UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SIMEDICINA VETERINARABUCURESTI

Facultatea de Medicina VeterinaraSpecializarea Controlul si Expertiza Produselor Alimentare

SPECII DE PESTI

Student: Savu Georgiana Alexandra Grupa: 4201Tehnologia Obtinerii Produselor Acvatice si Vanatului

BUCURESTI 2015Morunul Hosu huso

Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Acipenseriforme Familia Acipenseridae Gen HusoNume binominal Nume Huso huso Clasificare Linnaeus, 1758

Morunul (Huso huso) este cel mai valoros peste al apelor noastre. El este consideral nu numai sturionul cel mai de pret(familia Acipenseridae), ci si gigantul pestilor din Marea Neagra.El este un peste foarte apreciat si pescuit pentru carnea sa si pentru a se recolta icrele sale negre, din care se face caviarul.

Raspandire Traieste numai in Marile: Neagra, Caspica si Adriatica, iar pentru reproducere urc pe fluviile tributare ale acestora; este prezent in tot lungul litoralului romanesc; in Dunare urca pana mai sus de Budapesta, rar in Raselm; exceptional in baltile Dunarii.

Particularitati morfologice corpul este gros si relativ inalt; cap lui este mic in raport cu corpul; are mustati latite si franjurate; botul este scurt si moale (comparativ cu celelalte specii de sturioni), conic si turtit in jos; la exemplarele tinere triunghiular, ascutit la varf si acoperit cu scuturi tari care nu cresc. La exemplarele mai varstnice aceste scuturi se ingraopa in piele, incat borul devine din ce in ce mai scurt si moale; fenomenul de ingropare a scuturilor in piele pe masura inaintarii invarsta se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explica de ce exemplarele varstnice au pielea lipsita de scuturi. La exemplarele tinere se observa scuturi mici, mai slab dezvoltate decat la rudele sale 41-52scuturi laterale, 9-12 ventrale, 11-14 scuturi mari, dorsale, partial ingropate in piele; gura semilunara, mare; buza inferioara continua; acest adevarat urias al apelor are un corp ca un trunchi gros, alungir spre cele doua extremitati; culoarea variaza dupa mediu: cei din Dunare cenusii mai deschis, cei din mare mai inchisi. Dorsal cenusiu pana la negru; ventral, pe laturi si burta este albicios;

Particularitati fiziologice - productiveLongevitate morunul face parte din grupa pestilor longevivi; in mod obisnuit traieste 30-60 de ani, chiar mai mult; poate trai si un secol daca apuca. specie solitara, traind pe fund mitiloid si fascolinoid, la adancime de de 50 - 70m.

Greutate este cel mai mare sturion, pescuindu-se in mod obisnuit exemplare de 100-150 kg si 3-5 m lungime; cel mai mare exemplar in tara noastra s-a pescuit in 1890 in zona Sf.Gheorghe si a cantarit 888 kg din care 127 kg icre negre; cel mai mare exemplar pescuit in URSS a avut 1300 kg, dar se citeaza si moruni de 2000 kg; atinge greutatea de 1000 kg la aproximativ 75 de ani; daca unele exemplare ajung la dimensiuni mari si greutati apreciabile, exemplarele pescuite obisnuit in fata gurilor Dunarii masoara doar 2-2,5 m si cantaresc 40-80 kg.

Hrana este un rpitor de temut, hrnindu-se att n Dunre, ct i n mare, de preferin la adncimi foarte mari se hraneste, in afara de crustacei si moluste, cu mari cantitati de peste (crap, avat, babusca, platica, guvizi, hamsii), creveti, crabi si chiar pasari acvatice; fata de ceilalti sturioni este un mare carnivor

Reproducere maturitatea sexuala a morunului apare la vrsta de 15-18 ani la mascul si 16-21 de ani la femel. icrele de morun sunt mai mari dect ale celorlalti sturioni, avnd diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie. fiind un peste marin, morunul se deplaseaza, incepand cu luna martie, in rauri si fluvii pentru reproducere; exemplarele tinere ncep migraia din toamn; femela depune , in Dunare, pe fundul argilos, pietros sau nisipos, in gropile de 8-20 m adancime intre 500.000 si 5.000.000 de icre. Asemenea locuri se gasesc cam de la Isaccea in amonte. o femel de 100 kg, n vrst de circa 20-25 de ani, poate depune 8 mil. de icre. ierneaza in grupuri; unele exemplare ajung in fluvii vara sau toamna, unde raman si pe timpul iernii, altele ierneaza in mare, la o adancime de 60-70 metri. reproductorii parcurgeau odinioar distane enorme pe Dunare, obinuind s i depun ponta printre stncriile adevratelor Pori de Fier, astzi rmase doar n poze. Punnd la socoteal i faptul c atinge maturitatea sexual dup cincisprezece ani de via i c o femel intr n Dunre pentru reproducere o dat la civa ani, nelegem de ce numrul i dimensiunile capturilor s-au prbuit n statistici. Dac Antipa aduce dovezi despre moruni de o ton, n vremurile noastre numrul capturilor peste o sut de kilograme se exprim anual printr-o singur cifr.

Pescuit da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza. se pescuieste cu carmace si paragate, att pe fluviu, dar mai ales la gurile lui. dimensiune minima legala: 170 cm atat icrele, cat si carnea morunului sunt foarte scumpe si apreciate. este INTERZIS pescuitul !

Nisetru - Acipenser guldenstaedti

Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Acipenseriforme Familia Acipenseridae Gen AcipenserNume binominal Nume Acipenser gueldenstaedti Clasificare Brandt , 1833

In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupa morun, un loc important, datorita valorii sale economice. Unul dintre cei mai ravniti sturioni, traieste in mare, dar prefera pietrisul albiei dunarene pentru giumbuslucuri amoroase.

Raspandire distributie geografica si biologica este asemanatoare cu cea a morunului. Este cel mai rar sturion de interes economic din tara noastra. in Bazinul Marii Negre, deci si in apele noastre, este raspandita sp. Ac. Guldenstaedti colchicus; adultii traiesc in mare, in facies mitiloid si faseolinoid (la 60-70 m adancime), in tovarasia calcanului si vulpii de mare;

Particulariati morfologice se deosebeste de morun prin botul ceva mai lung, lat si obtuz; mustatile sunt rotunjite, nefranjurate si inserate mai aproape de varful botului decat de gura; scuturile cornoase sunt mult mai mari decat la morun; corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, acoperit printre randurile de placi cu scutele, placute mici, stelate; cu 8-16 scuturi dorsale prevazute cu un tep scurt central, 25-44 laterale si 6-13 ventrale; culoarea spatele, la unele exemplare este negru-cenusiu, la altele verde murdar pana la inchis si abdomenul alb-murdar;

Particularitati fiziologice productiveLongevitate traieste circa 45 de ani si chiar mai mult;

Greutate lungimea obisnuita variaza intre 100-160 cm iar greutatea intre 20-30 kg, mai rar 80-100 kg;

Hrana se hraneste cu moluste, crustacei si pesti mici; hrana puilor de nisetru in Dunare o constituie crustaceele si larvele de chironomide, iar in apele marii consuma de preferinta crustacee si polichele; rareori mananca peste, si anume guvizi. De aceea, nisetrul se aglomereaza in zonole cu midii;

Reproducere maturitatea sexuala apare la 8-14 ani la mascul si la 10-20 de ani la femela ca peste migrator anadrom, nbisetrul se reproduce pe fluvii, unde se deplaseaza primavara (aprilie mai) cand urca in special in susul Dunarii, pentru reproducere, pana la Portile-de-Fier, depunand icrele in tot cursul fluviului, in locuri adanci, cu fund pietros si nisipos (mai iunie); o femela de 15 kg depana pana la 1 milion de icre de culoare cenusie-negricioasa; catre toamna, cea mai mare parte dintre adulti si tineri se intorc in mare, unde ierneaza la adancimi in grupuri mici; puii de nisetru supravietuiesc in Dunare pana in iunie-iulie, cand coboara in mare, unde raman in fata gurilor fluviului pana ce ating varsta de 2-3 ani. Dupa aceasta perioada se retrag la adancime; pe langa migratia de reproducere de primavara, nisetrul intreprinde migratii si toamna (august-septembrie). Exemplarele care migreaza vara si toamna raman in fluvii pana in primavara urmatoare, cand se reproduc. Rezulta deci ca reproducerea nu se face in fiecare an, ci la doi sau chiar trei ani;

Pescuit hibrizi cu morunul; dupa cega, are cea mai buna carne, icrele fiind la fel de mult apreciate desi sunt cenusii; ca orice peste mare, bun si scump, a fost printre primii la care s-aincercat reproducerea artificiala;

Pastruga Acipenser stellatus

Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Acipenseriforme Familia Acipenseridae Gen AcipenserNume binominal Nume Acipenser stellatus Clasificare Linnaeus, 1758

Pastruga este o specie de sturion care traieste in Marea Neagra, Marea Caspica si Marea Azov etc. Este un peste migrator care migreaza in mre pentru hranire si iernare si in fluvii pentru reproducere.

Raspandire pastruga este raspandita in Marea Caspica, Marea de Azov, Marea Neagra, Marea Egee si in afluentii acestora; este o specie migratoare din Marea Neagra, migreaza in Dunare; in trecut, pastruga migra pentru reproducere si in afluentii Dunarii: Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca in Tisa si in afluentul acesteia, Cris; este prezent in tot litoralul romanesc, ocazional in unele balti ale Dunarii si in complexul Razelm;

Particularitati morfologice botul este alungit, ingust si turtit dorso-ventral cu o lungime de 59-65% din lc este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi usor delimitata de celelalte specii ale genului Acipenser (Shubina et al. 1989); pielea este acoperita de scutele pectinate si stelate; mustatile sunt scurte si nefranjurate; buza inferioara este intrerupta la mijloc; corpul este alungit si fusiform; gura este transversala, de marime medie; pe spate, corpul este cafeniu-inchis sau cenusiu. Abdomenul este alb, scuturile ventrale au o coloratie alb-murdar. exemplarele din mare pot avea o culoare mai inchisa decat cele din fluviu. In functie de perioada de migratie, este posibil ca in Dunare sa exista doua forme de pastruga: forma de primavara si forma de iarna;

Particularitati fiziologice - productiveGreutate pastruga atinge o lungime maxima de 210 cm si o greutate de 68 kg; in Dunare se pescuiesc de obicei exemplare de 120-140 cm si o greutate de 6-8 kg;

Hrana specie pelago-bentonica, noaptea urca spre suprafata apei in cautarea hranei, catre ziua pastruga se retrage la fund; in Dunare, in primele stadii de viata, puii se hranesc cu larve de chironomide, trichoptere, efemeroptere, crustacei. In Marea Neagra puii consuma viermi, moluste si crustacei. adultii se hranesc cu peste, crustacei, moluste,larve de insecte, viermi, guvizi etc;

Reproducere in Dunare maturitatea sexuala este atinsa la 7-10 ani la masculi si la 10-14 ani de catre femele; in Dunare intra imediat dupa morun si nisetru. Exista doua perioade de migratie: prima perioada incepe in martie la temperatura apei de 8-11C, atinge un maxim in aprilie si continua pana in mai. A doua perioada, este mult mai intensa, incepe in august si dureaza pana in octombrie; femela depune pana la 400.000 de icre de culoare neagra; pastruga nu se reproduce in fiecare an; pastruga ocupa in Dunare aceleasi locuri cu nisetru ci morunul; incubatia icrelor fecundate dureaza 100 de ore la temperatura apei de 19,8C si 50 de ore la 23C;

Pescuit hibrizi pastruga e incruciseaza cu morunul, viza, cega si nisetru; se pescuieste in mare, cu setci fixe, carmace si taliene; se impune, in mod absolut obligatoriu, interzicearea pescuitului industrial pe o perioada de cel putin 10 ani, in vederea salvarii speciei; pastruga este un peste ocrotit care se pescuieste in conformitate cuprevederile legii;

Cega Acipenser ruthenus Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Acipenseriforme Familia Acipenseridae Gen Acipenser

Nume binominal Nume Acipenser ruthenus Clasificare Linnaeus, 1758

Cega (Acipenser ruthenus) este o specie comuna de sturion euro-asiatic. Este unul dintre cei mai mici sturioni, o specie comuna in Europa Centrala. Cega este pescuita, dar poate fi si crescuta pentru caviarul si gelatina ce se obtin din icrele sale sau capturata pentru acvaristica.

Raspandire Cega nu este o specialitate romaneasca, fiind raspandita si in fluviilecare se varsa in Oceanul Arctic; este o specie de apa dulce, ajungand ocazional in mare. Nici macar nu este legata strict de fluviu, odinioara traind fara griji pe cursul inferior al marilor rauri tributare; traieste in Dunare, urcand pana la Bratislava si Viena; in Romania in: Mures, Somes, primavara intra din Dunare in Jiu, Olt, Arges, Prut, Siret, Tisa, Arges, prefera adancimile cu fund mare;

Particularitati morfologice caracterul care variaza cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-se astfel mai multe varietati; o recunoastem mai putin dupa culoare, care poate varia. Exista chiar exemplare albinoase, lipsite de pigment; mai degraba observam ca are placi laterale multe, un fel de spin orientat catre coada pe placile dorsale; corpul este alungit, aproape cilindric; capul conic, botul ascutit, lunguiet, triunghiular, cu gura inferioara; are mustati franjurate si coada nesimetrica; pe corp se gasesc intre 12-17 scuturi dorsale, 58-70 laterale si 12-18 abdominale; culoarea pe spate este cafenie cu nuante cenusii verzui si pe burta galbui-roz;

Particularitati fiziologice - productiveLongevitate traieste circa 22 de ani;

Greutate cel mai mic sturion de la noi (obisnuit nu depaseste cateva kilograme); lungime 40-60 cm exceptional 1,25 m; greutate: 1-4 kg exceptional 16kg;

Hrana se hraneste cu crustacei si larve de efemere (rusalii sau vertite); zgandareste permanent namolul in cautarea larvelor de insecte cu care se hraneste;

Reproducere atinge rapid maturitatea sexuala cam la 4 ani, banuindu-se ca ar fi si singurul care se reproduce anual; se reproduce in aprilie mai;

Pescuit este INTERZIS pescuitul ! are cea mai buna carena dintre toti sturionii si poate fi crescut fara probleme in lacuri; hibrizi cu: viza, morunul, pastruga si nisetrul;

Calcanul

Calcanul, un peste demersal, are corpul asimetric,comprimat lateral,fiind culcat pe partea dreapta.Din aceasta cauza,ochiul drept se afla situate pe partea stanga a capului,alaturi de ochiul stang.De asemenea gura si inotatoarele sunt pozitionate asimetric.Orificiul bucal este situate terminal,iar o inotatoare pectorala se afla dedesubt si cealalta deasupra,in partea pe care sta culcat calcanul.Inotatoarea dorsala inconjoara corpul pe partea stanga.Initial,din ou eclozeaza un pestisor care este pelagic si prezinta simetrie bilaterala perfecta.Asimetria apare dupa doua luni,cand pestele se culca pe partea dreapta si devine bentonic,apropiindu-se de maluri in cautarea hranei.La exemplarele ajunse la maturitate corpul este acoperit cu solzi mici si butoni ososi mari,acestia gasindu-se pe ambele laturi ale corpului.In mijlocul fiecarui buton se afla un spin subtire,la exemplarele tinere spinii lipsind.

Fig.10- Calcanul (http://book-free.net)

Calcanul este un peste rapitor si consuma in special hamsii,aterine,guvizi,barbuni si bacaliari,asta insemnanad pesti bentonici si pest ice carduiesc iarna in apropierea zonei bentale.Calcanul poate ajunge la lungimea de 1 m si o greutate de 8-14 kg,dar in mod obisnuit masoara 0,6-0,8 m si cantareste 3-4 kg.In perioada de reproducere,lunile aprilie-mai,femela depune intre 8.000.000-10.000.000 icre mici.Calcanii adulti migreaza catre mal,unde fecundeaza icrele depuse de femele.Carnea de calcan este gustoasa,alba si dulce,cosumandu-se in stare proaspata,iar icrele,marunte si fine ca nisipul marii,se pot conserva,dand un produs de calitate. (Busnita,Alexandrescu,1963)

Anghila - Anguilla anguilla Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Anguilliformes (anghile si murene) Familia Anguillidae Nume binominal Nume Anguilla anguilla Denumire in engleza Eel, European Eel Denumire populara Anghila, Tiparul de mare, Sarpe de mare, Pestesarpe, Sageata sau Heliosul

In reteaua hidrografica a Dunarii un peste deosebit de rar este anghila, poate unul dintre cei mai misteriosi pesti din lume, lung de peste un metru, cu trup de sarpe, vietuind de regula in raurile ce se varsa in Oceanul Atlantic. Si povestea reproducerii acestuia are un farmec aparte, nenumarate legende deosebindu-l de ceilalti pesti, asa-zisi "comuni".

Raspandire acest pete triete i se dezvolt in unele rauri europene si din Africa de Nord, n ap dulce, dar se reproduce n apa mrilor; anghila se ntlnete rar n Marea Neagr; in tara noastra este semnalata in apele din Transilvania (Mures, Olt, Somesul Mare), in Dunare (Galati), unele balti din zona Dunarii si rauri afluente ale Dunarii, in lungul litoralului romanesc si in lacul Mangalia; aceasta specie migreaza ajungand din rauri in mari si ulterior in Oceanul Atlantic Marea Sargaselor. pentru carnea sa deosebit de gustoasa anghila a fost recent introdusa in multe locuri, o parte a exemplarelor din Delta fiind evadate din colonizarile lacului Babadag

Particularitati morfologice are forma de sarpe, de unde si numeroasele povestiri populare fantastice despre acest peste; femelele intotdeauna sunt mai lungi decat masculii; capul cu aspect conic, mai mult sau mai putin turtit dorso-ventral; mandibula mai lunga decat maxilla; pe falci are dinti numerosi si ascutiti; corpul mai mult cilindric, putin turtit lateral in regiunea posterioara, este acoperit cu un mucus care face sa fie foarte alunecos; acest peste are doua innotatoare laterale de dimensiuni foarte mici in comparatie cu restul corpului; mai are o innotatoare ce duce din jur imprejurul corpului de la cea dorsala pana la cea anala, incluzand caudala, aceasta aripioara numara peste 500 de radii; coloratia este destul de simpla, dar variaza in functie de sex, mediu, adaptata perfect la traiul pe fundul apei, variaza de la verde inchis, nuante maslinii si pana la negru inchis-lucios cu nuante de galbui sau cu doua dungi galbene pe burta. Uneori la exemplarele batrane apare negru-argintiu fiind in dependenta cu varsta pestelui; la tineri predomina coloratia galbuie-cafenie-cenusie; la cei maturi sexual devine metalica, abdomenul cu stralucire cenusie; se deosebesc exemplare cu abdomenul galben sau cel putin doua dungi galbene si ochi mici si exemplare cu abdomenul alb-curat, spatele foarte intunecat si ochii mari.

Particularitati fiziologice productiveLongevitate despre varsta maxima a acestui peste nu se pot spune prea multe. Parerile se schimba de la om la om si cuprind varste intre 14 si 85 de ani. Cel mai probabil insa este o varsta relatin mica de aproximativ 14-15 ani, deoarece acest peste moare dupa reproducere! in captivitate, poate trai foarte mult. Un exemplar din aceasta specie care a fost inchis intr-un bazin in 1859 in sudul Suediei a fost gasit in viata in anul 2008, adica dupa 149 de ani, de catre un expert de la Consiliul National Suedez al Pescuitului. Masura 153,5 cm lungime si avea ochii de dimensiuni foarte mari.

Greutate la varsta de aproximativ 3 ani puiul de anghila masoara maxim 75 mm; poate atinge o lungime de pana la 150 cm si cu o greutate maxima de pana la 6,5 - 10 kg. In majoritatea cazurilor gasim acest peste cu o lungime de 50-80 100 cm si o greutate de 1-2 kg;

Hrana incepand ca un nevinovat mancator de larve si melci, crustacei, viermi si alte vietuitoare acvatice, treptat acesta devine un rapitor de temut; vaneaza numai noaptea, deosebit in cazul sau fiind faptul ca, pentru a ajunge in alte locuri nu se sfieste sa traverseze malurile, tarandu-se.Este un spectacol cu adevarat inedit sa vezi tarandu-se pe campuri si araturi cate o anghila, inaintand prin undulatiile corpului sau serpentiform. Anghila are de partea sa o bogata mucozitate a glandelor, fiind atat de lunecos incat viu nu poate fi tinut in mana, decat daca este infasurat intr-o bucata de hartie sau de carpa.

Reproducere am putea spune c anghila triete doar pentru a ntreprinde dou maricltorii. Prima cltorie este cea de nunt: in jurul varstei de 7-12 ani masculul masoara circa o jumatate de metru iar femeia cam un metru si jumatate. Atinsa maturitatea sexuala, acestia vor porni intr-o migratie fara intoarcere. Prsete locurile unde i-a petrecut tinereea i se ndreapt spre locurile de reproducere o cltorie de mii de kilometri parcurgand raurile ajung in mare si ulterior in Oceanul Atlantic, in portiunea numita Marea Sargaselor dup aproximativ 5-6 luni. Este drumul fr ntoarcere, cci, dup aceast cltorie, anghila moare. aici algele enorme alcatuiesc adevarate jungle subacvatice. La sute de metri adancime se desfasoara teribila reproducere a anghilelor, niciodata urmarita de vreun ochi uman. Se presupune insa ca, datorita faptului ca nu se mai hranesc, cu aparatul digestiv atrofiat, supuse presiunii enorme a apei, din corpurile lor strivite se revarsa secretiile seminale, astfel, prin sacrificiul parintilor producandu-se fecundarea. puii, care nu depesc 2 mm, pornesc n cea de-a doua cltorie avieii - notnd la suprafaa apei ctre apele dulci ale Europei pe acelai drum ca i generaiile anterioare. Acetia pleac din locul unde au luat natere ctre meleagurile unde i-au petrecut tinereea strmoii lor. La nceput, sunt purtai de cureni, iar dup 2 ani noat orientndu-se cu ajutorul organelor de sim. n decursul cltoriei, care dureaz 3 ani, puiul de anghil crete pn la 75 mm. La nceput, este un petior fricos, care triete n crduri i se hrnete cu rcuori, melci i petiori. Cu trecerea anilor, anghila devine rpitor, pregtindu-se pentru a ntmpina peripeiile i greutile cltoriei de nunt.

.

Scrumbia albastra Scomber scombrus Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Subclasa - Teleostei Ordin Perciformes Subordin - Scombroidei Familia Scombridae Subfamilia - Scombrinae Gen ScomberNume binominal Nume Scomber scombrus Clasificare Linnaeus, 1758

Scrumbia albastra (Scomber scombrus) este unul dintre cei mai valorosi pesti ai Marii Negre; este un pete pelagic care triete n bancuri n mare n apropiere de rmuri.

Raspandire arealul de raspndire al scrumbiilor albastre sunt apele de coasta din America de Nord, Oceanul Atlantic, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Nordului, Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea de Azov; scumbiile isi depun icrele in apele reci de pe coasta Norvegiei si Islandei; traieste in bancuri in mare in apropiere de tarmuri;

Particularitati morfologice spre deosebire de alti pesti, scrumbiile nu au vezica inotatoare, ceea ce le ajuta pe de o parte sa schimbe repede adancimea. Dezavantajul lipsei vezicii, este faptul ca pentru a nu se scufunda trebuie sa inoate fara intrerupere; corpul fusiform avand solzi marunti; partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se iritatii verzi corpul este brazdat de diferite dungi verticale de culoare inchisa; are gura larga si dinti ascutiti; ochii sunt mari si inotatoarele scurte;

Particularitati fiziologice - productiveLongevitate pot ajunge la varsta de 11 ani;

Greutate pestii au o lungime intre 18-20 de cm, rar ajunge la 40 de cm; are o greutate de pana la 250 grame, rar ajunge la 500-700 de grame.

Hrana se hranesc cu plancton, viermi si puietul altor pesti ca heringi, gadidae sau clupeidae; in cautarea hranei, scrumbia albastra se deplaseaza de la o mare la alta; dupa ce se ospateaza, cardurile de scrumbii albastre se intorc in Marea Marmara, unde se reproduc; puii de scrumbie patrund in Marea Neagra, deoarece aici gasesc hrana din belsug pentru a se dezvolta;

Reproducere dupa ce s-au ospatat din belsug, cardurile de scrumbii se intorc in Marea Marmara, unde se reproduc in primavara sau prin februarie-martie; masculii ajung la varsta sexuala la 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, cand depun intre 10.000 150.000 de icre;

Pescuit sunt apreciate ca pesti comestibili, din cauza ca au o carne grasa si se pot afuma. La fel ca si sardinele sau tonul, ele se pot folosi si conservate in ulei; aceasta carne grasa este dulce si gustoasa, lipsita de oase si foarte apreciata; se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene; dimensiune legala 20 cm;

Scrumbia de Dunare Alosa pontica Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Supraclasa - Osteichthyes Clasa Actinopterygii Supraordinul - Claupeomorpha Ordin Perciformes Familia Cleupeidae Gen AlosaNume binominal Nume Alosa pontica

Face parte din familia Clupeidae, alaturi de gingirica, rizeafca, sprot etc.,toti fiind pesti marini pelagici (inoata intre doua ape) si gregari (de card). Secretul acestui miraculos peste, scrumbia de Dunare (Alosa Pontica), consta in schimbarea metabolismului din momentul intrarii in Dunare (de la apa sarata la apa dulce) pentru reproductie si pana la revenirea ei in Marea Neagra.

Raspandire specia traieste in Marea Neagra si Marea de Azov unde ierneaza la distante apreciabile de tarm si adancimi mari; este raspandita si comuna in litoralul romanesc primavara si toamna;

Particularitati morfologice corpul Scrumbiei de Dunare este alungit si comprimat lateral; are solzii mari si caduci se desprind usor, de culoare argintiu stralucitor; are lungimea botului mai mare decat diametrul ochiului; pleoapa adipoasa este foarte bine dezvoltata; gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer; dorsal are culoarea verde-albastru, avand flancuri argintii cu luciu viu, si o pata postoperculara slab marcata;

Particularitati fiziologice - productiveGreutate in mod obisnuit se pescuiesc exemplare de 30-40 de cm si 200-300 degrame; si mai rar mai mari, pana la 1 kg;

Hrana scrumbia de Dunare se hraneste numai in mare, cu pesti de talie mica si crustacee; mai consuma si guvizi, staveizi, hamsii, aterne, uve si crustacei marini, miside, gamaride, creveti etc.

Reproducere in martie, bancurile din sudul Marii Negre se deplaseaza spre nord, ajungand la gurile Dunarii unde stationeaza un timp, dupa care urca in susul fluviului pentru reproducere; locurile de reproducere sunt situate in cea mai mare parte in zona Braila Calarasi, dar s-au inregistrat carduri in amonte pana la Portile-de-Fier; primavara, in timpul migratiei, scrumbiile de Dunare se ingrasa foarte mult, devenind mai rotunde. Dupa ce-si depun icrele multe dintre ele mor, iar cele care se reintorc in mare sunt foarte slabe; dupa reproducere, adultii se intorc slabiti in mare si de asemenea sipuietul, care insa se cantoneaza un timp mai indelungat in zona gurilor Dunarii; migratia cea mai intensa este in aprilie-mai si dureaza si in cursul lunii iunie; icrele fiind semipelagice, plutesc in apa si sunt antrenate de curent la gurile fluviului, unde eclozeaza;

Pescuit se pescuieste primavara pe fluviu cu setci fixe si in deriva;

Ton Thunnus Albacares

Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Perciformes Familia Scombridae Gen ThunnusNume binominal Nume Thunnus albacares Clasificare Bonnaterre, 1788Tonul face parte dintre cei mai valorosi pesti ai mrilor si oceanelor.

Raspandire el trieste si n Marea Neagr.

Particularitati morfologice are forma unui fus gros, ascutit la ambele capete; pielea lui este groas, puternic vascularizat, ceea ce face ca temperatura corpului s fie n strns dependent de temperatura apei; deasupra pielii sunt dispusi solzii, care imbraca si apr ntregul corp. Aripioara dorsal este dubla, urmat, ca si cea anal, de noua pinule; caudala este larg desfacuta n doi lobi lungi; culoarea generala a corpului este albstrui-nchis, laturile si abdomenul fiind cenusii cu pete argintii, iar aripioarele albstrui, cu pinule galbene, marginite cu negru; tonul are corpul mare, gros, cu capul ca de delfin si cu ochii ca de vital;

Particularitati fiziologice - productiveGreutate poate atinge 5 m lungime si 500-600 kg greutate;Hrana este un notator pelagic foarte bun. Rpitor prin excelent, se hrneste cu scrumbii albastre, lufari, sardele etc. de obicei, porneste la vinatoare n crduri mici, atacnd crdurile de pesti pelagici.

Reproducere reproducerea tonului are loc n intervalul mai-iulie, el putndu-se nmulti si n Marea Neagr, unde vine din Marea Mediteran.

Somon Salmo salar

Clasificare stiintifica Regn Animalia Increngatura Chordata Clasa Actinopterygii Ordin Salmoniformes Familia Salmonidae Gen SalmoNume binominal Nume Salmo salar Clasificare Linnaeus, 1758

Salmo salar este, de asemenea comercial cunoscut sub numele de somon de dafin, somon negru, somon caplin-scull, lutar, grilse, grilt, Kelt, somon fr ieire la mare, ouananiche, somon afara, Parr, somon Sebago, somon de argint, somotei, somon primavara sau winnish.

Raspandire este o specie de peste din familia salmonidelor, care se gaseste in nordul Oceaului Atlantic si in rauri care se varsa in Oceanul Atlantic (ca urmare a introduceri umane) Pacificului de Nord;

Hrana dupa ce sacul vitelin este absorbit de catre organism, el incepe sa vaneze. Minorii incep cu nevertebrate mici, dar pe masura ce se maturizeaza, acestea pot manca ocazional pesti mici. in acest timp ei vaneaza atat in substrat cat si in curent; unii pui au fost observati chiar mancand icre de somon; frecvent consuma cel mai mult caddisflies, blackfies, mayflies si stoneflies; ca adulti, consuma anghile, creveti, uneori hering si pesti, astfel dimensiunea creste dramatic; Reproducere somonul adult revine la locul natal pentru a se reproduce. Aceasta migrare are loc intr-un interval de timp usor diferit, pentru fiecare specie si pentru fiecare flux; in general, aceasta se produce in timpul verii sau toamna, in cele cinci comune de Nord ale Pacificului; reproducerea poate fi declansata de lungimea zilei, temperatura apei sau a altor schimbari de mediu; unii somoni inoata mii de kilometri pentru a ajunge la gura de varsare a fluxului de unde au luat viata;

Bibliografie

http://www.pescuit-sportiv.ro/specii-de-pesti

http://www.scritube.com/timp-liber/pescuit/Scurt-istoric-al-pescuitului-s11414.php

http://www.beluga.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11&Itemid=15&lang=ro

http://www.pescuitmania.ro/morunas-vimba-vimba-ar-285.htm

http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/morun/

http://www.referatele.com/referate/biologie/online17/referat-pesti---sipul--nisetrul--cega--morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor-referatele-com.php

http://gastronomiedeltaica56.blogspot.com/2011/04/fauna-piscicola-din-delta-dunarii.html

http://www.acviatex.ro/cresterea-sturionilor.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Morun

http://www.turismdelta.ro/morunu-si-pastruga

http://www.zooland.ro/Pastruga_sau_Acipenser_Stellatus-4841.html

http://pescuitul.3x.ro/Pesti_Migratori.htm

http://www.aventurilapescuit.ro/articol_218/sturionii.html

http://www.zooland.ro/arhiva/pestele+morun+greutate+maxima?pag=15

http://www.super-referate.com/referate/biologie/26/referat-pesti---sipul--nisetrul--cega--morunul--pastrugul---Importanta-sturionilor.php

http://www.mmediu.ro/pagina_copiilor/enciclopedia_copiilor/I_Pestii.pdf

http://www.guraportitei.ro/fauna.html

http://www.crap.ro/pagina/74/323/anghila.html

http://www.anglershaven.co.za/index.php/general/sa-fish-species

http://www.banatul.eu/phpBB2/kb.php?mode=article&k=7

http://www.animale-salbatice.ro/anghila.htm

http://pv-tv.tv/romanian/?p=596

http://www.animalia.go.ro/Vertebrata/Osteichthyes/Anguilliformes/Anguilla%20anguilla.htm

http://www.prietenipescari.ro/pescuit/vizualizare/pestii-nostri/nisetru/

- 2 -