Tulburarile psihice se definesc prin existenta unor tulburari sau comportament social.

Reprezinta o problema importanta de sanatate publica, atat prin incidenta si prevalenta lor, cat

si prin multiple probleme sociale generate.

Tulburarile psihice genereaza suferinta indivdului si a familiei, dezinsertie sociala si

profesionala, handicap psihic si intelectual. Boala psihica trebuie abodardata ca orice alta

boala, fara a incrimina pacientul sau a-l cataloga intr-un fel diferit de alti bolnavi( Miftode,

2011).

Ideea de boala psihica este rezultatul unui lung proces de constituire epistemologica, in

care isi aduc contributiile cunostintele generale despre om, studiul bolilor, atitudinea fata de

om aflat in suferinta si sistemul de valori socioculturale. Ca orice alta boala si boala psihica

este insotita de suferinta. Cadrul conceptual al suferintei este mult mai larg ca semnificatie,

intindere si determinare decat cel al bolii considerate ca „proces patalogic” pur si exclusiv

(Enachescu, 2005).

Una dintre cele mai des intalnite tulburari psihice este depresia. Ea a fost denumit de

catre specialisti „ una dintre cele mai raspandite boli ale viitorului”. Depresia a fost

considerata multa vreme ceva minor, o manifestare trebuia luata mult prea in serios, insa cu

timpul s-a demonstrat ca este o suferinta veritabila, cu manifestari caracteristice ce necesita

tratamente adecvate, deoarece afecteaza individul din toate punctele existentiale.

In ziua de azi un numar din ce in ce mai mare de oameni sufera de tulburari depresive,

iar cei mai multi oameni depresivi nu cauta nici un fel de ajutor cu toate ca majoritatea sufera

de depresie severa, si indiferent de forma sub care se manifesta ea poate fi tratata. Simptomele

depresive acapareaza functionarea normala a persoanei, producand durere si suferinta nu

numai celor care se confrunta ci si celor din jurul lor, de aceea e foarte bine sa recunoastem

atunci cand suferim de depresie.

Depresia este definita ca o maladie mentala caracterizata printr-o modificare profunda

a starii timice, a dispozitiei in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii.

Asociindu-se in general cu anxietatea depresia intretine la pacient o impresie dureroasa de

neputinta globala, de fatalitate disperata, iar uneori poate conduce la luarea in considerare a

sinuciderii si, uneori, la realizarea acesteia ( Postel, 1998).

Depresia este una dintre cel mai des întâlnite afecţiuni din lume şi poate şi cea mai

caracteristică. Mulţi oameni cred că această boală nu se poate trata, dar mulţi dintre cei care

suferă din această cauză vor face tot ce le stă în putinţă pentru a înlătura durerea, uneori,

descoperind chiar tratamentul potrivit.

Acest tip de tulburare incepe prin restrangerea orizontului personal al sferei de

activitati si interese proprii ale bolnavului, cu tendinte spre izolare, reducerea comunicarii si

inchiderea in sine. Se noteaza o stare de slabiciune a Eului, izolare narcisica, dispozitie trista (

Enachescu, 2005).

Cu totii ne simtim tristi uneori, acest fapt face parte din natura umana, dar atunci cand

aceste stari depresive dureaza perioade indelungate de timp nu sunt normale si trebuie apelat

la un specialist.

Aceasta „durere morala” este deosebit de intensa mai ales in forma zisa melancolica

sau endogena. Pierderea stimei fata de sine si dorinta de a disparea pot antrena idei suicidare,

pe care doar inhibitia le impiedica de la transpunerea in act. O alta forma importanta, zisa

„psihogena”, cuprinde de fapt toate depresiile traditionale si nevrotice, avand aspecte clinice

foarte variate in ceea ce priveste simptomele si gravitatea lor, intensitatea acestora fiind in

general mai putin mare decat in forma melancolica. Exista si depresii secundare sau

simptomatice ale unor afectiuni somatice diverse ( Postel, 1998).

Chiar daca depresia este una dintre cele mai des intalnite afectiuni din lume, doar o

mica parte din cei care sufera de aceasta tulburare ajung sa constientizeze aceasta afectiune si

sa se supuna tratamentului corespunzator. Motivele sunt frica si stigmatizarea sociala, orgoliul

personal si ignoranta.

Din punct de vedere psihologic, depresia reprezinta o stare morbida, mai mult sau mai

putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si energiei.

Anxios, dezgustat, descurajat, subiectul deprimat este incapabil sa infrunte ce-a mai mica

dificultate, fiind de asemenea lipsit de orice intiativa.

Din punct de vedere medical, reprezinta o tulburare afectiva care se caracterizeaza prin

alterarea reglarii dispozitiei comportamentului si a functiei afective( Sillamz, 1998).

Sindromul depresiv consta intr-o scadere trecatoare sau durabila de dispozitia psihica

sau a tonusului psihic. In cadrul sindromului depresiv se noteaza existenta a doua componente

clinice: una de natura fizico-somatica si alta de natura psiho-afectiva.

Componenta fizico-afectiva se caracterizeaza prin activitate redusa, gesturi limitate si

putine, mimica precara cu aspect trist; bolnavul se misca incet, putin sau prefera sa stea in pat,

inert, cu privirea in gol, inexpresiv. Este acuzata o stare de oboseala generala, inexplicabila,

insomnii. Se noteaza prezenta unor tulburari de ordin neurovegetativ, cum ar fi: scaderea

ponderala, inapetenta, stare saburala, constipatie, hipertensiune arteriala

Componenta psiho-afectiva se caracterizeaza printr-o scadere generala a tonusului

psihic. Se noteaza urmatoarele aspecte psihopatologice: astenie fizica, scaderea randamentului

intelectual, slabirea atentiei, oboseala rapida la cel mai neinsemnat efort, slabirea vointei,

dispozitie trista etc ( Enachescu, 2005).

Dispozitia depresiva este traita ca „tristete vitala”, pierderea sentimentelor, golire si

neliniste interioara, continut perceptual cenusiu, nebulos uneori. Dupa gradul de intensitate a

depresiei, se poate descrie o depresie nevrotica si o depresie psihotica( Tudose, 2007).

1. Tulburarea depresiva

O tulburare depresivă este un grup de simptome care exprimă o dispoziţie tristă sau

iritabilă care este mai severă decât supărarea obişnuită sau mânia. Tulburarea depresiva are

durată şi intensitate mare şi produce tulburări funcţionale ale intregului organism.

Tulburarile depresive

1. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade

depresive majore (adică, cel putin 2 săptămâni de dispoziţie depresivă sau pierderea

interesului plus cel puţin patru simptome suplimentare de depresie).

2. Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de dispoziţie depresivă mai

multe zile da decat nu, insotita de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un

episod depresiv major.

3. Tulburarea depresivă fără nici o altă specificatie se referă la tulburările cu elemente

depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresiva majoră, distimică, de adaptare

cu dispoziţie depresivă sau tulburare de adaptare cu dispoziţie anxioasă şi depresivă( Ionescu,

1997).