Hanuri uitate din vecinătatea Târgului Neamț (II)

Continuând relatările despre hanurile care au fost odată în vecinătatea orașului Târgu Neamț, muzeograful Dumitru Constantinescu, ne aduce în 1960, informații interesante despre Hanul Urechenilor dar și scurte mențiuni despre ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești și ,,Hanul” de la Păstrăveni.

Hanul Urechenilor era situat pe marginea șoselei Piatra Neamț - Războieni – Târgu Neamț, la aproximativ 20 km de orașul Târgu Neamț. Nu se știe cine a fost primul proprietar al hanului, dar se bănuiește că ar fi aparținut mănăstirilor Neamț și Secu, care l-au arendat. După primul război mondial, a ajuns în stăpânirea preotului Scobai din Urecheni, apoi a trecut în proprietatea Sfatului Popular din localitate. Nu se cunosc date despre vechimea sa, însă Dumitru Constantinescu apreciază construcția ca fiind de la începutul sec. XIX. Există posibilitatea, ca acest han, să fi servit ca stațiune de poștă între Piatra Neamț și Roman – Târgu Neamț.

În momentul identificării în teren a acestui obiectiv, autorul îl prezintă ca fiind în stare bună, iar o parte a clădirii era chiar folosită. Sfatul Popular al comunei Urecheni a amenajat într-una din încăperi, ,,Casa de naștere”, care deservea satele Urecheni și Păstrăveni. Din păcate, camera era doar văruită, muzeograful apreciind în rest, ca fiind ,,complet lipsită de igienă”.

Hanul era alcătuit din clădirea propriuzisă și beci. Planând bănuiala că a funcționat ca stație de poștă, cel mai probabil au existat și clădiri anexe – grajduri, însă în 1960 nu se mai păstra nici o urmă. Hanul era construit din cărămidă, pe temelie de piatră, ulterior adăugându-se la interior, doi pereți din lemn, lipiți cu lut. Peretele din față avea grosimea de 75 cm, iar la colțuri și între ferestre, de ambele părți ale intrării avea câte doi pilaștri angajați, care ieșeau din linia pereților în relief, cu 10 cm. Clădirea era acoperită cu draniță și avea ferestre de formă dreptunghiulară. Se pare că intrarea principală servea și pentru intrarea vehicolelor.

Beciul hanului era construit de asemenea tot din cărămidă, iar cele 14 trepte care facilitau accesul, erau realizate din lespezi de piatră, aveau 25 cm înălțime, iar lățimea era variabilă. Acest spațiu avea 8,20 m lungime și 4 m lățime. Gârliciul era larg de 2 m și era perfect centrat.

Din păcate, din bătrânul han nu s-a păstrat nimic, în zilele noastre, în localitate, supraviețuind doar toponimul,,În deal la Han”.

Se pare că în trecut, în preajma orașului Târgu Neamț, au mai funcționat ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești și ,,Hanul” de la Păstrăveni, considerate în epoca lor de glorie – hanuri la drumul mare. Din păcate, inițial, Dumitru Constantinescu le-a omis ca hanuri, deoarece au ajuns la un moment dat, din punctul său de vedere, ,,simple cârciume”. În afară de ,,Hanul lui Petrică” la Bălțătești, a mai existat un han, numit chiar așa ,,Hanul” pe locul acestuia construindu-se Stația de pompieri din localitate

Din ,,Hanul” de la Păstrăveni se pare că a mai rămas o mărturie în perioada când s-a efectuat localizarea în teren – o parte din vechiul beci. Acest segment de beci era folosit de Bufetul local, ca spațiu de depozitare.

Dumitru Constantinescu face observația că atât ,,Hanul lui Petrică” de la Bălțătești cât și segmentul de beci din ,,Hanul” de la Păstrăveni, erau proprietatea Sfaturilor Populare și se păstrau în stare bună.