Graul

Simon Mihai Grâul Marcu Dănuț

I. IMPORTANTA. RASPANDIRE. ZONE ECOLOGICE

IMPORTANȚA

planta alimentara cultivată în peste 45 de țări, hrănind 35 – 40% din populația globului

posibilități de mecanizare 100% a culturii

timp de păstrare îndelungat

utilizat și în hrana animalelor, prezentând avantaje față de porumb:

bogat în substanțe proteice cu valoare nutritivă superioară

conținut mai ridicat în vitamine

costuri mai scăzute decât cele ale porumbului

arealul de cultură de grâu este mai mare decât al porumbului

este o bună premergătoare pentru celelalte culturi

asigură o bună protecție contra eroziunii solului

bogat în proteină brută( 14-15%) și hidrați de carbon (40-45%)

COMPOZIȚIA CHIMICĂ

embrionul 2,8%,

endospermul 82,4%,

stratul cu aleuronă 8,3%,

tegumentul seminal (testa) 6,1%

substanțe extractive neazotate între 61 – 75,8%

peste 90% amidon

2 - 3,5% zahăr

2,3% dextrină

Tehnologia culturilor agricole


Compoziţia chimică a boabelor de grâu

Zone de cultură în lume

şi sursa de documentare

% din greutatea bobului

Extractive

Neazotate

substanţe proteice

Grăsimi celulozăsubstanţe minerale

apă

România

(Ionescu, 1956)67,7 13,5 2,0 2,2 1,6 13,0

SUA

(Peterson, 1965)

62-71 8-15 1,5-2 2-2,5 1,5-2 9-18

Federaţia Rusă

(Bugai,1963)61-68 12-24 2,0 2,0 1,8 13,6

Italia

(Angelini, 1959)

69-75,5 9-18 1,5-2 2-3 1,5-2 8-19

Arkroyd, 1970 70 13,8 2,0 - - 12

Amidonul se găsește în endosperm unde ocupă 87,5%.

Amplitudinea conținutului substanțelor proteice este între 8 – 24%

Soiurile cultivate în țara noastră au în medie între 13 - 15,5% substanțe proteice



Conținutul de substanțe proteice

în făina albă (40 % extracție) este în medie de 10,8%

în făina integrală este de 11,8%

în tărâțe este de 14,9%.

De calitatea glutenului depind:

capacitatea făinii pentru absorbția apei;

constituția și comportarea aluatului;

capacitatea aluatului de a reține CO2

După raportul dintre gliadină și glutenină grânele se clasifică în:

slabe – 18 : 20

bune – 75 : 25

tari – 66 : 34

Substanţele grase variază între 1,5 – 2%

Celuloza variază între 1,9 – 2,5%

Substanţele minerale se găsesc în proporție de 1,5 – 2,3%

Vitaminele în cantitate mare sunt B1, B2, E și PP la care se adaugă vitaminele K și H.

Grânele se împart în trei grupe, după însușirile de panificație:

Grupa A – soiuri cu gluten tare obținute în stepa și silvostepa climatului temperat

Grupa B – soiuri de calitate mijlocie, se obțin în climat temperat mai umed

Grupa C – grâne inferioare – în climatele umede, maritim și subtropical



RĂSPÂNDIRE

Cultura grâului este extinsă până la 45° latitudine nordică

În zona ecuatorului atinge altitudinea de 3000-3500 m



Evoluţia suprafeţelor şi producţiilor de grâu pe glob (Date FAO)

Anul Suprafaţa Producţia totală

(perioada) mii ha % q/ha % mii tone

1913 118870 100 9,0 100 107000

1948-1952 173300 146 10,1 112 171226

1971 217200 172 15,8 175 343176

1980 237300 200 18,7 209 444534

1991 223806 188 24,6 273 550993

1995 220150 185 24,7 373 554315

1996 230156 194 25,4 282 584874

2002 213412 180 27,4 304 583925

2004 213817 180 27,25 304 582292

2006 216172 181 28,98 322 626466

2008 197500 166 15,41 171 304450

2010 211030 177 34,03 378 718100

2012 225622 189 30,38 337 685614



Dinamica suprafeţelor şi producţiilor de grâu şi secară în România, în perioada 1938-2012

Anul Suprafaţa (mii ha)

Producţia

Medie (q/ ha) Totală (mii tone)

1938 3023,7 13,10 3960,6

1950 2988,2 8,04 2401,6

1960 2934,6 12,11 3552,7

1970 2366,2 14,36 3398,6

1980 2279,4 27,81 6339,8

1990 2297,7 32,12 7379,0

2000 1659,2 26,85 4456,2

2004 2558,6 30,34 7763,7

2005 2309,8 19,22 4441,1

2006 1748,0 14,28 2496,5

2007 2317,8 33,94 7867,4

2008 2496,7 29,59 7389,7

2009 2029,8 27,40 5561,9

2010 1987,1 15,42 3065,1

2011 2110,3 34,03 7181,0

2012 2140,5 24,30 5202,5



Speciile de grâu după N. Vavilov cu modificările formulate de J. Mac Key în secţia hexaploidă

Denumirea botanică Denumirea comunăBob îmbrăcat

sau golaş

Secţia diploidă (2n= 14 cromozomi)

Triticum boeoticum Boiss. et Schiem Alac sălbatic Îmbrăcat

Triticum monococcum L. Alac cultivat Îmbrăcat

Secţia tetraploidă(2n= 28 cromozomi)

Triticum dicoccoides Korn Tenchi sălbatic Îmbrăcat

Triticum timopheevi Zhukov Grâul lui Timofeev Îmbrăcat

Triticum dicoccum Schubl. Tenchi cultivat Îmbrăcat

Triticum durum Desf. Grâul durum Golaş

Triticum turgidum L. Grâul englezesc Golaş

Triticum turanicum Jakubz Grâul de Korasan Golaş

Triticum polonicum L. Grâul polonez Golaş

Triticum carthilicum Nevski Grâul persan Golaş



Speciile de grâu după N. Vavilov cu modificările formulate de J. Mac Key în secţia hexaploidă

Denumirea botanică Denumirea comunăBob îmbrăcat

sau golaş

Secţia hexaploidă(2n= 42 cromozomi)

Triticum aestivum L. cu subspeciile Golaş

- vulgare (Vill. Horst.) Mac Key Grâul comun Golaş

- compactum (Host) Mac Key Grâul pitic Golaş

- sphaerococcum (Perc.)Mac Key Grâul pitic indian Golaş

- spelta (L) Thell Grâul spelta Îmbrăcat

- macha (Dek. et Men.) Mac Key Grâul macha Îmbrăcat

- vavilovii (Tuman.) Sears. Îmbrăcat



Clasificarea genului TRITICUM (după J. Mac Key)

Secţia diploidă

(2n=11)

Secţia tetraploidă

(2n=28)

Secţia hexaploidă

(2n=42)

T. monococcum L.

ssp. boeoticum (Bois)

MK ssp. monococcum

T. timopheevi Zhuk ssp araraticum (Jakubz.)

MK ssp. Timopheevi

T. zhukvskyi Men. et Er

T. aestivum (L ) Thell

ssp. Spelta (L )Thell

ssp. Vavilovi ( Tum) Sears

ssp.macha (Dec.etmem)MK

ssp. vulgare (Vill.) MK

ssp. compactum ( Host) MK

ssp. sphaerococcum Angel Dust ( Perk.) MK

T. turgidum (L.) Thell

ssp. dicoccoides (Korn) Thell

ssp. dicoccum (Schrank.) Thell

ssp. paleocolchicum (Men.)

MK ssp. Turgidum

conv. durum (Desf.) Mk.

conv. turanicum (Jakubz) MK

conv. polonicum (L.) MK

ssp. carthlicum (Nevski)

Grâul comun (Triticum aestivum L ssp. vulgare) ocupă 90% din suprafaţa mondială cultivată cu grâu, cunoscut sub denumirea de grâu pentru pâine.



Soiurile zonate

Aparţin următoarelor varietăţi

erythrospermum (spic alb, aristat, glume glabre, bob roşu);

lutescens (spic alb, nearistat, glume glabre, bob roşu);

ferrugineum (spic roşu, aristat, glume glabre, bob roşu);

milturum (spic roşu, nearistat, glume glabre, bob roşu).

Dintre varietăţile cele mai răspândite sunt:

hordeiforme – spic roşu, ariste roşii, glume glabre, boabe albe;

apulicum – spic roşu, ariste negre, glume păroase, boabe albe;

melanopus – spic alb, ariste negre, glume păroase, boabe albe;

coerulescens – spic negru, ariste negre glume păroase, boabe albe.

Originea grâului

1. Centrul asiatic central -> specia Triticum aestivum subspeciile vulgare, compactum şi sphaerococcum. 2.Centrul din Orientul Apropiat -> speciile Triticum aestivum ssp. vulgare şi macha, Triticum monococcum, Triticum durum, Triticum turgidum, Triticum orientale, Triticum persicum, Triticum timopheevi. 3. Centrul abisinian -> speciile Triticum durum, Triticum turgidum, Triticum dicoccum, Triticum polonicum. 4. Centrul mediteranean -> speciile Triticum durum, Triticum dicoccum, Triticum polonicum și Triticum aestivum ssp spelta.



Repartizarea geografică a speciilor de grâu (după Mangelsdorf, 1954)

Specia Repartizarea geograficăPrimele evidenţe

Triticum aegilopoidesIranul vestic, Asia Mică, sudul Peninsulei

Balcanice, Siria, Israel, Turcia NE, Argentinapreagricol

Triticum monococcumCaucazul estic, Asia Mică, Grecia, Europa

Centrală7000 ani î.e.n.

Triticum dicoccumIndia, Asia Centrală, Iran, Grecia, Armenia,

zona Mediteranei7000 ani î.e.n.

Triticum timopheevi Grecia vestică

Triticum macha Grecia vestică

Triticum spelta Europa centralăEpoca de

bronz

Triticum durumAsia Centrală, Iran, Irak,

Turcia, Abisinia, Europa sudică100 ani î.e.n.

Triticum turgidum Abisinia, Europa sudică

Triticum persicum Daghestan, Gruzia, Armenia, Turcia de NE sec. XVII-lea

Triticum polonicum Abisinia, zona Mediteranei

Triticum aestivum ssp vulgare Pe tot globul din neolitic

Triticum aestivum ssp. compactum Asia de nord – vest, Europa de sud-est din neolitic

Triticum aestivum ssp. sphaerococcum

India centrală şi nord-vestică 2000 ani î.e.n.

SOIURI ÎNSCRISE ÎN CATALOGUL OFICIAL



Denumirea soiului Anul înregistrării Anul reînscrierii (radierii) Comercializare până la

Alex 1994 2011

Apache 2005

Apullum 1992 2009

Ardeal 1 1999 2009

Arieșan 1985 2009

Azimut 2009

BC Renata 2010

Bercy 1999 radiat 31.12.2008 30.06.2011

Beti PI 2004 2009

Boema 1 2000 2009

Cézanne 2000 radiat 31.12.2010 30.06.2013

Ciprian 2003

Crina 2001 2011

Crișana 2005

Delabrad 2 2002

Dor F 2002





Dropia 1993 2009

Dumbrava 2003

Eliana PI 1998 2009

Enesco 1999 radiat 31.12.2010 30.06.2013

Esențial 2001 2011

Faur F 2004

Felix 2010

Gasparom 1998 2009

GK Cipó 2003 radiat 30.06.2008 30.06.2011

Gk Élet 2002

GK Góbé 1998 radiat 30.06.2008 30.06.2011

GK Kalász 2003

GK Miska 2005

GK Öthalom 1998 radiat 30.06.2008 30.06.2011

GK Petur 2005

Glosa – KG Kunglória

2005

Gruia 2005





Iași 2 2002

Ilinca 2009

Izvor 2008

Kiskun Serina 2002

Litera 2010

Lovrin 34 1981 2009

Mv Kolo 2010

Mv Magvas 2002

Mv Marsall 2006

Mv Pálma 2003

Mv Regiment 2007

Mv Toborzó 2007

Pădureni 1998 2009

PKB Kristina 2004

PKB Rodika 2010

PKB Roxanda 2010

PKB Vizelika 2010





Pobeda 2006

Putna 2004

Renan 1999

Renesansa 2005

Romulus LV 1998 2009

Şimnic 30 1987 2009

Şimnic 50 2004

Trivale 1991 2009

Zimbru 1998 2009

Zonarea soiurilor

Zonarea soiurilor se face în funcție de:

rezistența la iernare;

rezistența la secetele din timpul formării boabelor;

rezistența la bolile foliare și ale spicului

Dintre condițiile ecologice, importanță deosebită prezintă

starea de fertilitate a solurilor,

suma de grade de temperatură,

repartizarea precipitațiilor

factorii fitotehnici, cu precădere fertilizarea și irigarea.



PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

Germinația la grâu se produce după 40 – 68 de zile.

Temperatura minimă de germinație este de 1-2 °C.

Absorbția apei -> necesarul: 44 – 50 % din masa bobului uscat la aer.

Ciclul de vegetație la grâu poate fi împărțit în patru perioade:

perioada activă de vegetație în toamnă;

perioada de vegetație din timpul iernii (criptovegetație);

perioada de regenerare a plantelor în primăvară;

perioada creșterii intense în primăvară.

Perioada activă a vegetaţiei din toamnă

Rădăcinile embrionare ajung la sfârșitul iernii la dimensiuni impresionante, rădăcina principală ajungând până la circa 100 cm, alte rădăcini laterale la circa 60 cm, iar alte rădăcini seminale la 20 – 40 cm.

Rădăcinile adventive sunt de 5-10 cm.

Înfrăţirea începe la 10-12 zile de la răsărire și se desfășoară până când temperatura scade sub 5°C

Procentul de zaharoză poate ajunge la 20 – 25 % în frunze și chiar 30% în nodul de înfrățire.

Crește conținutul de substanțe proteice.

Condiții favorabile desfășurării primei faze se întrunesc când temperatura este de-a lungul zilei de 10 – 15° C, iar pe parcursul nopții de 0 – 6 °C.

Înfrăţirea la grâu



Plantă de grâu în faza de înfrăţire

Înfrățirea la grâu (etapa vegetativă) (A); plante de grâu cu un singur frate (I), doi frați (II), aspectul general al unei plante de grâu înfrățite (III):

1 – bobul; 2 – rădăcini embrionare; 3 – rizom; 4 – lăstar embrionar; 5 – nodul de înfrăţire; 6 – rădăcini coronare; 7 – tulpina principală; 8- fraţi din nodul de înfrăţire;

0 – suprafaţa solului (B)

Perioade de dezvoltare a plantei



Perioada de vegetaţie din timpul iernii (criptovegetaţia)

Procesul de fotosinteză are loc la -5°C.

Intrarea plantelor în perioada de criptovegetație în Transilvania și nordul Moldovei are loc la 5 – 10 decembrie iar în sud-vestul țării între 20 – 30 decembrie.

Perioada de regenerare a plantelor de grâu de toamnă în primăvară

Perioada se referă la intervalul de la dezghețarea solului și până la întrunirea condițiilor optime de creștere.

Perioada creşterii intense

se dezvoltă sistemul radicular adventiv care ajunge la finele vegetației la 8-10 % din greutatea plantei.

creșterea sistemului radicular încetează în fenofaza maturității în lapte.

în circa 40 de zile în perioada împăierii, se acumulează peste 60 % din totalul biomasei, în timp ce în intervalul octombrie – martie s-a realizat doar 3 % din totalul biomasei.

înălțimea plantelor oscilează între 70 – 150 cm, în funcție de temperatură și umiditate.

înfloritul unui spic se realizează în 3 – 5 zile iar al unui lan în 6 – 7 zile

coacerea se realizează în 40 – 45 de zile de la înspicare

Ciclul biologic al grâului de toamnă şi formarea elementelor de productivitate



Formarea elementelor de productivitate la grâul de tomnă în diferite faze de dezvoltare în etape de organogeneză.

Fazele EtapeleElementele

productivităţii

Germinare şi răsărire

I. Diferenţierea şi creşterea organelor embrionareRăsărirea în câmp densitatea culturii

Frunza a treia, înfrăţire

II. Diferenţierea conului de creştere (apexul vegetativ) în primele noduri, internodii şi frunze

tulpinale (primordii foliare)

Numărul de frunze, capacitatea de înfrăţire,

rezistenţa la ger

CriptovegetaţiaIII. Inducţia florală, începutul diferenţierii spicului (diferenţierea axului principal al inflorescenţei şi a

glumelor)

Numărul segmentelor de rahis

Începutul alungirii paiului

IV. Diferenţierea primordiilor spiculeţelor, formarea paleelor şi a primordiilor florale

Numărul spiculeţelor în spic, rezistenţa la secetă

„Burduf” (crăparea burdufului)

V. Formarea elemetelor de reproducere (macro şi microsporogeneza)

Fertililitatea florilor, densitatea spicului

rezistenţa la temperaturi ridicate.

VII. Microgametogeneza creşterea componentelor florale, a paleelor, alungirea segmentelor de rahis.

Înspicarea (apariţia spicului)

VIII. Macrogametogeneza, definitivarea proceselor de formare a tuturor organelor inflorescenţei şi

florilor

Înflorirea IX. Fecundarea şi formarea zigoţilor Numărul de boabe în spic

Formarea boabelorX. Formarea şi creşterea cariopselor,

proembriogenezaMărimea boabelor

Umplerea boabelor, coacerea în lapte

XI. Acumularea substanţelor nutritive în boabe embriogeneza

Greutatea boabelor, rezistenţa la şiştăvire

Coacerea în pârgă şi deplină

XII. Transformarea substanţelor nutritive în substanţe de reserve



SCHEMA GENERALĂ CU PRIVIRE LA DESCRIEREA STADIILOR DE DEZVOLTARE A PLANTELOR CU AJUTORUL CODULUI UNITAR ZECIMAL BBCH

(BAYER, BASF, CIBA – GEIGY, HOCHST)

0. Germinaţia

00 Sămânţa uscată

01 Umflarea bobului

03 Sfârşitul umflării bobului

05 Apariţia radiculei

06 Radicula se lungeşte, formarea perişorilor /rad. Laterale

07 Apariţia coleoptilului

08 Hipocotilul cu cotiledoane

09 Răsărire, coleoptilul străbate suprafaţa solului

1. Dezvoltarea frunzei / lăstarului

10 Apariţia primei frunze(răsărire)

11 Prima frunză /pereche /verticel desfăşurat

12 Două frunze /perechi /verticele desfăşurate

13 Trei frunze desfăşurate

19 Nouă sau mai multe frunze desfăşurate

2. Formarea lăstarilor lateral / înfrătirea

21 Primul lăstar vizibil

22 Al doilea lăstar

23 Al treilea lăstar

25 De regulă înfrătirea principală cu trei frati fertili

29 Nouă sau mai multi lăstari

3. Cresterea în lungime a lăstarilor /împăiere

31 10 % din lungimea lăstarilor / rozetei realizat





37 Aparitia ultimei frunze

39 Lăstarul are lungimea maximă

4. Dezvoltarea vegetativă a plantelor / umflarea tecii ultimei frunze

41 Începutul formării masei vegetative

43 30 % din masa verde realizată



49 Organele vegetative au realizat dezvoltarea maximă

5. Apariția organelor florale / înspicare

51 Boboci florali vizibili

52 Primele flori încă închise vizibil

59 Primele petale vizibile

6. Înfloritul

61 10 % din flori / plante înflorite(deschise)



67 Majoritatea petalelor au căzut /s-au uscat

69 Sfârşitul înfloritului

7. Formarea fructului

71 Primele fructe vizibile 10 % din mărime realizată



73 30 % din mărimea fructului realizat



79 Mărimea specifică fructului

8. Coacerea fructului /semnței, respectiv culoarea tipică

81 Începutul coacerii, respectiv culoarea

85 Continuarea coacerii, apariția culorii seminței /fructului

89 Coacerea deplină a fructului /seminței

CERINȚE FAȚĂ DE CLIMĂ ȘI SOL

Cultura grâului are o arie largă de răspândire între 30 – 60° latitudine nordică şi 25 - 40° latitudine sudică.

Perioada de vegetaţie este de 270 – 300 de zile la grâul de toamnă şi de 100 – 140 de zile la grâul de primăvară.

Cerinţele grâului faţă de temperatură.

suma de grade de temperatură este de 1800 – 2100°C.

temperatura minimă pentru germinaţie este între 2 – 4°C,

temperatura optimă 23 – 25°C,

temperatura maximă 30 – 35°C.

pentru răsărire plantele au nevoie în medie de 120°C,

temperatura optimă pentru răsărire este de 15 -20°C.

necesarul de căldură este de 500 – 550° C.



temperatura optimă pentru înfrăţire este de 8 – 10°C.

împăierea se produce la 14 –18°C,

înspicarea la 16 – 20°C.

temperatura optimă în perioada umplerii boabelor este de 20°C.

Cerinţele grâului faţă de umiditate

Rezultate bune se obţin în zonele cu precipitaţii cuprinse între 400 – 700 mm în perioada de vegetaţie,

Coeficientul de transpiraţie oscilează între 350 – 700, frecvent între 350 – 400.

Fazele de vegetaţie cu consum maxim sunt:

formarea primordiilor spiculeţelor şi diferenţierea primordiilor florilor

polenizarea şi fecundaţia,

formarea primordiilor din care iau naştere fraţii,

împăierea.

Cerinţele faţă de lumină.

Grâul este o plantă iubitoare de lumină.

Lumina abundentă sporeşte numărul de fraţi şi măreşte rezistenţa la cădere.

Cerinţe faţă de sol.

Cele mai favorabile sunt solurile cu textură mijlocie, lutoasă şi luto-argiloasă, din seria cernoziomurilor, solurilor bălane şi solurile brun roşcate cu pH 6 – 7,5.

ZONE ECOLOGICE

Zona foarte favorabilă

Câmpia de Vest

Câmpia Dunării

Câmpia Transilvaniei

partea de nord-est a Moldovei

Zona foarte favorabilă din sudul ţării spre deosebire de cea din vest se caracterizează prin precipitaţii insuficiente în perioada de însămânţare, iar în vestul Bărăganului se înregistrează secete în perioada de formare a boabelor.



Zona favorabilă este mai extinsă decât zona foarte favorabilă. Această zonă se subdivide în favorabilă I şi favorabilă II

Sudul ţării

Dobrogea

Transilvania

Zona puţin favorabilă cuprinde dealurile subcarpatice, dealurile erodate din nordul Dobrogei.

Zone de favorabilitate pedoclimatică pentru grâul de toamnă

II. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

1. ROTAȚIA SAU AMPLASAREA CULTURII.

Plantele premergătoare grâului trebuie să răspundă la următoarele cerințe:

să elibereze terenul vara devreme pentru a putea fi bine pregătit;

să lase terenul curat de buruieni, cu însușiri fizice și chimice ameliorate, bogate în substanță organică și substanță nutritivă.

Cele mai bune premergătoare sunt plantele care se recoltează devreme:

leguminoasele (mazărea, fasolea, borceagul de toamnă, borceagul de primăvară, trifoiul roșu);



rapiţa, inul pentru ulei, inul pentru fibre, porumbul cultivat pentru masă verde şi siloz, cartoful timpuriu, sfecla pentru sămânţă, cânepa pentru fuior.

Rotaţia grâu-porumb este obligatorie deoarece cele două culturi ocupă 60% din suprafața arabilă, iar în unele zone chiar mai mult.

Porumbul poate deveni o bună premergătoare dacă se realizează următoarele:

cultivarea de hibrizi timpurii şi semitimpurii;

combaterea energică a buruienilor;

irigarea acolo unde situaţia o impune;

recoltarea şi eliberarea terenului în timp scurt;

pregătirea imediată a terenului pentru grâu;

folosirea la grâu a îngrăşămintelor.

Rele premergătoare sunt sorgul, iarba de Sudan, dughia și meiul, deoarece lasă terenul sărac în apă, orzul (din cauza bolilor și dăunătorilor comuni) și lucerna în zonele secetoase.

ATENȚIE!

Mijlocul cel mai eficient de luptă cu buruienele, bolile şi dăunătorii îl constituie cultura grâului în rotaţie de 4 – 5 ani.

2. FERTILIZAREA.

Grâul are un consum relativ redus de substanţe nutritive.

Pentru o producție de 5000 kg /ha grâul extrage: 114 kg N, 57 kg P2O5 și 107 kg K2O.

Rolul principalelor elemente în nutriţia grâului.

Azotul asigură înrădăcinarea și înfrățirea plantelor, mărește rezistența la temperaturi scăzute, mărește numărul florilor fertile și ridică conținutul în substanțe proteice al boabelor.

Insuficienţa acestui element determină debitarea plantelor, le reduce rezistența la iernare, se reduce numărul de frați și flori fertile și suprafața foliară, scade conținutul în substanțe proteice al boabelor.



Excesul determină creșterea suprafeței foliare în defavoarea asimilației nete, reduce rezistența la cădere, sensibilizează plantele la boli și prelungește perioada de vegetație.

Fosforul reduce perioada de vegetație, mărește rezistența la cădere, secetă și îngheț, favorizează buna înrădăcinare, contrabalansează efectul negativ al azotului și mărește eficacitatea acestuia.

Potasiul favorizează acumularea hidraților de carbon și contribuie la mărirea rezistenței la ger, cădere și boli. Potasiul împreună cu fosforul contribuie la folosirea eficientă a azotului.

FERTILIZAREA ÎN CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE DIN ROMÂNIA

Gunoiul de grajd dă bune rezultate pe toate tipurile de sol din țara noastră. Aplicarea se poate face direct sau plantei premergătoare.

Îngrăşămintele minerale.

Pentru stabilirea dozelor se iau în considerare următorii factori:

soiul cultivat;

tipul genetic de sol;

planta premergătoare;

umiditatea solului;

caracteristicile climatice ale anului precedent;

interacțiunea elementelor nutritive.

Pentru calcularea dozelor de azot:

DN = 30 x RS – NS – NGG ± NPR

în care :

- DN – doza de azot kg /ha;

- RS – recolta scontată în t /ha;

- NS – aportul solului în azot apreciat la 20 kg pe solurile sărace și 60 kg pe solurile bogate;

- NGG – aportul de azot al gunoiului de grajd, considerat 2 kg /t la aplicare directă și 1,5 kg / t când s-a aplicat la planta premergătoare;



La stabilirea dozelor de fosfor, formula este:

DP = 15 x RS – PGG

în care :

- DP – doza de fosfor în kg /ha;

- RS – recolta scontată în t /ha;

- PGG – aportul gunoiului de grajd, 0,8 kg /t la aplicarea directă și 1,2 kg /t când se aplică la planta premergătoare;

EPOCA DE APLICARE

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică numai sub arătura de bază.

În stepă și silvostepă 1/2 - 2/3 din azot se aplică la pregătirea patului germinativ. În celelalte zone circa 1/3 – 1/2 din doză se dă la pregătirea patului germinativ, diferența de doză se aplică pe terenul încă înghețat sau la desprimăvărare.

După leguminoase pentru boabe sau furajere se poate renunța la fertilizarea cu azot din toamnă.

FERTILIZAREA ÎN TEHNOLOGIA CURENTĂ

Îngrăşămintele cu azot se aplică în doze de 80 – 160 kg /ha astfel:

după leguminoase 60 – 90 kg /ha (primăvara);

după prășitoare timpurii 80 – 120 kg /ha;

după prășitoare târzii 120 – 160 kg /ha (aplicarea a 1/3 – 1/2 din doză se dă la pregătirea patului germinativ, diferența de doză se aplică în primăvară, iar după plante fertilizate cu gunoi de grajd numai în primăvară).

Fertilizarea din primăvară va avea în vedere următoarele:

când desimea este mare se întârzie aplicarea până la terminarea înfrățirii



pentru a preveni căderea, reducându-se înălțimea plantelor;

pe solurile cu fertilitate mijlocie 60 – 90 kg/ha;

pe solurile cu fertilitate mică 40 – 50 kg/ha.

fertilizarea foliară cu azot a grâului se asociază cu combaterea chimică a buruienilor, folosind 6 – 8 kg uree pură în 100 l soluție

Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în doze de 60-80kg/ha P2O5 în funcție de conținutul solului în acest element.

Îngrăşămintele cu potasiu se utilizează în funcție de conținutul solului în potasiu, în doză de 60-80 kg/ha K2O.

Fertilizarea grâului cultivat în sistem ecologic cu biofertilizatorul Azotofertil – 10 l/ha, aplicat pe sol, fertilizarea în vegetație cu biofertilizatorul Ecofertil P în doză de 10 l/ha.

Aplicarea amendamentelor este obligatorie pentru cultura grâului, pe solurile cu pH mai mic de 5,8 și cu V% sub 75 (C. HERA, 1984).

3. LUCRĂRILE SOLULUI

Lucrările de bază ale solului constituie elementul tehnologic principal în activizarea proceselor microbiologice de mineralizare din sol, în reducerea numărului de buruieni, în prevenirea apariției unor boli și dăunători, în păstrarea rezervei de apă din sol ca și în asigurarea unui raport optim aer/apă pentru sistemul radicular al grâului.

Eficienţa optimă a acestor lucrări se obţine prin efectuarea lor imediat după recoltarea plantei premergătoare.

După plantele care părăsesc terenul devreme se execută arătura la 20-25 cm adâncime.

Aceasta se menține afânată și curată de buruieni prin lucrări repetate cu grapele cu discuri în agregat cu grape cu colți reglabili.

Patul germinativ se va pregăti cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colți reglabili, prin una, două treceri, iar în preziua semănatului printr-o lucrare cu combinatorul perpendicular pe direcția de semănat.

4.SĂMÂNȚA ȘI SEMĂNATUL



- Pentru a fi admisă la semănat, sămânța trebuie să aparțină unui soi zonat, să provină din culturi recunoscute, cu valoare biologică ridicată, cu puritate fizică minimă de 98%, germinaţie minimă de 90% și cu MMB cât mai mare.

Obligatorie: Tratarea seminţelor împotriva bolilor şi dăunătorilor

Perioada de semănat

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când în cele 40-50 de zile de la răsărire la intrarea în iarnă (când temperatura scade sub + 5° C), se acumulează o sumă de grade de temperatură de 450 – 550° C

Calendaristic, pentru zonele de câmpie din sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei – 25 septembrie – 15 octombrie, iar pentru zonele colinare – 15-20 septembrie – 1 octombrie.

Densitatea plantelor.

Producții normale se obțin atunci când la recoltare se asigură 500 – 700 spice/m2 .

Acest număr se asigură prin însămânțarea a 400 – 600 boabe germinabile/m2, în funcție de capacitatea de înfrățire a soiurilor.

Cantitatea de sămânţă, în funcție de valoarea biologică a acesteia, puritate, MMB și densitate variază între 200 – 250 kg /ha.

Distanţa între rânduri este de regulă 12,5 cm.

Adâncimea de semănat se stabilește în funcție de tipul și textura solului, de aprovizionarea cu apă la semănat și de energia germinativă, fiind cuprinsă între 4 – 7 cm.

5.LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE

Tăvălugitul;

Executarea rigolelor pentru evacuarea excesului de umiditate;

Reţinerea zăpezii;

Combaterea buruienilor

Combaterea este asigurată în primul rând prin rotația culturii;

Erbicidarea este o lucrare obligatorie;



Cele mai bune rezultate se obțin cu ajutorul erbicidelor combinate.

Cele mai folosite erbicide în prezent sunt prezentate mai jos:

Erbicidul U.M. Doza la ha Specificări privind aplicarea

1 2 3 4

SDMA 33 l 2

Combate buruieni dicotiledonate și perene. Se aplică înainte de

împăiere la temperaturi de 14 -15°CSDMA 50 l 1

DMA 6 l 0,8

Oltisan Extra l 1

Combate buruieni rezistente la SDMA. Se aplică primăvara până la

împăiere, la peste 10°C.Icedin Super l 1

Lonpar l 2

ErbicidulU.M

.Doza la ha Specificări privind aplicarea

1 2 3 4

Logran 75 WG kg 0,01Idem. Temperatura de aplicare peste +5° C.

Se poate aplica până în faza de burduf. Combate pălămida 81% sistemic.



Satis 18 WP kg 0,150Idem. Se poate aplica toamna după răsărire.

Combate pălămida 80 % sistemic.

Lancet l 1 – 1,125Postemergent. Combate buruieni

dicotiledonate anuale și perene, inclusiv Cirsium, Convolvulus, Eqvisetum

Mustang l 1

Postemergent. Combate buruieni dicotiledonate anuale și perene, inclusiv

cele rezistente la DMA 6, combate și Galium și Matricaria

Cerlit l 1Postemergent. Combate buruieni

dicotiledoate, inclusiv Galium Galeopsis și Convolvulus.

Esteron 60 EC l 0,8Postemergent. Combate buruieni dicotiledonate anuale și perene.

DICOPUR D L 1Postemergent. Dicotiledonate anuale și

perene sensibile la 2,4 D

ESTER’H l 1,2 Postemergent. Buruieni dicotiledonate.

MATON l 0,8 Postemergent. Buruieni dicotiledonate.


1 2 3 4

OPTICA l 1,5-2 Postemergent. Buruieni dicotiledonate.

PRODATE l 0,8-1 Postemergent. Buruieni dicotiledonate.



AMINO 600 SL l 1Postemergent. Buruieni dicotiledonate

anuale și unele perene.

TOMIGAN 250 EC

l 0,6-0,8Postemergent. Buruieni dicotiledonate

anuale

NOVA STAR g 15-20Postemergent. Buruieni dicotiledonate


STOCK STAR g 15-20Postemergent. Buruieni dicotiledonate


HARMONY 75 DF G 40-60Postemergent. Buruieni dicotiledonate


LAREN 60 WP g 10Postemergent. Buruieni dicotiledonate


ECOPART 2 SC l 0,4-0,6Postemergent. Buruieni dicotiledonate


Rival Star l 1Postemergent. Combate buruieni

dicotiledonate anuale


1 2 3 4

Lontrel 350 l 0,3Primăvara timpuriu, din faza de 3

frunze și până la burduf.

Starane 250 l 0,6 Sistemic. Se aplică la temperaturi peste +10°C, de la răsărire la faza de

burduf. Nu combate Cirsium,



Papaver, Crucifere.

Sansac l 1Se aplică la +3°C (faza de 3 frunze)

până la burduf. Combate parțial Cirsium.

Glean 75 DF kg 0,2Idem. Combate parțial Galium. Se

aplică și toamna.

Granstar kg 0,025 Idem. Nu combate gramineele.

Buctril M 280 l 1Idem. Combate parțial Gallium,

Stelaria. Se aplică primăvara de la +5°C și până la faza de burduf.

Duplosan l 2Se aplică primăvara de la +5°C și până la faza de burduf. Combate Galium și

alte buruieni rezistente la 2,4 D.

Logran D kg 1,5Cuprinde întregul spectru de

buruieni, inclusiv Cirsium.

Logran 25 WP g 10Combate întreg spectrul de buruieni.

Combate Apera spica venti (70 %)DMA 6 l 0,8

Puma Super l 0,8Combate Avena fatua și Apera spica

ventiOltisan Extra l 1


1 2 3 4

Cougar l 1,3Se aplică la răsărire. Combate

Avena fatua, Apera spica venti și dicotiledonate anuale.

ISOFLO 500 SC l 3-5 Postemergent. Aperaspica Venti



ISORON 500 SC l 3-5 Postemergent. Aperaspica Venti

IZOGUARD 500 SC l 5 Postemergent. Aperaspica Venti

TURONEX 500 SC l 3-5 Postemergent. Aperaspica Venti

GRASP 25 SC l 1+1 Aperaspica Venti Savena fatna

SECATOR l 0,2-0,3 Aperaspica Venti Savena fatna

COMBATEREA BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR

Combaterea bolilor și a dăunătorilor în mod eficient se face prin metode profilactice şi terapeutice.

Măsurile preventive constau din cultivarea soiurilor rezistente, respectarea rotației, distrugerea samulastrei, asigurarea densității normale a lanului, fertilizarea echilibrată.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor prin tratamente în vegetație

IRIGAREA CULTURII

Cea mai importantă udare este udarea de răsărire, cu norme de udare de 350 – 400 m3 /ha.

Obișnuit, în primăvară se execută o singură udare, până în faza de burduf.

6. RECOLTAREA

Momentul optim pentru recoltare este stabilit în funcție de metoda de recoltare – direct sau divizat – și destinația recoltei – consum sau pentru sămânță.

Recoltarea directă se realizează cu combine autopropulsate, când boabele au ajuns la maturitatea deplină, iar umiditatea acestora a scăzut la cca. 16 %.

Loturile semincere se recoltează la umiditate de 14 %.

Eliberarea terenului de paie trebuie realizată imediat după recoltare.



Producțiile realizate în prezent în țară variază în funcție de nivelul tehnologiei aplicate, între 4000-8000 kg/ha soiurile zonate având capacitate de producție până la 10.000 kg/ha.


Graul

Documents

Transcript of Graul