ă— Dragut nu este aici, r spunse o voce, într-un dialectă

vene ian ireproşabil.ţPe Leul Sf. Marco, ce se întâmpla?— Atunci unde e? Doresc s -l v d!ă ă— Tocmai se îmbat la Üsküdar, nici o grij , zise vocea. Acumă ă

arunc sabia sau vom fi obliga i s i-o lu m cu for a.ă ţ ă ţ ă ţGonzaga auzi scrâşnetul o elului când s biile ieşir din teci.ţ ă ă

Sc p un suspin de fric şi îşi l s propria sabie s z ng ne peă ă ă ă ă ă ă ă

341

- HAREM -

dalele de piatr de la picioarele sale. Arunc felinarul şi o rupseă ă la fug .ă

Într-o clipit , dou umbre se materializar din neant şi îlă ă ă înşf car în bra e. El se zb tu şi ip îngrozit. Unul dintre oameniă ă ţ ă ţ ă râse.

— Leag -l, zise vocea.ăErau cel pu in şase. Mâini puternice îl trântir în noroiulţ ă

împu it, legându-i bra ele la spate cu o frânghie groas . Gonzagaţ ţ ă începu s ipe dup ajutor, dar gura îi fu astupat cu o cârpă ţ ă ă ă care îi în buşi protestele. Unul din ei îşi repezi un picior, lovindu-lă în spate.

Cineva ridic felinarul sc pat de el şi se aplec s -l priveasc .ă ă ă ă ă Gonzaga se trezi în fa a celui mai urât om pe care-l v zuseţ ă vreodat , un maur gras cu un singur ochi şi fa a mutilat de oă ţ ă ran veche. În lumina pu in ar ta ca un diavol.ă ţ ă ă

— Antonio Gonzaga, spuse omul.Deci el era vocea!— Nu m mai ii minte?ă ţS -l in minte? se întreb Gonzaga. Ce vrea s spun ? ă ţ ă ă ăÎşi ridic mai sus capul ca s -l vad mai bine pe cel care-lă ă ă

atacase. Da, era în mod sigur un maur, chiar dac n-avea chiară culoarea cunoscut . Purta o c maş dungat , brodat cu perle şiă ă ă ă ă fir de argint şi cizme galbene de piele. În urechea dreapt aveaă un cercel cu o perl mare.ă

Cine era? Şi ce voia?Omul se aplec spre el, inând felinarul şi mai aproape de fa aă ţ ţ

oribil de desfigurat . Îndep rt cârpa din gura lui Gonzaga.ă ă ă— Chiar nu- i aduci aminte?ţ— Sigur c nu-mi aduc aminte. Nu te-am v zut niciodat !ă ă ă— Aşa e, niciodat . Dar m-ai cunoscut. Iar eu am cunoscut-oă

pe fiica ta.— Fiica mea a murit! A fost ucis de pira i.ă ţ— Poate.— Cine eşti? Corpo di Dio, spune-mi ce vrei! — Ce vreau? Vreau s - i aduci aminte. S - i aminteşti de fiicaă ţ ă ţ

ta, cea mai frumoas fiin pe care am v zut-o sau o voi vedeaă ţă ă vreodat . S - i aminteşti, dup doisprezece ani, de fiulă ă ţ ă Comandantului General al Armatei…

342

- COLIN FALCONER -

Ochii lui Gonzaga se l rgir o dat cu revela ia brusc — aă ă ă ţ ă numelui, nu a chipului — şi gura sa sc p un geam t.ă ă ă

— Ah, da, v d c acum î i aminteşti. Eu n-am uitat niciodat .ă ă ţ ă Cum aş fi putut? Dup tot ce le-ai poruncit oamenilor t i s -miă ă ă fac ? Se ridic greoi. Duce i-l la bord!ă ă ţ

Gonzaga ip , dar unul din oameni îi îndes iar cârpa în gur . Îlţ ă ă ă ridicar cu uşurin de mâini şi de picioare, ca pe un porcă ţă înjunghiat şi îl purtar la portul ă Barbarossei, în cal . ă

Justi ie perfect , gândi Abbas. ţ ăAşa a început totul şi atunci.

81

Abbas atârn felinarul de un cârlig dintr-o grind şi se aplecă ă ă spre parapet, în timp ce oamenii s i îşi lep dar înc rc tura într-ă ă ă ă ăo b ltoac de noroi şi apa de mare de la picioarele sale. Gonzagaă ă p rea s implore tot timpul ceva, dar cârpa din gur îi în buşeaă ă ă ă glasul. Ochii îi erau umfla i, aproape ieşi i din orbite de groaz .ţ ţ ă

Abbas aştept pân când r maser singuri. Apoi spuse: ă ă ă ă— Î i voi scoate c luşul. Dar dac ipi, i-l bag la loc. Clar?ţ ă ă ţ ţGonzaga d du din cap, disperat.ă— Aşa.Abbas smulse cârpa din gura lui Gonzaga şi vorbele izbucniră

ca un torent, de parc tocmai scosese cepul unei butelii de vin.ă— Nu ştiu ce i s-a f cut, jur, eu doar am poruncit s te bat sţ ă ă ă ă

te înve e minte, atâta doar. Dac te-am jignit, jur c pot reparaţ ă ă totul. Sunt un om bogat, î i pot oferi mult, sunt membru înţ Consi…

Abbas îi îndes c luşul în gur . Sunetele prin care Gonzaga seă ă ă ruga şi cerşea continuar . Parc e un câine vomitând ce-aă ă înghi it, gândi Abbas.ţ

Şi totuşi, îl în eleg. Am cerşit şi eu aşa, odat .ţ ă— Trebuia s -mi închipui, zise Abbas. Ar fi trebuit s -miă ă

închipui c tot ce voi auzi de la tine vor fi numai minciuni şiă vanitate. Ce-ai putea s -mi oferi, Consiliere? Bani? Am mai mul iă ţ bani decât îmi vor trebui vreodat . Sultanul şi Doamna lui îmiă pl tesc bine. Am haine fine şi mai multe diamante decât i-ară ţ

343

- HAREM -

înc pea în buzunare. Nu, ceea ce-mi doresc cel mai mult esteă darul normal al oric rui b rbat, dobândit prin naştere. Ceea ceă ă mi-ai luat tu. Nu-mi po i da asta înapoi.ţ

Abbas trase un hanger scurt din teaca de la brâu. ÎI aduse apoi aproape de ochii lui Gonzaga, învârtindu-l încet, pân când lamaă prinse reflexia razelor de lumin ale felinarului.ă

— Uit -te la asta, Excelen . Un instrument, simplu. Po i t iaă ţă ţ ă cu el pâine sau po i distruge viata unui b rbat. Depinde numaiţ ă de inten ie. Care o fi inten ia mea, Excelen ? Ai putea sţ ţ ţă ă ghiceşti?

Cu o repeziciune surprinz toare trase în sus roba lui Gonzaga,ă dezvelindu-i coapsele şi burta. Îl apuc testiculele în pumn şiă strânse.

Gonzaga în epeni şi un strig t ascu it trecu dincoace de c luş.ţ ă ţ ă Fa a i se învine i, iar venele de la gât i se umflar , desenându-seţ ţ ă clar pe pielea ca de mort.

— Po i s - i închipui cum e, Excelen ? Po i s - i imaginezi,ţ ă ţ ţă ţ ă ţ m car pentru o clip ?ă ă

Gonzaga suspin , cu ochii închişi strâns, scuturând din cap cuă violen , de parc ar fi vrut s şi-l elibereze dintr-un ştreang.ţă ă ă Abbas îl privea, amintindu-şi. Deodat se ridic în picioare şi seă ă rezem de scânduri. Îşi puse cu itul la loc, la brâu.ă ţ

— Nu Consiliere nu i-aş dori aşa ceva nici celui mai mare duşman al meu. Nici chiar ie, Consiliere. Nici chiar ie. Nu mi-aşţ ţ p ta sufletul cu un asemenea p cat.ă ă

Toat vlaga p rea s se fi scurs din trupul lui Gonzaga. Seă ă ă l sase pe o parte, cu genunchii la piept.ă

Începu s plâng . ă ă— Î i voi ar ta mil , Excelen . Î i voi l sa chiar via a. Veiţ ă ă ţă ţ ă ţ

putea savura fiecare secund ce i-a mai r mas. Diminea ,ă ţ ă ţă Dragut va trimite aceasta nav la Alger. I-am dat instruc iuni să ţ ă te vând în pia a de sclavi, ca vâslaş într-o galer . Mai ai mul iă ţ ă ţ ani înainte, Consiliere. Ani mul i şi ferici i, legat în lan uri de oţ ţ ţ banc , udat cu propria- i mizerie, împingând la vâsleă ţ optsprezece ore pe zi. Unii rezist cinci, chiar zece ani la torturaă asta, înainte de a-şi da duhul.

Abbas deschise uşa.— Dac mi-ai fi ar tat atunci m car atâta considera ie, aş fiă ă ă ţ

344

- COLIN FALCONER -

considerat-o ca pe cel mai m rinimos gest din lume, înă compara ie cu viitorul pe care mi l-ai ales! Mergi cu Dumnezeu,ţ Excelen !ţă

Privi pentru ultima oar la Ambasadorul Ilustrei Republici aă Vene iei, apoi lu felinarul din cârlig şi-l l s pe Antonio Gonzagaţ ă ă ă în compania întunericului şi a viselor sale.

Pera

Luna c zuse dincolo de cele şapte coline când se întoarseă Ludovici. Julia nu adormise. St tea la fereastr , privind pesteă ă apele Cornului c tre oraş.ă

El veni în spatele ei şi îi puse o mân pe um r.ă ă— S-a terminat, şopti el.Sim i r spunsul degetelor ei, dar ea nu spuse nimic.ţ ăDup o vreme, Ludovici o p r si şi merse la culcare, deşi ştiaă ă ă

c nu va putea dormi.ă

Eski Sarai

Abbas îşi c ut cheia printre sutele din leg tura pe care oă ă ă purta cu sine. Fostul Kapi Aga fusese ultimul eunuc alb c ruia iă se d duse responsabilitatea de a p stra cheile. Cel pu in,ă ă ţ presupunea el, sultanul putea fi sigur c un ă rasé era de încredere total pentru asemenea responsabilitate. ă

Se pr buşi pe pat. Pisica îi s ri în bra e, torcând, iar el oă ă ţ mângâie absent, aten ia fiindu-i ocupat de un joc al umbrelorţ ă ascuns adânc în minte. Îşi scoase turbanul şi îşi prinse fa a înţ mâini.

R zbunarea nu era dulce, gândi el. Abia de-i înlocuise oă emo ie cu alta: ura cu am r ciune, mânia cu triste e. De-acumţ ă ă ţ nu mai avea nici gândul r zbun rii de care s se aga e; numaiă ă ă ţ durerea amintirilor. Scorul era definitiv; trebuia s -şi petreacă ă restul zilelor chinuindu-se cu pre ul pe care fusese silit s -lţ ă pl teasc .ă ă

Nimic nu putea schimba ce fusese f cut. ăNimic.

345

- HAREM -

Lumina crescând a lunii lucea pe cupolele şi minareteleă Haremului ca o pojghi de ghea a, împrumutând o aurţă ţ ă fantomatic platanilor şi chiparoşilor ce str juiau curtea.ă ă

Eunucii afla i de gard lâng uşile de fier p reau nişte statuiţ ă ă ă cioplite în abanos. Mult deasupra lor, dou perechi de ochiă priveau de la ferestre str zile înguste şi întortocheate aleă oraşului.

O pereche de ochi privea dincolo de orizontul negru, de nep truns, c tre iarba unduitoare a stepelor din Georgia;ă ă cealalt era îndreptat spre canalele însorite ale La Serenissimei.ă ă Amândou tânjeau dup cei dragi, dup gondole sau cai s lbaticiă ă ă ă şi amândoi sim eau agonia pierderii arzându-le înc sufletul, caţ ă un stigmat. Abbas şi Hürrem, înrobi i datorit mutil rii şiţ ă ă frumuse ii, traversau noaptea roşii de am r ciune şi frustrare,ţ ă ă fiind fiecare un avanpost al Iadului pe t râmul Paradisului aflat înă st pânirea unui singur om de pe p mânt.ă ă

PARTEA A OPTA

FEREASTRA PRIMEJDIOASĂ

82

Topkapi Sarai, 1553

Timp de peste un deceniu securea c l ilor atârnase deasupraă ă copiilor s i. Nici chiar Regele Regilor nu putea face nimic pentruă a-şi proteja copiii dup moartea sa, pentru c însuşi str buniculă ă ă lui, Fatih, Cuceritorul Constantinopolului, stabilise aceast legeă sângeroas .ă

Ulema, consiliul marilor preo i, a hot rât ca oricare dintreţ ă iluştrii mei fii şi nepo i, odat urca i pe tron, pentru a asiguraţ ă ţ pacea lumii vor putea porunci ca fra ii lor s fie executa i. Aşa sţ ă ţ ă fac , deci, dac vor g si de cuviin .ă ă ă ţă

Pe m sur ce anii domniei i se înmul iser şi Suleiman sim eaă ă ţ ă ţ primele semne ale vârstei şi îndoielii, consecin ele propriei saleţ

346

- COLIN FALCONER -

mor i îl obsedau tot mai mult. Este una din sl biciunile noastre,ţ ă gândi el. Nu vom ajunge nicicând un popor mare dac nuă renun m la asemenea v rs ri de sânge între fra i. ţă ă ă ţ

Totul începuse cu ani în urm . Într-o noapte Hürrem ridicaseă problema, dând glas temerii pentru prima dat .ă

— Mi-e team , şoptise ea c tre Suleiman, pe când acesta oă ă inea în bra e.ţ ţ

— Team ? De ce, rusoaic mica?ă ă— Nu pentru mine. Pentru fiii mei.— Nu ai pentru ce s te temi.ăEa îşi l sase capul pe pieptul lui neted.ă— St pâne, când tu nu vei mai fi — şi fie ca ziua aceea s nuă ă

vin niciodat ! —ă ă via a mea nu va mai merita tr it , de aceea nuţ ă ă m tem de nimic. Dar când Mustafa va urca pe tron, Kanunul luiă Fatih spune c poate sc pa de to i fra ii s i pentru a-şi ap raă ă ţ ţ ă ă tronul…

— Am trecut de asemenea barbarisme. Aşa ceva nu se va mai întâmpla niciodat .ă

— Ah, St pâne, nu de Mustafa m tem eu. El are o inim bună ă ă ă şi a ar tat întotdeauna numai bun voin fa de fiii mei, chiar şiă ă ţă ţă fa de bietul Çehangir.ţă

— Atunci?— St pâne, m tem de cei ce vor fi în jurul lui atunci când va fiă ă

înc necopt pentru tron, înainte de a-şi descoperi autoritatea.ă Ştim c Mustafa va fi sultan. Dar cine va fi vizirul lui? Oare ună eunuc uscat ca Ahmed Paşa va ar ta compasiune pentru bietulă Çehangir? Ar putea astrologii din Casa Timpului s spun ceă ă planuri ar putea urzi Aga Ienicerilor împotriva lui Selim. Numai pentru c nu e un bun c l re ? Sau ce capcan i-ar putea întindeă ă ă ţ ă vreun paş lui Baiazid, tocmai pentru c e atât de talentat? Deja,ă ă ienicerii şi Divanul îi sorb fiecare cuvânt, fiecare gest lui Mustafa, ca nişte câini înfometa i. Mi se tace fric .ţ ă

Suleiman o strânse în bra e. Biata Hürrem. Avea dreptate.ţ Dup ce murea nu mai putea face nimic ca s -i apere, pe ea şiă ă pe fiii ei. Selim şi Baiazid, desigur, trebuiau s -şi ia soarta înă propriile mâini, cum f cuse şi el. Dar un biet schilod, caă Çehangir? Mustafa îi d duse cuvântul lui…ă

Oricât putere avea acum, de dincolo de mormânt nu maiă

347

- HAREM -

putea face nimic.Trebuia s se încread în noble ea lui Mustafa. Prin ul nu eraă ă ţ ţ

un m celar, ca Selim cel Groaznic. Suleiman îl urm rise de cândă ă era mic de tot. Era loial, brav şi drept. Nu avea nici o urm deă viclenie sau r utate gratuit . Era bra ul cel mai bun în care puteaă ă ţ trece flamura lui Mahomed.

— Mustafa e un b rbat drept. Rusoaic mic .ă ă ă— Mama lui tr ieşte înc . Şi m ur şte.ă ă ă ăDa, Gülbehar! Avea zece ani de când îşi rumega gândurile la

Manisa. Când el murea, ea devenea Sultana Valide. Avea s -lă preseze pe Mustafa s aplice legea lui Fatih?ă

— Ce ai vrea s fac?ă— S nu mori niciodat .ă ăEI zâmbi în întuneric, mângâiat de replica ei. Ah, rusoaică

mica.— Cu to ii murim. Asta e c rarea pe care ne-a dat-o ţ ă Allah. — Atunci m voi ruga s am în Divan o voce care s m apere.ă ă ă ă

Poate Rustem …Suleiman zâmbi la inteligen a aluziei. Rustem Paşa, ginereleţ

s u. Era înc tân r şi-şi dovedise loialitatea, când cu Ibrahim.ă ă ă— Mustafa n-o s - i tac nici un r u, rusoaic mic .ă ţ ă ă ă ăNeamul Osmanlâilor nu se va mai m cel ri singur. Ai cuvântulă ă

meu.Dar când marele vizir Ahmed Paşa muri de cium , Suleimană

nu mai inu seama de legile succesiunii şi îl proclam pe Rüstemţ ă mare vizir.

Omul Care nu Zâmbea Niciodat deveni al doilea om cuă putere din Imperiul Otoman.

Abbas fu introdus în înc pere; execut o temenea şi îng duiă ă ă pajilor s se aşeze. Rüstem îşi aminti c nu acest eunuc grotescă ă era st pânul lui; el doar rostea cuvintele celei care avea această ă calitate. M tasea purpurie a veşmintelor lui este ca şi cortulă imperial, gândi el. La fiecare mişcare parc închipuie ună regiment de ieniceri c lcându-se În picioare sub o p tur .ă ă ă

Nu îşi l s amuzamentul s i se vad pe fa . Abbas nu conta.ă ă ă ă ţă Abbas era un instrument, purt torul vocii sale în fa a urechilor şiă ţ

348

- COLIN FALCONER -

inimii favoritei sultanului.— Îng duit fie-mi s exprim felicit rile mele pentru noroculă ă ă

t u, îl gratul Abbas. Allah î i surâde, într-adev r. A fi vizirul celuiă ă ţ ă mai mare dintre Sultanii osmanlâi este o binecuvântare infinit de mare, prea mare ca s-o pot cuprinde în cuvinte.

Infinitul n-are nici un merit în treaba asta, gândi Rüstem. E doar urmarea faptului c am mai mult iscusin decât proştiiă ă ţă din Divan. Dar c tre Abbas spuse: ă

— Toate mul umirile şi rugile merg c tre Allah.ţ ă— Într-adev r. Totuşi, st pâna mea îmi cefe s - i aduc aminteă ă ă ţ

c deşi Allah e mare, uneori darurile — şi r zbunarea sa — vină ă mai degrab dac sunt ajutate de unii agen i mult maiă ă ţ p mânteni.ă

Ce limb iscusit ai, gândi Rustem.ă ă— Spune st pânei talc c nu voi uita asta.ă ă— Într-adev r, zise Abbas; de aceea m aflu aici. Pentru aă ă

discuta c i prin care î i po i demonstra inerea de minte.ă ţ ţ ţRüstem b tu din palme şi pajii s i negri se împr ştiar pentruă ă ă ă

a aduce şerbeturi şi halva, în timp ce ei se aşezar mai bine, caă în vederea unei discu ii lungi.ţ

— Ai auzit şoaptele de prin bazare, paş ? întreb Abbas.ă ă— Negustorii fac mai mult decât s şopteasc , Abbas, după ă ă

cum bine şti. Îşi strig de-a binelea, unul altuia, din pr v lii cumă ă ă c sultanul şi-a pierdut gustul pentru r zboi.ă ă

— Asemenea vorbe sunt primejdioase.— Într-adev r. Dar ce s facem, Abbas? Acum, el caut gloriaă ă ă

cu generalii.— Îşi uit datoria sfânt c tre Allah. Ca Ap r tor al Credin ei,ă ă ă ă ă ţ

el trebuie s poarte flamura lui Mahomed c tre câmpurile deă ă lupt .ă

M întreb unde bate, reflect Rüstem. ie şi st pânei tale vă ă Ţ ă ă pas tot atât de mult de flamura lui Mahomed pe cât v pas deă ă ă pre ul pepenilor din pia a de fructe. Ce v îngrijoreaz este,ţ ţ ă ă desigur, Mustafa. Trebuie s avem cu to ii grij de acest prină ţ ă ţ moştenitor, mereu gata s încalece.ă

— Ai auzit aceste zvonuri prin dughene? zise el.— Tot Istanbulul le-a auzit. Sunt atâtea şoapte încât împreună

sun ca huruitul unei armate îndep rtate, noaptea.ă ă

349

- HAREM -

— Nimeni nu uit primejdiile.ăDar nu trebuie s ne arunc m orbeşte, gândi Rüstem. Joculă ă

trebuie cânt rit cu grij înainte de a lua o hot râre. Sper că ă ă ă st pâna ta îşi d duse seama de asta. ă ă

Necazurile începuser , ca de obicei, în Persia. Şahul Tamaspă se ridicase iar şi la grani a de r s rit, torturând şi ucigândă ţ ă ă muftii, r spândind ereziile Sufavide, înt rindu-se cu fiece zi, peă ă când Suleiman scria poezii, dicta legi şi imagina moschei în reşedin ele sale de var de la Adrianopol şi Camlica. În acestţ ă timp ienicerii s i aşteptau între zidurile Palatului, dornici deă ac iune, tot mai ner bd tori în fa a pasivit ii fostului erou de laţ ă ă ţ ăţ Rhodos. Vorbeau tot mai mult pe fa despre adoratul lorţă Mustafa, moştenitorul charismatic ce aştepta în urma tat lui, cuă primele fire albe ivindu-i-se în barb . El n-ar fi ezitat s -i conducă ă ă împotriva ereticilor perşi, spuneau ei. El le-ar fi dat s gusteă victorii frumoase. Le-ar fi dat sângele, prada şi ac iunea dupţ ă care tânjeau.

Dar zorii lui ar fi însemnat asfin itul altora, reflect Rüstem. Alţ ă lui Rüstem, de pild . Şi al meu.ă

De undeva din spatele coloanelor clopotul b tu ora.ă— Ce-ar dori St pâna Hürrem de la mine? întreb Rüstem.ă ă— Doar s ii minte unde trebuie s se îndrepte loialitatea ta.ă ţ ăin minte, gândi Rüstem. Loialitatea mea e fa de tine.Ţ ţă

— În eleg, rosti el.ţ

83

Suleiman avea aproape cincizeci şi nou de ani şi bruscă începuse s -şi simt vârsta în oase. Deveni conştient c eraă ă ă muritor şi începu s petreac tot mai mult timp cuă ă sheyhülislamul şi cu studiul Coranului. Avea gut ; coatele şiă genunchii i se umflau din când în când, în crize ce durau uneori şi o s pt mân . F cuse, de asemenea, un edem, fa a şiă ă ă ă ţ încheieturile i se umf1au şi începu s foloseasc pudra pentru a-ă ăşi masca paloarea boln vicioas a pielii. Mânca mai pu in, uneoriă ă ţ doar nişte miel udat cu şerbet la ghea .ţă

Hürrem îl urm rea şi îi era fric . Aceste prime manifest ri aleă ă ă

350

- COLIN FALCONER -

b trâne ii lui Suleiman îi aduceau aminte de propria fragilitate.ă ţMai ales dac Mustafa mai tr ia mult.ă ăFusese atât de r bd toare, în aşteptarea clipei potrivite .ă ă

Acum începuse s se team c timpul nu mai era de partea ei.ă ă ă St tea la fereastra iatacului, privind în noapte spre apele negreă ale Cornului, ştiind c trebuia s g seasc o cale de a îndep rtaă ă ă ă ă aceast amenin are, şi asta f r întârziere. ă ţ ă ă

Suleiman st tea cu capul în poala ei, cu ochii închişi. Înă gr din bâzâiau insecte, dar în Harem era r coare, aproape frig.ă ă ă Deşi era amiaz , soarele nu str punsese frunzişul platanilor şiă ă zidurile grase, aşa c prin ferestre p trundea doar o lumină ă ă galben , slab , filtrat .ă ă ă

— Ar i obosit, St pâne, zise Hürrem.ăţ ă— Am atâtea de f cut, rusoaic mic , atât de multe înainte deă ă ă

a m sfârşi.ă— Nu trebuie s lucrezi atât de mult.ăDar asta mi-e datoria, reflect Suleiman. Deja am transferată

r spunderea administr rii Imperiului lui Rüstem şi Divanului,ă ă pentru a m putea dedica reconstruirii oraşului. Istanbul va fi oă m rturie mult mai valoroas a domniei mele decât Rhodosul sauă ă Mohácsul sau Budapesta. Când bunicul meu cucerea oraşul ce fusese cândva Bizan ul lui Justinian, mare parte din el era dejaţ p r sit şi d râmat. Înainte de a muri eu, oraşul îşi va dep şiă ă ă ă orice glorie trecut ; voi putea striga: „Justinian, te-am întrecut!” ă

Mare parte din reconstruc ie însemna cl direa de noi moscheiţ ă imperiale, c ci fiecare moschee avea pe lâng ea un ă ă küllye, un m nunchi de institu ii ca: spitale, şcoli religioase, b i, cimitire,ă ţ ă biblioteci, uneori un ospiciu sau un azil. Cartiere noi, cu popula iaţ nou , ap reau repede în jurul moscheilor. ă ă

Era deja construit Sehzade Camii, care ad postea mormântulă ă lui Mehmet şi Selimiye Camii, la Fener, în cinstea tat lui s u.ă ă Acum îl pusese pe Sinan s înceap lucr rile la Süleymaniye, peă ă ă locul fostului Eski Sarai. Avea s fie capodopera sa; cupoleleă m re e din piatr şi minaretele ei vor domina Cornul şi Oraşulă ţ ă Celor Şapte Coline timp de o mie de ani.

De asemenea, îşi asumase sarcina herculean de a schi a ună ţ set complet de legi, care s stea la baza oric rei guvern riă ă ă viitoare. Miile de kanunuri pe care le gândea azi vor reglementa

351

- HAREM -

judec ile şi decretele Divanului şi vor da neamului Osmanlâilor,ăţ pentru prima dat , un cod de legi. Îşi merit porecla „El Kanuni”ă ă — Legiuitorul.

Îl costase îns respectul ienicerilor, ştia. Într-o zi, visa el, nu vaă mai fi deloc nevoie de aceştia. Dar treaba asta va trebui s-o facă altcineva.

Privea în tavan şi la policandrul aurit, dar plin de praf, de deasupra capului s u şi aproape c putea auzi timpul scurgându-ă ăi-se printre degete. Se rug la Allah pentru putere şi ceasuriă destule pentru a-şi îndeplini elurile propuse.ţ

Hürrem îl mângâie pe obraz.— Atât de adâncit în gânduri, St pâne?ă— M gândeam cât de repede alearg timpul.ă ă— Atunci poate c n-ar trebui s petreci atâta din el închisă ă

împreun cu scribii.ă— Nu m pot odihni pân când treaba nu e gata. Nu pot s mă ă ă ă

bazez pe Mustafa c o va continua. EI e un bun soldat şiă guvernator, dar nu are tragere de inim pentru probleme aleă legii. În plus, m preseaz şi altele. Trebuie s plec în Persia înă ă ă vara aceasta. Nu-l mai pot ignora pe şah.

Hürrem se strâmb , cu o furie alintat . El zâmbi.ă ă— Ce s-a întâmplat, rusoaic mic ?ă ă— De ce s mearg un mare înv tor ca s pedepseasc ună ă ăţă ă ă

copil neascult tor? E oare Tamasp un rege atât de mare încât să ă merite chiar aten ia ta?ţ

— Devine prea puternic. N-am alt alegere decât s pornescă ă împotriva lui.

— Trimite-l pe Mustafa. Ienicerii îl ador , l-ar urma oriunde,ă chiar şi în deşerturile şi mun ii Persiei.ţ

Un nerv zvâcni pe obrazul lui Suleiman. Se uit la ea. ă— De ce-ai spus asta?— Te-am sup rat, St pâne?ă ă— Ce şoapte ai mai auzit şi despre Mustafa?— Nimic r u, St pâne. Într-adev r, aud numai lucruri bune. Seă ă ă

spune mereu c e un om drept şi bun, cum ai spus şi tuă întotdeauna. Un bun c l re , un mare comandant.ă ă ţ

— Prea mare, poate, murmur Suleiman.ă— Poate cineva s fie prea mare?ă

352

- COLIN FALCONER -

— Tot te mai temi de el?— St pânul meu mi-a dat asigur ri c n-am de ce s m temă ă ă ă ă

de fiul s u.ă— Poate, rosti Suleiman.— St pâne?ă— Nu mi-e team de el, ca sultan dup moartea mea. Şi totuşiă ă

uneori m îngrijoreaz , acum când sunt înc în via . El şiă ă ă ţă ienicerii.

— Ei nu-l vor iubi niciodat cum te iubesc pe tine, îl asigură ă Hürrem. Tu le-ai dat Belgradul, Rhodosul, Budapesta.

— Memoria lor e scurt . Mul i dintre noii recru i nici nu erauă ţ ţ n scu i pe atunci.ă ţ

— Dar tu eşti sultanul lor.— Aşa era şi bunicul meu.— Chiar tu mi-ai spus, St pâne, c Mustafa e un om drept şiă ă

bun. Crezi c ar putea unelti împotriva ta?ăSuleiman se ridic , având în ochi team şi îndoial . Trecuseă ă ă

atâta timp de când îl v zuse ultima oar pe Mustafa şi nu-şi maiă ă amintea prea bine chipul lui vioi, cu ochi str lucitori. În mintea saă era mai clar imaginea unei Gülbehar c tr nite şi a unui tân ră ă ă ă ambi ios şi capabil, tot mai mare şi mai ner bd tor.ţ ă ă

Dar umbra tat lui s u şi Kanunul lui Fatih îl obsedau înă ă continuare. Dac exista ceva complet opus ideii sale deă civiliza ie, acest ceva erau ienicerii. Ei erau temelia pe careţ fusese construit imperiul; şi ei erau acum cea mai mare amenin are la adresa acestuia. Ienicerii erau elita armateiţ otomane. Erau solda i de profesie, 24 de ore din 24, într-o epocţ ă în care majoritatea armatelor se compuneau din nobili care îşi aduceau, ca infanterie, ranii de pe domeniile lor. Ieniceriiţă datorau supunere unui singur om. Sultanul era cel care-i hr neaă în fiecare zi şi hrana ajunsese cel mai important simbol al lor. Aga lor se numea Chorbaji Bashi — Cel Ce Împarte Supa; adjunctul acestuia era Ashçi Bashi, sau Buc tarul-şef. Fiecare omă avea o lingur într-un s cule cusut de c ciul . Semnul lor deă ă ţ ă ă lupt era un cazan şi era brodat pe toate steagurile. Fiecareă regiment îşi purta cazanul cu el, în fiecare campanie, iar la tabere le adunau gr mad în fa a cortului Ag i. Pierderea unuiă ă ţ ă cazan în lupt sau capturarea lui de c tre inamic era cea maiă ă

353

- HAREM -

mare ruşine imaginabil . Ienicerii îşi împrosp tau rândurile dină ă devshirme, tinerii creştini selecta i dup muşchi, nu dup creier.ţ ă ă Aceştia erau c li i la munci în gr dinile Palatului, pe vase deă ţ ă lupt sau în construc ii. Apoi primeau instruc ie militar şi erauă ţ ţ ă educa i în spiritul ascult rii. De aceea îl iubiser atât de mult peţ ă ă tat l lui Suleiman. Nu duseser lips de ac iune sau de pr zi peă ă ă ţ ă vremea lui Selim cel Groaznic.

Ienicerii îl obligaser pe bunicul lui Suleiman, Baiazid al doilea,ă s abdice; şi Suleiman nu uitase deloc c odat , la începutulă ă ă domniei sale, îşi r sturnaser cazanele în fa a zidului Palatului deă ă ţ lâng bar cile lor din Prima Curte, în semn de revolt . Chiar dacă ă ă ă rebeliunea fusese în buşit , trebuise s le m reasc lefurile.ă ă ă ă ă Chiar şi dup dou zeci de ani, tot mai privea spre cazanele lor cuă ă o presim ire neagr , de fiecare dat când c l rea prin Primaţ ă ă ă ă Curte, în drum spre moschee. Teoretic, cel pu in, erau robii lui;ţ dar cu cererea lor permanent de r zboi, cu continuaă ă amenin are ce o constituiau pentru tron, Suleiman se întrebaţ uneori dac nu el era robul lor.ă

— Nu trebuie s mai existe sânge risipit pe tron, zise el, parcă ă pentru sine.

— Nu mai fii atât de îngândurat, St pâne, zise Hürrem,ă încol cindu-l cu bra ele.ă ţ

— Tu în elegi multe, rusoaic mica, dar nu-i în elegi peţ ă ţ ieniceri. Au fost situa ii când mi-au impus voin a lor, când amţ ţ mers pe câmpurile de lupt doar pentru a le satisface pofta deă r zboi, chiar daca eu aş fi dorit altceva. Dac m pot obliga peă ă ă mine, poate c -l pot obliga şi pe el.ă

— Cât de departe e Manisa de Istanbul?— Când a murit tat l meu am f cut doar cinci zile pân aici,ă ă ă

pentru a-mi lua tronul. Doar cinci zile…— Atunci, dac într-adev r te temi, St pâne, d -i lui Baiazidă ă ă ă

provincia Saroukhan. Iar pe Mustafa trimite-l în est, la Amasya sau Karamania.

— Manisa e locul tradi ional pentru prin ul moştenitor, pentruţ ţ shahzade. Ar putea crede c l-am abandonat în favoarea fiiloră t i.ă

— El ştie c nu-i po i da garan ii.ă ţ ţ— Nu-i pot face asta.

354

- COLIN FALCONER -

— Atunci s nu mai vorbim despre acest lucru. Dac Mustafa eă ă un om bun şi drept, de ce ne-am teme?

Da, gândi Suleiman. De ce ne-am teme?De faptul c am pierde tot ce am construit cu atâta trud .ă ăTotdeauna voise s dea un viitor imperiului s u, dincolo deă ă

corturile de campanie. Poporul nomad din stepele Anatoliei, care erau str moşii s i, va avea în curând o capital ce se va puteaă ă ă mândri cu cea mai fin arhitectur a Orientului şi un sistemă ă temeinic de guvernare. Literatura, muzica, pictura vor înflori. Vor fi r mase în urm barbariile ce marcaser domnia tat lui s u;ă ă ă ă ă moartea lui şi succesiunea paşnic a lui Mustafa vor fi dovada.ă

Sau m car aşa spera el.ăDar a doua zi Suleiman discut între patru ochi cu Rüstem. Iară

mai târziu îşi puse pecetea pe o scrisoare ce-i poruncea lui Mustafa s -şi ia familia şi curtea şi s plece la Amasya, departeă ă în r s rit, la dou zeci şi şase de zile c lare de Istanbul.ă ă ă ă

Pera

În spatele perdelelor trase ale unuia din palatele de pe cealalt parte a Cornului, Ludovici Gambetto b tu încet la uş şiă ă ă intr în dormitorul so iei sale. Aceasta îl aştepta, m tasea alb aă ţ ă ă c m şii ei de noapte lucea în lumina pâlpâitoare a sfeşnicelor. Elă ă se aşez pe marginea patului şi îi lu mâna între ale sale.ă ă

Julia se ridic şi prinse între degete o şuvi din p rul lui.ă ţă ă— Un fir alb! Ludovici se feri.— Prostii!Ea râse.— În sfârşit! Credeam c n-o s îmb trâneşti niciodat !ă ă ă ă— Am trecut prin buc t rie. Buc tarul mi-a turnat f in în cap.ă ă ă ă ă — E un fir alb. Trebuie sa mai fie şi altele. Vrei s m uit?ă ă— E doar o fest a luminii.ă— Am şi eu, uite! îşi lu în palm o cosi lung şi îi ar t cuă ă ţă ă ă ă

degetele celeilalte mâini. La p rul meu negru, e greu s te înşeli.ă ă — Pentru mine eşti tot frumoas , şopti Ludovic!ăApoi îi lu fa a în mâinile sale şi o s rut .ă ţ ă ă— Te vreau, şopti el.

355

- HAREM -

Julia întinse bra ele c tre el şi surâse, dar el îşi dori s vad şiţ ă ă ă invita ie în ochii ei, nu numai capitulare.ţ

Mai târziu st tea treaz în întuneric în timp ce ea dormea şiă privea mişcarea uşoar a pieptului ei în timpul respira iei. Îiă ţ urm ri conturul obrazului cu degetele. Poate c avea fire albe înă ă p r, dar lui i se p rea tot frumoas ; la fel de frumoas şi la fel deă ă ă ă inaccesibil cum fusese în palatul tat lui ei.ă ă

Nu c nu era capabil de sentimente mari, era conştient c nuă ă ă era asta. Prietenia ei cu Sirhane o demonstrase. Cu doi ani în urm , Sirhane plecase la Amasya cu so ul ei, care f cea parteă ţ ă din garda personal a lui Mustafa. Julia fusese aproape distrusă ă de durere. Nu voise s m nânce şi nu ieşea din camer . Uşa ei îiă ă ă fusese închis pentru prima oar şi o lung perioad îl refuzase.ă ă ă ă

El încercase s o în eleag ; Sirhane fusese singura prieten peă ţ ă ă care o avusese vreodat . Şi totuşi disperarea ei p rea să ă ă dep şeasc limitele normale. Totuşi, nu încercase s-o tulbure;ă ă sim ise c dac ar face asta, starea ei putea s se prelungeascţ ă ă ă ă pentru totdeauna.

Dup câteva luni Julia îi deschise iar şi uşa şi-l primise înapoiă ă în patul ei. El încerca s nu pun la inim faptul c ea nu-iă ă ă ă r spundea niciodat sentimentelor lui; în elesese c Julia nu seă ă ţ ă putea sfor a s -l iubeasc .ţ ă ă

Dar invidia îl tortura. Mai întâi Abbas, apoi Sirhane. De ce îi putea da tov r şia, iar prietenia era rezervat altora? De ce loră ă ă le putuse da atât de mult, iar pentru el, care îşi dedicase atât de mult din via ador rii ei, nu era nimic.ţă ă

Amasya

Tufe de nu-m -uita r s reau din z pada tare şi printreă ă ă ă cr p turile stâncilor. Ra e s lbatice âşneau de prin ierburi,ă ă ţ ă ţ aripile lor svâcnind pe când se în l au în v zduh, speriate deă ţ ă ropotele neaşteptate ale copitelor.

Mustafa îşi întoarse capul şi-l aştept pe Çehangir, deoparteă de escort . Aici, în mun i, numai cu vântul în jur, nu-i putea auziă ţ nimeni.

— O zi bun de vân toare, spuse el.ă ă

356

- COLIN FALCONER -

Çehangir era îmbujorat şi obosit. Dar îi pl ceau acesteă expedi ii, chiar dac îl epuizau fizic.ţ ă

— Într-adev r, rosti.ăEra mereu flatat de aten ia pe care i-o acorda Mustafa. Frateleţ

s u vitreg era tot ce şi-ar fi dorit şi el; puternic, frumos, ună c l re des vârşit. Tot ce admira la propriul s u tat .ă ă ţ ă ă ă

C l rir o vreme în t cere, în timp ce Mustafa se gândea laă ă ă ă cea mai bun abordare a subiectului pe care îl avea în minte.ă

— Ce face tata? întreb el în final.ă— Sufer de gut , zise Çehangir. Uneori are st ri foarte rele.ă ă ă— Şi tu trebuie s le supor i acolo, la Istanbul, râse Mustafa.ă ţ— M feresc din calea lui cât pot.ă— Arat îngândurat?ăÇehangir pricepu c întreb rile nu erau doar de polite e şi seă ă ţ

sim i deodat agitat. Mustafa chiar îi cerea p rerea!ţ ă ă— Poate… dar îl v d destul de rar.ăMustafa îşi întoarse privirea, urm rind o acvil de munte careă ă

plutea în cercuri deasupra capetelor lor.— i-a vorbit de mine?Ţ— E ceva în neregul între voi?ă— Nu ştiu, zise Mustafa.Çehangir era nedumerit. Nu era genul lui Mustafa s fieă

îngândurat.— Tu eşti primul moştenitor, spuse Çehangir, de parc acestaă

era un talisman hun la toate.— Uneori po i fi prin moştenitor prea mult timp, r spunseţ ţ ă

Mustafa.Soarele se retr sese dincolo de împ r ia mun ilor şi aerul seă ă ăţ ţ

r cea. Mustafa se smulse din gânduri.ă— Trebuie s ne gr bim. Muntele e rece aici, noaptea, chiară ă

dac e prim var .ă ă ăÇehangir îşi îmboldi calul în urma lui, tulburat. Dac pân şiă ă

Mustafa se temea, însemna c lumea nu mai era un loc sigură pentru nimeni.

În curte, ienicerii de gard st teau nemişca i în mantiile lor deă ă ţ piele. Tor ele de pe ziduri aruncau umbre ce dansau pe dalele deţ piatr , acoperite cu un strat sub ire de ghea . Nop ile erau reciă ţ ţă ţ

357

- HAREM -

aici, chiar şi prim vara, c ci cetatea era c rat sus, în mun iiă ă ăţă ă ţ care dominau Fluviul Verde.

Kiaya intr , cu un turban de m tase de culoarea zarz rei şiă ă ă aşez pe m su a de lâng divan un vas de argint aurit, plin cuă ă ţ ă cafea neagr , aburind . Gülbehar se aşez , înc lzindu-se la vasulă ă ă ă de bronz cu c rbuni încinşi şi îl aştept pe Mustafa.ă ă

Acesta, când sosi, avea fa a înroşit de vântul muşc tor. Aţ ă ă fost la vân toare, gândi Gülbehar. De aceea s-a întors atât deă târziu. S-a întors pe întuneric, deşi cunoaşte pericolul ghe ii şi alţ râurilor umflate din aceast perioad a anului.ă ă

El se înclin şi îi s rut mâna, apoi se aşez pe divan lâng ea,ă ă ă ă ă râzând ca un b iat. Aproape de patruzeci de ani, gândi ea şi încă ă mai are energia unui tân r necopt; ceea ce şi este. Va fi omă b trân când va ajunge sultan.ă

— Ce mai faci, mam ?ă— Bine. Uite, Kiaya a adus cafeaua.B tu din palme şi una dintre gediçli p şi înainte şi turnă ă ă

lichidul negru în dou ceşti de argint.ăGülbehar sorbi din b utura fierbinte şi îndulcit cu miere. Nu-iă ă

pl cea gustul ei amar, dar auzise c în Istanbul era la mod .ă ă ă Uneori îi pl cea s cread c nu p r sise ritmurile civiliza iei.ă ă ă ă ă ă ţ

— Deci, acum Rüstem i-a redus şi fondurile, zise ca. ţMustafa zâmbi din nou.— Prin ul nu mai poate avea secrete?ţ— Nu fa de mama sa.ţă— Nu te sup ra. N-are importan .ă ţă— N-are importan ! Dar e o insult !ţă ă— Încearc s m atrag spre nişte fapte care i-ar aduce maiă ă ă ă

mult bine lui decât mie. E un prost, pentru c va avea de ce seă teme când voi deveni sultan.

— Dac .ă— Mam …ă— Ai prea mult încredere în tat l t u. Priveşte ce s-aă ă ă

întâmplat cu mine.Aproape imediat regret ce spusese. M face s par o femeieă ă ă

b trân şi acr , gândi ea. Poate c asta şi sunt. Dar ştiu c deă ă ă ă ă fapt am dreptate în ce spun.

— Sunt sigur c tata n-a ştiut nimic despre asta. ă

358

- COLIN FALCONER -

Gülbehar observ c îi tremurau mâinile. Puse pe masă ă ă ceşcu a de argint.ţ

— Câte insulte vei mai suporta? Se c s toreşte cu vr jitoarea,ă ă ă o face împ r teasa lui, apoi pe tine te exileaz aici, în mun i şi îiă ă ă ţ d lui Baiazid domeniul prin ului moştenitor, Manisa. Acum seă ţ face c nu observ când Rüstem î i micşoreaz fondurile! Aşaă ă ţ ă ceva nu s-a mai auzit! Dac e o invita ie la ceva, de ce n-oă ţ accep i?ţ

— Ar fi o prostie.— Oare, fiule?Sim i cum ochii i se umpleau de lacrimi. Un tân r atât deţ ă

reuşit, cel mai bun prin pe care-l va avea vreodat neamulţ ă Osmanlâilor — şi to i unelteau împotriva lui. Şi atât de frumos.ţ Avea pu in p r alb în barb şi câteva riduri pe fa a b tut deţ ă ă ţ ă ă vânt, dar acestea nu f ceau decât s -i accentueze b rb iaă ă ă ăţ chipului. Meri i s te aşezi pe acel tron, iar vr jitoarea va faceţ ă ă orice ca s te împiedice.ă

— Nu voi ridica mâna asupra tat lui meu. Nu sunt de acord cuă ce i-a f cut ie, dup cum am mai spus-o. Dar e tat l meu şiţ ă ţ ă ă sultanul meu. Orice fapt împotriva lui ar fi un p cat în fa aă ă ţ cerului şi în fa a Islamului.ţ

— Sunt sigur c asemenea gânduri nobile nu i-au trecută ă niciodat prin cap vr jitoarei.ă ă

— Hürrem e so ia lui, dar nu e decât o…ţSe opri; era pe cale s spun „decât o femeie”.ă ă— Nu e ea sultanul. În privin a succesiunii, Suleimanţ

hot r şte.ă ă— Cât de naiv eşti!Mustafa n-o lu ca pe-o ofens . Râse.ă ă— Gelozie.— Mai mult decât gelozie, fiule. Mult mai mult. O ur sc cuă

fiecare b taie îndurerat a inimii. Mai mult decât vei putea tu ştiă ă vreodat .ă

— Nu trebuie decât s aştept. Cu timpul tronul va fi al meu şiă vom repara toate nedrept ile, dac ele exist . Nu m tem deăţ ă ă ă Baiazid şi nici într-un caz de grasul de Selim. Chiar şi la dou zeciă şi şase de zile c lare de Istanbul, ienicerii nu vor accepta peă vreunul din ei în locul meu.

359

- HAREM -

— Da, ienicerii te vor, Mustafa, dar, spre deosebire de tine, ei nu sunt dispuşi s aştepte.ă

Zâmbetul lui Mustafa disp ru.ă— Nu. Nu voi ridica sabia asupra tat lui meu.ăTat l lui Suleiman a f cut-o.ă ă— Acum e judecat în ceruri.— Mustafa…— Nu! Nu o voi face! Nu e nevoie. Într-o zi tronul îmi va reveni

de drept. Voi aştepta. Nu voi p c tui în fa a tat lui meu, în fa aă ă ţ ă ţ lui Allah!

Sultanahmet, Istanbul

— Trebuie s moar , spuse Rüstem.ă ăMihrmah se albi toat şi îşi coborî privirea, de parc ar fi v zută ă ă

ceva prea ruşinos pentru ochii unei femei.— Dar Mustafa e prin ul moştenitor…ţ— Da, Mihrmah şi dac vreodat ajunge sultan, ce crezi c seă ă ă

va întâmpla cu noi? Primul act al lui Mustafa va fi de a-mi înfige capul într-o lance pe Ba’ah i Sa’adet şi de a te trimite pe tine în surghiun. Şi crezi c pentru fra ii t i va avea mai mult mil ?ă ţ ă ă ă

Glasul lui era calm, aproape somnolent. Ea nu mai v zuseă vreodat pe cineva vorbind despre moarte cu atâta detaşare caă so ul ei.ţ

Mihrmah întoarse capul. O zi atât de frumoasa şi ei discutau despre crime. Palatul avea vedere asupra unei mul imi de gr diniţ ă şi fusese construit astfel încât s prind briza dinspre Marmara şiă ă Bosfor. Era prim var şi o adiere cald b tea dinspre sud. Înă ă ă ă colivie, o privighetoare începuse s cânte şi glasul ei dulce seă suprapunea ciudat peste viziunile sângeroase luate în considerare aici, pe terasa umbrit .ă

— Nu e primejdios?— Am calculat riscurile. E mai primejdios dac nu facem nimic.ă— Tat l meu ce spune? El ştie ce pl nuieşti?ă ă— Tat l t u va spune ceea ce va fi convins s cread . Dac teă ă ă ă ă

întreab îi vei spune c tr ieşti cu spaima de prin ul moştenitor.ă ă ă ţ Inventeaz orice ca s dai credibilitate temerii. Numai s fieă ă ă plauzibil, desigur.

360

- COLIN FALCONER -

Mihrmah îl privi pe so ul s u, care mânca mecanic, îi p ru ei,ţ ă ă şi f r poft , de parc ar fi calculat costul fiec rei înghi ituri.ă ă ă ă ă ţ

— A cui este ideea asta, so ul meu? A ta sau vine de laţ Hürrem?

El rânji spre ea şi efectul fu înfior tor. Mihrmah în elese de ceă ţ în Divan îi spuneau Omul Care Nu Zâmbeşte Niciodat . Nu eraă adev rat, evident. Ea îl v zuse zâmbind şi îi ştia secretul: caniniiă ă s i erau mult mai lungi decât ceilal i din i şi când zâmbea îlă ţ ţ tr dau, c ci îi d deau înf işarea unui lup.ă ă ă ăţ

— Se întâmpl ceva în Istanbul care s nu fie opera so iei luiă ă ţ Suleiman, urmare a dorin elor sau faptelor sale? ţ

— Şi dac d m greş?ă ă— Dac d m greş nu face nimic, pentru c Mustafa este dejaă ă ă

duşmanul nostru. Dac reuşim avem puterea asupra sultanuluiă acesta şi poate şi asupra viitorului sultan!

84

Apartamentele sultanului, ca şi restul Palatului, serveau două scopuri esen iale: acela de a etala bog ia casei Osmanlâilor şiţ ăţ acela de a-i p stra secretele.ă

La fel era şi cu dormitorul sultanului. Bog ia era b t toare laăţ ă ă ochi. Zidurile erau îmbr cate în ceramic ; versete din Coran, albă ă pe albastru, înconjurau înc perea; iar ferestrele cu vitralii erauă capodopere de azuriu, verde şi purpuriu. Oglinzi vene ieneţ atârnau pe fiecare perete, iar patul era aşezat pe o platformă înalt , cu baldachin şi acoperit cu cuverturi de brocart auriu şiă perne de catifea purpurie. Lâng pat se g sea un lighean de aură ă încrustat cu turcoaze şi rubine, pentru sp larea mâinilor.ă

Dar totul era un spectacol ratat. C ci nimeni nu vedeaă dormitorul sultanului, în afar de eunucii s i şi de cadâna saă ă favorit , Hürrem.ă

Aceast atrac ie pentru secret era subliniat şi de fântânileă ţ ă s pate în pere i, evile de aur susurând o ap parfumat în urneă ţ ţ ă ă de marmur precum şi de ă sacnissi, micile chioşcuri ce r s reauă ă din loc în loc pe lâng ziduri, şi în care sultanul putea sta şiă observa gr dinile f r a fi v zut. ă ă ă ă

361

- HAREM -

Curând dup ce Hürrem devenise Împ r teas ap ru un nouă ă ă ă ă rafinament. O uş ascuns fusese t iat în zidul din spateleă ă ă ă uneia dintre oglinzi, apoi fu instalat o scar ce ducea direct laă ă apartamentele St pânei Hürrem, astfel încât ea s poat veni şiă ă ă pleca f r a fi v zut . ă ă ă ă

Pe aceast uş ap ru Hürrem şi acum. Îl g si pe Suleiman nuă ă ă ă prea bine dispus, plimbându-se prin înc pere ca un animal înă cuşc , deşi genunchiul s u drept era din nou umflat, din pricinaă ă unei crize de gut , iar tr s turile, chinuite de durere.ă ă ă

— St pâne, murmur Hürrem, apoi execut salutul pe care nuă ă ă îndr znise s -l „uite”.ă ă

Suleiman abia îi remarc prezen a. Avea în mâna dreapt ună ţ ă document pe care îl flutura în direc ia ei.ţ

— Ce s fac? Tu ce în elegi din toate astea?ă ţ— Nu pot s spun nimic, St pâne, de la distan a asta. Dară ă ţ

dac m întrebi, aş spune c e o bucat de pergament.ă ă ă ăEl se strâmb , apoi oft , uşor amuzat.ă ă— Îmi pare r u, mi-am pierdut cump tul. Şchiop t pân la eaă ă ă ă ă

şi o ridic în picioare. Îmi vine greu s cred ce îmi v d ochii.ă ă ă— St pâne, iart -m , dar nu în eleg nimic. Nu sunt decât oă ă ă ţ

biat t t roaic needucat .ă ă ă ă ă— Nu eşti deloc ce spui, bodog ni el şi îi înmân pergamentulă ă

trimis din Persia, care dup pomelnicul de salut ri şi ur riă ă ă con inea o ofert de c s torie pentru una din fetele acestuia. Înţ ă ă ă final, erau subliniate avantajele ce decurgeau dintr-o asemenea mezalian pentru ambele p r i. Dedesubt se puteau vedeaţă ă ţ sigiliul şi semn tura prin ului moştenitor Mustafa.ă ţ

— E un fals, zise Hürrem, dar recunoscu în sinea ei c era unulă perfect.

Rüstem merita felicit ri.ă— Nu se poate astfel.— Crezi?— Cum ar putea fi adev rat? Suleiman se pr buşi disperat peă ă

divan. De ce ar face cineva aşa ceva? De ce?— Duşmani ai Imperiului sunt peste tot. Dac tu te-ai certa cuă

propriul t u fiu, Carol ar fi încântat. Nici chiar şahul nu s-ar da înă l turi de la aranjarea unui fals ca sta.ă ă

— Aş vrea s ai dreptate!ă

362

- COLIN FALCONER -

Suleiman oft şi îşi strânse genunchiul. Guta îi afecta gravă dispozi ia.ţ

Hürrem se aşez lâng el pe divan şi îl mângâie pe tâmpleă ă pân când pumnii lui se descleştar şi b rbia îi c zu în piept,ă ă ă ă moale.

— Ce s fac? Ce trebuie s cred ?ă ă— De ce ar face Mustafa aşa ceva ? La ce i-ar ajuta ? Şahul e

duşmanul declarat al otomanilor.— Exist o vorb , Hürrem: „Duşmanul duşmanului meu esteă ă

prietenul meu”. Dac Mustafa m vede ca pe un duşman, poateă ă c o alian cu Tamasp i se pare potrivit .ă ţă ă

— Nu pot s cred asta!ăSuleiman d du din capă— Şi totuşi, m îngrijoreaz .ă ă— De unde ai scrisoarea asta ?— Unul din spioni lui Rüstem la Amasya. Rüstem are iscoade

peste tot.— Nu-i greu s p c leşti un spion de-al lui Rüstem. ă ă ă— Poate. Suleiman privi c tre ea şi buzele schi ar un zâmbetă ţ ă

trist. Eşti o mare mângâiere pentru mine. Tr iesc înconjurat deă vipere veninoase. Glasul t u e singurul plin de ra iune şiă ţ modera ie.ţ

Se încord iar şi de durerea din genunchi.ă ă— S chem doctorul pentru genunchii t i?ă ă— Nu, adu vioara. Este un leac mai bun decât toate licorile

medicului.Hürrem se aşez şi cânt pentru el. Dup un timp, Suleimană ă ă

închise ochii şi ea crezu c adormise. Dar când l s instrumentulă ă ă jos, el deschise ochii şi spuse:

— Trebuie s plec din nou cu oastea spre r s rit.ă ă ă— St pâne, eşti bolnav. Nu trebuie s faci asta!ă ă— Trebuie s termin m o dat cu şahul şi cu ereziile lui. Nuă ă ă

poate fi pace cât timp el unelteşte împotriva noastr în Asia.ă Ienicerii, Aga, pân şi ulema îmi cer s reac ionez. Ca ap r tor ală ă ţ ă ă Credin ei, nu am alt alegere.ţ ă

— Trimite-l pe Rüstem în locul t u.ă— Oastea m vrea în fruntea ei. ăHürrem îşi coborî ochii.

363

- HAREM -

— Te rog, St pâne. Mi-e fric . Eu nu m îndoiesc de loialitateaă ă ă lui Mustafa, dar îndoieli exist . Dac m înşel cumva atunci eu şiă ă ă fiii mei, chiar şi Çehangir şi Mihrmah, suntem în pericol de moarte. Tu eşti bolnav, iar mun ii de la r s rit sunt reci chiar şiţ ă ă vara. Chiar tu spuneai c o s pt mân în Azerbaidjan e mai reaă ă ă ă decât o lun în noroaiele Ungariei. Te implor, nu risca pân nuă ă l mureşti aceast problem .ă ă ă

— Trebuie s m duc.ă ăHürrem îl privi şi sim i c tremur . Ai putea cu adev rat sţ ă ă ă ă

mori acolo, gândi ea. Nu respinge acest adev r, dup ce aiă ă crezut atâtea din minciunile mele!

— Ştiu c nu- i e team de nici un pericol, şi de nici oă ţ ă greutate, St pâne, se sfor ea, dar de aici ai putea urm ri două ţă ă ă scopuri deodat .ă

Suleiman zâmbi slab.— Ah, rusoaica mea! Ştiam eu c trebuie s fie vreun plan înă ă

capul acesta frumos!— Nu mai sunt frumoas , St pâne.ă ă— Pentru mine eşti tot încânt toare. Acum spune-mi la ce teă

gândeşti. — Las -l pe Rüstem s plece în Persia, dar prin Amasya.ă ă

Semneaz ordine c tre Mustafa s îl înso easc pe Rüstem cuă ă ă ţ ă trupele sale. În acest fel, Rustem se poate convinge de loialitatea lui Mustafa. Sunt sigur c va în elege c toate zvonurile şiă ă ţ ă falsurile astea sunt complet nefondate.

— E cea mai mare dorin a mea. Dar aş putea eu însumi sţă ă verific astfel devotamentul lui Mustafa.

— Nu e la fel de în elept, St pâne. Dac Mustafa într-adev rţ ă ă ă unelteşte, vei risca oare s -i verifici inten iile aducându-i înă ţ preajm to i ienicerii?ă ţ

Suleiman o privi mult timp.— Chiar crezi c ar putea ajunge pân acolo?ă ă— Eu sunt doar pentru pruden .ţăSuleiman reflect o vreme.ă— Poate c ai dreptate, murmur el în cele din urm . ă ă ăHürrem îngenunche la picioarele lui.— Te iubesc ca pe via a mea, St pâne. Aş vrea s existe oţ ă ă

cale ca s te scutesc de durerea asta.ă

364

- COLIN FALCONER -

— Numai fiii mei ar putea face asta, Hürrem. Deşi nu pot decât s m mir c sunt atât de dornici s se aşeze pe tronulă ă ă ă meu. De-aş putea renun a la el f r a-mi tr da datoria c treţ ă ă ă ă Allah, aş schimba oricând locul, bucuros, cu orice fierar din oraşul acesta. În afar de tine, sultanatul nu mi-a adus decât grijiă de neimaginat.

Ea îşi puse capul în poala lui. Suleiman l s scrisoarea s -iă ă ă cad din mân , pe podea.ă ă

85

Ludovici se întâlnea cu Abbas în fiecare lun , în casa galbenă ă din cartierul evreiesc. Niciodat nu-i pl cuser aceste întâlniri.ă ă ă Printr-o în elegere tacit , nu vorbeau niciodat despre trecut; darţ ă ă vederea trupului obez şi mutilat al prietenului s u îl deprima.ă Gr simea îl f cea pe Abbas s transpire. De altfel, transpiraă ă ă abundent, chiar şi iarna; vara, sudoarea îi picura liber de peă degete, ca ploaia de pe streşinile unui acoperiş

Acum pe când st teau în spatele ferestrelor oblonite, Abbasă întreb :ă

— Ce face Julia?Erau întotdeauna primele lui cuvinte. „Ce face Julia?” iar

Ludovici r spundea întotdeauna la fel, cum o f cu şi acuma:ă ă— E bine, prietene. Se roag pentru tine şi sper c şi tu eştiă ă ă

bine.Abbas nu f cu nici un comentariu. Îşi plec fruntea şi seă ă

concentr asupra afacerii curente: grâul de contraband .ă ăPia a neagr a grânelor era secretul cel mai prost p zit alţ ă ă

Imperiului. Presupunea complicitatea tacit a fiec rui nobil turcă ă proprietar de teren arabil; cu optsprezece luni în urm însuşiă Rüstem îşi trimisese cor biile înc rcate spre Vene ia, prină ă ţ Alexandria, şi ob inuse un profit uriaş, dintr-un singur transport.ţ

Începând din vara lui 1548 Turcia se bucurase de cinci recolte excelente de grâu, în timp ce Vene ia avea mare nevoie deţ grâne. Profiturile contrabandiştilor de pe pia a neagr crescuserţ ă ă în mod corespunz tor. Ludovici fusese cel mai câştigat;ă caravanele sale treceau regulat prin Bosfor c tre Rodosto, peă

365

- HAREM -

Marea Neagr , pretinzând c încarc piei sau lân . Pe drum,ă ă ă ă f ceau escale secrete la Volos, pentru a înc rca grâul. Laă ă întoarcere prin Bosfor şi Dardanele erau ignorate de galioanele turceşti, care, teoretic, trebuiau s aplice regulamentele navaleă ale Imperiului; dar privilegiul acesta costa, şi înc mult. ă

— Rüstem Paşa vrea înc o mie de duca i pe luna, spuseă ţ Abbas.

— Nu pot atâta!Abbas în l din umeri.ă ţă— Îmi pare r u, prietene. Trebuie mult bacşiş. Daca ar fiă

numai Rüstem…— Dac ar fi numai Rüstem, presupun c pre ul ar fi tot o mie.ă ă ţ

L comia lui chiar n-are limite?ă— Se pare c nu.ă— Spune-i c refuz.ă— Nu te gr bi, Ludovici. Chiar şi cu acest bacşiş dublu, tot veiă

ob ine un profit bun pe fiecare bani de grâu desc rcat înţ ţă ă ă lagunele La Serenissimei. Cât pl teşti aici? Doisprezece asperi peă bani ? Rüstem ştie c încasezi treizeci şi cinci în Vene ia.ţă ă ţ

— Trebuie s am un profit.ă— Astea au fost şi cuvintele lui.Ludovici oft . Nu se poate face nimic. Dac voiai s faciă ă ă

afaceri în Imperiu, trebuia s pl teşti cât cerea vizirul. Toată ă ă lumea ştia asta.

Continuar cu afacerile: stabilir rutele cor biilor, sumeleă ă ă cuvenite micilor slujbaşi din provincie, num rar duca ii deă ă ţ argint aduşi de Ludovici într-o pung de piele. În cele din urmă ă terminar şi Abbas se relax . B u pu in ap parfumat —ă ă ă ţ ă ă ă niciodat vin — şi, ca de obicei, începu s sporov ie ca oă ă ă precupea despre activit ile din palat.ţă ăţ

Abbas era principala surs de informa ii a lui Ludovici înă ţ privin a nout ilor din politica intern Sublimei Por i. Dup ceţ ăţ ă ţ ă Abbas îşi încheie obişnuita tirad despre nedrept ile vr jitoareiă ăţ ă — cum îi spunea St pân Hürrem — şi despre m rimea corup ieiă ă ţ patronate de Rüstem Paşa, îşi coborî vocea şi şopti:

— Se spune c prin ul moştenitor pl nuieşte o revolt .ă ţ ă ă— Mustafa?Ludovici deveni brusc atent. Tirada acuzatoare a lui Abbas la

366

- COLIN FALCONER -

adresa Cur ii era obişnuit ; dar asta era ceva nou.ţ ă— Se spune c şi-a aranjat c s toria cu una din fiicele şahuluiă ă ă

Tamasp. Îi cere sprijinul într-o r scoal împotriva lui Suleiman.ă ă— E adev rat, Abbas? Eşti sigur ?ă— Voi, vene ienii, ar fi bine s trimite i o delega ie s ducţ ă ţ ţ ă ă

tratative cu el. Dac ajunge pe tron, s-ar putea s nu fie atât deă ă dispus s închid ochii la contrabanda voastr , cum facă ă ă dreg torii lui Suleiman.ă

— Crezi c are şanse?ăAbbas ridic din umeri şi h lcile de gr sime i se cutremurar .ă ă ă ă— Are sprijinul ienicerilor. Revolta trebuia s aib un început.ă ă

Încerc s -şi dea seama cum i-ar schimba via a o asemeneaă ă ţ r sturnare violent . Suleiman era pe tron când el ajunsese laă ă Istanbul; Abbas avea dreptate: care va atitudinea lui Mustafa fa de negustorii care-i umpluser buzunarele lui Rüstem?ţă ă Duşm nia dintre cei doi era bine cunoscut .ă ă

— Dar tu, Abbas? întreb el, gândind cu voce tare. Tu ce veiă face?

— Voi accepta voin a Domnului, r spunse Abbas, de parc eraţ ă ă de la sine în eles.ţ

— Chiar crezi c Mustafa îi curteaz pe sufavizi? Şi că ă ă r zvr tirea e inevitabil ?ă ă ă

— Doar rezultatul nu este sigur, zise Abbas.— Suleiman ştie de asta ?Abbas p ru uimit. Crezi c eu şi cu tine am putea şti ceva careă ă

s -i fie ascuns St pânului Vie ii?ă ă ţB tu din palme — mişcarea mâinilor era semnalul, nu sunetulă

lor — şi cei doi surdomu i care îl înso eau s rir s -l ajute s seţ ţ ă ă ă ă ridice. Nu era un lucru uşor de realizat.

În sfârşit, Abbas fu gata de plecare.— R mâi cu Dumnezeu, spuse el.ă— Mergi cu Dumnezeu, r spunse Ludovici şi privi cum Abbasă

intr în tr sura neagr ce aştepta în fa a uşii.ă ă ă ţMustafa! gândi el. Trebuie s fie adev rat. Abbas nu-şi l saă ă ă

limba slobod f r motiv. Dac avea dreptate şi de data asta,ă ă ă ă atunci era timpul s mizeze pe ambele c r i. Pe rig şi pe valet.ă ă ţ ă

Topkapi Sarai

367

- HAREM -

— S-a f cut? întreb Hürrem.ă ăAbbas înclin fruntea.ă— Am f cut ce mi-ai cerut.ă— Bun. Eşti un supus credincios.Zâmbi. Surâsul acela sfios, expert, al curtezanei profesioniste.— Ce face Julia?— Julia e bine zise Abbas, refuzând momeala. Se roag pentruă

mine.— Sunt sigur c îi vei întoarce rugile în Paradis. Po i pleca,ă ă ţ

Abbas.Abbas plec , dezgustat de ea şi de via . Dezgustat de sine.ă ţăÎmi pare r u, Ludovici, c te folosesc astfel. Dar nu vei p iă ă ăţ

nimic, î i promit. Nu e decât o manevr . Dar nu te va afecta peţ ă tine sau pe Julia.

Altfel n-aş l sa-o pe vr jitoare s m sileasc s-o fac.ă ă ă ă ă

Bietul Çehangir, gândi Suleiman.Niciodat nu se putea uita la el f r a sim i o durere în piept.ă ă ă ţ

Diformitatea lui Çehangir îl f cea s nu mai poat sta drept;ă ă ă acesta p rea s aib mereu o greutate invizibil , dară ă ă ă covârşitoare pe umeri. Nu putea c l ri în galop, nu putea încordaă ă arcul, nu putea ridica o sabie.

Un fiu bun de hagi. Totuşi, îi provoca o compasiune adânc ;ă dintre to i fiii lui Hürrem, Suleiman îl iubea cel mal mult peţ Çehangir.

— L-ai v zut pe Mustafa? îl întreb el.ă ăÇehangir nu ridic ochii. Niciodat n-o face, gândi Suleiman.ă ă

St în fa a mea mai umil ca ultimul dintre rani.ă ţ ţă— Mustafa e bine, St pâne, spuse Çehangir. Î i trimiteă ţ

salut rile sale.ă— Mama lui este bine şi ea?— Da, St pâne.ăOh, Çehangir, reflect Suleiman. Ar i de parc i-e groaz că ăţ ă ţ ă ă

voi chema c l ul.ă ă— Ar i obosit, spuse.ăţ— E o c l torie grea, St pâne.ă ă ă— Vân toarea a fost bun ?ă ă

368

- COLIN FALCONER -

— Am vânat în fiecare zi. Suleiman se încrunt .ă— Mustafa î i arat mult prietenie.ţ ă ăDe ce? se întreb . Pentru c te iubeşte? Sau te foloseşte ca să ă ă

m spioneze? Ce pl cere ar putea g si un b rbat ca el înă ă ă ă tov r şia unui şchiop?ă ă

— Cred c -i este mil de mine, spuse Çehangir, de parc i-ar fiă ă ă citit gândurile.

Suleiman fu mişcat de aceast acceptare candid . Çehangiră ă era întotdeauna mai profund decât îl credea.

— Sunt sigur c nu e aşa, spuse Suleiman, reflectând totuşiă înc o clip asupra acestei posibilit i. Apoi întreb : i-a vorbit deă ă ăţ ă Ţ mine?

— A întrebat de s n tatea ta de multe ori.ă ăPentru c m iubeşte, sau pentru c vrea s m vad mort?ă ă ă ă ă ă

gândi Suleiman şi realiz imediat cât de mult îl otr vise Divanul.ă ă Când se întâmplase asta? Când şi-a g sit acest cancer drumulă c tre inima mea?ă

— M bucur c te-ai întors cu bine, spuse.ă ăÇehangir p rea dornic s plece. Lui Suleiman îi trecu prină ă

minte c fiul s u era tot atât de îngrozit de el cum fusese şi el deă ă propriul s u tat . Se p rea c asta, nu Imperiul, era adev rataă ă ă ă ă moştenire a casei Osmanlâilor: distrugerea propriilor copii.

Dac nu se distrugeau, acum, singuri.ă

86

Istanbul

Soarele se ridica deasupra oraşului, aşa c aburul începu s seă ă înal e din pietrele ude şi din spin rile înc rcate ale cailor şiţ ă ă m garilor ce trudeau în şiruri pe str zile înguste şi întortocheateă ă din jurul pie ei de fructe. Era sezonul pepenilor şi vânz torii îşiţ ă aşezaser produsele în piramide înalte, pe tarabe sau pe jos, oă mul ime de pepeni de toate soiurile şi culorile, pestri a i şiţ ţ ţ dunga i, verzi, galbeni şi aurii. Mirosurile î i asaltau sim urile;ţ ţ ţ mirosuri de fructe coapte, suprapuse peste miasmele obişnuite

369

- HAREM -

de urin , mizerie şi fum.ăSuleiman îşi for încheieturile dureroase, urcând str du aţă ă ţ

abrupt , pietruit . Mergea în urma unui hamal, îndoit aproapeă ă pân la p mânt, având în spate o gr mad imens de leg turi cuă ă ă ă ă ă smochine. Era înc r coare şi umezeal , soarele dimine iiă ă ă ţ nep trunzând pân aici din cauza vechilor case de lemn careă ă aproape c se întâlneau deasupra str zii. Se opri lâng o tarab ,ă ă ă ă pref cându-se a examina nişte piersici, în timp ce de fapt ascultaă conversa ia negustorului cu vecinul s u.ţ ă

— Se spune c sultanul va porni iar şi spre r s rit, împotrivaă ă ă ă şahului, spunea omul.

— Ar fi trebuit s fac asta de ani de zile, zise cel lalt. Perşiiă ă ă şi-au b tut joc destul de noi. Avem cea mai mare armat dină ă lume, iar el o ine s îmb trâneasc în bar ci!ţ ă ă ă ă

— Mustafa nu-l va mai l sa pe şah s ne mai provoace astfel,ă ă spuse Suleiman.

Negustorii îl privir suspicioşi. Dar primul nu putu s -şi re ină ă ţ ă frustrarea:

— Mustafa e un r zboinic grozav. El i-ar fi pus capul şahului să ă se pr jeasc la Ba’ab i Hümayun de mult.ă ă

— Poate c e timpul ca Mustafa s devin sultanul nostru, ziseă ă ă Suleiman.

Cei doi îl privir de parc înnebunise.ă ă— Mai încet! şuier unul. Sultanul are spioni peste tot!ă— Eu nu m tem de sultan, spuse Suleiman, tare.ă— În definitiv, spune ce gândeşte toat lumea, spuse al doileaă

negustor c tre primul. Suleiman e b trân. Eu înc mai sugeamă ă ă laptele mamei când a avut el ultima mare victorie.

— Şi totuşi, a f cut multe lucruri mari, r spunse vecinul. Aă ă construit multe moschei frumoase, spre gloria lui Allah. Şi ne-a dat legi, iar cor biile lui st pânesc Mediterana.ă ă

— Ienicerii vor carne, zise Suleiman.— E doar o problem de timp pân când o s -i adune Mustafaă ă ă

şi-o s -l m ture pe Suleiman de pe tron, spuse cel lalt om, şiă ă ă toat lumea ştie asta.ă

— Taci, zise primul negustor, apoi se întoarse spre Suleiman. În mod clar, îl suspecta c este exact ce era: un spion.ă

— Dac vrei s cumperi nişte piersici, s - i v d banii. Dac nu,ă ă ă ţ ă ă

370

- COLIN FALCONER -

du-te şi primejduieşte capul de pe umerii altuia!Suleiman urm ri un m gar având în spinare dou coşuri plineă ă ă

cu vişine, care cobora pe alee c tre pia a de fructe. În urechi îiă ţ r sunau înc vorbele omului: „E doar o problem de timp până ă ă ă când Mustafa va aduna ienicerii şi o s -l m ture pe Suleiman deă ă pe tron, şi toat lumea ştie asta”.ă

Deci toat lumea ştia. Pierdut în gânduri, nu observ că ă ă m garul ridicase coada ca s se balige în drum. Aşa c , deodată ă ă ă sultanul Imperiului Otoman, Regele Regilor, St pânul Vie ii seă ţ trezi cu baleg pe cizme. Ei bine, poate c era şi timpul, gândi el.ă ă

87

Amasya

O lun mai târziu, Rüstem ajungea la poalele dealurilor udateă de Fluviul Verde cu un escadron de spahii ai Por ii şi un regimentţ de ieniceri. Îşi stabili tab ra sub zidurile sumbre ale cet ii şi aleă ăţ mormintelor antice, îşi înfipse steagul de patru lungimi de cal în fa a cortului şi aştept . ţ ă

Rüstem ştiu c Mustafa era pe drum înc înainte de a-i auziă ă tropotul calului. Spre deosebire de taberele armatelor creştine, turcii p strau ordinea şi o linişte des vârşit . Nu se consumauă ă ă b uturi şi nu se ineau jocuri; şi, cu excep ia zilelor de lupt , seă ţ ţ ă ineau slujbe de cinci ori pe zi. ţ

Aşa c ruperea liniştii îl preveni pe Rüstem. Venea ca un val;ă un susur îndep rtat, un tunet ce se rostogolea, înso indu-iă ţ apropierea. Era de parc liniile le-ar fi fost str punse de o şarjă ă ă de cavalerie, iar strig tele şi larma avansau o dat cu ea.ă ă Rüstem s ri în picioare şi travers pavilionul spre a-i ieşi înă ă întâmpinare.

Nu erau mai mult de dou duzini de c l re i purtând to i, cu oă ă ă ţ ţ singur excep ie, hainele stacojii ale spahiilor. Numaiă ţ conduc torul era îmbr cat în alb şi avea la turban pene de cocor.ă ă Un diamant lic ri în soare atât de puternic încât Rüstem trebuiă s -şi ridice mâna la ochi.ă

Ienicerii veneau în urma c l re ilor, cu tunicile albastreă ă ţ

371

- HAREM -

fâlfâind în vânt. Ferici i s înghit praful stârnit de calul Alesului.ţ ă ă Scoteau urale, mul imea de gâturi slobozind în sus strig teţ ă puternice, care r sunau în coasta dealurilor şi se reflectau,ă p rând s -i înconjoare din toate p r ile. Mustafa nu r spundeaă ă ă ţ ă uralelor, nu privea nici în stânga, nici în dreapta. Îşi inea ochiiţ fixa i pe cortul imperial.ţ

Rüstem aştepta, cu garda de onoare aliniat de ambele p r i.ă ă ţ Doamne, ajut -ne! gândi Rüstem. E un om periculos!ă

Mustafa îşi opri calul în fa a lui Rüstem, stârnind un nor deţ praf roşcat în jurul grupului ce aştepta. Rüstem sim i gustulţ pulberii în gur . Bucur -te de glorie, gândi el. În curând vei gustaă ă şi tu praful. Pentru totdeauna.

Mustafa desc lec dintr-o mişcare şi uralele ienicerilor sc zură ă ă ă treptat. Oastea r mase aşteptând, o mul ime imens , s lbatic ,ă ţ ă ă ă agitat .ă

Prin ul execut o temenea repezit .ţ ă ă— Unde este tat l meu?ă— Nu se simte bine. Eu sunt conduc torul acestei campanii.ăRüstem putea vedea jocul sentimentelor pe fa a lui Mustafa.ţ

Întâi dezam gire, apoi agita ie. Se apropia oare vremea lui?ă ţ— Cât de bolnav este?— Medicii spun c n-o s moar . Dar nu putea suporta rigorileă ă ă

unei campanii grele.Rüstem privi pe lâng Mustafa la mul imea strâns acum înă ţ ă

spatele cailor. O mie de ieniceri, îşi spuse el şi fiecare dintre ei la mai pu in de o sut de iarzi de noi.ţ ă

— Niciodat n-am mai auzit asemenea urale. Nici chiar pentruă sultan.

— M aclam pentru c sunt fiul lui, zise precaut Mustafa.ă ă ă— Poate, r spunse Rüstem. S intr m. Praful mi-a uscat gâtul.ă ă ăRüstem merse înainte, conducându-l în pavilionul de m tase.ă

Paji aduser halva şi ap de trandafiri, apoi Rüstem scoase oă ă scrisoare şi i-o înmân lui Mustafa f r nici o vorb . ă ă ă ă

Era scrisoarea cu oferta de c s torie pentru fiica şahului şi cuă ă sigiliul lui Mustafa.

— E monstruos, murmura Mustafa.Ochii lui Rüstem priveau fix covorul dintre ei.— Negi asta?

372

- COLIN FALCONER -

— Dac neg o ofert de alian fa a de un duşman declarat ală ă ţă ţ Imperiului? Sigur c o neg!ă

— Poart sigiliul t u.ă ă— E un fals! Tat l meu a v zut asta?ă ă— Desigur.— Şi ce spune?— Nu cunosc gândurile sultanului. Î i aşteapt replica. ţ ă— Simt duhoarea ta în treaba asta! zise Mustafa, şi aruncă

scrisoarea în poala lui Rüstem.Vizirul îşi ridic ochii cenuşii pentru prima dat .ă ă— Nu sunt duşmanul t u, Mustafa. Aceşti ieniceri de afară ă

reprezint adev ratul t u duşman. Te aclam prea tare.ă ă ă ă— Niciodat nu am f cut şi nu am spus ceva împotriva tat luiă ă ă

meu. Şi niciodat nu o voi face. Am jurat. El trebuie s ştie asta!ă ă— Î i aşteapt replica, repet Rüstem.ţ ă ă— O va primi.— Mai întâi am pentru tine porunci de la sultan. Trebuie s - iă ţ

aduni trupele şi s m înso eşti în campania împotriva ereticiloră ă ţ perşi. Sub comanda mea, desigur.

— Voi face ce mi se cere, zise dezgustat Mustafa şi se scul înă picioare.

Ieşi f r o vorb în plus.ă ă ăRüstem ascult sunetul copitelor îndep rtându-se. Apoiă ă

trimise dup Aga ienicerilor. Acesta era un b rbat blond, cu p rulă ă ă sârmos, un sclav, cu partea stâng a maxilarului deformat de oă ă lovitur de mitralii la asedierea Rhodosului. Penele lungi deă pas rea paradisului de pe coiful s u se îndoir şi fluturar cândă ă ă ă execut salutul. Se opri şi aştept ordinele.ă ă

— Vei preg ti un escadron din cei mai buni oameni, ziseă Rüstem. Mustafa trebuie ridicat de la palat la noapte şi dus la Istanbul în lan uri.ţ

Aga ezit . Pentru un soldat antrenat de la vârsta de opt ani înă spiritul ascult rii necondi ionate, faptul era gr itor.ă ţ ă

— Cum porunceşti, spuse el.— Oamenii s fie gata în zori. Asta e tot.ă— Cum porunceşti, repet Aga, dar ochii îi exprimau bruscă

veninul.Eşti atât de uşor de citit, îşi spuse Rüstem. Emo iile i se v dţ ţ ă

373

- HAREM -

pe fa aşa cum înv a ii noştri fac un Coran s lumineze cuţă ăţ ţ ă cernelurile lor verzi şi fosforescente.

Era atât de simplu. Atât de simplu, cum spusese Hürrem c vaă fi.

Topkapi Sarai

Drumul de Aur ducea de la moscheea Haremului, prin apartamentele sultanului şi prin Harem, c tre Divan şi turnul mică şi întunecos al Ferestrei Primejdioase. O scar ferit urca pân laă ă ă fereastra acoperit de dantele şi perdele, de unde sultanul puteaă urm ri discu iile paşalelor şi vizirilor din Divan.ă ţ

O posibilitate îng duit acum şi lui Hürrem.ă ăDrumul de Aur era calea str lucitoare a puterii, sclipindă

datorit dalelor albastre, aurii şi roşii, de un luciu impecabil.ă Când Hürrem trecu gr bit , cu caftanul de m tase foşnind peă ă ă dalele de piatr , fu conştient de în l imea sa, de puterea sa.ă ă ă ţ Acum ştia şi pulsul Divanului. Divanul îns n-o ştia pe ca.ă

Când ajunse în vârful sc rii întunecoase, inima îi b tea atât deă ă tare încât îşi duse mâna la piept. Se d du mai aproape de cortinaă de tafta şi privi.

Baldachinul auriu al Divanului se sprijinea pe zece stâlpi de marmur . Paravanul de tafta din fa a ferestrei transformaă ţ suprafe ele oglind ale marmurei şi aurului şi costumeleţ ă str lucitoare de m tase şi brocart într-un joc şters de umbreă ă cenuşii. Splendoarea Divanului îi era interzis . Dar ce eraă important erau vocile şi putea auzi fiecare cuvânt cu claritate.

— … eşti sigur? auzi un b rbat rostind. Era Suleiman.ăRevenise la conducerea Divanului, acum c Rüstem lipsea.ă— Informa ia este demn de încredere.ţ ăNu recunoscu glasul. Unul din slujbaşii lui Rüstem, f ră ă

îndoial .ă— Nu e nici o posibilitate ca spionul vostru s se fi înşelat?ăAuzi cum omul tuşea încurcat. Cuvântul „spion” îi era, în mod

evident, foarte nepl cut.ă— Mi-am cules informa ia din mai multe surse, St pâne. Toateţ ă

confirm c vene ienii sunt convinşi c Mustafa a t cut o aliană ă ţ ă ă ţă cu şahul Tamasp. Însuşi Bailo a trimis un ceauş, în secret, la

374

- COLIN FALCONER -

Amasya, cu o scrisoare. Con inutul scrisorii nu l-am putut afla.ţCât de pl cut, gândi Hürrem. S auzi zvonul lansat de tineă ă

reverberând în sala Divanului! Abbas îşi f cuse bine treaba. Aniă de zile îi servise lui Ludovici buc ele de adev r, spre a câştigaăţ ă credibilitate. Acum întreaga comunitate str in din Galataă ă înghi ise minciuna, f r s clipeasc .ţ ă ă ă ă

Era minunat, de asemenea, c niciodat un cuvânt urât dintreă ă cele care circulau prin bazare despre Hürrem sau Rüstem nu ajungea la urechea St pânului Vie ii. Adev rata putereă ţ ă presupune şi controlul asupra şoaptelor. Când pân şi iscoadeleă se tem de tine, niciuna nu va îndr zni s repete o vorbă ă ă împotriva ta la curte nici m car un zvon de mâna a doua.ă

Suleiman înc nu-şi pronun ase hot rârea, dar Hürrem îşiă ţ ă putea imagina expresia lui. De parc ar fi f cut eforturi s seă ă ă st pâneasc . Agitat , aproape sc p un mic strig t dar îşi duseă ă ă ă ă ă mâna la gur şi se st pâni.ă ă

— Tot nu pot s cred una ca asta, îl auzi spunând.ă— St pâne, iscoadele…ă— Destul. Nu mai vreau s aud! strig Suleiman şi Hürrem îlă ă

auzi p r sind sala. Se gr bi şi ea. Sultanul avea s-o cheme,ă ă ă desigur, s -l mângâie în urma acestei ultime lovituri. Şi nu seă f cea s afle c ea ştia deja motivul nefericirii sale.ă ă ă

88

Amasya

Un murmur mânios sparse liniştea nop ii; ca bâzâitul albinelorţ deranjate de ursul intrus. Cei doi str jeri de la uşa cortului luiă Rüstem se foir nervoşi în post. Era a doua oar în aceeaşi zi că ă ă ienicerii tulburau liniştea taberei cu strig tele lor. Dac seă ă r sculau…ă

Focurile de archebuz sunar ca nişte tunuri şi ecoul lor seă ă auzi mult timp dup ce primul str jer c zuse, gemând, cu mânaă ă ă la piept. Al doilea trase sabia, într-o încercare stupid de a seă ap ra. În dreapta izbucnir iar şi nişte fl c ri şi înc două ă ă ă ă ă ă detun turi se auzir .ă ă

375

- HAREM -

Omul nici nu-l v zu pe cel care-l ucisese. Glon ul îi intrase prină ţ ochiul stâng şi-i sf râmase creierul înainte de-a avea m car timpă ă s strige.ă

Siluete întunecate ieşir din umbr şi p trunser în mânaă ă ă ă luminat de tor e; tor e care fuseser atât de utile pentru intaşiiă ţ ţ ă ţ cu archebuze. S bii sclipir când dou din siluete se oprir oă ă ă ă clip pentru a le da lovitura de moarte str jerilor ce z ceau peă ă ă jos.

Apoi se gr bir în untrul cortului. La lumina tor elor Rüstemă ă ă ţ recunoscu doar pe unul din el, pe Aga Ienicerilor; dar îi era clar c celelalte umbre cenuşii erau oamenii lui.ă

Se s lt în şa şi se întoarse c tre unul din spahiii de lâng el.ă ă ă ă— Se pare c avem o revolt .ă ă— Ai citit bine starea trupei, st pâne, r spunse omul.ă ă— Da. E un mare noroc c nu m aflu în cort. Îndr znesc s -miă ă ă ă

închipui c în clipa asta salteaua îmi este g urit de câtevaă ă ă gloan e de archebuz .ţ ă

Spahiul încuviin , înc uluit de ce v zuse.ţă ă ă— Trebuie s ne întoarcem la Istanbul şi s -i raport mă ă ă

sultanului ce s-a întâmplat aici. M tem c Mustafa nu mai areă ă r bdare s aştepte tronul.ă ă

Îşi întoarse calul şi se afund în noapte împreun cu escorta.ă ă Ocolir tab ra şi apoi se îndreptar spre apus.ă ă ă

Era târziu. Gülbehar fusese sculat din somn de vesteaă revoltei din tab ra lui Rüstem. Acum st tea tremurând în hainaă ă de hermin , încercând s se înc lzeasc lâng vasul cu c rbuniă ă ă ă ă ă încinşi. Dar fiorul spaimei nu-i p r sea trupul.ă ă

Sirhane intr şi execut un salut în fa a ei. Ar ta buimac deă ă ţ ă ă somn şi p rul îi era nepiept nat. Caftanul îmbr cat pe fug eraă ă ă ă bo it. Avea fa a palid şi tremura. So ul ei era ofi er în oastea luiţ ţ ă ţ ţ Mustafa. Deja se crede v duv , gândi Gülbehar. Îşi închipuie că ă ă de asta am chemat-o.

— So ul t u e în siguran , îi spuse.ţ ă ţăUmerii Sirhanei se relaxar , într-un gest de uşurare.ă— St pân …ă ă— Dar primejdie exist . Pentru to i.ă ţSirhane o privi nedumerit .ă

376

- COLIN FALCONER -

— Trebuie s plec m din Amasya?ă ă— N-avem unde fugi.— St pân ?ă ăGülbehar îşi strânse haina mai bine pe umeri.— În seara asta a fost o revolt în tab ra imperial . Ienicerii,ă ă ă

au încercat s -l omoare pe Rüstem Paşa.ă— St pânul nostru…ă— Mustafa n-a avut nici un amestec. Dac avea, nu era nici oă

primejdie. Când Suleiman va afla, va da vina pe fiul meu. Am nevoie de ajutorul t u, Sirhane.ă

— Ajutorul meu, St pân ?ă ăGülbehar se uit la ea.ă— Dac Suleiman va veni împotriva fiului meu, o va faceă

împotriva noastr , a tuturor. So ul t u va fiă ţ ă executat, propriet ile i se vor confisca, iar tu vei fi exilat . Î i vei sfârşiăţ ă ţ zilele ca o cerşetoare. Asta vrei, Sirhane?

Sirhane îşi plec privirea.ă— Nu, St pân .ă ă— Aşa credeam şi eu. Nici eu nu vreau ca via a fiului meu sţ ă

fie ruinat din cauza orbirii unui om! Îl ii minte pe Kislar Aghasi,ă ţ nu?

— Da, St pân .ă ă— Vreau s te duci la Istanbul şi s -l cau i. Ofer -i orice. Orice!ă ă ţ ă

Gülbehar se aplec spre ea. Vreau ca Hürrem s moar . Dac elă ă ă ă face asta pentru mine, fiul meu va ajunge sultan, iar Abbas va avea orice îşi doreşte. Convinge-l, Sirhane! De dragul meu — şi al t u. ă

89

Topkapi Sarai

Suleiman st tea ghemuit pe tron de parc pieptul i s-ar fiă ă pr buşit în untru, iar umerii şi b rbia nu mai avea nici un sprijin.ă ă ă Gura îi era schimonosit într-un rânjet de dezaprobare şiă dezgust. ÎI privea pe Rüstem fix, printre sprâncenele înc run ite,ă ţ dar tot stufoase. Singura mişcare îi era fream tul n rilor în timpă ă ce respira.

377

- HAREM -

Rüstem îşi f cu salutul şi aştept invita ia de a vorbi.ă ă ţ— Ei bine? morm i Suleiman.ăProbabil c-a aflat deja, gândi Rüstem. Zvonurile bântuiau

coridoarele, dinainte de a ajunge eu.— Î i aduc veşti care-mi îndurereaz inima, spuse.ţ ă— Spune odat . De ce ai p r sit oastea pentru a veni aici?ă ă ă— St pâne, am venit încoace din team pentru via a mea. Cuă ă ţ

toate c nu via a mea e atât de important , ci a ta.ă ţ ăUn geam t slab sc p de pe buzele lui Suleiman. P rea să ă ă ă ă

vin din adâncul lui şi pluti în înc pere secunde lungi, precumă ă vuietul ce înso eşte un cutremur.ţ

— Mustafa? — Nu ştiu, St pâne. Ienicerii au venit la miezul nop ii, mi-auă ţ

ucis str jerii şi au intrat în cortul meu. Fusesem prevenit şi amă reuşit s scap.ă

— Câ i erau?ţ— Prea mul i ca s -i pot num ra. Erau conduşi de Ag .ţ ă ă ă— Şi Mustafa?— Când a venit în tab r , ienicerii l-au aclamat pân auă ă ă

r guşit. Vorbeau deschis c el le-ar putea conduce steagurile peă ă câmpul de lupt , mai hot rât decât sultanul. Spuneau c acumă ă ă eşti prea b trân pentru a mai fi în fruntea lor şi c eu sunt doară ă un vistiernic f r pricepere la r zboi.ă ă ă

— I-ai ar tat scrisoarea?ă— A spus c nu r spunde decât în fa a sultanului. Şi cum euă ă ţ

nu sunt sultan, n-avea ce s -mi spun . A mai spus… c ar trebuiă ă ă s -mi scriu ultimele scrisori c tre familie. Pentru c o dat ce seă ă ă ă va urca pe tron, capul meu va fi pe Ba’ab i Sa’adet… Mi-a mai zis c nu pot informa corbii c nu vor mai avea mult de aşteptat.ă ă

— Astea au fost cuvintele lui?— Pe capul meu, St pâne, zise Rüstem.ăCât de bine se cuib reşte minciuna în mijlocul adev rului!ă ăStrig tul de suferin îl surprinse pe Rustem mai mult decâtă ţă

orice izbucnire de violen . Sultanul îşi l sase capul pe spate şiţă ă plângea. F cu un semn din mân , expediindu-l pe vizir. Rüstemă ă se conform bucuros. F cu o temenea şi ieşi cu spatele, uimit şiă ă încântat c minciunile lui prinseser atât de bine.ă ă

378

- COLIN FALCONER -

Lumina soarelui se reflecta pe c delni ele aurite aleă ţ chioşcului; gr dina de var era plin de miresmele ierburilor,ă ă ă fructelor şi trandafirilor; ârâitul greierilor era aproape hipnotic.ţ Era atât de bine când st tea aici, în bra ele lui Hürrem şi uita că ţ ă i ele viitorului se eseau între degetele sale.ţ ţ

Era dependent de Mustafa.Fiecare Kanun pe care îl decretaser , fiecare temelie zidit ,ă ă

fiecare campanie în care luptase, toate fuseser f cute cuă ă gândul c într-o zi Mustafa va prelua flamura din mâna sa,ă consolidând fiecare progres realizat de el. R zvr tirea va stricaă ă totul. Neamul Osmanlâilor va reveni la b taie de sânge şiă barbarie care p taser ascensiunea tat lui s u, a bunicului s u,ă ă ă ă ă chiar şi a lui Fatih.

Poate c ienicerii aveau dreptate, era prea b trân. Dar povaraă ă era a lui pân la moarte, aceasta era legea otoman , legeaă ă Sheri’at-ului şi a-i permite lui Mustafa s -i uzurpe tronul însemnaă s dea frâu liber v rs rii de sânge otoman în secolele ce aveauă ă ă s vin .ă ă

— Nu-i asculta, şopti Hürrem. Fii mândru c ai un fiu ce seă bucur de atâta admira ie şi dragoste din partea ienicerilor. Tuă ţ eşti tat l lui. Sim ul datoriei fa de tine îl va opri de la folosireaă ţ ţă greşit a puterii imense pe care o are.ă

— Credeam c te temi de el, zise Suleiman.ă— M tem de Kanunul lui Fatih. Dar nu m tem de el cât timpă ă

tu eşti lâng mine. Tu eşti Suleiman, cel mai mare dintre Sultani.ă Nimeni nu- i poate lua locul în fa a poporului.ţ ţ

— Nu poporul m contest . Ienicerii.ă ăAuzir un vaier lung deasupra lor şi privir în sus, prină ă

obloanele deschise ale chioşcului. În fiecare prim var berzele îşiă ă construiau cuiburile din vreascuri, pe pietrele albe de la streaşina kineretelor moscheilor şi a cupolelor palatului. Dar în aceast zi fierbinte de august, mii dintre ele se ridicaseră ă deasupra Istanbulului şi porneau spre sud, în prima lor recunoaştere înaintea migra iei. În mijlocul arşi ei verii era unţ ţ semn c iarna nu era chiar atât de departe.ă

— Trebuie s plec înspre r s rit sau îmi pierd tronul, spuseă ă ă Suleiman.

— Ce vrei s faci? şopti Hürrem.ă

379

- HAREM -

— Nu ştiu. Cine m-ar putea sf tui acum?ă— Abu Sa’ad, poate?Suleiman reflect un timp ă— Poate, r spunse.ă

Abu Sa’ad şezu în t cere şi îl urm ri pe Kislar Aghasi devorândă ă aproape toat tava de halva adus de paji. Era un spectacolă ă delicat: cu ar t torul şi degetul mare apuca o buc ic de halva,ă ă ăţ ă o introducea în gur , o mesteca, apoi alegea alta. Avea pe chip oă expresie de extaz pe care sheyhülislamul o mai v zuse doar laă dervişi, când intrau în trans . De fapt, mâncatul putea fi oă experien religioas pentru unii oameni, accept el. Mai alesţă ă ă pentru cei cu pasiuni înfrânate, lipsi i de mijloacele de a şi leţ elibera.

În sfârşit, Abbas fu satisf cut şi îşi sp l gâtlejul cu pu ină ă ă ţ şerbet la ghea .ţă

— Am un mesaj de la St pâna Hürrem, spuse el apoi.ă— Allah s-o apere, murmur Abu Sa’ad.ă— Într-adev r. Se pare c şi-a g sit mângâierea în credin .ă ă ă ţă— A fost, într-adev r, foarte silitoare la studiul Coranului.ă— Cum spui, r spunse Abbas. Acum se pare c vrea s -lă ă ă

sl veasc pe Allah într-un mod care s dureze mai mult decâtă ă ă lutul nostru muritor şi s apere credin a de-a lungul secolelor.ă ţ

— Allah îi va surâde.— Într-adev r, ar dori s ofere o mare parte a averii sale subă ă

forma unui waqf — pentru ca în oraş s poat fi construite şiă ă între inute mai multe moschei. ţ

Abu Sa’ad îşi plec fruntea cu recunoştin .ă ţă— Generozitatea e pe m sura unei asemenea doamne.ă— Mi-a cerut s - i transmit c marea ta inspira ie a convins-oă ţ ă ţ

s fac asta. A fost foarte mul umit de serviciul pe care i l-aiă ă ţ ă f cut ei, conducând-o c tre adev rata credin şi totodată ă ă ţă ă sultanului, în momentele lui de sup rare. Nu- i cere decât s - iă ţ ă ţ continui munca, cu aceeaşi râvn .ă

Trecur câteva momente pân când sheyhülislamul în eleseă ă ţ ce i se cerea. Îşi mângâie barba gânditor.

— Necazurile din r s rit apas greu asupra St pânului Vie ii,ă ă ă ă ţ spuse el.

380

- COLIN FALCONER -

— Fie ca necazurile s se rezolve, zise Abbas. St pâna Hürremă ă spune c se roag zi şi noapte lui Allah s -i ajute sultanului înă ă ă aceast nenorocire. Ea ar da orice pentru ca St pânul s scapeă ă ă de aceast ap sare.ă ă

— Îi voi da sultanului îndrumare pe cât pot, r spunse Abuă Sa’ad.

— Cum spui, zise Abbas.Dup ce el plec , sheyhülislamul îşi scoase m t niile şi începuă ă ă ă

s şopteasc rug ciuni de iertare şi mul umire. Allah e bun, Allahă ă ă ţ e mare. Dar pentru a-i purta înv turile înspre popor, pentru aăţă construi noi moschei pentru gloria lui, omul trebuie uneori s -şiă aplece sufletul b taia vânturilor vremii.ă

90

Istanbul

Abbas ridic gluga mantiei şi o privi pe Sirhane, ochiul s uă ă exprimând neîncredere.

— Am primit mesajul t u, zise el. Ce vrei de la mine?ă— Am nevoie de ajutorul t u, r spunse Sirhane.ă ăAbbas oft . Exact de asta se temuse. Se pare c pot fi utilă ă

tuturor, numai mie însumi nu.— Gülbehar m-a trimis…— Am b nuit, spuse Abbas.ăPrivi în jurul od ii tavanul aurit, ceramica înflorat pe pere i,ă ă ţ

umbra roz a moscheii Aya Sofia c zând peste prin jaluzelele deă lemn ce acopereau ferestrele.

— Deci acesta e palatul lui Abdül Sahine Paşa.— E ofi er în garda prin ului moştenitor, acum.ţ ţ— Aşa am auzit. Averea şi norocul îi sporesc cu fiecare zi.— E vreun noroc s ii de casa unui om condamnat, Abbas?ă ţAbbas scutur din cap.ă— Nu pot face nimic.— Gülbehar a spus c poate s - i ofere orice. Orice.ă ă ţ— Ea e generoas . În acest caz, îmi ofer la loc b rb ia?ă ă ă ăţ— Abbas…

381

- HAREM -

— St pâna mea m îmbrac în haine fine, m hr neşte, şi-miă ă ă ă ă pl teşte toate cheltuielile. Gra ie puterii şi influen ei pe care oă ţ ţ am, am adunat avere mai presus de închipuirea oamenilor. Şi nu-mi ajut la nimic. Dac vrea s m atrag şi s m pun înă ă ă ă ă ă ă ă pericol de moarte, s -mi ofere înapoi, fie şi pentru o singură ă noapte, b rb ia, ca s pot înc o dat sim i cu adev rată ăţ ă ă ă ţ ă atingerea unei femei!

Sirhane îşi l s privirea în jos. Sperase s evite cumva asta,ă ă ă dar se hot râse deja ce va face. Abbas o refuza. Iar ea ştia că ă Gülbehar avea dreptate. Dac so ul ei murea în slujba luiă ţ Mustafa, nici ei nu-i era rezervat mila. Îşi va sfârşi zilele înă zdren e, înfometat şi surghiunit , ca o paria.ţ ă ă

Mai era totuşi un lucru, ştia, pe care şi-l dorea Abbas.— Dar sultanul ştie de Julia? spuse ea deodat .ăNu-şi ridicase ochii, dar putea auzi inspira ia profund a luiţ ă

Abbas. Ura lui era, deodat , aproape o prezen fizica. ă ţă— Târf ! şuier el.ă ăVa trebui s -şi închipuie c Gülbehar ştie şi ea despre asta,ă ă

altfel m va ucide pe loc, gândi Sirhane. Pe fa a lui nu putea citiă ţ nimic.

— Foarte curând o femeie va muri. Poate Hürrem, poate Julia. Tu hot r şti.ă ă

— Spuneai c o iubeşti…ă— To i ne iubim pe noi înşine mai tare, Abbas.ţ— Mi-au t iat b rb ia, dar nu şi sufletul. Pentru prima dată ă ăţ ă

dup mul i ani exist cineva pentru care îmi pare r u. M faciă ţ ă ă ă aproape s vomit.ă

Sirhane continu presiunea. Privi în ochiul rece ce nu clipeaă deloc.

— F -o, sau ea moare, Abbas. Scuteşte-m de discursurileă ă tale.

Abbas o p lmui cu putere. Apoi f cu semn pajilor s -l ajute să ă ă ă se ridice. Ieşi ca o furtun . Sirhane r mase mângâindu-şiă ă obrazul, urându-se cum nu urâse niciodat , nimic.ă

Topkapi Sarai

— Am o problem la care am nevoie de ajutorul t u. În Divană ă

382

- COLIN FALCONER -

a ap rut un caz care m-a l sat perplex. Am hot rât s vin la tineă ă ă ă pentru un sfat dat sub puterea legilor sfinte ale Coranului.

Suleiman f cu o pauz ca s -şi adune gândurile.ă ă ă— Un negustor de familie înalt a fost bolnav o vreme,ă

continu el. Pe când el era bolnav a încredin at conducereaă ţ afacerilor sale slujitorului s u, în care avusese mereu încredereă şi c ruia îi acordase o leaf bun şi o pozi ie pe m sur . Totuşi,ă ă ă ţ ă ă deîndat , ce el c zu la pat, slujitorul îl înşel la socoteli şi uneltiă ă ă împotriva familiei lui, ba chiar pl nui s -şi ucid st pânul. Cândă ă ă ă negustorul se f cu bine, descoperi toate acestea f r putin deă ă ă ţă t gad . Ce-ar trebui s fac negustorul şi ce sentin ar trebuiă ă ă ă ţă pronun at legal, în concordan cu Sheri’at-ul?ţ ă ţă

Abu Sa’ad nu clipi.— Coranul e foarte explicit în asemenea cazuri. Slujitorul

trebuie s moar .ă ăUmerii lui Suleiman c zur sfârşi i, ascunşi de cuteleă ă ţ

caftanului. Dup o vreme se redres şi se scul în picioare. Îşi fixă ă ă ă

privirea asupra sheyhülislamului.— Şi dac numele slujitorului este Mustafa, prin ul moştenitor?ă ţ— Moartea, spuse Abu Sa’ad.

Dou zile mai târziu Suleiman se s lta în şa înc o dat , lângă ă ă ă ă fântâna din a Treia Curte şi p r sea Palatul împreun cuă ă ă regimentele suitei, c tre r s rit. Trimisese deja porunci c treă ă ă ă Aga de la Amasya sa vin cu trupele spre sud, pentru marşulă spre Eezerum. De asemenea, trimisese un ceauş cu porunci pentru Baiazid, sa vin de la Manisa şi s preia comanda laă ă Topkapi.

Suleiman ştia c trebuia s se gr beasc , s -şi afirme din nouă ă ă ă ă autoritatea în fa a Ag i. Dar mai întâi trebuia s vorbeasc şi cuţ ă ă ă Selim.

Ar ta înfloritor, gândi Abbas. Nu arat atât de tân r şiă ă ă ă frumoas decât atunci când pl nuieşte o execu ie. Asta oă ă ţ întinereşte. Panglica lat şi grea de catifea verde îi era prins cuă ă ace, oblic, pe cap şi purta un caftan de culoarea fisticului, tivit cu hermin . Îl privea, jucându-se cu o şuvi din p rul auriu-roşcat.ă ţă ă

Deci, a sosit şi ziua mor ii melc, gândi Abbas. Ei bine, amţ

383

- HAREM -

amânat-o destul. Acum, c s-a hot rât, m simt ciudat de liber,ă ă ă chiar cu inima uşoar . E încânt tor c şi tu eşti atât de bineă ă ă dispus . Mi-ar fi fost total nepl cut s trebuiasc s - i spintecă ă ă ă ă ţ inima mic şi neagr , dac ai fi fost la fel de s tul de lume şiă ă ă ă ă via cum sunt eu.ţă

— Ai f cut ce i-am cerut? întreb Hürrem.ă ţ ă— Am vorbit cu muftiul, cum ai poruncit. A în eles ce i se cere.ţ— Bunul, credinciosul meu Abbas.— Cum spui, st pân .ă ă— Şi care s fie r splata ta?ă ăOh, iar vrei s m torturezi! gândi Abbas. Am sperat ca veiă ă

face asta. Am avut dou zeci şi cinci de ani în care am fostă neputincios. În noaptea asta voi avea putere, în fa a ta.ţ

— Cu ce r splat ai vrea s m onorezi, st pân ?ă ă ă ă ă ă— S - i iau povara Haremului, poate?ă ţAbbas surâse: cât iste ime diabolic !ă ţ ă— St pâna mea e prea bun .ă ăPoate c sim ise schimbarea din privirea lui, c ci ochii i seă ţ ă

în sprir brusc.ă ă— Ar i mul umit de tine, Abbas. Nu vrei s -mi împ rt şeşti şiăţ ţ ă ă ă

mie motivul?Abbas f cu un pas spre ea şi duse mâna spre pumnalul de laă

brâu. Degetele i se încleştar pe mânerul de fildeş. Hürrem îşiă coborî privirea şi în elese într-o clip ce avea de gând. Darţ ă str jerii negri din jurul înc perii erau prea departe şi preaă ă adormi i de rutina acestor întâlniri ca s -l poat opri. Abbasţ ă ă zâmbea. Imediat ce ip , se hot rî el, o voi face.ţ ă ă

Dar Hürrem nu ip .ţ ă— Ah. Abbas. Deci ai devenit în sfârşit b rbat, spuse ea. P reaă ă

aproape… excitat .ă— Am aşteptat asta atâta timp, şopti el.— Şi ce te-a oprit?Abbas o privi. Ce m-a oprit? R spunsul e simplu, gândi el. Mi-eă

fric s mor. Mi-e fric de durere. Dumnezeu ştie c am avută ă ă ă parte de destula durere — şi nu din dragoste de via , c ci nuţă ă mai sunt ataşat de nimic din via a asta. Doar frica de ce esteţ dup . N-am putut-o tace pân acum. Dar acum o voi face, pentruă ă Julia.

384

- COLIN FALCONER -

G rzile nu observar nimic. Abbas înc mai st tea cu mâna laă ă ă ă brâu. Hürrem se relax , aproape lasciv , pe divan.ă ă

— Nu- i e team ? şopti ea.ţ ă— De data asta teama nu m va opri.ă— Nu pentru tine, Abbas. Nu i-e team pentru Julia?ţ ăAbbas îşi sim i pumnul strângând mânerul cald de fildeş. F -oţ ă

acum! strig ceva în untrul lui. F -o acum! Înainte ca vr jitoareaă ă ă ă s g seasc ceva cu care s - i sl beasc hot rârea!ă ă ă ă ţ ă ă ă

— Julia, se auzi rostind.— Pentru când mor, exist o scrisoare în seiful meu, careă

trebuie înmânat sultanului. Cred c va fi foarte descump nit să ă ă ă afle c Julia tr ieşte înc în Pera, unde este, probabil, sursa celoră ă ă mai multe zvonuri despre eşecurile sultanului în Harem.

Abbas sim i c i se pr buşeşte Palatul pe umeri. Înghe . Nu oţ ă ă ţă putea ucide, nu se putea retrage. Era mort.

Aştepta s-o aud chemând c l ul s -l ia. Ar trebui s m omoră ă ă ă ă ă acum, gândi. Cru -te de moartea pe care i-o va da imagina iaţă ţ ţ vr jitoarei.ă

Hürrem râse.— Aş putea s jur c fa a ta neagr a devenit palid !ă ă ţ ă ăAbbas se c1 tin pe picioare. O transpira ie uleioas îiă ă ţ ă

acoperise pielea. Foloseşte- i pumnalul! Continua vocea. F -oţ ă acum!

— Gândeşti c am s te pedepsesc, rosti Hürrem.ă ăEl o privi în fa . Avea ochii rotunji i de pl cere.ţă ţ ă— Mai înainte m omor, spuse el.ă— Dragul meu Abbas, de ce s faci asta?ă— M-ai torturat pentru ultima oar !ăEa se d du mai aproape.ă— Ia- i mâna de pe acel instrument murdar. Crezi c vreau sţ ă ă

m r zbun fiindc te-ai gândit s m ucizi? Jum tate din Istanbulă ă ă ă ă ă m vrea moart ! Cel pu in tu ai demonstrat c , oricât de mult m-ă ă ţ ăai urî, nu-mi po i face r u. Asta te face cel mai de încredere şiţ ă ascult tor slujitor pe care îl am. Niciodat n-am crezut înă ă loialitatea de dragul loialit ii. E prea greu de acceptat!ăţ

F -o, totuşi! strig vocea. F -o! ă ă ăAbbas se pr buşi în genunchi.ă— Sunt slab, murmur .ă

385

- HAREM -

— Da, spuse Hürrem, râzând. Dar foarte folositor!

91

Konia

Oraşul se în l a singuratic într-o vast zon cerealier dină ţ ă ă ă pr fuita step a Anatoliei, fiind o Mecca a Osmanlâilor, oraşulă ă mân stirii ce ad postea oasele lui Cel’Allah Din Rumi, fondatorulă ă Ordinului Dervişilor. Era de asemenea capitala administrativ aă Karamaniei, unde Selim îşi perfec iona preg tirea în calitate deţ ă al doilea prin la succesiunea pe tron. Aici sosi Suleiman c utândţ ă o speran înaintea confrunt rii cu prin ul s u moştenitor.ţă ă ţ ă

Auzise zvonurile şi şoaptele din coridoarele de la Topkapi şi din bazare. Fiul cel mare al lui Hürrem era un be iv. Selimţ Be ivul, aşa i se spunea. Scundul şi neîndemânaticul prin , mereuţ ţ întrecut de fratele mai tân r la çerit şi la tras cu arcul, ajunseseă un m sc rici, un subiect de râs. În mod sigur nu era oă ă amenin are pentru tron, ca Mustafa. Dar nici nu întruchipaţ viitorul dorit de Suleiman pentru neamul Osmanlâilor.

Acum, privind chipul fiului s u, buh it de b utur , capilareleă ă ă ă sparte din obraji s i sem nând cu o pânz de p ianjen purpurie,ă ă ă ă închise ochii dezgustat şi gândi: pot oare s fac asta?ă

Aten ia lui Selim era îndreptat asupra propriei diatribe.ţ ă— Sigur c Mustafa m ur şte. N-am nici o îndoial c primulă ă ă ă ă

lucru pe care l-ar face când ar urca pe tron ar fi s trimit c l ulă ă ă ă s m ucid . Î i po i imagina ce înseamn s tr ieşti cu spaimaă ă ă ţ ţ ă ă ă asta? N-am nici un prieten în lume, doar pe tine, f r de tine n-ară ă fi nimeni care s m apere.ă ă

Te vai i ca un ran, gândi Suleiman. Şi st m aici în palatul t uţ ţă ă ă frumos, iar tu sorbi din şerbet şi te prefaci c e nectar şi î iă ţ închipui c nu v d cum î i tremur mâna când ridici cupa.ă ă ţ ă

— Ai auzit calomniile ce se spun despre Mustafa?— Nu pun la îndoial nimic din ce se aude.ăSigur c nu, gândi Suleiman. Dar punctul t u de vedere e greuă ă

de crezut ca obiectiv.— Voi rezolva asta la Aktepe. Dac ar fi s -l dau pe Mustafa peă ă

386

- COLIN FALCONER -

mâna c l ului, tu ai fi urm torul care s duc povara neamuluiă ă ă ă ă Osmanlâilor. Crezi c ai putea purta aşa o grea povar , Selim? …ă ă

Selim îi evit privirea, dar Suleiman sim i adierea deă ţ ner bdare dinspre fiul s u.ă ă

— Sunt fiul t u. M-am n scut pentru asta. Dar dac eu urmez,ă ă ă de ce i-ai dat Saroukhanul lui Baiazid?

— A fost nevoie s procedez astfel.ă— Dac e s fiu eu prin ul moştenitor, ar trebui s fiu laă ă ţ ă

Manisa.Suleiman oft . Era ca un copil înc p ânat…ă ă ăţ— Înc nu e hot rât. Vorbim de via a lui Mustafa, Selim. Nu eă ă ţ

un subiect pe care s -l expediezi uşor. Eu te întreb numai dacă ă te sim i în stare s duci povara. Înc nu i-am promis-o.ţ ă ă ţ

Selim deveni posomorât.— Da, tat .ăSuleiman abia putea crede c acesta era fiul s u, care purtaă ă

numele r zboinicului dezl n uit ce fusese tat l tat lui s u. Da,ă ă ţ ă ă ă hot rî el, zvonurile erau adev rate. Acum vedea cu ochii lui cumă ă excesele degradaser trupul şi spiritul lui Selim; firea lui era preaă m runt . Şi, totuşi, era oare de mirare? Nici el nu ajunsese ună ă m celar ca tat l s u; atunci Selim de ce ar fi trebuit s -i semeneă ă ă ă lui?

Sau poate c era greşeala lui c îşi neglijase fiii; îi dedicaseă ă totul lui Mustafa, uitase c şi Selim putea ajunge cândva la ună pas de flamur . Acum era prea târziu; Selim apucase pe alt caleă ă şi îl pierduse.

Toate speran ele lui fuseser la Mustafa; şi toate se n ruiser .ţ ă ă ă— Ce vei face cu Mustafa? îl întreb Selim.ă— Nu ştiu, r spunse Suleiman. Nu ştiu.ă

Pera

Julia îşi st pânea cu greu ner bdarea. Privi de la fereastr cumă ă ă tr sura opri în fa a por ii şi cum o siluet înfofolit coborî şi intră ţ ţ ă ă ă în curte. Atât de mult timp trecuse. Mult prea mult. Mâinile îi tremurau ca unei adolescente.

Hyacinth o conduse pe Sirhane în untru, apoi ieşi. De îndată ă ce se g sir singure, Julia îşi arunc bra ele pe dup gâtul el şi oă ă ă ţ ă

387

- HAREM -

strânse pân când aceasta protest şi se trase deoparte s -şiă ă ă reg seasc suflul.ă ă

Julia îi smulse v lul de pe fa .ă ţă— Scoate asta. Vreau s te v d, spuse ea. Sirhane lep dă ă ă ă

mantia. Purta un caftan de m tase roz cu un şal de satină albastru, str lucitor. Julia o lu de mân şi o conduse c tre ună ă ă ă divan.

— Mi-a fost dor de tine, şopti ea.— Tot mai sfidezi anii, Julia, spuse Sirhane.Julia o privi. De-aş putea spune şi eu la fel, gândi ea. Ar iăţ

sl bit şi ostenit . Sub ochi ai cearc ne vinete şi în spateleă ă ă ă ochilor ai umbre. Ceva nu merge.

— Eşti bine? o întreb ea.ă— Pu in obosit de c l torie, atât, zise Sirhane şi îşi l s capulţ ă ă ă ă ă

pe um rul ei, s nu i se vad minciuna pe fa .ă ă ă ţă— A trecut atât de mult timp. Când a venit mesagerul, nu mi-a

venit s cred c eşti, într-adev r, la Istanbul.ă ă ăSirhane p rea agitat . Nu mai era femeia încrez toare,ă ă ă

sofisticat , pe care o ştia Julia. Deloc.ă— Spune-mi, zise Julia. Ce nout i ai, ce te-a adus aici?ăţ— Abdül m-a trimis de acolo. Au fost necazuri.— Necazuri? Julia o strânse de mân . Abdül e bine? ă— Da, dar… crede c e în primejdie. Sirhane îi evit privirea.ă ă— Lucrurile stau chiar atât de r u?ă— N-ai auzit?— Numai zvonuri. Cum c Mustafa vrea s fac o alian cuă ă ă ţă

şahul Tamasp.— Asta e mâna lui Rüstem. Dar e mult mai r u. Ienicerii auă

încercat s -l omoare pe vizir, în tab ra de pe Fluviul Verde. Şi elă ă a dat vina pe Mustafa.

— E adev rat?ă— Sigur c nu… Dar ce putem face? So ul meu e în slujbaă ţ

prin ului. Dac va fi r zboi…ţ ă ăJulia încerc s-o mângâie, dar Sirhane se feri.ă— E-n regul . N-ar trebui s m îngrijorez din atâta.ă ă ă— R zboi? Julia se uit la ea. Putem tace ceva? Ludovici areă ă

influen la Poart , poate c …ţă ă ă— Nu, nu pute i face nimic, r spunse Sirhane repede.ţ ă

388

- COLIN FALCONER -

— Dac ai nevoie s te ascunzi…ă ă— S m ascund de sultan? Când el st pâneşte jum tate dină ă ă ă

lume?Sirhane ridic privirea şi deodat se arunc la pieptul Juliei şiă ă ă

începu s plâng .ă ă— Îmi pare r u.ă— Î i pare r u? De ce?ţ ăDar Sirhane plângea f r a spune nimic. Julia îi sim i tremurulă ă ţ

corpului şi umezeala lacrimilor. P rea c n-are s se oprească ă ă ă decât peste multe ceasuri.

Deodat Sirhane se retrase.ă— Niciodat nu i-aş face r u, zise ea.ă ţ ă— Nu în eleg… ce tot spui?ţSirhane o mângâie pe obraz.— ine minte doar. Niciodat nu- i voi face r u.Ţ ă ţ ă— Ştiu asta. Dar tot nu în eleg. Mai este ceva. Ce este? Ce s-aţ

întâmplat?Sirhane scutur din cap.ă— ine-m în bra e. O s - i spun alt dat . Nu acum …Ţ ă ţ ă ţ ă ă

Dar Sirhane nu-i spuse despre ce era vorba. În loc de asta, merser împreun la hammam. Julia îi mas umerii sim indă ă ă ţ încordarea muşchilor pe care nu-i putu relaxa.

— Eşti atât de încordat , şopti ea.ă— Sigur c sunt. Chiar te mir ? ă ăJulia nu-i r spunse, şocat de brutalitatea replicii. Mai turnă ă ă

nişte ulei de lemn de santal pe umerii Sirhanei, continuând s -iă maseze.

— Ce face Ludovici? o întreb Sirhane.ă— Prosper .ă— E un so atent?ţ— Da. Da, cred c este. Abdül se poart tot frumos?ă ă— Are înc o so ie acum. O armeanc . Are optsprezece ani şi eă ţ ă

foarte frumoas . Abia a venit anul trecut.ăJulia nu ştiu ce s spun …ă ă— Mai vine totuşi la mine; o dat pe s pt mân . Dar sigur c -ă ă ă ă ă

şi petrece majoritatea nop ilor cu ea. Şi-mi lipseşte. ie î iţ Ţ ţ lipseşte Ludovici, când e plecat departe?

389

- HAREM -

— Mie îmi lipseşti tu, spuse Julia.— Poate c ar trebui s înve i s -l iubeşti mai mult. Sirhane seă ă ţ ă

r suci. Ai dreptate, sunt prea încordat . Las -m pe mine.ă ă ă ăJulia sim i atingerea puternic a Sirhanei, dar masajul ei eraţ ă

distant, rezervat, ca al unei gediçli. În cele din urm Julia îi luă ă mâna şi i-o conduse c tre sânii s i, dar Sirhane şi-o retrase şiă ă şopti:

— Nu înc .ăÎn loc de asta se lungi în ap şi sporov i mult timp, ca oriceă ă

concubin prostu la baie, nimicuri despre via a cet ii Amasyaă ţă ţ ăţ şi amintiri neesen iale despre via a lor în Haremul de peţ ţ Promontoriul Seraglio. Intimitatea de alt dat nu mai exista.ă ă Deodat erau nişte str ine şi Julia nu în elegea cine şi de ceă ă ţ pusese aceast barier între ele.ă ă

În cele din urm nu mai avur ce-şi spune şi Sirhane zise că ă ă trebuia s plece.ă

Pe când pleca, Julia o apuc de bra .ă ţ— Tot nu mi-ai spus adev ratul motiv al venirii tale la Istanbul,ă

zise ea.— Data viitoare, r spunse Sirhane şi îşi puse mantia.ă— Va mai fi o dat viitoare, Sirhane?ă— Voi trimite un mesaj.O s rut uşor pe buze, apoi îşi puse v lul la loc.ă ă ă— La revedere, Julia, zise ea şi în glasul el era o hot râreă

însp imânt toare.ă ă

Anatolia

Suleiman îşi reg si armata pe câmpia de la Aktepe. ăIenicerii erau t cu i pe când trecea printre ei, cu privirile fieă ţ

într-o parte, fie plini de un respect umil. Îşi înfipse steagul cât şapte lungimi de cal în fa a cortului imperial şi îşi chem ceauşul.ţ ă Îl trimise la Amasya cu un document purtând pecetea imperial ,ă care reclama prezen a urgent a lui Mustafa. ţ ă

Apoi aştept .ă

92

390

- COLIN FALCONER -

Amasya

— Pentru numele lui Allah, nu te duce!Mustafa mângâie mâna mamei sale. Ea şi-o retrase jignit deă

nuan a gestului, dar el continu s zâmbeasc . ţ ă ă ă— Sultanul porunceşte. Dac refuz voi fi acuzat de necredin .ă ţă— Iar dac te duci, te va acuza oricum şi atunci cine o sa teă

apere?— Deja se şopteşte împotriva mea la Palat. E un prilej bun de

a le r spunde la minciuni.ă— Dac voia r spunsurile tale, de ce n-a venit aici? De ce s-aă ă

dus la Konia?— Poate c se teme s vin aici. ă ă ăGülbehar se ridic şi se întoarse cu spatele ca s -şi ascundă ă ă

lacrimile de suferin ce-i umplur ochii.ţă ă— Pot sa te acuze de ce vor dori! Nu po i dovedi nimic!ţMustafa se întreb dac s -i povesteasc despre scrisoare şiă ă ă ă

despre discu ia cu Rüstem, Hot rî c nu.ţ ă ă— Ienicerii deja m aclam ca pe conduc torul lor. Unde aşă ă ă

putea fi mai în siguran decât printre ei?ţă— Aici! Vei fi mai în siguran aici în cetatea ta departe deţă

Suleiman şi de Rüstem!— Mai mult decât orice, trebuie s -mi ascult tat l. M-aă ă

chemat. M voi duce!ă— Şi dac gâdele e prin preajm ?ă ă— El mi-a dat via a. E dreptul lui s mi-o şi ia.ţ ăGülbehar se întoarse spre el, cu ochii str lucind de ur şiă ă

spaim .ă— Nu! El n-are nici un drept! Eu i-am dat via ! Ai supt laţ ţă

pieptul meu şi te-am crescut de când erai un sugar! El n-are nici un drept s mi te ia!ă

Deodat Gülbehar sim i ca o lovitur în stomac. Se aplec ,ă ţ ă ă gemând şi c utând s trag aer în pl mâni. Mustafa se repezi, oă ă ă ă lu în bra e şi o duse pe divan.ă ţ

St tu lâng ea mult vreme. Apoi şopti: ă ă ă— Trebuie s plec.ă— Ia tronul. Ai aşteptat destul. Doar o vorb dac spui şiă ă

391

- HAREM -

ienicerii se vor ridica pentru tine. Nu e nevoie de v rsare deă sânge. Propriul t u bunic l-a îndep rtat de pe tron pe Baiazidă ă surghiunindu-l. Legea îng duie.ă

— E împotriva legilor cerului. Suleiman m-a înv at asta.ăţ— Sigur c i-a spus astfel!ă ţ— Nu pot. E imposibil. Mai degrab mor decât s -mi dezonoreză ă

numele în fa a lumii şi s -mi p tez sufletul în fa a lui Allah.ţ ă ă ţNimic n-avea s -l clinteasc , Gülbehar ştia. Obr znic turaă ă ă ă

învinsese. Şi-o imagina în clipa asta, tol nit pe divan, cu capulă ă pe spate, râzând. Via a era atât de simpl când nu credeai înţ ă nimic decât în tine.

— Onoarea mea valoreaz mai mult decât orice imperiu peă care mi l-ar putea da via a. Ce fel de conduc tor aş putea fi dacţ ă ă mi-aş vinde sufletul pentru a ajunge acolo.

— Eşti nebun, şopti Gülbehar.— Ştii c nu e adev rat, surâse Mustafa. Dac aş face altfel aiă ă ă

fi acoperit de ruşine. Şi eu la fel. ă— O laşi s câştige atât de uşor, murmur Gülbehar.ă ăDar Mustafa nu o auzi.— Oricum, ad ug el, dac nu m duc, înseamn c îmiă ă ă ă ă ă

recunosc vina. Nu-mi va face nici un r u, mam , mi-a dată ă cuvântul s u. E un om de onoare, ca şi mine.ă

Nu, gândi ea. El e un om al datoriei. Poate c ie î i pareă ţ ţ acelaşi lucru, dar sunt metale diferite.

— Voi pleca în zori, spuse el.— Mergi Întru Allah, şopti Gülbehar, şi îl l s s -i s rute mânaă ă ă ă

şi s plece.ăCând r mase singur lacrimile îi secar ; se duse la fereastr şiă ă ă ă

privi stelele, neajutorat şi roas de mânie.ă ă

Aktepe

Fumul de lemn verde de brad se în l a spre cer.ă ţTab ra era cufundat în t cere. Cisterne de ap scâr âiauă ă ă ă ţ

printre corturi, oi şi capre se învârteau prin praful de lâng cortulă m celarilor. Un grup de ieniceri în tunici albastre jucau zaruri înă jurul unui vas de aram cu c rbuni, încercând s se apere deă ă ă r coarea serii.ă

392

- COLIN FALCONER -

Când îl z rir pe Mustafa s rir în picioare şi se îmbulzir înă ă ă ă ă jurul lui, cum f cuser şi la Amasya. Vestea se r spândi repedeă ă ă în tab r ; prin ul venise s -i conduc împotriva perşilor! Uniiă ă ţ ă ă chiar strigar numele lui şi cuvântul „Padişah”, şi strig tele loră ă ajunser la cortul în care Suleiman şedea pe tron, consultându-ăse cu Rüstem.

Amândoi t cur şi ascultar glasurile, şi Rüstem v zuă ă ă ă tr s turile sultanului în sprindu-se.ă ă ă

Padişah! Împ rat!ă— Se apropie stafia tat lui meu, murmur Suleiman. ă ăUrletele continuar mult vreme, mult dup ce Mustafa îşiă ă ă

ridicase cortul lâng cel al lui Suleiman, aşteptând s fie chemată ă şi s i se rosteasc acuzele.ă ă

Dar în acea noapte acuzatorii vorbir în favoarea lui. Stafia luiă Selim cel Groaznic ap ruse la picioarele patului lui Suleiman; îlă privea cu mâinile întinse spre el, şi în mâini inea capul propriuluiţ s u tat .ă ă

— Bunicule, şopti Suleiman în somn, trebuia s -l fi omorât. Aiă fost prea slab.

Se gândi la Çehangir şi la Mihrmah şi ştiu ce avea s fac .ă ă

93

Zorii

Toat dup -amiaza şi seara precedent Mustafa primise înă ă ă cortul s u salutul vizirilor şi paşalelor, dar acum tab ra era dină ă nou t cut . Muezinul chema credincioşii la rug ciune; mii deă ă ă turbane aliniate în şiruri desenau adev rate garduri vii deă m tase pân la orizontul mov. ă ă

Când Mustafa îşi termin ruga c tre Allah, începu s seă ă ă preg teasc . Se îmbr c în întregime în alb, ca semn deă ă ă ă inocen , şi îşi puse scrisorile de adio în sân, cum f cea oriceţă ă turc atunci când înfrunta primejdia.

Înc lec pe arm sarul arab şi se preg ti s str bat cei câ ivaă ă ă ă ă ă ă ţ iarzi care îi desp r eau cortul de cel al tat lui s u. Aga şi Sahine,ă ţ ă ă garda sa, înc lecar al turi. ă ă ă

393

- HAREM -

Mustafa sim i cum fiecare ochi de pe marea câmpie îl privea,ţ aşteptând. Toat lumea ştia ce avea s se întâmple, de ce fuseseă ă chemat Mustafa. Se vor împ ca sau Mustafa va lansa oă provocare la adresa tat lui s u? Ienicerii îşi vedeau de îndatoririă ă dar nu la ele le era gândul. Unii se preg teau s aclame noulă ă sultan înainte de asfin it.ţ

La intrarea în pavilionul lui Suleiman, Mustafa desc lec , îşiă ă scoase pumnalul de la brâu şi i-l d du lui Abdül Sahine. Merseă neînarmat s -şi întâlneasc tat l.ă ă ă

Pavilionul era enorm, împ r it în sectoare de pere i imenşi deă ţ ţ m tase aurie, unduitoare. Intrarea era acoperit cu covoareă ă rubinii şi albastre, şi pe lâng fiecare perete erau divaneă îmbr cate în brocart. O m su a de argint se g sea în mijloc.ă ă ţ ă

— Tat ?ă— Mustafa p şi prin holul de la intrare pân în camera deă ă

audien e. Cortul se mişca în b taia vântului, zbârnâind şiţ ă leg nându-se.ă

Un c l u negru ieşi din umbra unui col . Apoi altul. Mustafa seă ă ţ întoarse. Înc trei în spate, ap ru i de dup perdeaua de laă ă ţ ă intrare. Unul din ei avea un la de m tase. C l ii avansar spreţ ă ă ă ă el, cu paşi mari, m sura i, cu bra ele atârnând grele pe lângă ţ ţ ă trup. Mustafa îşi d du seama c de fapt se aşteptase la asta. Dară ă nu sim ea team , doar mânie. P şi spre mijlocul înc perii.ţ ă ă ă

— Tat ascult -m , mai întâi. Las -m s r spund acuza iilor!ă ă ă ă ă ă ă ţ Nu e drept!

Nu aşa îl înv ase tat l s u. Nu era nici o onoare în ce f ceaăţ ă ă ă acum.

Auzi scrâşnet de o el, urmat de strig tele unui om r nit.ţ ă ă În elese c Aga şi Abdül Sahine fuseser ataca i. De-ar puteaţ ă ă ţ trece de c l i, la loc deschis, str jerii n-ar avea ce-i face. Un prină ă ă ţ putea fi executat doar cu la ul de m tase. Dac ajungea laţ ă ă ieniceri era în siguran .ţă

Dar nu voia asta. Voia s -i vorbeasc tat lui s u.ă ă ă ă— Tat , ascult -m !ă ă ăUnul din c l i încerc s arunce la ul pe dup gât, dar Mustafaă ă ă ă ţ ă

se feri. Apoi se n pusti în primul negru trântindu-l cu uşurin , laă ţă p mânt. Un altul se repezi la el, dar evit , şi acesta ajunse, dină ă

394

- COLIN FALCONER -

elan peste m su a de argint, r sturnând-o.ă ţ ă— Tat ! Nu te-am tr dat niciodat ! Tu de ce m tr dezi acum?ă ă ă ă ă

Vino şi vorbeşte-mi!— Când o s -l lichida i o dat pe tic losul pe care vi l-am dat?ă ţ ă ă

auzi glasul lui Suleiman, amortizat de pere ii de m tase.ţ ă Termina i o dat cu tr d torul din cauza c ruia n-am pututţ ă ă ă ă închide un ochi în aceşti zece ani!

Dar surdomu ii nu-l puteau auzi. Mustafa era singurulţ auditoriu.

— Cheam - i c l ii! Î i p tezi onoarea mai mult decât mă ţ ă ă ţ ă ă nenoroceşti pe mine!

— Termina i odat ! auzi geam tul lui Suleiman.ţ ă ă— Tat , te rog!ăSuleiman îşi puse mâinile peste urechi şi închise ochii dorind

ca totul s se fi încheiat. Nu, nu, nu! Nu exist scuze pentruă ă tr dare! Dovezile împotriva lui Mustafa erau clare. Degeabaă încerca s -l înduplece cu vorbe frumoase — el v zuse şi auziseă ă destul. Va termina cu stafia lui Selim cel Groaznic odat pentruă totdeauna.

Dac -l l sa pe Mustafa s vorbeasc acesta l-ar fi înmuiat. I-ară ă ă ă fi stârnit sl biciunea, şi apoi ienicerii l-ar fi îndep rtat cumă ă f cuser cu bunicul s u.ă ă ă

Oh, Mustafa, toate speran ele mele erau în tine!ţTu erai primul meu fiu, era speran a tinere ii mele. Se gândi laţ ţ

fiii care-i r mâneau. Çehangir, schilodul erudit, Selim be ivul.ă ţTrebuia s fie Baiazid. Nu mai r m sese decât Baiazid, acum.ă ă ăOh, Doamne, ajut -m ! Niciodat nu crezuse c va fi atât deă ă ă ă

dureros. Nu-şi imaginase c agonia se va resim i în el astfel, caă ţ un cu it sfâşiindu-i stomacul, provocându-i durerea asta.ţ

Nu, nu, nu!Trase cortina la o parte.— NU!Prea târziu.Mustafa z cea la picioarele sale, pe covor, cu ochii ieşi i dină ţ

orbite, cu la ul afundat adânc, în gât. Sângele izvora de pe lângţ ă colierul sub ire, purpuriu.ţ

Suleiman le f cu semn surdomu ilor.ă ţ— Înveli i-l În covor şi arunca i-l afar din cort.ţ ţ ă

395

- HAREM -

Se pr buşi pe un tron de baga şi aştept . Un murmur moaleă ă ca oftatul vântului se r spândi în tab r . Apoi crescu pân ajunseă ă ă ă un vaiet de disperare, pe m sur ce ienicerii se apropiau de cortă ă ca s -şi plâng favoritul. Auzul durerii lor îl convinse pe Suleimană ă c avusese dreptate. Allah fie sl vit, pentru c el aproape că ă ă ă fusese gata s renun e! Acum era f cut. Sl bise putereaă ţ ă ă ienicerilor şi salvase casa Osmanlâilor de un tiran. Voia s plângă ă pentru Mustafa, dar descoperi c nu poate. De fapt, descoperi că ă nu mai sim ea absolut nimic.ţ

94

— D -ne capul lui Rüstem sau venim noi s -l lu m!ă ă ăCiudat cum nici în clipa asta nu ar t pic de spaima, gândiă ă

Suleiman. Prin venele lui trebuie s curg ghea . Chiar şi acumă ă ţă calculeaz variante şi e convins c îl voi salva. Ienicerii scurm înă ă ă jurul cortului meu, râvnindu-i sângele, ca o hait de lupiă înfometa i, iar el arat de parc ar fi protejat de ziduri groase deţ ă ă trei picioare, nu doar de câteva panglici de m tase aurie.ă

— Ei dau vina pe tine, spuse Suleiman.— St pâne, Mustafa şi-a f cut-o singur.ă ăTumultul din afara cortului creştea mereu. Erau mii, în frunte

cu Aga, roind în fa a intr rii, cu s biile scoase, scheunând dupţ ă ă ă sacrificiul ce i-ar fi potolit: Rüstem. Tot ce-i oprea erau doi str jeri şi sanctitatea casei Osmanlâilor. Nici unul n-ar fi îndr znită ă s treac neinvitat pragul pavilionului.ă ă

Şi totuşi, dac unul singur înc lca autoritatea sângeluiă ă împ r tesc, l-ar fi urmat to i. Pavilionul ar fi fost distrus, ca ună ă ţ castel de nisip în fa a mareei furioase. Deşi ştia asta, Suleimanţ era şi el calm, de parc nici o fric lumeasc nu-l mai puteaă ă ă ajunge.

— Ienicerii vor un ap isp şitor, îi spuse el lui Rüstem. Şi cumţ ă nu îndr znesc s atace un Osmanlâu s-au îndreptat spre tine.ă ă

Pentru prima dat , Suleiman observ nesiguran a în ochii ficşi,ă ă ţ cenuşii ai lui Rüstem. Aş putea s-o fac şi pe asta, cugetă Suleiman şi se minun de propriile gânduri. Am f cut cel mai r uă ă ă lucru care se poate imagina; acum aş putea face orice.

396

- COLIN FALCONER -

— Ai trimis un ceauş la Amasya, St pâne?ăSuleiman era impresionat. Chiar şi acum, în fa a mor ii,ţ ţ

mintea lui Rüstem se întorsese la considera ii practice.ţ— Da, so ia şi fiii lui nu-l vor l sa mult timp singur în Paradis.ţ ă— Atunci n-avem de ce ne mai teme din partea lui.— Nu din partea lui Mustafa.Suleiman aproape striga acum, ca s se poat face auzit pesteă ă

vocifer rile solda ilor de afar .ă ţ ă— Nu i-e fric de ieniceri, Rüstem?ţ ă— Ei vor face ce le porunceşti tu.— Dar erau gata s -l pun pe Mustafa pe tron, acum o or .ă ă ă— El e mort. Ienicerii sunt asemeni câinilor. Le trebuie un

st pân.ă— Dar le trebuie şi carne crud .ăSuleiman se ridic încet de pe tron şi merse spre cortina deă

m tase, care parc mai p stra înc atingerea lui Mustafa.ă ă ă ă Travers anticamera şi trase la o parte cortina, privind marea deă ochi şi guri ce strigau şi chemau în jurul pavilionului.

Deodat , to i t cur .ă ţ ă ăSuleiman îi privi şi v zu ura de pe chipuri neascuns ; sim i şiă ă ţ

durerea ascu it din propria inim . Dac ar fi putut le-ar fi pusţ ă ă ă tuturor capetele pe Ba’ah i Hümayun. Aceştia erau motivul mor iiţ lui Mustafa. Ei ridicaser Imperiul; ne inu i în frâu, acum l-ar fiă ţ ţ distrus.

Aga rupse t cerea încordat .ă ă— Îl vrem pe Rüstem.— Rüstem va fi înlocuit. Sigiliul de aur al marelui vizir va trece

la Ahmed, al doilea vizir. Dar Rüstem nu va p i nimic.ăţ— Ni l-a luat pe Mustafa!— Eu vi l-am luat pe Mustafa.Aga îl privi cu ochii scânteind de ur . Dar nu replic . Orice ar fiă ă

r spuns, l-ar fi costat gâtul.ă— Mergem asupra sufavizilor, spuse Suleiman, s -l pedepsimă

pe ereticul Tamasp. Ve i avea prad şi femei. Dac oamenii t iţ ă ă ă vor sânge, s fie al perşilor.ă

— ÎI vrem pe Rüstem, spuse Aga, înc p ânat.ă ăţ— Dac îl vre i pe el, trebuie s m ucide i întâi pe mine,ă ţ ă ă ţ

spuse Suleiman şi îşi trase iataganul din teaca de la brâu.

397

- HAREM -

Urm ri cum, unul câte unul, ienicerii se întoarser şi seă ă îndep rtar . Dur minute lungi, c ci erau mii, dar Suleiman nu seă ă ă ă mişc şi în cele din urm r mase singur cu Aga. B trânul generală ă ă ă îi întoarse şi el spatele şi plec .ă

Gata, cuget Suleiman. Viitorul îi apar ine acum lui Baiazid.ă ţ

Amasya

Misiva era scris cu cerneal alb pe hârtie neagr . ă ă ă ăGülbehar n-avu nevoie s-o citeasc . Ştiuse înc de cândă ă

ceauşul sultanului desc lecase în curte. Nu, ştiuse înc maiă ă dinainte. Soarta lui Mustafa fusese pecetluit în clipa în careă ieşise pe por ile cet ii.ţ ăţ

Refuz s primeasc scrisoarea. Îl scuip în fa pe ceauş,ă ă ă ă ţă blestemându-l pe el şi pe fiii lui pentru vecie şi încerc s -i zgârieă ă fa a cu unghiile. Slugile o re inur , iar omul se retrase, alb laţ ţ ă fa , cu mâinile tremurânde având înc în urechi urletele de jaleţă ă ale cadânei

Istanbul

Sirhane ştiu c Mustafa şi so ul ei erau mor i din clipa în care îlă ţ ţ v zu. Era un sudanez negru, masiv, castrat şi surdo-mut. Nuă putea vorbi şi n-auzea. Dar ei nu-i ajuta cu nimic. Oricum, orice sentimente ar fi putut avea vreodat negrul acesta îi fuseseră ă arse de durere şi mutilare şi de disciplina s lbatic .ă ă

Gura lui f r limb scoase un sunet ciudat. În mân inea la ulă ă ă ă ţ ţ de m tase, iar ochii lui o fixau intens. Ea ştiu cine era: c l ul luiă ă ă Kislar Aghasi.

Sirhane se d du înapoi, instinctiv, deşi ştia c nu era nici oă ă sc pare. Negrul nu va pleca decât dup moartea ei, ducându-iă ă capul în punga de piele ce-i atârna la brâu exact pentru aşa ceva.

— Acum c Mustafa e mort, Abbas se simte în siguran , ziseă ţă ea c tre c l u. Crede c tot mai sunt o amenin are pentru Julia.ă ă ă ă ţ Sim i cum lacrimile i se scurgeau pe fa . N-aş fi f cut-oţ ţă ă niciodat . N-aş fi tr dat-o niciodat , şopti ea c tre surdomut. Eraă ă ă ă o cacealma. Nu i-aş fi f cut r u niciodat . Niciodat . Aşa, ea nuă ă ă ă

398

- COLIN FALCONER -

va afla niciodat asta. Nu-mi pare r u c mor, dar nu vreau ca eaă ă ă s m urasc .ă ă ă

Închise ochii şi l s bra ele s -i cad pe lâng corp. Nu se vaă ă ţ ă ă ă lupta. Oricum n-avea sc pare.ă

— Julia, niciodat …ăC l ul îi puse la ul în gât, t indu-i venele. O ridic f r efort deă ă ţ ă ă ă ă

la podea, încordându-şi muşchii, şi o strangul repede şi eficient.ă

95

Pera

Julia încuie uşa şi r mase în dormitor timp de trei zile. Uneoriă seara Ludovici o auzea prin uş plângând. Cioc ni la uş , oă ă ă strig , dar ea nu-i r spunse. Trebui s ia masa singur înă ă ă înc perea imens , clinchetul vaselor de por elan clinc nind aă ă ţ ă pustiu în sufrageria boltit . Se uit spre scaunul gol, apoi îşiă ă alung b nuielile din minte şi refuz s -l mai priveasc .ă ă ă ă ă

În diminea a a patra, când Julia ap ru în sfârşit, chipul el aveaţ ă culoarea bumbacului şi în jurul ochilor avea cearc ne negre.ă Expresia îi era absent .ă

El se ridic şi o urm ri pr buşindu-se aproape în scaunul deă ă ă abanos din cap tul mesei.ă

— Te sim i bine ?ţEa nu r spunse imediat. În cele din urm , murmur : ă ă ă— M iubeşti, Ludovici?ă— Ştii bine c da.ă— Atunci afl cine a poruncit asta.ă— La ce bun?— Afl numai.ă— Ceea ce-mi ceri e imposibil.— Abbas va afla. Abbas ştie.— Şi dac e sultanul?ă— Doar afl asta pentru mine. Te rog.ăEl se sim i furios şi neajutorat. O s caute r zbunare chiar şiţ ă ă

în untrul Cur ii? Imposibil. Ce spera de fapt s realizeze? Înă ţ ă Imperiu execu iile erau frecvente. Sosirea ceauşului mor ii era caţ ţ

399

- HAREM -

soarta, nu putea fii prorocit sau împiedicat . Era acceptat caă ă ă orice alt nenorocire natural , ca focul sau cutremurele.ă ă

Oft .ă— Voi afla, spuse el, în cele din urm .ăDa, îl va întreba pe Abbas. Şi apoi va hot rî dac îi va spuneă ă

sau nu Juliei.În definitiv, Sirhane fusese doar o prieten . Julia inuse dejaă ţ

mai mult doliu decât se c dea. Se purtase de parc -şi pierduseă ă so ul.ţ

Ridicol, gândi el şi alung repede ideea din minte.ă

Galata

Abbas scutur din cap.ă— Ea nu mai poate face nimic, Ludovici.— Trebuie s ştiu, Abbas. Mi-am dat cuvântul.ăAbbas alese o bucat de halva de pe platoul din fa a lor şi oă ţ

mestec gânditor.ă— i-ai mai dat cuvântul şi l-ai c lcat. De ce nu faci la fel,Ţ ă

iar şi?ăOchii lui Ludovici sclipir brusc, cu mânie vinovat . Dar nuă ă

spuse nimic. Ce era de spus?— Mi-ai promis cândva c o trimi i departe de Istanbul.ă ţ— O iubesc zise Ludovici, moale.— Atunci eşti şi nebun, nu numai mincinos.Ludovici s ri în picioare. St tea acum în fa a lui Abbas, cuă ă ţ

pumnii strânşi.— Dac oricine altul mi-ar fi spus aşa ceva…ă— Prin ce-ai f cut mi-ai pus via a în pericol de nenum rate oriă ţ ă

în aceşti ani. Şi acum eşti furios pentru c i-o spun în fa . Aiă ţ ţă crezut c e un fleac, Ludovici? Ai crezut c aş putea uitaă ă vreodat ?ă

Alese înc o bucat de halva.ă ă— Dragostea a f cut un nebun şi din tine, odat .ă ă— Nu, a f cut din mine un eunuc. Dar nu şi un mincinos. Priviă

în sus spre Ludovici. Dac vrei s pleci sau s m ataci, f -o.ă ă ă ă ă Dac nu, stai jos. Ne cunoaştem de prea mult timp ca s juc mă ă ă asemenea scene.

400

- COLIN FALCONER -

— Nu voi renun a la ea, şuier Ludovici.ţ ă— Nu trebuie s renun i la nimic.ă ţ— Ce tot spui?— Stai jos.Ludovici se aşez , cu tot trupul încordat ca un lan de c l u.ă ţ ă ă

Un sim ascuns îi spunea c n-ar trebui s stea. Abbas deveniseţ ă ă un monstru. Ce lad plin de şerpi va mai deschide acum?ă ă

— Cum arat Julia, acum?ă— Adun anii cu gra ie, r spunse Ludovici.ă ţ ă— E înc frumoas ?ă ă— Nu mai are şaisprezece ani, Abbas. În p rul ei este pu ină ţ

argint. Dar e la fel de sub ire ca atunci când ai v zut-o primaţ ă oar , la Vene ia. Da, e înc frumoas .ă ţ ă ă

— Eu am cules fructul. Dar tu ai fost cel care l-a gustat. Ştii cât de mult te-am urât pentru asta?

— Am b nuit întotdeauna.ăAbbas înclin capul pentru un moment, iar Ludovici sim iă ţ

împuns tura obişnuit a milei. Dar când se îndrept , Abbas îşiă ă ă alungase durerea. Fa a îi era împietrit .ţ ă

— M întrebi daca aş putea afla cine a trimis c l ul la Sirhane.ă ă ă Nu e nevoie. Ştiu deja.

— A fost sultanul sau vr jitoarea lui?ă— Nici marele St pân şi nici Doamna lui. Eu am fost.ăLudovici se holb la el.ă— Voia s o tr deze pe Julia fa de St pânul Vie ii, spunândă ă ţă ă ţ

c ea lanseaz zvonurile din comunitatea voastr . Suleiman nuă ă ă este omul care s ierte sau s uite uşor, dup cum ştii. Am f cută ă ă ă ce-ai fi f cut şi tu ca s-o aperi pe Julia.ă

Ludovici oft uşor. ă— Oh, Abbas.— Po i s -i spui asta sau nu, cum crezi.ţ ă— Sirhane i-a fost singura prieten adev rat , îi va veni greu,ă ă ă

Abbas.— I-a fost mai mult decât prieten Ludovici. N-ai b nuită ă

niciodat ?ă— Ce s b nuiesc?ă ă— Erau amante, Ludovici. Se iubeau. Fuseser amante înă

Harem şi au continuat şi dup aceea.ă

401

- HAREM -

Ludovici închise ochii. Ei bine, desigur. Desigur, în to i aceştiţ ani crezuse c Abbas st tea între el şi Julia. Ce conta? Fusese deă ă mult de acord cu compromisul. Pu in era mai bine decât nimic.ţ Ea nu se pref cuse niciodat c -l iubeşte. E doar mândria ta ceaă ă ă care doare acum, îşi spuse el. Doar mândria ta.

— Ştiai asta? zise Abbas.— Da ştiam, min i Ludovici.ţDar în sinea lui ar fi vrut s-o ucid .ă

Lâng Tabriză

Ceauşul îşi opri calul în fa a cortului de m tase str juit deţ ă ă steagul cât şapte lungimi de cal, pavilionul lui Suleiman. C l riseă ă zi şi noapte de la Istanbul. S ri de pe cal şi arunc frâul unuiă ă str jer. Fu introdus în înc perea sultanului şi se prostern cu fa aă ă ă ţ la p mânt. ă

Mesajul adus fu înmânat lui Rüstem, care îl citi cu voce tare St pânului Vie ii. Çehangir fusese g sit mort la Topkapi Sarai. Seă ţ ă spânzurase.

Suleiman îşi l s capul pe spate şi scoase un strig t de durereă ă ă care se auzi în toat tab ra şi r sun în mun ii din jur, f când să ă ă ă ţ ă ă treac fiori prin şira spin rii celor mai încerca i ieniceri.ă ă ţ

Un strig t de durere şi doliu pentru viitorul neamuluiă Osmanlâilor.

Pera

Şedeau împreun în penumbra crescând ; renegatul, înă ă veşminte de m tase, şi sclava, în tunic neagr . Privir soareleă ă ă ă pân când acesta trecu. De partea cealalt a p mântului şiă ă ă lumea deveni cenuşie. Lumini sclipeau în jurul portului, iar catargele galioanelor turceşti şi ale caravelelor greceşti se desenau pe apele v lurite ale Cornului, ca nişte oase âşnind dină ţ noroi. Şi tot nu se mişcar .ă

— Nu cred o vorb , spuse Julia în cele din urma. Nu vrea s -miă ă spun adev rul, ca s m protejeze.ă ă ă ă

— Eu doar am repetat ce-am auzit, r spunse Ludovici.ăJulia scutur din cap.ă

402

- COLIN FALCONER -

— Sirhane nu m-ar fi pus niciodat în primejdie.ăLudovici nu spuse nimic.— Nu cred o vorb , repet Julia. Nici o iot .ă ă ă— Trebuie c ai iubit-o foarte mult, zise Ludovici.ăJulia se întoarse c tre el, încercând s -i descifreze expresia înă ă

întuneric. Ştia? Da, probabil c ştia. Durerea i se citea pe chip.ă Nu voise niciodat s -l r neasc astfel. Cum putuse oareă ă ă ă Sirhane?

Poate c ar trebui s înve i s -l iubeşti mai mult.ă ă ţ ăDar acum nu se mai putea face nimic. R nise prea adânc.ă

Durerea era prea mare.— Abbas a min it, zise ea.ţDar în adâncul inimii ştia c era adev rat şi inima îi sângera.ă ă

PARTEA A NOUA

MOARTEA UNEI PRIVIGHETORI

96

Topkapi Sarai, 1558

Prin gra ia Preaîn eleptului — fie-i puterile sl vite în veci! —ţ ţ ă şi prin minunile sacre ale lui Mahomed, Allah sil te aib în paza lui.ă C tre tine, Sultan al Sultanilor, St pân al St pânilor, Umbr a luiă ă ă ă Allah pe P mânt, St pân al M rii Negre, al Rumeliei, al Anatoliei,ă ă ă al Karamanmiei, al P mânturilor de la Rum şi Diabekir, ală Kurdistanului, al Azerbaidjanului, al Persiei, al Damascului, al cet ilor Aleppo, Cairo, Meca, Medina şi Ierusalim, al întregiiăţ Arabii şi Yemenului şi al multor alte p mânturi pe care nobiliiă mei str moşi şi glorioşii mei înaintaşiă — fie ca Allah s leă lumineze mormintele! — le-au cucerit prin puterea armelor şi care acum sunt str juite de sabia ta înfl c rat şi de t işul eiă ă ă ă ă victorios, Sultan Suleiman Kahn, fiu al Sultanului Selim Kahn,

Tat ,ăPrin felurite înştiin ri verbale şi scrise am apelat la St pânulţă ă

403

- HAREM -

meu ca s intervin împotriva celor care s-au apucat să ă ă r spândeasc tot felul de calomnii la adresa mea. Allah ştie că ă ă eu n-am dorit niciodat favoruri pentru mine, spre deosebire deă al ii care caut popularitate printre preo i şi solda i pentru a seţ ă ţ ţ ridica împotriva binecuvântatului nostru tat . Sunt lipsit deă putere fa de uneltirile lor, eu, care nu am vrut niciodat decâtţă ă s te slujesc! Tot ce am este dragostea ta şi a gra ioasei meleă ţ mame. Soarta mea este în mâinile tale. Pentru c nu încerc să ă ademenesc ienicerii şi nu m fudulesc pe cal, sunt la cheremulă celor care comploteaz împotriva mea. Eu ştiu c nu voi puteaă ă dep şi niciodat lumina pe care tu ai aruncat-o peste întreagaă ă lume.

Sunt tare îngrijorat pentru siguran a ta, St pâne. Zilnicţ ă primesc rapoarte cum c propriul meu frate a fost v zut laă ă Poart , deghizat, vorbind cu ienicerii în bar cile acestea şiă ă împr ştiind s mân a r zvr tirii. M rog lui Allah ca acesteă ă ţ ă ă ă rapoarte s nu fie adev rate, pentru c nu pot avea odihn ştiindă ă ă ă c m ritul meu St pân este în primejdie…ă ă ă

Suleiman, azvârli scrisoarea deoparte şi gemu disperat. Ar taă b trân şi d râmat pe tronul de aur, ghemuit între cei doi leiă ă sculpta i, de parc ar fi fost prada, şi nu st pânul lor. Rüstemţ ă ă aştepta t cut, f r expresie.ă ă ă

— Cerşeşte ca o femeie! zise Suleiman.— Se teme de Baiazid.— Aşa şi trebuie. Baiazid e un leu. Un adev rat b rbat.ă ă— Cum spui, St pâne.ă— Şi ce- i spun iscoadele tale despre Selim? Continu s beaţ ă ă

prea mult vin?— Îşi petrece prea mult timpul la mas sau la vân toare. ă ăSuleiman f cu un gest iritat cu mâinile.ă— Şi vrea ca eu s -l ap r de Baiazid!ă ă— Când va sosi timpul, St pâne, Baiazid îi va lua tronul.ă— Când eu voi fi mort, Allah va fi judec torul.ăSuleiman închise ochii. Sperase s poat opri cumva şirulă ă

v rs rilor de sânge din neamul otoman, dar executându-l peă ă Mustafa nu f cuse decât s continue tradi ia.ă ă ţ

Un derviş spusese: ce a fost, va fi. Tat l lui ucisese pentruă tron. Se p rea c şi fiii lui vor face la ă ă fel în ciuda eforturilor sale.

404

- COLIN FALCONER -

Nu putea pricepe de ce-şi doreau aceşti tineri puterea cu atâta ardoare. El n-o dorise niciodat astfel. Cel mai mare regret al s uă ă fusese c tat l s u murise atât de devreme. În aceşti ultimi aniă ă ă petrecu i ca ap r tor al Credin ei, povara îi fusese ca un jugţ ă ă ţ aprins.

Tronul îl costase mai mult decât via a lui Mustafa; dup câtevaţ ă s pt mâni se spânzurase şi Çehangir. De ce? De durerea frateluiă ă vitreg disp rut? Sau de groaza tat lui?ă ă

Încerc s nu se mai gândeasc . Rüstem îl urm rea r bd tor,ă ă ă ă ă ă Suleiman ar t spre scrisoarea ce z cea pe covorul dintre ei. ă ă ă

— Exist ceva adev rat în plângerile lui Selim? A fost Baiazidă ă la Istanbul?

— Iscoadele mele nu mi-au spus nimic despre aşa ceva r spunse Rüstem. ă

Suleiman d du din cap, îngândurat. Dac Rüstem nu ştia deă ă aşa ceva, atunci nu se întâmplase. Şi totuşi era un sâmbure de adev r în ce spusese Selim; Baiazid moştenise într-adev ră ă postura de favorit al ienicerilor. Desigur, era normal s fie astfel;ă un sultan nu putea lua tronul f r sprijinul lor. Dar era şi o doză ă ă de pericol aici, dac Baiazid devenea ner bd tor. ă ă ă

— Cine ar trebui s fie, Rüstem? Selim e cel mai mare. Tronulă ar trebui s fie al lui. El e prin ul moştenitor.ă ţ

— Baiazid e singura op iune, St pâne, spuse Rüstem.ţ ăSuleiman încuviin . Era în natura lui Rüstem s fie atât deţă ă

detaşat în privin a oric rui subiect, aşa cum era în cazulţ ă finan elor sau regulamentelor. Hidropizia îl afectase puternic înţ aceşti ani, iar edemul îi umflase membrele şi fa a, dar ochii îiţ r m seser aceiaşi, reci şi cenuşii. În mintea lui nu se puteauă ă ă amesteca hot rârile şi sentimentele.ă

— Baiazid nu ine deloc la tine, Rüstem.ţ— Nu voi mai fi aici ca s m tem de el, St pâne.ă ă ăTipic pentru el, s vorbeasc despre propria moarte cuă ă

aceeaşi lips de emo ie în glas.ă ţ— Admi ând c nu va fi cum te aştep i, Rüstem, te îns rcinezţ ă ţ ă

cu o ultim misiune. Când voi muri eu, trebuie s trimi i un ceauşă ă ţ pe un cal iute la Manisa ca s -l previn pe Selim şi s -i spun să ă ă ă ă se gr beasc spre capital . F cu o pauz , strâmbându-se deă ă ă ă ă durerea din genunchi. Apoi vei trimite un alt ceauş la Baiazid, pe

405

- HAREM -

un cal şi mai iute şi îi vei spune c tronul apar ine celui maiă ţ puternic. În schimb, Baiazid te va scuti cu siguran de nepl ceri,ţă ă când va ajunge sultan.

— Voi face cum porunceşti, St pâne.ăAcum totul e hot rât, cuget Suleiman. S aleag Allah. Elă ă ă ă

f cuse tot ce putuse. Scrisese legile care trebuiau s p zească ă ă ă mersul viitor al Imperiului. Poate c Imperiul va reuşi să ă supravie uiasc domniei înc unui r zboinic sau chiar a unuiţ ă ă ă be iv, dac se ajungea la asta.ţ ă

Şi totuşi, aceasta urma s fie adev rata moştenire pe careă ă avea s-o lase; cei doi fii înc ierându-se pentru tron, ca vulturiiă sco ând ochii unui trup ce nu murise înc . Poate c aşa va fiţ ă ă întotdeauna.

Doamne, ajut -m în nenorocirea mea!ă ă

97

Pera

St tea singur în sala imens , privind butucii care ardeau înă ă c min. Julia veni în spatele lui şi-i puse mâinile pe umeri.ă

— Ar i tulburat.ăţ— M gândeam… M gândeam ce se va întâmpla cândă ă

Suleiman nu va mai fi sultan.— Ai auzit zvonuri?— E b trân şi bolnav. A domnit la Înalta Poart timp de treizeciă ă

şi opt de ani. Nimeni nu tr ieşte veşnic. Pân şi umbra lui Allahă ă pe p mânt trebuie s moar .ă ă ă

Julia surâse.— Cred c î i va lipsi. ă ţLudovici zâmbi şi el.— Eu sunt un umil negu tor. Din partea mea, pot s facţă ă ă

sultan pe una din c milele lor. Dar schimb rile, nesiguran a mă ă ţ ă fac nervos. Îmi place s ştiu tot timpul pe cine trebuie să ă mituiesc şi cu cât.

— Cine îi va urma, Ludovici?— Cred c st pâna Hüă ă rrem va avea un cuvânt de spus în

406

- COLIN FALCONER -

aceasta privin a. ţ— Poate c se va proclama ea îns şi sultan.ă ăLudovici zâmbi.— M îndoiesc c ar putea realiza asta. Nu, trebuie s fieă ă ă

Baiazid. Cum ar putea fi Selim? Acesta e complet terminat. Ar fi un excelent Bei al Algerului — dar sultan? Nici chiar eu nu le-aş dori turcilor una ca asta. Un buştean trosni şi se mişc în foc. L-ăaş vrea s domneasc poate, peste Vene ia, dar nu peste turci.ă ă ţ

— Şi Rüstem Paşa?— Baiazid mai degrab s-ar arunca în smoal clocotit decâtă ă ă

s -l aib pe el mare vizir. În plus, a îmb trânit şi el. În curând seă ă ă va schimba totul. Un nou sultan, un nou vizir. O vreme s-ar putea ca aceştia s înt reasc legea şi atunci afacerile mele vor fiă ă ă serios afectate.

Vântul vuia şi zgâl âia ferestrele, iar un curent de aer f cu sţ ă ă se înte easc focul.ţ ă

— Sunt sigur c vei prospera în continuare, Ludovici!ă ă— Poate. Dar aceast nesiguran îmi face r u la stomac.ă ţă ă

Niciodat nu po i fi sigur ce va face un otoman. Divanul e un cuibă ţ de vipere, Julia, şi niciodat nu ştii care ml di urmeaz s seă ă ţă ă ă înal e.ţ

Topkapi Sarai

Un strat de ghea sclipea pe cupolele Palatului. Soareleţă str lucea pe un cer albastru şi limpede, dar, rece. Hürremă adulmec vântul de miaz noapte, c utând mirosul stepei dară ă ă vântul era tot atât de rece ca şi apele negre ale Bosforului. Se înfior şi îşi înf şur mai bine umerii în haina de hermin . Nimică ă ă ă nu-i putea înc lzi oasele în ultima vreme. Îmb trânea.ă ă

Îşi puse picioarele mai aproape de vasul cu c rbuni încinşiă aflat sub m su a p trat din fa a ei. Dar parc nu mai era înă ţ ă ă ţ ă stare s simt c ldura. Parc totul era rece.ă ă ă ă

Privi la fereastr , din nou c tre nord, dincolo de Marea Neagr ,ă ă ă c tre stepele aflate undeva dincolo de orizont. Închise ochii şiă spiritul alunec din b trâna femeie şi ieşi pe fereastr . Plutindă ă ă peste ape şi peste caravanseraiul de la Üsküdar! Da, îşi amintea! Curtea pietruit , cu o fântân în mijloc, unde ajunsese cu treizeciă ă

407

- HAREM -

şi ceva de ani în urm . Se v zu o fat cu p rul ca arama şi limbaă ă ă ă veninoas , cu ochii sclipind a sfidare. Râse. Uit -te la ea! Cumă ă putuse o asemenea obr znic tur înc p ânat s ajungă ă ă ă ăţ ă ă ă cadân ?ă

Dar fata r m sese mult în urm , pierdut la orizont. Spiritul eiă ă ă ă plutea înc şi sub el se afla Kara Deniz, Marea Neagr , cuă ă speran a ca o lam de o el, punctat de urmele uşoare aleţ ă ţ ă caravelelor. Apoi pluti iar şi deasupra p mântului, ca o pas reă ă ă de prad şi v zu sub ea un trib de t tari, v zu corturile de piele,ă ă ă ă c ru ele cu coviltir ivindu-se negre din iarb , v zu femeile ceă ţ ă ă mulgeau oi şi capre şi v zu pe b rba ii lor galopând c tre eleă ă ţ ă prin step . Ea f cu un semn fluturând mâna şi mama ei ridică ă ă privirea de la capra pe care o mulgea şi îi r spunse.ă

Hürrem începu s alerge spre ea, râzând.ăTat l ei, râdea şi el şi o ridic cu bra ele lui puternice pe şauaă ă ţ

arm sarului s u, apoi o duse peste insulele pline de stuf, pesteă ă vârfurile înalte ale moscheilor şi mausoleelor şi în fa a lorţ Hürrem v zu un mare oraş de corturi şi cai şi auzi flauteleă iganilor…ţ

— St pân !ă ăHürrem se trezi brusc, trupul tres rindu-i de parc ar fi fostă ă

atins cu un fier înroşit. Inima i se zb tea, iar pe fa avea oă ă ţă sudoare rece. Muomi se holba la ea şi o apuc de mana. ă

— Ce este? ip Hürrem.ţ ă— ipai, St pân . Totul e în regul ?Ţ ă ă ă— … ipam?Ţ— A ipiseşi?ţ— A ipisem, repet Hürrem şi dezam girea o f cu s se simtţ ă ă ă ă ă

sfârşit .ă— Te sim i bine, St pân ? o întreb Muomi, f r a fiţ ă ă ă ă ă

îngrijorat .ă— Pleac . ăMuomi o salut apoi p r si înc perea. Hürrem se ghemui într-ă ă ă ă

un gest de oboseal teribil şi începu s plâng , întâi încet. Nu-şiă ă ă ă dorise s plece înapoi, fusese fericit , îşi d du seama, primaă ă ă fericire adev rat o cunoscuse de când venise aici. Şi nu-i maiă ă era frig.

Nu-i ajutase la nimic, toat lupta asta pentru întâietate asupraă

408

- COLIN FALCONER -

celorlalte femei. Oh, fusese ceva atunci când Suleiman o alese prima oar şi apoi o anumit satisfac ie când o îndep rtase peă ă ţ ă Gülbehar — deşi asta fusese o realizare mic , Allah ştia. Dar nuă fusese în nici un pic de fericire adev rat . Poate c din cauz că ă ă ă ă nu femeile erau adev ra ii inamici. Ci b rba ii.ă ţ ă ţ

Şi Suleiman. Îl ura la fel de tare ca în ziua când o alesese, acum treizeci şi cinci de ani! Nu, înc mai dinainte. Îl urâse dină prima ei zi de robie, de când fusese luat din satul ei, cu lan uriă ţ la încheieturile mâinilor. Ura nu fusese deloc domolit de putereă sau de afec iunea pe care i-o ar tase el; era tot acolo, adânc înţ ă sufletul ei, ca o otrav amar şi verde, de o t rie neatins deă ă ă ă vreme.

Dar nu frigul îi provocase starea asta nenorocita. Ci privighetoarea.

Era un dar de la Suleiman. I-o d duse în ziua c s toriei lor,ă ă ă într-o colivie meşteşugit din lemn de cedru şi b tut cu perle şiă ă ă pietre de onix şi îi cântase în fiecare zi de atunci. O g siseă diminea z când pe podeaua coliviei, eap n şi rece. Oţă ă ţ ă ă ridicase încet, ad postind-o în palmele f cute c uş şi privise înă ă ă ochiul care nu mai clipea.

Prima reac ie fusese de doliu, nu de panic . Pe când o privea,ţ ă pas rea îi cântase pentru ultima oar . Via a mea e a ta, spuneaă ă ţ cântecul. i-ai tr it şi tu zilele, ca şi mine, în acest Palat splendid,Ţ ă din perle şi onix şi sultanul te-a admirat şi te-a pl cut şi s-aă minunat, la cântecul şi frumuse ea ta. Dar, într-o zi, în curând, caţ şi mine, ochiul t u rece va privi zorile şi trupul t u nu le va sim iă ă ţ c ldura. Totul se va fi încheiat. Via a ta se va sfârşi. Uşa colivieiă ţ nu se va deschide niciodat . Cântecul t u nu se va mai auzi, iară ă tu vei fi uitat .ă

Se gândi se c într-o zi va fi Valide, mama unui sultan şi atunciă va fi avut adev rata putere.ă

Selim ar fi fost uşor de manipulat. Dup ce Mustafa fuseseă îndep rtat, nu avusese nici o clip în care s -şi închipuie c s-ară ă ă ă putea s nu tr iasc pân când unul din fiii ei se va urca pe tron.ă ă ă ă Pân acum.ă

Acum.Iar acum, nu mai avea importan . Toat puterea pe care oţă ă

adunase se n ruise printre degetele ei ca râna. Era, şi laă ţă

409

- HAREM -

sfârşit, tot o sclav !ăSclava lui Suleiman.Şi totuşi mai era timp ca s aduc blestemul asupra dinastieiă ă

Osmanlâilor şi asupra arogantei lor stirpe b rb teşti. Se vaă ă r zbuna, totuşi; o r zbunare dulce, pe care o va putea savura dină ă mormânt, timp de zeci de ani, poate secole.

Da, da, desigur. Îl voiau pe Baiazid. Dac erau l sa i de capulă ă ţ lor, Baiazid îl va întrece repede pe grasul de Selim în cursa pentru tron. El era cel puternic, conduc torul.ă

Selim, din câte ştia ea, era fiul unui eunuc alb. Deci, li-l va da pe Selim.

Muomi intr în fug şi, v zând-o pe Hürrem treaz , c zu umilă ă ă ă ă ă în genunchi.

— St pân , am crezut c iar şi strigai în somn.ă ă ă ă— Râdeam, Muomi.— Râdeai, St pân ?ă ă— Da, Muomi, râdeam. Deodat m simt mai înc lzit . Ia vasulă ă ă ă

cu c rbuni şi pune-l lâng uş . Cred c simt prim vara în aer.ă ă ă ă ă

Domurile şi spiralele moscheii Süleymaniye se în l au din oraşă ţ ca un munte de marmur cenuşie, rug ciune a unui om c treă ă ă Allah, d ltuit în piatr . Alte cl diri se înghesuiau la poalele ei;ă ă ă ă cantine pentru s raci, spitale, b i publice, un caravanserai, oă ă bibliotec , şcoli şi gr dini; erau de asemenea patru universit i,ă ă ăţ cu cei mai buni profesori de teologie şi drept din tot Imperiul. Costase 700 000 de duca i, cât r scump rarea unui rege, şiţ ă ă absolvise vina unui Sultan de a-şi fi ucis fiul.

Poate.Suleiman o privea de la ferestrele iatacului lui Hürrem cu

mâinile pe umerii acesteia.— E magnific , St pâne. Şi peste o mie de ani o vor priviă ă

oamenii şi vor regreta c nu s-au n scut în vremuri ca aleă ă noastre.

— Poate rusoaic mic , murmur Suleiman.ă ă ăO strânse şi mai tare. Ea p rea pl pând . Îi sim ea conturulă ă ă ţ

oaselor prin veşmântul de m tase şi brocart şi asta îl sperie. Ştiaă c fusese bolnav , dar încerca s ignore semnele. Ideea c i s-ară ă ă ă putea întâmpla ceva îl aduse pe marginea unui spasm de groaz .ă

410

- COLIN FALCONER -

O studie mai am nun it. Purta o toc mic , verde, ca aceea dină ţ ă ă prima zi când o întâlnise, dar nu era decât un ecou batjocoritor al tinere ii. Sub fard henna şi pudr , pielea ei era ca pergamentul,ţ ă sub ire şi uscat şi parc i se sf râma între degete daca oţ ă ă ă atingea prea tare. Obrajii ei erau sup i şi conturul oaselorţ craniului era clar vizibil, în lumina p trunz toare a soareluiă ă dimine ii. P rul îşi pierduse mult din aur. Era alb l ptos laţ ă ă r d cin ca cerul dimine ilor de iarn , numai ochii verzi erau laă ă ă ţ ă fel de vioi şi privirea la fel de intens .ă

O îmbr iş , de parc ar fi putut-o ap ra chiar şi de moarte,ăţ ă ă ă numai prin voin şi puterea bra elor. În elesese c o iubea maiţă ţ ţ ă mult ca oricând. Pasiunea fizic fusese înlocuit în ultimii ani deă ă mângâierile spirituale, un sentiment de bine şi de intimitate în prezen a ei, pe care nu-l mai tr ise al turi de nimeni. Cum ar fiţ ă ă putut tr i f r ea? Era de neconceput.ă ă ă

— E o mare realizare, St pâne, şopti Hürrem.ăNu-i ghicise gândurile. Aten ia ei era îndreptat tot asupraţ ă

moscheii Süleymaniye.— Într-o zi oasele noastre se vor odihni acolo, împreun ; şiă

gândi: fie ca ziua aceea s fie cât mai îndep rtat !ă ă ă— Deci nu voi sc pa niciodat din Eski Sarai? Doar c într-o ziă ă ă

m voi întoarce pe dealul ce domin pia a de sclavi unde m-aiă ă ţ adus?

— Unde soarta te-a adus pentru mine spuse el. Era alarmat de am r ciunea din vocea ei. ă ă— Te sim i, bine, rusoaica mea mic ? o întreb el.ţ ă ă— Mi-am pierdut pofta de mâncare.— S chem medicul s - i prescrie un elixir?ă ă ţ— Muomi are grij de mine, St pâne. Îmi voi reveni în curând.ă ă

O dat cu prim vara.ă ăVântul de miaz noapte vuia ca un dijnn printre zidurile deă

piatr , şi Suleiman se înfior .ă ă— Trebuie s ai mai mult grij .ă ă ă— Nu te îngrijora, St pâne. Câteva dureri sunt de aşteptată

când îmb trâneşti…ăSuleiman nu putu suporta s se mai gândeasc la posibilul eiă ă

sfârşit.— Am vorbit cu Rüstem, spuse brusc. Despre succesiune.

411

- HAREM -

— Ce-ai hot rât, St pâne?ă ă— Când va veni ziua, vor fi anun a i amândoi. S hot rascţ ţ ă ă ă

Allah.— Dac sunt anun a i amândoi, Allah nu va avea nici ună ţ ţ

cuvânt spus. Baiazid va lua tronul. Se întoarse la fereastr şi îl apuc de umeri.ă ă— Ajut -m pân la divan, St pâne.ă ă ă ăEl o îmbr iş , cu o durere adânc în piept. Te rog, nu măţ ă ă ă

p r si, rusoaic mic . Nu mai pot tr i f r tine! Eşti singurulă ă ă ă ă ă ă lucru care a dat sens vie ii mele. Mi-am ucis cel mai bun prietenţ şi mi-am executat fiul pentru a ap ra sultanatul Caseiă Osmanlâilor. Dar nu am tr dat niciodat dragostea pentru tine. Eă ă singurul lucru din inim care ştiu c a fost bun şi adev rat. Las -ă ă ă ăm s mai am asta înc un timp. Nu pot tr i f r . ă ă ă ă ă ă

Nu m p r si, rusoaic mic , nu m p r si.ă ă ă ă ă ă ă ă

98

Topkapi Sarai

Muomi fusese lâng ea când c zuse.ă ăHürrem se aventurase pe balcon s asculte privighetorile şi să ă

priveasc dincolo de Bosfor, cum f cea în fiecare diminea .ă ă ţă Deodat ip şi Muomi o prinse în bra e. Celelalte slujniceă ţ ă ţ alergar s-o ajute, dar când o aşezar pe divan era dejaă ă inconştient , cu respira ia întret iat .ă ţ ă ă

Galata

Ludovici primise o chemare urgent la o întâlnire cu Abbas înă casa evreiasc . Abbas întârzia. Când sosi, în sfârşit, nu ar ta prină ă nimic ce anume era atât de urgent. Dup saluturile uzuale, ceiă patru paji îl ajutar s se aşeze. R mase t cut, cu aten ia fixată ă ă ă ţ ă asupra pr jiturilor de pe tava de argint din fa a sa. Când acesteaă ţ disp rur , îşi sp l degetele în bolul inut de un alt servitor de-ală ă ă ă ţ lui Ludovici. Râgâi politicos într-o batist de m tase scoas dină ă ă nenum ratele cute ale veşmintelor.ă

412

- COLIN FALCONER -

— Am primit mesajul t u, zise Ludovici.ă— Eşti ner bd tor, spuse Abbas. Ai tr it printre musulmaniă ă ă

atâ ia ani şi tot n-ai înv at înc arta simpl a r bd rii.ţ ăţ ă ă ă ă— Mesajul t u spunea c e ceva urgent. ă ăAbbas oft .ă— Da, problema e urgent . Urgen de ore, nu de minute.ă ţă

Speram s savurez întâlnirea noastr . Probabil c va fi ultima.ă ă ă— Ce s-a întâmplat?Abbas se aplec în fa a, sprijinindu-şi coatele pe genunchi.ă ţ— St pâna Hürrem, Cea Care Râde, e pe moarte.ă— Eşti sigur?— E bolnav de multe luni. Acum st în pat şi miroase aă ă

moarte. Mirosul acela nu greşeşte. L-am sim it de multe ori.ţ— Dar cum m afecteaz pe mine treaba asta? Unde eă ă

urgen a?ţ— E vorba de Julia, Ludovici! Trebuie s-o trimi i departe deţ

Istanbul. Acum!— N-o voi trimite niciodat .ă— Pentru numele lui Dumnezeu, Ludovici. Jur c o paşte oă

mare primejdie în acest oraş!— Nu voi renun a la ea.ţ— Nici nu trebuie. Ştiu c ai propriet i în Cipru. Ia-o cu tineă ăţ

acolo!— Ofensa de care te temi a fost cu dou zeci de ani în urm . Înă ă

ciuda celor ce spui, Suleiman trebuie s-o fi uitat deja. Nu voi renun a la tot ce am construit aici, ca s alerg spre nişte umbre!ţ ă

— Poate c-a uitat-o, dar când va afla c tr ieşte, va fi obligată ă de datorie şi mândrie, s m pedepseasc pe mine şi pe ea!ă ă ă Crezi c va ezita s dea porunca de execu ie — mai ales acum?ă ă ţ Va trimite c l ul dup ea, chiar şi în Comunita Magnifica! Sauă ă ă crezi c se teme de bailo-ul Vene iei?ă ţ

— Nu voi renun a la tot ce am construit aici.ţ— Pentru numele lui Dumnezeu, scoate-o din Istanbul! Hürrem

a scris totul pe hârtie cu mâna ei. S-a jurat c scrisoarea îi va fiă predat marelui vizir la moartea ei.ă

— În ce scop?— Are motivele ei.— N-o voi trimite pe Julia de aici.

413

- HAREM -

— Atunci pleac şi tu cu ea, dac trebuie!ă ăLudovici se aplec în fa şi scutur din cap.ă ţă ă— S las tot ce am construit pentru nişte fantome! Uit -te laă ă

mine, Abbas. Prietenul t u, bastardul. Bietul bastard orfan ală tat lui meu. Nu am fost bun de togati, pentru înalta societateă vene ian . Aşa c am venit aici şi în fiecare zi de atunci mi-amţ ă ă savurat r zbunarea îndesându-le-o pe gât ca pe monedele deă aur! Aici se închin în fa a mea!ă ţ

— Nu de nişte fantome trebuie s fugi, Ludovici. Dar dacă ă toate astea înseamn atât de mult pentru tine, atunci alege:ă pre iosul t u imperiu de depozite şi cor bii sau Julia!ţ ă ă

Abbas tuşi. Din piept îi ieşi un sunet spart, dogit. Îşi duse batista la buze şi când o îndep rt Ludovici observ o pat roşie,ă ă ă ă umed .ă

— Scuz -m . În unele zile tusea m supar mai r u.ă ă ă ă ăLudovici r mase t cut mult vreme. Abbas aştept şi nu f cuă ă ă ă ă

nici o încercare de a-i întrerupe gândurile.— Bine, spuse Ludovici, voi face cum îmi ceri. Dar acum f -miă

o favoare.— Dac -mi st în putere.ă ă— Caravelele mele pot intra şi ieşi când vor prin Dardanele.

Nu sunt cercetate niciodat . Bacşişul c tre Rüstem este o plată ă ă frumoas pentru acest privilegiu. Daca iau pasageri la bord,ă aceştia au c l toria sigur .ă ă ă

Îl strânse pe Abbas de bra .ţ— Vii şi tu. Dac Hürrem o tr deaz pe Julia c tre Suleiman, teă ă ă ă

tr deaz şi pe tine. Pleac de aici, acum! M car î i vei tr i ultimiiă ă ă ă ţ ă ani în pace!

Abbas privi aiurea. Pace? Exist aşa ceva?ă— Unde?— Mâine în zori, la Galata. Una din caravelele mele va fi acolo.

Va avea pavilion vene ian, dar leul va fi cu capul în jos. C pitanulţ ă va avea porunci clare. Doar urc la bord şi treci sub punte. ă

Abbas se întreb cum ar fi s fie liber din nou.ă ă— Unde ne trimi i? În Cipru?ţ— Acolo nu sunt palate, Abbas. Doar podgorii şi livezi de

m slini. Te rog. Aşa cum tu doreşti siguran a Juliei, şi eu dorescă ţ siguran a ei, dar şi a ta.ţ

414

- COLIN FALCONER -

Abbas încuviin .ţă— Mul umesc, murmur el.ţ ăTuşi din nou, strâmbându-se la durerea sim it în piept. B tuţ ă ă

din palme şi imediat, surdo-mu ii se repezir s -l ridice înţ ă ă picioare. Când fu ridicat Abbas se rezem de ei, gâfâind dină pricina efortului.

— La revedere, Ludovici. Execut o temenea delicat .ă ă— Mâine în zori.— Da, începutul unei zile noi, poate. Se opri la uş şi seă

întoarse spre Ludovici. Dac nu sunt acolo spune-i la revedereă Juliei din partea mea.

Şi apoi plec .ă

Topkapi Sarai

— Muomi.Vocea lui Hürrem nu mai era decât o şoapt . Muomi îşiă

apropie urechea de buzele ei ca s -i prind vorbele.ă ă— Da, St pân .ă ă— …R zbunare.ă— Da, St pân .ă ă— Eu… mor… dar, dup aceea… Suleiman… va veni… la tine.ă— Ce trebuie s -i spun?ă— Tot ce… l-ar durea… mai mult.Muomi zâmbi.— Da, St pân .ă ă

Pera

Julia nu-l v zuse niciodat astfel pe Ludovici. Se pr buşi înă ă ă scaunul de stejar de la biroul s u cu umerii c zu i. Îşi mângâiaă ă ţ barba c runt , cu mintea dus cine ştie unde.ă ă ă

Aştept r bd toare s vorbeasc . Ce poate fi? se întreb ea.ă ă ă ă ă ă Apoi decise: e vorba de Abbas. Şi erau veşti proaste.

— Te trimit de aici, zise el deodat .ă— St pâne?ă— Trebuia s fi f cut asta cu ani în urma. E pentru siguran aă ă ţ

415

- HAREM -

ta.Ea fu copleşit de un val de indignare. Din nou era doar ună

pion plimbat pe Mediteran , dup pl cerea unui b rbat.ă ă ă ă— De ce-aş fi în primejdie?— Sultanul poate afla c eşti aici.ă— Dar asta a fost demult…— Abbas e sigur. Nimic nu e uitat. În curând marele vizir va şti

şi sultanul va fi obligat s reac ioneze.ă ţLudovici st tea cu spatele la fereastr . În spatele lui seă ă

contura pe cer Hubbealti de pe Promontoriul Seraglio. E ca o schi subtil a dilemei lui, gândi Julia. Puterea Divanului îlţă ă urm rea peste tot.ă

— Unde vrei s merg?ă— Am propriet i în Cipru. Vei fi bine îngrijit .ăţ ăJulia încerc s -şi închipuie. Alt vil , singuratic , nişte vii,ă ă ă ă ă

câ iva servitori, poate câteva c r i şi broderia ca s -i ocupeţ ă ţ ă timpul. O mân stire din toate punctele de vedere. Eraă inacceptabil.

Privi c tre Ludovici şi realiz c i-ar fi dor de el. Când seă ă ă întâmplase asta? Cu Abbas fusese avântul tinere ii, primejdiaţ aventurii; cu Sirhane fusese descoperirea pl cerii şi, da, îşiă spuse, un fel de a sc pa de nevoia de b rba i, o r zbunareă ă ţ ă coapt , dulce. Abia dup moartea Sirhanei începuse s -l vad peă ă ă ă Ludovici aşa cum era: un b rbat muritor, care o iubea probabilă mai mult decât se pricepea s-o arate. Deşi era so ul ei, niciodatţ ă nu i se d ruise aşa cum f cuse cu Sirhane, sau chiar cum oă ă f cuse odat cu Abbas; dar el devenise tovar şul ei, şi putea să ă ă ă ajung chiar prietenul ei. Va duce dorul c ldurii trupului lui,ă ă iste imii lui, hot rârii lui. Nu, hot rât. Nu pot tr i f r el acum.ţ ă ă ă ă ă

— Vrei s plec? îl întreb .ă ă— Nu, r spunse Ludovici. E ultimul lucru pe care l-aş dori.ă— Atunci nu voi pleca.— Nu în elegi, Julia. ţ— În eleg perfect. Dar nu vreau s te p r sesc.ţ ă ă ăEl o privi tulburat..— De ce?— Poate c am ajuns s in mult la tine.ă ă ţ— Ce?

416

- COLIN FALCONER -

Buzele Juliei schi ar un surâs slab, trist.ţ ă— E atât de greu de crezut?— Da. Da, este. Nu m-am aşteptat s aud vreodat asta.ă ă— Dac vii cu mine, plec. Dac nu po i pleca, r mân aici. Amă ă ţ ă

hot rât. ăLudovici se ridic şi merse la fereastr , cu spatele la ea. ă ă Corpo

di Dio! Aşteptase atâta timp un semn de pasiune din partea ei, încât acceptarea calm de ast zi îl luase complet prină ă surprindere. Nu ştia ce s fac sau s spun . Se resemnase să ă ă ă ă renun e la ceva ce nu posedase cu adev rat niciodat ; şi acum…ţ ă ă

— Nu ştiu ce s spun.ăAuzi foşnetul fustelor ei şi îi sim i mâna pe bra ul s u. ţ ţ ă— Ce vei face?— Nu pot risca s te las aici.ă— Atunci vii?— Da. Poate c-o s -mi plac Ciprul. Voi culege struguri şi mă ă ă

voi bronza şi voi face riduri la soare.— Nu. Prea sun a Ludovici.ă— Voi l sa conducerea afacerilor pe mâna oamenilor mei deă

încredere. Dac Abbas se înşal , dup câteva luni ne putemă ă ă întoarce la palat. Dac are dreptate — atunci… Poate că ă vene ianul renegat şi bastard a dovedit oricum ce avea deţ dovedit.

Se întoarse spre ea. Julia zâmbea. Îşi aminti cum o v zuse prima dat , cu Abbas, în Bisericaă ă

Santa Maria dei Miracoli. O viziune de catifea, aşa o descrisese o dat Abbas. Nu mai era îngerul de atunci. O schimbaser vârsta,ă ă p catul şi sl biciunea mor ii.ă ă ţ

Dar el tot o iubea, aşa cum f cuse mereu. Şi acum, în sfârşit,ă ea îl voia. Ceea ce, pân la urm , era destul.ă ă

99

Abdulah Ali Osman, medicul personal al lui Suleiman, era un om nefericit. Suleiman îl supraveghea de pe divan, cu o expresie ce p rea feroce din pricina disper rii.ă ă

— Trebuie s -i prescrii ceva. Dac moare, te fac r spunz tor.ă ă ă ă

417

- HAREM -

Vei savura din plin urm toarele r s rituri de soare dintr-o niş aă ă ă ă zidului de la Ba’ab i Hümayun.

Ali Osman atinse covorul cu fruntea.— Cum spui, St pâne.ăDoamne, ajut -m în nenorocirea mea!ă ăO gard de eunuci cu iataganele scoase îl escortar prină ă

por ile mari de stejar şi fier c tre sanctuarul scufundat în t cereţ ă ă al lui Hürrem. Trecur printr-o curte str juit de coloane deă ă ă marmur şi urcar sc rile înguste de piatr care duceau laă ă ă ă apartamentele St pânei.ă

Pe când treceau prin imensa sal de audien e, medicul nu-şiă ţ îng dui nici m car o privire c tre vazele Ming de por elan sauă ă ă ţ c tre oglinzile vene iene sau c delni ele împodobite ce atârnauă ţ ă ţ ca nişte fructe din tavanul împodobit. Frica îi întoarse ochii spre interior. De ce nu-l l sase Allah pe lume în alte vremuri, în careă sultanul s nu-şi iubeasc femeile atât de mult!ă ă

Dou şiruri de eunuci str juiau calea spre dormitor, aşa încâtă ă nu putea vedea nimic dincolo de ei; dar ştia c era acolo;ă prezen a ei, foiala care o înconjura umplea înc perea. G rzileţ ă ă care îl aduser se oprir deodat , l sându-l s înainteze singur.ă ă ă ă ă

Nimeni nu spunea nimic şi el se întreb ce s fac .ă ă ăDeodat , o mân ap ru printre cele dou rânduri de eunuci,ă ă ă ă

palid şi flasc , sprijinit de încheietur de degetele boante, deă ă ă ă abanos, ale unui eunuc anonim. Probabil, Kislar Aghasi, gândi el. Mâna aceasta, ştia, era tot ce avea voie s examineze. Aliă Osman p şi înainte.ă

Apuc mâna, aproape cu evlavie, deoarece ştia c eraă ă singurul b rbat întreg, în afar de sultan, c ruia i se îng duiseă ă ă ă vreodat s-o ating , de când intrase pe poarta Haremului. Eraă ă mâna unei femei b trâne acum, desigur, cu umfl turi pe pieleaă ă de culoarea cafelei ce învelea oasele. C ut b taia pulsului,ă ă ă aprecie temperatura pielii, care îi putea spune ceva despre c ldura organelor interne. Ap s vârful degetelor, uşor,ă ă ă încercând circula ia sângelui.ţ

— Inima bate foarte încet, vorbi el pentru sine. Corpul se r ceşte, preg tindu-se de moarte.ă ă

Trebuia s se gr beasc . Trebuia s prepare un elixir care, s -iă ă ă ă ă

418

- COLIN FALCONER -

revigoreze organele şi s -i accelereze sângele. Nu-şi dorea delocă s priveasc r s ritul din nişa de la Ba’ab i Hümayun, indiferentă ă ă ă cât de frumoas era priveliştea.ă

— A… plecat… prostul acela … b trân?ă— Da, r spunse Abbas.ăG rzile ieşir din înc pere. Erau singuri. Ciudat cum o putuseă ă ă

urî atâta timp, se gândi Abbas şi totuşi acum îi admira curajul cu care întâmpina moartea.

— Da, a plecat.— N-aş avea… încredere în el… nici s -mi taie unghiile de laă

picioare.— Ai dreptate, St pân .ă ăAlbul ochilor ei nu mai era alb; globii erau p ta i cu galben şiă ţ

scufunda i în orbite. Parc i se împu ina carnea pe ea, v zând cuţ ă ţ ă ochii. Nici un elixir, nici o licoare n-ar mai putea-o salva, hot rîă Abbas. Mirosea a moarte.

Buzele ei se cr par într-un surâs.ă ă— Deci… o s m … vezi moart … pân la urm , ă ă ă ă ă Abbas. Cred

c - i… face… pl cere. ă ţ ă— Da, St pân , zise ă ă Abbas. — Candoarea ta e… atât de… odihnitoare… to i ceilal i îmiţ ţ

spun… c-o s tr iesc.ă ă— Aş spune c se înşal amarnic, St pân . ă ă ă ăHürrem îşi întoarse privirea c tre el, încet.ă— Mai am… înc o misiune… pentru tine.ă— Nu prea aş putea spune c mai eşti în pozi ia de a porunci,ă ţ

St pân .ă ă— Vrei… scrisoarea?Abbas se ab inu cu greutate.ţ— Împac -te cu Allah, St pân . Afacerile lumii nu vor mai fiă ă ă

treaba ta, în curând!Nu ştiu cum, Hürrem râse. Hohotele se transformar într-ună

acces de tuse care o l s f r vlag pentru câteva minute. Înă ă ă ă ă cele din urm îşi reveni şi şopti:ă

— Ai dreptate, Abbas. Muomi… are scrisoarea. I-am poruncit… s i-o dea.ă ţ

— Deci scrisoarea exist , într-adev r?ă ă

419

- HAREM -

— Sigur. Niciodat … nu fac amenin ri goale. Dar nu sunt… oă ţă femeie… r zbun toare. Mergi… în pace… Abbas.ă ă

S putrezeşti în iad gândi Abbas.ăSe ridic s plece. În seara asta, era sigur, vr jitoarea va muri.ă ă ă

Iar în zori el va fi pe o caravel , plutind pe Marmara Deniz, înă sfârşit liber. În sfârşit.

Dar pe când se întorcea s plece, o auzi şoptind: ă— Tu nu-i… ur şti… pe turcii ştia?ă ăOare chiar spusese asta? Abbas se aplec mai aproape de eaă

şi sim i în n ri mirosul de descompunere.ţ ă— St pân ?ă ă— Ce mi-au… f cut. Şi… ie. Nu-i… ur şti?ă ţ ă— Şi oasele m dor de atâta ur .ă ăHürrem închise ochii. Efortul de a vorbi o epuiza.— Au f cut din mine… o sclav … şi din tine un… m sc rici.ă ă ă ăChiar şi pe moarte fiind, gândi Abbas, nu-şi pierde vremea cu

false delicate uri.ţ— Tu nu ai vrea… o… r zbunare?ă— La ce te gândeşti, St pân ?ă ă— M gândesc… la Selim… ca viitor Sultan.ă— Asta nu se va întâmpla niciodat !ă— Cine poate şti… ce se va întâmpla… Abbas? Poate c … maiă

po i fi… înc folositor.ţ ăÎncerc s -şi umezeasc buzele. Erau cr pate şi un firişor deă ă ă ă

sânge îi curgea din ele.— Te-am… transferat în… serviciul fiului meu. Poate c … mă ă

vei putea… ajuta în aceast … ultim încercare.ă ăÎnchise ochii iar şi, şi peste câteva clipe dormea. Acum p reaă ă

atât de fragil şi de vrednic de mil , cuget el. Ca p puşa deă ă ă ă ă cârpe a unui copil, aşezat pe o pern . Cum de îl putuse îngroziă ă atât de tare?

Şi de unde g sea în el atâta simpatie pentru ea, atât deă târziu?

— Te voi ajuta, murmur el şi de data asta nu e nevoie s mă ă ă sileşti, voi face bucuros tot ce pot.

Ieşi, închizând cu grij uşa în urma sa.ă

420

- COLIN FALCONER -

100

Marea Marmara

— De ce n-a venit? întreb Julia.ăLudovici se aplec peste parapetul caravelei, privind cumă

cupolele şi spiralele marelui oraş disp reau lent în aburulă dimine ii.ţ

— Nu ştiu. Niciodat n-am putut în elege ra iunea faptelor luiă ţ ţ Abbas.

— Dar a spus c va veni.ă— A l sat loc şi pentru posibilitatea de a nu veni.ă— Crezi c e înc în via ?ă ă ţăLudovici se întoarse spre ea.— Iscoadele mele de la Poart vor afla. Dac l-au ucis, atunciă ă

am f cut bine c n-am mai amânat nici o clip , iar dac eă ă ă ă s n tos şi a ales s r mân … ei bine, atunci nimic nu-i va puteaă ă ă ă ă zdruncina hot rârea.ă

Apa lucea în v lurele de aur, pe m sur ce soarele ap rea deă ă ă ă dup orizont. Caravelele prinser în vele briza dimine ii,ă ă ţ alunecând pe lâng şiragurile de insule, c tre Dardanele şiă ă Mediterana. Julia îşi aduse aminte de cealalt diminea , cândă ţă z rise pentru prima dat oraşul ce-i fusese închisoare şi din careă ă sc pa acum. Trecuse o via . Nu putea s cread c nu va maiă ţă ă ă ă vedea niciodat acest orizont în epat de minarete şi cupole.ă ţ

— M voi ruga pentru el, spuse Julia.ăÎşi puse mâna peste a lui Ludovici. Briza era s rat şiă ă

învior toare. Îşi lu r mas-bun, în gând, de la Abbas şi Sirhane şiă ă ă sim i cum trecutul i se desprindea de suflet, ca o piele veche şiţ veşted .ă

Topkapi Sarai

Hürrem murea.Lucrul îi fu evident de când intr pe uş . St tea rezemat peă ă ă ă

perne; Muomi îi împletise perle în p r şi o îmbr case într-ună ă caftan din cea mai alb m tase, ca pe o concubin preg tită ă ă ă ă pentru prima ei noapte în patul sultanului. Era o parodie jalnic aă

421

- HAREM -

tinere ii ei, şi Suleiman sim i nevoia de a striga din r sputeri,ţ ţ ă când o v zu. Ce-i f cuser ? Nu mai aveau nici un pic de respect?ă ă ă Sau era vreun soi de glum macabr ?ă ă

Aproape c n-o mai recunoştea. Carnea îi dezvelise oasele, şiă tr s turile care îi erau familiare disp ruser . P rea c nu mai eă ă ă ă ă ă decât un craniu cu un înveliş din piele translucid , iar trupulă împu inat şi fragil îi amintea de o p puş .ţ ă ă

Muomi şi Abbas st teau ghemui i lâng ea, cu chipurileă ţ ă exprimând team . Pentru propriile capete, f r îndoial , îşi ziseă ă ă ă Suleiman.

Doamne Sfinte, chiar murea!— Rusoaic mic … şopti el.ă ăCeilal i se îndep rtar de pat. Suleiman se aşez pe margineaţ ă ă ă

saltelei şi îi lu mâna. Era rece ca marmura.ă— Nu m p r si, murmur Suleiman.ă ă ă ă— Sunt liber , Suleiman.ăVocea ei îşi pierduse orice dr g l şenie; avea o not r guşit ,ă ă ă ă ă ă

metalic .ă— Nu m p r si.ă ă ăGura ei se strânse ca un arc.— Prostule.Suleiman îşi apropie mâna ei de buze şi îi s rut degetele,ă ă

uşor.— Te iubesc, rusoaic mic .ă ă— Te cred… c m iubeşti. Via a a fost… crud cu tine,ă ă ţ ă

Suleiman. Dar… ai meritat-o.Ceva, adânc în stomacul lui, înghe . Se întreb dac o auziseţă ă ă

bine, dac -i în elesese vorbele.ă ţ— Ce spui?— Spun… s te înghit Iadul.ă ăSuleiman o privi îngrozit. Îi l s mâna repede, de parc tocmaiă ă ă

i-ar fi spus c are cium , şi se ridic în picioare. Se întoarse c treă ă ă ă femeile din jurul patului.

— Afar ! Ieşi i afar cu to ii!ă ţ ă ţMuomi şi celelalte gediçli se zorir afar . Numai Abbas ezit ,ă ă ă

chipul s u exprimând surpriz şi confuzie.ă ă— Ieşi afar ! repet Suleiman.ă ăUşa se închise şi r maser singuri.ă ă

422

- COLIN FALCONER -

Când se întoarse c tre Hürrem, aceasta rânjea; da, rânjea,ă gândi el, c ci nu-l putea numi zâmbet. Buzele îi dezveleau din ii,ă ţ într-o imagine sugerând parc triumful mor ii.ă ţ

— Rusoaic mic …ă ă— Nu sunt… rusoaica ta mic . Nu te-am iubit… niciodat . Înă ă

fiecare zi a vie ii mele… te-am urât… pân când m-au durutţ ă din ii de puterea urii din mine.ţ

Suleiman se rezem de coloana de aur sculptat aă baldachinului, c utând sprijin.ă

— Eşti bolnav . Nu voi da aten ie celor ce spui, zise el, tare.ă ţ— Am fost prizoniera ta… nu puteam… decât s m supun.ă ă

Dar… oh … cum te-am mai urât!Suleiman îşi astup urechile, disperat.ă— Nu vreau s mai ascult aşa ceva!ă— Te-ai întrebat… vreodat … de ce e Baiazid… un r zboinică ă

atât de înfocat? Pentru c este… fiul… lui Ibrahim!ă— Nu! E imposibil!— Te-ai încrezut… atât de mult în el… prostule nu te-ai

întrebat niciodat … ce-a f cut când s-a întors din Egipt.ă ă— Nu!— Aşa c … acesta este darul meu… testamentul meu…ă

pentru neamul Osmanlâilor. Alege, Suleiman! Selim… sau fiul… unui grec! Te blestem… şi blestem pe to i sultanii… care vor veniţ dup tine… pân când Imperiul vostru… va ajunge numai… ruineă ă şi amintiri!

— Înceteaz ! TE ROG!ă— Cum… te mai ur sc!ă— NUUUUUUU!O apuc de umeri şi o scutur cu putere.ă ă— M iubeşti! Spune! M iubeşti!ă ăPrivi în ochii ei şi v zu cum i se stingeau luminile. O sclipire,ă

ca o lumânare în b taia vântului, apoi bezn . Suleiman îşi ridică ă ă privirile spre cer şi strig . Apoi o arunc înapoi pe pat, cu toată ă ă puterea. Hürrem r mase ghemuit pe o parte.ă ă

— NUUUUUUU! NU E ADEVARAT!Îi smulse panglica din p r şi perlele se risipir pe podeaua deă ă

marmur , iar el se trezi având intre degete şuvi e de p r, smulseă ţ ă din r d cin .ă ă ă

423

- HAREM -

— Nuuuuuuu!Apuc un scaun şi îl arunc în oglinda vene ian , v zându-şiă ă ţ ă ă

propria imagine spart în o mie de cioburi.ăApoi fugi din înc pere.ăCând Abbas îl g si mai târziu, st tea ghemuit în pat, plângândă ă

ca un copil. Servitorii ieşir îngrozi i, nici unul neştiind ce s fac .ă ţ ă ă R mase astfel trei zile, plângând şi vorbind cu fantomele ce-iă înconjurau patul şi când, în cele din urm îl chem pe Abbas, fuă ă pentru a-i porunci ca iatacurile ei s fie închise şi pecetluite,ă astfel încât niciodat s nu mai trebuiasc s intre într-o odaie înă ă ă ă care auzise vreodat râsul sau îi sim ise îmbr işarea.ă ţ ăţ

PARTEA A ZECEA

VÂNTUL DOMNULUI

101

Amasya, 1559

C l re ii goneau unul spre cel lalt cu toat viteza, copiteleă ă ţ ă ă cailor duduind pe p mântul moale, azvârlind noroiul în spate înă bulg ri mari. Primul c l re îşi arunc lancea şi inamicul luiă ă ă ţ ă încerc s se fereasc , aplecându-se spre partea de unde b teaă ă ă ă vântul a calului, dar pr jina îl ajunse şi îi ricoş pe spate.ă ă C l re ii de pe marginea arenei izbucnir în aplauze. Muzicaă ă ţ ă tobelor şi trompetelor se înte i.ţ

— Sssst, f cu Baiazid, liniştindu-şi arm sarul arab, care seă ă agita şi azvârlea din copite, speriat de g l gia din jur.ă ă

— Înc trei puncte, rânji Murad. O zi bun pentru albaştri.ă ă— În curând s-ar putea s arunc m l nci adev rate, spuseă ă ă ă

Baiazid. Zâmbi misterios şi se întoarse spre centrul arenei c tre cei doiă

c l re i ai Verzilor. Când se apropiar , Murad v zu cum primaă ă ţ ă ă suli , aruncat prea devreme, trecu f r nici un rezultat peţă ă ă ă lâng capul prin ului lipit de coama arm sarului. Baiazid îşi mână ţ ă ă

424

- COLIN FALCONER -

calul brusc spre dreapta şi cel lalt c l re trebui s se retragă ă ă ţ ă ă rapid spre a evita coliziunea.

Baiazid îşi struni calul, care se învârti imediat. Înainte ca adversarul s u s în eleag ce se întâmpla, ajunse în spatele luiă ă ţ ă şi suli a sa îl lovi între omopla i. Omul strig de durere şi seţ ţ ă ghemui în şa.

Solda ii din jurul lui Murad se în l ar în sc ri şi aclamar .ţ ă ţ ă ă ăBaiazid c l ri spre ei şi ceru alt suli de la pajii care seă ă ă ţă

învârteau printre picioarele cailor. Chipul s u era îmbujorat şiă triumf tor. Rânji în barb şi îi f cu semn lui Murad.ă ă ă

— Ei, ce spui, Murad?— Spun c e vremea s plec m şi s t iem o felie din Budincaă ă ă ă ă

de Mal .ţBaiazid râse. Un nou vuiet de urale r sun în jur, când altă ă

component al echipei reuşi o lovitur frumoas cu suli a de lemn,ă ă ţ trimi ând un „Verde” de-a berbeleacul în noroi, cu sângeleţ curgând pe fa .ţă

Ast zi erau invincibili. Nu puteau pierde. Era pur şi simpluă imposibil.

Era de-acum o femeie în vârst . Baiazid o g sise în gr dinaă ă ă Haremului, în chioşcul cel roz. Pavilionul de lemn era înconjurat de un şir de coloane sculptate şi avea pere ii picta i în modele deţ ţ frunze aurii. Ferestrele şi uşile d deau spre o gr din deă ă ă trandafiri în floare, cu boboci roz şi portocalii.

Se afla singur în pavilion şi liniştea nu era tulburat decât deă ă zgomotul sec al m t niilor pe care le învârtea pe degete, în timpă ă ce buzele i se mişcau încet, şoptind rug ciunile lui Mahomed.ă Purta un caftan de m tase roşie ca rubinul, brodat cu fir de aur,ă şi o jachet de postav imaculat, c ptuşit cu puf de leb d . Fa aă ă ă ă ă ţ îi era ascuns de un v l de muselin , dar Baiazid vedea ridurileă ă ă adânci din jurul ochilor care îi tr dau vârsta. Anii nu fuseseră ă îndur tori cu Trandafirul de Prim var . Nu-i mai r m seseră ă ă ă ă ă decât spinii.

— Ce vei face, Baiazid?— Ce pot face, Doamn ? Suleiman nu mi-a l sat alt alegere.ă ă ă

Totuşi, problema mea e în leg tur cu Selim, nu cu tata.ă ă— Te înşeli.

425

- HAREM -

Baiazid îşi plec ochii şi nu-i r spunse. Era frumos aici, înă ă gr din şi aerul era parfumat de mireasma tufelor de trandafiriă ă care înconjurau pavilionul. O zi prea frumoas pentru discu iiă ţ despre v rs ri de sânge.ă ă

O gediçli turn şerbet într-un pahar de cristal şi Gülbehară sorbi.

— Orice aş face, va fi r zboi, spuse Baiazid.ă— Din cauza lui Selim?— Problemele Casei Osmanlâilor nu încep şi nu se termin cuă

Selim. Str nepo ii celor ce l-au urmat pe Fatih la Istanbul neă ţ privesc acum din corturile lor din Anatolia şi îşi v d tribul de hagiă condus chiar de cei pe care i-au supus str moşii lor. Din triburiă ne-am trezit cu o armat de birocra i care îşi v d domeniileă ţ ă conduse de proprii lor robi creştini. Tat l meu a uitat de pieile deă oaie ale înaintaşilor s i. Acestea se învechesc în casele sale deă comori, în timp ce un vizir bulgar impune taxe pân şi pe iarb şiă ă pe trandafiri şi alung proprietarii de pe domeniile lor, în timp ceă el îşi umple buzunarele! Totul e numai bacşiş, bacşiş! Unde sunt kanunurile lui Suleiman, cum c orice promovare se va faceă numai pe merit? El şi-a f cut nişte legi frumoase, în schimb, şi-aă uitat poporul. Adev ra ii Osmanlâi tr iau în corturi şi administrauă ţ ă imperiul din şa, nu întinşi pe divane de m tase şi num rândă ă bijuterii!

Gülbehar învârtea m t niile pe degete, clic-clic-clic.ă ă— ii minte când a fost ucis Mustafa, Baiazid? ii minte ceŢ Ţ

spuneau ienicerii? „Speran a noastr a murit o dat cu Mustafa”.ţ ă ă— in minte.Ţ— Avem nevoie de alt Mustafa. Puse m t niile deoparte şi seă ă

uit la el. Tu, Baiazid. ÎI semeni atât de mult. C l reşti, ştii să ă ă ă lup i, eşti conduc tor. Eşti un adev rat r zboinic.ţ ă ă ă

— Dac şi tat l meu ar fi gândit astfel…ă ă— Suleiman a fost st pânul meu timp de mul i ani, dar, sincer,ă ţ

nu-l mai recunosc, în cel care a devenit. A uitat c este ună r zboinic. Uite ce i-a f cut ie! Te-a jignit, te-a exilat aici, laă ţ ă ţ Amasya aşa cum a f cut şi cu fiul meu. Aproape c i-a dat tronulă ă fratelui t u gras şi be iv.ă ţ

— Aşa e, Selim l-a înşelat cumva. Cu Selim trebuie s mă ă socotesc.

426

- COLIN FALCONER -

— Ba nu, cu Suleiman. Ai grij !ă— Sincer s fiu, nu-l iubesc, Doamn . Dar este tat l meu şiă ă ă

Sultanul meu.— Acestea erau şi cuvintele fiului meu.Gülbehar se întoarse la m t nii şi la rugile-i mute.ă ă— Ştie doar, ce om e fratele meu. N-are nici un sens…— N-avea nici un sens s -mi omoare fiul. Dar a f cut-o. Aiă ă

grij , Baiazid. Mergi cu Allah.ăÎi întinse mâna. Baiazid i-o s rut , apoi plec .ă ă ăS se ridice împotriva lui Suleiman? Nu, era de neimaginat.ă

Gülbehar era doar o femeie b trân şi acr . Suleiman îi punea laă ă ă încercare zelul şi atât. Trebuie s -şi dea seama c nu-l mai poateă ă l sa pe Selim la Manisa, la doar cinci zile c lare de Istanbul. Înă ă timp ce el tr ia într-un exil mascat la o lun de zile dep rtare deă ă ă capital . Selim se jurase c -l va ucide dac lua tronul. Ce altcevaă ă ă putea face? Trebuia s -l înfrunte. Aceasta era calea şi tradi ia.ă ţ Tat l s u îl va în elege precis.ă ă ţ

Topkapi Sarai

Suleiman îl studia gânditor pe marele vizir, în timp ce st teaă pe tron, nemişcat, cu excep ia unui deget ce b tea darabana ţ ă pe bra ul aurit al tronului. Sultanul purta un caftan f r mâneci,ţ ă ă purpuriu, cu dungi aurii, ca de tigru, c ptuşit cu blan neagr deă ă ă samur, îmbr cat peste roba de brocart verde. Smaraldeleă str luceau pe turbanul şi pe degetele sale. Dar cu toat m re iaă ă ă ţ sa, pare d râmat, gândi Rüstem. De parc n-ar mai fi r masă ă ă decât un cap c runt şi zbârcit, deasupra unui mald r deă ă veşminte frumoase dar goale pe din untru. Obrajii îi erau pudra iă ţ puternic, spre a-i ascunde paloarea.

— A fost boala, murmur Suleiman. ăRüstem se încrunt .ă— St pâne?ăSuleiman tres ri, de parc atunci şi-ar fi dat seama deă ă

prezen a vizirului.ţ— Ah, Rüstem…— Vin de la Divan, St pâne.ă— Divanul? repet Suleiman, parc încercând s -şi amintească ă ă ă

427

- HAREM -

ce însemna no iunea.ţ— Am veşti rele, St pâne.ă— Baiazid?— Da, St pâne. ăRüstem se sim i din nou pe marginea pr pastiei; Suleiman,ţ ă

p ru, o clip , la un pas de nebunie; dar imediat deveni din nouă ă lucid şi atent. Aşa era de când murise Hürrem.

— I-a dat r spunsul ceauşului meu?ă— Da, St pâne.ă— Şi ce spune?— Replica lui a fost scurt , St pâne.ă ăScoase scrisoarea şi citi formulele uzuale de salut.— Apoi continu astfel, St pâne: „Voi respecta poruncileă ă

Sultanului, tat l meu, în toate privin ele, cu excep ia celoră ţ ţ privitoare la rela iile dintre mine şi Selim.” ţ

Suleiman scoase un strig t slab, ca de animal c zut înă ă capcan .ă

— Era foarte bolnav . N-a vrut s spun ce-a spus.ă ă ă— St pâne?ăSuleiman izbi cu pumnii în bra ele tronului.ţ— De ce m sfideaz ?ă ăCe altceva ar putea face? Cuget Rüstem. Practic, l-aiă

surghiunit la Amasya, dup moartea lui Hürrem.ă— Adun armat la Angora, spuse Rüstem. Se spune că ă ă

locuitorii vin c tre el.ă— Cu ce inten ie?ţ— Inten iile lui par limpezi. Selim s-a plâns c a primit ca darţ ă

de la el o bonet şi un şor de femeie. Mesajul e cât se poate deă ţ clar.

— Trebuie s oprim asta, Rüstem. Cât vreme tr iesc eu,ă ă ă trebuie s mi se supun !ă ă

— Ar putea fi o cale, St pâne.ă— Spune.— Adu-l pe Baiazid la Kütahya. Dac nu acolo, atunci la Konia.ă

Dac -l laşi la Amasya, practic îi dai tronul lui Selim şi Baiazidă simte asta.

— Trebuie s mi se supun !ă ă— Dac insişti astfel, nu vom putea evita un r zboi civil.ă ă

428

- COLIN FALCONER -

— Ei sunt fiii mei. Înc n-am ajuns în mormânt! Trebuie s facă ă ă aşa cum spun eu!

— M tem c nu-l vom putea convinge pe Baiazid s -şiă ă ă înfrâneze mânia, St pâne. Rüstem ezit . Întotdeauna am crezută ă c -l vrei pe Baiazid ca succesor.ă

— Ai crezut greşit, Rüstem. Îmb trâneşti. Probabil c bolile i-ă ă ţau sl bit minteaă

Rüstem atinse covorul cu fruntea.— Cum spui, St pâne.ăN-o s -l lase s vad cât de greu îi era s fac salutul sta. Nuă ă ă ă ă ă

trebuia s lase pe nimeni s -i ghiceasc vreo sl biciune.ă ă ă ă— Spune-i lui Selim c trebuie s plece la Konia, s p zească ă ă ă ă

drumurile noastre din sud, spre Siria şi Egipt. D -i ca gard peă ă Muhammag Sokolli, cu un regiment de ieniceri şi treizeci de tunuri. În aceiaşi timp, îl vei trimite pe Pertew Paşa la Baiazid, să încerce s -l conving s se întoarc la Amasya f r întârziere şiă ă ă ă ă ă s -i pretind o declara ie de loialitate şi supunere. Nu trebuieă ă ţ l sa i s târasc Imperiul în r zboi, cât vreme eu sunt înc peă ţ ă ă ă ă ă tron.

— Cum spui, St pâne, zise Rüstem.ăSe ridic încet şi ieşi şchiop tând. Suleiman e nebun! gândi el.ă ă

Moartea lui Hürrem i-a zdruncinat min ile. Dar va face cum i-aţ poruncit sultanul. Succesiunea e treaba fiilor lui, nu a sa. Până atunci, el va fi mort.

— Erai bolnav , zise Suleiman c tre liniştea înconjur toare. Nuă ă ă ştiai ce vorbeşti.

— Era febra din creierul meu, spuse Hürrem, nu eu. Diavolul vorbea.

— Baiazid e fiul meu, spuse Suleiman.— Sigur c e fiul t u. Te-am iubit din toata inima. În plus, amă ă

fost bine p zit în Harem. Ibrahim n-ar fi putut ajunge la mine. Aă ă fost o minciun a Diavolului.ă

— M iubeşti. Spune-mi c m iubeşti.ă ă ă— Tu ai fost St pânul Vie ii mele. Te-am iubit întotdeauna, dină ţ

toat inima.ăSuleiman întinse mâna c tre ea, s-o ating ; dar ea nu eraă ă

acolo.

429

- HAREM -

Închise ochii şi îşi sim i obrajii sc lda i de lacrimi fierbin i.ţ ă ţ ţ Lacrimi de durere şi de mil . Pentru propria sa inim . O iubiseă ă treizeci şi cinci de ani, mai mult decât orice pe lume. Renun aseţ la Harem pentru ea, şi o f cuse împ r teasa lui. Iar ea, cuă ă ă ultimele cuvinte, îl condamnase la acest purgatoriu.

Fusese boala, desigur. Precis fusese boala.Dar nu putea sc pa de amintirea aceea. Cuvintele îi fuseseră ă

s pate pe creier, şi de fiecare dat , când credea c lacrimile şiă ă ă postul i le alungaser din minte, deodat îi auzea vocea, deă ă parc era în aceeaşi camera sau chiar o vedea, întins pe pat, cuă ă fa a însp imânt tor de alba, cu vocea aspr ca metalul: „Teţ ă ă ă ur sc, şoptea, te-am dispre uit dintotdeauna.”ă ţ

— Rusoaica mea mica, te rog …!Deschise ochii, aşteptându-se, s-o vad . Dar nu erau decâtă

str jile palatului, surdomu i, indiferen i la durerea sa, cu fe eleă ţ ţ ţ împietrite.

Rusoaic mic . ă ăÎnchise ochii din nou şi-şi aminti cum, o întâlnise prima dat ,ă

în curtea de sub iatacurile Sultanei Valide, în vechiul Eski Sarai; cu toca aceea mica şi verde prins în p r şi cu o încredereă ă copil reasc pe chip, mânuind acele şi a a. Un copil nevinovat.ă ă ţ Ea nu putea fi în stare de atâta ur . Satana vorbise cu buzele ei,ă îşi spuse; ea era deja în Paradis când el auzise vorbele acelea.

Şi totuşi, nu putea fi sigur. Sim ea îndoiala rozându-iţ m runtaiele ca un ulcer, zi dup zi, tot mai r u. De aceea îlă ă ă exilase pe Baiazid la Amasya. Asta îi asigura tronul lui Selim, desigur, dar mai bine un prin Osmanlâi be iv, decât s rup liniaţ ţ ă ă pentru totdeauna, cu fiul unui tr d tor.ă ă

Chiar dac era un tr d tor pe care-l iubise.ă ă ăCapul îi c zu pe spate şi ura îi umplu venele de pe gât şi de laă

tâmple.— Fii blestemat, Ibrahim! strig el spre cupola t cut . Fiiă ă ă

blestemat! S fii blestemat Hürrem. Dar nu putu rosti cu voce tareă ă

ultimele cuvinte, nici chiar acum Ar fi însemnat c întreaga saă via nu f cea doi bani. ţă ă

430

- COLIN FALCONER -

102

Angora

Prim vara, Cappadoccia e plin de flori s lbatice, ploileă ă ă transform stepele pârjolite într-un curcubeu de culori. Baiazidă c l rea împreun ci ofi erul g rzii sale, Murad, de-a lungul unuiă ă ă ţ ă pârâu, printre şiruri de plopi înal i şi câmpuri de rapi ce seţ ţă întindeau în toate p r ile, pân la dealurile îndep rtate, pline deă ţ ă ă margarete.

Ajunser pe creasta colinei şi privir în vale. Armata lui Baiazidă ă îşi întinse tab ra în afara oraşului, la poalele turnurilor m re eă ă ţ ale Cet ii Hisar. Baiazid sim i muşchii fierbin i ai arm saruluiăţ ţ ţ ă s u arab înfiorându-se sub el, de parc i-ar fi sim it emo ia.ă ă ţ ţ Tab ra era la rug ciune; oamenii erau alinia i în şiruri, înă ă ţ genunchi. Turbanele se mişcau la unison, sus-jos, sus-jos, sus.

În ultimele s pt mâni veniser de peste tot. Erau kurzi înă ă ă şalvari largi cu brâie late, stacojii în talie, purtând fesuri de lână în loc de turbane; bandi i turkmeni cu c ciuli de blan şi cârlion iţ ă ă ţ de lân atârnându-le peste tr s turile plate, asiatice; spahii cuă ă ă tenul ca pruna, care dezertaser din oastea Por ii, plecând c treă ţ ă noul Mustafa; proprietari de domenii ce fuseser deposeda i, cuă ţ armurile pestri e şi coifurile conice desenate pe cerul mov.ţ

Acum erau dou zeci de mii, cât o armat tradi ional , fermieriiă ă ţ ă şi r zboinicii nomazi ai c ror p rin i cuceriser stepele pentruă ă ă ţ ă Osmanlâi, aduna i din nou pentru a înfrunta noile armateţ compuse din creştini ale st pânilor lor. Erau gata s meargă ă ă împotriva lui Selim şi, dac era nevoie, împotriva ienicerilor şiă spahiilor care-l ap rau.ă

Murad se întoarse c tre Baiazid şi rânji.ă— Ai aprins o nou tor în Imperiu. To i vin acum c tre tine.ă ţă ţ ă

Tu eşti acum viitorul lor.— Nu-i vom dezam gi, r spunse Baiazid. Pot s -şi pună ă ă ă

speran ele în Baiazid!ţÎşi îmboldir caii şi coborâr panta, c tre tab r .ă ă ă ă ă

Manisa

431

- HAREM -

Prin ul moştenitor Selim era prost dispus. Baiazid aduna oasteţ împotriva lui, iar tat l s u refuza în continuare s ia atitudine. Înă ă ă schimb, i-l trimisese pe Sokolli şi tunurile lui şi porunca de a pleca la Konia, s -l înfrunte pe Baiazid. Nu era el Alesul? Atunci,ă de ce Suleiman st tea şi privea cum plimb soarele umbrele peă ă pere i, în timp ce „Noul Mustafa” îşi aduna puterile la Angora,ţ gata s -l ucid ? Era evident acum: fusese abandonat.ă ă

Goli cupa de cristal şi b tu din palme pentru ca pajul s i-oă ă umple din nou, din carafa cu vin de Chian.

Naiba s -l ia. Naiba s -l ia pe Baiazid. Şi pe Suleiman.ă ăPoate c totul era un complot împotriva lui. Suleiman putea fiă

acum la Amasya, uneltind cu Baiazid cum s -l înl ture mai uşor.ă ă Fratele s u chefuieşte cu sultanul sau îi arat cât e de priceput laă ă çerit. Mai r u, poate c unelteşte cu Aga ienicerilor cum să ă ă uzurpe tronul, cum f cuse Selim cel Groaznic.ă

Înghi i înc o duşc de vin şi suspin adânc. Via a era atât deţ ă ă ă ţ nedreapt . Hürrem nu-i ar tase niciodat afec iune, iar Suleimană ă ă ţ îl preferase pe Mustafa şi Çehangir. Poate era mai bine dac seă n ştea cu o şir a spin rii ca o cocoaş de c mil ; poate atunciă ă ă ă ă ă ar fi primit pu in dragoste, pu in afec iune.!ţ ă ţ ă ţ

La naiba cu to i.ţÎnchise ochii, asaltat de un val brusc de ame eal , de parc s-ţ ă ă

ar fi aflat pe creasta unui deal mare, negru şi se ag de divan,ăţă c utând disperat un sprijin. Avea s moar . To i unelteauă ă ă ţ împotriva lui, iar el era lipsit de ap rare.ă

Începu s plâng şi lacrimi fierbin i i se scurgeau pe obrază ă ţ pân la barba. Via a era atât de nedreapt .ă ţ ă

Nici vinul nu-l ajuta în seara aceasta. Avea nevoie de o distrac ie.ţ

— Abbas!Kislar Aghasi p şi îă nainte f când o plec ciune. Ce brut urât ,ă ă ă ă

gândi Selim. De ce-o fi insistat Hürrem ca la moartea ei acest eunuc s -i fie transferat lui? Poate era o iscoad . Poate era maiă ă bine s -i atârne capul într-o epuş ascu it . O s se maiă ţ ă ţ ă ă gândeasc . ă

— St pâne, murmur Abbas.ă ă— Am nevoie de nişte distrac ii, Kislar Aghasi.ţ— Ce doreşte St pânul?ă

432

- COLIN FALCONER -

— Adu cireada, spuse Selim. Taurul fr mânt p mântul cuă ă ă copita.

— Cum doreşti, St pâne, r spunse Kislar Aghasi. Cum doreşti.ă ă

Angora

Felinarele cu ulei fuseser aprinse în cortul prin ului, şi ofi eriiă ţ ţ s i se înghesuiser cot la cot cu bandi ii turkmeni şi kurzi, ca să ă ţ ă priveasc sulurile de hârtie pe care acesta le desf cuse pe covor,ă ă la picioarele lor.

— Suleiman i-a poruncit prin ului Budinc de Mal … (hohoteţ ă ţ de râs dispre uitor izbucnir la auzul poreclei pe care i-oţ ă d duser prin ului moştenitor Selim)… s plece cu armata şiă ă ţ ă suita la Konia, ca s apere drumurile spre Aleppo şi Siria. De noi,ă presupun. Dar noi n-avem nimic cu Suleiman. Baiazid privi fe eleţ dure, b rboase, din jurul s u. Ce-avem avem cu Selim. Vomă ă c l ri spre sud, s -l înfrunt m la Konia.ă ă ă ă

— O s fug , suger cineva. ă ă ă— Da fratele meu ar fi în stare s fug . Dar tat l meu i-a trimisă ă ă

o şir a spin rii, sub forma unui regiment de ieniceri şi a treizeciă ă de tunuri. S-ar putea sa fie o b t lie mai grea decât ne-amă ă aşteptat.

— Treizeci de tunuri nu ne vor putea opri, spuse un glas.— Tunurile nu sunt importante, nici ienicerii. Nu ei trebuie

învinşi. Baiazid privi fiecare chip din înc pere. Şi nici unul nuă ar ta vreo îndoial . Selim e important. Cu Selim mort, b t lia eă ă ă ă câştigat .ă

Ar t pe harta de la picioarele sale.ă ă— Vom trage armata aici, pe câmpie şi vom aştepta. Sokolii va

fi adversarul nostru în lupt , nu Selim. El are ordine s ne ină ă ţ ă desp r i i, nu s atace. Aşa c îşi va aşeza tunurile într-o pozi ieă ţ ţ ă ă ţ defensiv . Îi vom da şarja pe care o aşteapt , ca s -l inemă ă ă ţ ocupat. În acest timp vom avea un escadron de cavalerie aici, pe dealurile din vest. Va fi destul de mic ca s treac neobservat; oă ă armat mic , dar suficient ca s taie venele gâtului lui Budincă ă ă ă ă de Mal . Când el va fi mort, putem opri atacul. Treaba va fiţ terminat . Nu mai exist alt succesor.ă ă

433

- HAREM -

Ochii îi str luceau de hot râre, şi fiecare chip din jur îi reflectaă ă convingerea.

Manisa

Erau patru duzini de fete, toate goale. Erau cele mai frumoase fete din Imperiu, nici una peste dou zeci de ani, unele doar deă treisprezece, procurate de beii de la periferie sau de trimişii speciali ai lui Selim. Cum sultanul nu mai avea nevoie de carne tân r pentru Haremul imperial, cele mai alese erau p strateă ă ă pentru fiii s i. ă

Selim se învârti în loc, cl tinându-se din cauza vinului, şi rânji.ăToate erau în patru labe, cu p rul lung şi împletit c zându-le înă ă

jurul chipului pân la p mânt, cu sânii leg nându-se în timp ceă ă ă se mişcau pe covoarele groase ca o turm divers colorata; pieiă m slinii sau de alabastru, sau de nuan a cafelei. Abbas, Kislară ţ Aghasi, pocnea deasupra capetelor lor cu un bici scurt din vână de bou ca un p stor, f cându-le s se mişte.ă ă ă

Fe ele pajilor eunuci str luceau în lumina tor elor dar privirileţ ă ţ lor erau îndreptate c tre un punct aflat undeva sus, sus peă pere i.ţ

Selim mugi ca un taur şi începu s -şi smulg hainele.ă ăKislar Aghasi se d du înapoi, apucând cureaua biciului, c ciă ă

Selim se aruncase c tre fete. O apuc de spate pe cea maiă ă apropiat şi încerc s-o p trund . Eunucul o v zu strâmbându-seă ă ă ă ă de durere.

Selim zbier din nou şi râse în hohote. În sfârşit, era în untrulă ă ei. Începu s o izbeasc violent. Apoi o împinse deoparte şi porniă ă de-a buşilea dup alt fat , în timp ce pântecele i se târa peă ă ă podea. Prinse o armeanc blond de şolduri, şi aceasta începu să ă ă se zbat îngrozitor.ă

Nu, nu face asta, gândi Abbas. O s te ucid dac îi rezişti.ă ă ăDar Selim era prea beat ca s mai observe. Se urc pe ea, înă ă

timp mâinile lui îi înşf car sânii, strângând cu r utate. Fata ip ,ă ă ă ţ ă iar Selim izbucni în râs, excitat. Mugi din nou şi, cu o împingere finala a şoldurilor, îi d du drumul.ă

B tu din palme şi unul din paji înaint cu o cup de vin. Selimă ă ă o goli dintr-o înghi itur şi se întoarse, la treab .ţ ă ă

434

- COLIN FALCONER -

Apuc alt fat , înşf când-o de p rul împletit de parca ar fiă ă ă ă ă fost h urile unui cal.ăţ

— Naiba s te ia, Baiazid! Voi îns mân a astfel o întreagă ă ţ ă turm de femei şi fiii mei se vor c ra pe tron cum se urcă ăţă ă furnicile pe un cadavru!

Îmbrânci fata şi alerg dup alta, dar de acum vinul începuseă ă s -l încetineasc . Deodat se pr buşi pe burt . Râzând, se ridică ă ă ă ă ă greoi în genunchi, înc o dat . Fetele începuser s se trag dină ă ă ă ă fa a lui, lipindu-se de ziduri, dar Abbas îşi pocni biciul peţ deasupra capetelor lor, împingându-le din nou c tre mijloculă înc perii.ă

Selim mârâi şi se repezi dup cea mai apropiat . O prinse deă ă un picior, dar ea se zb tu şi sc p , iar el se r sturn pe spate,ă ă ă ă ă suflând greu, expunându-şi burta alba şi obscen şi zonaă genital . Deja şi-a pierdut erec ia, observ Abbas cu o satisfac ieă ţ ă ţ r ut cioas .ă ă ă

Selim f cu o încercare de a se ridica, dar capul îi c zu la loc peă ă covor. Râse iar şi, apoi închise ochii.ă

— Naiba s te ia, Baiazid.ăÎn câteva secunde începu s sfor ie.ă ăAbbas b tu din palme înc o dat şi fetele disp rur într-oă ă ă ă ă

clip . B tu din palme înc o dat şi patru paji ridicar de peă ă ă ă ă podea prin ul moştenitor şi îl duser în dormitor. Când terminar ,ţ ă ă r suflar uşura i.ă ă ţ

Prin ul Casei Osmanlâilor, întâiul fiu al Magnificului,ţ pretendent la tronul celui mai mare Imperiu de pe fa a lumii, fiulţ Umbrei lui Allah pe P mânt, se întoarse pe-o parte.ă

103

Konia

Dervişii postiser şi se rugaser timp de o lun . Acum seă ă ă adunaser în curte, ame i i de opiu, cu fe ele albe, ca de stafii,ă ţ ţ ţ din pricina talcului. Muzicienii se g seau deja în cerc, aşeza i cuă ţ picioarele încrucişate pe podeaua de piatr . Flautele începur să ă ă cânte, vaietul lor moale ridicându-se în aer aşa cum se ridica

435

- HAREM -

secera lunii din spatele cupolelor oraşului. Lumina tor elorţ desena umbre lungi pe zidurile templului.

Flautele începur s cânte mai repede, şi toboşarii li seă ă al turar , iu ind ritmul b t ilor în timp ce dansatorii seă ă ţ ă ă învârteau, cu fustele lungi fâlfâind. Toboşarii îngânau o litanie monoton şi rugi c tre Allah.ă ă

Ritmul tobelor şi al ambalelor se înte i mai mult şi fusteleţ ţ plisate ale dansatorilor se umflar ca nişte ciuperci imense. Îşiă înclinar capul pe um rul drept; veşmintele grele, umflate,ă ă scoteau un şuier, ca vântul de nord printre stânci. Mai repede.

Baiazid sim ea cum inima-i începea s in pasul cu ritmulţ ă ţ ă tobelor, al cântecelor şi al flautelor. Dar acestea se iu ir şi maiţ ă mult, tot mai mult, pân când fe ele dansatorilor începur s seă ţ ă ă învine easc . Dar nici unul nu se cl tin şi nici nu c zu.ţ ă ă ă ă

Muzica încet pe neaşteptate. Dansatorii c zur f r vlag peă ă ă ă ă ă podea, cu capetele b l ng nindu-se pe umeri, având spum înă ă ă ă col urile buzelor. Erau în trans .ţ ă

Baiazid p şi în cerc şi se apropie de unul din dansatori, ună c lug r înalt şi slab, cu barba alb şi chipul încre it, brun şi tareă ă ă ţ ca nuca. Se spunea despre el c avea 111 ani.ă

— Omule Sfânt, vezi ceva? şopti el.Ochii b trânului erau deschişi, dar pupilele erau reci şi poleite,ă

ca ale unui peşte mort.— V d r spunse el.ă ă— Vezi pentru neamul Osmanlâilor.— V d. ă— Spune-mi ce vezi pentru fii lui Suleiman.— Dac cel ce nu este fiul lui Suleiman ajunge împ rat, v dă ă ă

numai nenorocire, descompunere şi duhoare. Baiazid se plec spre el, încercând s -l prind mai clară ă ă

vorbele. Cel ce nu e fiul lui Suleiman?— Ce vezi pentru Baiazid?— Nu îl v d.ă— Pe cine vezi, atunci ?— V d un vânt. Un vânt mare, care trage o perdea pesteă

toate. Vântul Domnului.— Şi altceva?— Nu e nimic altceva. V d numai vântul.ă

436

- COLIN FALCONER -

Baiazid se ridic , încruntându-se cu dezgust. To i c lug riiă ţ ă ă ştia vorbesc numai în cimilituri. Aici nu va g si nici un r spuns. ă ă ă

Intr în moschee şi c zu în genunchi, c utând încurajareă ă ă m car la Allah.ă

Topkapi Sarai

Suleiman se uit la femeia neagr ce st tea în genunchi înă ă ă fa a tronului. Cârlion ii negrii erau acum stropi i cu gri, dar ochii,ţ ţ ţ observ el, nu-şi pierduser nimic din r utate. Timp de treizeci şiă ă ă cinci de ani fusese doar o sclav a lui Hürrem; abia dac îiă ă d duse aten ie. Acum fusese adus la porunca lui; şi iat c eraă ţ ă ă ă îngrozit de ea. C ci numai Muomi îi putea alina durerea.ă

Se aplec înainte.ă— Cât timp ai fost slujnica lui Hürrem? o întreb .ă— Înc de când a devenit gözde, St pâne.ă ă— Ai cunoscut-o îndeaproape?— Da, St pâne.ă— Atunci, aş dori s vorbim despre nişte lucruri intime, spuseă

Suleiman. Nu trebuie s te temi, ad ug el, ar tând spre eunuciiă ă ă ă din jurul lor, sunt to i surdomu i. Nu vor auzi nimic. Acum trebuieţ ţ s -mi r spunzi sincer, c ci eu sunt sultanul t u, şi datoria ta esteă ă ă ă c tre mine, nu c tre St pâna Hürrem. Ea se odihneşte acum şiă ă ă este mai presus de tulbur rile lumeşti.ă

— Da, St pâne.ă— Vreau s te gândeşti în urm , la primii t i ani de serviciu. iiă ă ă Ţ

minte un om, numit Ibrahim, care a fost mul i ani vizirul meu ?ţ— in minte, St pâne.Ţ ăSuleiman ezit şi se apropie şi mai mult de femeiaă

îngenuncheat , aşa încât acum st tea doar pe muchia tronului.ă ă— Se poate… ca St pâna Hürrem s -l fi primit vreodat la Eskiă ă ă

Sarai?Pentru prima dat de când intrase în sala de audien e Muomiă ţ

îşi ridic ochii. Privi c tre Suleiman, dar nu cu fric , aşa cum seă ă ă aştepta acesta. În privirea ei era altceva ceva greu de definit.

— L-a primit o dat , St pâne. ă ăSuleiman îşi pierdu r suflarea.ă— Cum? spuse, în cele din urm .ă

437

- HAREM -

— O mit bun c tre fostul Kislar Aghasi, cel dinainte deă ă ă Abbas. St pâna Hürrem m-a legat prin jur mânt. A spus c dacă ă ă ă scot o vorb despre asta, voi muri.ă

Minte, gândi Suleiman. Se vede scris pe fa a ei c minte.ţ ăTrebuie s fie o minciun . Trebuie.ă ăMinciun , minciun , minciun .ă ă ă— NU! ip el.ţ ăS ri de pe tron şi bra ul lui âşni pe lâng corp şi o lovi pesteă ţ ţ ă

fa . Muomi c zu pe spate, n ucit , cu mâna la pata sângerie dinţă ă ă ă col ul gurii. ţ

— C l u! strig Suleiman, şi f cu semn surdomutului ce st teaă ă ă ă ă în aşteptare.

Omul p şi înainte, tr gându-şi iataganul de la cing toare.ă ă ă Dintr-o mişcare iute retez capul, de pe umerii sclavei. Pic turiă ă fine de sânge c zur pe cizmele galbene, de piele, ale luiă ă Suleiman.

Era o minciun . ăTrebuia s fie.ă

104

Konia

Vânt.Fanioanele se desprindeau de pe l ncile aliniate, şi veşminteleă

c l re ilor p reau gata s se destrame. Baiazid st tea în şa,ă ă ţ ă ă ă nemişcat, cu fa a par ial ascuns de ap r toarea coifului s uţ ţ ă ă ă ă ascu it. În clipa în care îşi scoase sabia str lucitoare din teac ,ţ ă ă mii de c l re i îi repetar gestul şi sunetul de o el scos de lameleă ă ţ ă ţ ascu ite se auzi mai tare decât vuietul vântului fierbinte deţ deşert.

Baiazid îşi îmboldi calul la pas. Linia de c l re i din spatele s uă ă ţ ă îi urm .ă

Chiar de la distan a asta, Baiazid putea vedea gurile negre aleţ tunurilor care îi aşteptau de partea cealalt a câmpiei. Nu seă temea de ele. Vor r mâne mute. Era sigur de asta.ă

— V vvvt! şopti Baiazid în urechea arm sarului şi acesta iu iă ţ

438

- COLIN FALCONER -

pasul pân într-un galop uşor. ăPraful era r scolit de mii de copite; o dâr lunga, purpurie, seă ă

ridica pe câmpie ca o flamur şi se târa în urma lor. Baiazidă auzea tumultul glasurilor din spate, crescând pe m sur ceă ă câştigau vitez . Întotdeauna era un moment emo ionant, acestă ţ început al şarjei, când huruitul copitelor acoperea orice alt sunet, când p mântul se întunec şi se p rea c nimic n-ar putea să ă ă ă ă reziste zidului mişc tor de l nci de o el şi muşchilor încorda i aiă ă ţ ţ frumoşilor arm sari arabi.ă

Îşi ridic sabia deasupra capului şi o îndrept încet înainte,ă ă vârful lamei încovoiate intind c tre gurile de tun înc t cute.ţ ă ă ă Linia cailor era lansat într-o şarj dezl n uit . Cum c l rea înă ă ă ţ ă ă ă galop, Baiazid se întreb , pentru prima dat , dac ieniceriiă ă ă puteau fi, pân la urm , obliga i s deschid focul asupraă ă ţ ă ă prin ului lor favorit.ţ

Selim auzi huruitul copitelor, întrecând şuieratul vântului, şi sim i vibra iile prin covoarele întinse pe podeaua cortului s u.ţ ţ ă Înşf c bra ele tronului de baga, de parc o pr pastie s-ar fiă ă ţ ă ă c scat de jur-împrejurul s u.ă ă

B tu din palme, şi Abbas se gr bi s -i umple cupa cu vin.ă ă ă— Abbas? Unde este Sokolli?— Este cu ienicerii, St pâne, r spunse Abbas. Selim goliă ă

pocalul, dar mâna îi tremura şi vinul îi curse pe barb şi peă caftanul auriu. Abbas îi turn repede alt cup . Ultimul servitor,ă ă ă care se dovedise prea lent în aceast opera ie, îşi pierduseă ţ mâinile de la încheieturi.

— Ce se întâmpl ?ă— Baiazid a pornit atacul cu cavaleria, St pâne.ă— Sokolli ar trebui s fie aici, cu mine.ă— Cu respect, dar e mai bine s fie cu tunarii, St pâne. Cinevaă ă

trebuie s -i conduc . ă ăSelim l-ar fi pedepsit pentru insolen , dar era prea speriat şiţă

glasul nu-l prea slujea. Sim i o nevoie urgent de a merge laţ ă latrin . Îşi goli paharul şi ieşi în fug din cort.ă ă

Caii sim iser furtuna ce se apropia şi erau agita i. Îşi scuturauţ ă ţ coarnele es late şi b teau din copite.ţ ă ă

439

- HAREM -

— Sssst, f cu Murad, mângâindu-şi arm sarul pe coam .ă ă ă Sssst!

Urc pân în vârful colinei şi scrut îngrijorat cerul spre sud.ă ă ă Linia dintre cer şi p mânt disp ruse. O perdea purpurie coborâseă ă pe p mânt şi o mân nev zuta o tr gea peste stepa pr fuit ,ă ă ă ă ă ă c tre el. O urm ri cum m tur dealul pe care se g sea templulă ă ă ă ă Mevlevi, de parc dervişii o chemaser prin descântecele lor.ă ă

— Furtun de nisip!ă— Vântul Domnului, ziser .ăÎşi trase iataganul de la brâu. Era vremea. Dou duzini deă

c l re i aşteptau în viroaga de dedesubt. Îşi mân calul în fa aă ă ţ ă ţ lor.

— Acum! url el.ă

Muhammad Sokolli se aşteptase s aib probleme. ă ăAdusese cu el de la Istanbul un regiment de ieniceri aleşi cu

grij ; erau veterani din campaniile în Persia ale lui Suleiman şiă câ iva dintre ei luptaser în tinere e la Mohacs. Îi erau loialiţ ă ţ sultanului şi nu se vor r zvr ti. Avusese precau ia de a-i aşezaă ă ţ pe o linie în spatele artileriei.

Acum urm rea hoardele lui Baiazid ce galopau înspre ei şiă mul umea lui Allah pentru c -l sf tuise astfel.ţ ă ă

Se vedeau doi nori de praf ce goneau c tre liniile sale;ă cavaleria întâi, apoi furtuna de deşert, mai în spate. Se întrebă care va ajunge primul.

— Când dau ordin, deschide i focul! strig Sokolli peste vuietulţ ă vântului.

Ienicerii de la tun un privir unii la al ii, apoi spre cavaleria ceă ţ înainta, şi aşteptar o voce. În cele din urm unul din ei îşi luă ă ă inima în din i.ţ

— Nu putem trage în prin ul moştenitor, spuse el. ţCaii se apropiau.— Nu este prin ul moştenitor, strig Sokolli c tre soldat. Selimţ ă ă

e fiul ales şi îndrept it al sultanului! Preg ti i-v pentru foc!ăţ ă ţ ăOamenii ezitau. Nici unul nu se apleca spre piramidele de

ghiulele care st teau ca nişte piese neputincioase la picioareleă lor.

— Tr iasc Baiazid! strig careva.ă ă ă

440

- COLIN FALCONER -

Sokolli putea vedea acum caftanul verde al lui Baiazid — o alegere în eleapt , gândi Selim, culoarea lui Mahomed —ţ ă fâlfâindu-i în jurul genunchilor. P mântul începu s i seă ă cutremure sub picioare de tropotul copitelor.

Sokolli trase sabia şi se întoarse spre regimentul de ieniceri ce aştepta în linie în spatele tunurilor.

— Preg ti i-v pentru foc! url el.ă ţ ă ăOamenii l sar archebuzele jos şi luar pozi ie pe lâng tunuri.ă ă ă ţ ă— Foc sau poruncesc s fi i împuşca i, spuse Sokolli.ă ţ ţTotuşi ezitau.— Ochi i… spuse Sokolli.ţNervii lor sunt gata s cedeze, gândi el. Or s m oblige să ă ă ă

trag în ei.Cavaleria era aproape, de-acum. Foarte aproape. Deodată

unul din solda i arunc o ghiulea şi o vârî pe gura tunului. Unulţ ă câte unul, şi ceilal i se conformar bomb nind.ţ ă ă

— Aprinde i fitilele, zise Sokolli.ţGurile evilor fur coborâte, c scându-se c tre osp ul ceţ ă ă ă ăţ

venea c tre ele.ă

Tocmai când Baiazid se convinsese c tunurile nu vor trage,ă v zu primii norişori de fum înflorind de-a lungul liniei de artilerie,ă într-o imagine de-a dreptul frumoas , dac nu ştiai ce înseamn .ă ă ă Apoi auzi bubuitura salvei şi p mântul se cutremur în jurul lui.ă ă Fu de parc însuşi Allah îşi luase sabia şi o rotise cu toat for aă ă ţ printre rândurile lor. Brusc, Baiazid se g si singur.ă

Disp ruser ! Aproape to i cei care c l riser al turi de el, înă ă ţ ă ă ă ă prima linie, disp ruser . Trecu în goan pe lâng un cal cu ochiiă ă ă ă l rgi i de groaz şi agonie, încercând s se ridice în picioare, cuă ţ ă ă sângele âşnind din piept. C l re ul z cea.ţ ă ă ţ ă

Se r suci în şa. Câmpia era pres rat cu movili e, cal şiă ă ă ţ oameni, unii zvârcolindu-se, al ii întinşi unde c zuser . Veni aţ ă ă doua salv . P mântul se cutremur în praf sub burta lui. Din nouă ă ă şi pentru câteva clipe fur orbi i de un val de fl c ri şi praf.ă ţ ă ă

Doar o mân de oameni. Trebuiau s continue. Se întoarse şi-iă ă îndemn .ă

Auzi clinchetul s ge ilor de arbalet şi al gloan elor deă ţ ă ţ muschet lovindu-se de armur , şuieratul şi zbârnâitul s ge ilor.ă ă ă ţ

441

- HAREM -

P mântul se scutur din nou şi al i cai se n ruir sub c l re i.ă ă ţ ă ă ă ă ţBaiazid flutur sabia şi se în l în sc ri ca s poat fi v zut.ă ă ţă ă ă ă ă— Înainte, haide i!ţSosi alt val şi apoi altul. Oastea lui neregulat din bandi i şiă ţ

criminali nu d dea un pas înapoi. În elese c atâta timp cât noulă ţ ă Mustafa era în şa, erau gata sa moar .ă

Vom reuşi! Hot rî Baiazid. Cu toate tunurile lui Sokolli, vomă reuşi!

Când ajunser în tab ra lui Selim, furtuna trecuse deja pesteă ă ea, ascunzând flamura din fa a cortului prin ului moştenitor.ţ ţ Murad îi zori. Galopar printre corturi, nimicind cei câ iva str jeriă ţ ă care încercar s -i opreasc .ă ă ă

Vântul Domnului r v şise totul.ă ăMurad cu greu putea vedea la câ iva paşi înainte şi calul s uţ ă

se învârtea înnebunit între şirurile de corturi. Deodat îşi struniă calul, nedumerit. Se r suci în şa, c utând disperat steagulă ă princiar.

— Unde este? ip el.ţ ăAuzea strig tele celorlal i c l re i şi tropotul copitelor, dară ţ ă ă ţ

pâcla de nisip împiedica orice întrez rire a lor. Ridic mâna caă ă s -şi apere ochii, şi nu v zu omul care ap ruse de dup un cort şiă ă ă ă îşi repezi sabia într-o mişcare fulger toare, retezând pe o parte.ă

C zu r u, calul îl prinsese dedesubt, f cându-l s scapeă ă ă ă iataganul din mân . I se t ie r suflarea şi îşi întoarse înnebunită ă ă capul în c utarea atacatorului. Z ri tunica albastra a unui ieniceră ă cu sabia ridicat deasupra capului. Murad umbl la oblânc,ă ă c utând lancea ag at de şa. inti aproape instinctiv.ă ăţ ă Ţ

Antrenamentele de la çerit îl slujir . Lancea se înfipse înă pieptul soldatului. Acesta c zu pe spate, zb tându-se.ă ă

Arm sarul lovit se zvârcolea în praf, încercând s se ridice dină ă nou în picioare. Pentru o clip Murad îşi sim i coapsa liber , şi seă ţ ă smulse de sub el. Apoi se târî c tre ienicerul muribund şi îiă descleşt iataganul din pumn. Icnind de durerea din glezn , seă ă ridic şi şchiop t într-o direc ie oarecare, r t cit, orbit deă ă ă ţ ă ă furtun .ă

Murad auzi ipete de femei. Perdeaua de praf se sub ireţ ţ

442

- COLIN FALCONER -

pentru o clip , şi z ri undeva în stânga siluete cu v luri alergândă ă ă dinspre un pavilion de m tase strecurându-se printre caiă zbuciuma i şi oameni care se luptau. Probabil Prin ul Budinc deţ ţ ă Mal nu putea fi prea departe. Şchiopat într-acolo, dar praful îlţ ă înconjur din nou, şi siluetele care alergau se topir în negur şiă ă ă disp rur .ă ă

Deodat se trezir în fa a unui pavilion imens de m tase.ă ă ţ ă Recunoscu flamura; Selim! Dar unde erau str jerii? În elese c ,ă ţ ă probabil, fuseser atraşi în b t lia care o v zuse desf şurându-ă ă ă ă ăse în fa a cortului femeilor. Cu un strig t de lupt se repezi înţ ă ă cort.

Nu te voi dezam gi, Baiazid, St pâne, gândi el. ă ăTu vei fi sultanul. Voi avea grij de asta imediat.ăSe trezi fa în fa cu un negru imens. Era îmbr cat într-unţă ţă ă

caftan de m tase înflorat , cafenie, albastr şi de culoareaă ă ă fisticului, iar pe deasupra avea o hain îmbl nit de samur. Înă ă ă picioare avea papuci împodobi i cu smaralde, şi la urecheaţ dreapta era prins un rubin str lucitor. Dar cu toat frumuse eaă ă ţ hainelor sale, Murad hot rî c era cea mai urât fiin pe care oă ă ă ţă v zuse vreodat . Fa a îi era schimonosit îngrozitor de oă ă ţ ă cicatrice de sabie, şi practic nu mai avea decât un ochi; în plus, era dezgust tor de gras, chiar şi pentru un eunuc. Se holba laă Murad, uluit, apoi c zu la podea şi se prostern în fa a lui.ă ă ţ

— Te rog, nu m ucide, ip el. Sunt doar un paj nenorocit.ă ţ ăMurad pufni scârbit şi trecu prin cortina de m tase înă

înc perea central . Selim z cea pe burt , oribil, cu bra ele şiă ă ă ă ţ picioarele r scr c rate. Murad îşi rezem greutatea în sabie şi îlă ă ă ă rostogoli cu ajutorul piciorului s n tos, aşteptându-se s -l vadă ă ă ă cr pând ca o piersic r scoapt ce era.ă ă ă ă

Auzi foşnetul veşmintelor eunucului care intrase dup elă— E mort? întreb Murad.ă— Nu, nu e mort, St pâne, numai beat. A leşinat de cum aă

auzit prima salv de tun.ă— Atunci e norocos. Nu va sim i când sabia mea îi va gâdilaţ

coastele.Murad ridic iataganul pentru lovitura de moarte.ăDeodat sim i cum fiecare muşchi, fiecare nerv din trup îiă ţ

amor eşte. Nu mai putea r sufla. Auzi iataganul c zând pe jos,ţ ă ă

443

- HAREM -

deşi nu-l sim ise alunecându-l dintre degete.ţNu în elegea nimic. Sim i c se pr buşeşte.ţ ţ ă ăC zu pe spate, şi privi spre eunuc. Abbas îi întoarse privirea.ă

În mâna dreapt inea un pumnal cu mânerul împodobit şi de peă ţ a c rui lam picura sânge.ă ă

— Îmi pare r u, spuse Abbas c tre el, dar trebuia s-o fac,ă ă pentru ca turcii ştia s ajung s regrete tot ce mi-au f cut.ă ă ă ă ă

Dar Murad nu-l mai auzea. Şi chiar de l-ar fi auzit, nu ar fi în eles.ţ

Baiazid îşi întoarse calul din fa a valului biciuitor de nisip şiţ alerg spre câmpie, arm sarul strecurându-se printre gr mezileă ă ă de carne însângerat , cai şi oameni laolalt . Habar n-aveau câ iă ă ţ pierduse şi unde era restul armatei sale. Şarja fusese spulberată de vânt şi de tunuri.

Chiar şi artileria lui Sokolli t cuse. Acum se auzeau numaiă urletul vântului şi vaietele muribunzilor. Un cal adulmeca un om c zut; un kurd încerc s se târasc spre el, dar picioarele îi erauă ă ă ă zdrobite şi l sar o dâr de sânge în urma lui. Baiazid s ri de peă ă ă ă cal, şi cu o mişcare îi administr lovitura mântuitoare,ă trimi ându-l în pacea Paradisului.ţ

Fuseser învinşi. Atacul lor se oprise în fa a unui baraj de nisipă ţ şi ghiulele. Fusese Vântul Domnului şi Voin a Domnului. ţ

105

Topkapi Sarai

Suleiman st tea resemnat pe un divan în Cinilli Kösk, privindă înspre gr dinile Palatului. Pomii erau în floare de-a lungulă Bosforului, iar golful Yenikapi era ticsit de caice burduşite cu vinete, castrave i şi pepeni care erau traversate de pe rmulţ ţă asiatic.

Var . Anotimpul belşugului, anotimpul r zboiului.ă ă— Nu a sosit nici un r spuns la scrisoarea mea?ă— Nu, St pâne, r spunse Rüstem. Dar asta nu înseamnă ă ă

nimic. S-ar putea ca Selim s -i fi interceptat ceauşul.ă

444

- COLIN FALCONER -

— Sau s-ar putea s nu fi fost nici un ceauş. Probabil ca mă ă sfideaz în continuare.ă

Suleiman îşi studie vizirul. Ar ta îngrozitor de bolnav. Fa a,ă ţ trupul îi erau umflate de nu-l mai recunoştea, iar pe ochii cenuşii şi reci ap ruser vinişoare roşii. Are dureri, gândi Suleiman.ă ă

— Ce alte veşti, Rüstem?— Adun trupe din nou la Amasya.ă— Deci e hot rât. Ambasadorii de la şah şi de la Ferdinandă

sunt la curte. Primeşte-i tu. Nu vreau s fiu deranjat cât vremeă ă sunt treburi de rezolvat chiar în casa noastr .ă

— De ce tragem sabia împotriva lui, St pâne? E în elept oare?ă ţSuleiman se aplec înainte, încruntat.ă— Rüstem, m surprinzi. Aşa deodat , la o asemenea, vârst ,ă ă ă

îmbr işezi o cauz ? Am avut încredere în to i aceşti ani, tocmaiăţ ă ţ pentru c inima ta nu cunoştea nici o emo ie. Acum pledeziă ţ cauza lui Baiazid? Eşti cumva în slujba lui?

— St pâne, n-am vrut s te sup r. Eram doar curios.ă ă ă— Vorbeşte, atunci.— Pur şi simplu nu în eleg, spuse Rüstem, şi auzi o voceţ

strigându-i în minte: „Taci! De ce vorbeşti pentru Baiazid? Nu- iţ este prieten! Dac ar ajunge vreodat pe tron, primul lucru peă ă care l-ar face ar fi s te surghiuneasc la Diyarbakir! Staiă ă cuminte!”

— Ce nu în elegi? zise Suleiman.ţ— Logica ac iunii. De ce trebuie s -l distrugem pe Baiazid?ţ ă

Mustafa, desigur, a mers prea departe. Devenise o amenin are.ţ Dar dac -l zdrobim pe Baiazid, tronul cade pe mâna lui Selim, iară Selim…

Rüstem îşi desf cu bra ele într-un gest disperat.ă ţ— Eşti vizirul meu şi membru al suitei mele. Trebuie s -miă

ascul i poruncile.ţ— Şi totuşi, continu Rüstem, unde este ofensa? Însuşi tat lă ă

t u, Suleiman Yavuz, nu era prin moştenitor, şi totuşi şi-aă ţ cucerit tronul prin for a armelor. Ai vrea ca acest m re Imperiuţ ă ţ s încap pe mâna unui neputincios? Oare Selim a câştigată ă b t lia de la Konia? Nu, pe numele lui Allah! Vântul dervişilor şiă ă tunurile lui Sokolli au f cut-o. Selim nu e vrednic. N-are nici ună sens.

445

- HAREM -

Ce djinn m-a posedat t cându-m s vorbesc deschis? cugetă ă ă ă Rüstem, privind chipul sultanului şi v zând pe el umbraă încruntat a mâniei. Ştii bine c nu-şi va schimba hot rârea.ă ă ă Niciodat n-a f cut-o, o dat ce s-a hot rât. De ce s -l provociă ă ă ă ă astfel? O via întreag i-ai p strat gândurile numai pentru tine.ţă ă ţ ă

De ce s te expui riscurilor, acum?ăCâteva clipe îngrozitoare, crezu c Suleiman va chema c l ul.ă ă ă

În loc de asta, sultanul spuse moale:— Am hot rât c Baiazid nu e vrednic. Selim este întâiul meuă ă

n scut, destul.ăRüstem îşi plec fruntea, înfrânt. Se ridic greoi în picioare şiă ă

ieşi şchiop tând, blestemându-se pentru inconştien a sa. Ceă ţ nebunie îl putuse împinge s spun asemenea lucruri?ă ă

În gând, întoarse paginile inventarului s u; 815 ferme, 1 700ă de sclavi, 8 000 de turbane, 600 de copii sfinte ale Coranului, dou milioane de duca i…ă ţ

Câştigase partida în mod clar. Jucase cu şiretenie şi hot râreă toata via a, şi ajunsese cel mai bogat om din Imperiu, dupţ ă sultan. Mai bogat şi mai puternic decât fusese Ibrahim vreodat .ă Dup lege, totul se întorcea la sultan dup moartea sa, potrivită ă reformelor pe care el însuşi le începuse; spera îns ca averea să ă treac în mâinile fiilor s i, cum se proceda în cazul sultanuluiă ă însuşi.

Da, îşi dovedise lui însuşi c era cel mai bun dreg tor şi celă ă mai proeminent vizir, bilan ul final al vie ii sale dep şea oriceţ ţ ă aştept ri şi îi demonstra valoarea.ă

Aştept s fie copleşit de o senza ie de jubilare, dar cumă ă ţ moartea îi f cea semn cu degetul încârligat, trebui s se lupte cuă ă sentimentul st ruitor c poate ceva îi sc pase din vedere.ă ă ă

Toba cea mare nu r sunase de ani de zile în curtea ienicerilor.ă O f cea acum, bubuitul ei ricoşând între zidurile Palatului, ritmulă ei zorind ultimele preg tiri ale oastei. Suleiman se ridic în şa, înă ă fa a fântânii din cea de-a Treia Curte, strâmbându-se de durereaţ genunchilor chinui i de gut , şi porni în fruntea armatei.ţ ă

Ienicerii alergau pe lâng sc rile sale; penele g inilor fluturauă ă ă în spatele lui. Armata trecu Bosforul la Üsküdar, şerpui printre pâlcurile de chiparoşi de la Camlica, printre lanurile înc rcate deă

446

- COLIN FALCONER -

grâne, în timp ce vântul uscat învolbura praful de pe drumuri.Încerc s -şi îndrepte gândurile asupra rigorilor drumului peă ă

care-l începea azi. Cel pu in dou zeci şi cinci de zile de c l ritţ ă ă ă obositor pentru a ajunge la fort rea a Amasya.ă ţ

O lung campanie prin praful şi arşi a Anatoliei!ă ţH r uindu-şi propriul fiu, ca pe un mistre s lbatic. R zboi civil,ă ţ ţ ă ă

cuget . Voiam s construiesc, şi în loc de asta trebuie s -mi ajută ă ă fiii s se distrug .ă ă

Sunt prea b trân pentru aşa ceva. Carnea mea b trână ă ă protesteaz deja la gândul zilelor neşfârşite de stat în şaua astaă de piele cr pat ; simt în oase fiecare pas al calului şi pe pieleă ă arsura soarelui. Sunt prea b trân pentru asta. Şi totuşi altfel nuă se poate.

Mergând, Suleiman se întreba ce se întâmplase cu visul s uă de a aboli armata ca instrument al p cii. Se pare c nu fuseseă ă decât atât; un vis. Ienicerii, spahiii Por ii, tunurile: acestea erauţ singurele simboluri pe care le în elegeau oamenii.ţ

Nu va îng dui stingerea dinastiei Osmanlâilor; dac Baiazid nuă ă se închina în fa a voin ei sale, atunci trebuia obligat s seţ ţ ă supun .ă

106

Armenia

Începând de la Erzerum, platoul Anatoliei se bo ea într-unţ v lm şag de vârfuri ascu ite, acoperite de z pad . Satele erauă ă ţ ă ă construite din argil roşie, femeile umblau descoperite, purtândă fuste şi şalvari largi, broda i cu fir str lucitor. ţ ă

Pe m sur ce atingeau trec torile cele înalte fur înv lui i înă ă ă ă ă ţ ce uri. C r rile şerpuiau pe coastele defileelor, pietrişul se surpaţ ă ă sub copitele cailor, pe când se strecurau pe lâng stâncileă lustruite de-a lungul secolelor de animalele ce se lipiser de ele,ă ferindu-se de pr p stiile al turate.ă ă ă

Vântul le spulbera p rul ca o stihie dezl n uit amenin ândă ă ţ ă ţ uneori s -i r stoarne din şa. Stânci negre se în l au ca nişte col iă ă ă ţ ţ ascu i i, b tute de mii de ani de vânturi, de ploi şi ghe uri; totulţ ţ ă ţ

447

- HAREM -

era pustiu, cu excep ia unui urs r t citor.ţ ă ăParc erau mai aproape de cer decât de p mânt. Baiazid aveaă ă

senza ia c nu trebuie decât s se înal e în sc ri pentru a puteaţ ă ă ţ ă atinge norii grei, cenuşii, de deasupra capului. Un fir de abur plutea peste col urile pietroase, apoi se sub ia înspre vârful uneiţ ţ creste, c tre panorama v ilor g lbui ce p reau atât de adânciă ă ă ă sub ei, încât aveau mereu senza ia c merg pe marginea unuiţ ă abis. Mai sus, spre piscuri, stânca devenea alb , luând culoareaă unor oase dezvelite.

Un şoim plutea în ceruri pe deasupra lor. ip tul lui str b teaŢ ă ă ă prin rafalele de vânt, trist şi singuratic.

Suprafa a lacului era neagr şi acoperit de o crust deţ ă ă ă ghea . Baiazid desc lec şi îngenunche lâng panglica de apţă ă ă ă ă ce şerpuia din marginea lacului şi îşi umplu plosca. C l riseră ă ă toata ziua prin trec torile din jurul Lacului Wan, acum oglindă ă cenuşie undeva în urm ; se g sea acum adânc în untrulă ă ă Armeniei.

De-a lungul pantei se vedeau r spândite r m şi ele m re eiă ă ă ţ ă ţ armate care se aflase cândva pe câmpia de la Konia. Acum mai erau câteva mii, majoritatea r ni i, cu caii şchiopi şi cu spin rileă ţ ă roase de şei. Oamenii st teau ghemui i pe lâng cai, îngrijindu-ă ţ ăse de r ni şi de ruşinea înfrângerii. Ştia c erau nenum rate alteă ă ă grupuri ca acestea, împr ştiate în mun i. Mul i dintre kurzi şiă ţ ţ turkmeni se topiser deja, plecaser înapoi în satele şi c tuneleă ă ă lor s -şi vad de oi, de cai şi de capre.ă ă

Ştiuser c lupta e pierdut , înc de la Amasya. Acolo Baiazidă ă ă ă îşi luase r mas bun de la so iile sale, luându-şi cei doi fii cu el,ă ţ întâi în c ru e, apoi pe spatele cailor, p zi i zi şi noapte de gardaă ţ ă ţ sa personal .ă

Ultimele luni erau doar o amintire înv lm şita de lupte şiă ă h r uieli, b t lii şi fug . Nu puteai ine piept armatei luiă ţ ă ă ă ţ Suleiman. Din clipa în care tat l sau se ridicase împotriva lui,ă ştiuser c era o cauz pierdut . ă ă ă ă

Dar Baiazid nu l sase niciodat sa-i scape vreo vorb despreă ă ă capitulare sau înfrângere; avea cu el c mile şi cai şi baniiă trebuitori pentru echiparea unei armate noi.

Fiii lui reprezentau s mân a unui nou sultan. Cât vreme el şiă ţ ă fiii lui tr iau, Selim nu va avea odihna. Cât vreme tr iau, încă ă ă ă

448

- COLIN FALCONER -

nu erau învinşi. Dac ar putea supravie ui. Orice-ar fi, jurase că ţ ă nu se va l sa la mila tat lui s u; în trecut, acesta nu d duseă ă ă ă dovad de prea mari cantit i din acest sentiment. În special faă ăţ ţă de cei pe care ar fi trebuit s -i iubeasc .ă ă

Se Întreb ce se întâmplase cu ceauşul pe care îl trimisese laă Istanbul dup b t lia de la Konia, cu o scrisoare în care îşiă ă ă sus inea din nou cauza şi loialitatea fa de Suleiman. Poate cţ ţă ă solda ii lui Selim îl interceptaser şi îl omorâser ; poate c tat lţ ă ă ă ă s u hot râse s -i ignore rug min ile. Nu va şti niciodat , şi niciă ă ă ă ţ ă nu mai avea importan . Era prea târziu.ţă

Coliba ciobanului era înjghebat chiar pe creast , dominândă ă toat valea; o iluzie optic o f cea s par c pluteşte deasupraă ă ă ă ă ă mun ilor, contururile ei de piatr roşie desenându-se pe verdeleţ ă ca de muşchi al mun ilor din spate.ţ

Baiazid se întoarse c tre locotenentul sau.ă— Vom r mâne aici în noaptea asta. Noi ne vom instala înă

coliba aceea.— Da, St pâne, spuse omul şi se gr bi s duc la îndeplinireă ă ă ă

ordinul.Baiazid p şi în untrul colibei.ă ăFusese p r sit din pricina iernii iminente. Era simpl , patruă ă ă ă

ziduri de piatr f r obloane la ferestre şi f r uş . Podeaua eraă ă ă ă ă ă din lut gol, şi se sim ea mirosul puternic de animale. Cale lungţ ă de la palatul Topkapi, reflect Baiazid. Poate c atât de lung ,ă ă ă încât nu va mai ajunge niciodat înapoi.ă

Un curcubeu se întinsese peste vale şi un fulger anun ,ţă printr-o sp rtur din nori, apropiata sosire a ploii. Luminaă ă c p tase o nuan verde, ca de pucioas , şi un vânt rece seă ă ţă ă n pusti asupra ierburilor, aducând cu el ploaia rece, ustur toare.ă ă

Tunete r sunar de-a lungul trec torilor şi nori grei seă ă ă adunar deasupra taberei, adunându-şi for ele, preg tindu-se să ţ ă ă le lase peste vale.

Penumbra ce se l ea peste tot îi întunec gândurile. ăţ ăNu se va preda tat lui s u, dar ştia c bandele sale de rebeli,ă ă ă

de timario i şi c l re i nu se vor mai putea lupta mult cu tunurileţ ă ă ţ lui Suleiman şi cu disciplina de fier a ienicerilor acestuia. Disperarea cobora asupra oamenilor. Totul p rea numai oă chestiune de timp.

449

- HAREM -

Corturile erau îmbibate de ap ; ploaia înghe at picura de peă ţ ă prelate, intrând în haine şi cizme, p trunzând peste tot chiar şiă dup încetarea ploii. Cea a st tea lipit de coastele v ii şiă ţ ă ă ă înv luia tab ra rebel ca giulgiul unei fantome blestemate. Caiiă ă ă sfor iau şi b teau din copite şi nu se mai auzeau decât vaieteleă ă r ni ilor.ă ţ

Oamenii se mişcau încet prin tab r , t cu i şi ireali, ca nişteă ă ă ţ spectre.

Baiazid mânc f r poft . Se hr neau din proviziile deă ă ă ă ă campanie, iaurt cu ceap crud şi sare, cu pu in pâine şi apă ă ţ ă ă rece. Cineva aprinsese un foc mic în mijlocul colibei. Un şacal url undeva pe munte, mai sus de ei.ă

Deodat , Baiazid auzi strig te în tab ra de pe platou şi s ri înă ă ă ă picioare, crezând c fuseser descoperi i de schingii luiă ă ţ Suleiman. Dar c l re ul ivit pe creast venise singur de la r s rit,ă ă ţ ă ă ă îmbr cat în armur persan . Oastea zdrobit a lui Baiazid seă ă ă ă ridic în picioare şi îl urm ri trecând printre rânduri. Dac ar fiă ă ă fost un duşman nu l-ar fi l sat s treac astfel, mai ales, pe ună ă ă sufavid.

Fu dezarmat de doi str jeri din garda personal a lui Baiazid.ă ă Acesta îl aştepta şezând cu picioarele încrucişate pe covorul de m tase ce fusese întins pe podeaua colibei.ă

Noul venit execut o temenea formal .ă ă— Aduc un mesaj de la şahul Tamasp, spuse.Baiazid d du din cap şi aghiotantul s u lu scrisoarea şi i-oă ă ă

înmân . O citi repede.ă— Deci ne ofer ad post?ă ă— Suleiman n-a fost niciodat un prieten al Persiei, spuseă

curierul. Şahul sper c atunci când Sultanul Baiazid se va urcaă ă pe tron, Persia va avea, în sfârşit, un aliat în Sublima Poart .ă

Vântul r bufni prin ferestrele colibei, sco ând un oftat prelung.ă ţ Urcarea pe tron! reflect Baiazid. Deocamdat , supravie uirea ară ă ţ fi destul. O şans de a-mi trage r suflarea, dup atâta timp deă ă ă când simt în spate cavaleria tat lui meu. Uit -te la oamenii mei.ă ă Înghe a i şi f r speran , şi înfrân i în fiecare lupt dup Konia.ţ ţ ă ă ţă ţ ă ă Ce alegere am?

— Vei aştepta pân reflectez asupra r spunsului, zise Baiazid,ă ă dar omul îl ştiu din acea clip .ă

450

- COLIN FALCONER -

Suleiman privi în sus c tre mun i, observând cum p şunileă ţ ă l sau locul coaste1or acoperite cu grohotişuri roşcate, şi chiară troienelor de z pad pe vârfurile înalte. O mare aglomerare deă ă nori întuneca i atârna peste piscuri şi trec tori, amenin ând cuţ ă ţ ploaia.

— A plecat, murmur Sokolli. A trecut grani a în Persia.ă ţ— Şahul?— I-a oferit ad post. Iscoadele îmi spun c şi-a luat cu el oă ă

sut de oameni. Restul s-au r spândit prin mun i, nu au plecat laă ă ţ casele lor. Nu ne vor mai deranja.

— Anun oastea, spuse Suleiman.ţăBaiazid, prostule! gândi Sultanul. Dac r mâneai aici înă ă

Imperiu, mai aveai o şans . Nu i-ai dat seama c armata meaă ţ ă era în pragul r zvr tirii? Regimente întregi de ieniceri refuz să ă ă ă mearg împotriva ta, escadroane de spahii pleac la trap înă ă mun i, şi se întorc dup trei zile, cu caii odihni i şi f r un stropţ ă ţ ă ă de sânge pe vârful l ncilor. Doar câ iva mai lupt , cei dornici deă ţ ă sânge, indiferent al cui. Dac sfidarea ta mai dura o lun nu i-aşă ă mai fi putut aduce înapoi dup iarna asta. Te iubeau. I-ai cucerită cu felul în care ai şarjat sub ghiulelele tunurilor la Konia, c ci niciă unul n-ar fi vrut s -şi îndrepte arma spre tine.ă

Te iubeau pentru c pe Selim îl detestau, iar pe mine mă ă credeau prea b trân.ă

Dar acum ai trecut frontiera şi nimic nu te mai poate salva. Ai încetat s mai fii un osmanlâu în clipa în care ai acceptat ofertaă persanului. Când ai întors spatele p mântului turcesc, ai pierdută moştenirea.

Şi totuşi aproape câştigaseşi.Chiar dac m-am îndoit. În ultimele zile începusem s cred că ă ă

Hürrem min ise. Luptai atât de bine, şi de atâta timp. Dar acumţ i-ai ar tat adev rata fa ; nici un osmanlâu n-ar fi putut acceptaţ ă ă ţă

ad postul sufavizilor.ăProstule. Acum pân şi iubi ii t i ieniceri te vor blestema dină ţ ă

tot sufletul.

107

451

- HAREM -

Amasya 1561

Nu salutase când intrase în înc pere; nici m car nu priviseă ă spre el. Dar acum e o femeie b trân , probabil c nu-i mai e atâtă ă ă de team de consecin e, ca pe vremuri. Am iubit-o atât de mult,ă ţ atâta timp, gândi el. Şi acum parc v d o str in .ă ă ă ă

— St pâne, spuse ea.ă— A trecut mult timp— Cum spui, St pâne.ăEl se aşez al turi, pe divan.ă ă— Te sim i bine, Doamn ?ţ ăGülbehar îl privi mult timp, arzând de acea ur pe care numaiă

dragostea şi refuzul laolalt o pot inspira.ă— Cât de bine te po i aştepta la o asemenea vârst , zise ea.ţ ă

Dar tu, St pâne?ă— Picioarele mi se umfl şi m dor, şi sunt obosit, r spunseă ă ă

Suleiman.— Atunci ce te-a adus aici, atât de departe de Poart ?ă— Ştii bine ce m-a adus.Gülbehar îl studie, c utând un indiciu al inten iilor sale. R suciă ţ ă

şiragul de perle din poal . ă— Da cred c ştiu, spuse ea.ă— Trebuie s -mi aduc fiul înapoi din Persia.ă— Allah fie cu el.— Cum spui, Doamn .ăCe crud e timpul, gândi Suleiman. Uite ce i-a f cut ieţ ă ţ

Gülbehar! Uite ce ne-a f cut amândurora. ie i-a furată Ţ ţ frumuse ea, iar mie visurile. Pân la urm n-avem mai multţ ă ă ă putere asupra destinelor noastre decât frunzele pomilor.

— Eu l-am sf tuit de mult s mearg împotriva ta, spuseă ă ă Gülbehar. N-a vrut s m asculte.ă ă

Suleiman fu atât de uimit de recunoaşterea ei, încât r maseă holbându-se la ca.

— Nu m crezi? ăSuleiman scutur din cap.ă— Dup tot ce mi-ai f cut? Dup ce i-ai f cut fiului meu? Încă ă ă ă ă

mai îndr zneşti s vii aici?ă ă

452

- COLIN FALCONER -

— Sunt înc st pânul t u. Iar tu eşti înc unul dintre supuşiiă ă ă ă mei.

— Cândva aş fi f cut orice mi-ai fi poruncit, din tot sufletul.ă Apoi te-am ascultat de fric . Acum nu-mi mai pas .ă ă

Nu la asta se aşteptase. Venise aici — de ce? Pentru reconciliere? Pentru iertare?

— Aş putea porunci executarea ta chiar în clipa asta.— Atunci, f -o.ă— Sunt st pânul t u! strig el.ă ă ă— Eşti ucigaşul fiului meu!— Eu i-am dat via ! Iar el s-a întors împotriva mea! Ce seţă

aştepta c-am s fac?ă— Era nevinovat! Eşti un m celar, exact ca şi tat l t u!ă ă ăSuleiman url şi ridic sabia deasupra capului. Gülbehar nu seă ă

clinti. ÎI privi în ochi şi aştept . Şiragul de perle i se mişca întreă degete.

Exact ca şi tat l t u.ă ăSabia r mase în aer secunde lungi. „Termin ce-ai început”, îiă ă

şopti o voce. „Tu eşti Sultanul. Cum îndr zneşte s - i vorbească ă ţ ă astfel? Ea e doar o sclav , o concubin . Cum îndr zneşte s teă ă ă ă judece pe tine, St pânul Vie ii, Regele Regilor, St pânul Gâturiloră ţ ă Oamenilor? F -o. F -o”.ă ă

L s sabia jos.ă ă— Destul, morm i el.ăArunc sabia, f când-o s z ng neasc pe podeaua deă ă ă ă ă ă

marmura. Ieşi ca o furtun din înc pere. Gülbehar se întoarse laă ă m t niile ei, de parc el nici n-ar fi trecut pe acolo.ă ă ă

Shiraz, Persia

Luna era înconjurat de un nimb. Baiazid auzi zgomot deă potcoave pe dalele de piatr şi se gr bi la fereastr . C l re ulă ă ă ă ă ţ desc lec , l sând calul în grija unui paj; animalul p rea sfârşit iară ă ă ă din spinarea lui înspumat ieşeau aburi. Omul strig parola c treă ă ă str jerii din curte şi disp ru din vedere. Poate c aceasta eraă ă ă vestea pe care o aştepta. Poate…

Se înfior în r coarea nop ii şi privi c tre îndep rta ii mun iă ă ţ ă ă ţ ţ Zagros, acoperi i de z pad , lucind şters în lumina lunii, pustii,ţ ă ă

453

- HAREM -

stranii şi înghe a i. De parc aş fi fost surghiunit tocmai pe lun ,ţ ţ ă ă cuget el. Poate era mai bine s mor în ara mea, decât s îndură ă ţ ă atâta timp înstr inarea asta. Atât de pu ini au r mas din mareaă ţ ă armat pe care am condus-o la Konia; mai to i risipi i prină ţ ţ cet ile şi palatele Persiei. Trebuie s -mi petrec aici zilele lipsiteăţ ă de odihn , cu fiii mei, desp r it de tronul meu de aceşti mun i şiă ă ţ ţ de distan a de mii de mile dintre inima tat lui meu şi inima mea.ţ ă

Îşi aminti din nou ce-i spusese odat Gülbehar. „N-avea nici ună sens s -l omoare pe fiul meu. Dar a f cut-o totuşi. Ai grij ,ă ă ă Baiazid.”

Aceasta fusese greşeala lui. Sperase s în eleag motivele luiă ţ ă Suleiman şi nu reuşise. Dar ce altceva putea face? Mustafa nu f cuse nimic, şi Suleiman îl ucisese. Iar el se purtase ca ună adev rat r zboinic, iar Suleiman îşi trimisese armatele s -lă ă ă sprijine pe grasul şi be ivul de Selim. Cum s în elegi unţ ă ţ asemenea om?

Şi totuşi nu putea crede c tat l s u dorea s încredin ezeă ă ă ă ţ Imperiul unui be iv dec zut ca fratele s u. Aşa ceva era pur şiţ ă ă simplu imposibil. Totul era o încercare. Dar acum sultanul avusese timp pentru o gândire mai profund şi trebuia s vad .ă ă ă Trebuia.

Privi la gr dinile de sub ziduri. Merii, perii, vişinii erau goi caă nişte schelete, cu ramurile grele de z pad . Luna proiecta umbreă ă lungi asupra gr dinii albe.ă

Un buştean trosni în sob . Poate c mesagerul aducea veştiă ă despre retragerea iernii.

Se auzir paşi pe coridor, iar uşa se d du de perete. Şahulă ă Tamasp.

Şahul intr surâz tor. Nu-mi place surâsul sta, gândi Baiazid;ă ă ă este ca rânjetul unui şacal, iar col urile b rbii tale sunt mereuţ ă umede, de parc i-ai linge mereu buzele. Nu, nu vreau s mă ţ ă ă încred în tine, dar ce alternativ am? În plus, tu mi-ai ar tat, mieă ă şi suitei mele, generozitate nelimitat . Poate c n-ar trebui s teă ă ă judec prea aspru.

— Am veşti bune pentru prin ul moştenitor al Caseiţ Osmanlâilor, anun şahul.ţă

— Ceauşul t u s-a întors de la Istanbul?ăFuseser atât de mul i mesageri în ultimele câteva luni.ă ţ

454

- COLIN FALCONER -

Probabil chiar mai mul i decât mi-a spus mie şahul, gândiţ Baiazid. Poate c acum — în sfârşit — tat l s u îşi revizuiseă ă ă termenii. Sim i un val de speran .ţ ţă

— Ceauşul s-a întors, într-adev r. Locul şi timpul s-au stabilit,ă în sfârşit. D du din cap. Da, Baiazid, doreşte s v întâlni i.ă ă ă ţ

Baiazid sim i nevoia s se întind pe jos de uşurare. Aproapeţ ă ă c -şi pierduse orice speran de împ care. Începuse s seă ţă ă ă întrebe dac el şi fiii s i vor trebui s -şi duc tot restul vie ii înă ă ă ă ţ exil.

— Unde?— Tabriz, spuse şahul. Va veni acolo în secret. Totul e aranjat.— Şi Selim?— Selim nu ştie nimic. Poate c tat l t u şi-a revizuit rela iileă ă ă ţ

cu fiii s i. Umbra lui Allah pe P mânt a descoperit, probabil, c eă ă ă la fel de muritor ca oricare altul dintre noi.

Baiazid se întreb : s fi dep şit, în sfârşit, Selim, limiteleă ă ă generoase pe care i le îng duise tat l s u, sau acesta chiar îşiă ă ă schimbase mersul inimii? El e singura mea speran acum. Nuţă m mai pot gândi s merg împotriva lui Selim, nu f r sprijinulă ă ă ă ienicerilor. Dac nu m-au ajutat la Konia, nu m vor ajuta niciă ă acum.

— Pot s v d scrisoarea?ă ăŞahul p ru s ezite.ă ă— Nu a fost nici o scrisoare. Mesajul a fost încredin atţ

memoriei ceauşului.Min i, gândi Baiazid.ţ— Tat l meu nu obişnuieşte aşa ceva. ăŞahul nu spuse nimic.— L-a încredin at ceauşului t u şi vreuna din inten iile sale?ţ ă ţ— Ce altceva poate fi decât c vrea o reconciliere cuă

r zboinicul s u?ă ăNu e tipic tat lui meu, s nu-şi pun pecetea al turi de vorbe.ă ă ă ă

Şahul îmi ascunde ceva. Dar ce alternativ am? Dac s-a aranjată ă o întâlnire, trebuie s m duc.ă ă

— Când? întreb Baiazid.ă— Plec m la noapte. Vom aştepta sosirea lui în cetatea Tabriz.ă

Konia

455

- HAREM -

Prin ul moştenitor Selim avea doar treizeci şi patru de ani, îşiţ aminti Abbas. Dar deja arat ca un b trân. Mantia larg deă ă ă m tase aurie pe care o poart nu-i poate ascunde gr simeaă ă ă trupului. Fa a îi e umflat şi buh it , astfel încât ochii aduc cuţ ă ă ă dou coac ze. Nu era de mirare c se temea într-atât de Baiazid.ă ă ă Ienicerii nu ar fi urmat niciodat în lupt pe unul ca el. Prin ulă ă ţ Budinc de Mal .ă ţ

Selim z cea pr buşit pe un divan, alegând la întâmplare dintr-ă ăo tav cu halva aflat pe m su a de lâng el. Apuc trei buc iă ă ă ţ ă ă ăţ deodat şi le îndes în gur .ă ă ă

Îl privi pe Abbas cu o expresie posomorât .ă— Ai veşti, Kislar Aghasi?— Da, St pâne, r spunse Abbas.ă ăSe întreb cum va reac iona Selim când le va auzi. C ci nici elă ţ ă

nu ştia ce s în eleag din ele.ă ţ ă— De la tat l meu?ă— A plecat din Amasya şi se îndreapt spre r s rit.ă ă ăSelim mârâi şi mai lu dou buc i de halva. Negocierile durauă ă ăţ

de mai bine de un an. Se p rea c Baiazid valora mult mai pu ină ă ţ decât sperase şahul Tamasp. Se şoptea c -i ceruse lui Suleimană înapoierea Mesopotamiei în schimbul tân rului prin . Suleimană ţ refuzase.

— E bolnav, sper?Selim râse şi pic turi de saliv amestecat cu halva s rir peă ă ă ă ă

covor, în fa a lui Abbas.ţ— St pânul Vie ii nu mai poate petrece atâta timp în şa, caă ţ

alt dat .ă ă— Armata este cu el?— Nu, st pâne, zise Abbas. Iscoadele îmi spun c a plecată ă

doar cu un escadron de spahii şi tot pe-atâ ia ieniceri.ţSelim b tu din palme. Un paj ap ru instantaneu, aducând ună ă

ulcior cu vin şi o cup împodobit . Selim îi smulse cupa din mână ă ă şi o inu s -i fie umplut . O d du peste cap, apoi îşi trecu oţ ă ă ă mânec peste gur , vinul sângeriu amestecându-se acum înă ă barba sa cu resturile de halva.

Pajul îi umplu cupa din nou, apoi se retrase. — În ce scop?

456

- COLIN FALCONER -

— Se spune c merge s -l întâlneasc pe Baiazid la Tabriz. Seă ă ă aud zvonuri de împ care.ă

Brusc, Selim se ridic în picioare, v rsând pocalul pe covor. Îşiă ă încleşt pumnii şi sc p un vaiet ascu it, ca de animal mică ă ă ţ împuns cu o epuş . Saliva i se scurgea din col urile gurii înţ ă ţ barb , în dâre sub iri. Începu s tremure.ă ţ ă

Nimeni nu se mai mişc ; nici paji, nici str jeri, nici Abbas. Înă ă cele din urm , Selim c zu la loc pe divan.ă ă

Îşi mototoli un col al mantiei în pumni. Privi la Abbas multţ timp, cu ochii uşor aburi i.ţ

— Am fost tr dat, spuse el. ăDeodat s ri în picioare.ă ă— Vin! Unde e vinul meu? Tu! Indic el spre c l ul ce st tea înă ă ă ă

aşteptare lâng tron.ăOmul p şi înainte. Selim ar t spre pajul ce inea carafa deă ă ă ţ

vin.— Taie-i capul!Gâdele f cu ce i se poruncise. Abbas se retrase t cut,ă ă

negândindu-se la nimic. Spectacolul nu-l impresionase. Tr iseă prea mult sub tirania prin ilor.ţ

Tabriz

Lumina lunii poleia cu argint lustruit domurile placate cu ceramic ale Moscheii Albastre, reflectate în apele reci ale râuluiă Aji Chai. Din spatele ferestrelor oblonite ale citadelei r zb teauă ă raze galbene de lumin , iar aerul era plin de ecoul tobelor şi ală flautelor.

Muzica acoperea sunetul potcoavelor de cai din curtea pietruit şi vocile ciudate, ascu ite, ale ultimilor sosi i.ă ţ ţ

Aceştia desc lecar şi disp rur în umbr şi ochii str jeriloră ă ă ă ă ă sclipir de team şi dispre , totodat .ă ă ţ ă

Sala cea mare era luminat de câteva tor e. Sclave înă ţ m t suri sub iri şi voaluri d n uiau în fa a oaspe ilor care seă ă ţ ă ţ ţ ţ delectau cu bucatele de pe t vile de argint aşezate pe covoare:ă miel şi ied cu mirodenii, orez aromat, p s ri fripte. În mijloculă ă înc perii şedeau şahul şi oaspetele s u de onoare, Baiazid.ă ă

Baiazid mânc f r poft , gândindu-se la ce avea s fie.ă ă ă ă ă

457

- HAREM -

Suleiman acceptase în sfârşit s vin aici şi s discute oă ă ă reconciliere. Ce altceva ar fi putut face? cuget Baiazid. F ră ă ă mine, singurul supravie uitor al dinastiei Osmanlâilor r mâneţ ă Selim, iar el nu e o alegere. Trebuie s negocieze. „Suleimană regret ce i-a f cut”, îi spusese şahul. „Poate c voi puteaă ţ ă ă media conflictul dintre voi. Nu e prea târziu. Am s te ajut, iară când vei fi sultan, Persia şi Poarta Otoman vor fi alia i”. Voi fi deă ţ acord s fac pace, cu voi; voi r mâne în est pân la moartea lui,ă ă ă riscând ca Selim s ajung la Istanbul înaintea mea. Nu va aveaă ă importan a. Ienicerii nu-l vor sprijini pe el, în fa a mea.ţ ţ

Solia era aşteptat a doua zi în zori. Baiazid era ner bd tor să ă ă ă termine şi s pun cap t exilului, fiecare zi petrecut departe deă ă ă ă imperiu îi periclita pozi ia în ochii ienicerilor. Fusese cam repezit,ţ acum îşi d dea seama. Trebuia s înve e r bdarea şi diploma ia.ă ă ţ ă ţ Era destul timp pân s vad capul lui Selim într-o suli .ă ă ă ţă

Baiazid sim i un curent rece în spate şi în elese c cinevaţ ţ ă intrase pe uşile mari ale od ii. Întârzia i. Sim i cum p rul i seă ţ ţ ă zbârleşte de îngrijorare.

Şahul se aşezase în fa a lui, având uşile în fa . Privi peţ ţă deasupra lui o clip , apoi îşi v zu de mas .ă ă ă

— Cine sunt oaspe ii? întreb Baiazid.ţ ă— Erau aştepta i, r spunse şahul.ţ ăApoi Baiazid auzi; era un sunet familiar, îl auzise de multe ori

în palatele din Topkapi şi Amasya, un sunet gutural, l trat, ca ală unui câine chinuindu-se s înghit o mân de zgârciuri. Icnetulă ă ă unui mut.

Icnetul unui bostangiu. Şahul surâse, cu regret.— Îmi pare r u, spuse el. Tat l t u a insistat.ă ă ăEra o afacere slab , dar şahul fusese nevoit în cele din urm ,ă ă

s accepte. Suleiman îi oferise 400 000 de duca i de aur. Mulahiiă ţ şahului îi ceruser intransigen . Tot mai voiau Bagdadul. Preaă ţă bine, pentru ei. Disp ruser repede în mun i, când Suleiman îşiă ă ţ mânase armatele c tre Shiraz.ă

Baiazid se întoarse spre el, cu fa a strâmbat într-un rânjetţ ă dispre uitor.ţ

— Mi-ai f g duit protec ie.ă ă ţ— La Sublima Poart , asta se numeşte diploma ie. Şi voiă ţ

458

- COLIN FALCONER -

spune i numai ce e cel mai bine de spus la un moment dat. Îmiţ pare sincer r u. E un prost exemplu de ospitalitate din parteaă noastr . Aş vrea s se fi putut şi altfel.ă ă

Baiazid se întoarse. Erau cinci. Recunoscu pe unul dintre ei. Se spunea c era omul care îl ucisese pe Mustafa, c peteniaă ă c l ilor, un sudanez uriaş şi urât. Fiecare inea în mân un la deă ă ţ ă ţ m tase sub ire.ă ţ

Baiazid adusese cu sine de la Shiraz doar o duzin de oameni;ă erau încartirui i în curte. Probabil fuseser copleşi i. Ceilal i erauţ ă ţ ţ înc în capitala şahului.ă

— Dar ceilal i?ţ— M tem c sunt mor i cu to ii.ă ă ţ ţBaiazid sim i un acces de mânie şi bra ul s u porni c treţ ţ ă ă

iataganul de la brâu, dar şahul avea deja în mân pumnalul cuă mâner împodobit, iar g rzile îl înconjuraser . Baiazid ştiu că ă ă fusese atras într-o curs . Str jerii înarma i de la fiecare uş îiă ă ţ ă p ruser simple elemente de decor în vederea solemnit ii ceă ă ăţ urma s se produc . Acum în elese c aveau o menire practic .ă ă ţ ă ă Acum nu va mai exista nici o gra iere. ţ

Îşi privi fiii. Aceştia se uitau la el, aşteptând ceva. Erau încă prea tineri pentru a în elege, prea mici pentru a fi îngrozi i.ţ ţ

Doamne ajut -m în nenorocirea mea!ă ă— N-ai putea s -mi cru i b ie ii?ă ţ ă ţ— Suleiman a fost exact în cererile sale, spuse şahul.— Atunci Selim s fie epitaful lui, zise Baiazid. ăDeodat coarda de m tase îi cuprinse gâtul şi fu îndoit peă ă

spate, pe genunchiul gâdelui, icnind. Mâinile i se încleştară instinctiv în gât, dar când c l ul îşi strângea la ul unde trebuia,ă ă ţ nu mai exista sc pare.ă

Copiii ipar . Cel mare fugi s -şi ajute tat l, strigând c treţ ă ă ă ă ceilal i s fug ; dar eunucii îi prinser şi se apucar s -şi facţ ă ă ă ă ă ă treaba.

Şahul privea cu o încruntare de dezgust. Apuc o felie de mielă de pe tava din fa a sa şi începu s mestece. Treburile de statţ ă erau uneori lucruri tare nepl cute, dar trebuiau îndurate.ă

Bursa

459

- HAREM -

O femeie ipa în curtea de sub fereastra înalt , şi ipetele eiţ ă ţ r sunau de-a lungul zidurilor ca vaietele unui djinn. Eunucul îşiă dori ca str jerii s fac ceva, s-o fac s tac .ă ă ă ă ă ă

Fiul cel mai mic al lui Baiazid avea doar nou luni. Fuseseă conceput înainte de b t lia de la Konia şi tat l s u nu-l v zuseă ă ă ă ă niciodat . R m sese aici împreun cu mama sa.ă ă ă ă

Când eunucul se aplec peste leag n, copilul zâmbi, îl apucă ă ă de gât cu bra ele şi îl s rut . Mâinile omului începur s tremure.ţ ă ă ă ă Sc p la ul.ă ă ţ

Ieşi din odaie şi îi d du hamalului care îl condusese două ă monede de aur şi la ul de m tase. Aştept . Peste câteva minuteţ ă ă omul ap ru din nou şi coborî sc rile în fug . Şnurul de m taseă ă ă ă z cea pe dalele de piatr .ă ă

Se duse înapoi, în înc pere. Copilul zâmbi c tre el.ă ă— Doamne, ajut -m în nenorocirea mea, murmur el.ă ă ăÎşi c ut punga de piele de la brâu. Dac nu se întorcea cu eaă ă ă

plin , Suleiman l-ar fi executat pe loc.ăRidic la ul de jos şi închise uşa în spatele s u. Pe când seă ţ ă

apropia, copilul gânguri şi Întinse bra ele c tre el.ţ ă

108

Konia

E cale lung de la Vene ia şi pân la Konia, în mijlocul stepeloră ţ ă Anatoliei; cale lung de la Campanile şi San Marco şi pân laă ă singuraticul oraş asiatic, care se învecina doar cu câmpia vastă şi pr fuit , care se învecina doar cu câteva caravanseraiuri deă ă piatr , cu corturile negre ale nomazilor şi cu câ iva şacaliă ţ r t citori. Cale lung de la Vene ia pân în acest loc izolat, bună ă ă ţ ă pentru moarte.

Îl g sir pe Abbas în c m ru a lui.ă ă ă ă ţEra ghemuit pe covor, cu fa a în jos. O pisic alb lingeaţ ă ă

sângele de pe batista mototolit în pumnul s u.ă ă— Tuberculoz , morm i doctorul.ă ăSau poate otrav , gândi el. Poate c moartea era infinită ă

preferabil pozi iei de Kislar Aghasi al prin ului moştenitor Selim.ă ţ ţ

460

- COLIN FALCONER -

Sau poate avusese alte motive. Cine putea şti? Cu cât ştii mai pu in, cu atât mal bine. Cunoaşterea putea fi periculoas .ţ ă

Fu nevoie de şase paji ca s -l ridice şi s -l scoat pe uşaă ă ă Haremului; apoi îl urcar pe carul ce aştepta. Medicul r mase să ă ă examineze odaia.

Probabil Abbas scria o scrisoare. Pana şi pergamentul z ceauă pe m su a joas aflat lâng pat. Arunc o privire; scrisoarea eraă ţ ă ă ă ă neterminat . De fapt, nu scrisese decât formula de început.ă

„Drag Julia”.ăC petenia eunucilor, scriind unei femei? Poate era vreoă

porecl a vreunuia din negrii lui, gândi medicul. Oricum, nu maiă avea importan . Mototoli hârtia şi o arunc în foc.ţă ă

Topkapi Sarai

Dup ce pajul garderobier se înclin şi ieşi, Suleiman îşi f cuă ă ă rug ciunea. Se întinse apoi pe saltea, ascultându-şi propriaă r suflare, dar somnul nu veni. Dup un timp, se scul şi se duseă ă ă la fereastr unde r mase privind stelele printre ramurileă ă chiparoşilor.

Deci totul era hot rât. Selim va fi urm torul sultan. Dac ceeaă ă ă ce-i spusese Hürrem era adev rat, atunci îşi f cuse datoria faă ă ţă de neamul Osmanlâilor.

— Dar, te rog, spune-mi c ai min it, rosti el cu voce tare.ă ţ— Eram bolnav , eram pe moarte, spuse Hürrem din spateleă

lui. Cum ai putut s crezi?ă— M iubeai. Cum ai putut s te îndoieşti de mine? ă ăSe uit la ea. Atât de frumoas , cu p rul ei de aram lustruit ,ă ă ă ă ă

împletit şi pres rat cu perle sclipitoare, cu toca mic , verde,ă ă prins ş galnic pe creştet.ă ă

— Ai spus c era copilul lui Ibrahim.ă— St pâne, cum po i crede una ca asta? Chiar po i s crezi că ţ ţ ă ă

te-am înşelat timp de treizeci şi cinci de ani?Suleiman nu îi putu r spundeă— Nu te-aş fi putut tr da astfel, zise Ibrahim. Suleiman seă

întoarse spre el. Ibrahim, cu rânjetul lui arogant, sfid tor.ă Ibrahim, cu mâinile înfipte în şolduri, şi cu o ran livid ,ă ă sângerând , în jurul gâtului.ă

461

- HAREM -

— Ai avut ocazia, spuse Suleiman. Te-am iubit. Am avut încredere în tine. i-am îng duit prezen a în inima Palatului meu.Ţ ă ţ Numai tu ai putut avea aceast ocazie.ă

— Te-a min it.ţ— Spune-i! ip Suleiman c tre Hürrem. Spune-i ce mi-ai spusţ ă ă

mie!— Eram bolnav , zise Hürrem. Diavolul vorbea cu buzeleă

mele, nu eu.Suleiman url din r sputeri şi îşi astup urechile. Dară ă ă

urm torul vorbi Mustafa.ă— Eu eram prin ul moştenitor, tat . Şi nu te-am tr dat.ţ ă ă— Dovezile împotriva ta au fost limpezi!Mustafa, aşa cum şi-l amintea din diminea a în care intrase înţ

cortul s u; cu caftanul alb şi turbanul de m tase, cu barbaă ă piept nat îngrijit, mândru şi brav, inându-şi fruntea sus,ă ă ţ sfid tor. Mustafa, cel care nu-l min ise niciodat .ă ţ ă

— Tu m-ai tr dat pe mine! I-ai dat Imperiul lui Selim, ună desfrânat şi un be iv. Asta i-a fost datoria c tre neamulţ ţ ă Osmanlâilor?

— M car el e sânge din sângele meu.ă— Te-am iubit, St pâne, spuse Hürrem. Cum ai putut s teă ă

îndoieşti de asta? Chiar ai crezut c Baiazid nu e fiul t u? Te-amă ă iubit!

— Sigur c m-ai iubit! Am renun at la Harem pentru tine! Te-ă ţam f cut Împ r teas ! Sigur c m-ai iubit! Trebuie s m fi iubit!ă ă ă ă ă ă ă

— Atunci de ce l-ai ucis pe fiul nostru?— Pentru c nu mai puteam fi sigur niciodat ! gemu Suleiman,ă ă

şi c zu în genunchi.ăPajii negri, surzi la strig tele sale, îl privir îngrozi i, dar nu seă ă ţ

clintir de la posturile lor de lâng uşi.ă ă— Pentru c nu voi putea fi niciodat sigur…, suspină ă ă

Suleiman.Şi nu-şi va putea g si niciodat liniştea.ă ăÎntunericul înv lui aceast oaz de linişte, paradis deă ă ă

marmur , de gr dini şi pietre pre ioase, în care Regele Regilor,ă ă ţ St pânul Vie ii, Umbra lui Allah pe P mânt va mai tr i înc cinciă ţ ă ă ă ani, bântuit de fantomele care vin s -l judece, s -l tortureze şiă ă s -l chinuie mai r u ca în Iad.ă ă

462

- COLIN FALCONER -

Ceea ce oamenii numesc Imperiu e o lume de vrajb ăs lbatic şi de r zboi neîncetat.ă ă ă

Singura bucurie a lumii se afl în odihna sih striei.ă ă

Dintr-un poem scris de Sultanul Suleiman, supranumit Magnificul, descoperit dup ă

moartea sa în 1566.

EPILOG

Istanbul, 1990

Moscheea Süleymaniya domin oraşul; minaretele şi domul eiă masiv se Înal deasupra Cornului de Aur, f când moscheea luiţă ă Rüstem Paşa s par mult mai mic , pe panta de la poalele sale.ă ă ă E rezemat pe coloane masive de porfir, granit şi marmur aib ;ă ă ă ferestrele sunt pictate în galben şi roşu, iar razele de aur şi sânge ce trec prin ele la ceasul amiezii cad pieziş pe tapiseriile stacojii şi albastre de pe pere i. Un slujitor al moscheii st uneoriţ ă în amvon şi recit din Coran; via a lui e dedicat memor riiă ţ ă ă întregii C r i Sfinte. Mintea lui nu serveşte la nimic altceva.ă ţ

Este un monument de piatr ridicat de omul pe care poporulă turc îl ine minte ca pe cel mai mare dintre to i Sultanii Otomani.ţ ţ În primele trei sute de ani ale istoriei lor, zece sultani, culminând cu Suleiman, au construit un Imperiu cu treizeci de milioane de oameni, vorbitori a dou zeci de limbi, cucerit în întregime prină b t lii, din şaua calului.ă ă

Dup Suleiman au mai fost dou zeci şi cinci de sultani, un şiră ă neîntrerupt de sl b nogi şi degenera i, care s-au înfundat înă ă ţ Haremuri, au stors bog iile Imperiului pentru poftele lorăţ extravagante sau şi-au satisf cut vanit ile prin acte de oă ăţ cruzime inimaginabil fa de cei c zu i în puterea lor. Tradi iaă ţă ă ţ ţ de r zboinici şi oameni de stat a neamului Osmanlâilor a încetată o dat cu Selim al III-lea — supranumit Be ivul.ă ţ

Istoricii au lansat specula ia c firul dinastiei a fost întrerupt.ţ ă Nu se va putea dovedi niciodat . Poate c totul a fost rezultatulă ă

463

- HAREM -

natural al excesului de putere, bog ie şi pl ceri.ăţ ăR spunsul zace, probabil, îngropat într-o gr din t cut deă ă ă ă ă

lâng marea cupol a moscheii Süleymanie.ă ă

*

În aceast zi cenuşie, un vânt umed agit ramurile înalte aleă ă chiparoşilor şi platanilor. Porumbei se foiesc şi uguie pe porticurile înalte de marmur şi în cur ile largi. O ploaie sub ire,ă ţ ţ mai mult o cea a, a început s cearn .ţ ă ă

Cimitirul este lâng zidul de sud-est al moscheii.ăMarile pietre mortuare sunt sculptate în forma unor turbane,

sugerând rangul celor îngropa i sub ele. Sunt n p dite de b l rii.ţ ă ă ă ă Dar în türbeler, mormântul lui Suleiman, aerul este înnobilat de t cere. Mormântul lui este între altele dou . Turbanele de catifeaă ă stacojie au fost aşezate pe mausoleele drapate, indicând faptul c sarcofagele apar in unor oameni ce au fost Sultani aiă ţ Imperiului.

Pentru cinci mii de lire turceşti, ghidul î i povesteşte despre ei.ţ— Acesta este mormântul lui Suleiman. În vest i se spune

Magnificul. Aici e cunoscut drept Kanuni Sultan, pentru multele legi şi kanunuri pe care le-a emis în timpul domniei sale. Este recunoscut drept cel mai mare dintre sultani, pentru marile sale victorii militare, pentru minunatele cl diri în l ate dup planurileă ă ţ ă arhitectului s u, Sinan, pentru dezvoltarea f r egal a poeziei şiă ă ă muzicii în epoca sa…

Ghidul recit lec ia de istorie pe care o ofer tuturor turiştilor,ă ţ ă de parc ar vorbi despre un membru al propriei familii.ă

Într-un col al cimitirului se afl un ţ ă türbeler mai mic, cu intrarea barat de por i de fier. Umezeala burni ei seă ţ ţ întrep trunde cu izul de mucegai ce pare s se ridice ca un abură ă din untrul mormântului. ă

O plac îmi spune c este mormântul Împ r tesei luiă ă ă ă Suleiman, Hasseki Hürrem. Încerc por ile, dar sunt încuiate. Îlţ chem pe ghid, dar m rturiseşte c nu ştie prea multe, despre ea.ă ă Se pare c doarme singur . Secretele-i dorm împreun cu ea, înă ă ă mausoleu.

Un afiş lipit de o scândur anun apropiatul festival de laă ţă

464

- COLIN FALCONER -

Konia. Vor fi spectacole cu dervişi şi o întrecere de çerit. Ploaia se înte eşte, aşa c m întorc, îndreptându-m spre ieşirea dinţ ă ă ă cimitir.

Se face târziu şi sunt pu ini turişti azi, aşa c ghidul pleac şiţ ă ă el, încuind poarta în urma sa. Îl l s m astfel pe Suleiman şi peă ă împ r teasa lui s se odihneasc în pace.ă ă ă ă

465