CONSTRUCŢII CIVILE 1 1. Coeficientul de conductivitate

termică al materialelor este proportional cu:

a. densitatea, porozitatea, umiditatea si temperatura materialului b. grosimea materialului c. suprafata materialului d. pozitia materialului in elemental de constructie

2. Coeficienţii de transfer termic de schimb superficial iau in considerare:

a. căldura primită sau cedată de suprafaţa elementelor prin convecţie si radiaţie b. transferul termic la nivelul corpului uman c. transferul termic in interiorul elementului de constructie d. transferul termic pe suprafata interioara a elementului de constructie

3. Coeficientul de asimilare termică este:

a. o caracteristică termofizică a materialelor, indicând capacitatea acestora de a absorbi căldura pentru o perioada de 24 de ore b. o marime care caracterizeaza elementul de constructie din punct de vedere al transferului de masa c. o caracteristică termofizică a elementelor de constructie, indicând capacitatea acestora de a absorbi căldura pentru o perioada de 24 de ore d. valoarea cantitatii de caldura care strabate un element de constructie

4. Indicele inerţiei termice reflectă: a. capacitatea de acumulare sau de cedare a căldurii de către un element de constructie b. rezistenta la trecerea caldurii a unui element de constructie c. marimea efortului din variatii de temperature d. capacitatea de a permite sau nu cedarea căldurii de către un material de constructie

5. Defazajul oscilaţiilor termice este: a. intervalul de timp din momentul unei acţiuni termice pe una din feţele elementului până la resimţirea pe suprafaţa cealaltă b. intervalul de timp din momentul producerii unei acţiuni termice până la resimţirea acesteia de catre corpul uman c. intervalul de variatie a temperaturii exterioare pe parcursul unei zile d. intervalul dintre doua oscilatii termice

6. Amortizarea oscilaţiilor termice reprezintă

a. intervalul de timp din momentul unei acţiuni termice pe una din feţele elementului până la resimţirea pe suprafaţa cealaltă b. intervalul de timp din momentul producerii unei acţiuni termice până la resimţirea acesteia de catre corpul uman c. intervalul de variatie a temperaturii exterioare pe parcursul unei zile d. intervalul dintre doua oscilatii termice

7. Exigentele de performanta referitoare la umiditate sunt:

a. evitarea aparitiei condensului b. etanseitatea peretilor c. evitarea umezirii materialelor d. evitarea condensului pe suprafata interioara a elementelor de constructie

8. Umiditatea relativă a aerului este: a. raportul între presiunile parţială şi de saturaţie b. raportul dintre masa vaporilor de apa si masa aerului uscat c. presiunea maximă a vaporilor de apă din aer d. suma presiunilor parţiale ale gazelor componente şi vaporilor de apă

9. Umiditatea de echilibru higroscopic este:

a. umiditatea datorata infiltratiilor de apa b. umiditatea absoluta de echilibru c. masa totala a vaporilor de aer d. umiditatea de echilibru cu mediul înconjurător

10. Inălţimea de ascensiune capilară este: a. invers proporţională cu raza capilarului b. direct proportionala cu conductivitatea termica c. invers proporţională cu volumul d. invers proporţională cu umiditatea de echilibru

11. Permeabilitatea la vapori a materialelor se exprima prin:

a. coeficient de permeabilitate la vapori a materialului b. rezistenţa la permeabilitate la vapori c. presiunea vaporilor de apa din aer d. cantitatea de vapori de apa din material

12. Calculul la condens are ca scop: a. stabilirea riscului de apariţie a condensului pe suprafaţa interioară a elementelor de constructie si in masa elementelor b. determinarea pozitiei elementelor de compartimentare c. stabilirea posibilitatii eliminării apei formate din condens d. alegerea solutiei constructive a elementului anvelopei

13. Fenomenul de rouă este: a. condensarea vaporilor de apă din aerul interior pe suprafaţa elementelor de construcţii cu rol de închidere b. ascensiunea capilara a apei freatice c. condensarea vaporilor de apă in elementele de construcţii d. condensarea vaporilor de apă din materiale

14. Temperatura punctului de rouă este: a. temperatura suprafetei exterioare a elementului b. temperatura pentru care presiunea parţială a vaporilor de apă atinge valoarea de saturaţie c. temperatura de confort d. temperatura medie a aerului interior

15. Pentru evitarea aparitiei fenomenului de condens pe suprafaţa interioarã a elementelor de închidere se adopta urmãtoarele mãsuri:

a. creşterea temperaturii suprafeţelor interioare si micşorarea conţinutului de vapori de apa din încăperi b. scaderea temperaturii suprafeţelor interioare si cresterea conţinutului de vapori de apa din încăperi c. scaderea temperaturii aerului interior d. diminuarea ratei ventilarii naturale

16. Condiţia evitării producerii fenomenului de condens în structura elementelor de închidere este:

a. în orice secţiune a acestora valoarea presiunii parţiale a vaporilor să nu atingă valoarea presiunii de saturaţie b. în orice secţiune a acestora valoarea presiunii parţiale a vaporilor să fie mai mare decat valoarea presiunii de saturaţie c. in orice sectiune continutul masic de apa sa fie mai mic decat continutul de vapori de apa d. umiditatea relativa a aerului sa fie mai mica de 95%

CONSTRUCŢII CIVILE 2

1. Alegerea cotei zero depinde de: a. posibilităţile de acces în clădire; b. tipul planşeului de la acoperiş; c. nivelul apelor subterane; d. tipul pereţilor despărţitori.

2. Alegerea sistemului de hidroizolare la infrastructură ţine seama de:

a. zona climatică a amplasamentului; b. regimul continu sau discontinu de ocupare a clădirii ; c. regimul de înălţime a clădirii. d. modul de acţionare a apei (cu sau fără presiune);

3. Sistemul de hidroizolaţie cu placă de contragreutate se adoptă în cazul următor:

a. când ha < 1,00 m; b. când ha > 1,00 m; c. la amplasamente cu teren uscat cu nivelul hidrostatic

peste 10 m adâncime; d. la clădirile cu demisol locuibil.

4. Bucla de compensare folosită la hidroizolaţii are rol de :

a. preluarea încărcărilor utile din încăperile din subsol; b. pentru a asigura o comportare bună a hidroizolaţiei la

acţiunea deformaţiilor provenite din tasări; c. a asigura o comportare bună a hidroizolaţiei la

creşterea presiunii hidrostatice; d. preluarea efectului dilatării şi contracţiei la terase.

5. Elementele verticale care preiau şi transmit încărcările din planşee sunt:

a. pereţi structurali; b. pereţi despărţitori; c. pereţi din zidărie înrămată în cadre; d. pereţi cortină

6. Pereţii de lemn cu schelet şi elemente de umplutură din capete de grinzi:

a. au pierderi mari de lemn ; b. au stâlpi, tălpi şi contravântuiri ; c. capetele de grinzi se fixează cu ajutorul unor tiranţi; d. au îmbinările realizate prin chertare.

7. Pereţii din zidărie nearmată ZNA se caracterizează prin :

a. capacitate mare de disipare a energiei seismice, b. rezistenţe mari la întindere perpendicular pe rostul de

aşezare, c. rezistenţe mici la eforturi principale de întindere ; d. ductilitate mare.

8. Avantajele pereţilor din lemn masiv: a. greutate redusă; b. sunt combustibili; c. sunt atacaţi de insecte sau ciuperci; d. putrezesc.

9. Pereţii structurali interiori pot fi executaţi din:

a. zidărie, la care ancorarea se realizează prin ţesere şi stâlpişori;

b. plăci de ipsos, cu sau fără goluri interioare; c. schelet de lemn sau metal şi elemente de umplutură –

plăci; d. din dale de sticlă.

10. Pereţi nestructurali (purtaţi) exteriori grei se pot realiza din :

a. panouri din tablă cu miez izolant ; b. panouri din beton armat prefabricat;

c. panouri din plăci de lemn montate în ochiurile de cadru;

d. panouri uşoare la faţadele cortină. 11. Dezavantajele faţadelor uşoare sunt: a. inerţie termică mare;

b. etanşeitate crescută; c. rigiditate foarte mare în plan; d. preţ de cost mai ridicat pentru unitatea de suprafaţă

faţă de pereţii din zidărie. 12. Elementele constructive, cu rol

structural, la pereţii de zidărie sunt: a. buiandrugii şi centurile; b. canale de ventilare şi coşuri de fum; c. cornişa şi aticul; d. rosturile de deformaţie.

13. Acoperişul rece, caracteristici:

a. este un acoperiş compact ; b. este un acoperiş înclinat cu pod vizitabil ; c. între izolaţia termică şi învelitoare există un volum de

aer cu temperatură apropiată de cea a aerului exterior; d. este o terasă necirculabilă.

14. Comportarea higrotermică a acoperişurilor cu pod:

a. efectul supraîncălzirii, vara, este asemănător cazului teraselor necirculabile ;

b. este bună dacă se realiza o rezistenţă termică corectată R’ < 1,00 m2K/W ;

c. are o izolare fonică medie la zgomot aerian; d. nu are risc de condens deoarece se produce o ventilare

continuă. 15. Acoperişul terasă: a. are panta de 25...45%;

b. are panta de 2...7%; c. are panta de 8...24%; d. nu are în structură izolaţie hidrofugă.

16. Rampele pot fi: a. straturi de finisaj la planşee; b. cu trepte medii la scările fixe; c. fără balustradă sau parapet la locuinţe; d. cu aceleaşi tipuri de trepte la scara monumentală,

principală şi secundară. 17. În funcţie de structura de rezistenţă,

scările se clasifică în: a. scări din piatră; b. scări din lemn; c. scări din elemente liniare şi de suprafaţă; d. scări ce descarcă pe fundaţii.

18. Alegerea tipului de planşeu este condiţionată de:

a. de tipul structurii de rezistenţă, b. amplasamentul construcţiei; c. de încărcările din vânt; d. de rigiditatea pereţilor.

19. Planşeele care fac parte din anvelopa clădirii sunt:

a. planşee curente care separă clădirea în niveluri; b. planşee de acoperiş – care limitează clădirea la partea

superioară c. planşeul de la balcon ; d. planşee carosabile dispuse la parcări.

20. Planşeele din grinzi sau fâşii de beton armat sunt:

a. planşee monolite; b. planşee ceramice; c. planşee rigide în plan ; d. planşee prefabricate.

21. În funcţie de rezistenţa la foc, planşeele metalice sunt:

a. planşee rezistente la foc; b. planşee semirezistente la foc; c. planşee semicombustibile; d. planşee combustibile.

CONSTRUCTII DIN LEMN

Intrebări Răspunsuri

1.

Timpul de acțiune a încărcării permanente este:

a. mai puţin de o sǎptǎmânǎ; b. 1 sǎptǎmânǎ – 6 luni; c. 6 luni – 10 ani; d. mai mult de 10 ani.

2.

Conținutul mediu de umiditate a lemnului utilizat în proiectarea structurilor din lemn este:

a. 12%; b. 15%; c.18%; d. 24%.

3.

Pentru elemente din lemn masiv rectangulare calculul structural se bazează pe:

a. dimensiunea nominală (brută); b. dimensiunea standard netă; c. dimensiunea de taiere ; d. dimensiunea buşteanului.

4.

În timpul tratării, cea mai mare parte a apei din cavităţile celulelor este pierdută, lăsând lemnul într-o stare cunoscută sub numele de:

a. punct de saturaţie a fibrelor; b. punct de uscare a fibrelor; c. punct de alungire a fibrelor; d. punct de încălzire a fibrelor.

5.

Ce reprezintă ft,0,d, în cazul proiectării elementelor din lemn:

a. rezistenţa de calcul la întindere în lungul fibrei; b. tensiunea de întindere de calcul în lungul fibrei; c. tensiunea de compresiune de calcul în lungul fibrei; d. rezistenţa de calcul la compresiune în lungul fibrei.

6.

În cazul elementelor din lemn, ce reprezintă kc,90 în următoarea condiţie: c,90,d c,90 c,90,dk f

a. factor geometric; b. factor structural; c. factor de bază; d. factor de modificare ce ţine cont de schema de încărcare.

7.

In proiectarea structurilor din lemn fc,90,d este:

a. tensiunea de compresiune ce face un unghi α cu direcţia fibrelor; b. rezistenţa de calcul la compresiune perpendiculară pe fibre; c. valoarea de calcul a tensiunilor din torsiune; d. valoarea de calcul a rezistenţei pentru întindere.

8.

Dacă următoarea condiţie este utilizată elementul din lemn este solicitat la:

m,y,d m,z,dm

m,y,d m,z,dk

f f 1

a. întindere ; b.compresiune ; c. încovoiere d.forfecare.

9.

Dacă următoarea condiţie este utilizată elementul din lemn este solicitat la:

m,y,dt,0,d m,z,dm

t,0,d m,y,d m,z,d

kf f f

1

a. solicitare compusă de încovoiere cu întindere centrică; b. solicitare compusă de încovoiere cu compresiune centrică; c. solicitare compusă de încovoiere şi torsiune; d. solicitare compusă de încovoiere cu forfecare.

10. Pentru elementele din lemn σm, crit reprezintă:

a. tensiunea de compresiune critică ; b. valoarea de calcul a tensiunii de compresiune critică ;

c. valoarea de calcul a rezistenţei la încovoiere; d. tensiunea de încovoiere critică.

11.

La o grindă din lemn cu secţiune variabilă σm,α,d este:

a. rezistenţa de calcul din încovoiere după un unghi oarecare faţă de direcţia fibrei; b. rezistenţa de calcul din încovoiere după direcţia fibrei; c. rezistenţa caracteristică din încovoiere după un unghi oarecare faţă de direcţia fibrei; d. tensiunea de calcul din încovoiere după un unghi oarecare faţă de direcţia fibrei.

12.

Pentru grinzile din lemn cu secţiune variabilă liniar, Map,d este:

a. tensiunile din încovoiere; b. momentul de calcul la vârf; c. momentul de calcul în reazeme ; d.momentul de calcul al grinzii.

13.

Săgeata unei grinzi din lemn se calculează cu relaţia:

net,fin inst creep c fin cw w w w w w În relaţie wc este:

a. săgeata din curgere lentă; b. săgeata din compresiune; c. contra-săgeata; d. săgeata datorată variaţiei umidităţii.

14.

În cazul îmbinării elementelor din lemn cu tije, pentru o linie de tije paralelă cu direcţia fibrei Fv,ef,Rk se va lua ca: v,ef,Rk ef v,RkF n F

Atunci Fv,Rk este:

a. capacitatea portantă normată efectivă a unei linii de tije paralele cu fibra; b. capacitatea portantă normată efectivă a unei linii de tije perpendiculare pe fibra; c. capacitatea portantă normată a fiecărei tije, paralel cu fibra; d. capacitatea portantă normată a fiecărei tije, perpendicular pe fibra.

15.

Verificarea de rezistenţǎ a elementelor individuale din lemn este fundamentată pe o comportare definită de:

a. o relaţie plastică; b. o relaţie elasto-plastică; c. o relaţie neliniară; d. o relaţie liniarǎ.

16.

Momentele încovoietoare pentru elementele cu o singură deschidere vor fi determinate în ipoteza că nodurile de capăt sunt:

a. simplu rezemate; b.incastrate; c.rigide d. semi-rigide.

Bibliografie : 1. Isopescu D. - “Timber Structures“, 2002, Ed. “GH. ASACHI”, Iaşi, 2002, ISBN 973-8292-51-4. 2. SR EN 1995-1 / Eurocode 5 – Proiectarea construcţiilor din lemn

CONSTRUCŢII DIN ZIDĂRIE

1.

Rezistenţa de proiectare la forţă tăietoare pentru ZC, la solicitări seismice, la care forţele acţionează în planul median al pereţilor, este :

a. 21 RdRdRd VVV b. ydascRd fAV 2,0

c. cdc

advk

MlRd lt

llfV )4,0(1, 0

d. cdvk

MlRd ltfV )4,05,0(1, 0

2. Sâmburii extremi din şpaleţii de ZC :

a. amplifică momentul încovoietor capabil MRd al şpaletului sau peretelui;

b. nu se iau în calcul pentru rezistenţa de proiectare la moment încovoietor MRd al şpaletului sau peretelui;

c. sunt dispuşi din condiţii de conformare structurală;

d. reduce momentul încovoietor capabil MRd al şpaletului sau peretelui.

3. Regimul de înălţime al clădirilor cu pereţi activi din zidărie depinde de:

a. dimensiunile elementelor de zidărie utilizate pentru realizarea pereţilor;

b. densitatea de pereţi structurali pe fiecare direcţie principală a clădirii, p%;

c. rigiditatea planşeelor utilizate; d. tipul mortarului utilizat pentru zidărie.

4. Structurile unirezistente sunt structuri simple din bare. Pe secţiunea elementelor apar :

a. simultan eforturi de întindere si forfecare; b. simultan eforturi de forfecare şi compresiune; c. numai eforturi de compresiune; d. simultan eforturi de întindere si compresiune.

5. Pentru preluarea eforturilor unitare tangenţiale date de forţa tăietoare :

a. se consideră numai zona comprimată a pereţilor;

b. se consideră ca zona activă întreaga secţiunii compusă tip T, ] sau La şpaletului;

c. se consideră toată secţiunea inimii peretelui sau şpaletului;

d. se consideră numai aria conlucrărilor laterale.

6. În zone seismice, golurile de uşi şi ferestre:

a. se dispun monoton pe verticală pentru a evita concentrările de eforturi (structuri cu regularitate structurală);

b. se pot dispune monoton pe verticală cu suprafeţe mai mari la parter;

c. se dispun pe verticală fără restricţii; d. se pot dispune aleator pe direcție verticală cu

suprafeţe mai mari la parter.

7. Modulul de elasticitate longitudinal de lungă durată al zidăriei este:

a. zz EG 4,0

b.

1,z

ldzEE

c. k

zldz f

EE

1,

d. zz EG 65,0

8.

La structurile cu pereţi structurali longitudinali şi pereţi transversali de rigidizare (contravântuire), planşeele descarcă după direcţia:

a. longitudinală a clădirii; b. transversală a clădirii; c. pe tot conturul de rezemare al planşeelor; d. grinzilor principale.

9. La ZNA, îmbinările curente din intersecţia zidurilor se realizează prin :

a. ţeserea elementelor prin rosturi verticale decalate;

b. sâmburi de beton armat realizaţi în ştrepi, turnaţi pe toată înălţimea etajului în toate intersecţiile de pereţi activi;

c. umplerea rosturilor cu mortar şi armarea rosturi orizontale;

d. umplerea rosturilor cu mortar şi armare verticală.

10.

Armătura orizontală (etrieri) din sâmburi, şi verticală din centuri şi buiandrugi:

a. se calculează din condiţia : NRd=NEd; b. se calculează din condiţia : MRd=MEd; c. se calculează din condiţia : VRd=VEd ; d. se adoptă constructiv.

11. Imbunătăţirea comportării zidăriei la forţă tăietoare se realizează prin :

a. extinderea suprafeţelor de goluri în pereţii structurali;

b. armarea rosturilor verticale ale zidăriei; c. ţeserea parapetului cu peretele adiacent; d. folosirea elementelor de confinare verticală,

sâmburi de beton în zona comprimată.

CONSTRUCŢII ÎN MEDIUL RURAL 1. Managementul deseurilor in conceperea planului

general al unei ferme agricole se refera la: a. amenajarea foselor septice si a

platformelor pentru depozitarea reziduurilor

b. racordarea la reteaua de alimentare cu apă c. intretinerea si supravegherea zonelor

tehnologice din halele agricole d. orientarea cladirilor in teren in functie de

punctele cardinale 2. Elementul tehnologic principal la adaposturile

pentru bovine in stabulatie fixa este: a. standul b. aleea de furajare c. deschiderea adapostului d. inaltimea cladirii

3. Dimensionarea tehnologica a adaposturilor pentru bovine in stabulatie libera se realizeaza pornind de la:

a. asigurarea frontului de furajare pe cap de bovina

b. asigurarea factorilor de microclimat c. alegerea structurii de rezistenta d. stabilirea indicelui de iluminare.

4. Incarcarile utile la constructiile agricole se refera la:

a. încărcări provenite din greutăţi proprii ale elementelor structurale

b. încărcări date de inventarul viu c. încărcări provenite din acţiuni climatice d. încărcări din instalaţii de furajare si

adăpare 5. Factorii care influenţează microclimatul unui

adăpost pentru creşterea şi întreţinerea animalelor sunt:

a. temperatura, umiditatea, iluminarea si puritatea aerului

b. energia solara c. utilităţi existente d. sursa de apa potabilă

6. Orientarea clădirilor agricole trebuie să ţină cont de:

a. gabaritul clădirii b. accesul la utilităţi c. relieful amplasamentului d. direcţia vanturilor dominante

7. In figura de mai jos este ilustrat un adapost pentru animale. Aceasta reprezinta:

a. sectiune orizontala b. sectiune transversala c. elevatie d. planul general al fermei agricole

8. Structura agricolă prezentată mai jos constituie: a. patru buncăre interconectate b. baterii de silozuri c. depozit individual de cereale d. rezervoare apa potabila

9. Factorii importanţi în alegerea unei structuri de seră

sunt: a. transmisia luminii şi durabilitatea structurii b. panourile de închidere c. direcţia vântului d. apa şi umiditatea

10. In cazul unei construcţii avicole cu sistem de întreţinere în baterii, figura de mai jos reprezintă:

a. planul clădirii b. secţiune transversală c. secţiune orizontală d. elevaţie

11. Factorii de microclimat necesari păstrării şi condiţionării producţiei vegetale sunt:

a. umiditatea si temperatura b. lumina naturală c. acţiunile climatice d. temperaturi ridicate

12. Pentru o construcţie avicolă, în figura de mai jos este ilustrat:

a. fluxul tehnologic dat de transportul furajelor

b. sistemul de adăpare c. dimensionarea tehnologică a halei avicole d. secţiune transversală prin clădire

13. Microclimatul necesar obţinerii producţiei vegetale este controlat prin:

a. instalaţii de furajare b. instalaţii de irigare şi încălzire c. instalaţii de sortare d. instalaţii frigorifice

14. În scopul reducerii distanţelor de transport se poate folosi metoda de divizare a planului fermei agricole cu patru zone concentrice. Astfel, în zona 4 se consideră amplasate:

a. zona de locuit pentru fermieri, operatori, zona de primire pentru vizitatori;

b. remize, ateliere şi depozite pentru piese şi utilaje agricole;

c. depozite pentru furaje şi adăposturi pentru inventar viu tânăr;

d. adăposturi pentru inventar viu adult.

15. Încărcarea din greutatea materialului depozitat transmisă la stâlpii silozului este:

a. o forţă orizontală concentrată aplicată la partea superioară a stâlpilor

b. o încărcare uniform distribuită pe înălţimea

stâlpului c. distribuită pe înălţimea stâlpului, ca o

presiune hidrostatică d. o forţă gravitaţională concentrată aplicată

la partea inferioară a stâlpului 16. La proiectarea pardoselilor construcţiilor agricole

se au în vedere următoarele: a. Încărcări permanente şi utile b. Acţiuni climatice c. Asigurarea indicelui de iluminare d. Accesul şi racordarea la utilităţi

CONSTRUCŢII INDUSTRIALE 1. Care este lungimea zonei neutre dintre

tronsoanele reprezentate prin stâlpii din figura alăturată?

a. 10 cm; b. 30 cm; c. 90 cm; d. 50 cm.

2. Pe stâlpul montat şi neîncărcat din figura alăturată apare moment încovoietor?

a. Da, numai pe înălţimea consolei; b. Da, numai pe tronsonul superior; c. Nu; d. Da, numai pe tronsonul inferior;

3. Care este deschiderea din figura alăturată?

a. 17,8 m; b. 18,0 m; c. 6,4 m; d. 6,0 m.

4. Unde este nivelul încastrării pentru stâlpul din imaginea alăturată:

a. ± 0,0; b. -0,70; c. -1,00; d. -0,45.

5. Pe unde este făcută secţiunea orizontală

pentru hala cu transportul asigurat cu poduri rulante din figura alăturată?

a. peste nivelul coroanei şinei de rulare a podurilor;

b. prin consolele de rezemare a grinzilor de rulare a podurilor rulante;

c. sub cota ± 0,0; d. sub nivelul de rezemare a consolelor de

susţinere a grinzilor de rulare a podurilor rulante;

6. Care din deschiderile următoare nu se utilizează pentru proiectarea halelor industriale din elemente prefabricate de beton armat?

a. 12 m; b. 13 m; c. 14 m; d. 15 m.

7. Care mărimi de travee se utilizează pentru proiectarea halelor industriale realizate din elemente prefabricate din beton armat?

a. 5 m; b. 10 m; c. 7 m; d. 6 m.

8. Care este nivelul la care se aplică forţa de frânare sau demarare a căruciorului podului rulant din figura alăturată?

a. H*; b. Hc

*; c. Hc; d. Ho.

9. Care este solicitarea unei grinzi de rulare?

a. compresiune excentrică; b. încovoiere oblică; c. compresiune centrică; d. încovoiere.

10. Care condiţie nu stă la baza tronsonării halelor industriale?

a. micşorarea eforturilor cauzate de diferenţa de temperatură;

b. micşorarea, până la eliminare, a eforturilor cauzate de posibilele tasări diferenţiate;

c. fluxul uman; d. conformarea seismică

11. În calculul static, efectuat manual, care este metoda optimă pentru un cadru cu 7

a. metoda elementului finit; b. metoda forţelor;

deschideri al unei hale industriale parter?

c. metoda distorsiunilor; d. metoda deplasărilor.

12. Care din valorile traveelor de mai jos este corectă pentru tronsonul din figura alăturată?

a. 5 m; b. 6 m; c. 9 m; d. 12 m

13. Unde este nivelul articulaţiei dintre stâlp şi grindă în figura alăturată?

a. H1-15 cm; b. H2 +7cm; c. H1; d. H2;

14. Pe care tronson al stâlpului din figura alăturată apare moment încovoietor din cauza peretelui purtat?

a. Pe nici un tronson; b. Pe tronsonul superior deasupra consolei de

rezemare a peretelui purtat; c. Pe tronsonul superior şi pe tronsonul inferior; d. Pe tronsonul superior peste nivelul articulaţiei.

15. În cazul unei travee de 6m, câte travee poate avea un tronson de hală industrială alcătuit din elemente prefabricate de beton armat?

a. 14 travee; b. 12 travee; c. 11 travee; d. ≤ 10 travee.

16. La ce este solicitat un stâlp din cadrul unui tronson al unei hale industriale alcătuită din elemente prefabricate din beton armat prefabricat?

a. compresiune excentrică dreaptă; b. compresiune excentrică oblică; c. încovoiere pe o direcţie; d. compresiune centrică.

17. Care este soluţia corectă a rezemării grinzilor de soclu:

a. pe terenul de fundaţie; b. pe consola de rezemare a grinzilor de rulare; c. pe buza paharului; d. la nivelul de rezemare al fundaţiei pahar.

18. În ce direcţie se deplasează căruciorul podului rulant, în situaţia în care podul rulant este fix:

a. în direcţie transversală; b. în direcţie longitudinală; c. în direcţia tramei; d. în direcţie gravitaţională.

19. Care este schema statică a unei grinzi de rulare pentru o hală realizată din prefabricate din beton armat?

a. grindă dublu încastrată; b. grindă continuă; c. grindă încastrată; d. grindă liberă.

20. Cum se realizează turnarea unui stâlp din beton armat aparţinând unei hale industriale?

a. pe verticală în tronsoane de 4 m; b. pe orizontală în tronsoane de 2 m; c. pe verticală în tronsoane de 2 m; d. pe orizontală.

ELEMENTE DE CONSTRUCTII METALICE 1 1. Marca de oţel (ex. S235, S275, S355) este

definită de: a. limita de rupere, 푓 , exprimată în N/mm2 b. limita de curgere, 푓 , exprimată în N/mm2

c. limita de curgere, 푓 , exprimată în daN/cm2 d. limita de rupere, 푓 , exprimată în N/cm2

2. Din încercarea la întindere a oţelului, pe curba caracteristică, se obţine pentru verificarea prin calcul a elementelor metalice:

a. rezistenţa la curgere, 푓 , rezistenţa la rupere, 푓 b. rezistenţa la curgere, 푓 , rezistenţa la rupere, 푓 c. rezistenţa la curgere, 푓 , rezistenţa la întindere, 푓 d. rezistenţa elastică, 푓 , rezistenţa ultimă, 푓

3. Alegeţi corespondenţa corectă dintre notaţie şi clasa de calitate a oţelului:

a. JR: clasă de calitate pentru produse cu valoarea minimă a energiei de rupere la încercarea de încovoiere prin şoc de 27J la 20ºC,

b. JO: clasă de calitate pentru produse cu valoarea minimă a energiei de rupere la încercarea de încovoiere prin şoc de 27J la 20ºC,

c. J2: clasă de calitate pentru produse cu valoarea minimă a energiei de rupere la încercarea de încovoiere prin şoc de 27J la 20ºC,

d. JR: clasă de calitate pentru produse cu valoarea minimă a energiei de rupere la încercarea de încovoiere prin şoc de 27J la 0ºC.

4. Care sunt posibilităţile de evitare a autodeşurubării şuruburilor astfel încât îmbinarea să rămână demontabilă:

a. strivirea filetului b. folosirea şaibelor Grower (şaibe arc) c. folosirea piuliţei suplimentare şi strivirea filetului d. folosirea piuliţei şi a rondelei

5. Şuruburile normale dintr-o îmbinare a trei elemente plane din oţel solicitată în planul îmbinării la moment încovoietor sau la forţă axială sau la forţă tăietoare lucrează la:

a. forfecare şi întindere în tijă b. întindere în tijă c. forfecare şi presiune diametrală d. întindere în tijă şi presiune diametrală

6. Şuruburile de înaltă rezistenţă pretensionate transmit eforturile prin:

a. frecarea suprafeţelor pieselor metalice în contact b. forfecare şi presiune diametrală c. presiune diametrală a pieselor de îmbinat şi întindere

în tijă d. întindere în tijă şi frecarea suprafeţelor pieselor

metalice în contact 7. Categoriile îmbinărilor cu şuruburi a

pieselor din oţel sunt:

a. îmbinări cu şuruburi care lucrează la forfecare şi întindere

b. îmbinări cu şuruburi care lucrează la forfecare şi presiune diametrală

c. îmbinări cu şuruburi care lucrează la întindere şi frecare

d. îmbinări cu şuruburi care lucrează la întindere şi presiune diametrală

8. Precizaţi ce fel de procedeu de sudare prin topire cu arc electric este sudarea automată cu arc electric în atmosferă de gaze protectoare:

a. cu arc electric acoperit şi fără material de adaos b. cu arc electric descoperit şi material de adaos c. cu arc electric acoperit şi material de adaos

d. cu arc electric descoperit şi fără material de adaos 9. Care dintre caracteristicile următoare ale

oţelului sunt definite de CEV: a. energia de rupere b. sudabilitatea oţelului c. tenacitatea oţelului d. ruperea oţelului

10. Care este semnificaţia geometrică a grosimii cusăturii de sudură în relief ce îmbină două piese din oţel suprapuse?

a. grosimea pieselor de îmbinat b. înălţimea în triunghiul dreptungic isoscel înscris în

cusătura de sudură c. cateta triunghiului dreptungic isoscel înscris în

cusătura de sudură d. înălţimea în triunghiul dreptungic isoscel circumscris

cusăturii de sudură 11. Care este semnificaţia geometrică a grosimii

cusăturii de sudură în adâncime ce îmbină două piese din oţel așezate cap la cap?

a. înălţimea cusăturii de sudură b. grosimea celei mai subţiri piese care se îmbină,

acestea având grosimi diferite c. grosimea celei mai groase piese care se îmbină,

acestea având grosimi diferite d. grosime medie a pieselor care se îmbină, acestea

având grosimi diferite 12. Lungimea de calcul a cusăturii de colţ care

îmbină două piese metalice cu lăţime cunoscută, aşezate în T este:

a. lăţimea pieselor de îmbinat b. lăţimea pieselor de îmbinat din care se scad craterele

finale c. lăţimea pieselor de îmbinat la care se adaugă craterele

finale d. lăţimea pieselor de îmbinat din care se scade grosimea

cusăturii

ELEMENTE DE CONSTRUCTII METALICE 2 1. Cedarea unui element din oţel cu slăbiri,

solicitat la întindere, se produce prin:

a. plastificarea secţiunii brute b. ruperea fragilă a secţiunii nete c. plastificarea secţiunii brute şi ruperea fragilă a

secţiunii nete d. fie prin plastificarea secţiunii brute, fie prin ruperea

fragilă a secţiunii nete. 2. Criteriile de clasificare a peretelui

comprimat a unei secţiuni din oţel sunt: a. distribuţia tensiunilor şi zvelteţea peretelui b. zvelteţea peretelui şi limita de curgere c. distribuţia tensiunilor, zvelteţea peretelui şi limita de

curgere d. distribuţia tensiunilor şi limita de curgere

3. Care este forma secţiunii recomandată, din punct de vedere al rezistenţei, pentru elementele din oţel solicitate la încovoiere în raport cu axa principală de inerţie:

a. secţiune dreptunghiulară b. secţiune deschisă dublu T c. secţiune închisă circulară d. secţiune închisă pătrată

4. Pentru verificarea rezistenţei grinzilor cu inimă plină din oţel având clasa 1 de secţiune, caracteristica secţională utilizată este:

a. modulul de rezistenţă elastic b. momentul de inerţie c. modulul de rezistenţă plastic d. aria netă

5. Cum se manifestă fenomentul de pierdere a stabilităţii generale pentru un element metalic solicitat la încovoiere monoaxială:

a. prin răsucirea secţiunii b. prin deplasări ale secţiunii c. prin încovoiere d. printr-o deplasare laterală şi o rotire de răsucire

6. Fenomenul de pierdere a stabilităţii generale a grinzilor din oţel este infuenţat de:

a. rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de inerţie minimă

b. rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de inerţie minimă, de rigiditatea la răsucire liberă şi de rigiditatea la răsucire impiedicată

c. rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de inerţie maximă, de rigiditatea la răsucire liberă

d. rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de inerţie maximă, de rigiditatea la răsucire liberă şi de rigiditatea la răsucire impiedicată

7. Care este efortul principal pe care se bazează verificarea stabilităţii generale a grinzilor cu inimă plină din oţel:

a. forţa axială critică b. forţa de răsucire critică c. moment încovoietor critic d. forţa tăietoare critică

8. Cedarea prin voalare a elementelor comprimate (talpă, inimă) ale unei secţiuni compuse dublu T a unei grinzi din oţel poate proveni din:

a. voalarea tălpilor grinzii b. voalarea întregii inimi a grinzii c. voalarea parţială a inimii sub acţiunea forţelor

concentrate d. voalarea tălpii comprimate, sau voalarea zonei

comprimate a inimii, sau voalarea globală a inimii sub presiunea exercitată de tălpi

9. Rolul rigidizărilor inimii grinzii grinzilor cu inimă plină din oţel este:

a. să se opună deplanării locale b. să sporească rezistenţa grinzii

c. să sporească rigiditatea grinzii d. să asigure stabilitatea generală a grinzii

10. Rigidizările longitudinale ale inimii grinzii cu inimă plină din oţel se dispun:

a. la mijlocul înălţimii inimii b. în zona comprimată a inimii c. în zona întinsă a grinzii d. la talpa comprimată

11. La o grindă cu inimă plină din oţel cu secţiunea dublu T compusă simetrică, forţa tăietoare este preluată de:

a. întreaga secţiune b. tălpile profilului dublu T c. inima profilului dublu T d. rigidizările inimii

12. Pentru ca o grindă cu inimă plină din oţel să nu-şi piardă stabilitatea generală, trebuie prevăzute legături transversale:

a. în axul grinzii b. la talpa comprimată c. la talpa întinsă d. la ambele tălpi

13. Stâlpii metalici solicitaţi la compresiune axială pot ceda înaintea atingerii efortului critic de flambaj datorită:

a. imperfecţiunilor structurale b. zvelteţii sporite şi a lipsei legăturilor laterale c. lungimii de flambaj şi secţiunii d. aplicării unui moment încovoietor

14. Flambajul stâlpilor metalici comprimaţi se produce în domeniul elasto-plastic în care imperfecţiunile structurale au un rol dominant dacă:

a. zvelteţea relativă este mare b. zvelteţea relativă este medie c. zvelteţea relativă este mică d. zvelteţea relativă este foarte mare

15. Îmbinările de continuitate ale stâlpilor metalici (înnădirile) se vor amplasa la:

a. aproximativ 1/2 din înălţimea de etaj a stâlpului b. aproximativ 1/3 din înălţimea de etaj a stâlpului c. aproximativ 1/4 din înălţimea de etaj a stâlpului d. aproximativ 1/5 din înălţimea de etaj a stâlpului

16. Baza încastrată a stâlpului din oţel este concepută din punct de vedere constructiv astfel încât:

a. să asigure stabilitatea generală a stâlpului b. să asigure doar transmiterea forţelor orizontale la

fundaţie c. să asigure un montaj uşor, rezistenţa prinderii de

fundaţie şi transmiterea momentului de încovoiere d. să asigure transmiterea eforturilor la fundaţie şi

ancorarea stâlpului în acesta.

DINAMICA CONSTRUCŢIILOR

1. Care este relaţia dintre perioadă, frecvenţă şi pulsaţie pentru un sistem cu 1 GLD? a.

21

fT

b. f

T

21

c. 2

1 2)( fT

d. 12T G

2. Care este relaţia dintre energia cinetică (Ec) şi energia potenţială (Ep) în timpul oscilaţiei

unui sistem conservativ? a. Ec+ Ep=0 b. Ec+ Ep=constant c. Ec+ Ep>0 d. Ec+ Ep<0

3. Forţa de amortizare într-un sistem dinamic conservativ este:

a. diferită de 0 b. are o valoare bine definită c. egală cu 0 d. are o valoare stabilită experimental

4. În calcul, gradele de libertate dinamică ale unui sistem sunt unice?

a. nu, se calculează b. da, sunt unice c. pot fi atribuite d. nu pot fi atribuite

5. Gradele de libertate dinamică ale unui sistem corespund:

a. deplasărilor posibile ale maselor b. deformării sistemului c. direcţiei acţiunii d. direcţiei de propagare a undelor seismice

6. Care este sistemul de ecuaţii omogen în cazul vibraţiilor libere neamortizate a sistemelor cu

n GLD? a. 2 0 k ikL

k m U b. 0 k ikL

k m U c. 2

0 0 k iLm U

d. 20 0 iL

k m U

7. Pentru sistemele cu n GLD matricea de rigiditate laterală poate fi: a. antisimetrică faţă de diagonala principală b. diagonală c. plină şi simetrică faţă de diagonala principală d. nulă

8. Matricea spectrală este: a. nulă b. plină c. formată din pulsaţiile sistemului la pătrat puse pe diagonala principală d. tridiagonală

9. Vectorul deplasărilor corespunzător modului fundamental al unui sistem este format din

termeni: a. nuli b. numai pozitivi c. pozitivi şi negativi d. strict negativi

10. Perioada fundamentală de vibraţie a unui sistem corespunde:

a. oricărui mod de vibraţie b. ultimului mod de vibraţie c. primului mod de vibraţie d. modului „k” de vibraţie

11. Rigiditatea unui sistem cu 1GLD este:

a. forţa pe direcţia GLD produsă de o deplasare egală cu 1 b. deplasarea pe direcţia GLD produsă de o forţă egală cu 1 c. forţa de inerţie pe direcţia GLD produsă de o acţiune egală cu 1 d. deplasarea impusă pe direcţia GLD pentru a produce o reacţiune egală cu 1

12. Flexibilitatea unui sistem cu 1GLD este:

a. forţa elastică pe direcţia GLD produsă de o forţă egală cu 1 b. deplasarea pe direcţia GLD produsă de o forţă egală cu 1 c. forţa pe direcţia GLD produsă de o deplasare egală cu 1 d. forţa care aplicată pe direcţia GLD produce o deplasare egală cu 0

13. Un coeficient kij al matricei de rigiditate reprezintă:

a. reacţiunea de pe direcţia GLD j, atunci când după direcţia GLD i s-a impus o deplasare egală cu unitatea b. deplasarea produsă pe direcţia GLD j, atunci când după direcţia GLD i acţionează o forţă egală cu unitatea c. reacţiunea de pe direcţia GLD i, atunci când numai după direcţia GLD j s-a impus o deplasare egală cu unitatea d. deplasarea produsă pe direcţia GLD i, atunci când după direcţia GLD j acţionează o forţă egală cu unitatea

14. Perioada proprie fundamentală de vibraţie a unei structuri se obţine pentru:

a. ωmax b. ωmin c. ω=0 d. fmax

15. Câte grade de libertate dinamică are sistemul din figură? a. 1 GLD b. 2 GLD c. 3 GLD d. 4 GLD

16. Forţa de inerţie pentru sistemul cu 1GLD are expresia: a. ( ) ( )inF t mu t b. ( ) ( )inF t mu t c. 2( ) ( )inF t mu t d. ( ) ( )inF t mu t

17. Care dintre următoarele reprezentări grafice reprezintă curba deplasărilor în vibraţia liberă

amortizată?

a.

b.

c.

d.

18. Caracteristicile fizice esenţiale tuturor structurilor elastice liniare supuse încărcărilor de natură dinamică sunt: a. masa m, rigiditatea k amortizarea c, sursa exterioară de excitaţie F(t) b. masa m şi flexibilitatea δ c. perioada T, pulsaţia ω, flexibilitatea δ, rigiditatea k d. perioada T, pulsaţia ω, frecvenţa f

19. Perioada proprie de vibraţie este:

a. Timpul în care se produce o oscilaţie completă în jurul poziţiei de echilibru b. Timpul în care se produc 2π oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru c. Numărul de oscilaţii care se produc într-o secundă d. Numărul de oscilaţii complete care se produc în 2π secunde

20. Pentru sistemul din figura alăturată matricea de flexibilitate este:

a. 2 13 1212 163L

lEI

b. 3 13 1212 166L

lEI

m

l

EI

2EI

2l

1

2

c. 13 1212 16L

lEI

d. 2 13 12

12 166L

lEI

TEMATICA

1. Vibraţiile sistemelor liniare cu 1 GLD

Vibraţiile libere neamortizate ale sistemelor cu 1 GLD Vibraţiile libere amortizate ale sistemelor cu 1 GLD Vibraţiile forţate ale sistemelor cu 1 GLD

2. Vibraţiile sistemelor liniare cu n GLD Vibraţiile libere neamortizate ale sistemelor cu n GLD – metoda matricei de rigiditate laterală Vibraţiile libere neamortizate ale sistemelor cu n GLD – metoda matricei de flexibilitate laterală Vibraţiile forţate armonice ale sistemelor cu n GLD – metoda matricei de rigiditate laterală Vibraţiile forţate armonice ale sistemelor cu n GLD – metoda matricei de flexibilitate laterală Analiza modală a răspunsului dinamic

BIBLIOGRAFIE

1. Bârsan G.M. – DINAMICA ŞI STABILITATEA CONSTRUCŢIILOR – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979

2. Ifrim, M., - DINAMICA STRUCTURILOR ŞI INGINERIE SEISMICĂ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984.

3. Ştefan Doina – ELEMENTE DE DINAMICĂ ŞI IDENTIFICAREA DINAMICĂ A STRUCTURILOR DE CONSTRUCŢII – Editura VESPER, Iaşi, 2001

4. Ştefan Doina – DINAMICA STRUCTURILOR ŞI INGINERIE SEISMICĂ - Editura.Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică-CERMI, Iaşi, 2003

ECONOMIE SI LEGISLATIE 1. Pretul unei lucrari de constructive, este definit ca fiind:

a. Suma de bani ofertata de catre antreprenor pentru executia lucrarilor de constructie

b. Suma de bani acceptata de catre beneficiar pentru executia lucrarilor de constructie

c. Suma de bani rezultata in urma unui proces de negociere intre beneficiar si executant

d. Contravaloarea costurilor si cheltuielilor pentru executia unei lucrari de constructive

2. Structura pretului unei lucrari de constructive, cuprinde numai:

a. Costul materialelor, costul manoperei, costul echipamentelor b. Costuri directe, costuri indirect c. Costuri directe, costuri indirect, costul organizarii de sabtier d. Costuri directe, cheltuieli la nivel de santie, cheltuieli la nivel de firma, alte

cheltuieli, beneficiu

3. Pentru evaluarea pretului unei lucrari de constructie, se utilizeaza: a. Analiza de pret b. Metoda statistica c. Metoda pe baza de norme d. Toate raspunsurile de mai sus

4. Prin consum specific al unei resurse se intelege:

a. Specificarea resurselor care se consuma pentru realizarea efectiva a unui proces de constructie

b. Cantitatea maxima dintr-o anumita resursa care se poate consuma pentru executia unei cantitati unitare dintr-un proces de constructie

c. Consumul specific total al resurselor precizate in cuprinsul normei de deviz d. Definirea resurselor specific care se consuma la executia unei lucrari de

constructie

5. In cazul materialelor care ramin inglobate in lucrare, norma de consum specifica cuprinde:

a. Consum tehnic, consum tehnologic-organizatoric, pierderi admisibile b. Consum tehnologic – organizatoric c. Cantitatea de material inglobata in elementul de constructie care se executa d. Cantitatea de material achizitionata necesara pentru executia lucrarilor de

constructie

6. In cazul materialelor care nu ramin inglobate in lucrare, norma de consum specifica cuprinde:

a. Consum tehnologic-organizatoric, pierderi admisibile

b. Consum tehnologic – organizatoric c. Cantitatea de material inglobata in elementul de constructie care se executa d. Cantitatea de material achizitionata necesara pentru executia lucrarilor de

constructie

7. Antemasuratoarea se defineste ca fiind: a. Masuratoarea volumelor de lucrari necesare a fi executate conform

proiectului b. Documentatia tehnico-economica prin intermediul careia sunt determinate

cantitatile de lucrari necesare pentru punerea in opera a proiectului si se identifica normele de deviz corespunzatoare executiei acestor lucrari

c. Documentatia economica prin intermediul careia se identifica resursele necesare punerii in opera a unui proiect de constructive

d. Documentatia economica prin intermediul careia se calculeaza volumele de lucrar si costul de executie al acestora

8. Extrasul de material, este definit ca fiind:

a. Documentatia economica prin intermediul careia se calculeaza costul materialelor aferente executiei unui proiect

b. Documentatia economica prin intermediul careia se identifica si se calculeaza necesarul de materiale pentru punerea in opera a unui proiect de constructie

c. Tabel pentru calculul cantitatilor de material necesare unui proiect d. Documentatie economica prin intermediul careia de achizitioneaza

materialele necesare executiei unui proiect de constructie

9. Extrasul de manopera, este definit ca fiind: a. Documentatia economica prin care se evidentiaza salariile muncitorilor care

executa un proiect b. Documentatia economica prin intermediul careia se identifica specializarea si

calificarea muncitorilor si volumul de munca necesar pentru punerea in opera a proiectului de constructie

c. Se identifica duratele de executie a proceselor de constructie d. Documentatia economica prin care se stabileste numarul de muncitori pe

fiecare specialitate, necesari pentru punerea in opera a proiectului

10. Devizul analitic calculeaza costul lucrarilor de constructive, utilizind: a. Consumurile de resurse si preturile specifice acestor resurse b. Documentatie economica care sintetizeaza structura costurilor de executie a

unui proiect c. Preturile unitare de deviz d. Toate raspunsurile de mai sus

11. Pretul unitar de deviz al materialelor, utilizat la intocmirea devizelor pe categorii de

lucrari, cuprinde: a. Pretul de achizitie al materialelor b. Pretul unitar de achizitie al materialelor loco furnizor c. Pretul unitar de achizitie al materialelor loco furnizor fata TVA d. Pretul unitar de achizitie al materialelor aduse in santier, fara TVA

12. Recapitulatia devizului este documentatia economica prin care:

a. Se calculeaza costurile si cheltuielile pentru punerea in opera a proiectului si se estimeaza de catre ofertant un beneficiu

b. Se estimeaza taxele si impozitele ce urmeaza a fi achitate de executant c. Se calculeaza cheltuielile indirecte pentru punerea in opera a unui proiect de

constructie d. Se determina alte costuri de executie decit cele referitoare la material,

manopera si utilaj

ELEMENTE DE ARHITECTURA SI SISTEMATIZARE 1. Structura bazilicala constă în : a. - supraînălţarea navei centrale mai mult decât cele laterale ; b. - amplasarea cupolei peste nava centrală ; c. - mărirea deschiderii navei centrale ; d. -supraînălţarea navelor laterale mai mult decât nava centrală . 2. Civilizaţia Minoică s-a dezvoltat în : a. - Grecia ; b. -Creta ; c. - Cipru ; d. - Mesopotamia 3. Piramidele egiptene sunt : a. -locuinţe pentru faraoni ; b. -locuinţe pentru aristrocraţi ; c. -clădiri funerare pentru faraoni; d. -clădiri funerare pentru aristrocraţi. 4. Antamblamentul constă în : a. -coloana+arhitravă+friza+fronton b. -coloana+arhitravă+friza+timpan ; c. -coloana+arhitravă+friza+cornişă ; d. - coloana+arhitravă+timpan+cornişă. 5. Arcul, ca şi element constructiv, a fost inventat de : a. - Romani ; b. -Etrusci ; c. -Greci ; d. -Egipteni. 6. Arhitectura romanică este specifică : a. -Romanilor ; b. -Greciei antice ; c. -Evului Mediu; d. -Ţărilor bizantine. 7. Elementele caracteristice arhitecturii gotice sunt: a. -bolta cilindrică ; b. -arcul ogival ; c. -turnul clopotniţă; d. -turnul cu muchii rotunjite.

8. Monumentele Renaşterii au ca element principal: a. - cupola, care domină prin siluetă întregul oraş; b. - contrafortul; c. - arcul butant; d. - profilul bazilical. 11. Principalul element ce caracterizează structura unui oraş este: a. -amplasamentul clădirilor ; b. -aspectul clădirilor c. -volumetria clădirilor ;; d. -culoarea clădirilor. 12. Pentru însorirea faţadelor trebuie să se ţină cont de: a. - înălţimea clădirilor; b. -zona climatică ; c. -volumetria clădirilor ; d. -lungimea străzilor. 13. Amplasarea dotărilor în oraşe se face în funcţie de: a. -mărimea oraşului ; b. -numărul de locuitori ; c. -zonă climatică; d. -importanţa şi caracterul acestora. 14. Dimensiunea spaţiilor verzi depinde de : a. -lăţimea străzilor ; b. -mărimea oraşului ; c. -latitudinea geografică ; d. -înălţimea clădirilor. Tematică

1. Elemente specifice arhitecturilor:minoice, romane si egiptene antice, romanice, gotice, renascentiste, baroce si clasiciste.

2. Elemente principale in organizarea zonelor urbane. Bibliografie 1. Baran I. – Elemente de arhitectura si sistematizare – Note de curs 2. Velicu Cristian, Gavrilas Ioan, Veres Alexandru, Stefanescu Dan – Elemente de

sistematizare şi urbanism, Ed. Expertilor Tehnici, 1997

ELEMENTE DE CONSTRUCŢII COMPOZITE

Întrebări Răspunsuri

1. Elementele compozite polimerice armate cu fibre au matrice:

a. ceramică ; b. polimerică; c. minerală; d. metalică.

2. Fibrele, într-un compozit polimeric armat cu fibre, au următoarele funcții:

a. să redistribuie concentrările de tensiuni; b. de a păstra elementele de armare la distanțe convenabile; c. de a crește rigiditatea și rezistența compozitului, în principal în lungul fibrelor; d. de a asigura rezistența în direcție perpendiculară pe direcția fibrelor.

3. În proiectarea materialelor compozite Vf este:

a. fracțiunea volumetrică de component; b. fracțiunea volumetrică de fibre ; c. fracțiunea volumetrică de matrice; d. volumul de fibre.

4. Reprezentarea grafică a modulului de elasticitate longitudinal EL în raport cu Vf este:

a. liniară; b. parabolică; c. continuă; d. curbilinie.

5.

Considerând că deformația specifică ultimă a fibrelor este mai mică decât deformația specifică ultimă a matricei, urnătoarea formulă este utilizată pentru determinarea rezistenței la întindere în direcție longitudinală:

Lt ft f m ff f V (1 V ) unde m este:

a. rezistența ultimă la întindere a fibrelor; b. tensiunea în fibre corespunzătoare deformației specifice ultimă a fibrelor; c. tensiunea în matrice corespunzătoare deformației specifice ultimă a fibrelor; d. deformația specific ultimă a fibrelor.

6.

În relația următoare Gm este:

mLc

f

Gf1 V

a. modulul de elasticitate în direcție longitudinală al matricei; b. modulul de elasticitate la forfecare al fibrelor; c. modulul de elasticitate în direcție longitudinală al fibrelor; d. modulul de elasticitate la forfecare al matricei.

7.

În relația de calcul pentru rezistența la tracțiune în direcție transversală, pentru o lamelă compozită armată unidirecțional, fmt este:

T mtTt Tc T

m

E ff EE k

a. rezistența la tracțiune a matricei; b. rezistența la compresiune a fibrelor; c. rezistența la forfecare a matricei ; d. rezistența la compresiune a matricei.

8.

Care este procedeul de fabricare recomandat pentru elemente de construcții performante fabricate din compozite polimerice?

a. procedeu manual; b. procedeu semi-industrial prin pulverizare; c. procedeu prin înfășurare; d. procedeu prin pultrudere.

9. Care procedeu de fabricare este indicat pentru elementele tubulare din compozite polimerice?

a. procedeu prin vacuumare; b. procedeu semi-industrial prin pulverizare; c. procedeu prin înfășurare;

d. procedeu prin pultrudere.

10.

La o grindă sandviș, cum se numește stratul intermediar și care este principala sa funcțiune în structură?

a. fețe; asigură cerințele estetice a produsului sandviș; b. miez; asigură contribuția majoră la rigiditatea grinzii sandviș provides most of the sandwich stiffness; c. fețe; separă straturile rezistente și le menține întro poziție; d. miez; asigură contribuția majoră la rigiditatea la forfecare și separă straturile rezistente păstrându-le în poziție plană.

11.

În cazul unei grinzi sandviș cu fețe subțiri valoarea raportului d/t este:

a. 5,77; b. >100; c. 100 > d/t >5,77; d. <5,77

12.

Săgeata maximă pentru o grindă sandviș încărcată cu o sarcină concentrată la mijlocul deschiderii se determină folosind relația:

a.3PLw

48D

b. c

PLw4AG

c. 4 2

c

5qL qLw384D 8AG

d. 3

c

PL PLw48D 4AG

Bibliografie: - Ţăranu N., Isopescu D. - “Structures made of Composite Materials“, 1996, ISBN 973-96589-3-8, Ed. VESPER. - Ţăranu N., Secu Al., Decher E., Isopescu D. - “Structuri din materiale compozite şi associate“,Ed. I.P.Iaşi. - note de curs

FUNDAȚII

1. Adâncimea minimă de fundare la un imobil trebuie să depășească adâncimea de îngheț din zonă cu:

a. 50 cm. b. 10-20 cm c. 1,00 m d. 50-60 cm.

2. Fundația izolată a unui imobil trebuie să fie încastrată în terenul bun de fundare cu cel

puțin: a. 10-20 cm. b. 30 cm c. 1,00 m d. 50 cm.

3. Betonul ciclopian poate fi folosit la fundațiile:

a. Elastice. b. Prefabricate din beton armat c. Rigide din beton simplu d. Rigide din beton armat.

4. Pereții mulați intră în categoria fundațiilor:

a. De suprafață. b. Continue din beton armat. c. Metalice. d. De adâncime.

5. Fundațiile din beton armat pot prelua:

a. Numai eforturi de compresiune. b. Numai eforturi de întindere. c. Eforturi de compresiune și eforturi de întindere. d. Eforturi provenite din precomprimare.

6. Încărcarea excentrică la baza stâlpului produce o reacțiune a terenului de fundare la

nivelul tălpii fundației izolate: a. Dreptunghiulară. b. Trapezoidală, triunghiulară, sau bitriunghiulară. c. Trapezoidală. d. Triunghiulară.

7. Condiția unghiului de rigiditate α ce se definește ca fiind unghiul pentru care în corpul

fundației sunt întâlnite numai eforturi unitare de compresiune se întâlnește la: a. Fundații continue din beton armat. b. Fundații izolate din beton armat.

c. Fundații rigide din beton simplu. d. Fundații rigide din beton simplu și din beton armat.

8. Fundația izolată tip bloc și cuzinet este considerată ca o fundație:

a. Elastică. b. De adâncime. c. Continuă. d. Rigidă.

9. Modelul distribuției plane a presiunilor reactive consideră fundația în comparație cu

terenul de fundare ca fiind: a. Elastică. b. Plastică. c. Perfect rigidă. d. Cu un comportament vâscos.

10. Diametrul minim al armăturilor de rezistență la o fundație elastică este:

a. 12. b. 8. c. 10. d. Nu există restricție în acest caz.

11. Distanța dintre armăturile de rezistență la o fundație elastică trebuie să fie cuprinsă între:

a. 100-500 mm. b. 200-250 mm cm. c. 100-300 mm. d. 100-250 mm.

12. Armătura de ancoraj dispusă la partea superioară a cuzinetului la o fundație tip bloc și

cuzinet preia eforturile de: a. Compresiune de la baza cuzinetului. b. Intindere între cuzinet si blocul de fundare. c. Intindere la baza blocului de fundare. d. Incovoiere de la partea superioară a cuzinetului.

13. Fundațiile tip pahar sunt folosite pentru construcții:

a. Cu stâlpi monoliți. b. Din zidărie de cărămidă. c. Cu stâlpi prefabricați. d. Pe diafragme.

14. Calculul lățimii fundațiilor continue sub diafragme din beton armat se face:

a. Pentru toată lungimea fundației. b. Pentru o lungime de fundare de 1,00 m. c. Pentru o lungime de fundare de 3,00 m. d. Pentru o lungime de fundare de 5,00 m.

15. Armătura longitudinală de rezistență la fundațiile pe rețele de grinzi preia:

a. Eforturi de compresiune. b. Eforturi de compresiune și eforturi de rezistență. c. Forța tăietoare din secțiune. d. Eforturi de întindere.

16. Ipoteza Winkler consideră terenul de fundare alcătuit din :

a. Resoarte elastice. b. Penduli pecanici. c. Amortizoare vâscoase. d. Modele reologice complexe.

17. Printre fundațiile de adâncime întălnim :

a. Chesoane și radiere de greutate. b. Piloți, coloane, chesoane deschise. c. Radiere elastice. d. Piloți și rețele de grinzi.

18. Piloții flotanți transmit eforturile la terenul de fundare:

a. Numai pe vârful pilotului. b. Numai prin frecare laterală. c. Pe vârful pilotului și prin frecare laterală. d. Prin freta.

19. In comparație cu capacitatea portantă a unui pilot flotant solicitat la forțe axiale de

compresiune, capacitatea portantă la smulgere va fi: a. Mai mare. b. Egală. c. Mai mică sau egală. d. Mai mică.

20. Condiția de coborâre a unui cheson este:

a. 15,1

r

a

FF

.

b. 15,1

r

a

FF

.

c. 15,1

r

a

FF

.

d. 15,1

r

a

FF

. unde:

Fa forţa ce asigură înaintarea; Fr reprezintă rezistenţa la înaintare

Tematică I. Aspecte generale privind proiectarea şi execuţia fundaţiilor Definiţia sistemului structural Cerinţe privind proiectarea substructurilor Factori de care depinde alegerea sistemului de fundare Materiale utilizate la executarea fundaţiilor

Clasificarea fundaţiilor II. Fundaţii de suprafaţă Generalităţi. Principii de proiectare Determinarea eforturilor din corpul fundaţiei Modele folosite în calculul fundaţiilor Solicitări transmise infrastructurilor Stabilirea dimensiunilor bazei fundaţiei (Conform NP 112-04) Fundatii izolate Proiectarea fundaţiei rigide izolate Fundaţii izolate rigide, bloc şi cuzinet Fundaţii încastrate Fundaţii izolate elastice Fundaţii izolate elastice sub sarcini mari Fundaţii izolate tip pahar pentru stâlpi prefabricaţi Fundaţii continue din beton şi beton armat Fundaţii continue de beton simplu sub ziduri sau diafragme Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile Fundaţii continue rigide pentru structuri cu diafragme din beton armat Fundaţii continue sub stâlpi Metode de calcul ale grinzilor de fundare sub şiruri de stâlpi. Reţele de grinzi Radiere III. Fundaţii de adâncime Piloţi, piloţi foraţi de diametru mare, coloane Alcătuirea constructivă şi procedee de punere în operă a piloţilor prefabricaţi Piloţi executaţi pe loc Criterii privind alegerea tipului de piloţi, etapele principale ale proiectării Comportarea piloţilor în grup, fundaţii pe piloţi Chesoane Chesoane deschise Chesoane cu aer comprimat IV. Sprijiniri

Bibliografie 1. P. Răileanu, N. Boţu, V. Muşat – 1992, Fundaţii de Suprafaţă, Editura IP Iaşi, 2. P. Răileanu, V. Muşat, N. Boţu,– 1992, Fundaţii de Adâncime, Editura IP Iaşi, 3. Stanciu, I. Lungu, - 2006, Fundaţii I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 4. P. Răileanu, N. Boţi, A. Stanciu – 1986, Geotehnică şi fundaţii – I.P. Iaşi,. 5. Păunescu, Pop, Silion– 1982, Geotehnică şi fundaţii – E.D.P. Bucureşti

FUNDATII IN CONDITII SPECIALE

1. Pământurile sensibile la umezire sunt: a) pământuri macroporice nesaturate b) pământuri cu umflări şi contracţii mari c) pământuri nisipoase d) pământuri lichefiabile 2. Pământurile sensibile la umezire se clasifică ȋn grupa A, dacă: a) prezintă tasări suplimentare la umezire din greutate proprie egale sau mai mari de 5cm b) prezintă tasări suplimentare la umezire din greutate proprie mai mici de 5cm c) nu prezintă tasări suplimentare semnificative la umezire d) pământurile sensibile la umezire nu se clasifică pe grupe 3. Indicele 300mi reprezintă: a) indicele de consistenţă pentru loessuri b) diferenţade tasare pentru o probă saturată de la treapta de 300kPa la 500kPa c) diferenţa de tasare pentru o probă la umiditate naturală de la treapta de 300kPa la 500kPa d) indicele tasării specific suplimentare prin umezire sub treapta de 300kPa 4. Prin ȋncercarea edometrică, rezistenţa structurală 0 corespunde: a) presiunii corespunzătoare unui indice al tasării specifice 1%mi b) presiunii corespunzătoare unui indice al tasării specifice 1%mi . c) presiunii corespunzătoare unui indice al tasării specifice 1%mi d) presiunii corespunzătoare unui indice al tasării suplimentare la umezire 300 5%mi 5. Parametrii geotehnici din studiul geotehnic servesc pentru: a) stabilirea categoriei geotehnice b) obţinerea autorizaţiei de construcţie-demolare c) verificarea structurală a construcţiilor d) proiectarea geotehnică prin calcul cât şi la proiectarea geotehnică bazată pe măsuri prescriptive 6. Valoarea umflării unui pământ se poate determina direct ȋn laborator folosind: a) rezultatele ȋncercării edometrice duble sau multiple b) ȋncercarea de compresiune triaxială c) ȋncercarea de permeabilitate d) ȋncercarea de compactare, Proctor normal 7. Stabilizarea pământurilor cu umflări şi contracţii mari se poate efectua: a) prin metode chimice sau prin amestecare cu nisip b) prin ȋnlocuirea cu material neexpansive c) prin folosirea unor perne din pământ d) nu se pot stabiliza

8. Tasarea suplimentară prin umezire sub sarcină geologică mgI , se calculează pe cuprinsul: a) limitei zonei inerte b) pe jumătate din grosimea stratului sensibil la umezire c) pe toată grosimea stratului sensibil la umezire d) până la stratul de bază pentru grosimi mai mari de 8 m 9. Criteriul de bază pentru alegerea unei variante de eliminare a sensibilităţii la umezire, indiferent de grupa de PSU ȋl constituie: a) procentul de praf din compoziţia granulometrică b) procentul de argilă din compoziţia granulometrică c) mărimea tasării totale probabile d) mărimea tasării suplimentare pentru un efort unitar vertical total egal cu rezistenţa structurală 0 10. Extinderea ȋn plan şi ȋn adâncime a zonei de influenţă depinde de: a) nivelul apelor subterane b) grosimea straturilor cu un comportament special c) tipul şi de dimensiunile construcţiei, ȋncărcările transmise şi de caracteristicile terenului de fundare d) numai de caracteristicile terenului de fundare 11. Presiunea minimă pentru care se produce fenomenul de tasare suplimentară la umezire este data de: a) ȋncărcarea transmisă de fundaţie b) rezistenţa structurală 0 c) rezistenţa la forfecare d) modulul de deformaţie edometric 12. Zona de influenţă a construcţiei reprezintă: a) zona de sub fundaţie până la adâncimea apei subterane b) dată de volumul de teren ȋn care se resimte influenţa construcţiei c) grosimea stratului de la talpa fundaţiei până la limita cu stratul următor d) grosimea pe vertical de la talpa fundaţiei până la stratul de bază 13. Fundarea indirectă pe un teren alcătuit din PSU, se realizează prin: a) fundaţii izolat rigide b) realizarea unei perne din balast sau pământ compactat c) fundaţii prefabricate d) sisteme de fundare care depaşesc stratul de PSU şi pătrund ȋntr-un strat insensibil la umezire 14. În cazul amplasării reţelelor de canalizare, ȋn terenuri clasificate ca PSU, fară canale de protecţie, distanţa minimă a acestora faţă de fundaţiile clădirilor este de: a) 3m b) 1.5m c) 4m d) 5m 15. Zona stabilă sub construcţiile fundate pe PUCM se consideră:

a) volumul de teren până la adâncimea unde raportul / 1pw w , sau 0,4 Lw w .

b) volumul de teren până la adâncimea unde raportul / 1pw w , sau 0,4 Lw w c) până la adâncimea unde sw w d) până la limita zonei active 16. Categoria geotehnică a unei lucrări se acordă a) imediat după investigarea terenului b) după finalizarea construcţiei c) ȋnainte de a trece la investigarea terenului d) după apariţia degradărilor structural 17. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare se realizează pentru: a) scăderea compresibilităţii şi creşterea valorii rezistenţei la forfecare b) mărirea compresibilităţii şi creşterea valorii rezistenţei la forfecare c) mărirea compresibilităţii şi scăderea valorii rezistenţei la forfecare 18. În cazul P.S.U, dacă tasarea suplimentară la umezire mgI este mai mica de 5 cm, pământul se ȋncadrează ȋn: a) grupa A b) grupa B c) grupa C d) ȋn nici o grupă 19. Categoria geotehnică 3 este asociată cu riscul geotehnic: a) moderat b) inexistent c) scăzut d) mare 20. Zona afectată de fenomenul de contracţie se consideră a fi: a) limita până la nivelul apelor subterane b) limita zonei active c) grosimea stratului de argilă expansivă d) volumul de teren corespunzător adâncimii până la care se extend vizibil fisuile şi crăpăturile, majorat cu ȋncă 1,00m

Tematică

Cap 1. Identificarea terenuri dificile de fundare - clasificarea terenurilor dificile de fundare; - caracterizarea terenurilor dificile de fundare; - calculul deformaţiilor suplimentare prin umezire;

Cap.2. Soluţii de îmbunătăţire a terenurilor dificile de fundare - Soluţii de îmbunătăţire fără adaos de material; - Soluţii de îmbunătăţire cu adaos de materal;

Cap.3 Fundarea construcţiilor pe terenuri dificile. - Alcătuirea construcţiilor şi fundaţiilor amplasate pe terenuri dificile de fundare

Cap.4. Elemente privind calculul structurilor pe pământuri puternic şi neuniform compresibile ţinând seama de conlucrarea dintre structură şi fundaţie pe un mediu deformabil;

- Calculul deformaţiilor suplimentare; - Calculul eforturilor suplimentare ;

Cap.5. Comportarea terenurilor în prezenţa acţiunilor dinamice Cap.6. Soluţii tehnologice de sprijinire a excavaţiilor adânci în zone urbane

- Particularităţile excavaţiilor adânci în zone urbane; - Soluţii tehnologice de sprijinire a excavaţiilor adânci în zone urbane

Bibliografie 1. T. Silion, ş.a.; Fundaţii în condiţii speciale, Rotaprint I.P.Iasi, 1991 2. P. Răileanu, V. Muşat, V. Grecu, A. Nicuţă, D. Plătică, N. Boţu Geotehnică şi Fundaţii – Îndrumător de proiectare , Rotaprint I.P.Iasi, 1991. 3. T. Silion, P. Răileanu, V. Muşat, A. Nicuţă, D. Plătică - Fundaţii în condiţii speciale - Probleme, ), Rotaprint I.P.Iasi, 1991.

GEOLOGIE INGINEREASCA

1. Care este primul strat important si distinct din alcatuirea interna a Pamantului, considerat de la suprafata spre centrul sau? A. mantaua B. scoarta C. hipocentrul D. nucleul 2. Ce mineral are duritatea 2 dupa scara Mohs? A. corindon B. calcit C. apatit D. gips 3. Care este era geologica in care ne aflam in prezent? A. Paleozoic B. Mezozoic C. Neozoic (Cenozoic) D. Precambrian 4. Ce teorie, combinata cu Teoria extonderii platformei oceanice, a format Teoria placilor tectonice? A. Teoria superpozarii B. Teoria derivei continentelor C. Teoria catastrofismului D. Teoria uniformitarianismului 5. Ce tip de munti vulcanici se caracterizeaza prin inaltimile cele mai mari? A. conuri de cenusa B. vulcani compoziti (stratificati) C. domuri de lava D. scuturi vulcanice 6. Care este planeta cea mai densa din Sistemul Solar? A. Venus B. Marte C. Mercur D. Pamant 7. Ce caracterizeaza, dinspre suprafata spre centru, alcatuirea interna a Pamantului? A. densitatea si temperatura descresc B. densitatea si temperatura cresc C. densitatea creste si temperatura descreste D. temperatura creste si densitatea descreste

8. Care roca sedimentara terrigena este alcatuita din particule extrem de fine? A. argila B. bazalt C. pietris D. granit 9. Ce parametru masoara energia eliberată din focar in momentul declanșarii unui seism? A. intensitatea B. frecventa C. magnitudinea D. rezonanta 10. Ce parametru masoara efectele distructive ale cutremurului asupra constructiilor? A. intensitatea B. frecventa C. magnitudinea D. rezonanta 11. Ce tip de roca este granitul? A. metamorfica B. sedimentara C. terrigena D. magmatica 12. Cum se numeste zona cu cei mai activi vulcani si cele mai dese cutremure de pamant? A. emisfera sudica B. Cercul de Foc al Pacificului C. dorsala atlantica D. Gondwanaland

Tematică Cap 1. Planeta Pământ - Terminologie de specialitate. Despre Univers. Locul Pământului în Sistemul Solar, dimensiuni, formă, alcătuire; - Structura internă; - Energia şi sursele de energie. Mişcările şi proprietăţile Pământului; Cap.2. Minerale şi roci. Geologie dinamică. - Procese endogene. - Magmatismul. Produse rezultate din activitatea vulcanică. Cap.3. Cutremure de pământ, caracteristici, clasificări - Tipuri de cutremure în România. - Mişcări oscilatorii: fenomene orogenice, cute, falii, cute speciale, flexuri, rupturi. Forme de relief rezultate din mişcările oscilatorii Cap.4. Formele de relief şi evoluţia lor. - Dinamica evoluţiei reliefului şi litosferei; - Tectonica plăcilor. Principii generale ale circuitului rocilor în scoarţă Cap.5. Fenomene exogene - Acţiunea atmosferei asupra scoarţei terestre; Cap.6. Hidrosfera, hidrologia, hidrodinamica - Nivel hidrostatic: ape subterane, izvoare, straturi acvifere. - Surpări, prăbuşiri, rostogoliri, alunecări.

Cap.7. Stratigrafie şi paleontologie. Ere, perioade, epoci geologice. - Geologia inginerească şi protecţia mediului - Impactul construcţiilor inginereşti asupra mediului înconjurător.

Bibliografie 1. V. Grecu, Geologie inginerească – în curs de apariţie; 2. Ancuţa Rotaru, P. Răileanu, Elemente de Geologie, Editura Societăţii Academice Matei Teiu – Botez, Iaşi, 2004. 3. P. Răileanu, N. Boţi, A. Stanciu, Geologie, Geotehnică, Fundaţii, vol. I, Tipar ROTAPRINT, Institutul Politehnic Iaşi, 1986 4. I. Băncilă ş.a., Geologie inginerească, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980

GEOTEHNICĂ

1. Care sunt fracțiunile granulometrice ale unui pământ: a) nisip, praf, argilă b) pietriș, argilă c) nisip, argilă d) nisip, praf

2. Umiditățile reprezentative ale unei probe de pământ (atât coeziv cât și necoeziv) sunt:

a) umiditatea în stare naturală, umiditatea optimă de compactare, umiditatea în stare saturată b) umiditatea în stare naturală, limitele de plasticitate, umiditatea optimă de compactare c) umiditatea în stare naturală, umiditatea în stare saturată d) umiditatea în stare naturală, limitele de plasticitate, umiditatea în stare saturată

3. Porozitatea unui pământ, ca urmare a realizării unei construcții:

a) scade ca urmare a rearanjării particulelor sub sarcină b) crește ca urmare a umflării pământului c) rămâne constantă, construcția neinfluențând indicii de structură ai pământului d) rămâne constantă, în cazul pământurilor coezive.

4. Dacă gradul de saturaţie al unui pământ este Sr = 1 putem spune că:

a) pământul se află în stare uscată b) pământul este nesaturat c) pământul este practic saturat d) pământul este umed

5. Principalele proprietăți mecanice ale unui pământ sunt:

a) rezistența la întindere și la compresiune b) compresibilitatea și rezistenţa la forfecare c) limitele de plasticitate și compresibilitatea d) permeabilitatea și rezistența la compresiune

6. Greutatea specifică a apei este considerată în calculele tehnice cu valoarea:

a) 24 kN/m3 b) 25 kN/m3 c) 10 kN/m3 d) 15 kN/m3

7. Parametrii rezistenţei la forfecare sunt:

a) coeziunea b) indicele porilor c) unghiul de frecare internă şi coeziunea d) plasticitatea și coeziunea

8. Loessurile sunt:

a) pămanturi de umplutură

b) pământuri gelive c) pământuri sensibile la umezire d) pământuri cu umflări şi contracţii mari

9. În mod ideal, aceeași construcție va genera tasări:

a) mai mari pe pământuri argiloase b) mai mari pe pământuri nisipoase c) mai mari pe pământuri saturate d) mai mari pe pământuri cu compresibilitate mare

10. Alunecările de teren au loc din cauza:

a) depășirii rezistenței la forfecare în interiorul masivului de pământ b) compresibilității reduse a pământului c) porozității excesive d) greutății volumice variabile, în concordanță cu stratificația

11. Metodele de analiza stabilității taluzurilor urmăresc:

a) determinarea rezistenței la forfecare b) calculul tasării taluzului c) calcului factorului de siguranță la alunecare d) calculul presiunii plastice

12. Un taluz este:

a) un versant în devenire b) o construcție din pământ c) suprafața înclinată, realizată artificial, ce mărginește un masiv de pământ d) un zid de sprijin

13. Un zid de sprijin se proiectează pentru a prelua:

a) împingerea activă a pământului din spatele zidului b) împingerea pasivă a pământului din spatele zidului c) greutatea proprie a pământului din spatele zidului d) acțiunea apei subterane

14. Un pământ se consideră în categoria - sensibil la umezire – atunci când:

a) își mărește volumul la contactul cu apa b) are tasări suplimentare prin umezire c) își modifică greutatea volumică a scheletului d) își micșorează volumul o dată cu reducerea umidității

15. Fundația de suprafață nu se poate amplasa:

a) în prezența apei subterane b) decât pe un teren de fundare îmbunătățit c) pe un pământ cu comportament special d) pe un pământ coeziv curgător

16. Starea limită ultimă de capacitate portantă a terenului de fundare este evitată dacă:

a) tasarea efectivă este sub valoarea admisibilă b) încărcarea transmisă este mai mică decât capacitatea portantă a terenului c) factorul de siguranță la alunecare este pozitiv d) împingerea pământului pe talpa fundației este activă

17. Capacitatea portantă a terenului de fundare depinde de: a) dimensiunile tălpii fundației b) vecinătatea cu alte construcții c) zona climatică d) zona seismică

18. Adâncimea minimă de fundare se stabilește în funcție de:

a) caracteristicile suprafeței terenului b) adâncimea de îngheț și adâncimea stratului bun de fundare c) cota ±0.00 a clădirii d) factorul de siguranță la alunecare a taluzului

19. Valoarea umidității optime de compactare este utilizată la:

a) îmbunătățirea terenului de fundare b) proiectarea unui zid de sprijin c) calculul tasării d) stabilirea dimensiunilor fundației

20. Valorile unghiului de frecare internă și a coeziunii unui pământ se utilizează la evaluarea prin calcul:

a) a capacității portante a terenului de fundare b) a presiunii apei subterane c) a tasării d) a înălțimii fundației

Tematică Alcătuirea şi caracterizarea pământurilor. Noţiuni de hidrologie şi elemente de hidraulică subterană. Compresibilitatea pământurilor. Starea de tensiune din masivele de pământ. Tasarea construcţiilor. Rezistenţa la forfecare a pământurilor. Stabilitatea taluzurilor şi versanţilor. Împingerea activă şi pasivă a pământurilor. Calculul terenului de fundare.

Bibliografie 1. Stanciu A., Lungu I., Teodoru B.I., Aniculăesi M., Geotehnică – Note de curs 2. Stanciu A., Lungu I., [2006], Fundaţii I – Fizica şi mecanica pământurilor, Editura Tehnică, Bucureşti 3. Musat V., [2003],– Geotehnică, Editura Gh. Asachi, Iasi 4. Marcu A. , [2002] - Probleme practice de calcul al terenului de fundare, Editura Matrix Rom, Bucureşti 5. Răileanu P., Boţi N., Stanciu A., [1986] - Geologie, geotehnică, fundaţii, IP Rotaprint, Iaşi

HIGROTERMICA ŞI ACUSTICA 1. Rezistenţa termică specifică corectată

R’ se referă la: a. elementele vitrate; b. punţile termice ale elementelor opace; c. câmpul curent al elementelor opace; d. câmpul curent şi punţile termice ale elementelor.

2. Coeficientul global de izolare termică ia în considerare pierderile termice prin:

a. elementele opace şi vitrate ale anvelopei, precum şi prin infiltraţii-exfiltraţii ale aerului;

b. elementele opace ale anvelopei clădirii; c. elementele vitrate ale anvelopei clădirii; d. elementele de construcţii în contact cu solul.

3. Coeficientul global normat de izolare termică GN al clădirilor de locuit depinde de:

a. numărul de niveluri; b. numărul de niveluri şi raportul dintre aria anvelopei şi

volumul clădirii; c. raportul dintre aria anvelopei şi volumul clădirii; d. înălţimea totală a clădirii.

4. Cum se adoptă valoarea coeficientului de conductivitate termică λ:

a. prin calcul; b. prin modelare pe calculator; c. din normative. d. prin măsurători in situ

5. Care dintre următoarele elemente constituie punţi termice:

a. zonele pereţilor din jurul ferestrelor; b. câmpul curent al pereţilor exteriori; c. foile de geam ale ferestrelor; d. intersecţiile dintre pereţii interiori.

6. Care este poziţia cea mai indicată pentru pozarea izolaţiei termice la pereţii exteriori a clădirilor de locuit:

a. la interior; b. în zona mediană a elementelor; c. la exterior; d. atât la interior cât şi la exterior.

7. Valoarea conductivităţii termice a unui material umed:

a. este mai mică decât a materialului în stare uscată; b. este mai mare decât a materialului uscat; c. este aceeaşi cu a materialului uscat; d. este nulă.

8. Rezistenţa la transmisie termică a unui strat de material depinde de:

a. poziţia stratului în cadrul ansamblului; b. diferenţa de temperatură dintre mediile separate de

element; c. zona climatică în care este amplasată clădirea; d. grosimea stratului de material.

9. Care dintre criteriile de mai jos se consideră la alegerea materialelor termoizolante :

a. conductivitatea termică de calcul cu valoare cât mai redusă;

b. conductivitatea termică de calcul cu valoare cât mai mare;

c. permeabilitate la apă cât mai redusă; d. densitatea cât mai mare

10. Care este condiţia evitării condensului pe suprafaţa interioară a unui element de închidere :

a. elementul de închidere trebuie să fie permeabil la vapori de apă;

b. elementul de închidere trebuie să nu fie permeabil la vapori de apă;

c. temperatura suprafeţei să nu coboare până la valoarea

temperaturii punctului de rouă; d. temperatura aerului interior să fie strict mai mare

decât temperatura exterioară. 11. Pereţii din zidărie de cărămidă plină: a. nu au punţi termice şi satisfac condiţia R’ > R’min ;

b. au punţi termice şi necesită protecţii termice suplimentare;

c. prezintă risc de condens superficial şi necesită izolaţii prin interior;

d. sunt complet etanşi. 12. Prezenţa punţilor termice determină: a. pierderi termice accentuate;

b. pierderi termice mai mici decât în câmpul curent al elementului;

c. modificarea temperaturii mediului exterior; d. nu au nici un efect defavorabil.

INGINERIA MEDIULUI 1. Emisarii : a- sunt surse de apă continentale de suprafaţă ;

b- cuprind apele subterane ; c- cuprind apa din atmosferă ; d- cuprind mările şi oceanele.

2. Dispersia poluanţilor în atmosferă este puternică dacă :

a- sunt condiţii de instabilitate atmosferică ; b- concentraţia de CO2 este crescută ; c- starea atmosferei este neutră ; d- lipsesc curenţi de aer orizontali şi verticali ;

3. O3 (Ozonul atmosferic): a- produce edem pulmonar ; b- este cancerigen ; c- absoarbe radiaţiile solare infraroşii ; d- nu este distrus de cloro- fluoro- carburi .

4. Factorii de mediu fizici sunt : a- atmosfera, hidrosfera şi litosfera ; b- emisia de vapori din nişa umană ; c- biosfera ; d- hrana, presiunea populaţiei şi bolile.

5. Ecranele înclinate, folosite ca măsură de protecţie acustică:

a- sunt mai eficiente decât ecranele verticale ; b- sunt mai puţin eficiente decât ecranele verticale ; c- sunt soluţii care valorifică insulă de căldură ; d- nu creează monotonia traseului de circulaţie;

6. Calota termică reprezintă : a- poluarea termică a atmosferei în zonele urbane; b- poluarea fonică a zonelor urbane; c- efect de seră la nivel terestru global ; d- poluarea cu radiaţii ionizante.

7. Poluarea sonoră poate produce : a- traumatism sonor ; b- efecte genetice ; c- alergiile din categoria "febrei de fân"; d- saturnism.

8. Transportul aerian: a- este mai puţin toxic decât transportul rutier, b- consumă o cantitate redusă de combustibil ; c- determină poluarea chimică, fonică şi termică a atmosferei; d- determină poluarea chimică, fonică şi termică a hidrosferei;

9. Pereţii din zidărie de cărămidă realizaţi cu mortare slabe sunt :

a- integral reciclabili ; b- sunt realizaţi cu elemente din b.c.a. ; c- sunt realizati din beton ; d- inflamabili.

10. Poluarea fonică în locuinţe este dată de:

a- zgomotul din exterior ; b- absorbanţii fonici ; c- variaţia temperaturii în incintă; d- creştera cantităţii de GES.

11. Transportul rutier: a- este mai puţin poluant decât transportul pe şine (tramvai, metrou); b- este mai puţin poluant decât transportul naval ; c- este mai poluant decât transportul aerian ; d- produce poluare termică, fonică şi chimică a atmosferei.

12. Betonul armat : a- se foloseşte la elemente structurale şi nestructurale; b- are durabilitate redusă ; c- este realizat integral din componente naturale ; d- este un material folosit pentru izolaţii termice .

13. La arderea combustibililor lichizi rezultă :

a- eg. H2O, NOx, SOx, HC nearse; b- eg., H2O, fum, zgură, cenuşă, NOx, COx ,SOx, HC nearse; c- eg., H2O, COx; d- eg., H2O, COx , NOx, SOx, fum, HC nearse.

14. Factorii de mediu biologici sunt : a- stratul de ozon ; b- hrana, presiunea populaţiei, bolile ; c- apele subterane acide şi saline ; d- atmosfera, hidrosfera, biosfera şi litosfera.

15. Zgomotul este : a - efectul poluării chimice ; b- o suprapunere aleatorie de sunete simple; c- efectul poluării radiante ; d- efectul poluării termice.

16. Apele subterane acide şi saline: a- sunt benefice pentru emisari; b- se pot folosi ca ape potabile ; c- produc contaminarea hidrosferei dacă ajung în sursele de apă potabile; d- se tratează ca şi apele uzate menajere.

ORGANIZAREA ŞI MANAGEMENT 1. Norma de timp NT este :

a) timpul necesar unei formaţii minime pentru execuţia unei unităti de masură dintr-un proces ;

b) timpul necesar unei formatii minime pentru a executa un proces de constructie ; c) timpul necesar unei echipe pentru a executa o unitate de masura dintr-un proces; d) timpul petrectut de o echipă pe şantier;

2. Norma de productie Np este :

a) volumul de lucrari dintr-un proces executat intr-o ora ; b) volumul de lucrari dintr-un proces realizat de executant intr-o unitate de timp ; c) volumul de lucrari dintr-un proces realizat de un utilaj intr-o unitate de timp . d) volumul de lucrări executat pe santier într-o zi.

3. Norma de timp a formatiei minime se exprima in :

a) unitati fizice specifice procesului ( U.F.S.P.) ; b) unitati fizice specifice procesului pe unitate de timp ; c) om · ore / unitate fizice specifice procesului. ; d) unităţi fizice specifice unui proces de construcţii.

4. Norma de productie pe schimb a formatiei de munca este data de relatia

a) NPFSi = NPi · dS ;

b) NPFSi = Ti

i

Nmg ;

c) NPFSi = Ti

iS

Nmdg ;

d) NPFSi = NPi · durata unităţii de proces ;

5. Norma de timp a utilajului NTu este : a) timpul necesar utilajului pentru a executa un proces manual ; b) timpul necesar unui anumit tip de utilaj pentru a executa o unitate de masura

dintr-un proces mecanizat , in conditiile tehnico – organizatorice precizate in continutul normei ;

c) timpul necesar unui anumit tip de utilaj pentru a executa procesele mecanizate aferente unei constructii , in conditiile tehnico – organizatorice precizate in continutul normei ;

d) timpul de staţionare a utilajului pe şantier.

6. Norma de timp a utilajului NTu se exprima in : a) ore ; b) unitati fizice specifice procesului ( U.F.S.P. ) ; c) utilaj · ore / U.F.S.P. . d) schimburi

7. Formatia de munca in constructii este :

a) echivalenta cu echipa, indiferent de numarul de muncitori; b) multiplu de formatii minime ; c) multiplu de norme de timp. d) în concordanţă cu dorinţa oricărui şantier.

8. Indicele de indeplinire a normei exprima : a) raportul dintre numarul de zile lucratoare si numarul de zile dintr-o luna

calendaristica; b) gradul in care un executant isi indeplineste sarcinile de munca stabilite pentru un

interval de timp bine stabilit ; c) raportul dintre timpul normat si timpul efectiv consumat intr-o luna calendaristica

pentru executia unui anumit volum de lucrari ; d) raportul dintre numarul de zile lucratoare si numarul de zile dintr-un an.

9. Ritmul de lucru ( t ) este : a) timpul necesar pentru executia unui proces de constructii ; b) timpul necesar pentru executia unui anumit volum de lucrari . c) timpul necesar pentru executia unui proces pe un sector ; d) timpul necesar pentru executia unei construcţii.

10. Lantul elementar neritmic se caracterizeaza prin : a) ritm constant pe toate sectoarele ; b) Ti = n · ti ;

c) Ti =

m

iit

1 .

d) Ti = n · ds ;

11. Pasul lantului este : a) intervalul intre inceperea aceluiasi proces pe doua sectoare succesive de doua

formatii de aceeasi specialitate ; b) intervalul dintre inceperea a doua procese succesive pe acelasi sector ; c) intervalul intre terminarea aceluiasi proces pe doua sectoare succesive; d) intervalul intre terminarea aceluiasi proces pe pe toate sectoarele;

12. Modulul de ritmicitate k0 defineste :

a) intervalul dintre inceperea aceluiasi proces pe doua sectoare succesive , de catre doua formatii de aceeasi specialitate ; b) intervalul dintre inceperea a doua procese succesive pe acelasi sector ; c) raportul dintre durata procesului si numarul de echipe de aceeasi specialitate implicate

in realizarea procesului .

13. Relatia de legatura dintre principalii parametri ai organizarii

executiei proceselor este de forma : a) Mi = Qi · NTi · I ; b) Qi = Mi · NPi · t · I ; c) Qi = NTi · Mi · t · I . d) Mi = Qi · NTi · I · ds ;

14. Durata de executie a unui proces de constructii , exprimata in

schimburi se calculeaza cu relatia : a) ti =

IMdNQ

iS

Ti

;

b) ti =

IMd

NQ

iS

Ti ;

c) ti = IMd

NQ

iS

Pi

. .

d) ti = IMT

NQ

i

Pi

.

.

15. Numarul total de muncitori necesari pentru executia unui proces , in

cazul in care se cunoaste durata se determina cu relatia : a) Mi =

ItdNQiS

Tii

;

b) Mi = Itd

NQ

iS

Tii

. ;

c) Mi = Itd

NQ

iS

Pi

.

d) Mi = ItT

NQ

i

Pi

.

..

16. Sectorul de lucru , diviziune a zonei de lucru se caracterizeaza prin : a) o suprafata cat mai mare pentru ca echipa specializata sa-si desfasoare activitatea in conditii optime privind productivitatea muncii si securitatea muncii ; b) posibilitatea de a asigura echipei specializate , derularea activitatii in legatura cu executia unui proces simplu de constructii pe parcursul a cel putin un schimb ; c) suprafata sectorului , numarul maxim de muncitori dintr-o formatie specializata ce pot lucra simultan pe sector in conditii de productivitate , calitate si securitate a muncii , volum de lucrari din procesul aferent sectorului , durata de executie a lucrarilor pe sector . d) posibilitatea de a asigura echipei specializate , derularea activitatii in legatura cu executia unor lucrări de construcţii pe parcursul a cel putin un schimb ;

17. Locul minim organizatoric reflecta : a) spatiul optim necesar unei formatii minime pentru a-si derula activitatea fara intrerupere pe parcursul a cel putin un schimb de lucru ; a) spatiul necesar unei echipe specializate pentru a executa un proces de constructii ;

c) L0i = dsqIN

ui

mpi

.

.

d) spatiul necesar unei echipe de 20 meseriaşi pentru a executa un proces de constructii ;

18. Metoda succesiva pentru organizarea executiei proceselor de

constructii consta in : a) la un moment dat pe santier se executa un singur proces pe un sector de lucru ; b) un proces se executa simultan pe toate cele “n” sectoare de “n” formatii de aceeasi specialitate c) procesele se inlantuie parcurgand cele “n” sectoare . d) procesele se inlantuie parcurgand cel puţin “n -2” sectoare .

19. Metoda in paralel pentru organizarea executiei proceselor consta in :

a) la un moment dat , pe santier se executa un singur proces pe un sector de lucru ; b) un proces de constructii se executa simultan pe toate cele “n” sectoare de “n”

formatii de aceeasi specialitate ; c) procesele se executa alternativ , parcurgand sectoarele aleatoriu d) procesele se executa alternativ , parcurgand mai multe sectoare .

20. Durata totala pentru executia unei anumite categorii de lucrari prin metoda in paralel se stabileste cu relatia :

a) D = max (D1 , D2 , ...... , Dn ) ;

b) D =

m

iit

1 in cazul in care 21

ii tt ...... nit ;

e) D = ( m + n – 1 ) · t .

f) D = D1 + D2 + ...... + Dn = n

m

iit

1 ;

21. Avantajele aplicarii metodei succesive constau in : a) continuitate in activitatea formatiilor specializate , indiferent de varianta utilizata ;

b) cheltuieli minime pentru necesitati social – gospodaresti , pentru gestionarea materialelor pe santier , conducerea activitatii pe santier foarte usoara ; c) durata totala de executie foarte scurta . d) Asigură condiţii de valorificare optimă a forţei de muncă;

22. Metoda in lant consta in : a) o combinatie dintre metoda succesiva si in paralel ,eliminand toate dezavantajele acestora ; b) un proces de construcţii se execută simultan pe toate cele n sectoare;

c) conceperea unei dispuneri si desfasurari in timp si spatiu a proceselor astfel incat formatiile de muncitori specializate trec succesiv de pe un sector pe altul , fiecare formatie

executand un proces pe un sector creeaza front de lucru pentru formatia care executa procesul urmator ;

d) la un moment dat , pe santier , se executa un singur process pe un sector . 23. Principiile de baza ale metodei in lant constau in :

a) Continuitate , Ritmicitate , Uniformitate , Proportionalitate , Sincronizare; b) Uniformitate , Proportionalitate , Sincronizare; c) volumul de lucrari aferente constructiei ce se executa prin metoda in lant se structureaza pe cicluri ; constructia se imparte in sectoare relativ egale ; ciclurile sunt executate de formatii specializate care trec succesiv de la un sector la altul in aceeasi structura si cu aceeasi dotare , ritmul de lucru ramane constant pe toate sectoarele ; la un moment dat , pe un sector se executa un singur proces ; d) nu trebuie respectate principii specifice metodei .

24. Functie de marimea ritmului aferent fiecarui ciclu , in cadrul metodei in lant deosebim : a) lantul elementar ; b) lantul neritmic; c) lantul complex ritmic ;lantul complex ritmic cu ritmuri diferite de la un ciclu la altul ; lantul complex neritmic . d) lanţ liniar ritmic. 25. Lantul complex ritmic se caracterizeaza prin : a) ritm de lucru diferit pentru toate ciclurile stabilite pentru executia unei anumite categorii de lucrari ; b) D = ( m + n – 1 ) · t ; c) acelasi ritm de lucru pe toate sectoarele pentru un ciclu , dar diferit de la ciclu la ciclu . d) D = ( m + n + 1 ) · t ; 26. Parametrii lantului complex ritmic sunt : a) ritmul de lucru si numarul de sectoare ; b) numarul de cicluri si ritmul de lucru ; c) numarul de sectoare , numarul de cicluri , durata de desfasurare a lantului , durata de predare a sectorului , durata totala de executie . d) numarul de muncitori din echipele specializate ; 27. Introducerea intervalelor de siguranta in lantul complex ritmic se face pentru : a) a scurta durata totala de executie a lucrarilor ; b) a elimina timpii de asteptare necontrolati , din activitatea formatiilor specializate ; c) a elimina timpii de asteptare de natura organizatorica . d) a elimina timpii de întrerupere tehnologică. 28. Eliminarea timpilor de asteptare dintre cicluri cu ritmuri diferite se poate face prin a) modificarea ritmurilor de lucru aferente ciclurilor ; b) introducerea lucrului in mai multe schimburi si modularea lantului ;

c) modificarea numarului de sectoare si a ritmurilor de lucru . d) modificarea numărului de muncitori din echipele specializate ; 29. Introducerea lucrului in mai multe schimburi pentru executia prin metoda in lant se poate realiza : a) cand procesele de constructii se pot realiza din punct de vedere calitativ si la lumina artificiala ; b) cand procesele de constructii se pot realiza din punct de vedere calitativ si la lumina artificiala si raportul ritmurilor are valoarea 1/2 , 1/3 , 2/3 ; c) in orice situatie . d) când procesele de construcţii nu sunt foarte complexe. 30. Modulul de ritmicitate corespunzator executiei a “ m “ cicluri reprezinta : a) c.m.m.m.c. ( t1 , t2 , …. , tm ) ; b) valoarea celui mai mare raport dintre ritmurile de lucru ale ciclurilor . c) c.m.m.d.c. (t1 , t2 , …. , tm ) ; d) valoarea celui mai mic raport dintre ritmurile de lucru ale ciclurilor . 31. Durata totala de executie a lucrarilor , executate folosind lantul complex neritmic se stabileste cu relatia :

a) D =

m

imji tnt

11 ;

b) D = 01

)1( kntm

ii

;

c) D = 0

m

1ii k)1n(t

;

d) D =

n

2k

kmj

m

1i

1i tt .

32. Durata totala de executie a lucrarilor in cazul folosirii ca model , ciclograma modulata este : a) D = ( m + n – 1 ) · t ;

b) D = 0

m

1ii k)1n(t

;

c) D = mj

m

1ii t)1n(t

.

d) D = tntm

ii

)1(1

;

33. Numarul de sectoare pentru executia infrastructurii la cladiri se determina din conditia : a) suprafata in plan a constructiei sa asigure spatial necesar pentru o echipa specializata pentru a-si desfasura activitatea in conditii normale de productivitate si securitate a muncii ;

b) sapatura manuala la fundatii , executata intr-un schimb sa fie stabilizata cu beton imediat in schimbul urmator ; c) pe suprafata in plan a constructiei ( a fundatiei ) sa lucreze cat mai multe echipe specializate . d) ca formaţiile specializate să aibă un grad de ocupare maxim. 34 Numarul de sectoare pentru constructii liniare se determina cu relatia :

a) ildsL

n.

;

b) mpFSi

ui

INqL

n

;

c) ii tVdsL

n

.

.

d) ii tVTL

n

.

.

35. Numarul de sectoare pe nivel pentru executia structurilor de rezistenta la constructii multietajate se determina din conditia : a) de a asigura continuitatea in lucru a formatiilor specializate la trecerea de la un nivel la altul ; b) de a asigura front de lucru permanent pentru formatiile specializate implicate in executia structurii de rezistenta . c) de a asigura continuitatea in lucru a formatiilor specializate la trecerea de la un sector la altul pe acelasi nivel ; d) ca formaţiile specializate să aibă un grad de ocupare maxim. 36. Numarul de sectoare pe nivel pentru executia structurilor multietajate in ipoteza t1 = t2 = …. = tmr = t se determina cu relatia :

a) tt

mn tr ;

b) mpSi

uiC

INqAn

;

c) o

tm

1ii k

tGn

.

d) ii tVdsL

n

.

37. Prin activitate , element de baza in metoda drumului critic intelegem :

a) un volum de lucrari din antemasuratoare ; b) o cantitate de materiale necesara pentru realizarea proiectului ; c) o combinaţie de mai multe articole de antemăsuratoare; d) proces simplu sau complex, uneori foarte complex ;actiuni cu caracter legislativ , intreruperi tehnologice; actiuni cu caracter tehnic si organizatoric .

38. Intr-un model grafic specific Metodei Drumului Critic , activitatile se

reprezinta : a) prin arce ce creaza circuite inchise; b) prin arce cu dunlul sens; c) in nod , obtinand retele de tip M.P.M. ; pe arc , obtinand retele de tip C.P.M. ; d) prin arce ce creaza bucle la nivelul nodului;

39. Legatura dintre doua activitati din graficul retea de tip M.P.M. reprezinta :

a) o conditionare tehnologica sau organizatorica de tip inceput – inceput , sfarsit – sfarsit , sfarsit – inceput ; b) o conditionare relativa dintre activitati ; c) o conexiune de tip succesiva , paralel sau in lant . d) o legătură de dependentă cu parametrii obligatorii;

40. Programarea cu analiza timpului determinist folosind retele de tip C.P.M. consta in :

a) stabilirea duratelor activitatilor ; stabilirea datelor calendaristice de incepere si terminare a fiecarei activitati ; stabilirea datelor calendaristice de incepere si terminare a programului ; b) modelarea activitatii de executie a unei anumite categorii de lucrari de constructii . c) elaborarea unor modele matematice de natura sistemelor de ecuaţii; d) studiul proiectului – lista de activitati ; elaborarea modelului grafic ; calculul duratelor activitatilor ; calculul elementelor graficului retea ; analiza incadrarii in restrictii temporale ; condensarea si integrarea graficelor retea ; transpunerea calendaristica ;

41. Termenul minim al unui nod “ j ” in care este imergenta o singura activitate se determina astfel :

a) ijmi

mj ttt ;

b) ;....);max( ejmeij

mi

mj ttttt ;

c) miij

mj ttt .

d) suma dintre termenul nodului iniţial şi nodul final al reţelei; 42. Termenul minim al unui nod “ e “ in care sunt imergente doua sau mai multe activitati se determina astfel :

a) iemi

me ttt sau je

mj

me ttt ;

b) );;max( kemkje

mjie

mi

me ttttttt ;

c) ieMe

me ttt .

d) suma dintre termenul nodului iniţial şi nodul final al reţelei; 43. Termenul maxim al unui nod “ i “ din care este emergenta o singura activitate se determina cu relatia :

a) ijMj

Mi ttt ;

b) ;....);min( ieMeij

Mj

Mi ttttt ;

c) ijmi

Mi ttt .

d) diferenţa dintre termenul nodului final şi nodul iniţial al reţelei;

44. Rezerva totala a unei activitati din graficul retea pune in evidenta :

a) intervalul maxim cu care se poate depasi termenul minim de terminare a unei activitati fara a afecta rezerva activitatilor urmatoare ; b) intervalul maxim cu care se poate depasi termenul de terminare a unei activitati fara a afecta termenul final al programului . c) intervalul maxim cu care se poate depasi termenul minim de terminare a unei activitati fara a afecta termenul final al programului ; d) intervalul maxim cu care se poate depasi termenul maxim de terminare a unei activitati fara a afecta termenul final al programului .

45. Rezerva totala se calculeaza cu relatia : a) ij

mi

mjTij tttR

b) ijmi

MjTij tttR

c) ijMi

MjTij tttR

d) ijmi

mjTij tttR

46. Rezerva libera a unei activitati din graficul retea se calculeaza cu relatia

a) ijmi

mjLij tttR

b) ijmi

MjLij tttR

c) ijmi

mjLij tttR

d) mi

mjLij ttR

47. Condensarea unui grafic retea , ce modeleaza executia unei anumite categorii de lucrari presupune :

a) precizarea unor noduri cheie in graficul cu grad mare de detaliere si inlocuirea activitatii succesiunii de activitati , sau drumurilor cuprinse intre acestea , cu activitati in graficul condensat ; b) conservarea unui numar aleatoriu de noduri din graficul cu grad mare de detaliere ; c) consrvarea unui număr limitat de activităţi; c) Remodelarea executiei , elaborand un nou grafic retea cu numar redus de noduri si activitati .

48. Integrarea a doua sau mai multe grafice retea presupune : a) cuplarea graficelor intr-un model de ansamblu , fara a se tine seama de reguli prestabilite ; b) Remodelarea executiei , elaborand un nou grafic retea cu numar redus de noduri si activitati . c) asamblarea graficelor , fiecare purtand un cod propriu , legatura dintre ele asigurandu-se cu ajutorul unor conditionari tehnologice sau organizatorice ; c) elaborarea unui model grafic care acopera toate categoriile de lucrari , pentru care sunt elaborate grfice independente .

49. Transpunerea calendaristica a unui grafic retea urmareste : a) plasarea activitatilor din graficul retea , intr-o reprezentare cu bare orizontale independent de durata acestora ; b) Evidenţierea activităţilor critice într-o succesiune tehnologică; c) cunoasterea datelor calendaristice de incepere si terminare a fiecarei activitati , respectiv de incepere si terminare a programului , urmarindu-se o durata totala minima de executie ; d) evidentierea rezervelor de timp ale activitatilor din structura graficului retea .

MANAGEMENTUL CALITĂȚII

1. Exigentele/Cerintele « utilizatorului» reprezinta : Răspuns:

a. reprezinta exprimarea declarata (implicit sau explicit) a nevoilor sau asteptarilor utilizatorilor fata de constructia in ansamblu si spatiile din interiorul sau sau din jurul acesteia, independent de amplasarea sau conceptia ei,

b. prescriptii tehnice prin care se precizeaza caracteristicile fizico-mecanice ale unui element sau constructii ;

c. documente elaborate in cadrul actiunii de atestare a noilor produse si tehnologii de constructie ;

a. b. c.

2. Performanta unui produs reprezinta: Răspuns:

a. convertirea/explicitarea unei exigente a utilizatorului prin intermediul a unuia sau a mai multor criterii de performanta (exprimate ca valori numerice sau niveluri de performanta);

b. ceea ce proiectantul incearca sa satisfaca proiectand o cladire, ceea ce i s-a spus explicit sau implicit sa realizeze

c. comportarea unui produs in raport cu utilizarea lui;

a. b. c.

3. Calitatea constructiilor reprezinta: Răspuns:

a. totalitatea performantelor de comportare a constructiilor in exploatare in scopul satisfacerii, pe intreaga durata de existenta, a exigentelor utilizatorilor si colectivitatilor

b. ansamblu de exigente de performanta pentru care executantul garanteaza satisfacerea lor in momentul receptiei constructiei; totalitatea caracteristicilor unor constructii, asa cum rezulta din documentele Cartii tehnice;

a. b. c.

4. Caracterul de unicat al activităţii de construcţie derivă din faptul că: Răspuns:

a. procesul de construcţie este mobil, în timp ce produsul acestuia –lucrarea de construcţie - este fix în spaţiu aspect care diferenţiază net activitatea de construcţie de activităţile industriale unde procesul de producţie este fix, iar produsul este mobil;

b. realizarea unei lucrări de construcţie are la bază un proiect tehnic care defineşte numai acea lucrare şi care impune o serie de măsuri legate de amplasament, proiectarea şi

a. b.

adaptarea unor soluţii tehnologice şi organizatorice specifice de execuţie, evaluarea şi planificarea costurilor de execuţie;

c. durata de execuţie a lucrărilor este mare datorită dimensiunilor mari ale obiectelor de construcţie, numărul mare de procese de construcţie care trebuie realizate în anumite condiţii tehnologice şi organizatorice, numărul mare de acţiuni cu caracter tehnic, economic, administrativ, variaţia condiţiilor meteorologice.

c.

6.

Activitatile specifice urmaririi comportarii in exploatare a constructiilor sunt in sarcina: Răspuns:

a. proiectantului; b. executantului lucrarilor de interventii; c. proprietarului sau administratorului.

a. b. c.

7. Prevederile Legii 10/1995 a calitatii in constructii se aplica in urmatoarele cazuri: Răspuns:

a. pentru orice constructie, de orice categorie, (inclusiv instalatiilor aferente acestora) precum si lucrarilor de modernizare/ modificare/ transformare/ consolidare, cu exceptia cladirilor de locuit cu parter si parter plus un etaj, anexe gospodaresti din mediul rural, precum si constructiilor provizorii;

b. pentru orice constructie, de orice categorie, (inclusiv instalatiilor aferente acestora) precum si lucrarilor de modernizare/ modificare/ transformare/ consolidare;

c. pentru orice constructie, de orice categorie, (inclusiv instalatiilor aferente acestora) precum si lucrarilor de modernizare/ modificare/ transformare/ consolidare, cu exceptia cladirilor de locuit cu parter si parter plus un etaj, anexe gospodaresti din mediul rural, precum si constructiilor provizorii, precum si a monumentelor istorice.

a. b. c.

8. Precizarea categoriei de importanta a unei constructii se face de catre: Răspuns:

a. proiectant b. investitor c. executant

a. b. c.

5.

Urmatoarele cerinte/exigente sunt considerate „cerinte esentiale” (potrivit Legii calitatii in constructii): Răspuns:

a. rezistenţă mecanică şi stabilitate; igienă, sănătate şi mediu; economie de energie şi izolare termică; securitate la incendiu; etc.

b. rezistenţă mecanică şi stabilitate; siguranţă în exploatare; adaptarea la utilizarea spatiilor; protectie impotriva zgomotului; etc.

c. Siguranta la incendiu; protecţie împotriva zgomotului; exigente vizuale si tactile; siguranta in exploatare; etc.

a. b. c.

9.

Verificarea proiectelor pentru execuţia construcţiilor, în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor tehnice referitoare la cerinţe, se va face numai de către: Răspuns:

a. specialişti verificatori de proiecte atestaţi; b. experti tehnici atestati; c. specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii decât specialiştii elaboratori ai

proiectelor;

a. b. c.

10. Asigurarea nivelului de calitate corespunzator cerintelor printr-un sistem propriu

de calitate conceput si realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu executia atestati se face de către:

Răspuns:

a. beneficiar

b. experţii tehnici, proiectanti si verificatori tehnici de proiect

c. executant

a. b. c.

11. Planificarea calităţii este etapa prin care: Răspuns:

a. se stabilesc condiţiile de calitate prevăzute în proiectul tehnic şi reglementările tehnice în vigoare, factorii implicaţi precum şi responsabilităţile acestora, în vederea realizării proceselor de construcţie, activităţilor, elementelor de construcţie respectiv a subansamblurilor, ansamblurilor şi a obiectelor de construcţie;

b. se înregistrează parametrii privind calitatea în execuţia lucrărilor de construcţie; c. se descrie ansamblul verificărilor calităţii (controale, inspecţii sau încercări)

efectuate de factorii implicaţi în execuţia construcţiilor.

a. b. c.

12. Documentele necesare la înregistrarea calităţii asigură informaţiile asupra

gradului de realizare a cerinţelor de calitate precizate de Legea 10/1995 şi condiţiile contractuale şi se clasifică în: Documente-furnizori, Documente-execuţie, Documente-atestare, control. Documentul Condica de betoane aparţine categoriei:

Răspuns:

a. documente-furnizori

b. documente-execuţie c. documente-atestare, control

a. b.

c.

13. Executantul lucrarilor de constructii va solutiona neconformitatile, defectele

si neconcordantele aparute in fazele de executie dupa cum urmeaza,: Răspuns:

a. pe baza solutiilor stabilite de proiectant, cu acordul investitorului

b. pe baza procedurii proprii de tratare a produsului neconform, cu respectarea

reglementarilor tehnice in vigoare

c. pe baza solutiilor stabilite de verificatorul tehnic atestat

a. b. c.

14. Verificările privind calitatea la execuţia proceselor de construcţie se fac:

Răspuns:

a. înainte de începerea execuţiei

b. în timpul execuţiei

c. la terminarea execuţiei

d. în toate cele trei etape precizate mai sus

a. b.

c. d.

15. Supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate cade in sarcina: Răspuns:

a. investitorului; b. executantului; c. administratiei publice locale.

a. b. c.

MATERIALE DE CONSTRUCTII

1. Încercarea unui material implică: a. descompunerea materialului în părţi constituente b. examinarea vizuală a probei de material c. menţinerea probei de material in atmosferă saturată de apă d. supunerea materialului la acţiuni pe probe, în starea în care acesta va fi pus în operă

2. Carota reprezintă proba:

a. cu formă geometrică regulată, extrasă din elementul de construcţie realizat b. indiferent de forma geometrică(regulată sau neregulată)extrasă din elementul de construcţie

realizat, c. cu formă geometrică regulată, preparată din materialul ce urmează a fi pus în operă d. indiferent de forma geometrică(regulată sau neregulată), preparată din materialul ce urmează a

fi pus în operă 3. Densitatea aparentă a unui material poros, este:

a. mai mare decât densitatea(reală) a acelui material b. egala cu densitatea(reală) a acelui material c. mai mică decât densitatea(reală) a acelui material d. pot fi diferite, în funcţie de umiditatea materialului la încercare

4. Volumul real al materialului(pentru determinarea densităţii), reprezintă: a. volumul probei incluzând volumul porilor închişi b. volumul probei incluzând volumul porilor deschişi c. volumul probei incluzând volumul tuturor porilor d. volumul materialului, lipsit de pori

5. Care din curbele din graficul de mai jos NU EXPRIMĂ granulozitatea unui material:

a. c1 b. c2 c. c3 d. c4

6. Sortul elementar reprezintă:

a. granule cu aceleaşi dimensiuni b. granulele cuprinse între două ciururi consecutive din setul standardizat c. granule cu dimensiuni mici d. granule cu forma scurt prismatică

7. Punctul de înmuiere al unui material, reprezintă: a. temperatura la care un material se topeşte b. temperatura la care materialul îşi pierde parţial elesticitatea c. temperatura la care un material suferă o deformaţie vâscos-plastică normată d. temperatura la care materialul piede apa legată chimic

8. Caracterul vâscos al deformaţilor poate determina: a. o întârziere a manifestării eforturilor interne b. reducerea stării de eforturi interne c. o întârziere a producerii deformaţilor d. o accelerare a producerii deformaţiilor

9. Pentru un material rezistenţa la compresiune: a. este întotdeauna mai mare decât rezistenţa lui la întindere b. este întotdeauna mai mică decât rezistenţa lui la întindere c. este egală cu rezistenţa lui la întindere d. nu poate fi comparată cu rezistenţa la întindere

10. Rezistenţa la compresiune obţinută pe prisme (Rpr): a. este mai mare decât cea obţinută pe cuburi cu suprafaţa de încercare egală b. este mai mică decât cea obţinută pe cuburi cu suprafaţa de încercare egală c. este mai mare decât cea obţinută pe cilindri cu suprafaţa de încercare şi înălţimea, egale d. rezistenţele sunt egale întrucât exprimă aceeaşi caracteristică a materialului

11. Ruperea unei probe de material supusă la compresiune statică se produce prin: a. apariţia de fisuri orientate pe direcţia forţei b. apariţia de fisuri orientate perpendicular pe direcţia forţei c. cedarea zonei în contact cu platanele d. sfărâmarea aleatorie a probei

12. Dacă viteza de creştere a forţei este mare, la încercarea la compresiune statică:

a. viteza de creştere a forţei nu influenţează valoarea rezistenţei, dacă nu se depăşesc anumite limite

b. rezistenţele obţinute sunt identice întrucât ruperea se produce la efort egal c. rezistenţa obţinută este mai mare d. rezistenţa obţinută este mai mică

13. Rezistenţa la compresiune la probe cu secţiunea de încercare circulară, faţă de cea cu secţiunea cu colţuri, este:

a. forma secţiunii nu influenţează valoarea rezistenţei la compresiune b. forma secţiunii poate influenţa valoarea rezistenţei la compresiune doar la probe de dimensiuni

mari c. mai mare d. mai mică

14. Pentru un material rezistenţa la întindere centrică(axială): a. este mai mare decât rezistenţa la întindere din încovoiere b. este mai mică decât rezistenţa la întindere din încovoiere

c. este egală cu rezistenţa la întindere din încovoiere, d. este mai mare decât rezistenţa la întindere prin despicare

15. Pentru un material rezistenţa la compresiune dinamică: a. este mai mare decât rezistenţa la compresiune statică b. sunt egale c. este mai mică decât rezistenţa la compresiune statică d. nu pot fi comparate întrucât se determină în regimuri de încercare diferite

16. Încercarea pentru determinarea rezistenţei la oboseală se execută prin: a. solicitarea probei la compresiune repetată b. solicitarea probei la întindere axială repetată c. solicitarea probei la încovoiere repetată d. solicitarea probei la torsiune repetată

17. Travertinul este o rocă:

a. Magmatică filoniană b. Magmatică intrusivă c. Sedimentară d. Metamorfică

18. Cimentul aluminos este liant: a. hidraulic neclincherizat b. hidraulic clincherizat sau topit c. nehidraulic d. mixt

19. Dintre compuşii mineralogici ai cimentului cea mai mare rezistenţă o dă:

a. C2S b. C3S c. C3A d. C4AF

20. Adaosurile care în amestec cu apa prezintă capacitate proprie de întărire sunt:

a. cimentoide b. hidraulice c. nehidraulice d. inerte

21. Mustirea betonului este determinată de: a. presiunea de evaporare a apei b. excesul de apă de amestecare c. conţinutul redus de agregat fin d. incapacitatea componentelor solide de absorbţie a apei

22. Betoanele care folosesc agregate uşoare fac parte din categoria betoanelor: a. macroporoase b. celulare c. uşoare compacte d. semigrele

23. Rezistenţa la şoc se exprimă în : a. N/mm2 b. Kg/m3 c. N.m

d. %

24. Cioplitura la lemn este un produs: a. brut b. semibrut c. finit d. semifinit

25. Rocile au structură stratificată dacă: a. Mineralele componente au formă grăunţoasă şi roca prezintă izotropie b. Mineralele componente au formă izometrică şi roca prezintă izotropie c. Mineralele componente(aceleaşi în toată masa) sunt dispuse în straturi, iar roca prezintă

fenomenul de clivaj d. Mineralele componente diferite sunt dispuse în straturi

26. Indicele de plasticitate al unei argile se apreciază prin intermediul: a. umidităţii b. contracţiei la uscare c. contracţiei la ardere d. consistenţei

27. Argila este un liant: a. aerian b. hidraulic clincherizat c. hidraulic neclincherizat d. mixt

28. Compuşii specifici lianţilor silicatici neclincherizaţi se formează până la temperatura de: a. 12000C b. 13000C c. 14500C d. 15600C

29. Cimentul aluminos se comportă bine la temperaturi: a. >300C b. >400C c. <400C d. <300C

30. Permeabilitatea pietrei de ciment în raport cu a betonului este: a. mai mare b. egală c. mai mică d. depinde de tipul de beton

31. Temperaturile pozitive mari pentru betonul în curs de întărire sunt: a. nu influenţează formarea structurii betonului b. favorabile c. favorabile, dacă se menţine umiditate suficientă până la maturare d. nefavorabile

32. Din punct de vedere al aspectului suprafeţei la agregate, influenţă favorabilă maximă asupra caracteristicilor betonului au suprafeţele: a. netede aspre b. netede lucioase

c. lucioase d. rugoase

33. Elementele chimice în contact, în condiţii variate de temperatură şi presiune dau naştere la combinaţii chimice complexe, care sunt:

a. Minereuri b. Minerale c. Roci d. Magmă

34. Pentru obţinerea produselor ceramice brute colorate se folosesc argile: a. fuzibile b. vitrifiabile c. slab refractare d. refractare

35. Lianţii care se întăresc doar în mediu uscat şi după întărire nu rezistă la acţiunea apei sunt lianţi: a. hidrofobi b. hidraulici c. aerieni d. micşti

36. Ipsosul se obţine prin arderea materiei prime la temperatura de: a. 150-2000C b. 9060C c. 12000C d. 14500C

37. Coroziunea pietrei de ciment caracterizată prin decalcifierea componenţilor concomitent cu formarea de geluri ale substanţei agresive, suprapuse peste cele ale pietrei de ciment este: a. tip I b. tip II c. tip III d. tip IV

38. Rezistenţele obţinute prin încercări standardizate, mai mari decât rezistenţa caracteristică, pentru o anumită clasă de beton, se pot întâlni statistic: a. >75% b. >85% c. >90% d. >95%

39. Curba de granulozitate situată spre limita inferioară permite realizarea unui beton: a. cu agregat fin în exces b. cu dozaj mic de ciment c. cu raport A/C mare d. cu agregat grosier în exces

40. Plăcile celulare din lemn sunt produse: a. finite b. brute c. semifinite d. semibrute

Bibliografie

1. Mircea Rujanu

MATERIALE DE CONSTRUCŢII. Caracteristici tehnice generale, obţinerea, încercarea şi utilizarea materialelor, 512pag.

ISBN 978-973-579-213-8, Editura SPIRU HARET 2011

2. Mircea Rujanu

MATERIALE DE CONSTRUCTII – ANALIZE ŞI ÎNCERCĂRI, 249 pg.

Editura TERRA NOSTRA, Iasi – 2010 ISBN 978-973-1888-21-7

2010

3. Mircea Rujanu

MATERIALE DE CONSTRUCŢII, Aplicaţii ale teoriei materialelor la lianţi şi produse cu lianţi, lemn, mase plastice, la materiale de protecţie şi finisaj, 227 pag.

Editura”SPIRU HARET”, ISBN 978-973-8432-64-2 2008

4. Mircea Rujanu

TEORIA MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII ŞI UNELE DIN APLICAŢIILE EI, 180 pag.

Editura”SPIRU HARET”, ISBN 978-973-8432-64-2

2007

REZISTENŢA MATERIALELOR I

1) Care sunt caracteristicile geometrice (퐼 , 푊 ) ale secţiunii din figură?

a) 퐼 =푏ℎ

4

c) 퐼 =푏 ℎ

4

푊 =푏ℎ

3 푊 =푏ℎ

8

b) 퐼 =푏ℎ12 d) 퐼 =

푏ℎ12

푊 =

푏ℎ6

푊 =

푏ℎ6

2) Care sunt caracteristicele geometrice Iy = Iz = I, respectiv Wy = Wz = W, pentru secţiunea circulară cu diametrul 퐷?

a) 퐼 =휋퐷64

c) 퐼 =

휋퐷32

푊 =휋퐷32 푊 =

휋퐷16

b) 퐼 =휋퐷32 d) 퐼 =

휋퐷64

푊 =

휋퐷16

푊 =

휋퐷32

3) Care este diagrama corectă de moment încovoietor pentru grinda simplu rezemată din figură?

a) b) c) d)

h

b

yy

z

z

ql8

2ql8

2 ql4

2 ql4

2

l

q

D

4) Care este diagrama corectă de moment încovoietor pentru grinda simplu rezemată din figură?

a) b) c) d)

5) Care este diagrama corectă de moment încovoietor pentru consola din figură?

a) b) c) d)

6) Deplasarea capătului liber al barei din figură este:

푃푙2퐸퐴 −

푃푙퐸퐴 −

푃푙2퐸퐴

푃푙퐸퐴

a) b) c) d)

7) Valoarea tensiunii în bara din figură, supusă unei variaţii de temperatură uniforme (∆푡 > 0), este:

퐸퐴훼∆푡 0 퐸훼∆푡 −퐸훼∆푡

a) b) c) d)

Pl4

Pl2

Pl8

Pl8

ql4

2gr. 2 ql

2

2gr. 3 ql

2

2gr. 2 ql

4

2

l

q

l

P x

EA

l/2

P

l/2

E,A,γ P

x

l l

8) Pentru bara de egală rezistență din figură, la proiectarea căreia s-a luat în considerare și greutatea ei proprie, diagramele de variație a tensiunilor normale, x, și a deplasărilor, u, în lungul axei longitudinale sunt:

a) constantă pentru x liniară pentru u

b) liniară pentru x

constantă pentru u

c) liniară pentru x

parabolică pentru u

d) constantă pentru x

parabolică pentru u

9) Starea de solicitare a barei din figură, supusă unei răciri uniforme (∆푡 < 0), este:

compresiune încovoiere nu este solicitată întindere a) b) c) d)

10) Relaţia de calcul a tensiunii într-un punct al secţiunii din figură, solicitată la torsiune este:

a) 32푇휋퐷 푟

b) 16푇휋퐷 푟

c) 16푇휋퐷 푟

d) 32푇휋퐷 푟

11) Tensiunea tangenţială maximă pe o secţiune circulară solicitată la torsiune este:

Mt=T

r0 D

a) 16푇휋퐷

b) 32푇휋퐷

c) 32푇휋퐷

d) 16푇휋퐷

12) Unghiul de răsucire dintre extremităţile barei supuse la torsiune din figură este:

a) 2푇푙퐺퐼

b) 푇푙퐸퐼

c) 푇푙퐺퐼

d) 푇푙퐺퐴

13) Distribuția tensiunilor tangențiale, pe o secțiune cu pereți subțiri profil închis solicitată la torsiune este:

a) liniară pe grosimea peretelui secțiunii; b) constantă pe grosimea peretelui secțiunii; c) parabolică pe înălțimea secțiunii; d) parabolică pe grosimea peretelui secțiunii.

14) Diagrama de variaţie a tensiunilor normale 휎 , pe o secţiune dreptunghiulară, solicitată la încovoiere în domeniul elastic este:

a) b) c) d)

Mt=T

D

l

Mt=T

yM

z

z

y yh

b

15) Tensiunea normală maximă pe secţiunea din figură solicitată la încovoiere de un moment 푀 este:

a) 6푀푏 ℎ

b) 12푀푏ℎ

c) 6푀푏ℎ

d) 6푀푏ℎ

16) Valoarea tensiunii tangențiale maxime pe o secțiune dreptunghiulară solicitată la încovoiere cu forfecare este:

a) AV

23

b) AV

32

c) AV

34

d) AV

43

17) În punctul “a” al secţiunii din figură, solicitată la încovoiere cu forfecare, valoarea tensiunii principale 휎 este:

a) 0

b) 휎

c) 휏

d) −휎

18) Liniile izostatice de speța I ( traiectoriile tensiunilor 1) la grinda din figură au alura:

yM

z

z

y yh

b

P

a)

P

b)

P

c)

P

d)

19) Într-un punct al unui corp deformabil se cunoaşte tensorul tensiunilor

푇 = −10 00 12 . Care este valoarea tensiunii principale 휎 ?

0 12 푁 푚푚⁄ −10 푁 푚푚⁄ 22 푁 푚푚⁄

a) b) c) d)

20) Într-un punct al unui corp deformabil se cunoaşte tensorul tensiunilor

푇 = −10 00 12 . Care este tensiunea tangenţială maximă din punct?

11 푁 푚푚⁄ 2 푁 푚푚⁄ 22 푁 푚푚⁄ 12 푁 푚푚⁄

a) b) c) d)

REZISTENŢA MATERIALELOR I

1. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

2. EFORTURI ÎN SECŢIUNE LA BARE DREPTE

3. TENSIUNI. DEPLASĂRI. DEFORMAŢII

4. BAZELE FIZICE ALE REZISTENŢEI MATERIALELOR

5. ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE

6. STAREA PLANĂ DE TENSIUNE. STAREA PLANĂ DE DEFORMAŢIE.

LEGĂTURA DINTRE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII

7. TORSIUNE

8. ÎNCOVOIERE

9. ÎNCOVOIERE CU FORFECARE

BIBLIOGRAFIE

1. Murăraşu V., (2010), Rezistenţa materialelor, vol. 1, Ed. Societăţii Academice „Matei-Teiu Botez”, Iaşi.

2. Murăraşu V., (2002), Rezistenţa elementelor structurale, Ed. CERMI Iaşi.

3. Precupanu D., (2000), Fundamente de Rezistenţa construcţiilor, Ed. Corson, Iaşi.

4. Ungureanu N., Vrabie M., (1999), Rezistenţa materialelor, vol. 1, Ed. „Gh. Asachi”, Iaşi.

5. Vrabie M., (2010), Rezistenţa materialelor – noţiuni de bază şi solicitări simple, suport de curs în format electronic.

6. Bia C., Ille V., Soare M.V., (1983), Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

REZISTENŢA MATERIALELOR II 1) Starea de solicitare pentru grinda din figură este:

a) încovoiere plană cu forfecare

b) încovoiere plană pură

c) încovoiere plană cu forfecare şi torsiune

d) forfecare pură

2) Săgeata maximă pentru grinda din figură este:

a) 45

384pl

EI

b) 4

48pl

EI

a) 4

96pl

EI

d) 3

12plEI

3) Săgeata în capătul liber al grinzii din figură este:

a) 2

2 y

MlEI

b) 3

2 y

MlEI

a) 2

4 y

MlEI

d) 3

4 y

MlEI

P1

P2

90

4) Grinda având secţiunea transversală şi schema statică din figură, este solicitată la:

a) încovoiere oblică cu forfecare şi torsiune; b) încovoiere oblică pură; c) încovoiere oblică cu forfecare; d) încovoiere oblică pură cu torsiune.

5) Solicitarea de compresiune excentrică, produsă de o forţă normală pe secţiune, cu punctul de aplicaţie pe una din axele centrale principale ale secţiunii elementului este echivalentă cu solicitarea:

a) încovoiere plană cu forfecare şi compresiune centrică; b) încovoiere oblică pură cu compresiune centrică; c) încovoiere plana pură cu compresiune centrică; d) încovoiere oblică cu forfecare şi compresiune centrică.

6) În cazul solicitării de compresiune (întindere) excentrică, atunci când axa neutră se roteşte în jurul unui punct fix, punctul de aplicaţie al forţei se mişcă pe o dreaptă care:

a) nu trece prin centrul de greutate al secţiunii; b) trece prin centrul de greutate al secţiunii; c) coincide cu una din axele centrale principale ale secţiunii; d) este tangentă la secţiune.

7) Tensiunea normală, σx, în centrul de greutate al secţiunii din figură, solicitată la compresiune excentrică de o forţă P, ce acţionează în punctul A este:

a) 24xPa

b) 2xPa

a) 25xPa

d) 23xPa

8) Sâmburele central al unei secţiuni dreptunghiulare cu b=30cm şi h=60cm este:

a) un romb cu axa mare de 20 cm b) un romb cu axa mare de 30 cm c) un dreptunghi cu latura mare de 20 cm

d) un dreptunghi cu latura mare de 30 cm

9) Când forţa de compresiune excentrică acţionează în interiorul conturului sâmburelui central, axa neutră:

a) intersectează secţiunea, dar nu trece prin centrul ei de greutate; b) nu intersectează secţiunea; c) este tangentă la secţiune; d) intersectează secţiunea şi trece prin centrul ei de greutate.

10) Pe talpa unei fundaţii dreptunghiulare, acţionată de forţa P, aplicată în afara sâmburelui central, înălţimea zonei active este:

a) 2c

b) 3c

c) 4c

d) c

11) În momentul plasticizării totale a unei secţiuni solicitate la încovoiere, axa neutră împarte secţiunea în două părţi având:

a) arii egale; b) momente statice în raport cu axa neutră egale; c) momente de inerţie în raport cu axa neutră egale; d) înălţimi egale.

12) Modulul de rezistenţă la încovoiere în domeniul plastic, Wpl, pentru secţiunea din figură este:

a) 2

8bh

b) 2

4bh

c) 2

2bh

d) 2

8hb

13) Distribuţia de tensiuni admisă în calcul într-o articulaţie plastică, în cazul solicitării de încovoiere este:

14) Forţa maximă în elastic, Pel, pentru grinda din figură este:

a) 2

6cbh

l

b) 2

6chb

l

c) 2

12cbh

l

d) 3

12cbh

l

15) Pentru o secţiune dreptunghiulară (bxh), raportul modulelor de rezistenţă Wpl/Wel este

a) 2

b) 1,5

c) 2,5

d) 1,75

16) Care este numărul articulaţiilor plastice care determină formarea mecanismului de cedare a grinzii din figură?

a) 1

σc σc σc σc

σc σc σc σc

a) b) c) d)

b) 2 c) 3 d) 4

17) Coeficientul de zvelteţe la flambaj, λ, se calculează cu relaţia:

) ; ) ; ) ; )f f

f f

l li Ia b c dl i I l

a) □; b) □; c) □; d) □

18) Lungimea de flambaj pentru bara comprimată din figură este:

a) 0,7l b) 0,5l c) l d) 2l

19) Care este valoarea tensiunii tangenţiale maxime dintr-un punct în care tensorul

tensiunilor este 2

100 0 00 50 00 0 50

NTmm

:

a) 25 N/mm2 ; b) 50 N/mm2 ; c) 75 N/mm2 ; d) 100 N/mm2 ; 20) Conform teoriei energiei potenţiale pentru modificarea formei (de deviaţie), tensiunea echivalentă într-un punct al unei grinzi solicitate la încovoiere plană este:

a) ech = 22 3

b) ech = 21 22 4

c) ech = 22 421

2

d) ech = 2 21 42 2

REZISTENŢA MATERIALELOR II

1. DEPLASĂRI LA ÎNCOVOIERE

2. ÎNCOVOIERE OBLICĂ 3. ÎNCOVOIERE PURĂ SAU CU FORFECARE ŞI COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE (COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE EXCENTRICĂ) 4. CALCULUL ÎN DOMENIUL ELASTO-PLASTIC 5. STABILITATEA ECHILIBRULUI (FLAMBAJUL BAREI COMPRIMATE) 6. ANALIZA STĂRII GENERALE DE TENSIUNE ŞI DE DEFORMAŢIE. LEGEA LUI HOOKE GENERALIZATĂ

7. TEOREME ŞI PRINCIPII ENERGETICE 8. TEORII ALE STĂRII DE TENSIUNE LIMITĂ (TEORII DE REZISTENŢĂ)

BIBLIOGRAFIE 1. Murăraşu V., (2010), Rezistenţa materialelor, vol. 1, Ed. Societăţii Academice „Matei-Teiu Botez”, Iaşi. 2. Murăraşu V., (2002), Rezistenţa elementelor structurale, Ed. CERMI Iaşi. 3. Precupanu D., (2000), Fundamente de Rezistenţa construcţiilor, Ed. Corson, Iaşi. 4. Ungureanu N., Vrabie M., (2004), Rezistenţa materialelor - Probleme avansate, Editura Societăţii Academice „Matei-Teiu Botez”, Iaşi. 5. Vrabie M., (2011), Rezistenţa materialelor II, suport de curs în format electronic. 6. Bia C., Ille V., Soare M.V., (1983), Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

INGINERIE SEISMICĂ

1. Care este natura cutremurelor cu ponderea cea mai mare? a. exogenă b. endogenă c. superficială d. marginală

2. Unde este situat epicentrul unui cutremur?

a. la suprafaţa scoarţei b. acolo unde se produce cutremurul c. sub scoarţă d. în mantaua superioară

3. Cu ajutorul cărui dispozitiv se poate înregistra propagarea undelor seismice?

a. micrometrul b. dinamometrul c. manometrul d. seismometrul

4. Cu ajutorul cărei scări se poate aprecia cantitativ un seism?

a. MSK b. MM c. Richter d. EMS-98

5. Care dintre scările de evaluare a acţiunii seismice sunt importante pentru un inginer constructor? a. Richter b. Rossi-Forell c. EMS-98 d. Cornell

6. Care sunt factorii care pot modifica semnificativ acţiunea seismică la o anumită distanţă de epicentru? a. mecanismul de falie b. structura geologică a traseului parcurs de unde c. mecanismul de focar d. perioada de revenire

7. Ce reprezintă valoarea spectrală? a. acceleraţia maximă de răspuns a unui sistem cu 1 GLD la o acţiune dată b. acceleraţia maximă de răspuns a unui sistem cu n GLD la o acţiune dată c. viteza maximă de răspuns a unui sistem cu n GLD la o acţiune dată d. viteza minimă de răspuns a unui sistem cu n GLD la o acţiune dată

8. Spectrul seismic de răspuns este o reprezentare a relaţiei: a. valori spectrale - timp b. pulsaţie - frecvenţă c. valori spectrale – perioadă / frecvenţă d. acceleraţie - timp

9. Ce reprezintă un spectru determinist? a. un spectru de proiectare b. prelucrarea unei acţiuni înregistrate pe o platformă seismică c. rezultatul prelucrării unei acţiuni aleatoare d. rezultatul prelucrării unei acţiuni înregistrate in situ

10. Care sunt forţele care participă la răspunsul seismic? a. de amortizare, de legătură şi forţa de inerţie b. de amortizare, de legătură şi forţa exterioară c. de amortizare, de legătură, forţa exterioară şi forţa de inerţie d. forţa de amortizare şi forţa de inerţie

11. Care grade de libertate dinamică ale unei mase sunt considerate în mod uzual într-o analiză seismică? a. cele de translaţie verticală şi de rotaţie b. cele de rotaţie c. cele de translaţie orizontală d. cele de translaţie verticală

12. În ce constă analiza de tip „time history”? a. determinarea spectrului seismic de răspuns b. integrarea ecuaţiei diferenţiale de mişcare c. analiza modală a sistemului d. analiza răspunsului maxim al sistemului

13. Intervalul mediu de recurenţă, conform P100-1/2006, pentru proiectare ag este de: a. IMR = 50 ani b. IMR = 150 ani c. IMR = 75 ani d. IMR = 100 ani

14. Care relaţie se utilizează frecvent la determinarea răspunsul maxim al unei structuri la acţiunea seismică?

a. 1

2

1

max

nk

kn

kk

E

E

E

b. 2max

1

n

kk

E E

c. 2

1

1max n

kk

E

E

d. max1

n

kk

E E

15. Expresia forţei seismice la baza structurii conform P100 -1/ 2006 în modul propriu de vibraţie k este: a. , ( )b k I d k kF S T m b. , ( )b k I d k iF S T m c. , ( )b k I k kF T m d. , ( ) b k I k kF T m

16. Prin care coeficient se ţine seama de capacitatea structurii de a disipa energia? a. factorul de siguranţă, x b. factorul de corecţie, c. factorul de importanţă-expunere, I d. factorul de comportare, q

17. Modurile proprii de vibraţie care se vor considera într-un model de calcul trebuie să îndeplinească condiţiile: a. suma maselor modale efective să fie mai mare de 50% din masa totală b. suma maselor modale efective să fie mai mică de 90% din masa totală c. suma maselor modale efective să fie mai mică de 50% din masa totală d. suma maselor modale efective să fie mai mare de 90% din masa totală

18. Care dintre următoarele diagrame reprezintă diagrama de moment produsă de acţiunea seismică indicată?

a.

b.

c.

d.

19. Prin ductilitatea unui element de construcţie se asigură:

a. creşterea rezistenţei b. creşterea capacităţii de disipare energetică c. posibilitatea de eliminare a articulaţiilor plastice d. scăderea capacităţii de disipare energetică

20. Ce sunt forţele seismice? a. forţe din acţiuni exterioare b. forţe de legătură c. forţe de inerţie d. forţe de coeziune

21. Valoarea spectrală de proiectare în acceleraţii TSd este dată de relaţia: a.

qTaTS gd

b. g

d aTqTS

c. qT

ga

TS gd

d. d

TS T q

g

22. Perioada de colţ este:

a. o caracteristică a construcţiei b. o caracteristică a mişcării seismice c. un parametru de proiectare d. o caracteristică a amplasamentului

23. Pentru a se asigura formarea articulaţiilor plastice în grinzile unei structuri din beton armat cum trebuie să fie momentul capabil al stâlpului faţă de suma momentelor capabile ale grinzilor concurente în nod? a. nul b. mai mic c. mai mare d. egal

24. Intensitatea seismică reprezintă: a. efectul produs de un cutremur asupra scoarţei terestre, construcţiilor, oamenilor şi mediului înconjurător b. potenţialul de distrugere locală a cutremurului c. energia degajată din focarul cutremurului d. amplitudinea undelor seismice

25. Ce reprezintă forţa tăietoare de bază în modul k de vibraţie? a. suma forţelor seismice orizontale de nivel corespunzătoare modului k de vibraţie b. suma forţelor seismice de la primele două niveluri c. suma forţelor seismice de la ultimele două niveluri d. rezultanta forţelor orizontale corespunzătoare modului fundamental de vibraţie

TEMATICA

1. Elemente de seismologie

Natura acţiunii seismice, caracteristicile acţiunii seismice. Clasificarea cutremurelor de pământ, Riscul şi hazardul seismic.Evaluarea acţiunii seismice. Caracteristicile cutremurelor româneşti.

2. Răspunsul seismic al sistemelor cu 1 GLD

Răspunsul structurii cu 1 GLD la deplasarea bazei rigide. Spectre seismice de de răspuns. Răspunsul sistemului cu 1 GLD în timp „time history”.

3. Răspunsul seismic al sistemelor cu n GLD

Modelarea structurilor supuse la acţiuni seismice Analiza spectrală a răspunsului seismic. Repartiţia forţelor seismice.

4. Normarea forţelor seiamice conform codurilor de proiectare Ipoptezele şi metodele de calcul seismic. Ductilitatea. Calculul seismic conform codurilor de proiectare

BIBLIOGRAFIE 1. Cingradi I., Scharf F., DINAMICA CONSTRUCŢIILOR, Rotaprint, Institutul Polktehnic Iaşi, 1977 2. Dimoiu I. – INGINERIE SEISMICĂ, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 3. Ifrim, M., - DINAMICA STRUCTURILOR ŞI INGINERIE SEISMICĂ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1984. 4. Negoiţă Al. s.a., INGINERIE SEISMICĂ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985 5. Negoiţă Al. s.a., APLICAŢII ALE INGINERIEI SEISMICĂ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990 6. Ştefan Doina – DINAMICA STRUCTURILOR ŞI INGINERIE SEISMICĂ - Editura.Tehnică, Ştiinţifică şi

Didactică-CERMI, Iaşi, 2003

STATICA STRUCTURILOR 1

1. Ce reprezintă momentul Maxim Maximorum pentru o grindă simplu rezemată:

a. momentul maxim de la mijlocul grinzii b. momentul maxim de pe reazemul din stânga c. momentul cel mai mare dintre toate momentele maxime corespunzătoare oricărei secţiuni alese din grindă d. momentul maxim ales de beneficiar

2. Precizaţi care dintre structurile de mai jos reprezintă un arc static determinat:

a. b. c. d.

3. In care dintre nodurile de mai jos este verificată condiţia de echilibru a momentelor

încovoietoare?

a. b.

c. d.

4. Precizaţi care dintre variantele de mai jos este cea corectă pentru linia de influenţă a momentului încovoietor din secţiunea "i" a grinzii:

a. b. c. d.

5. In cazul structurilor în cadre, diagrama de momente încovoietoare: a. este constantă b. se trasează pe fibra întinsă c. prezintă un salt în dreptul unei forţe concentrate d. se trasează punctat

6. Câte reacţiuni iau naştere într-un reazem simplu: a. două reacţiuni b. o singură reacţiune c. trei reacţiuni d. patru reacţiuni

7. Câte reacţiuni iau naştere într-un reazem de tip încastrare: a. 0 reacţiuni b. 1 reacţiune c. 2 reacţiuni d. 3 reacţiuni

8. Dacă gradul de nedeterminare ns = 0, atunci:

a. structura este static nedeterminată b. structura este static determinată c. structura este un mecanism d. structura nu poate fi rezolvată prin procedeele clasice

9. Indicaţi care este diagrama de moment încovoietor ce are forma corectă pentru structura din figura de mai jos:

F

a.

b.

c.

d.

a. b. c. d.

10. Indicaţi care dintre deplasările δ calculate pentru structura din figura de mai jos este cea corectă:

h

EI

1

1·h

1

1·h

M M

a. 1 1 11

2 3 h h h

EI

b. 2 2 1 1

6

h h hEI

c. 1 1 21

2 3 h h h

EI

d. 1 31 1

4 h h h

EI 11. Structura din figura de mai jos este:

a. static nedeterminată de 5 ori b. static nedeterminată de 3 ori c. static determinată d. mecanism

12. In stâlpul conectat la nodul indicat din structura de mai jos vor apare următoarele eforturi:

a. forță tăietoare; b. forţă axială și moment încovoietor; c. forţă axială și forță tăietoare; d. forţă axială.

13. Pentru structura din figură să se precizeze care este varianta corectă pentru săgeata la

mijlocul grinzii, vi:

a. 48321 2 LLpL

IEvi

b.

485

28322

2 LLpLvi

c. 4321 L

IEvi

d. 481 2 LpL

IEvi

14. Câte legături interioare (notate cu "l" pentru calculul gradului de nedeterminare statică ns)

sunt între cele 3 bare concurente în nodul articulat?

a. o legătură b. depinde de articulaţie c. 4 legături d. nu sunt legături interioare; sunt 3 legături exterioare

15. Din următoarele unităţi de măsură, care este cea corectă pentru momentul încovoietor:

a. KN/m b. m/KN c. KN d. KN * m

16. Din următoarele unităţi de măsură, care este cea corectă pentru forţa axială şi cea tăietoare:

a. KN/m b. m/KN c. KN d. KN * m

17. Care este valoarea corectă pentru gradul de nedeterminare statică, ns, pentru structura din

figură?

a. 3 b. 2 c. 1 d. 0

18. Care este valoarea corectă pentru gradul de nedeterminare statică, ns, pentru structura din

figură?

a. 0 b. 1 c. 2 d. 3

19. Care este valoarea corectă pentru gradul de nedeterminare statică, ns, pentru structura din

figură?

a. 0 b. 1 c. 2 d. 3

Bibliografie 1. Amariei C, Vulpe A., Dumitraş AL., Jerca Şt., Strat L., Scharf F., Budescu M., Statica

construcţiilor Teorie şi aplicaţii, Rotaprint I.P.Iaşi, 1990. 2. Amariei C., Jerca Şt., Dumitraş Al., Focşa G., Scharf F., Probleme de Statica construcţiilor.

Sisteme static determinate, Rotaprint I.P. Iaşi, 1980. 3. Amariei C., Budescu M., Ciupală A., Statica construcţiilor (română-franceză), Ed. Vesper

Iaşi, 1996 4. Amariei C., Budescu M., Ciupală A., Statica construcţiilor (română-engleză), Ed. Soc.

Acad. “Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2006. 5. Dumitraş Al., Florea V., Statica construcţiilor, Teorie şi aplicaţii, Structuri static

determinate, Ed. Cermi, Iaşi, 2005.

6. Gheorghiu AL., Statica construcţiilor, vol. I şi II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957, 1965.

7. Ivan M., Vulpe A., Bănuţ V., Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor, E.D.P., Bucureşti, 1982.

8. Jerca Şt., Scharf F., Mecanica construcţiilor 3, Statica, Rotaprint, I.P.Iaşi, 1979. 9. Strat L., Aanicăi C., Structural Statics, Ed. „Gh. Asachi”, Iaşi, 1995.

STATICA STRUCTURILOR 2

1. Care dintre diagramele de moment încovoietor din figura de mai jos are forma corectă:

a. b. c. d.

2. Care dintre diagramele de moment încovoietor din figura de mai jos are forma corectă:

a. b. c. d.

3. În Metoda Forţelor necunoscutele sunt: a. deplasări elastice punctuale b. mărimi statice forţe / momente ( forţe interioare şi / sau reacţiuni) c. rotiri ale capetelor barelor d. deplasările nodurilor caracteristice

4. Care dintre diagramele de moment încovoietor din figura de mai jos are forma corectă:

a. b. c. d.

5. Care dintre sistemele de bază din metoda deplasărilor pentru structura din figura de mai jos

este cel corect (se neglijează deformaţiile provenite din eforturi axiale)?

a. b. c. d.

6. Ce valoare are gradul de nedeterminare statică ns pentru structura din figură:

a. 1 b. 2 c. 3 d. 4

7. Ce valoare are gradul de nedeterminare statică ns pentru structura din figură:

a. 1 b. 2 c. 2,5 d. 3

8. Care este valoarea gradului de nedeterminare cinematică - elastică (Z =N+m) pentru

modelul static din figură (se neglijează deformaţiile provenite din eforturi axiale)?

a. 1 b. 2 c. 3 d. 4

9. Câte sisteme de bază static determinate se pot alege în Metoda Forţelor?

a. un singur sistem b. două sisteme c. o infinitate de sisteme

d. trei sisteme de bază

10. În Metoda Forţelor, coeficienţii sistemului de compatibilitate elastică, sunt: a. forţe b. deplasări c. forţe şi deplasări d. reacţiuni

11. În Metoda Forţelor, termenii liberi ai sistemului de compatibilitate elastică, sunt:

a. momente b. deplasări c. forţe şi deplasări d. reacţiuni

12. În Metoda Deplasărilor nodurile articulate se pot bloca la rotire:

a. da b. nu c. acest lucru depinde de numărul lor d. acest lucru depinde de încărcările existente

13. Indicaţi care dintre momentele de încastrare perfectă pentru bara cu deformata din figura de

mai jos este cel corect:

a. 12 21 2

6

EIh

M M

b. 12 21 2

6 2

E Ih

M M

c. 12 21 2

3

EIh

M M

d. 12 21 2

3 2

E Ih

M M

14. Precizaţi care dintre următoarele momente distribuite pe nod este cel corect?

a.

0.50.25

0.25

-50

150

-50

-12.

5-3

7.5

b.

0.50.25

0.25

-50

150

25

-10

-65

c.

0.50.25

0.25

-50

150

-50

-25

-25

1

12

h

2I21

1

2

d.

0.50.25

0.25

-50

150

50

2525

15. Care sistem de bază cinematic-elastic determinat este cel corect (se neglijează deformaţiile

din eforturi axiale)?

a. b. c. d.

16. Indicaţi care dintre momentele de încastrare perfectă sunt corecte pentru bara cu deformata din figura de mai jos:

a. 12 2

3

EIh

M

b. 12 21 2

6 2

E Ih

M M

c. 12 2

6

EIh

M

d. 12 21 2

3 2

E Ih

M M

17. Pentru structura din figură precizaţi care este sistemul de bază corect din Metoda Deplasărilor (se neglijează deformaţiile provenite din eforturi axiale):

a. b. c d.

18. Dacă în Metoda Forţelor o necunoscută rezultă din calcul cu semnul minus atunci:

a. necunoscuta forţă sau moment se înlocuieşte cu deplasarea corespunzătoare b. necunoscuta se anulează c. pe sistemul de bază acelei necunoscute i se inversează sensul iniţial de acţiune d. se schimbă sistemul de bază

19. Pentru structura din figură precizaţi care este diagrama de momente încovoietoare corectă:

a. b. c. d.

20. Ce valoare are gradul de nedeterminare statică ns pentru structura din figură:

a. 1 b. 2 c. 3 d. 6

21. Ce valoare are gradul de nedeterminare statică ns pentru structura din figură:

a. 1

b. 2 c. 3 d. 0

22. Care dintre sistemele de bază pentru Metoda Forţelor din figura de mai jos este cel corect?

a. b. c. d.

23. Ce valoare are gradul de nedeterminare statică ns pentru structura din figură:

a. 0 b. 1 c. 2 d. 4

Bibliografie

10. Amariei C, Statica Construcţiilor, Structuri static nedeterminate, Rotaprint I.P.Iaşi, 1981.

11. Amariei C., Dumitraş Al., Elemente de analiză matriceală a structurilor, Ed. Soc. Acad. „Matei Teiu Botez”, Iaşi, 2003.

12. Dumitraş Al., Amariei C., Hobjilă V., Florea V., Statica construcţiilor, Teorie şi aplicaţii, Structuri static nedeterminate, Vol. 1 şi 2 , Ed. PIM, Iaşi, 2004.

13. Ciongradi I., Missir I., Utilizarea calculatoarelor la proiectarea structurilor, vol. 1, Rotaprint I.P. Iaşi, 1975.

14. Ciongradi I., Amariei C., Budescu M., Scharf F., Atanasiu G., Păuleţ F., Jerca Şt., Programe de calcul în mecanica construcţiilor, Rotaprint I.P. Iaşi, 1990.

15. Gheorghiu Al., Concepţii moderne în calculul structurilor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1975.

16. Ivan M., Vulpe A., Bănuţ V., Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor, E.D.P., Bucureşti, 1982.

17. Jerca Şt., Scharf F., Mecanica construcţiilor 3, Statica, Rotaprint, I.P.Iaşi, 1979.

18. Roşca O., Ciongradi I., Metode numerice utilizate în programele de calcul automat al structurilor, Ed. Soc. Acad. “Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2003.

TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

Tehnologia lucrărilor de pămînt

Săparea mecanizată a gropilor de fundaţii cu excavatoare echipate cu o cupă

1. Echipamentul de lucru al unui excavator lingură dreaptă acționat prin cabluri constă din:

a. o săgeată articulată la platforma rotativă, un braţ articulat la săgeată şi cupa prinsă rigid la capătul braţului;

b. o săgeată articulată la platforma rotativă, un braţ articulat la săgeată şi cupa prinsă articulat la capătul braţului;

c. o săgeată articulată la platforma rotativă şi cupa prinsă rigid la capătul superior al săgeţii;

d. o săgeată articulată la platforma rotativă și cupa suspendată la capătul superior al săgeții;

2. Între parametrii de lucru ai excavatorului lingură dreaptă (cu acţionare prin cabluri a echipamentului) există următoarele relaţii de corelare:

a. R "s = 0,8R '

s ; H "s = 0,6H '

s ; b. R "

s = 0,8H 's ; H "

s = 0,6R 's ;

c. R 's = 0,5 R "

s ; H 's = 0,6H "

s ; d. R '

s = 0, 7H "s ; H '

s = 0,8R "s ;

3. În secţiune verticală transversală, groapa săpată cu excavatorul echipat lingură dreaptă are forma:

a. unui trapez isoscel cu baza mică în jos; b. unui trapez isoscel cu baza mică în sus; c. unui pătrat; d. unui triunghi;

4. Dimensiunile finale ale unei fîşii de capăt, săpate cu excavatorul echipat cupă dreaptă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. b1 B1 – h1/n; b1 Rso; b1 A + d; b1 A + 2d + c; h1 Hs; B1 Rs ; b. b1 B1 – h1/n; b1 Rso; b1 A + d; h1 Hs; B1 Rs ; c. b1 B1 – h1/n; b1 Rso; b1 A + 2d + 2c; h1 Hs; B1 Rs ; d. b1 B1 – h1/n; b1 Rso; b1 A + d; h1 Hs; B1 Rs ;

5. Echipamentul de lucru al unui excavator lingură inversă acționat prin cabluri constă din: a. o săgeată articulată la platforma rotativă, un braţ articulat la capătul superior al

săgeţii şi cupa prinsă rigid la capătul braţului; b. o săgeată articulată la platforma rotativă, un braţ articulat la capătul superior al

săgeţii; c. o săgeată articulată la platforma rotativă şi cupa prinsă rigid la capătul superior al

săgeţii; d. o săgeată articulată la platforma rotativă şi cupa suspendată prin cabluri la

capătul superior al săgeții;

6. În funcţie de modul de săpare şi de descărcare a pămîntului săpat cu excavatorul echipat cupă inversă, pot exista următoarele situaţii:

a. excavatorul sapă frontal şi lateral dreapta-stînga, descărcînd în spate în autovehicule;

b. excavatorul sapă în depozitări, descărcînd în autovehicule aflate în fața excavatorului;

c. excavatorul sapă deasupra nivelului de deplasare al său, descărcînd în depozit de pământ și în autovehicule;

d. excavatorul sapă parțial frontal şi lateral, descărcînd în autovehicule aflate în fața excavatorului;

7. În secţiune verticală transversală, depozitul de pămînt şi săpătura, executate cu excavatorul echipat cupă inversă, pot avea următoarele forme:

a. atît depozitul cît şi săpătura, trapeze isoscele; b. atît depozitul cît şi săpătura, triunghiuri isoscele; c. depozitul trapez isoscel, săpătura triunghi isoscel; d. atît depozitul cît şi săpătura, dreptunghiuri.

8. Excavatorul echipat draglină, sapă: a. numai deasupra nivelului la care circulă excavatorul; b. numai sub nivelul la care circulă excavatorul; c. deasupra şi sub nivelul la care circulă excavatorul; d. nu realizează săpătură;

Tehnologia lucrărilor de cofraje

9. Oricare ar fi categoria de cofraj sau modul de folosire al acestuia, alcătuirea sa generală cuprinde:

a. plinul cofrajului; elemente de susţinere primară; elemente de susţinere secundară, elemente de contravîntuire, solidarizare şi sprijinire;

b. plinul cofrajului; elemente de rigidizare ale plinului; elemente de susţinere secundară, elemente de contravîntuire, solidarizare şi sprijinire;

c. elemente de rigidizare ale plinului; elemente de susţinere primară şi secundară, elemente de contravîntuire, solidarizare şi sprijinire;

d. plinul cofrajului, elemente de contravântuire, solidarizare și sprijinire; 10. Pentru a se limita numărul de reazeme finale la un cofraj, secţiunea susţinerilor primare

trebuie să fie: a. superioară elementelor de rigidizare ale plinului; b. inferioară elementelor de rigidizare ale plinului; c. egală cu a elementelor de rigidizare ale plinului; d. egală cu cea a plinului;

11. Care este diferenţa între plinul cofrajului tip astereală şi plinul tip panouri de cofraj? a. existenţa elementelor de rigidizare ale plinului, în cazul panourilor; b. nici o diferenţă; c. demontabilitatea plinului tip astereală; d. numărul mare de reutilizări al plinului tip astereală;

12. Dimensionarea şi verificarea panourilor de cofraj se face: a. din condiţiile de rezistenţă şi de rigiditate ale plinului panourilor; b. din condiţiile de rezistenţă şi de rigiditate ale scheletului de rigidizare a plinului

panourilor; c. din condiţia de coordonare dimensională; d. din condiția de capacitate portantă a elementelor de susținere secundară;

13. O grindă metalică extensibilă de cofraj (din sistemul SECOM) poate fi rezemată: a. numai la capete; b. la capete şi în nodurile de la talpa inferioară; c. la capete şi în nodurile de la talpa superioară; d. nu necesită rezemare;

14. Care dintre elementele componente ale unui cofraj vor fi solicitate numai la încărcări concentrate?

a. elementele de rigidizare ale plinului; b. elementele de susţinere primară; c. elementele de susţinere secundară; d. elementele auxiliare;

15. Valoarea împingerii laterale a betonului asupra pereţilor cofrajului este influenţată de: a. viteza de turnare, consistenţa şi temperatura betonului, dimensiunea minimă a

secţiunii de beton; b. înălţimea stratului de beton turnat într-o repriză; c. tipul de ciment din beton; d. tipul de agregat din beton;

16. Încărcarea tehnologică (căi de circulaţie amenajate pe cofraj, aglomerare de oameni) este, conform NE012/2-2010:

a. aceeaşi pentru calculul oricărui element component al cofrajului; b. diferenţiată pentru fiecare dintre elementele componente ale cofrajului; c. încărcare concentrată; d. încărcare ce nu se consideră în calcul;

Tehnologia lucrărilor de beton monolit.

17. Calitatea unui beton de ciment, reflectată în performanţele sale, este determinată de: a. factorii de compoziţie; b. tehnologia de execuţie; c. factorii de compoziţie şi tehnologia de execuţie; d. capacitatea de betonare a pompei;

18. Betonul de ciment, proaspăt, conţine: a. ciment, agregate, apă, aditivi, aer oclus; b. ciment, agregate, apă; c. ciment, agregate, apă, var hidratat, aditivi; d. ciment, apă, aditivi, aer oclus;

19. Betonul de ciment, în curs de întărire, conţine: a. ciment, agregate, apă, aer oclus; b. ciment nehidratat, agregate, gel de ciment, apă evaporabilă, aer oclus; c. gel de ciment, agregate, apă evaporabilă, aer oclus; d. agregate, apă, aer oclus;

20. Betonul de ciment, întărit, conţine (în ipoteza hidratării complete a cimentului): a. gel de ciment, agregate, goluri conținând apă evaporabilă şi/sau aer, aer oclus; b. Vga + Gag/ρag +Ae +a + 2,5p; c. C/ρc + Vga + Gag/ρag +Ae +a; d. agregate, apă evaporabilă, aer oclus;

21. La întărirea betonului de ciment în condiţii convenţionale de temperatură şi umiditate, factorii de calitate ai cimentului utilizat la preparare influenţează:

a. rezistenţa la compresiune, viteza de întărire şi uniformitatea procesului de întărire în masa betonului;

b. rezistenţa la compresiune şi viteza de întărire;

c. numai viteza de întărire; d. rezistența la întărire și viteza de întărire;

22. Dozajul de apă la prepararea betonului de ciment trebuie să fie: a. cantitatea minimă care asigură lucrabilitatea necesară; b. cantitatea corespunzătoare raportului A/C=0,361 (compactitate şi rezistenţe

mecanice maxime, lucrabilitate minimă, compactare slabă); c. cantitatea corepunzătoare pentru a realiza un beton plastic-fluid; d. cantitatea corespunzătoare pentru a hidrata agregatele;

23. Aditivii plastifianţi antrenori de aer produc: a. creşterea impermeabilităţii şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a betonului întărit și

reducerea cantităţii de apă folosite pentru obţinerea aceleeaşi lucrabilităţi; b. dezgheţarea și încălzirea betonului; c. timp redus de punere în operăa betonului; d. întârzierea prizei betonului;

24. Indicaţi care variantă de simbolizare poate reprezenta un beton pus în operă prin pompare în pereţii unui rezervor de lichide, diametrul conductei de refulare Φni=80 mm:

a. C16/20 – P108 – S3 – II/A-S32,5R/16 – aditiv plastifiant sau C20/25 – P10

8 – S3 – I42,5/16 – superplastifiant;

b. C20/25 – P108 – S3 – I42,5/31;

c. C20/25 – P108 – S2 – I42,5/31;

d. C16/20 – P108 – S2 – I32,5R/31;

25. Care din următoarele betoane au rezistenţă sporită la agresivitatea apelor cu conţinut de sulfaţi?

a. C12/15 – P108 – S2 – SR I 32,5/0-31;

b. C12/15 – P108 – S2 – H II/A-S 32,5/0-31;

c. C12/15 – P108 – S2 – II/A-S 32,5R/0-31;

d. C12/15 – P108 – S3 – II/A-S 42,5R/0-8;

26. Prin compactarea betonului se asigură: a. obţinerea rezistenţei caracteristice corespunzătoare compoziţiei proiectate; b. un spor de rezistenţă; c. un spor de rezistenţă, dacă simultan compactării se crește cantitatea de apă

de amestecare; d. segregarea betonului;

27. Compactarea prin vibrare verticală produce: a. îndesarea amestecului; b. stricarea echilibrului granulelor mari de agregat, care se înglobează în

mortarul elastic de ciment; c. alunecarea mortarului de ciment printre granulele mari de agregat; d. segregarea betonului;

28. Turnarea şi compactarea betonului este interzisă (sau se opreşte) cînd: a. timpul de acoperire sau de alăturare (t2) este cuprins între timpul de

revibrare (tr) şi timpul de terminare a prizei cimentului (tp) → tr ≤ t2 ≤ tp; b. timpul de acoperire sau de alăturare (t2) este mai mic decît timpul de

revibrare (tr) → t2 ≤ tr; c. hotărăște betonistul (nu există nici o restricţie); d. începe priza cimentului (t1 ≤ tI);

29. Compactarea exterioară a betonului proaspăt turnat în cofraj de planșeu placă dreaptă se poate realiza cu:

a. lopata;

b. placa vibratoare; c. cu mijloacele de la pct. a şi b; d. doar prin batere externă cu ciocanul;

30. Cunoscînd parametrii tehnologici şi constructivi ai unui pervibrator (R0, db, Lb) să se indice relaţiile de corelare corecte, la compactarea betonului în elemente masive: a. db ≤ l0 ≤ R0/2; 1,3 R0 ≤ l1 ≤ 1,5R0; 1,5 R0 ≤ l2 ≤ 1,7R0; l3 ≥ 2R0; b. nşiruri = [l – (l0 + l3 + hstrat/2)]/l1 + 1; R0 = (db +Lb)/3;

a. F - G' ≥ kG. b. F - G' ≤ kG

31. Care dintre următoarele tipuri de rosturi în betonul turnat (monolit) se datorează unor întreruperi neprogramate ale betonării?

a. rosturile constructive; b. rosturile tehnologice din proiect; c. rosturile de lucru, la betonare; d. rosturile orizontale, la clădiri din elemente prefabricate din beton.

32. Principalele metode de tratare/protecţie a betonului turnat sînt: a. menţinerea mediului termoumed prin menținerea în cofraje, acoperirea cu

materiale de protecţie, menţinute în stare umedă și stropirea periodică cu apă sau aplicarea de pelicule de protecţie;

b. spălarea cofrajului cu apă caldă; c. ungerea cu decofrol a cofrajului; d. Stropirea betonului cu soluții cimentoase și lianți;

33. Decofrarea betonului din elemente structurale orizontale poate avea loc: a. cînd betonul a atins o rezistenţă de minimum 2,5 N/mm2; b. cînd betonul a atins o rezistenţă de minimum 1,5 N/mm2; c. cînd betonul a atins rezistenţa (procente din clasă) recomandată de codul

NE012; d. la 4 ore după încheierea turnării betonului;

34. După decofrare, este necesar: a. să se examineze cu atenţie suprafeţele de beton obţinute și să se verifice

dimensiunile rezultate (dacă se încadrează în clasele de precizie proiectate); b. să se acopere eventualele defecte ale suprafeţei betonului cu mortar de

ciment-var; c. să se extragă carote pentru a se verifica rezistența la compresiune a

betonului; d. să se rotunjească colțurile elementelor structurale pentru a se evita

accidentele;

Tehnologia lucrărilor de montare a elementelor prefabricate din beton

35. Elementele prefabricate din beton pot fi manipulate: a. numai prin agăţare; b. numai prin aşezare; c. prin agăţare, aşezare sau prin alte procedee; d. prin aruncare;

36. Dispozitivele de manipulare şi montaj pentru elemente prefabricate cu proiecţie orizontală liniare pot avea:

a. două sau mai multe puncte de agăţare, coliniare; b. patru puncte de agăţate necoliniare; c. trei puncte de agăţate necoliniare; d. o infinitate de puncte de agățare necoliniare;

37. Care dintre dispozitivele de manipulare şi montaj a elementelor prefabricate de construcţii introduc solicitarea de compresiune în elementul prefabricat?

a. dispozitivul tip balanţă, cu caburi înclinate; b. dispozitivul tip balanţă, cu caburi verticale; c. dispozitivul tip scripete, cu caburi verticale; d. dispozitivul de tip balanță, cu cabluri orizontale;

38. Care sînt parametri tehnologici şi constructivi care permit alegerea utilajului de montaj? a. raza, înălţimea și sarcina necesare la cârlig, iar uneori lungimea necesară a

săgeţii; b. numărul şi forma elementelor prefabricate; c. temperatura şi umiditatea mediului din timpul execuţiei; d. niveul specializării personalului care se ocupă de manipularea utilajului de

montaj;

TESTE LICENŢĂ LA TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI PLASTICITĂŢII

1) Indicaţi în care dintre situaţiile de mai jos se dezvoltă o stare plană de tensiune:

a) b)

c) d)

a) zid de sprijin acţionat de greutatea proprie şi împingerea umpluturii de pământ; b) perete structural plan acţionat de forţe situate în planul său median; c) tub cu pereţi groşi, de lungime mare, acţionat de presiune uniformă; d) semiplan încărcat cu o forţă normală pe suprafaţă, constantă în direcţia z.

2) În starea plană de deformaţie (cu deformaţii posibile în planul xOy), cei doi tensori (al tensiunilor, T , respectiv al deformaţiilor, T ), au forma:

a)

000xT

;

000xT

;

b)

yxy

yxxT

;

z

yxy

yxx

T

00

021

021

;

c)

z

yxy

yxx

T

0000

;

yxy

yxxT

21

21

;

d)

zyzxz

zyyxy

zxyxx

T

;

zyzxz

zyyxy

zxyxx

T

21

21

21

21

21

21

.

3) Sistemul de ecuaţii

0

0

Yyx

Xyx

yxy

yxx

reprezintă:

a) ecuaţiile de echilibru static ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune;

b) ecuaţiile de echilibru dinamic ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune;

c) condiţiile de contur în elasticitatea plană; d) condiţia de continuitate în elasticitatea plană.

4) Sistemul de ecuaţii xv

yu

yv

xu

xyyx

,, , reprezintă:

a) ecuaţiile fizice în elasticitatea plană; b) ecuaţiile geometrice în elasticitatea plană; c) ecuaţiile de echilibru în elasticitatea plană; d) condiţiile de contur în elasticitatea plană. 5) Condiţia 0 yx reprezintă: a) ecuaţie de echilibru static în elasticitatea plană; b) condiţia de continuitate a deformaţiilor în elasticitatea plană,

exprimată în tensiuni; c) condiţie de continuitate a deformaţiilor în elasticitatea spaţială,

exprimată în tensiuni; d) condiţie de contur în elasticitatea plană.

6) Rezolvarea în tensiuni a unei probleme de elasticitate plană, în coordonate carteziene, revine la rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (notaţia 2 ):

a) Dyxpyxw ,,22 ;

b) b) 2 2 ( , ) 0F r ;

c) Dxp

dxwd )(4

4

;

d) 0),(22 yxF 7) Funcţia de tensiune F(x,y) generează următoarele tensiuni:

a) ;2

2

xF

x

;2

2

yF

y

;2

yxF

xy

b) ;yF

x

;xF

y

;2

yxF

xy

c) ;2

2

yF

x

;2

2

xF

y

;2

yxF

xy

d) ;2

2

xxF

x

;2

2

yyF

y

;2

yxF

xy

8) Valorile corecte ale tensiunilor y şi yx în punctul „1” al elementului din figură sunt:

a) 0 , yxy p ; b) pp yxy , ; c) 0 , yxy p ; d) 0 ,0 yxy .

a) 9) La un semiplan elastic acţionat de o forţă normală la contur, ca în figură, cercurile

tangente la contur în origine, se numesc:

a) izostatice de speţa I-a; b) izocline; c) izostatice de speţa a doua; d) izobare.

10) Ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane deformate, în coordonate carteziene, la plăci plane dreptunghiulare, încărcate cu forţe normale pe planul median, are forma:

a) ;02 4

4

22

4

4

4

yF

yxF

xF

b) ;),(2 4

4

22

4

4

4

Dyxp

yw

yxw

xw

c) ;D

)r(pdrdw

r1

drwd

r1

drwd

r2

drwd

32

2

23

3

4

4

d) ;EI

)x(pdx

wd4

4

11) Momentul încovoietor Mx, la plăcile plane încovoiate, se exprimă în raport cu derivatele deplasării w , cu expresia:

a) ;2

2

2

2

xw

ywD

b) ;12

yxwD

c) ;2

2

2

2

yw

xw

xD

d) .2

2

2

2

yw

xwD

12) În cazul plăcii circulare pline axial simetrice, soluţia ecuaţiei diferenţiale

Drprw )(22 , are forma: .2

11 pwrBAw Precizaţi condiţiile de rezemare

corespunzătoare plăcii circulare simplu rezemate pe contur, necesare pentru determinarea constantelor de integrare 1A , 1B :

0;0)

0;0)

0;0)

0;0)

R =r pentru

2

2

2

2

2

2

dwdwd

drwdwc

drdw

rdrwdwb

drdwwa

TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI PLASTICITĂŢII

Anul de studii II Anul universitar 2011-2012

1. ELASTICITATE PLANĂ ÎN COORDONATE CARTEZIENE (Starea plană de tensiune; Starea plană de deformaţie; Rezolvarea în tensiuni a problemelor de

elasticitate plană; Soluţie a problemei de elasticitate plană cu ajutorul funcţiei de potenţial Airy; Interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune; Exprimarea condiţiilor pe contur prin interpretarea mecanică a funcţiei de tensiune; Metoda diferenţelor finite; Rezolvarea în deplasări a problemelor de elasticitate plană).

2. ELASTICITATE PLANĂ ÎN COORDONATE POLARE Soluţii ale unor probleme de elasticitate plană axial simetrice (Tuburi (conducte) cu pereţi groşi;

Problema tunelului. Tunele sub presiune; Semiplanul elastic acţionat de o forţă concentrată normală la contur). 3. PLĂCI PLANE Plăci plane în coordonate carteziene. Ecuaţii generale Metode de determinare a soluţiilor la plăci plane Plăci plane în coordonate cilindrice

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Vrabie M., Ungureanu N., (2012), Calculul plăcilor – teorie şi aplicaţii, Ed. Soc. Academice „Matei-Teiu Botez”, Iaşi. 2. Murăraşu V., (2008), Teoria elasticităţii, Ed. Soc. Academice „Matei Teiu Botez”, Iaşi. 3. Ungureanu N., (1988), Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, •• Teoria Elasticităţii, I. P. "Gh. Asachi" Iaşi. 4. Mazilu P., Ţopa N., Ieremia M., (1986), Aplicarea teoriei elasticităţii şi a plăcilor în calculul construcţiilor,

Editura Tehnică, Bucureşti.

5. Bia C., Ille V., Soare M., (1983), Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, EDP, Bucureşti. 6. Precupanu D., (1982), Teoria elasticităţii, (1981), Plăci subţiri, I. P. Iaşi.

TOPOGRAFIE 1. Particularitățile nivelmentului motorizat sunt: a) Crește precizia de determinare și viteza de lucru b) Scade precizia de determinare c) Este recomandat pentru suprafețe accidentate de teren d) Este recomandat pentru suprafețe mici de teren

2. Nivelmetrul se numește „automat” pentru că: a) Are viteza normală de lucru b) Are înglobat un compensator care diminuează anumite erori c) Execută măsurătorile automat d) Are precizie mare de determinare

3. Semnalizarea punctelor topografice se realizează a) Pentru măsurători urbane b) În zone cu vizibilitate bună c) In zone cu vizibilitate redusă d) Pentru măsurători rurale

4. Trasarea distanţelor pe teren se poate face cu a) Cu compasul şi busola b) Cu nivelmentul de mijloc c) Cu planimetrul digital d) Direct cu ruleta şi indirect cu ajutorul teodolitului

5. Panta de 5% a unui teren înseamnă că: a) La 100 m lungime, diferența de nivel este de 5 m b) Este de 5 ͦC c) La 5 m lungime diferența de nivel este de 100 m d) Este de 5 ͦF

6. Determinarea valorilor cotelor de nivel se poate face cu a) Ruleta pe distanţe mari b) Nivelmetrul daca se cunoaște cota unui punct de reper c) Utilizând tehnologia GPRS d) Cu lata de nivelmetru sau furtunul de nivele

7. Măsurarea unghiurilor orizontale este influențată de: a) Tipul de lentile utilizate b) Distanţă c) Tipul de instrument utilizat d) Citirea pe ecran

8. Trasarea poziţiei unui punct se poate realiza a) Prin metoda intersecției liniare/unghiulare b) Cu busola si echerul c) Cu telemetrul si mira d) Prin metoda intersecției traseelor

9. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la curbele de nivel este falsă: a) mai poartă şi denumirea de izohipse; b) curbele de nivel care se opun faţă în faţă sunt egale ca valoare; c) echidistanţa curbelor normale este egală cu jumătate din echidistanţa curbelor principale; d) cu cât curbele de nivel sunt mai apropiate, panta terenului este mai mare

10. Ordinea operaţiilor la punerea în staţie a teodolitului este următoarea: a) centrare, calare, punerea la punct a lunetei; b) orientare, centrare, calare; c) centrare, orientare, calare; d) centrare, calare, punerea la punct a busolei.

11. Cu ajutorul profilului topografic al unui aliniament dat se pot determina: a) panta aproximativă a terenului; b) distanţele de nivel relative; c) distanţele parţiale/cumulate între punctele caracteristice ale profilului. d) unghiurile plane între aliniamentele profilului;

12. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la nivelmentul geometric de capăt este falsă: a) este mai puţin precis decât nivelmentul geometric de mijloc; b) trebuie calculată înălţimea planului de vizare; c) se vizează pe miră la înălţimea instrumentului; d) mai poartă denumirea de nivelment prin orizontul aparatului.

Bibliografie:

1. Constantin Coșarcă, Topografie inginerească, ISBN 973-685-560-0, Editura MatrixRom București, 2003

2. Covatariu D. – note de curs, www.ce.tuiasi.ro/~covadan/curs20111.pdf 3. Lepădatu Daniel, Covatariu Daniel, Roşu Ana Raluca - Topografie pentru construcţii - îndrumător

de lucrări practice, Ed. Societăţii Academice „Matei - Teiu Botez" Iaşi, 2013, ISBN 978-606-582-003-6, 183 pag.