H O T Ă R Î R E cu privire la aprobarea Programului pentru ...

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului pentru integrarea

problemelor îmbătrînirii în politici

nr. 406 din 02.06.2014

Monitorul Oficial nr.153-159/453 din 13.06.2014

* * *

În temeiul Programului de activitate al Guvernului “Integrarea Europeană: Libertate,

Democraţie, Bunăstare” 2013-2014, a priorităţii de integrare în strategiile de dezvoltare a

obiectivelor de adaptare la schimbările în structura populaţiei şi de ameliorare a indicatorilor

calitativi ai capitalului uman, a angajamentelor Republicii Moldova de implementare a Planului

Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, conform art.11 alin.2 din

Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2002, nr.131-133, art.1018), cu modificările şi completările ulterioare

Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în conlucrare cu autorităţile publice

locale:

vor efectua adaptarea orientărilor strategice la structura demografică şi vor întreprinde

măsurile de implementare a obiectivelor şi acţiunilor Programului pentru integrarea problemelor

îmbătrînirii în politici;

vor remite, anual, pînă la 1 martie, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei

informaţia pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Ghidului de parcurs pentru

integrarea problemelor îmbătrînirii în politici, care, va prezenta Guvernului, pînă la 1 aprilie,

informaţia generalizată cu privire la rezultatele obţinute.

3. Realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Ghidului de parcurs pentru integrarea

problemelor îmbătrînirii în politici (2014-2016) se va efectua în limitele alocaţiilor aprobate în

bugetele respective ale instituţiilor responsabile de implementare.

4. Coordonarea activităţilor de realizare a prezentei hotărîri se pune în sarcina Comisiei

naţionale pentru populaţie şi dezvoltare.

PRIM-MINISTRU Iurie LEANCĂ

Contrasemnează:

Viceprim-ministru Tatiana Potîng

Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei Valentina Buliga

Ministrul finanţelor Anatol Arapu

Ministrul educaţiei Maia Sandu

Ministrul sănătăţii Andrei Usatîi

Ministrul justiţiei Oleg Efrim

Chişinău, 2 iunie 2014.

Nr.406.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.406 din 2 iunie 2014

PROGRAMUL

pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici

I. INTRODUCERE

1. Îmbătrînirea populaţiei, fiind un proces fără precedent în istoria omenirii, ce decurge lent,

dar persistent, şi în opiniile specialiştilor ireversibil cel puţin în următoarea sută de ani, indică

serioase semnale de alarmă pentru viitoarele generaţii.

2. Conform proiecţiilor demografice internaţionale şi ale specialiştilor naţionali, tot ce

înseamnă creştere economică, Produsul Intern Brut, investiţii, piaţa muncii, impozite, prosperitatea

fiecărui cetăţean, consum, pensii, structura familiei, urmează a fi marcat de dezechilibrul sporului

natural reflectat în dimensiunile creşcînde ale populaţiei vîrstnice.

3. Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Declaraţia

Ministerială de la Viena, 2012 – “Asigurarea unei societăţi pentru toate vîrstele: Promovarea calităţii

vieţii şi a îmbătrînirii active”, la care este parte Republica Moldova, prevăd integrarea îmbătrînirii ca

o modalitate de a promova drepturile, interesele şi bunăstarea persoanelor în vîrstă, devenind un

instrument de obţinere a echilibrului şi echităţii pentru toate vîrstele societăţii umane.

4. Strategia Regională pentru Implementarea Planului menţionat determină priorităţile de bază

ale ţărilor-membre ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU în domeniul îmbătrînirii şi

accentuează necesitatea promovării măsurilor privind extinderea participării persoanelor vîrstnice la

viaţa socială şi economică, fiind prioritară consolidarea protecţiei sociale adecvate pentru generaţiile

actuale şi viitoare, extinderea ocupării şi echilibrarea pe piaţa forţei de muncă ş.a.

5. Pentru realizarea Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid

în 2002 şi Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului menţionat, Comisia Economică

pentru Europa a ONU, a recomandat aplicarea instrumentului de integrare a problemelor îmbătrînirii

(mainstreaming) în politicile de dezvoltare generale şi sectoriale în scopul încadrării mai sporite a

persoanelor vîrstnice în viaţa socială, economică, politică şi culturală.

6. Aplicarea mai largă a integrării imbătrînirii ar trebui să conducă la noi abordări,

sensibilizare mai amplă, politici noi la toate nivelurile, bazate pe o planificare mai raţională, prin

consideraţia mai profundă a perspectivei/previziunii demografice, ce denotă extinderea procesului

de îmbătrînire a populaţiei.

7. Prin prezentul Program se relevă căile de parcurs, datorită cărora ţara îşi poate menţine

aspiraţia de realizare plenară a angajamentelor Planului Internaţional de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002 şi a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.

Acest document este parte integrantă a programului de activitate al Grupului de lucru al Comisiei

Economice pentru Europa a ONU privind îmbătrînirea, al cărui membru este Republica Moldova, şi

este rezultatul activităţii experţilor desemnaţi în acest scop.

8. Sînt incluse obiective privind implementarea consecventă de către Republica Moldova a

angajamentelor definite de Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în

2002, astfel că Programul pentru integrarea factorului îmbătrînirii în toate sferele este destinat

întreprinderii acţiunilor concrete, relevante pentru specificul economic, social, cultural şi politic al

ţării. Aceste acţiuni urmează a fi realizate în conformitate cu prevederile “Ghidului de parcurs

pentru integrarea îmbătrînirii prin implimentarea angajamentelor Planului Internaţional de Acţiuni

privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002 şi a Strategiei Regionale pentru Implementarea

Planului (anexa nr.1 la prezentul Program).

9. Progresul autentic al integrării îmbătrînirii ţinteşte domeniile relevante, dincolo de

simplitatea cifrelor ce indică numărul persoanelor în anumite grupuri de vîrstă, numărul celor cu

drept la pensie şi celor care primesc pensii, sau numărul persoanelor în vîrstă aptă de muncă, care

emigrează din ţară.

10. Privite în ansamblu, prezentul Program şi Programul naţional strategic în domeniul

securităţii demografice a Republicii Moldova (2011-2025), aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.768 din 12 octombrie 2011, constituie politici de abordare integrată, simultană şi corelată în

vederea depăşirii provocărilor demografice, cu care se confruntă Republica Moldova şi propune o

viziune optimistă de valorificare eficientă a noilor oportunităţi, de combatere a stereotipurilor şi

divergenţelor provocate de îmbătrînire.

II. CONTEXTUL NAŢIONAL AL ÎMBĂTRÎNIRII DEMOGRAFICE

11. Stările populaţiei identificate în prezentul capitol sînt specifice contextului naţional, în care

îmbătrînirea demografică, produsă de scăderea fertilităţii şi ratele înalte ale mortalităţii, este agravată

de efectele emigraţiei de amploare, impactul continuu al tranziţiilor economice, şi mai recent, de

criza economică globală.

12. Creşterea numărului de vîrstnici necesită elaborarea de noi strategii privind politica socială

atît la nivelul Uniunii Europene, cît şi al fiecărui stat de pe continent. Republica Moldova nu

prezintă o excepţie din rîndul statelor europene, confruntîndu-se cu un fenomen îngrijorător de

îmbătrînire a populaţiei, ce manifestă tot mai accentuat un caracter ireversibil.

13. Numai în ultimii 20 de ani, vîrsta medie a populaţiei a crescut cu aproape 5 ani, speranţa

de viaţă cu cca. 3 ani, iar creşterea proporţiei populaţiei adulte de 60 de ani şi peste în paralel cu

descreşterea proporţiei persoanelor tinere sub 15 ani, denotă î pronunţată criză demografică. Pragul

critic al coeficientului îmbătrînirii de 12% (ponderea persoanelor de 60 de ani şi peste în totalul

populaţiei) a fost depăşit încă în anul 1988, atingînd în anul 2012 valoarea de 15,3%.

14. Fenomenul de îmbătrînire are un profund impact asupra tuturor generaţiilor şi asupra celor

mai multe domenii de activitate economică şi socială: piaţa muncii, protecţia socială, educaţie,

cultură, politică. Declinul populaţiei active şi îmbătrînirea forţei de muncă pun probleme de

dezvoltare economică şi socială deosebite: costul pensiilor, strategiile în domeniul educaţiei şi

formării, a locuinţelor adaptate, a îngrijirii medicale şi asistenţă socială.

15. Structura pe vîrste a populaţiei denotă fenomenul intens de îmbătrînire demografică,

datorat în principal scăderii natalităţii din ultimii ani, care a determinat reducerea absolută şi relativă

a populaţiei tinere. Comparativ cu 1 ianuarie 2000, la 1 ianuarie 2013 se remarcă reducerea ponderii

copiilor (de 0-14 ani) de la 23,8% la 16,1% şi creşterea ponderii celei vîrstnice (de 60 ani şi peste)

de la 13,6 la 15,3%.

16. La 1 ianuarie 2013 în Republica Moldova locuiau 527,6 mii persoane în vîrstă de 60 ani şi

peste (2012 – 527, 6 mii, 2010 – 512, 3 mii, 2009 – 500, 4 mii), din care mai mult de jumătate

(60,4%) sînt femei. Circa două treimi (60,9%) din numărul total al persoanelor în etate locuiesc în

mediul rural. Aproape 15,5% din populaţia rurală şi 13,9% din mediul urban a depăşit vîrsta de 60

ani. În totalul populaţiei feminine din mediul rural ponderea femeilor vîrstnice, de asemenea, este în

creştere – 18,4%, comparativ cu 18,1% în 2010 şi 17,9% în 2009.

17. Astfel, tinerii de mîine, tot mai puţini la număr, vor avea de susţinut nu doar evoluţia

societăţii omeneşti, ci şi de întreţinut mult mai mulţi vîrstnici. Acest fapt va genera o presiune

semnificativă asupra cheltuielilor publice, care poate face imposibilă o creştere economică aşteptată.

TEXT=HGHG20111012768


18. Dezechilibrul de gen în segmentul cel mai vulnerabil al populaţiei, cum sînt persoanele de

vîrstă înaintată, va solicita efort sporit pentru specializarea serviciilor sociale, medicale şi

psihosociale, în special pentru populaţia feminină mai numeroasă.

19. Republica Moldova a depus eforturi consolidate în vederea recunoaşterii implicaţiilor

îmbătrînirii populaţiei şi migraţiei pentru stabilitatea financiară a sistemului de protecţie socială,

fiind investite eforturi semnificative în dezvoltarea reformelor sistemului de pensii şi a acordurilor

bilaterale privind migraţia.

20. Asumarea implementării Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la

Madrid în 2002, conform Strategiei Regionale de Implementare a Planului, semnifică efortul de a

face faţă provocărilor, dar şi de a valorifica oportunităţile generate de îmbătrînire. Succesul acestor

eforturi va depinde de faptul dacă vor fi abordate şi aspectele mai profunde ale îmbătrînirii, în

special a celor ce se referă la sărăcie, locuri de muncă, educaţie de calitate, învăţare continuă,

preocupare permanentă de un mod sănătos de viaţă, participare culturală sau politică, implicare

voluntară a celor mai în vîrstă la viaţa comunitară ş.a.

II.1. Prognoza demografică (2012-2050)

21. Conform prognozelor demografice, Republica Moldova nu se va deosebi de tendinţele

generale ale societăţilor europene, fiind în instabilitate demografică pe perspectiva cîtorva decenii –

în cel mai bun caz, sau poate secole.

22. Savanţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei au elaborat varianta prognozei demografice

2012-2050 pentru populaţia de tip închis, fără a lua în calcul factorul migraţiei, din cauza lipsei unor

date complete cu privire la procesele migraţionale. Conform scenariului pesimist, după anul 2015

natalitatea în continuare va fi în descreştere. Către anul 2020 vom avea mai puţini copii de pînă la un

an (cu 5,1 mii – scenariul de reper-I, cu 3,6 mii – scenariul mediu-II şi cu 2,5 mii – scenariul

optimist-III).

23. În perioada prognozată reducerea numărului populaţiei va afecta şi mai mult piaţa muncii,

persoanele în vîrsta aptă de muncă pot să se reducă cu 35,5%, conform scenariului I. Creşterea

speranţei de viaţă şi a intervenţiilor pronataliste pot micşora dimensiunile declinului acestui

contingent (scenariul II – cu 31% şi scenariul III – cu 27,3%). Pînă în anul 2015, în funcţie de

scenariu, vom avea mai puţine persoane în vîrsta aptă de muncă cu circa 47-48 mii, iar către anul

2020 – cu circa 113,2-107,2 mii.

24. Valul de îmbătrînire considerabilă se va produce începînd cu anul 2014, cînd ponderea

copiilor de 0-14 ani se va egala cu ponderea persoanelor de 60 ani şi peste, după care, conform

prognozei, prima variabilă va descreşte, iar a doua, dimpotrivă, va creşte constant pînă în anul 2050.

Astfel, coeficientul îmbătrînirii populaţiei conform celor 3 scenarii ar ajunge la 16% în 2015, 18,5%

– în 2020 şi 30,3% – către sfîrşitul perioadei de prognozare. Numărul persoanelor în vîrstă de

pensionare va creşte anual cu 2-2,6%, în anul 2020 – cu circa 25%, comparativ cu anul 2010.

25. În deceniile imediat următoare intensitatea îmbătrînirii populaţiei va spori prin

expansiunea vîrstnicilor ce provin din generaţiile numeroase născute în anii 70-90 ai secolului

trecut, şi cu diminuarea, în paralel, a numărului populaţiei apte de muncă, ce provine din generaţiile

puţin numeroase născute în anii 90 ai secolului trecut.

26. Către anul 2050 rata de dependenţă a vîrstnicilor se va majora de 2,5 ori, sau va creşte pînă

la 59,2%. Republica Moldova va depăşi la acest indicator aşa state dezvoltate, cum sînt Norvegia

(42,2%), Marea Britanie (42,2%), Suedia (46,5), Germania (48,7%), Franţa (44,2%), Federaţia Rusă

(41,8%), Ucraina (45,3) ş.a., care dispun de economii cu potenţial mult mai avansate de depăşire şi

adaptare la îmbătrînire.

II.2. Probleme evidenţiate în baza evaluării populaţiei

de 50 de ani şi peste pentru politicile de viitor

27. Avînd necesitatea de argumentare a viitoarelor modele ale politicilor sociale, la nivel de

ţară a fost realizat un studiu analitic, soldat cu raportul “Îmbătrînirea populaţiei în Republica

Moldova” (Studiu), elaborat de experţii naţionali. Sarcina de bază a acestui proiect internaţional,

realizat cu suportul Departamentului de Afaceri Economice şi Sociale al Organizaţiei Naţiunilor

Unite a constat în colectarea şi sinteza informaţiei obiective privind situaţia populaţiei prepensionare

şi în vîrstă.

28. Rezultatele Studiului au permis evaluarea stării sociodemografice de bază ale populaţiei în

vîrstă de 50 de ani şi peste, nivelul de bunăstare, aspectele ce ţin de ocuparea în cîmpul muncii,

starea sănătăţii, disponibilitatea şi cererea în servicii medicale şi sociale, reflectarea problemelor

privind îmbătrînirea în mass-media ş.a.

29. Această cartografiere a populaţiei mai în vîrstă la nivel naţional are relevanţă majoră în

stabilirea priorităţilor politicilor sociale ce vizează cele mai stringente problemele la etapa actuală şi

de perspectivă, fiind indispensabilă priorităţilor şi direcţiilor strategice în domeniul îmbătrînirii

populaţiei. La elaborarea măsurilor de susţinere a populaţiei în vîrstă, este necesar de a prevedea

resursele ce vor asigura calitatea vieţii vîrstnicilor, avînd obiectivul de scoatere din izolare

degradantă, de integrarea lor în dezvoltarea în plan social, ocupaţional, spiritual etc. (capitolul 2

“Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu).

30. În pofida eforturilor şi realizărilor substanţiale ce ţin de reducerea nivelului sărăciei în ţară,

vîrstnicii rămîn a fi cei mai supuşi riscului sărăciei. Sistemul statal de asigurare cu pensii/servicii

sociale acoperă doar necesităţile minime ale vîrstnicilor, dar nu le acordă posibilitatea de a satisface

necesităţile pentru un trai decent. Astfel, în strategiile ce ţin de contracararea efectelor negative ale

îmbătrînirii este important de a fixa că în urma măsurilor programate se vor crea condiţii plenare

pentru motivarea activităţii economice şi sociale ale vîrstnicilor.

31. Politicile şi practica socială întreprinse cu privire la persoanele în vîrstă (efectuarea

plăţilor, compensaţiilor, acordarea serviciilor sociale ş.a.), precum şi opiniile exprimate de

respondenţii (atît vîrstnici, cît şi tineri) cuprinşi în cadrul cercetării, denotă gradul înalt al

aşteptărilor paternaliste ale acestora faţă de stat (capitolul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din

Studiu). Dar orientarea spre un paternalism social faţă de persoanele în etate şi sporirea nejustificată

a gradului de susţinere socială a acestora, nu poate fi acceptat drept un concept de orientare de bază

pentru viitor în societăţile îmbătrînite.

32. Un factor esenţial care urmează a fi luat în considerare prezintă creşterea ponderii

persoanelor în vîrstă, marcată în paralel cu înrăutăţirea stării lor de sănătate (58% dintre respondenţii

în vîrstă de 50 de ani şi peste au afirmat că sînt bolnavi de una sau mai multe boli cronice), creşterea

numărului persoanelor cu limitări funcţionale şi a numărului de persoane cu disabilităţi. Pentru mai

multe persoane în etate aceşti factori limitează activitatea de muncă, iar pentru altele – îngustează

posibilităţile unui trai autonom (capitolul 7 “Sănătatea, limitările şi îngrijirea persoanelor în

vîrstă” din Studiu).

33. Republica Moldova dispune de legislaţie complexă privind sistemul de acordare a

serviciilor sociale vîrstnicilor aflaţi în dificultate. Serviciile se acordă prin implicarea autorităţilor

publice locale, dar sub presiunea creşterii constante a numărului de vîrstnici, care necesită asemenea

servicii şi în lipsa posibilităţilor financiare nu este posibilă satisfacerea deplină şi complexă a

solicitărilor vîrstnicilor. Apare necesitatea în perfecţionarea sistemului public de acordare a

serviciilor sociale, dar şi necesitatea de a creşte rolul familiei şi societăţii în susţinerea şi ajutorul

vîrstnicilor.

34. Dimensiunea de gen la fel imprimă un caracter specific procesului de îmbătrînire. Rata

femeilor în rîndul populaţiei în vîrstă de 50 de ani şi peste depăşeşte 57% (în grupul de vîrstă de 70

de ani şi peste numărul femeilor depăşeşte aproape de 2 ori numărul bărbaţilor), fapt ce

predetermină necesitatea reflectării acestei disproporţii de gen în politicile (ocupaţionale, de

asigurări sociale, de sănătate etc.) şi practicile sociale. Disproporţiile existente privind speranţa de

viaţă la femei şi la bărbaţi formează un aspect suplimentar al problemei ce derivă şi din statutul

familial al lor şi impactul schimbărilor de natură familială asupra calităţii vieţii persoanelor în vîrstă

(capitolul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu).

35. Susţinerea socială urmează a fi direcţionată, atît în funcţie de caracteristicile generale şi

formale ale grupurilor sociale ale vîrstnicilor, cît şi în funcţie de specificul situaţiei şi perspectivele

de viaţă ale acestor grupuri (dimensiunea de gen, nivelul de bunăstare, tipul gospodăriei casnice în

care locuieşte persoana în etate, nivelul limitărilor funcţionale etc.)

36. Profilul teritorial, ca loc de trai al persoanelor în vîrstă, este un factor important la

determinarea orientării politicilor ce-i privesc. Pe de o parte, se observă diferenţierea cotei părţi a

populaţiei în vîrstă în structura populaţiei regiunilor, fapt ce predetermină realizarea clasificării

măsurilor în funcţie de decalajele existente. Autorităţile publice locale diferă prin abilităţile lor de a

crea şi de a menţine funcţionalitatea serviciilor necesare pentru a satisface nevoile vîrstnicilor, de a

organiza activităţile sociale şi de muncă, precum şi prin infrastructura socială funcţională.

37. Locuinţa reprezintă unul dintre bunurile care asigură existenţa persoanei, iar nivelul de

dotare a locuinţei cu utilităţi contribuie la o perioadă mai îndelungată de trai sănătos şi autonom al

vîrstnicilor în familie sau in mediul cunoscut. În prezent, practic toţi vîrstnicii din Republica

Moldova dispun de spaţiu locativ, în majoritate – cu drept de proprietate privată. Însă nivelul de

dotare a locuinţelor cu utilităţi este destul de jos, în special pentru mediul rural. Disparităţile date se

explică prin tradiţiile şi cultura diferită a menajului din sate şi din oraşe, dar şi prin lipsa

infrastructurii comunale necesare în mediul rural.

38. Cercetarea a relevat, că din diverse cauze depresive, motivarea privind activitatea de

muncă şi cea de instruire este minimă printre persoanele vîrstnice. Nici sfera de activitate culturală

şi de agrement, nici activitatea civică, nu constituie pentru majoritatea vîrstnicilor un mijloc

atrăgător de autorealizare.

39. Cert este că menţinerea activităţii persoanelor vîrstnice în domeniul muncii, educaţiei, în

activitatea obştească, culturală şi de agrement în condiţiile actuale reprezintă nu doar o formă de

satisfacere a necesităţilor individuale ale persoanelor, dar şi o posibilitate pentru fortificarea

potenţialului uman şi dezvoltare socioeconomică.

40. În baza cercetărilor s-a relevat că poziţia persoanelor vîrstnice pe piaţa muncii este destul

de complicată, iar prevederile normative nu asigură pe deplin accesul şi stabilitatea statutului lor

ocupaţional. O treime din vîrstnicii angajaţi au deficienţe la locul de muncă, condiţii nocive, stres

profesional, teama de a-şi pierde locul de muncă, majoritatea absolută nu este satisfăcută de salariu

(capitolul 6 “Persoanele în vîrstă şi piaţa muncii. Pensionarii” din Studiu).

41. Totodată, vîrstnicii ar dori să-şi continue activitatea, dacă ar exista locuri de muncă, un

program bine organizat sau flexibil de lucru, adaptarea locului de muncă la posibilităţile fiziologice

ale persoanelor de vîrstă înaintată etc. Realizarea acestor măsuri cere o implicare mai activă a

patronilor, dar şi ale partenerilor sociali cu responsabilităţi deosebite în soluţionarea problemelor

pieţei muncii: Guvernul, Patronatele, Sindicatele şi nu, în ultimul rînd, a societăţii civile.

III. SCOPURI, OBIECTIVE

42. Programul pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici este destinat adaptării la

inevitabilitatea îmbătrîniri continue a populaţiei, iar scopul de bază constă în determinarea

obiectivelor privind asigurarea unei societăţi pentru toate vîrstele şi prioritizează promovarea

calităţii vieţii şi a îmbătrînirii active. Integrarea îmbătrînirii durează în timp, din care motiv

priorităţile incluse în acest document nu pot fi realizate integral şi definitiv în termene apropiate, sau

numai în baza Planului de acţiuni anexat.

43. Strategia pentru atingerea obiectivelor implică, pentru început, pregătirea societăţii prin

schimbarea percepţiilor şi a stereotipurilor, o nouă abordare a necesităţilor, întreprinderea acţiunilor

pentru iniţierea transformărilor de durată sistemice şi conceptuale în mai multe sectoare.

44. Sporirea gradului de implicare a persoanelor în vîrstă în viaţa socială prin măsuri de

susţinere a activităţii lor obşteşti, creează condiţiile ce reduc riscul excluziunii şi marginalizării sau

izolării sociale, antrenarea practicilor de prevenire a discriminării, a abuzului şi oricărei violenţe faţă

de vîrstnici.

45. Planul de acţiuni pentru perioada anilor 2014-2016 (anexa nr.2 la prezentul Program) oferă

măsuri structurate pe domenii, conform obiectivelor Planului Internaţional de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, care

ilustrează obiectivele, acţiunile şi termenele; repartizarea responsabilităţilor pentru punerea în

aplicare a fiecărui obiectiv, precum şi indicatorii pentru monitorizarea progresului la prima etapă.

46. Reformele planificate ale sistemului de asigurare şi asistenţă socială trebuie să fie bine

concepute, pentru a garanta echitatea, viabilitatea sistemului de pensii, a suportului social şi a altor

beneficii pe termen lung. Planurile de dezvoltare, reformele structurale şi orice măsuri de gestionare

a crizelor viitoare, trebuie să ia în considerare impactul acestora asupra persoanelor în etate.

47. Trebuie relevată oportunitatea regimului de lucru flexibil şi adaptabilitatea acestuia, care

să permită lucrătorilor să rămînă activi atîta timp cît sînt dispuşi şi capabili să facă acest lucru, ceea

ce ar permite economiei să valorifice potenţialul lor.

48. Îmbunătăţirile privind înregistrarea migranţilor, metodele de proiectare pentru estimarea

viitoarelor fluxuri de migraţie, planificarea utilizării eficiente a remitenţelor, precum şi stimulentele

pentru revenirea migranţilor, toate sînt extrem de relevante în contextul respectiv. Acestea reprezintă

acţiuni prioritare pentru că migraţia are o importanţă specială pentru Republica Moldova şi este în

strînsă legătură cu subiectul îmbătrînirii din mai multe motive. Emigrarea tinerilor în vîrstă de

muncă creează dificultăţi pentru persoanele în etate şi copiii care rămîn în ţară, precum şi pentru

sistemul de protecţie socială, care trebuie să îi protejeze de sărăcie (capitolul 6, compartimentul

“Migranţii” din Studiu).

49. Sistemul de educaţie trebuie să se adapteze la caracteristica constantă a îmbătrînirii

populaţiei, asigurîndu-se că profesori de toate vîrstele sînt bine pregătiţi şi remuneraţi într-o manieră

echitabilă. De asemenea, este actuală creşterea gradului de conştientizare a diversităţii de vîrstă în

rîndul profesorilor şi elevilor, precum şi stimularea oportunităţilor de învăţare după ieşirea din

sistemul şcolar formal, pe tot parcursul vieţii.

50. Sănătatea şi bunăstarea persoanelor în etate trebuie să fie mai bine evaluate şi protejate, cu

o integrare mai strînsă pe dimensiunea sănătate şi asistenţă socială, cu un nivel crescut de atenţie la

nevoile specifice ale persoanelor în etate în procesul formării profesionale a personalului medical.

Eforturile de destigmatizare a îngrijirii instituţionale trebuie să fie însoţite de o recunoaştere a

rolului îngrijitorilor informali.

51. O abordare mai specifică pentru persoanele în vîrstă în ceea ce priveşte condiţiile de trai,

inclusiv a accesibilităţii la salubrizare, aprovizionare cu energie, trebuie să prevadă standarde pentru

locuinţe noi şi pentru modernizarea locuinţelor existente.

52. Solidaritatea între generaţii este evidenţiată, ca fiind un element-cheie în integrarea cu

succes a îmbătrînirii. Promovarea interacţiunii între generaţii bazată pe comunitate şi monitorizarea

percepţiilor de echitate între generaţii, sînt mijloacele prevăzute pentru realizarea unei astfel de

solidarităţi. Asigurarea recunoaşterii şi protecţiei sociale adecvate a îngrijitorilor informali de toate

vîrstele şi în special a persoanelor în etate, care supraveghează copiii emigranţilor, va contribui la

generarea unui sentiment de echitate între generaţii.

53. Analiza politicilor de monitorizare şi evaluare este relevantă ca fiind utilă şi obligatorie în

gestionarea încadrării îmbătrînirii în toate politicile. În prezentul Program se acordă importanţă

capacităţilor semnificative ale statisticii naţionale în colectarea de date, fiind necesară concentrarea

suplimentară de date dezagregate pe criterii de vîrstă, revizuiri periodice a conţinutului ce ţine de

îmbătrînire în cercetările gospodăriilor casnice şi consolidarea capacităţilor de analiză a datelor

colectate prin prisma Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în

2002, a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.

IV. PRINCIPII DIRECTOARE

54. Integrarea. Sînt reflectate principiile Planului Internaţional de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului. Prin

conceperea în spiritul integrării îmbătrînirii în toate sectoarele relevante, de la economie şi piaţa

forţei de muncă, pînă la domeniul de asigurare cu locuinţe, transport, sisteme de sănătate şi de

protecţie socială, ce trebuie să ţină cont de îmbătrînirea populaţiei şi nevoile persoanelor în etate

(mainstreaming). Atunci, cînd se elaborează legi, programe, strategii sau alte politici, trebuie să fie

luate în considerare consecinţele acestora pentru persoanele în etate.

55. Abordarea participativă. Aplicarea abordării participative este imperativă pentru

dezvoltarea politicilor eficiente şi acceptate pe larg, care să răspundă preocupărilor oricărui grup

specific, inclusiv persoanelor în etate. O astfel de abordare implică reprezentanţii tuturor grupurilor

interesate şi relevante, inclusiv Guvernul, societatea civilă, sectorul privat, sindicatele, mediul

academic şi mass-media.

56. Persoanele în vîrstă trebuie să fie incluse în mod explicit în procesele decizionale privind

problemele care îi vizează. De fapt, toate grupurile de vîrstă trebuie să fie participante la masa de

discuţii, atunci cînd se discută chestiuni de relaţii între generaţii. O participare largă la dezvoltarea

de politici asigură legitimitatea lor şi generează acceptarea pe scară largă a obiectivelor şi a

metodelor consensuale.

57. Perspectiva de-o viaţă. Este important să se urmărească o abordare a îmbătrînirii pe durata

întregii vieţi, acceptînd realitatea faptului că generaţiile tinere de astăzi vor fi generaţiile bătrîne de

mîine. Modul de viaţă al tinerilor de astăzi va influenţa foarte mult calitatea vieţii lor pe măsura

înaintării în vîrstă – în materie de sănătate, cunoştinţe şi competenţe, garanţie financiară ş.a.

V. ANALIZA SWOT

58. Punctele forte: a) voinţa politică în soluţionarea problemelor demografice şi a îmbătrînirii;

b) efortul vizibil de menţinere a stabilităţii macroeconomice şi a tendinţei de creştere

economică;

c) asumarea de către instituţiile guvernamentale şi partenerii sociali a implementării

Programului naţional strategic în domeniul securităţii demografice a Republicii Moldova (2011-

2025), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.768 din 12 octombrie 2011;

d) capacităţi tot mai bune de funcţionare şi de gestionare coordonată în domeniul demografic

ale Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare;

e) deţinerea rezultatelor şi concluziilor în cadrul raportului proiectului “Studiul privind

îmbătrînirea populaţiei în Republica Moldova” ce se referă la evaluarea stării persoanelor în vîrstă

din localităţi şi conţine informaţia obiectivă privind necesităţile acestora, nivelul de bunăstare şi

asigurarea cu spaţiul locativ, starea lor de sănătate, accesul efectiv la serviciile medicale şi sociale

ş.a.;

f) realizarea consecventă a prevederilor Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova,

Institutul ONU pentru Îmbătrînire din Malta şi Fondul ONU pentru populaţie din Republica

Moldova, în scopul dezvoltării competenţelor funcţionarilor publici, specialiştilor de profil din

universităţi şi instituţii ştiinţifice, persoanelor interesate din societatea civilă, pentru formularea

politicilor, planificarea implementării şi monitorizării Planului Internaţional de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002;

g) colaborarea eficientă cu Departamentul Centrului pentru Politici de Bunăstare Socială şi

Cercetări din Viena, Austria;


h) instruirea funcţionarilor publici în cadrul cursurilor de perfecţionare în domeniul

demografic ale Academiei de Studii Administrative.

Punctele vulnerabile: a) consolidarea insuficientă a cadrului instituţional de implementare a politicilor ce ţin de

angajamentele Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,

Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, la care a aderat Republica Moldova;

b) lipsa unei abordări sistemice cu privire la criza forţei de muncă şi a crizei demografice

necesare în scopul adaptării la îmbătrînirea populaţiei;

c) declinul populaţiei active şi a forţei de muncă, creşterea constantă a raportului dintre

pensionari şi angajaţi, toate resimţite în creşterea sarcinii economice a populaţiei adulte;

d) menţinerea stereotipurilor cu privire la persoanele în vîrstă, accentuarea divergenţelor şi

incapacitatea politicilor de a promova solidaritatea între generaţii;

e) diminuarea populaţiei economic active şi ocupate în toate regiunile de dezvoltare, creşterea

presiunii asupra sistemelor de pensionare şi de asistenţă socială şi medicală;

f) implicarea insuficientă a partenerilor sociali şi a persoanelor în vîrstă în soluţionarea

problemelor ce se referă la îmbătrînirea demografică;

g) sensibilizarea insuficientă şi rezistenţa neargumentată a unor factori de decizie, la nivel

central sau local, în soluţionarea problemelor persoanelor în vîrstă în corespundere cu cerinţele lor;

h) ignorarea influenţei factorului demografic în planificarea priorităţilor de dezvoltare în

diverse domenii;

i) insuficienţa de informare şi pregătire profesională a persoanelor cu responsabilităţi în

soluţionarea problemelor ce se referă la îmbătrînirea demografică;

j) insuficienţa de capacităţi în elaborarea politicilor şi de gestionare la nivel local a

problemelor ce ţin de îmbătrînire şi protecţie socială a persoanelor în vîrstă;

k) disocierea familiilor şi restrîngerea funcţiilor din partea familiei pentru acordarea suportului

membrilor mai în vîrstă, ce condiţionează extinderea intervenţiei statului şi a cheltuielilor aferente;

l) participarea redusă la promovarea problemelor îmbătrînirii a societăţii civile, a mediului

academic, instituţiilor mass-media;

Oportunităţi:

a) susţinerea metodologică şi financiară din partea Departamentului de Afaceri Economice şi

Sociale al Naţiunilor Unite, a Comisiei Economice ONU pentru Europa, Fondului ONU pentru

populaţie în Republica Moldova în abordarea problemelor îmbătrînirii;

b) colaborarea eficientă cu savanţii şi experţii comunităţii ştiinţifice şi a specialiştilor din

învăţămîntul universitar în elaborarea şi implementarea politicilor demografice;

c) interesul sporit al autorităţilor publice locale cu privire la problemele generale demografice

şi schimbările în structura de vîrstă a populaţiei, colaborare eficientă cu Congresul Autorităţilor

Publice Locale a Moldovei şi cu partenerii de dezvoltare;

d) dezvoltarea capacităţilor şi buna colaborare cu reţeaua ONG-lor cu preocupări în domeniul

asistenţei sociale şi altor servicii acordate persoanelor în vîrstă în scopul promovării îmbătrînirii

active şi a activismului civic;

e) participarea prin reţeaua de ONG-rilor a persoanelor în vîrstă în activităţile de planificare şi

realizare a acţiunilor pentru promovarea problemelor îmbătrînirii;

f) extinderea abordării problemelor demografice şi a promovării îmbătrînirii active de către

instituţiile mass-media;

g) conlucrarea intensă cu “HelpAge International” în Moldova, care este parte a reţelei de

organizaţii internaţionale ce activează în vederea îmbunătăţirii vieţii persoanelor în etate.

Ameninţări: a) confirmarea în practică a prognozei demografice nefavorabile, fiind realmente atestată o

creştere a ponderii populaţiei vîrstnice şi dezechilibrului sporului natural;

b) cunoaşterea insuficientă la nivel naţional şi local a impactului şi riscurilor socioeconomice

generate de fenomenul imbătrînirii demografice;

c) restrîngerea politicilor şi programelor destinate protecţiei şi integrării persoanelor în vîrstă;

d) volumul de finanţare a sistemului de pensii poate fi insuficient, menţinerea unei rate scăzute

de înlocuire a salariului cu pensia;

e) insuficienţa resurselor financiare pentru realizarea acţiunilor planificate atît din Programul

naţional strategic în domeniul securităţii demografice, cît şi cele prevăzute în prezentul Program;

f) o eventuală lipsă a forţei de muncă din cauza declinului populaţiei şi emigrării;

g) capacitatea redusă a instituţiilor medicale şi sociale necesară pentru deservirea medicală şi

asigurarea îngrijirii de durată a vîrstnicilor în cadrul sau în afara instituţiilor;

h) evoluţia conflictului între generaţii cu privire la distribuirea locurilor de muncă şi a

resurselor în domenii-cheie pentru populaţie.

VI. FINANŢAREA IMPLEMENTĂRII OBIECTIVELOR PROGRAMULUI

59. Aplicarea mecanismului de integrare în politici a îmbătrînirii (mainstreaming) constituie

un sistem de economisire a resurselor, prin abordarea ce ţine cont de respectarea intereselor a

diferitor generaţii, fiind treptat redistribuite şi utilizate resursele, atunci cînd prevalează necesităţile

persoanelor în vîrstă, ca grup în continuă creştere, avînd în vedere şi probleme de creştere a gradului

lor de integrare. Conform conceptului Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat

la Madrid în 2002, angajamentele prevăzute pentru implementare nu au limită în timp şi rămîn în

vigoare pe termen durabil pentru fiecare ţară semnatară, în funcţie de progresele înregistrate. Din

aceste considerente, integrarea problemelor îmbătrînirii prin implementarea Programului va fi

efectuată pe etape, inclusiv prima etapă în perioada anilor 2014-2016, urmate de alte etape cu

aceeaşi durată.

60. În fiecare domeniu se vor determina priorităţile distincte de adaptare la transformarea de

structură demografică, ce vor permite o gestionare mai eficientă a resurselor limitate, dar care se vor

aplica pentru realizarea acţiunilor cu un impact mai mare. Costurile financiare, legate de aplicarea

deciziilor şi conform acţiunilor planificate, vor fi estimate şi, după caz, prevăzute în Planul de

acţiuni sectorial pentru implementarea obiectivelor prezentului Program, la fiecare 3 ani, în limita

mijloacelor financiare stabilite.

61. Fiecare organizaţie cu responsabilităţi în domeniu, în procesul de planificare curentă a

resurselor financiare pentru acţiunile prevăzute, va ţine cont de cadrul de cheltuieli a planificării

bugetare anuale şi pe termen mediu, pentru fiecare etapă distinctă, fiind prioritizate obiectivele şi

acţiunile sectoriale de integrare şi soluţionare a problemelor îmbătrînirii. În acest sens, coordonarea

intersectorială a cheltuielilor pentru acţiunile planificate este o condiţie obligatorie.

62. Finanţarea implementării acţiunilor stabilite în planul de implementare a Programului se

va efectua din următoarele surse şi cu aplicarea potenţialelor mecanisme:

mijloacele Bugetului Public Naţional;

mijloacele generate de oferta structurilor formate prin parteneriatele public-private;

mijloacele financiare alocate din partea partenerilor naţionali şi internaţionali;

altor mijloace, conform legislaţiei.

63. Planificarea acţiunilor pentru finanţările anuale în toate sferele conform obiectivelor,

acţiunilor, măsurilor stabilite în Planul de implementare a Programului, va fi efectuată pentru a fi

încadrate anual în limitele alocaţiilor în bugetul public naţional pentru domeniile respective.

VII. REZULTATE PRECONIZATE

64. Prin aplicarea noilor mecanisme de adaptare la structura şi tendinţele demografice vor fi

prevenite sau diminuate consecinţele socieconomice negative, coagulate eforturile prin promovarea

consensului, a integrării persoanelor în vîrstă şi a solidarităţii sociale. Efortul urmează a fi

concentrat asupra obţinerii impactului politicilor întreprinse ce denotă că societatea a progresat în

conştientizarea faptului că îmbătrînirea populaţiei este un proces inevitabil, ireversibil şi de durată,

ce impune abordarea realistă, constructivă a fenomenului creşterii speranţei de viaţă ca realizare,

oportunitate şi progres în mai multe domenii.

65. Prin implementarea prezentului Program se urmăreşte o abordare succesivă a îmbătrînirii,

aşa cum este conceptualizată în Planul Internaţional de Acţiuni privind Îmbunătăţirea, adoptat la

Madrid în 2002, şi în Strategia privind implementarea regională a acestuia. În consecinţă, se vor

evidenţia mai explicit necesităţile, drepturile şi contribuţiile persoanelor în etate în educaţie, în

angajamentul lor economic şi social, sănătate şi toate celelalte domenii de politică, fiind redistribuite

în mod treptat şi adecvat toate resursele.

66. Implementarea reuşită a acţiunilor prevăzute se va resimţi în prelungirea perioadei

activităţii economice a vîrstnicilor, în consecinţa creşterii speranţei de viaţă etc., asigurarea

eficacităţii serviciilor medicale (depistarea timpurie a maladiilor şi acordarea asistenţei pentru

menţinerea sănătăţii vîrstnicilor şi a capacităţii lor la un trai autonom etc.), asigurarea veniturilor

decente prin sistemele de pensionare şi mecanismele de asistenţă socială a vîrstnicilor.

67. Se va delimita mai clar reorganizările, ce vor realiza la nivelul naţional şi teritorial

atragerea în cîmpul muncii a unui număr cît mai mare de persoane, capabile să se adapteze la

condiţiile de modernizare a economiei, indiferent de vîrstă. Creşterea investiţiilor în capitalul uman

pentru o mai bună educaţie şi formare, se va referi, în mod cert, asupra învăţării pe parcursul vieţii,

iar instruirea continuă la orice vîrstă va deveni o normalitate.

68. Adaptarea socială la îmbătrînire se va resimţi pe măsură ce se accentuează aspectul extins

al îmbătrînirii, reflectată în crearea unor condiţii mai propice pentru angajarea şi asigurarea

condiţiilor de muncă a vîrstnicilor, referitoare la locuinţe, educaţie sau participare culturală pentru

adulţi, susţinerea unui rol mai activ al vîrstnicilor în viaţa socială, avînd o bătrîneţe sănătoasă şi un

trai independent.

69. Prin prisma obiectivelor Strategiei Naţionale de Dezvoltare “Moldova 2020”, în cadrul

viziunii strategice a Guvernului este integrată perspectiva sistemului de asigurare socială, ce prevede

că prin sistemul de pensii echitabil şi sustenabil, ce va realiza obiectivul de a asigura un trai decent

după pensionare tuturor categoriilor de populaţie, fiind condiţie indispensabilă pentru coeziunea

socială efectivă.

70. Impactul scontat al viitoarei reforme a sistemului de pensii va fi resimţit în modernizarea

sistemelor de protecţie socială, în contribuţia la reducerea ratei de sărăcie a persoanelor în vîrstă.

Reforma sistemului actual de pensii va avea consecinţa modernizării sistemului solidar de pensii

existent.

71. Vor fi recunoscute, ca o provocare majoră pentru societate în ansamblu, implicaţiile

îmbătrînirii populaţiei şi migraţiei pentru stabilitatea financiară a sistemului de asigurare socială,

fiind depuse eforturi semnificative în dezvoltarea sistemului de pensii şi a acordurilor bilaterale

privind migraţia.

72. Respectarea echilibrului intereselor, vizînd stabilitatea relaţiilor socioeconomice şi a

raporturilor umane, se va solda cu intervenţii legislative şi adoptarea planurilor şi măsurilor

sectoriale, asigurarea coordonării politicilor ce ţin de îmbătrînirea populaţiei la nivelurile

central/regional/local, între toţi actorii implicaţi (comunitatea, societatea civilă, familia, persoana).

VIII. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII POLITICILOR

73. Pentru ca politicile elaborate pentru un astfel de domeniu complex şi amplu cum este

îmbătrînirea să fie eficiente, este necesară realizarea monitorizării şi evaluării mai cuprinzătoare. În

acest caz va fi posibilă examinarea atît a variabilelor instrumentale puse în aplicare, cît şi a

variabilelor de impact, măsurarea progresului obţinut în ceea ce priveşte rezultatele scontate, cum ar

fi indicatorii sărăciei şi ai bunăstării ş.a.

74. În vederea evaluării situaţiei din societate, economie, mediul regional şi global, este

evidentă necesitatea de îmbunătăţire a capacităţilor de determinare prin date statistice a avantajelor

şi dezavantajelor politicilor şi programelor privind îmbătrînirea populaţiei. Iar măsurile de evaluare

trebuie întreprinse în mod sistematic, practica de raportare ordinară şi rapoartele analitice trebuie să

constituie componente de evaluare sistematică.

75. Obiectivul urmărit constă în asigurarea faptului că implementarea acţiunilor prezentului

Program se va solda cu rezultate satisfăcătoare pentru toţi factorii interesaţi în termeni de cantitate,

calitate şi timp. Din acest motiv, realizarea cu succes a monitorizării şi evaluării necesită cooperare

la toate nivelurile administraţiei publice şi între agenţiile de stat şi ministerele de ramură, precum şi

cooperarea strînsă dintre stat, instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile.

76. La identificarea căilor de soluţionare a problemelor îmbătrînirii populaţiei urmează să se

ţină cont de contextul integral al perspectivei demografice. Din aceste considerente, este justificată

condiţia ca procedura de monitorizare şi evaluare anuală a impactului politicilor privind îmbătrînirea

demografică, conform prevederilor prezentului Program, să se efectueze concomitent cu

monitorizarea şi evaluarea implementării obiectivelor prevăzute în Programul naţional strategic în

domeniul securităţii demografice al Republicii Moldova (2011-2025) (Hotărîrea Guvernului nr.768

din 12 octombrie 2011). În acest sens, raportarea privind implementarea ambelor documente va fi

efectuată simultan, iar prezentarea informaţiei relevante privind impactul politicilor stabilite în

ambele acte normative se va efectua în condiţii similare.

77. Acţiuni prioritare: a) integrarea explicită a elementelor de monitorizare şi evaluare în planurile de implementare

pentru fiecare din obiectivele şi acţiunile identificate în Program;

b) incorporarea evaluărilor interne şi externe, inclusiv a evaluărilor participative din partea

unui spectru de factori interesaţi, cum ar fi grupurile-ţintă identificate de programe şi politici;

c) consolidarea capacităţilor pentru producere, monitorizare şi evaluare a instituţiilor care

dispun deja de aptitudini şi cunoştinţe în domeniul colectării şi analizei datelor: Biroul Naţional de

Statistică, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Casa Naţională de Asigurări Sociale,

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ş.a.;

d) asigurarea instruirii persoanelor în materie de gestionare a datelor reale, fiind utilă

delimitarea mai strictă dintre producerea datelor şi analiza datelor, acordînd atenţie deosebită

monitorizării şi evaluării instrumentale şi de impact.

Anexa nr.1

la Programul pentru integrarea


GHIDUL DE PARCURS

pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici prin implementarea angajamentelor

Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,

a Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului

Prezentul Ghid este rezultatul unui proiect al Comisiei Economice ONU pentru Europa

conceput pentru a recomanda Republicii Moldova cum să transpună agenda politică asupra

îmbătrînirii, convenită la nivel internaţional, într-o modalitate concretă de dezvoltare, relevantă

circumstanţelor naţionale.

Angajamentele 1 şi 8 din cele zece ale Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea,

adoptat la Madrid în 2002, Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului (integrarea

îmbătrînirii, şi integrarea abordării de gen) nu sînt vizate în mod special, deoarece acestea au o



reflectare transversală pe parcursul întregului text. Angajamentul 10, care se referă la implementarea

prin colaborarea regională şi monitorizarea Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului, nu

are conotaţie în cadrului prezentului Ghid.

Modalitatea de implementare a angajamentelor 2-7 şi 9, sarcinile şi măsurile ce trebuie

întreprinse în vederea atingerii scopurilor Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea,

adoptat la Madrid în 2002 prin acţiunile concrete sînt prevăzute în corespundere cu angajamentele

Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului.

Angajamentul 2 al Strategiei Regionale pentru Implementarea Planului:

Asigurarea integrării şi participării depline a persoanelor în vîrstă în societate 1. Conform Planului Internaţional de Acţiuni privind Îmbătrînirea, adoptat la Madrid în 2002,

integrarea şi participarea persoanelor în vîrstă semnifică recunoaşterea atît a posibilităţilor, cît şi a

rolurilor complementare, reciproc avantajoase pentru oameni din toate grupurile de vîrstă, fiind

modul prin care societatea este diversă, dar strîns integrată în scopurile dezvoltării.

2. Barierele în calea integrării femeilor şi a bărbaţilor în vîrstă în viaţa socială, economică,

culturală şi politică sînt numeroase (capitolul 6, compartimentul “Şomerii” din Studiu). Acestea sînt

motivate de sărăcie, lipsa de acces la/sau informaţii despre servicii şi drepturi, prioritatea scăzută a

serviciilor de sănătate pentru persoanele în etate şi imaginile negative persistente ale persoanelor în

vîrstă.

3. Integrarea economică. Realizarea creşterii participării forţei de muncă din toate grupurile

de vîrstă este cheia atenuării unor provocări ale îmbătrînirii populaţiei. Ratele actuale de participare

a forţei de muncă a bărbaţilor şi, mai ales, a femeilor de peste 55 de ani, în Republica Moldova sînt

scăzute (capitolul 6, compartimentul “Populaţia ocupată” din Studiu). Prin concluzia că

productivitatea individuală scade odată cu înaintarea în vîrstă, acceptarea pe scară largă a opiniei

false că există un volum determinat de lucru, care urmează a fi realizat într-o economie, neîntemeiat

se menţine convingerea, că lucrătorii în vîrstă ar putea priva tînăra generaţie de locuri de muncă,

dacă ar rămînea mai mult activi pe piaţa forţei de muncă.

4. Experţii de profil insistă că ambele idei trebuie contestate în mod explicit: productivitatea

individuală este legată mai mult de capacitatea fizică şi agilitatea mentală (starea psihică) decît de

vîrsta calendaristică, iar volumul de muncă disponibil pentru ansamblul forţei de muncă nu este

unul exogen (dezvoltat în exterior). Iar practica multor ţări indică faptul că persoane din diferite

generaţii concurează pentru diferite segmente ale pieţei forţei de muncă, fără a provoca tensiuni

intergeneraţionale semnificative. Pe prim-plan se evidenţiază importanţa formării profesionale

continue şi a creării condiţiilor decente de lucru, astfel încît asemenea percepţii să nu mai aibă

suport în mediul societăţii (capitolul 1 “Caracteristicile sociodemografice ale populaţiei în vîrstă de

50 de ani şi peste” din Studiu).

5. În acest context, îmbătrînirea populaţiei trebuie soluţionată printr-o abordare pozitivă.

Populaţia în vîrstă, în special cea care a beneficiat de educaţie, poate contribui la dezvoltarea

societăţii, în cazul în care s-ar oferi asemenea oportunităţi.

Tendinţa în ţările-membre ale Comisie Economice pentru Europa a ONU este de a trata

îmbătrînirea populaţiei, nu ca pe un pericol pentru securitatea demografică, dar pentru noi

oportunităţi de dezvoltare. Intervine necesitatea investirii în capitalul uman existent, în special

pentru a promova educaţia pe parcursul vieţii, pentru ca tineretul şi persoanele în vîrstă să contribuie

în calitate de subiecţi activi la dezvoltarea ţării, în calitate de voluntari, antreprenori sau prin alte

forme de activitate benefice societăţii, dar şi însăşi persoanelor în vîrstă.

6. Angajamentul în favoarea învăţării continue ar creşte productivitatea şi durata vieţii de

muncă a persoanelor în vîrstă, care au o experienţă de-o viaţă şi o imensă acumulare de cunoştinţe.

Investiţiile în participarea extinsă pe piaţa forţei de muncă prin învăţare continuă sînt necesare nu

doar din partea Guvernului, dar şi a angajatorilor (care ar beneficia de o forţă de muncă mai bine

formată, mai actualizată) şi a lucrătorilor (care ar beneficia de competenţe profesionale îmbunătăţite,

ce ar putea asigura venituri mai bune). Conceptul unei Universităţi de Vîrsta a Treia, care oferă un

mediu de învăţare special pentru persoanele în etate, în ultimul deceniu a devenit tot mai răspîndit în

societăţile îmbătrînite din Europa de Est. Republica Moldova ar putea să beneficieze de experienţele

acestor ţări, adaptînd modelele lor la propriile necesităţi.

7. Integrarea politică. Generaţia mai în vîrstă constituie o parte substanţială a electoratului,

nu, în ultimul rînd, din cauza că exercitarea votului de către cetăţenii plecaţi la muncă peste hotare,

care de obicei sînt mai tineri, este adesea dificilă, ceea ce face ca influenţa relativă a alegătorilor

rezidenţi mai în vîrstă să fie mai mare. Persoanele în vîrstă deţin o putere de vot considerabilă în

Republica Moldova.

8. Este important ca Guvernul să investească în educaţia politică a populaţiei în vîrstă.

Excluziunea socială cu care se confruntă multe persoane în etate, este agravată şi de excluziunea

politică, cum ar fi excluderea de la dezbaterile politice şi activităţile referitoare la interesele lor.

Încurajarea persoanelor în vîrstă de a se reprezenta pe ele însele şi pe colegii lor în procesul

decizional poate fi realizată prin intermediul grupurilor şi organizaţiilor de cetăţeni activi în vîrstă.

9. Integrarea culturală. Intensificarea participării culturale ar putea ajuta la depăşirea unor

provocări legate de schimbările demografice prin promovarea motivaţiilor femeilor şi bărbaţilor în

vîrstă să se angajeze activ în viaţa comunităţii şi în activităţile de voluntariat, cu accent de corelare

şi coordonare între generaţii. Deoarece integrarea culturală presupune o formă deosebit de intensă de

participare socială, persoanele în vîrstă care sînt cultural active, de asemenea, tind să aibă un interes

peste medie în programele de educaţie, implicarea socială şi poziţiile comunitare.

10. Transportul. Cele mai importante bariere în calea implicării în activităţi culturale (fie în

comunitate, cum ar fi activităţi ale cluburilor sociale, fie vizitarea instituţiilor culturale, cum ar fi

teatrele sau bibliotecile) constituie nesiguranţa cu privire la deplasarea către şi de la aceste

evenimente, izolarea socială în îngrijirea rezidenţială şi o lipsă de cunoştinţe referitoare la

oportunităţile disponibile. Mediul rural s-a schimbat dramatic din cauza migraţiei masive, lăsînd un

număr considerabil de persoane să îmbătrînească în zone rurale izolate (capitolul 8, compartimentul

“Servicii sociale primare” din Studiu). Ele nu dispun adesea de sisteme adecvate de transport şi de

suport. Transportul ar putea oferi o legătură esenţială cu prietenii, serviciile şi comunitatea mai largă

pentru menţinerea independenţei, participării la activităţile sociale şi reducerii izolării.

11. Persoanele în vîrstă, atît în mediul rural, cît şi în zonele urbane sînt dependente de

transportul public pentru deplasare. Efortul trebuie susţinut pentru a aborda barierele raportate în

calea mobilităţii, inclusiv disponibilitatea redusă a transportului public în zonele rurale; accesul

limitat la informaţii de călătorie, cum ar fi rutele noi sau modificările de preţuri, atitudinea precară a

furnizorilor de transport şi conducătorilor auto faţă de persoanele în vîrstă, precum şi locurile de

aşteptare sau staţiile prost iluminate. Costul călătoriei rămîne un factor semnificativ, care limitează

capacitatea oamenilor de a călători mai des, cum şi-ar dori.

12. Voluntariatul practicat atît de tînăra generaţie, cît şi de persoanele în vîrstă, ar putea fi

dezvoltat pentru consolidarea coeziunii comunităţii, mobilizării resurselor locale (în mare măsură

neexploatate) şi promovării participării vîrstnicilor într-o varietate de domenii, într-un mod concret.

Extinderea reţelelor de autoajutorare a generaţiilor mai în vîrstă şi recunoaşterea modelului prin

asigurarea participării acestor grupuri bazate pe comunitate în procesele decizionale locale ar putea

avea o serie de efecte pozitive, ar putea conduce la o formă mai eficientă de suport emoţional şi fizic

foarte aproape de persoanele în vîrstă şi, în acelaşi timp, ar putea favoriza o mai mare implicare

culturală şi politică a lor.

13. Acţiuni prioritare: a) implicarea în activităţi de sensibilizare a combaterii discriminării pe criterii de vîrstă la

locul de muncă şi, în special, de schimbare a concepţiilor greşite referitoare la descreşterea în

productivitate, presupusă inevitabilă odată cu înaintarea în vîrstă;

b) sprijinirea unei pieţe a muncii flexibile, care să recunoască diferitele efectele ale îmbătrînirii

populaţiei asupra productivităţii individuale, în funcţie de natura şi cererile locurilor de muncă în

cauză, avînd în vedere că productivitatea ar putea într-adevăr să scadă în locuri de muncă centrate pe

forţa de muncă fizică, dar productivitatea mentală poate fi cu uşurinţă independentă de vîrstă, sau

chiar poate să crească odată cu vîrsta;

c) promovarea practicii inovatoare la locul de muncă, care să vizeze susţinerea capacităţii de

muncă şi satisfacerea nevoilor lucrătorilor în vîrstă pe măsură ce îmbătrînesc, prin înfiinţarea

programelor de asistenţă a angajaţilor;

d) dezvoltarea atît a investiţiilor publice, cît şi ale celor private în iniţiativele de învăţare

continuă şi dezvoltarea de stimulente pentru participarea tuturor grupurilor de vîrstă la astfel de

iniţiative;

e) încurajarea activităţilor grupurilor de persoane în vîrstă, în special în cazul în care aceste

grupuri au o campanie sau un element de politică;

f) luarea de măsuri pentru a permite participarea deplină şi egală a persoanelor în etate, în

special a femeilor în vîrstă, în procesul de luare a deciziilor politice prin asigurarea şi facilitarea

accesului la informaţii;

g) asigurarea că în/pe unităţile de transport public sînt disponibile informaţii corecte şi

actualizate în mod corespunzător, în special în zonele rurale, că serviciile de transport respectă

orarele şi că zonele de aşteptare sînt sigure; luarea măsurilor de combatere a atitudinilor negative ale

furnizorilor de transport faţă de persoanele în vîrstă;

h) recunoaşterea şi încurajarea reţelelor de autoajutorare a persoanelor în etate şi voluntarilor

de toate vîrstele, care lucrează pentru o mai bună integrare şi asistenţă a persoanelor în etate.

14. Percepţii şi imagini ale îmbătrînirii şi ale persoanelor în vîrstă. Perceperea generală a

societăţii asupra persoanelor în etate şi a îmbătrînirii este importantă pentru conturarea politicilor

(capitolul 9 “Problema îmbătrînirii în mass-media” din Studiu). Mass-media are un rol important în

perpetuarea, sau chestionarea opiniilor comune cu privire la îmbătrînirea populaţiei şi persoanele în

etate. Jurnaliştii au tendinţa de a gîndi (corect sau nu), că publicul ar aprecia drept neinteresante

articolele despre persoanele în etate, ceea ce nu este destul de argumentat.

15. Este de mare utilitate, ca mai mulţi jurnalişti să evidenţieze în reportajele lor aspecte

interesante privind preocupările persoanelor în etate şi potenţialul lor de a contribui activ la

societate. Fiind cunoscut interesul tinerilor pentru producţia televizată, tinerii profesionişti sau

studenţii jurnalişti pot fi implicaţi în producerea reportajelor privind problemele persoanelor în

vîrstă sau să lucreze la un produs televizat împreună cu persoanele în vîrstă, crescînd astfel gradul de

conştientizare în rîndul tinerilor asupra problemelor discutate.

16. Scopul general al activităţii mass-media cu privire la îmbătrînirea populaţiei şi persoanele

în etate trebuie să prevadă depăşirea imaginii vîrstnicilor ca un grup de care trebuie să ne fie milă,

subliniind în schimb rolul lor pozitiv, promovînd o înţelegere că acestea sînt persoane cu resurse şi

potenţiale care pot fi valorificate pentru dezvoltarea generală. În acest sens, ar fi utile parteneriatele

între structurile guvernamentale şi radiodifuzorii publici în cadrul proiectelor finanţate din granturi,

oferite prin concurs pentru diferite canale mediatice.

17. Combaterea stereotipurilor prin intermediul mass-media prin campanii mass-media bine

concepute şi susţinute ar putea servi, de asemenea, la deturnarea concepţiilor dominante asupra

îmbătrînirii, care împiedică discuţia deschisă la acest subiect şi afectează implementarea reformelor.

Expunerea în mass-media trebuie axată nu pe atribuirea de locuri de muncă unei generaţii în

detrimentul alteia, ci mai degrabă pe asigurarea de oportunităţi egale pentru toate generaţiile şi o

creştere globală a cererii de forţă de muncă.

18. Acest angajament public sporit ar putea facilita o abordare participativă a proceselor de

căutare şi implementare a soluţiilor durabile. O campanie media de acest gen s-ar putea concentra pe

transmiterea mesajului că implementarea timpurie a reformelor, oricît de dureroasă ar fi, va fi mai

puţin dificilă şi costisitoare. Conţinutul unor astfel de activităţi ar include evenimente de informare,

combinate cu activităţi sociale, culturale, educaţionale şi de mediu.

19. Comunitatea ONG-urilor, de asemenea, ar trebui să-şi consolideze activităţile cu mass-

media, promovînd în mod activ subiectele ce ţin de activitatea lor. Societatea civilă adesea este

foarte aproape de interesul uman al îmbătrînirii, care trebuie să devină deosebit de interesant pentru

mass-media. ONG-urile pot utiliza propria perspectivă în relatări pentru a transmite un mesaj mai

accentuat despre/cum să trăim împreună într-o societate, în care toate generaţiile au posibilitatea de

a-şi fructifica potenţialul lor. Această activitate poate stimula creşterea gradului de conştientizare a

publicului larg, a funcţionarilor publici, a necesităţilor şi sarcinilor ce ţin de îmbătrînire.

20. Acţiuni prioritare:

a) intensificarea activităţilor întreprinse de autorităţile publice centrale şi locale, ONG-uri şi

agenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite în Moldova pentru extinderea colaborării cu instituţiile mass-

media;

b) încurajarea jurnaliştilor să urmeze bunele practici de informare privind îmbătrînirea şi

persoanele în etate: pentru a lărgi perspectivele lor, astfel încît articolele cu privire la persoanele în

vîrstă să acopere o mai mare varietate de subiecte, pentru a evita etichetarea automată sau

clasificarea separată a persoanelor în etate, precum şi pentru a relata în ştiri despre oamenii de vîrste

variate, indiferent de subiect;

c) lansarea unei campanii mass-media şi extinderea în societate a tematicii vis-a-vis de

implicaţiile îmbătrînirii şi aspectele solidarităţii între generaţii, a dialogului pentru angajarea

publicului în discuţii globale pe marginea soluţiilor potenţiale, crescînd astfel influenţa asupra

reformelor;

d) dezvoltarea monitorizării reportajelor mass-media (de exemplu, prin comandarea studiilor

academice) şi publicarea rezultatelor.

21. Antrenarea persoanelor în vîrstă în calitate de participanţi interesaţi în procesul de

elaborare a politicilor într-un dialog deschis şi onest cu privire la proiectarea şi implementarea

politicilor şi serviciilor care îi vizează, va consolida capacitatea Guvernului de a implementa, pe

termen lung, politici durabile din punct de vedere politic, pentru o societate în curs de îmbătrînire.

Participarea deplină a tuturor părţilor interesate înseamnă nu doar participarea persoanelor în etate,

dar şi a tinerilor şi a celor din generaţia de mijloc.

22. Sectorul privat are mai multe roluri în procesul de elaborare şi implementare a unor

politici adecvate pentru integrarea îmbătrînirii. Întreprinderile, în calitate de angajatori, trebuie să fie

implicate ca părţi interesate în conceperea politicilor cu privire la durata vieţii de lucru şi

modificarea politicilor pe piaţa forţei de muncă. Fiind cel mai aproape de angajaţi, angajatorii pot

oferi informaţii utile cu privire la modificările productivităţii şi nevoile lucrătorilor pe măsura

îmbătrînirii. Ei trebuie antrenaţi, în special dacă ne dorim ca eforturile de combatere a stereotipurilor

negative şi a discriminării la locul de muncă să fie încununate cu succes.

23. Rolul sectorului privat în implementarea politicilor pentru integrarea îmbătrînirii include:

sprijinirea învăţării pe tot parcursul vieţii atît la, cît şi în afara locului de muncă, acordarea opţiunilor

pentru asistenţă medicală privată, îngrijire la domiciliu şi îngrijire instituţională, oferirea

oportunităţilor pentru surse nonstatale de venituri pentru pensionare, inovaţie în proiectarea şi

livrarea produselor şi serviciilor pentru persoanele în vîrstă.

24. Organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor în etate prezintă oportunităţi importante

ce permit participarea persoanelor în etate în viaţa socială atît direct, cît şi prin munca lor de

consultare şi promovare a interacţiunii între generaţii. Modelul grupului de autoajutorare în baza

voluntariatului cetăţenilor în etate – trebuie consolidat pentru a încuraja sprijinul comunităţii, în

special, în comunităţile afectate de migraţie, care rezultă într-o prevalenţă sporită a gospodăriilor

“generaţiei omise” (adică, gospodăriile în care generaţia de mijloc, a părinţilor, este absentă, lăsînd

în urmă copii şi bunici).

25. Sindicatele. Partenerii sociali deţin roluri importante privind educaţia şi formarea

profesională, antreprenoriatul, includerea socială, pensiile, imigrarea, implementarea şi

monitorizarea securităţii forţei de muncă, creşterea atractivităţii muncii şi imbatrînirea activă,

inclusiv sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Susţinerea îmbatrînirii active de către Sindicate ar

stimula îmbunătăţirea condiţiilor de munca, păstrarea locurilor de muncă pentru prepensionari şi

pensionari, accesul la formarea continuă, recunoaşterea importanţei asigurării sănătăţii şi siguranţei

la locul de muncă.

26. Mediul academic. Mai multe instituţii academice şi statistice din ţară au fost deja antrenate

în evaluarea tendinţelor demografice, în colectarea şi analiza informaţiilor privind starea de

îmbătrînire a populaţiei. Biroul Naţional de Statistică, Academia de Studii Economice din Moldova,

Institutul Naţional de Cercetări Economice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, precum şi alte

organisme academice cu experienţă corespunzătoare trebuie să rămînă parteneri-cheie în furnizarea

informaţiilor privind dinamica populaţiei, contribuind la extinderea bazei de cunoştinţe în materie de

populaţie, inclusiv îmbătrînirea.


a) sporirea şi integrarea canalelor de angajare a sectorului privat, societăţii civile şi

sindicatelor în elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor;

b) antrenarea agenţiilor rezidente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organizaţii

internaţionale ca părţi interesate în chestiuni legate de îmbătrînirea populaţiei, în problemele ce ţin

de migraţie, sărăcie şi dezvoltare;

c) conlucrarea cu mediul academic pentru asigurarea că politicile se bazează pe analize exacte,

statistici şi alte informaţii, precum şi pe o înţelegere profundă a conceptelor.


Promovarea creşterii economice echitabile şi durabile ca răspuns la îmbătrînirea

populaţiei 28. Raportul Dezvoltării Umane 2013 a plasat Republica Moldova pe poziţia 113 din 187 de

ţări vizate în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane. Ca un mecanism complex de măsurare a

bunăstării, Indicele Dezvoltării Umane integrează în formula lui de calcul valorile indicatorilor:

speranţei de viaţă, a gradului de alfabetizare, a nivelului de educaţie, a calităţii vieţii ş.a. În anul

2012 acelaşi raport indica locul 111 al Republicii Moldova. Conform relatărilor, Indicele Dezvoltării

Umane 2012 al Republicii Moldova în valoare de 0.660 situează ţara noastră peste media de 0.640 a

grupului de ţări cu o dezvoltare umană medie, dar sub media de 0.771 a statelor din Europa şi Asia

Centrală. Din regiunea Europei şi Asiei Centrale, ţările care sînt apropiate de Republica Moldova ca

nivel de dezvoltare umană sînt Turkmenistanul şi Uzbekistanul. Fiind un document ce expune

concluziile asupra perspectivelor unei vieţi mai lungi şi mai sănătoase, cu relevare a stării de

educaţie şi a standardelor pentru un trai decent, acesta indică explicit gama de probleme, care

necesită intervenţii şi investirea resurselor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a persoanelor în

vîrstă, fiindcă ele constituie una din cea mai vulnerabilă categorie a populaţiei.

29. Totodată, se constată că emigranţii prin remitenţele lor au contribuit la descreşterea

nivelurilor de sărăcie – deşi de aceste remitenţe beneficiază mai mult populaţia din mediul rural. Un

efect direct al acestei situaţii este faptul că populaţia din zonele rurale şi cei bătrîni au cea mai mare

prevalenţă a sărăciei şi izolării sociale, în timp ce cei cu studii mai bune, cei de la oraş, au beneficiat

atît de remitenţe din străinătate, cît şi de creştere relativă şi absolută a veniturilor în perioada

ultimilor ani (capitolul 4, compartimentele “Veniturile”, “Nivelul de trai şi sărăcia” din Studiu).

30. Deşi autorităţile au reacţionat la această stare cu reforme de asigurare socială şi sisteme de

asistenţă socială, care au redus sau au eliminat unele erori în sistemul precedent, problemele încă

mai persistă. În particular, sistemul de pensii şi de ajutor social sînt încă în proces de stabilizare şi

reformare în scopul asigurării persoanelor în etate, pentru ai scoate din grupele social vulnerabile. O

reformă mai generală şi substanţială a sistemului de pensii şi un sistem mai larg de protecţie socială

sînt necesare pentru ca sărăcia în rîndul persoanelor în etate şi altor grupuri cu vulnerabilitate sporită

să fie redusă semnificativ şi durabil.

31. Criza economică. Efectele crizei economice globale continuă să fie resimţite, cauzînd în

continuare diferenţele urban/rural, tînăr/vîrstnic şi calificat/necalificat. În general, zonele rurale au

fost mai rău afectate de criza economică decît cele urbane. Gospodăriile săteşti sînt în special

dependente de remitenţe, ceea ce în medie reprezintă circa 25% din veniturile lor totale. Odată ce

mai multe persoane în etate locuiesc în mediul rural şi depind mult de remitenţe, ei au suferit în mod

disproporţionat. În acest context, sînt necesare politici direcţionate spre cultivarea incluziunii şi

coeziunii sociale spre a combate aceste influenţe de divizare, avînd în vedere că partea cea mai

numeroasă a populaţiei locuieşte la sate, inclusiv şi faptul că populaţia din sate este mai îmbătrînită.

32. Strategii de atenuare. Prin implementarea şi dezvoltarea oportunităţilor declarate în

documentele Guvernului privind dezvoltarea strategică durabilă urmează a fi luate în considerare

drepturile şi necesităţile specifice ale persoanelor în etate de la bun început. Beneficiile potenţiale

pentru cei vîrstnici în urma reformelor orientate spre ameliorarea climatului pentru antreprenori ar

putea fi explorate mai sistematic, avînd în vedere potenţialul şi experienţa lor acumulată în decursul

vieţii şi faptul că ar fi posibilă suplimentarea veniturilor deţinute, care nu acoperă necesităţile

minime.

33. Necesităţile sociale şi economice speciale pentru persoanele în vîrstă, inclusiv efectele

potenţiale privind protecţia socială pentru cei cu un istoric de participare pe piaţa informală a

muncii, mai degrabă decît pe cea formală, nu sînt abordate în mod specific şi dat fiind gradul înalt

de îmbătrînire în ţară, ar fi utile eforturi suplimentare în acest domeniu. Fără a provoca divergenţe

între generaţii, şansele de obţinere a unui venit suplimentar pentru persoanele vîrstnice trebuie

valorificate.

34. Sînt necesare eforturi speciale pentru dezvoltarea infrastructurii, îndeosebi pentru

ameliorarea infrastructurii drumurilor, infrastructurii energetice şi reforma sectorului de încălzire.

Deşi sînt costisitoare şi, prin urmare, necesită planificare majoră pe termen lung, asigurarea

accesului la aprovizionarea cu apă în condiţii de siguranţă, sisteme de canalizare considerate a fi

prioritare, dat fiind impactul direct al deficienţelor asupra stării de sănătate publică a populaţiei

(capitolul 5, compartimentul “Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu).


a) monitorizarea reformelor planificate în sistemul de pensii şi reformă a sistemului de

asistenţă socială, pentru a asigura securitatea veniturilor de bază pentru toate persoanele în etate;

b) garantarea faptului că necesităţile persoanelor vîrstnice abordate în prezentul Program şi în

Programul naţional strategic în domeniul securităţii demografice, sînt luate în considerare şi

integrate în politica fiscală şi economică şi în viitoarele documente guvernamentale strategice,

inclusiv în planuri de reglementare a crizei şi reforme structurale;

c) includerea unor specificări privind efectele asupra vîrstnicilor atunci cînd sînt evaluate

impacturile crizei economice asupra grupurilor vulnerabile.


Ajustarea sistemelor de protecţie socială ca răspuns la schimbările demografice şi

consecinţele lor de ordin social şi economic 36. Reforme instituţionale au avut loc începînd cu anul 1998, dar sistemul rămîne complex şi

fragmentat. Procesul de reformă a pensiilor, în particular, a stagnat mult şi abia recent a început să

se revigoreze, iar perspectivele de îmbătrînire continuă şi deficienţele pe termen lung au generat un

angajament reînnoit din partea Guvernului. Dificultăţile curente includ lipsa de resurse pentru

implementare, precum şi centralizarea fiscală ce are tendinţa de a submina capacităţile autorităţilor

locale.

37. Cadrul instituţional al protecţiei sociale. Ca urmare a diverselor reforme, sistemul este

divizat în două părţi: cel al asigurării sociale, în care contribuţiile bazate pe venit sînt plătite în

conformitate cu principiul solidarităţii dintre generaţii; şi cel al asistenţei sociale, în care

transferurile băneşti sînt acordate persoanelor vulnerabile în bază de noncontribuţie şi evaluare a

mijloacelor (capitolul 8 “Asistenţă socială” din Studiu).

38. Sistemul public de asigurări sociale mai conţine o serie de diverse beneficii, multe din care

nu sînt acordate în baza testării mijloacelor, ci sînt oferite unor categorii specifice de persoane (care

au participat în serviciul militar, persoane cu disabilităţi, familii cu cinci şi mai mulţi copii mici şi

cei care au avut de suferit în urma accidentului de la Cernobîl). Lipsa testării mijloacelor rezultă în

faptul că o parte semnificativă a acestor beneficii direcţionate este primită nu neapărat de cei mai

săraci. O altă problemă este că sistemul aparent este foarte complex, cu o largă varietate de diverse

beneficii şi grupuri beneficiare. Simplificarea sistemului ar putea să îmbunătăţească atît

transparenţa, cît şi eficienţa şi ar contribui la percepţia pozitivă a sistemului de către cetăţeni.

39. Sistemul de pensii este o schemă cu plăţi oferite la vîrsta de pensionare relativ mică (57

ani pentru femei şi 62 ani pentru bărbaţi). Speranţa de viaţă la naştere în anul 2012 a fost de 74,99

ani pentru femei şi 67,24 ani pentru bărbaţi, ce denotă că există doar o mică durată a vieţii după

pensionare, în special pentru bărbaţi, astfel că deocamdată majorarea vîrstei de pensionare ar fi

inechitabilă.

40. O perspectivă mai clară se obţine din compararea vîrstei de pensionare cu valoarea

speranţei de viaţă la acea vîrstă, cum ar fi speranţa de viaţă la 57 ani femei, 62 ani la bărbaţi (adică

numărul anilor suplimentari de viaţă pentru persoanele care au supravieţuit deja vîrstei respective).

Prin urmare, în Republica Moldova speranţa de viaţă la 57/62 de ani este de 20,7 ani la femei şi 14,4

ani la bărbaţi, lăsînd femeilor mai mulţi ani de viaţă suplimentară decît bărbaţilor.

41. Diferenţele de gen şi modelele discriminării de gen pe parcursul vieţii lor, de asemenea,

denotă că femeile sînt adesea în situaţia cînd au lucrat mai puţini ani şi au avut salarii mai mici decît

bărbaţii. Drept urmare, femeile în vîrstă primesc pensii mai mici şi au un risc mult mai înalt de a trăi

în sărăcie.

42. Reforma pensiilor are drept scop creşterea treptată a vîrstei de pensionare pentru unele

categorii de beneficiari (precum şi unificarea vîrstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei) şi

introducerea unui format definit de contribuţii în cadrul avansării unei scheme pe mai mulţi piloni,

promovată de Banca Mondială. O provocare specifică pentru sistemul de protecţie socială constituie

asigurarea acoperirii adecvate a grupurilor vulnerabile: cei care lucrează în sectorul informal, extins

în mod dramatic, lucrători cu venituri mici, emigranţi şi cei reîntorşi, în special femeile care au

acumulat dreptul de pensie pe parcursul a mai puţini ani din cauza responsabilităţilor de casă.

43. Beneficii nonmonetare. Serviciile la domiciliu, precum întreţinerea şi adaptarea

gospodăriei, asistenţa igienică personală, cumpărăturile şi sprijinul sociocultural sînt prestate la

cerere şi în urma evaluării necesităţilor. Reducerea cheltuielilor vîrstnicilor pentru sănătate prin

asigurarea că ei primesc servicii şi medicamente gratis sau subvenţionate este, desigur, la fel de

eficient în reducerea sărăciei, ca şi suplimentarea venitului. Discriminarea în bază de vîrstă în cadrul

prevederilor de îngrijire a sănătăţii poate fi depăşită prin eforturi comune de monitorizare a prestării

serviciilor şi prin oferirea informaţiei privind criteriile de eligibilitate pentru programele existente.

44. Societatea civilă poate juca un rol important în monitorizarea serviciilor statutare şi în

asigurarea ca persoanele în etate să deţină informaţii actualizate despre serviciile disponibile,

precum asistenţa financiară în achitarea utilităţilor, transport sau medicamente.

45. Îmbunătăţirea protecţiei sociale pentru persoanele în vîrstă. Promovarea înţelegerii în

societate privind sistemele de pensii prin schemele de alfabetizare financiară şi campanii de

sensibilizare este importantă pentru asigurarea aprecierii de către public a necesităţii reformelor şi a

căilor prin care aceste reforme vor afecta cetăţenii. Oamenii adesea privesc pensionarea şi venitul

asociat cu pensia ca un drept necondiţionat. Din acest motiv este necesar ca expunerea transparentă

despre raţiunea reformelor să fie înţeleasă de oameni şi să le fie clar cum reformele îi vor viza

personal. În special, cei cu venituri reduse, cei care lucrează în sectorul informal, sau alte persoane

ce au contribuit puţin sau deloc, trebuie să fie conştienţi de diferenţele dintre alocaţia socială şi

pensia pe bază de contribuţii, precum şi măsura, în care ei vor beneficia de una sau de alta.

46. Pentru migranţii reîntorşi şi lucrătorii informali, ajunşi la vîrsta de pensionare fără a avea o

activitate formală, va trebui să fie activat un mecanism de informare şi pentru a garanta un venit

minim al pensiei noncontributorii la vîrsta bătrîneţii lor, ce ar fi suficient pentru a evita o sărăcie mai

larg răspîndită.

47. Prelungirea perioadei de muncă pentru a uşura presiunea asupra finanţării sistemului de

pensii va fi o provocare de o semnificaţie aparte. Lucrătorii ar putea fi reticenţi să lucreze mai mult,

iar patronii ar putea fi împotriva angajării lucrătorilor mai în vîrstă, doar dacă nu vor fi operate

politici pentru a crea condiţii pentru ca ei să rămînă pe piaţa muncii, oferind în acelaşi timp

stimulente clare pentru patroni să menţină lucrătorii vîrstnici.

48. În acelaşi context, coeziunea şi stabilitatea socială depind de percepţia generală că sistemul

protecţiei sociale este unul echitabil. Respectiv, orice reforme trebuie să fie însoţite de analize

pentru evaluarea opiniei publice, precum şi pe diseminarea informaţiei pentru a se asigura că

schimbările sînt înţelese. Această analiză este utilă la schimbarea vîrstei de pensionare şi a regulilor

referitoare la pensii, în special pentru cei care încă sînt activi pe piaţa muncii.


a) ajustarea sistemului de asigurări sociale care acordă pensii echitabile şi proporţional cu

contribuţiile achitate pe parcursul vieţii active;

b) ajustarea sistemului de ajutor social pentru a asigura un venit lunar minim garantat pentru

persoanele în etate, fără alte mijloace de sprijin, în special pentru cele care locuiesc singure sau cele

care au grijă de persoanele pe care le au la întreţinere;

c) reducerea din complexitatea condiţiilor de calificare, a beneficiilor şi drepturilor, în special

unde categoriile speciale de beneficiari primesc beneficii fără testarea mijloacelor; punerea la

dispoziţie a unei informaţii clare cu privire la criteriile de eligibilitate pentru toate beneficiile şi

drepturile sociale existente;

d) implicarea societăţii civile, inclusiv a vîrstnicilor în monitorizarea prestării serviciilor;

e) realizarea campaniilor de informare pentru mărirea alfabetizării financiare şi înţelegerii

schemei de pensii, în special cînd reformele vor fi luate în considerare şi implementate;

f) încurajarea tinerilor de a începe să facă economii cît mai devreme;

g) monitorizarea opiniei publice cu privire la justeţea percepută etc. în sistemul protecţiei

sociale.


A. Asigurarea capacităţii pieţei muncii de a răspunde la consecinţele economice şi sociale

ale îmbătrînirii populaţiei 50. Lucrătorii vîrstnici pe piaţa muncii. Deşi în Republica Moldova legislaţia muncii prevede

condiţii egale de muncă pentru toţi salariaţii, indiferent de vîrstă, ca şi în multe alte ţări, atît

dificultăţile de acces la piaţa muncii, cît şi riscul de a pierde slujba, cresc odată cu înaintarea în

vîrstă. În acelaşi timp, necesităţile financiare ale vîrstnicilor pot creşte odată cu vîrsta, de exemplu

din cauza deteriorării sănătăţii. După cum denotă Studiul privind îmbătrînirea, majoritatea celor

pensionaţi au nevoie de venit suplimentar pe lîngă pensia de stat, indiferent de locul lor de reşedinţă

sau locul fostei activităţi economice, odată ce pensiile nu acoperă toate cheltuielile necesare pentru

un standard de viaţă adecvat (capitolul 4, compartimentul “Nivelul de trai şi sărăcia” din Studiu).

Ca atare, mulţi cred că este necesar să continue activitatea de muncă şi după pensionare (capitolul 6

“Persoanele în vîrstă şi piaţa muncii. Pensionarii” din Studiu). După cum comunică însăşi

lucrătorii vîrstnici, adesea ei se confruntă cu discriminare explicită sau neintenţionată.

51. Rata angajării în cîmpul muncii a persoanelor în grupurile de vîrstă prepensionare şi

pensionare este destul de scăzută, concomitent cu lipsa generală de oportunităţi de angajare pe piaţa

forţei de muncă. În ultimii ani a existat un declin constant al numărului persoanelor cu vîrsta de

peste 45 de ani între cei care sînt angajaţi, chiar dacă numărul relativ al acestui grup al populaţiei a

continuat să crească, Principalul domeniu de angajare pentru persoanele din aceste grupuri de vîrstă

este cel unde munca este plătită de obicei mai slab şi, adesea, informal. Promovarea condiţiilor

pentru accesul majorat al vîrstnicilor la angajarea în sectorul formal ar contribui la asigurarea ca

astfel de lucrători să beneficieze de prevederile legislaţiei privind sănătatea şi siguranţa, de alte

măsuri de protecţie a muncii.

52. Accesul la piaţa muncii. Orice strategie de creştere a oportunităţilor de angajare pentru

lucrătorii vîrstnici necesită sprijinul complet al autorităţilor publice, patronilor şi sindicatelor. Fie

prin legislaţie, stimulente sau prin acţiune voluntară, patronii ar trebui să fie încurajaţi să ajusteze

condiţiile de muncă, astfel încît lucrătorii mai vîrstnici să poată continua activitatea la nivelul

precedent de productivitate, efectuînd mici schimbări în mediul de lucru (iluminare, temperatură,

condiţii de sonorizare, echipament specializat etc.), oferind aranjamente de lucru flexibile pentru a

permite ore reduse de lucru, sau lucru la domiciliu, şi utilizînd noi tehnologii pentru facilitarea

“lucrului la distanţă” sau alte forme flexibile de lucru. Sînt necesare stimulente pentru crearea

funcţiilor potrivite pentru vîrstnici, dar acest lucru nu ar trebui să fie făcut pe seama angajaţilor mai

tineri.

53. Pentru a le permite să contracareze tendinţele discriminatorii în angajarea lucrătorilor

vîrstnici, persoanele de vîrstă prepensionară şi mai în vîrstă în căutare de lucru trebuie să aibă acces

la informaţie suficientă cu privire la oportunităţile şi drepturile lor de angajare. Ar putea fi create

centre, în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, de exemplu, ca unităţi

ale unei reţele de servicii sociale pentru lucrătorii vîrstnici pe piaţa muncii, inclusiv surse de

informare cu privire la locurile de muncă, precum şi asistenţă socială şi psihologică.

54. Capacitatea de angajare a vîrstnicilor în cîmpul muncii. Principalele obstacole pentru

angajarea persoanelor de peste 45 de ani sînt adesea legate de nivelul scăzut de studii şi lipsa de

capacităţi antreprenoriale. Respectiv, pe lîngă asigurarea locurilor de munca potrivite pentru

potenţialii angajaţi, este important să fie considerată şi altă perspectivă, şi anume, asigurarea că

lucrătorii vîrstnici sînt potriviţi pentru locurile de muncă disponibile. Aceasta poate fi realizat prin

instruiri şi recalificări, îmbunătăţind învăţămîntul profesional continuu şi facilitînd condiţiile pentru

ca lucrătorii vîrstnici să transmită capacităţile lucrătorilor mai tineri.

55. Promovarea dezvoltării capacităţilor antreprenoriale printre vîrstnici şi facilitarea

eforturilor unor atare antreprenori va creşte şansele lor de a rămîne economic activi. Credite,

stimulare prin impozite mai mici pentru vîrstnicii ce se lansează în afaceri, procese simplificate

pentru înregistrarea şi administrarea afacerii, precum şi transparenţă mai bună – toate ar putea

contribui la aceasta. Programe specifice de facilitare a antreprenoriatului printre femeile vîrstnice şi

săteni ar ajuta la reducerea barierelor specifice cu care se confruntă aceste grupuri.

56. Acţiuni prioritare: a) întreprinderea măsurilor de combatere în rîndul patronilor, angajaţilor şi a sindicatelor, a

discriminării explicite a vîrstnicilor;

b) aplicarea mai largă în practică a aranjamentelor flexibile de muncă şi îmbunătăţirea

mediului de muncă;

c) îmbunătăţirea programelor de învăţare şi de formare pe tot parcursul vieţii, pentru a facilita

productivitatea continuă a lucrătorilor vîrstnici;

d) sporirea disponibilităţii informaţiei cu privire la posibilităţile de angajare, consiliere de

carieră şi drepturile de angajare pentru persoanele neangajate şi cei în căutare de a-şi schimba

cariera, inclusiv persoanele în vîrstă;

e) raţionalizarea şi îmbunătăţirea transparenţei în înregistrarea şi administrarea afacerii şi

examinarea posibilităţii de a oferi credite impozitare vîrstnicilor care se lansează în afaceri.

B. Migraţia şi asigurarea condiţiilor pentru a răspunde la consecinţele economice şi

sociale ale îmbătrînirii populaţiei 57. În Republica Moldova emigrarea pe scară largă afectează semnificativ ritmul şi

dimensiunea îmbătrînirii, reducînd numărul absolut şi proporţia relativă a persoanelor în vîrstă aptă

de muncă, mult mai rapid decît ar fi fost din cauza declinului fertilităţii şi mortalităţii. Gradul

emigraţiei şi, adesea, caracterul nedocumentat al acesteia, poate avea o serie de impacturi negative

asupra statului, asupra stabilităţii fondurilor sociale, precum şi asupra economiilor şi drepturilor

emigranţilor. Separarea de durată a migranţilor de “generaţie medie” de familiile lor, adesea

conduce la destrămarea familiilor şi poate avea efecte distructive asupra raporturilor dintre generaţii

şi prosperitatea vîrstnicilor.

58. Caracterul fluxurilor migraţionale. Motivările pentru migraţie sînt adesea caracterizate ca

“factori de împingere” şi “factori de atracţie”. Printre cei de “împingere” se numără criza economică

şi inflaţia, reducerea locurilor disponibile de muncă în agricultură, şomajul înalt şi salariile mici.

“Factorii de atracţie” includ posibilităţi mai bune de angajare în cîmpul muncii şi salarii mai mari în

străinătate (capitolul 6, compartimentul “Migranţii” din Studiu).

59. Profilul demografic al celor implicaţi în fluxurile migraţionale reflectă problemele

structurale ale pieţei muncii din ţară, precum lipsa de locuri de muncă în zonele rurale, şomajul înalt

printre tineri şi dificultăţile cu care se confruntă femeile în căutarea locurilor de muncă. Din acest

motiv, peste două treimi de migranţi provin din zone rurale, rata migraţiei femeilor este mai înaltă şi

continuă să crească.

60. Adaptarea rapidă şi integrarea socială în ţările gazdă este tipică pentru migranţii tineri şi,

drept urmare, chiar dacă ei încep adesea cu intenţia de a migra temporar, mai tîrziu îşi schimbă

planurile şi devin emigranţi permanenţi. Acest fapt conduce la pierderea unei părţi a viitoarei forţe

de muncă din ţară, şi avînd în vedere adesea nivelul superior de studii şi gradul motivaţiei şi energiei

celor dornici de a migra, pierderea poate fi şi mai mare decît indică aparenţele. Migranţii includ

printre ei pe cei cu un mare potenţial inovativ şi de productivitate, iniţiind fenomenul “exodului de

creieri”. Aceste emigraţii permanente contribuie la scăderea forţei de muncă tînără şi reduce

flexibilitatea sistemului economic.

61. Deşi populaţia mai tînără predomină în fluxurile migraţionale, o tendinţă în creştere a

persoanelor emigrante de vîrstă prepensionară a devenit evidentă. Numărul migranţilor de muncă cu

vîrsta de 50-54 de ani a crescut mai mult de şapte ori în ultimii zece ani, în timp ce în grupul de

vîrstă de 55-59 de ani (un grup ce a fost luat în considerare în mod separat în înregistrările

evenimentelor de migraţie din 2002) a crescut de patru ori, între anii 2002 şi 2009 (capitolul 6,

compartimentul “Migranţii” din Studiu). Aceasta denotă o capacitate limitată a pieţei naţionale a

muncii, ce nu oferă angajare adecvată pentru ei şi indică necesitatea de a reforma piaţa muncii, luînd

în considerare, atît procesul de migraţie, cît şi îmbătrînirea generală a populaţiei.

62. Impacturile migraţiei. În ciuda efectelor pozitive ale migraţiei, precum influxul larg al

remitenţelor şi potenţialul de reducere a presiunii asupra pieţei naţionale a muncii, în perioada cînd

locurile de muncă sînt puţine, gradul emigraţiei are şi un impact general negativ asupra dezvoltării

economice, sociale şi demografice a ţării pe termen lung. În timp ce migraţia persoanelor mai tinere

are consecinţe majore pentru economia naţională, impacturile migraţiei oamenilor de vîrstă

prepensionară sînt resimţite mai acut de către migranţii însăşi. Aceasta se datorează faptului că

perioada de vîrstă între 45 de ani şi vîrsta pensionară reprezintă perioada celui mai mare potenţial de

venituri şi aceasta stă la baza calculării drepturilor de pensie prin contribuţiile bazate pe venituri.

63. Condiţiile nefavorabile pentru munca necalificată – stresul psihologic şi orele foarte lungi

de muncă – cresc riscul diverselor consecinţe asupra sănătăţii pentru migranţi şi în special pentru

femei. În cadrul unui sondaj de opinie, fiecare a treia femeie migrantă a indicat că starea sănătăţii ei

s-a deteriorat comparativ cu starea sănătăţii înainte de plecare peste hotare, în timp ce bărbaţii au

raportat înrăutăţirea sănătăţii lor într-un sfert din cazuri (capitolul 7, compartimentul

“Autoaprecierea stării de sănătate” din Studiu). Efectele de sănătate ale migraţiei nedocumentate ar

putea avea consecinţe pentru viitorul forţei de muncă, precum şi asupra sistemelor de sănătate şi

protecţie socială, la care vor apela migranţii în etate, reîntorşi într-o stare de sănătate deteriorată.

64. Migraţia are efecte complexe asupra populaţiei şi economiei ţării. Pentru multe familii,

remitenţele constituie principala sursă de venit. Sondajele realizate în anii recenţi au relevat că banii

din emigraţie sînt de obicei folosiţi în primul rînd, pentru necesităţile de consum şi sînt distribuiţi

între membrii familiei, care au rămas acasă şi sînt incapabili să lucreze (copii, părinţi) (capitolul 4,

compartimentul “Venituri” din Studiu). Deşi aceasta a ajutat într-un anumit grad la reducerea

sărăciei, mărimea mică a salariilor migranţilor îi împiedică să acumuleze economii pentru a fi

utilizate pentru propria lor bătrîneţe. Pe de altă parte, migraţia forţei de muncă rezultă într-o

reducere de fluxuri financiare în fondul de asigurare socială. În sistemul existent de pensii bazat pe

solidaritate, migraţia oamenilor în vîrstă aptă de muncă reduce sumele colectate pentru plata

pensiilor şi altor plăţi sociale curente. Astfel, creşte povara fiscală asupra populaţiei economic active

rămasă în ţară; conduce la disparităţi între contribuţia de muncă a unei persoane şi suma pensiei pe

care o va primi în viitor.

65. Emigrarea de proporţii are efecte sociale şi psihologice asupra persoanelor vîrstnice, ale

căror membri de familie mai tineri au plecat în străinătate, mai ales dacă aceştia sînt lăsaţi să aibă

grijă de nepoţii lor. Ar trebui să fie oferit ajutor, fie prin asistenţii sociali, ONG-uri sau alte agenţii –

celor care suferă de sentimente de singurătate şi izolare, ca urmare a emigrării urmaşilor lor sau a

altor membri de familie, precum şi celor lăsaţi cu atribuţii de îngrijire în gospodăriile “generaţiilor

omise”.

66. Abordarea provocărilor migraţiei ce se referă la îmbătrînire. Diversitatea ţărilor de

destinaţie pentru lucrătorii migranţi – circa 60% pleacă spre Federaţia Rusă şi circa 40% spre ţările

Uniunii Europene, în special în Italia – şi diferenţele legate de politicile sociale şi migraţionale în

aceste ţări complică considerabil procesele de negocieri dintre Republica Moldova şi ţările gazdă.

Astfel de negocieri sînt necesare pentru a ajunge la acorduri bilaterale cu privire la migraţia de

întoarcere şi elaborarea unei abordări unificate a chestiunilor de recunoaştere reciprocă a stagiului de

muncă, perioada de acumulare a contribuţiilor sociale şi oportunitatea pentru transferarea în ţară a

plăţilor asigurărilor acumulate.

67. Guvernul a elaborat un instrument de garantare a drepturilor sociale (inclusiv dreptul la

pensie) ale migranţilor, prin posibilitatea de transferare a contribuţiilor asigurării sociale la Casa

Naţională de Asigurării Sociale pentru fiecare an al aflării peste hotare. Mai mult ca atît, migranţilor

li se oferă posibilitatea să transfere aceste contribuţii retrospectiv pentru a acoperi perioada

precedentă pînă la zece ani. Totuşi numărul migranţilor care au plătit realmente aceste contribuţii

este extrem de mic, comparativ cu numărul real al lucrătorilor migranţi, iar acest mecanism se aplică

doar pentru migranţii legali.

68. Un pas necesar în abordarea problemelor cauzate de migraţie este o analiză mai bună a

numărului curent şi prognoza viitoarelor fluxuri migraţionale. Studiile sînt necesare pentru a

determina potenţialul migraţional (persoanele cu intenţia de a pleca) precum şi numărul estimat al

migranţilor, care ar putea să se întoarcă acasă. Cifrele şi practicile internaţionale relatează că pînă la

50% de migranţi se asimilează în ţările lor gazdă şi rămîn acolo permanent. Acest proces încă nu a

fost studiat în cazul specific al Republicii Moldova, dar elaborarea Profilului Migraţional Extins,

coordonarea eficientă şi schimbul de informaţii între agenţiile naţionale ce efectuează evidenţa

fluxurilor migraţionale, ar contribui la elaborarea acelor prognoze.

69. Centre cu servicii de informare, site-uri web şi linii fierbinţi create ar fi instrumente utile

(deşi trebuie luat în calcul accesul limitat la astfel de resurse al persoanelor aflate în zone rurale).

Informaţia clară şi liber disponibilă cu privire la drepturile migranţilor, în special cei cu vîrstă

prepensionară, ar putea contribui la protecţia migranţilor moldoveni, atît de la abuzul deliberat, cît şi

de la lipsa eronată a drepturilor din cauza insuficienţei de cunoştinţe.

70. Migranţii reîntorşi. O parte din emigranţi s-au întors ori se întorc după ce şi-au pierdut

locul de muncă în străinătate în urma crizei economice (Studiu “Impactul crizei financiare mondiale

asupra comunităţilor locale din Republica Moldova”, Expert Grup, 2009). Ar trebui acordată o

atenţie specială acelor domenii şi ocupaţii, unde migranţii pot să aplice experienţa acumulată în

străinătate (fie prin studii sau angajare). Consolidarea interacţiunilor dintre autorităţile

guvernamentale şi sectorul de afaceri pentru valorificarea mai bună a noilor calificări ale migranţilor

întorşi ar trebui să fie un factor-cheie a acestor eforturi.

71. Reglementarea fluxurilor migraţionale. O strategie de reducere a impacturilor negative

ale migraţiei de proporţii este de a mări cooperarea autorităţilor cu cercul de afaceri, din ţară şi în

statele gazdă, pentru a diminua numărul migranţilor ilegali. Reglementarea proceselor migraţionale

la nivelul acordurilor bilaterale cu ţările ce primesc migranţi depinde mult de atitudinea adoptată de

ţările gazdă.

72. Acordurile cu privire la migraţia de muncă şi acordurile bilaterale în domeniul securităţii

sociale încheiate cu o serie de ţări europene constituie o evoluţie pozitivă în domeniu. Totuşi, este de

menţionat că prevederile acordurilor în domeniul securităţii sociale se aplică doar persoanelor

asigurare în statul de destinaţie şi care îşi desfăşoară activitatea legal.

73. Acţiuni prioritare: a) continuarea negocierilor cu ţările Uniunii Europene, Federaţia Rusă şi alte ţări de destinaţie,

pentru a încheia acorduri privind migraţia forţei de muncă şi protecţia socială a lucrătorilor migranţi;

b) menţinerea dialogului cu Uniunea Europeană pentru a reduce caracterul nedocumentat al

migraţiei şi angajărilor moldovenilor;

c) îmbunătăţirea sistemelor pentru estimarea fluxurilor migraţionale curente şi protejarea

fluxurilor viitoare, inclusiv estimările probabile ale migranţilor reîntorşi;

d) îmbunătăţirea accesului la informaţia privind drepturile curente şi viitoare de protecţie

socială, prin diseminarea mai bună a informaţiei, încurajarea plăţilor voluntare la schemele de

pensii, inclusiv pentru migranţi nedocumentaţi.

e) recunoaşterea aspectelor pozitive ale migraţiei temporare pentru lucru sau studii în ceea ce

priveşte cunoştinţele, calificările sau sursele acumulate.

f) încurajarea migranţilor de a se întoarce şi de a investi surse în dezvoltarea ţării de origine;

g) îmbunătăţirea stimulentelor pentru migranţi de a se întoarce, inclusiv prin sporirea

posibilităţilor de muncă pentru migranţii reîntorşi şi stimulentelor pentru crearea afacerilor mici şi

mijlocii;

h) îmbunătăţirea capacităţilor asistenţilor sociali şi/sau ONG-urilor de a acorda asistenţă

practică şi psihologică persoanelor vîrstnice lăsate de migranţi.


Educaţia şi formarea continuă. Promovarea învăţării pe termen lung şi adaptarea

sistemului educaţional pentru a preîntîmpina schimbarea condiţiilor economice, sociale şi

demografice 74. Provocările întergeneraţionale pentru profesori. În Republica Moldova se înregistrează

deficitul de cadre didactice calificate, în special în localităţile rurale. Profesia nu este considerată

suficient de atractivă pentru tineri: în timp ce cerinţele de calificare pentru a deveni profesor sînt

înalte, salariile oferite nu sînt destul de mari. Prin urmare, profesorii deseori rămîn să muncească şi

după atingerea vîrstei de pensionare. Într-un context în care formarea continuă a cadrelor didactice

privind metodele noi de predare şi programele şcolare a fost precară, unii pedagogi mai în vîrstă pot

utiliza abordări mai puţin moderne, care sînt percepute cu reticenţă de elevi. Asemenea experienţe

pot favoriza atitudini neadecvate, lipsă de respect în rîndul tinerilor elevi, ca manifestare faţă de

persoanele în vîrstă în general.

75. Este oportun ca toate grupurile de vîrstă să fie reprezentate mai uniform în rîndul cadrelor

didactice, astfel încît elevii să poată beneficia de experienţa profesorilor mai în vîrstă şi de

abordările mai noi ale profesorilor mai tineri. Ar trebui oferite oportunităţi profesorilor mai în vîrstă

şi elevilor pentru a ridica nivelul de interacţiune dintre generaţii. Training-urile de ridicare a

nivelului de conştientizare al profesorilor şi al elevilor, precum şi a sensibilităţii diferenţei de vîrstă,

ar putea contribui la reducerea prejudiciului şi tensiunilor.

76. Educaţia continuă. În vederea realizării unui sistem integrat de învăţămînt, este oportună

consolidarea capacităţilor Ministerului Educaţiei în materie de învăţămînt complex pentru adulţi şi

instruire continuă, de exemplu, prin angajarea unor experţi profesionişti în acest domeniu sau prin

instruirea personalului existent. Majoritatea activităţilor conexe învăţămîntului pentru adulţi sînt

axate preponderent pe aptitudinile profesionale. În acest context ar putea fi utilă axarea pe

tehnologiile informaţionale, management şi abilităţi lingvistice – toate acestea fiind relevante pentru

diferite profesii.

77. Angajatorii ar trebui încurajaţi să se implice în instruirea personalului. În acest context ar

putea fi stabilit un sistem stimulator, potrivit căruia angajatorii achită un anumit procentaj din

venituri în calitate de impozit pentru educaţie, iar angajatorilor care oferă instruire personalului să li

se restituie această sumă. În plus, persoanele apte de muncă care investesc în educaţia proprie ar

putea beneficia de anumite înlesniri fiscale. Opţiunea de învăţămînt la distanţă ar putea fi aplicată

mai intens, întrucît acest model permite persoanelor din diferite contingente de vîrstă să înveţe fără a

fi nevoite să părăsească locul de muncă sau de reşedinţă.

78. Unele ţări au reuşit să acumuleze experienţă pozitivă în ceea ce priveşte funcţionarea

universităţilor pentru vîrsta a treia, pe care Republica Moldova s-ar putea baza în procesul de

elaborare a strategiei proprii. În plus, persoanele în vîrstă ar putea beneficia de oportunităţi de a

învăţa despre meseria de menaj, grădinărit, meşteşugărit, prevenirea diferitelor maladii, alimentarea

sănătoasă sau despre alte domenii de interes la nivel de comunitate. Astfel de activităţi ar putea fi

desfăşurate cu ajutorul voluntarilor. Un proces de instruire de acest gen permite sporirea abilităţii

persoanelor în vîrstă să ducă un mod de trai independent, să se menţină în formă prin activitatea

mentală şi/sau fizică, să-şi sporească incluziunea socială şi culturală prin implicarea în diferite

activităţi de grup şi să-şi fortifice încrederea în forţele proprii.

79. La nivel de comunitate, ar putea fi utilă dezvoltarea sectorului de voluntariat în vederea

creării unor stimulente pentru formatorii de voluntari – de exemplu, pensionarii care pot să transmită

cunoştinţele (deprinderile) lor tinerilor. De real folos ar putea fi anumite investiţii relativ mici,

inclusiv restituirea cheltuielilor de transport şi masă, asigurarea cu materialele didactice necesare

etc. Concomitent, persoanele mai tinere ar putea fi invitate în calitate de formatori-voluntari pentru a

instrui persoanele mai în vîrstă în domeniul tehnologiei informaţiei.

80. Spre regret, lipsesc opţiunile de instruire continuă pentru persoanele în vîrstă care nu mai

sînt active pe piaţa muncii, iar sistemul educaţional din Republica Moldova se axează preponderent

pe instruirea generaţiilor mai tinere. Creşterea speranţei de viaţă peste nivelul de 55 de ani şi

extinderea consecventă a activităţii de muncă semnifică faptul că oamenii în vîrstă trebuie să-şi

consolideze competitivitatea pe piaţa muncii şi posibilităţile de angajare în cîmpul muncii.

81. Prin urmare, este important de inclus toţi factorii interesaţi relevanţi (inclusiv donatorii

internaţionali şi experţii în materie de instruire continuă, instituţiile de învăţămînt, oficiile teritoriale

de angajare în cîmpul muncii, angajatorii, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale pertinente şi

angajaţii) în elaborarea şi implementarea unei strategii de instruire continuă. În cazul în care va fi

elaborată legislaţia respectivă, ar fi potrivită crearea unui grup de lucru compus din reprezentanţi ai

factorilor interesaţi în vederea implicării în procesul de formulare de politici.

82. În linii mari, este nevoie de dezvoltarea şi fortificarea unei culturi de instruire continuă, cu

ajutorul căreia publicul larg ar conştientiza importanţa acesteia. Începînd de la o vîrstă fragedă,

copiii şcolarizaţi ar trebui informaţi sistematic despre conceptul instruirii continue, astfel încît

aceştia să accepte uşor în viitor că educaţia nu se încheie atunci cînd ei absolvesc şcoala. Orice

activităţi de informare conexe aspectelor de îmbătrînire a societăţii ar trebui să includă o

componentă privind instruirea continuă.

83. Programele de învăţămînt ar trebui elaborate ţinînd cont de aspectele de gen (gender).

Femeile şi bărbaţii ar putea prefera să-şi dezvolte diferite aptitudini în vederea unei angajări

eventuale de succes în cîmpul muncii sau de a-şi petrece orele de răgaz. La fel, aceste două categorii

ar putea fi expuse unor posibilităţi diferite de instruire la etapele timpurii din viaţa lor, care se

soldează cu diferite necesităţi de instruire în prezent. Prin urmare, mijloacele urmează a fi distribuite

într-un mod ce ţine cont în egală măsură de necesităţile şi preferinţele bărbaţilor şi ale femeilor.

84. Acţiuni prioritare: a) dezvoltarea sistemului de facilităţi în vederea atragerii tinerilor să urmeze cariera de

profesor, asigurînd reprezentarea tuturor categoriilor de vîrstă în corpul didactic;

b) asigurarea instruirii personalului didactic şi a elevilor în aspecte ce ţin de diversitatea şi

sensibilitatea vîrstelor;

c) oferirea unor perspective de avansare accelerată în cariera profesională tinerilor profesori

care au acceptat să lucreze o perioadă definită de timp în mediile rurale;

d) ajustarea salariilor pentru a corespunde nivelului de instruire şi de responsabilitate a

profesorilor;

e) promovarea relaţiilor reciproc avantajoase între instituţiile de învăţămînt şi angajatori, de

exemplu, prin intermediul unor scheme de stagiere şi consultări referitoare la conţinutul programului

de învăţămînt;

f) promovarea şi încurajarea educaţiei pe toată durata vieţii; sporirea competenţelor

instituţiilor de licenţiere în vederea monitorizării calităţii instruirii în instituţiile private;

g) conlucrarea Ministerului Educaţiei cu administraţia publică locală şi sectorul privat pentru

promovarea programelor de formare/orientare (mentoring) oferite de persoanele vîrstnice tinerilor

funcţionari, în vederea valorificării abilităţilor şi experienţei acestora, precum şi încurajarea învăţării

reciproce a persoanelor vîrstnice şi tinerelor generaţii. Totodată, se impune consolidarea

parteneriatului cu sectorul asociativ şi organizaţiile nonguvernamentale care organizează programe

de instruire continuă pentru persoanele vîrstnice;

h) încurajarea angajatorilor să ofere instruire personalului propriu şi altor persoane;

i) implicarea angajatorilor în proiectarea activităţilor de învăţămînt pentru adulţi;

j) crearea şi consultarea unui grup de lucru constituit din membrii contingentelor de factori

interesaţi în vederea elaborării ulterioare a politicilor de învăţămînt.


A. Sănătatea şi bunăstarea persoanelor în vîrstă 85. Sistemul şi politicile de sănătate. Politica naţională de sănătate (Hotărîrea Guvernului

nr.886 din 6 august 2007) şi Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017

(Hotărîrea Guvernului nr.1471 din 24 decembrie 2007) prioritizează reducerea inegalităţilor de

sănătate şi axarea pe măsurile de prevenire. Capitolul cu privire la sănătatea persoanelor în vîrstă se

axează pe modul sănătos de viaţă, nutriţie echilibrată, integrare socială şi implicare a societăţii civile

şi comunităţii în prestarea serviciilor pentru persoanele în vîrstă care necesită asemenea servicii.

86. Implementarea unor astfel de politici cuprinzătoare va constitui o provocare majoră,

marcînd necesitatea de a substitui principiile uneori abstracte cu acţiuni concrete. În general,

ameliorarea eficienţei şi calităţii serviciilor de asistenţă medicală constituie o sursă de îngrijorare.

Printre provocările cheie se numără motivarea personalului medical şi prevenirea exodului continuu



TEXT=HGHG200712241471

al acestuia din ţară, precum şi lipsa capacităţilor şi aptitudinilor manageriale în cadrul administraţiei

sistemului de sănătate. Facilităţile sistemului de sănătate rămîn a fi finanţate şi echipate sub nivelul

scontat, iar pacienţii se confruntă cu cheltuieli semnificative din contul propriu. Persoanele în vîrstă,

care au nevoie acută de servicii medicale, constituie contingentul care nu este în stare să acopere

aceste cheltuieli din cont propriu. O parte din cetăţeni nu dispun de poliţă de asigurare obligatorie de

asistenţă medicală, majoritatea cărora fac parte din categoria celor mai sărace gospodării casnice. O

provocare majoră pentru prestarea serviciilor o constituie divizarea vîrstnicilor în medii urbane şi

medii rurale, deoarece cei ce locuiesc la ţară adesea sînt la distanţă de centrele de servicii medicale

în raport cu locuitorii de la oraşe (capitolul 7 “Sănătatea, limitări şi îngrijirea persoanelor în vîrstă”

din Studiu).

87. Promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor. Maladiile cardiovasculare, cancerul şi

bolile căilor respiratorii (categorii majore de boli netransmisibile) sînt principalele cauze de deces.

Rata mortalităţii din cauza maladiilor cardiovasculare se menţine la nivel înalt şi constituie circa

57% din toate decesele. Alcoolismul, hipertensiunea arterială, nivelul sporit de colesterol şi fumatul

se numără printre principalii factori de risc ai morbidităţii şi mortalităţii în Republica Moldova.

Mortalitatea din cauza fumatului şi a consumului excesiv de alcool marchează cea mai înaltă

pondere în regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În acest context, creşterea

nivelului de informare despre pericolele modului nesănătos de viaţă pe tot parcursul vieţii şi

fortificarea abilităţii oamenilor de toate vîrstele să facă o alegere oportună sînt premise importante

pentru reducerea incidenţei şi prevalenţei maladiilor cronice netransmisibile. Sensibilizarea cu

privire la modalităţile şi motivele reducerii incidenţei bolilor netransmisibile pe tot parcursul vieţii

va ajuta oamenii să îmbătrînească sănătos, reducînd aceste afecţiuni printre persoanele în vîrstă.

88. Guvernul a demonstrat faptul că şi-a asumat angajamentul să întreprindă măsuri de

prevenire a maladiilor. Este evidenţiată importanţa implicării integrate a tuturor sectoarelor de toate

nivelurile din societate: statul, avînd rolul factorului de decizie, diferite niveluri de unităţi

administrative (regiuni, municipii, oraşe, sate), mediul de afaceri, familiile şi persoanele individuale.

Strategia recunoaşte necesitatea realizării unor acţiuni complexe intersectoriale în vederea abordării

factorilor de risc ai maladiilor cronice necontagioase prin ameliorarea condiţiilor socioeconomice,

de care factorii de risc sînt sistematic legaţi.

89. Circa 20% din populaţie nu deţine poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală: o

mare parte din acest contingent locuieşte în mediul rural. Persoanele în vîrstă, ezită să solicite

asistenţă medicală din cauza îngrijorării că ar putea fi nevoite să acopere plăţi neoficiale pe care nu

sînt în stare să le suporte.

90. Ocrotirea sănătăţii persoanelor în vîrstă. În ultimii ani au fost depuse eforturi pentru a

extinde facilităţile destinate îngrijirii persoanelor în vîrstă. Din anul 2008 a fost creat Centrul

Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Chişinău, ce include 40 de paturi. Majoritatea acestora sînt

oferite pacienţilor pe termen scurt pe o perioadă de pînă la 14 zile. La fel, au fost create patru secţii

regionale (la Orhei, Bălţi, Cahul şi Hînceşti) cu cîte 20 de paturi fiecare. Astfel de servicii geriatrice

au fost deschise şi în raioane, cu 10-12 paturi, în funcţie de dimensiunea raionului. În plus, în anul

2009 a fost creat un laborator ştiinţific în domeniul gerontologiei sub egida Academiei de Ştiinţe a

Moldovei şi a Ministerului Sănătăţii. Este importantă monitorizarea mai sistematică a cererii şi

ajustarea corespunzătoare a capacităţilor, după caz. Dat fiind faptul că aceste servicii sînt finanţate

din sistemul de asigurare medicală obligatorie, aceste paturi pot fi ocupate doar pe o durată limitată.

91. Îngrijirea paliativă (care presupune îngrijirea pacienţilor, simptomele cărora nu sînt

receptive la tratamentul curativ: gestionarea durerii şi sprijinul social şi psihologic) nu este

disponibilă în volum suficient, iar acolo unde există servicii, acestea sînt, de regulă, prestate de

organizaţii neguvernamentale. Ar trebui evaluate necesităţile actuale de îngrijire paliativă, iar

serviciile de acest gen să devină parte integrantă a sistemului de asistenţă medicală. Prestatorii de

astfel de servicii din sectorul neguvernamental, care au acumulat experienţă în acest domeniu, ar

putea fi implicaţi în procesul de implementare.

92. Îngrijirea medicală la domiciliu. Dat fiind că modelul de familie cu mai multe generaţii,

care, în mod tradiţional, era sursă de îngrijire şi sprijin reciproc, îşi pierde din importanţă, serviciile

de îngrijire medicală la domiciliu ar putea deveni unica opţiune pentru unele persoane în vîrstă de a

sta acasă şi a-şi continua traiul independent. Adesea, acordarea unor servicii minore şi simple la

domiciliu ar putea ajuta persoanele în vîrstă să evite instituţionalizarea, sporindu-le considerabil

calitatea vieţii.

93. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care conlucrează cu autorităţile publice

locale, dispune de asistenţi sociali ce oferă îngrijire la domiciliu, dar nu în număr suficient (capitolul

8, compartimentul “Serviciile sociale” din Studiu). Sînt necesare mai multe măsuri în vederea

asigurării unui spectru amplu de aptitudini în cadrul echipelor de asistenţi sociali, care prestează

servicii de îngrijire medicală la domiciliu, astfel încît aceştia să poată presta servicii

multidisciplinare pentru a îndeplini toate necesităţile actuale şi potenţiale ale clienţilor lor în etate.

Un spectru mai larg de prestatori ar spori concurenţa şi ar asigura opţiuni adiţionale pentru clienţi.

94. Pentru a extinde disponibilitatea serviciilor medicale şi sociale, s-ar merita efectuarea unor

investiţii în extinderea serviciilor medicale voluntare, prestate atît de către practicienii generali, cît şi

de echipele de specialişti. Cu ajutorul unor stimulente modeste ar putea fi consolidată solidaritatea la

nivel de comunitate, astfel încît persoanele în vîrstă sănătoase să presteze îngrijiri semenilor cu

sănătatea mai şubredă.

95. Casele de îngrijiri/Centrele geriatrice de îngrijire medicală a persoanelor în vîrstă. În

mod tradiţional, omenii în vîrstă din Republica Moldova se află în îngrijirea membrilor de familie de

mai multe generaţii. Opţiunea de a trece la un centru geriatric odată cu atingerea unei vîrste înaintate

nu este dezirabilă, ba din contră, este chiar dezaprobată. Cu toate acestea, există circumstanţe cînd

astfel de îngrijiri nu pot fi acordate în mod tradiţional de familie.

96. Migraţia internaţională şi internă combinată cu rata redusă a fertilităţii a contribuit la

diminuarea posibilităţilor de îngrijire în cadrul familiei cu multe generaţii. Prin urmare, este

necesară explorarea altor opţiuni de îngrijire. Între timp, se impune întreprinderea unor măsuri în

vederea destigmatizării centrelor de plasament. Este necesar de conturat un tablou mai complet al

necesităţilor efective de locuri în cadrul centrelor de plasament, urmează a fi asigurat accesul

echitabil la centrele geriatrice pentru toţi cei care solicită un loc, în special pentru cei care necesită

urgent protecţie specială, cum ar fi refugiaţii.

97. Informaţia despre opţiunile disponibile trebuie să fie uşor de accesat, iar instituţiile vizate

– să aplice criterii transparente de selectare. Respondenţii intervievaţi la acest subiect au indicat

necesitatea de a efectua evaluări sistematice a cererii şi a ofertei de îngrijiri medicale pe termen

lung. Astfel de evaluări urmează să ţină cont de necesităţile şi de capacităţile de prestare a serviciilor

de îngrijiri medicale la domiciliu, de îngrijiri geriatrice şi paliative, centrele de zi (day care centres)

şi cantinele sociale.

98. Cu toate că extinderea serviciilor este importantă, partea majoră a activităţii de îngrijire va

fi efectuată în continuare de îngrijitori informali de persoane private. Prin urmare, este necesar de

recunoscut rolul pe care îl joacă aceştia, susţinîndu-i în aşa fel, încît ei să poată să-şi îndeplinească

rolul în mod adecvat. Acest sprijin ar putea fi acordat prin intermediul programelor la nivel de

comunitate, oferind ajutor financiar, informaţii şi instruire. Centrele de repaus (respite) sau de zi ar

putea ajuta membrii de familie care prestează servicii de îngrijire să combine această activitate cu

altele – generatoare de venit.

99. Personalul de asistenţă medicală. Necesitatea de formare a personalului medical în

domeniul geriatric şi gerontologic a fost recunoscută de Guvern în ultimii ani. Astfel, în programul

de studii al şcolilor de medicină a fost introdus un curs de instruire de cinci zile în domeniul

geriatric, inclusiv relaţiile medic-pacient. În instruirea postuniversitară este oferit un curs de două

săptămîni, la care pot participa medicii de toate specializările. În plus, a fost stabilită recent o

specializare în domeniul geriatric, după absolvirea căreia este atribuită diploma în domeniul

respectiv. Aceste oportunităţi ar trebui exploatate astfel încît să fie instruit personalul nou care va

activa în centrele de geriatrie recent create şi va presta servicii paliative. Programele de instruire

urmează a fi consolidate şi extinse în funcţie de caz, iar statutul şi aprecierea asistenţilor medicali şi

sociali care lucrează cu vîrstnicii ar trebui ameliorate.

100. Instruirea personalului medical ar trebui să cuprindă şi domeniul de relaţii cu pacienţii.

Personalul de orice nivel trebuie să fie permanent informat despre necesităţile concrete ale

persoanelor în vîrstă, care va fi în creştere ca pondere printre acei care vor solicita îngrijiri medicale

în viitor. Comunicarea cu vîrstnicii nu întotdeauna este uşoară. În plus, persoanele în etate s-ar putea

simţi vulnerabile atunci cînd vin în contact cu sistemul de asistenţă medicală. Dreptul lor de a fi

trataţi cu respect şi de a-şi duce traiul cu demnitate în cazul în care sînt instituţionalizaţi trebuie

protejat. Instruirea continuă a personalului medical ar trebui să includă componente ce abordează în

mod concret aspectele relaţiilor dintre pacienţi şi personalul medical sau asistenţii sociali, încurajînd

o atitudine sensibilă şi pozitivă faţă de persoanele în vîrstă care au anumite necesităţi.

101. Calitatea asistenţei medicale. Persoanele în vîrstă care consideră că au fost tratate în mod

neprofesionist ar trebui să aibă posibilitatea de a depune o plîngere, fiind însoţite de o persoană care

să servească în calitate de avocat ce ar putea fi mediator între părţile implicate. Unele state au

acumulat experienţă pozitivă prin organizarea unor comisii permanente, care includ reprezentanţi ai

persoanelor instituţionalizate, preocupate de supravegherea sistematică a calităţii şi de soluţionarea

revendicărilor (doleanţelor). Structuri similare ar putea fi implementate şi în instituţiile ce prestează

servicii medicale pe termen lung, cum ar fi, de exemplu, casele de îngrijire sau centrele de zi.

102. Actualmente, potenţialul de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii încă

nu a fost explorat integral. Au fost aplicate într-o măsură limitată tehnologii moderne pentru

raportarea administrativă, financiară şi epidemiologică. Stocarea electronică şi organizarea datelor ar

putea susţine monitorizarea calităţii tratamentului, însă în acest caz este necesară asigurarea unui

nivel adecvat de protecţie a datelor. Astfel de date ar putea fi utilizate în scopuri ştiinţifice, fiind

transformate în date anonime în modul corespunzător.

103. Datele distribuite pe grupe de vîrstă şi gen ar putea fi analizate, astfel încît serviciile să

poată fi direcţionate în funcţie de necesitate. Internet-ul ar trebui utilizat mai intens în vederea

asigurării independente cu informaţii de sănătate, precum şi cu informaţii despre serviciile

disponibile. Politicile informaţionale ar trebui să aplice canale electronice şi alte mijloace pentru a

asigura un flux omogen de informaţii şi a le permite pacienţilor să ia decizii informate şi să solicite

serviciile de care au nevoie.


a) sporirea accesului la îngrijiri medicale pentru categoriile vulnerabile de populaţie, inclusiv

persoanele în etate, extinderea acoperirii cu asigurare medicală obligatorie, fiind stabilit pachetul

garantat de servicii medicale conform necesităţilor celor care îl folosesc, sporind proporţiile de

acoperire în afară de acest nivel;

b) efectuarea cercetărilor ştiinţifice cu scopul de a înţelege mai bine cererea pentru îngrijiri

medicale (inclusiv casele de îngrijire, instituţiile de îngrijire paliativă şi centrele de zi) şi pentru

paturi de îngrijire geriatrică;

c) dezvoltarea unui sistem integrat pentru prestarea serviciilor de îngrijiri paliative şi medicale

la domiciliu, care asigură o combinare mai adecvată a serviciilor medicale cu cele sociale;

d) promovarea unui mediu competitiv în care diverşi prestatori pot oferi un spectru mai larg de

servicii, crearea unui cadru favorabil pentru externalizarea serviciilor şi intensificarea implicării

prestatorilor de servicii din exterior, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale, sectorului privat şi

parteneriatelor public-private;

e) majorarea eforturilor în vederea destigmatizării centrelor de plasament.

f) sporirea accesului la casele de îngrijire în vederea asigurării unui loc pentru toţi acei care au

nevoie, în special cei aflaţi sub protecţia specifică a statului, cum ar fi refugiaţii. Asigurarea

accesibilităţii şi transparenţei informaţiei despre opţiunile disponibile şi criteriile de selectare;

g) recunoaşterea oficială a îngrijitorilor, asigurîndu-i cu suport financiar şi practic;

h) extinderea şi consolidarea programelor de instruire pentru personalul de asistenţă medicală

şi socială care lucrează cu persoanele în vîrstă;

i) ameliorarea condiţiilor de lucru şi a nivelului de remunerare, încorporînd stimulente în

funcţie de performanţă; prevenind migraţia specialiştilor din domeniul asistenţei medicale.

Suplimentarea acestor eforturi cu instruiri în aspecte de etică;

j) monitorizarea raportului personal de asistenţă medicală/numărului de pacienţi, menţinînd un

raport adecvat;

k) introducerea practicii de creare a unor comisii permanente, care să includă reprezentanţi ai

persoanelor din centrele de plasament pe termen lung;

l) implementarea sistematică a mecanismelor permanente de asigurare a calităţii şi de

monitorizare şi asigurarea implementării unui sistem de depunere a plîngerilor; implicarea

grupurilor de experţi în vederea actualizării sistematice a standardelor şi liniilor directoare conexe

asigurării îngrijirilor medicale şi formării cadrelor medicale;

m) sporirea utilizării tehnologiilor informaţionale şi a Internetului în domeniul prestării

serviciilor medicale şi evidenţei (fiind însoţite de măsuri adecvate de protecţie a datelor), precum şi

pentru oferirea informaţiilor independente în materie de sănătate şi informaţii despre serviciile

disponibile.

B. Asigurarea cu locuinţă şi trai independent.

Asigurarea calităţii vieţii la toate vîrstele 105. Majoritatea persoanelor de vîrsta a treia locuiesc în mediile rurale, mulţi vîrstnici locuiesc

singuri sau împreună cu soţul (soţia) sau în gospodăriile “generaţiilor omise” (capitolul 2 “Persoane

în vîrstă şi familia” din Studiu). Nu este neobişnuit să întîlneşti sate ce constau aproape în întregime

din “generaţii omise” sau gospodării în care locuiesc doar vîrstnici (Biroul Naţional de Statistică,

“Vîrstnicii în Republica Moldova în anul 2011”). În mediile urbane, mulţi vîrstnici locuiesc în

blocuri locative ce se află într-o stare precară. Dată fiind anvergura migraţiunii interne şi

internaţionale a persoanelor tinere, tot mai puţini vîrstnici pot conta pe familiile lor care le-ar asigura

sprijinul necesar şi nu au altă alternativă decît să-şi ducă traiul de unii singuri sau chiar în situaţia în

care dînşii oferă îngrijire, deşi ei înşişi au nevoie de aceasta.

106. Calitatea locuinţelor. Multe persoane în vîrstă din Republica Moldova sînt proprietarii

apartamentelor în care locuiesc. Cu toate acestea, o mare parte din locuinţele transferate în

proprietate privată se află într-o stare deplorabilă şi necesită lucrări de întreţinere permanente

(capitolul 3, compartimentul “Bunuri de lungă durată şi imobile”; capitolul 5, compartimentul

“Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu). În plus, din cauza costurilor tot mai mari

pentru întreţinere, persoanele în vîrstă nu sînt în stare să-şi încălzească locuinţa din pensia mică pe

care o primesc. Procesul de privatizare a fondului locativ a condus la amplificarea inechităţii sociale,

întrucît persoanele vulnerabile au intrat în posesia unor locuinţe net inferioare în termeni de calitate,

care sînt foarte costisitor de întreţinut.

107. Condiţiile de trai ale persoanelor în vîrstă sînt adesea sub nivelul standard, în special în

mediile rurale; construcţiile sînt în condiţii precare, iar casele nu sînt aprovizionate cu apă

curgătoare sau apă caldă, canalizaţie, încălzire centralizată şi accesorii şi dispozitive de primă

necesitate (capitolul 5, compartimentul “Dotarea spaţiului locativ cu comodităţi” din Studiu).

Reparaţiile şi renovările adesea sînt în afara posibilităţilor oamenilor în vîrstă. Actualmente, nici o

instituţie nu este preocupată de cercetarea calităţii locuinţelor (colectarea şi analiza datelor,

evaluarea politicilor). Crearea unor astfel de instituţii sau finanţarea cercetătorilor ştiinţifici din

instituţiile existente ar facilita fundamentarea unei baze în vederea elaborării ulterioare a politicilor

vizînd calitatea fondului locativ.

108. Traiul independent. Majoritatea persoanelor în vîrstă doresc să rămînă în mediul pe care

îl cunosc pe măsură ce îmbătrînesc şi, în special, să locuiască în casele lor pentru o perioadă cît mai

îndelungată. Este nevoie de acordat prioritate asigurării faptului că locuinţele existente şi cele noi

permit oamenilor în etate să ducă un trai independent, sănătos şi cu demnitate în casele proprii ca

alternativă a centrelor de plasament. Se impune planificarea din timp în vederea asigurării faptului

că fondul locativ este ajustat pentru a îndeplini obiectivul de “îmbătrînire acasă”. Astfel zis, în cazul

în care sînt construite case noi sau sînt renovate cele existente, să fie acordată o atenţie deosebită

posibilităţilor de acces fizic pentru persoanele în etate. În cazul în care locatarii actuali ai acestor

case sînt tineri, trebuie redus din start necesitatea de a căuta locuinţă de alternativă pe măsură ce

locatarii vor îmbătrîni.

109. Este nevoie de fortificat programele de sprijin pentru plasamentul pe termen lung la nivel

de comunitate atît în localităţile rurale, cît şi în cele urbane, în special pentru persoanele în vîrstă

care locuiesc singure. În acest context, este extrem de importantă instruirea personalului care

prestează servicii medicale şi sociale în materie de metode, care să le permită persoanelor în vîrstă

să-şi consolideze capacităţile de a se bizui pe puterile proprii, împreună cu un set minim de

standarde explicite pentru îngrijiri medicale la domiciliu. Grupurile de sprijin al semenilor din

comunitate ar putea fi implicate în vederea monitorizării simple şi efective a persoanelor vulnerabile

în etate prin intermediul unor vizite sistematice la domiciliu.

110. Acţiuni prioritare: a) asigurarea faptului că toate locuinţele unde locuiesc persoane vîrstnice, noi/vechi sînt dotate

adecvat cu facilităţi, aprovizionare cu apă potabilă, canalizare şi încălzire;

b) menţinerea posibilităţilor de subvenţionare a pensionarilor cu venit mic în vederea

acoperirii costurilor pentru energie şi ale celor pentru reparaţia necesară a clădirilor;

c) dezvoltarea infrastructurii de cercetare a calităţii locuinţelor şi, în special, a condiţiilor de

trai ale persoanelor în vîrstă, de exemplu, cu ajutorul unor granturi orientate spre realizarea unor

proiecte de cercetare concrete;

d) stabilirea standardelor minime de accesibilitate a locuinţei pentru persoanele în vîrstă şi cele

cu dizabilităţi (de exemplu, rampe la intrarea centrală, disponibilitatea ascensorului pentru etajele de

sus etc.) şi asigurarea faptului că blocurile nouconstruite întrunesc aceste standarde;

e) elaborarea unor programe de modificare a fondului locativ existent pentru a întruni

standarde adecvate de comoditate a grupurilor vulnerabile.


Solidaritatea între generaţii. Sprijinul familiilor ce oferă îngrijire persoanelor în vîrstă şi

promovarea solidarităţii intergeneraţii şi intrageneraţii 111. Asigurarea solidarităţii intergeneraţionale este crucială pentru menţinerea coeziunii

sociale şi a sensului de echitate în distribuirea drepturilor şi responsabilităţilor între generaţii. Acest

aspect este primordial atunci cînd sînt elaborate programe de protecţie socială, fiind în special

relevante pentru elaborarea schemelor de pensii şi a schemelor de îngrijiri pe termen lung.

Preocuparea de echitatea intergeneraţională este reflectată în viziunea susţinută de mai mulţi experţi

şi specialişti, potrivit căreia membrii succesivi ar trebui să contribuie în aceeaşi proporţie din venitul

disponibil în perioada de viaţă activă din punct de vedere economic pentru a primi beneficii

echivalente în perioada de pensionare.

112. Îngrijirea informală a persoanelor în vîrstă. Chiar dacă “generaţia de mijloc” de vîrstă

aptă de muncă va rămîne în ţară, va fi foarte dificil pentru aceste persoane să echilibreze

responsabilităţile de îngrijire atît pentru copiii lor, cît şi pentru părinţii lor, luînd în considerare

faptul că activitatea lor de muncă este tot mai intensă şi mai competitivă.

113. În contextul schimbării mediului din cadrul familiilor, asistenţa medicală comunitară

acordată persoanelor în etate ar trebui examinată prin prisma opţiunilor de politici prioritare nu doar

datorită faptului că, cel mai frecvent, aceasta este opţiunea preferată de înseşi persoanele în vîrstă,

dar şi datorită faptului că îngrijirile medicale la domiciliu sînt mai puţin costisitoare în comparaţie

cu centrele rezidenţiale de îngrijire. Politicile de promovare a îngrijirilor acordate persoanelor în

vîrstă în cadrul familiei ar trebui să ţină cont şi să recunoască rolul semnificativ al femeilor în

calitate de persoană-cheie a coeziunii intergeneraţionale. Acest lucru va solicita acceptarea oficială a

îngrijirilor informale, de exemplu, prin compensaţii financiare, precum şi prin recunoaşterea rolului

esenţial de îngrijitori cu program deplin pe piaţa muncii.

114. Persoanele în vîrstă care îngrijesc de membrii de familie. În contextul migraţiei forţei de

muncă peste hotare, categoria de persoane în vîrstă se manifestă tot mai accentuat în calitate de

îngrijitori pentru copii, persoane cu dizabilităţi şi alte persoane în etate. Îngrijitorii în vîrstă şi copiii

pe care aceştia îi îngrijesc se confruntă cu anumite provocări: economice, fizice şi psihologice, este

dificil din punct de vedere juridic sau practic pentru gospodăriile cu “o generaţie omisă” să aibă

acces la anumite servicii sau beneficii publice. Recunoaşterea oficială a acestor îngrijiri ar permite

bătrînilor să beneficieze de serviciile sociale pentru care sînt eligibili.

115. Modificările din structura familiei şi a gospodăriei sînt inevitabile în cazul cînd au loc

schimbări de ordin social. Nostalgia după “familia tradiţională”, care se descompune, nu oferă

soluţii în confruntarea cu noile provocări impuse de aceste schimbări. Este important de identificat

noi căi de protecţie a solidarităţii intergeneraţionale. Majoritatea oamenilor din Republica Moldova

încă menţin relaţii strînse cu membrii de familie pe întreaga durată a vieţii, asigurînd îngrijire în

toate direcţiile: tinerii – bătrînilor, bătrînii – tinerilor, precum şi în cadrul generaţiilor

(compartimentul 2 “Persoanele în vîrstă şi familia” din Studiu). Persoanele în vîrstă nu sînt

neapărat beneficiari, fiind în stare să acorde ei singuri contribuţii semnificative sub formă de

îngrijiri. Este benefic pe toate căile de fortificat aceste legături într-un mod ce sprijină solidaritatea

intergeneraţională.

116. Solidaritatea intergeneraţională la nivel de societate. Preocuparea de solidaritatea

intergeneraţională permite axarea nu doar pe relaţiile dintre generaţii în cadrul familiilor, dar şi pe

relaţiile mai cuprinzătoare între diferite categorii de vîrstă din societate în întregime.

117. Este important de asigurat faptul că persoanele tinere, care, actualmente, se confruntă cu

criza economică, cu o rată destul de mare de şomaj şi cereri variabile referitoare la educaţie, să nu se

simtă ameninţaţi de eforturile pentru a ameliora condiţiile de trai ale persoanelor în etate. Acest

deziderat se referă şi la pensii şi la alte beneficii, legislaţia muncii, inclusiv acele acte care se referă

la vîrsta de pensionare şi distribuirea fondurilor între diferite servicii şi instituţii sociale (şcoli,

transport, infrastructura de sănătate etc.).

118. Acţiuni prioritare: a) creşterea oportunităţilor pentru menţinerea şi ameliorarea relaţiilor intergeneraţionale în

comunităţile locale prin facilitarea întrevederilor şi schimburilor culturale cu toate contingentele de

vîrstă;

b) examinarea unor reglementări pentru familii, în special pentru femeile care asigură îngrijiri

informale membrilor de familie în vîrstă şi/sau celor cu disabilităţi, cum ar fi, de exemplu, trecerea

în cont pentru contribuţiile de pensii şi asigurare medicală pentru cei care nu se pot angaja în cîmpul

muncii din cauza necesităţii de a îngriji alţi membri de familie;

c) examinarea necesităţilor concrete ale îngrijitorilor în vîrstă, în special ale buneilor care au în

grija lor nepoţii părinţilor care au plecat peste hotare; în particular, acordarea aceloraşi beneficii şi

servicii pentru care sînt eligibili părinţii acestor copii.

119. Cercetarea şi colectarea datelor. Responsabilitatea de bază, pusă în sarcina Biroului

Naţional de Statistică, este de a colecta, analiza şi disemina date statistice naţionale referitoare la

diferite domenii. Evidenţa incompletă oferită de recensămîntul populaţiei precedent prin specificul

metodologic nu permite analiza evoluţiei sărăciei sau excluziunii sociale la nivel de persoană pe

perioade mai lungi, generarea şi publicarea datelor dezagregate pe categorii de vîrstă pentru toate

subiectele relevante. Cu toate acestea, în ultimii ani nu au fost realizate studii demografice

sistematice din cauza lipsei de resurse financiare şi umane pentru îndeplinirea unor cercetări

demografice, precum şi din cauza lipsei de expertiză ştiinţifică într-un domeniu relativ nou, cum este

îmbătrînirea.

120. Acţiuni prioritare: a) revizuirea/analiza sistematică a studiilor vizînd gospodăriile casnice ce conţin informaţii

despre îmbătrînirea populaţiei şi consolidarea acestora după caz;

b) sporirea disponibilităţii datelor dezagregate pe grupe de vîrstă şi sex, oferite de studiile

existente şi de alte surse de date;

c) continuarea dezvoltării capacităţilor Biroului Naţional de Statistică şi ale Academiei de

Ştiinţe a Moldovei în vederea colectării, producerii, analizei, monitorizării şi evaluării datelor,

sporind integrarea în activităţile internaţionale de colectare a datelor;

d) dezvoltarea continuă a liniilor directoare de educaţie şi avansare pe plan profesional pentru

experţii din domeniul demografiei şi al aspectelor intergeneraţionale, inclusiv îmbătrînirea

populaţiei.

Anexa nr.2

la Programul pentru integrarea


PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Ghidului de parcurs pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în

politici (2014-2016)

Obiective Acţiuni Termenul

de

realizare

Responsabili

pentru

implementare

Parteneri Costuri,

mii lei

Indicatori

de rezultat

1 2 3 4 5 6 7

Obiectivul general 1: Integrarea îmbătrînirii în procesul de elaborare a politicilor în mai multe domenii

1. Asigurarea

colaborării şi

schimbului de

informaţii

privind

elaborarea

politicilor şi

bunelor practici

în problemele

îmbătrînirii

1. 1. Realizarea

coordonată a

acţiunilor din

Programul naţional

strategic în domeniul

securităţii

demografice al

Republicii Moldova

(2011-2025), în

special, a celor ce

vizează abordarea mai

profundă a

problemelor

îmbătrînirii

2016 Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Fondul ONU

pentru Populaţie în

Republica

Moldova, alte

agenţii rezidente

ONU, ONG-urile

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni

1.2. Crearea

Consiliului naţional al

persoanelor în vîrstă

2015 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Consiliu creat

Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare

1.3. Promovarea

Planului de acţiuni

privind

implementarea

Programului pentru

integrarea

problemelor

îmbătrînirii în politici

(2017-2019)

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

ONG-urile În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Proiect elaborat

1.4. Realizarea

proiectului de

cercetare ştiinţifică

privind diverse

aspecte ale

îmbătrînirii populaţiei

2016 Academia de

Ştiinţe a

Moldovei,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

rapoarte ştiinţifice

elaborate

Obiectivul general 2: Asigurarea integrării şi participării persoanelor vîrstnice în diverse domenii de

activitate (economică, socială, politică şi culturală)

2. Instituirea

condiţiilor

pentru

consolidarea

efortului

persoanelor

vîrstnice în

calitate de

producători şi

consumatori

2.1. Aplicarea unei

metodologii-cadru

pentru atragerea


în viaţa publică şi

socială a comunităţii,

sporind gradul lor de

auto-organizare

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Congresul

Autorităţilor

Locale din

Moldova, ONG-

urile persoanelor

vîrstnice

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Metodologie

aprobată

2.2. Promovarea

măsurilor pentru

sprijinirea şi

dezvoltarea

capacităţilor de

menţinere pe piaţa

muncii a persoanelor

în vîrstă

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Fondul ONU


Republica

Moldova,

Organizaţia

Internaţională a

Muncii, ONG-urile

persoanelor

vîrstnice

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni

implementate

2.3. Dezvoltarea

conceptului

sistemelor de servicii

2015 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

În limitele

mijloacelor

financiare

Concept elaborat

pentru informarea şi

consilierea


Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

stabilite

2.4. Realizarea în

comunităţi a

acţiunilor de

voluntariat în diverse

domenii cu implicarea

persoanelor vîrstnice

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni cu

participarea

voluntarilor

vîrstnici

2.5. Reflectarea pe

scară largă în mass-

media a acţiunilor de

voluntariat a


2016 Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă

Fondul ONU


Republica

Moldova,

instituţiile mass

media, ONG-urile

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

articole şi

emisiuni difuzate

3. Implicarea

persoanelor

vîrstnice în

viaţa politică

prin acces

extins la

informaţii şi la

procesele

decizionale

3.1. Determinarea

modelului de

participare a

persoanelor vîrstnice,

în special a femeilor,

în procesul de luare a

deciziilor politice şi

facilitarea accesului

lor la informaţii

2016 Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Fondul ONU


Republica

Moldova, ONG-

urile

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Model perfectat

3.2. Realizarea

acţiunilor pentru

implicarea


în monitorizarea

bugetelor şi

programelor de

dezvoltare regională

şi locală

2016 Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

persoane în vîrstă

implicate

4. Prevenirea

excluderii

sociale şi

culturale a

persoanele în

vîrstă

Dezvoltarea

programelor

complexe care

vizează sporirea

integrării sociale,

culturale a


2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Educaţiei,

Ministerul

Culturii, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni cu

implicarea

vîrstnicilor în

activităţi sociale şi

culturale

5. Stimularea

participării

culturale a

persoanelor în

vîrstă în cadrul

Realizarea acţiunilor

cu participarea


în calitate de actori

sau interpreţi în

2016 Ministerul

Culturii

Asociaţiile/uniunile

de creaţie

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente şi de

persoane

participante

programelor ce

utilizează

abilităţile,

competenţele

profesionale şi

experienţa lor

diverse spectacole

6. Oferirea

posibilităţilor

pentru

integrarea

culturală a

persoanelor în

vîrstă care

locuiesc în

zonele rurale

Organizarea unor

turnee de evenimente

culturale în regiunile

rurale

2016 Ministerul

Culturii, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Asociaţiile/uniunile

de creaţie

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente

Obiectivul general 3: Îmbunătăţirea percepţiei şi imaginii persoanelor în vîrstă şi a fenomenului

îmbătrînirii demografice

7. Lansarea

unei campanii

de informare

pentru

combaterea

stereotipurilor,

a discriminării

faţă de

persoanele

vîrstnice şi

promovarea

îmbătrînirii

active

7.1. Desfăşurarea

campaniei instituţiilor

mass-media pentru

prezentarea unui

spectru mai larg de

tematici vis-a-vis de

implicaţiile

îmbătrînirii şi a

dialogului pentru

angajarea publicului

în discuţia cu privire

la imaginile pozitive

ale persoanelor în

vîrstă (inclusiv

reţeaua posturilor de

radio şi tv locale)

2016 Instituţia publică

naţională a

audiovizualului

Compania

“Teleradio-

Moldova”, în

parteneriat cu

radiodifuzorii

locali, Consiliul

naţional al

persoanelor

vîrstnice, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Fondul ONU


Republica

Moldova,

asociaţiile

profesionale ale

jurnaliştilor

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

emisiuni difuzate

Numărul de

articole publicate

7.2. Desfăşurarea

întrunirilor cu

reprezentanţii mass-

media în scopul

abordării problemelor

persoanelor vîrstnice,

a solidarităţii între

generaţii şi reflectării

acestora în mass-

media

2016 Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă, Instituţia

publică

naţională a

audiovizualului

Compania

“Teleradio-

Moldova”,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Fondul ONU


Republica

Moldova,

radiodifuzorii

locali

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

întruniri

desfăşurate

7.3. Realizarea

măsurilor de

consolidare a

capacităţilor

jurnaliştilor în

abordarea

problemelor privind

îmbătrînirea

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Fondul ONU


Republica

Moldova,

instituţiile mass-

media

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

jurnalişti informaţi

demografică

7.4. Monitorizarea şi

sesizarea mass-mediei

naţionale şi locale cu

privire la cazurile de

discriminare şi

intoleranţă faţă de

persoanele vîrstnice

în producţiile audio şi

video

2016 Consiliul

Coordonator al

Audiovizualului,

în parteneriat cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

sesizări

Obiectivul general 4: Asigurarea participării şi colaborării părţilor interesate în procesul de elaborare a

politicilor în domeniul îmbătrînirii

8. Sporirea

gradului de

participare a

societăţii

civile,

sectorului

privat,

sindicatelor,

mediului

academic,

agenţiilor ONU

şi a altor

organizaţii

internaţionale

în formularea,

implementarea

şi evaluarea

politicilor în

domeniul

îmbătrînirii

8.1. Examinarea

subiectelor privind

îmbătrînirea

demografică în cadrul

întrunirilor cu

reprezentanţii

instituţiilor

guvernamentale, cu

organizaţiile

internaţionale în

vederea accentuării

necesităţii de

soluţionare a

problemelor

îmbătrînirii

2016 Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Academia de

Ştiinţe a

Moldovei,

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatului

Republicii

Moldova

Agenţiile rezidente

ONU

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente

8.2. Consolidarea

colaborării cu

instituţiile academice

în procesul aprobării

deciziilor politice în

domeniul îmbătrînirii

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Academia de

Ştiinţe a

Moldovei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

consultări

8.3. Participarea

experţilor,

specialiştilor,

persoanelor “focal

point”/coordonator

naţional privind

îmbătrînirea la

conferinţe

internaţionale, şedinţe

şi ateliere de lucru în

scopul schimbului de

experienţă, la nivel

regional şi

internaţional

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Academia de

Ştiinţe a

Moldovei

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente

Obiectivul general 5: Ajustarea sistemelor de protecţie socială la schimbările demografice şi la consecinţele

de ordin social şi economic

9. Ajustarea

actualului

sistem de

pensii conform

standardelor

internaţionale

şi

îmbunătăţirea

durabilităţii

financiare a

acestui sistem

9.1. Perfecţionarea

legislaţiei privind

pensionarea pentru

crearea unor condiţii

unice de asigurare cu

pensii pentru toate

categoriile de cetăţeni

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

Banca Mondială,

Organizaţia

Internaţională a

Muncii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

amendamente

propuse

9.2. Determinarea

acţiunilor în scopul

reducerii diferenţelor

de gen şi respectării

principiilor de bază

ale sistemului public

de asigurări sociale

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul

întrunirilor şi

deciziilor

9.3. Asigurarea

mecanismului de

garantare a corelării

între contribuţiile de

asigurări sociale

achitate şi mărimea

pensiei stabilită

persoanelor asigurate

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Argumentarea de

modificare a

formulei de calcul

a pensiilor

9.4. Dezvoltarea

cadrului legal care să

reglementeze

activităţile fondurilor

de pensii private

2015 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale,

Comisia

Naţională a

Pieţei Financiare

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Recomandări

elaborate pentru

cadrul de

reglementare

9.5. Operaţionalizarea

unor mecanisme

pentru asigurarea

funcţionalităţii

fondurilor private de

pensii şi oferirea

anumitor garanţii de

stat pentru

contribuabili

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale,

Comisia

Naţională a

Pieţei Financiare

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Act

legislativ/normativ

elaborat

9.6. Examinarea

impactului potenţial

al creşterii vîrstei de

pensionare a femeilor

asupra situaţiei lor

economice şi asupra

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Academia de

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Raport analitic

elaborat

sistemului de pensii Ştiinţe a

Moldovei

9.7. Realizarea unei

campanii permanente

de informare cu

privire la

potenţialul/necesitatea

reformelor sistemului

de pensii, precum şi

necesitatea

introducerii

elementelor unui

sistem de asigurări

private

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente şi

publicaţii realizate

cu privire la

reforma sistemului

de pensii

10. Antrenarea

reprezentanţilor

societăţii civile

în activitatea

instituţiilor

publice ce se

referă la

protecţia

socială a

populaţiei

vîrstnice

10.1. Participarea

reprezentanţilor

intereselor


la discuţiile grupurilor

de lucru privind

unificarea sistemului

de pensii, luînd în

considerare interesele

beneficiarilor vîrstnici

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente cu

prticiparea

reptezentanţilor

intereselor

persoanelor în

vîrstă în care au

fost discutate

problemele

reformei

sistemului de

pensii

10.2. Includerea

reprezentanţilor

organizaţiilor publice

şi a societăţii civile în

procesul de

monitorizare a

prestaţiilor sociale

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale,

Consiliul

naţional al

persoanelor în

vîrstă

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de cazuri

şi numărul de

reprezentanţi ai

societăţii civile

participanţi la

monitorizare

11.

Dezvoltarea

sistemului de

asistenţă

socială în

vederea

creşterii

calităţii vieţii,

reducerii

sărăciei şi

inechităţii

persoanelor în

vîrstă

11.1. Îmbunătăţirea

sistemului de ajutor

social, în baza

evaluării eficiente a

venitului minim

garantat, pentru ca

persoanele vîrstnice

să dispună de

mijloace financiare

suficiente (care

locuiesc singuri ori au

persoane la

întreţinere)

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatului

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de acte

legislative/

normative ajustate


metodelor de

identificare a


care trăiesc în condiţii

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în


mijloacelor

financiare

stabilite

Rata de creştere a

numărului de

beneficiari de

prestaţii şi servicii

sociale

economice dificile şi

asigurarea accesului

lor la prestaţii sociale

şi servicii

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

11.3. Dezvoltarea

unor forme alternative

de prestare a

serviciilor de îngrijire

a persoanelor în vîrstă

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

beneficiari de

servicii alternative

11.4. Stimularea

implicării societăţii

civile, inclusiv a


în prestarea de

servicii sociale

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Ponderea

persoanelor în

vîrstă, voluntari în

prestarea

serviciilor

Obiectivul general 6: Adaptarea pieţei muncii la consecinţele economice ale îmbătrînirii populaţiei

12. Asigurarea

accesului mai

larg a

persoanelor în

vîrstă la piaţa

forţei de muncă

12.1. Revizuirea

legislaţiei în scopul

asigurării

oportunităţilor de

ocupare a persoanelor

în vîrstă

2015 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatului

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de noi

reglementări

perfectate

12.2. Informarea


cu privire la

posibilităţile de

angajare pe piaţa

forţei de muncă

2016 Agenţia

Naţională pentru

Ocuparea Forţei

de Muncă

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Ponderea

persoanelor în

vîrstă ocupate pe

piaţa muncii

12.3. Organizarea

campaniilor de

sensibilizare a

angajatorilor cu

privire la angajarea


ca soluţie pentru

depăşirea deficitului

forţei de muncă în

anumite sectoare ale

economiei

2016 Agenţia

Naţională pentru

Ocuparea Forţei

de Muncă

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatului

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Ponderea

persoanelor în

vîrstă ocupate pe

piaţa muncii

13.

Promovarea

oportunităţilor

de integrare a

persoanelor în

vîrstă pe piaţa

forţei de

muncă, ţinînd

seama de

nevoile lor

13.1. Iniţierea acti

privind determinarea

criteriilor faţă de

capacităţile fizice şi

intelectuale

acceptabile pentru

persoanele în vîrstă şi

identificarea

modalităţilor de

adaptare a locurilor

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Sănătăţii

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatelor

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni întreprinse

specifice fizice,

medicale şi de

altă natură

de muncă la

necesităţile lor

13.2.

Conceptualizarea

posibilităţilor de:

- stimulare şi

elaborare a măsurilor

privind angajarea

deplină a persoanelor

în vîrsta de

prepensionare;

- stimularea

angajatorilor ce

angajează la muncă

persoanele în vîrstă

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Agenţia

Naţională pentru

Ocuparea Forţei

de Muncă

Organizaţia

Internaţională a

Muncii,

Confederaţia

Naţională a

Sindicatelor,

Confederaţia

Naţională a

Patronatului

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Concept sau

studiu de caz

elaborat

Obiectivul general 7: Adaptarea, în condiţiile îmbătrînirii, la consecinţele economice şi sociale ale migraţiei

14.

Îmbunătăţirea

sistemelor de

estimare a

fluxurilor

migraţionale

actuale pentru

toate

categoriile de

vîrstă şi

prognozarea

viitoarelor

fluxuri,

inclusiv a

numărului

probabil de

emigranţi

reîntorşi

Producerea datelor

statistice în

conformitate cu

cerinţele şi

recomandările

internaţionale,

inclusiv cu cerinţele

Comisiei Europene,

în baza

regulamentului CE

862/2007 privind

statisticile comunitare

din domeniul

migraţiei, precum şi

orientările Comisiei

Economice pentru

Europa a ONU

privind statisticile

migraţiei

2014 Ministerul

Afacerilor

Interne,

Ministerul

Tehnologiei

Informaţiei şi

Comunicaţiilor,

Biroul Naţional

de Statistică,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Afacerilor

Externe şi

Integrării

Europene

Organizaţia

Internaţională

pentru Migraţiune

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Lista indicatorilor

Profilului

Migraţional Extins

perfectată

conform cerinţelor

şi standardelor

internaţionale

15. Extinderea

accesului

persoanelor în

vîrstă la

informaţii

privind

drepturile de

protecţie

socială a

migranţilor

Publicarea

informaţiilor cu

privire la drepturile şi

obligaţiile


în ţările de emigrare:

pe paginile web

oficiale ale

organizaţiilor

relevante, precum şi

prin alte metode de

diseminare a

informaţiei (pliante,

buletine informative)

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Afacerilor

Externe şi

Integrării

Europene, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

Organizaţia

Internaţională

pentru Migraţiune

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

publicaţii cu

privire la

drepturile şi

obligaţiile

persoanelor în

vîrstă în ţările de

emigrare

16. Asigurarea

unor

mecanisme

eficiente pentru

protecţia

socială a

lucrătorilor

16.1. Aplicarea

regulilor acordurilor

bilaterale pentru

acumularea şi

transferul de pensii şi

alte beneficii

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Organizaţia

Internaţională

pentru Migraţiune

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

persoane ale căror

prestaţii sociale au

fost transferate ca

urmare a semnării

acordurilor

bilaterale

migranţi pe

parcursul

aflării în

străinătate şi la

întoarcerea în

ţară, precum şi

pentru cetăţenii

străini aflaţi în

mod legal în

Republica

Moldova

Sociale


mecanismelor pentru

asigurarea realizării

drepturilor sociale ale

lucrătorilor străini

care locuiesc în

prezent în Republica

Moldova

2016 Ministerul

Afacerilor

Interne,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

Organizaţia

Internaţională a

Muncii,

Organizaţia

Internaţională

pentru Migraţiune,

Înaltul Comisariat

al Naţiunilor Unite

pentru Refugiaţi

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul

lucrătorilor străini

care beneficiază

de drepturi sociale

16.3. Monitorizarea

continuă a fluxurilor

de emigranţi şi a celor

reîntorşi în Moldova

în baza Profilului

Migraţional Extins al

Republicii Moldova

2016 Ministerul

Afacerilor

Interne, Biroului

Naţional de

Statistică

Organizaţia

Internaţională

pentru Migraţiune

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Raportul anual al

Profilului

Migraţional Extins

Obiectivul general 8: Promovarea studierii5 pe parcursul vieţii şi adaptarea sistemului educaţional la

îmbătrînirea demografică

17. Instituirea

condiţiilor

favorabile de

învăţare pe tot

parcursul vieţii,

în special

pentru

persoanele în

vîrstă

17.1. Implementarea

programelor de studii

cu stimularea învăţării

continuie pentru


2016 Ministerul

Educaţiei

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Organizaţia

Internaţională a

Muncii, ONG-urile

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Rata de creştere a

ponderii

persoanelor în

vîrstă care

participă la

programe de

educaţie

17.2. Introducerea

metodelor de

monitorizare a

impactului

programelor de

educaţie şi de auto-

educaţie asupra

ocupării forţei de

muncă şi bunăstării


2016 Centrul de

cercetări

demografice al

Institutului

Naţional de

Cercetări

Economice al

Academiei de

Ştiinţe a

Moldovei,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Educaţiei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Ponderea

persoanelor care

îşi găsesc un loc

de muncă din

numărul total al

persoanelor care

participă la

programe de

educaţie şi

autoeducaţie

18. Creşterea

accesului

persoanelor în

vîrstă din

zonele rurale la

programe de

educaţie şi de

auto-educaţie

pe tot parcursul

vieţii

Determinarea

conceptului cu privire

la crearea reţelelor de

informare şi orientare

profesională pentru


din zonele rurale,

inclusiv prin

utilizarea

tehnologiilor moderne

de comunicare

2016 Ministerul

Educaţiei,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Concept

determinat

19. Asigurarea

educaţiei

sensibile la

dimensiunea de

vîrstă şi

organizarea

asistenţei

pentru

persoanele în

etate şi în

planificarea

evenimentelor

la care elevii şi

persoanele în

vîrstă pot

interacţiona

19.1. Realizarea

acţiunilor în scopul

sporirii posibilităţilor

de interacţiune între

generaţii, prin

menţinerea/ angajarea

profesorilor de toate

vîrstele şi includerea

aspectelor

intergeneraţionale în

programele şcolare

2016 Ministerul

Educaţiei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni întreprinse

în scopul

menţinerii

echilibrului

intergeneraţional

în sistemul

educaţional

19.2. Introducerea

metodelor de

cunoaştere a nevoilor

şi riscurilor asociate

îmbătrînirii în

formarea profesională

a specialiştilor în

domeniile relevante

2016 Ministerul

Educaţiei

Centrul de instruire

în domeniul

relaţiilor de muncă

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Metodă

implementată

19.3. Participarea

instituţiilor de

învăţămînt în

activităţi

intergeneraţionale, în

special prin

voluntariat, în care

tinerii asistă

persoanele în vîrstă şi

viceversa

2016 Ministerul

Educaţiei,

agenţiile de

ocupare a forţei

de muncă

teritoriale, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente

organizate

Obiectivul general 9: Asigurarea sănătăţii şi a îngrijirii persoanelor în vîrstă

20.

Îmbunătăţirea

accesului la

serviciile de

sănătate şi

creşterea

calităţii

serviciilor

pentru

grupurile

vulnerabile,

inclusiv pentru

persoanele în

vîrstă


supravegherii

medicale a


de către medicii de

familie, inclusiv prin

supravegherea la

domiciliu

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

persoane în vîrstă

sub supraveghere

medicală

20.2. Extinderea listei

de medicamente

compensate pentru

pacienţii vîrstnici din

fondurile de asigurare

obligatorie de

asistenţă medicală

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Lista

medicamentelor

compensate

20.3. Regionalizarea

asistenţei medicale

spitaliceşti

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Plan elaborat

20.4. Realizarea

acţiunilor pentru

reprofilarea paturilor

de scurtă durată în

paturi de lungă durată

şi/sau medico-sociale.

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul paturilor

reprofilate în

paturi de scurtă

durată şi/sau

medico-sociale

20.5. Dezvoltarea 2016 Ministerul În limitele Numărul de paturi

serviciului geriatric Sănătăţii mijloacelor

financiare

stabilite

geriatrice

20.6. Furnizarea

serviciilor medicale

conform profilurilor

modificate, în funcţie

de necesităţile

comunităţii

2016 Ministerul

Sănătăţii, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

pacienţi ce au

beneficiat de

tratament în

secţiile geriatrice

şi îngrijiri

paliative

20.7. Sporirea

volumului serviciilor

medicale prestate

persoanelor asigurate,

inclusiv vîrstnicilor

2016 Ministerul

Sănătăţii,

Compania

Naţională de

Asigurări în

Medicină

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Rata de creştere a

serviciilor

20.8. Consolidarea

capacităţilor

Centrului Naţional de

Geriatrie şi

Gerontologie

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

acţiuni pentru

consolidarea

Centrului Naţional

de Geriatrie şi

Gentorologie

21.

Dezvoltarea

unui sistem

integrat de

furnizare a

serviciilor de

asistenţă

socială,

îngrijire la

domiciliu şi

îngrijire

paliativă, care

corelează mai

eficient

serviciile

medicale şi

sociale pentru

vîrstnici

21.1. Evaluarea

necesităţilor în

îngrijiri medicale la

domiciliu, îngrijiri

geriatrice şi paliative

2016 Ministerul

Sănătăţii, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

pacienţi care

necesită îngrijiri

medicale

21.2. Perfectarea

actelor normative în

vigoare în scopul

identificării şi

sprijinirii prestatorilor

de servicii comunitare

2016 Ministerul

Sănătăţii,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Actele normative

perfectate

22. Extinderea

şi fortificarea

programelor de

formare pentru

personalul

medical şi

social, care

lucrează cu

persoanele în

vîrstă

22.1. Ajustarea

programelor de

instruire universitară

şi postuniversitară în

domeniul geriatriei şi

gerontologiei la

standardele europene

şi internaţionale

2016 Universitatea de

Stat de

Medicină şi

Farmacie

“Nicolae

Testemiţanu”,

Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

programe ajustate

22.2. Pregătirea

postuniversitară la

rezidenţiat a

medicilor geriatri

2016 Universitatea de

Stat de

Medicină şi

Farmacie

“Nicolae

Testemiţanu”,

Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

medici geriatri

pregătiţi prin

rezidenţiat

22.3. Dezvoltarea 2016 Ministerul În limitele Numărul de

educaţiei medicale

continue în domeniul

geriatriei şi

gerontologiei,

inclusiv pentru

cadrele medicale cu

studii medii

Sănătăţii,

Universitatea de

Stat de

Medicină şi

Farmacie

“Nicolae

Testemiţanu”,

Colegiul

Naţional de

Medicină şi

Farmacie

mijloacelor

financiare

stabilite

medici instruiţi

22.4. Efectuarea de

cercetări ştiinţifice în

domeniul

gerontologiei sociale,

structurii morbidităţii

în rîndul vîrstnicilor,

factorilor de risc,

maladiilor cu

incidenţă înaltă la

vîrstnici

2016 Ministerul

Sănătăţii,

Academia de

Ştiinţe a

Moldovei,

Universitatea de

Stat de

Medicină şi

Farmacie

“Nicolae

Testemiţanu”

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

proiecte de

cercetare, teze

ştiinţifice

Obiectivul general 10: Încurajarea vieţii independente pentru persoanele în vîrstă

23.

Determinarea

standardelor

minime de

accesibilitate şi

de adaptare a

fondului

locativ vechi şi

nou la

necesităţile

vîrstnicilor

23.1. Elaborarea

conceptului strategiei

pe termen lung în

scopul asigurării

fondului locativ cu

apă potabilă,

canalizare şi încălzire

2016 Ministerul

Dezvoltării

Regionale şi

Construcţiilor,

în colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Concept elaborat

23.2. Elaborarea

standardelor de

accesibilitate a

locuinţelor pentru

persoanele cu

disabilităţi şi cu

mobilitate redusă

2016 Ministerul

Dezvoltării

Regionale şi

Construcţiilor,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

standarde

elaborate

23.3. Elaborarea

programelor de

reabilitare a fondului

locativ existent, în

scopul adaptării

necesităţilor


cu disabilităţi şi

mobilitate redusă

2016 Ministerul

Dezvoltării

Regionale şi

Construcţiilor,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

programe

elaborate

24.

Dezvoltarea

infrastructurii

de cercetare a

calităţii

locuinţelor şi,

în special, a

Fortificarea

capacităţilor de

colectare a

informaţiilor privind

calitatea locuinţelor şi

a condiţiilor de trai

ale persoanelor în

2014 Biroul Naţional

de Statistică

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Indicatorii

implimentaţi ce se

referă la calitatea

locuinţelor şi a

condiţiilor de trai

ale persoanelor în

vîrstă, în baza

condiţiilor de

trai ale

persoanelor în

vîrstă

vîrstă în cadrul

Recensămîntului

populaţiei şi al

locuinţelor din 2014

datelor

Recensămîntului

populaţiei şi al

locuinţelor din

2014

Obiectivul general 11: Promovarea solidarităţii între generaţii în familie şi societate

25.

Promovarea pe

scară largă a

relaţiilor

pozitive între

generaţii

25.1. Sporirea

gradului de

recunoaştere oficială

a îngrijirii informale

bazate pe familie,

inclusiv îngrijirile

acordate persoanelor

în vîrstă şi îngrijirile

acordate copiilor de

către persoanele în

vîrstă (de exemplu, de

către bunici faţă de

nepoţi)

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale


mijloacelor

financiare

stabilite

Cadru juridic

еlaborat

25.2. Organizarea,

desfăşurarea şi

publicarea

informaţiilor, privind

evenimentele axate pe

respect şi solidaritatea

între generaţii,

valorile familiale,

istorii de succes pe

parcursul vieţii

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Educaţiei,

Ministerul

Culturii, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

materiale

publicitare

25.3. Organizarea acti

de profil sportiv cu

antrenarea

persoanelor de

diferite categorii de

vîrstă

2016 Ministerul

Tineretului şi

Sportului,

Consiliul

Naţional al

persoanelor în

vîrstă, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

activităţi

desfăşurate anual

26. Prevenirea

şi combaterea

abuzului,

neglijării şi

izolării

persoanelor

vîrstnice

26.1. Elaborarea

reglementărilor

specifice privind

prevenirea oricăror

forme de abuz şi

neglijare a persoanei

vîrstnice

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei,

Ministerul

Justiţiei,

Ministerul

Afacerilor

Interne

ONG-urilr În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Reglementări

elaborate

26.2. Organizarea

unor campanii de

informare privind

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Radiodifuzorii,

instituţiile mass-

media, ONG-urile

În limitele

mijloacelor

financiare

Numărul de

campanii de

informare

diversele forme de

abuz, neglijare şi

consecinţele acestora

Sociale şi

Familiei,

Instituţia publică

naţională a

audiovizualului

Compania

“Teleradio-

Moldova”, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

stabilite desfăşurate

Obiectivul general 12: Ajustarea cadrului de cercetare şi sistematizare a datelor statistice la fenomenul

îmbătrînirii demografice

27. Sporirea

disponibilităţii

datelor

dezagregate pe

vîrstă din

sursele de date

existente şi

altele noi, în

special în

domeniile care

pot avea

relevanţă

specială pentru

persoanele în

vîrstă

27.1. Revizuirea şi

analiza sistematică a

cercetării bugetelor

gospodăriilor casnice,

în baza anchetelor

care conţin întrebări

cu privire la populaţia

în vîrstă,

îmbunătăţirea

conţinutului

anchetelor, după caz


de Statistică

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Indicatorii noi

incluşi în

anchetele

existente

27.2. Prevederea unui

compartiment separat

în raportul Anchetei

privind utilizarea

timpului în scopul

utilizării în elaborarea

politicilor privind

îmbătrînirea


de Statistică

Programul

Naţiunilor Unite

pentru Dezvoltare,

UN Women

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Indicatorii

utilizării timpului,

dezagregaţi pe

vîrstă, sexe şi

tipuri de activitate

27.3. Elaborarea unei

note de analiză

privind persoanele

vîrstnice în baza

Anchetei privind

utilizarea timpului


de Statistică

Programul

Naţiunilor Unite

pentru Dezvoltare

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Notă elaborată

28.

Îmbunătăţirea

colectării

datelor privind

persoanele în

vîrstă şi

subiectele

conexe,

dezagregate

după vîrstă,

sex, amplasare

etc.

28.1. Corelarea mai

bună a indicatorilor

proveniţi din diverse

surse administrative şi

statistice, asigurarea

disponibilităţii lor

pentru monitorizarea

proceselor şi pentru

activităţi de cercetare

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Biroul

Naţional de

Statistică, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale,

Academia de

Ştiinţe a

Moldovei

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Indicatori de

securitate socială

şi protecţie socială

a persoanelor în

vîrstă

28.2. Instituirea unei

baze de date cu

indicatori privind

situaţia

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Bază de date

creată cu

informaţia privind

situaţia socio-

sociodemografică,

serviciile sociale

existente pe fiecare

localitate, inclusiv cu

date privind

beneficiarii acestora,

dezagregarea pe

criterii de vîrstă şi gen

Familiei, în

colaborare cu

autorităţile

administraţiei

publice locale

demografică,

servicii sociale pe

fiecare localitate,

cu date privind

beneficiarii

dezagregate pe

vîrstă şi gen

Obiectivul general 13: Monitorizarea şi evaluarea politicilor în domeniul îmbătrînirii populaţiei

29.

Monitorizarea

şi evaluarea

integrării

îmbătrînirii în

toate domeniile

de politici

29.1. Consolidarea

capacităţilor

instituţionale în

scopul monitorizării

şi evaluării politicilor

îmbătrînirii

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Biroul

Naţional de

Statistică

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Numărul de

evenimente cu

participarea

experţilor

29.2. Monitorizarea

implementării

Strategiei privind

sănătatea

reproductivă pentru

anii 2005-2015, care

se referă şi la

persoanele în vîrstă,

inclusiv sănătatea

sexuală şi consilierea

lor

2016 Ministerul

Sănătăţii

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Raportul privind

implementarea

Strategiei elaborat

29.3. Participarea la

evaluarea periodică a

realizării

angajamentelor

Strategiei regionale

de implementare a

Planului Internaţional

de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat

la Madrid în 2002

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Biroul

Naţional de

Statistică,

Comisia

naţională pentru

populaţie şi

dezvoltare

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Raportul naţional

privind

implementarea

Planului

Internaţional de

Acţiuni privind

Îmbătrînirea,

adoptat la Madrid

în 2002 elaborat

29.4. Determinarea

setului de indicatori

în scopul

monitorizării

realizării Strategiei

regionale de

implementare a

Planului Internaţional

de Acţiuni privind

Îmbătrînirea, adoptat

la Madrid în 2002

2016 Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei, Biroul

Naţional de

Statistică, Casa

Naţională de

Asigurări

Sociale

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Set de indicatori

definit

29.5. Analiza şi

coordonarea

procedeelor de

acumulare a datelor

pentru monitorizarea

anuală a impactului

îmbătrînirii


de Statistică,

Ministerul

Muncii,

Protecţiei

Sociale şi

Familiei

Fondul ONU


Republica

Moldova

În limitele

mijloacelor

financiare

stabilite

Domeniile

identificate pentru

îmbunătăţire

demografice

__________

Hotărîrile Guvernului

406/02.06.2014 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului pentru integrarea problemelor îmbătrînirii în politici

//Monitorul Oficial 153-159/453, 13.06.2014

H O T Ă R Î R E cu privire la aprobarea Programului pentru ...

Documents

Transcript of H O T Ă R Î R E cu privire la aprobarea Programului pentru ...