5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 1/6

Go iiț

Goții (în Gotică: ("Gutans") au fost un popor germano-dacic  răsăritean. În lucrarea De

origine actibusque getarum, Iordanes afirma ca goțiiau părăsit Scandinavia, s-au așezat în apropiere degurile Vistulei (astăzi în Polonia), și, în secolele III șiIV, s-au așezat în Sciția, Dacia și păr ți din Moesia și

Asia Mică. În secolele al III-lea și al IV-lea, aureprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman,începând cu momentul retragerii lui Aurelian dinDacia. În secolele V și VI s-au împăr țit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondatstate succesoare puternice ale Imperiului Roman în

 peninsula Italică și în  peninsula Iberică.[1]

Invazia goților în Imperiul Roman Cuprins

• 1 Istorie• 2 Goții pe teritoriul României

o 2.1 Teoria migratiei de la Marea Balticao 2.2 Teoria difuzieio 2.3 Ripa Gothicao 2.4 Așezările goților o 2.5 Razboaiele cu imperiul romano 2.6 Invazia Hunilor 

2.6.1 Caucaland• 3 Creștinism• 4 Controverse• 5 Referințe• 6 Vezi de asemenea

Istorie

Imperiul Roman sub Hadrian (117-38), conform Germania lui Tacitus (scrisă ca. 100 d.Hr.) șiGeographia lui Ptolemeu (ca. 130 d.Hr.), figurând locația poporului Gothones, group est-germanic,atunci trăind pe malul estic al râului Visula Vistula), Polonia de aziDupă Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Ei s-au separat de triburile înrudite, gutar  (gotlanderi) și poate "götar" (geți, numiți"gautigoți" și "Ostrogoți" de Iordanes), care sunt uneori incluși în termenul "goți"[2] în secolul I (dar Gutasaga lasă deschisă posibilitatea contactului prelungit). Ei au migrat către sud-est de-a lungul Vistuleiîn secolul III ("Gothiscandza" lui Iordanes; vezi Cultura Wielbark ), așezându-se în Sciția, pe care au

5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 2/6

numit-o Oium ("Țara apelor"), din secolul al III-lea (vezi Cultura Cerniakov). După relatarea legendarăHervarar Saga, capitala acestui regat era Árheimar , pe Nipru.În secolul III, goții s-au împăr țit în cel puțin 2 grupuri, tervingii și greuthungii. Tervingii au fost laoriginea uneia din primele mari invazii " barbare" a Imperiului Roman în 263,[3] Un an mai târziu, ausuferit o înfrângere zdrobitoare la Bătălia de la Naissus și au fost împinși peste Dunăre până în 271. Acestgrup s-a așezat la nord de râu și a stabilit un regat independent pe locul fostei provincii romane Dacia.Ostrogoții conduși de regele lor Ermanric (Hermanric), i-a supus pe slavii și finii vecini și formau unimperiu puternic ce cuprindea aproape toata Rusia meridională. Invazia hunilor din 375 d.Ch. îi găsește

 pe goți divizați religios și politic. Astfel că ostrogoții cad sub lovitura hunilor și devin supuși acestora.Vizigoții se retrag peste Dunăre, unde primesc pământ în Moesia și Tracia, pe când Dacia părăsită de eicade în mâinile noilor năvălitori. În Peninsula Balcanică, dar și în Dacia, vizigoții au fost conduși deregele Athanaric.Atât greutungii cât și tervingii au fost puternic romanizați în secolul al IV-lea ca urmare a comer țului cu

 bizantinii și a legăturilor militare cu aceștia. În această perioadă ei s-au convertit la arianism. Începând cu370, hunii au început să pună presiune pe regatul ostrogot, și, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerutîmpăratului roman Valens, în 376, permisiunea de a se așeza pe malul sudic al Dunării. Valens le-a

 permis să traverseze fluviul, probabil pe la fortăreața Durostorum dar, ca urmare a unei foamete, aizbucnit un război ce s-a terminat cu moartea împăratului în Bătălia de la Adrianopol.

Imaginare a goților în timpul unui campanii, a unuiartist din sec. 19, după descrierile adversarilor romanidin secolele 3-4.

Vizigoții sub Alaric I au jefuit Roma în 410.Honorius le-a oferit vizigoț ilor Aquitania, unde i-au

 înfrânt pe vandali, și în 475 ei deja stăpâneau ceamai mare parte a peninsulei Iberice. În cele dinurmă, ei au ocupat Spania, înființând acolo un regatavând capitala la Toledo, unde s-au menținut multă

vreme sub Theodoric I și Theodoric II, până cândsunt înfrânț i și supuși de arabi (711).Între timp, ostrogoții s-au eliberat de sub stăpânireahună după Bătălia de la Nedao din 454. Începând cu

488, regele Teoderic cel Mare a cucerit întreaga Italie. Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma mor ții lui Alaric al II-lea în Bătălia de laVouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează numele de "vizigot" ca însemnând"got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice ateritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentruscurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat maimult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în fața invaziei umayyade a Andaluziei.

Printre alte surse importante asupra istoriei mai târzii a goților se numără "Historiae" a lui AmmianusMarcellinus, care menționează implicarea goților în războiul civil dintre împărații Procopius și Valens din 365 și descrie războiul gotic (376-382), și "de bello gothico" a lui Procopius, ce prezintă războiulgotic (535-552).

Goț ii pe teritoriul RomânieiTeoria migratiei de la Marea BalticaÎn secolul I, goții sunt identificati cu cultura arheologica Wielbark în regiunea Vistulei inferioare, lângăMarea Baltică, de unde, aflați în expansiune, pleacă în a doua jumătate a secolului II, spre sud. Pe la anul200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima jumatate a secolului III, și teritoriulroman dintre Prut și gura Niprului (ad Moesiam) cu cetatile Olbia (la gura Niprului) si Tyras, (la gura

 Nistrului). Zona indentificata din punct de vedere arheologic cu cultura Santana de Mures-ChernyakhovTeoria difuziei

5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 3/6

Conform unor istorici moderni precum Michael Kulikowski, teoria migratiei gotilor de la Marea Balticaare ca fundament textul contestabil din punct de vedere al acuratetei al istoriei gotilor de Jordanes. Din

 puctul de vedere al acestor istorici gotii au aparut ca urmarea a interactiunii populatiei germanice cuimperiul roman.Ripa GothicaRipa Gothia este o regiune din imperiul Bizantin mentionata de Flavius Dalmatius.[4] si care se presupuneca se intindea intre Dunare si Brazda lui Novac(limes Moesiae).Așezările goț ilor

Unii istorici cred ca orasul Gotilor era situat in fortul abandonat de romani la Pietroasele in judetul Buzau.Au fost decoperite de asemeni locuințe ale nobililor goți similare cu cele de tip villa ale romanilor,locuinte luxoase decorate cu vitralii de sticlă. O astfel de descoperire s-a făcut în republica Moldova.Razboaiele cu imperiul romanCa urmare a amenintarii gotilor imperiul roman fortifica fortaretele de la Dunare, in 238 este contruit

 podul de piatra de la Celei intre Sucidava si Oescus si cel mai probabil este contruit valul de pamant, partea limes Moesiae, de la Drobeta pana la Siret.Prima năvălire a goților spre Dunăre a avut loc în anul 238. Din acest moment, timp de aproape 50 de ani,au jefuit zona cuprinsă între Dacia și Grecia și au ajuns chiar și până în nordul Asiei Mici.Printre obiectivele mai importante care le-au căzut victime s-a aflat și cetatea Histria din Scythia Minor ,situată în sudul Deltei Dunării, care a fost incendiată. În urma acestor atacuri, goții se retrăgeau în grabă,încărcați de prăzi. De multe ori au atras în capcane trupele romane, producându-le mari daune, după care,au pustiit iarăși teritoriul cotropit.În primăvara anului 250, s-a produs invazia sub comanda regelui Kniva, alături de care se aflau șio serie de alte neamuri cum ar fi carpii, și care a avut ca ț intă provinciile romane: Dacia, cele douăMoesii și Tracia. În timp ce carpii s-au despărțit de goț i și au urcat prin Valea Oltului  în Daciaromană, regele Kniva a trecut Dunărea în Moesia Inferior. Un al treilea corp de armată condusprobabil de Argaithus și Gunthericus, trecuse Dunărea de Jos și intrase în Dobrogea pentru caulterior să ajung până la orașul Philippopolis (Plovdiv). Legatul roman al Moesiei, TrebonianusGallus, i-a respins pe goț i la Novae (Ș i ș tov ), însă Kniva a continuat să înainteze până laPhilippopolis pentru a face joncțiunea cu cealaltă armată. Decius, care a devenit mai târziu

 împărat între 249 - 251, a reușit să-i respingă pe carpi din Dacia romană, a încercat sădepresurizeze fără succes și Philippopolisul, însă a fost nevoit să se retragă în fortificaț ia luiTrebonianus. Orașul asediat a cedat în vara anului 250. Următoarea confruntare dintre romani șigoți a avut loc în vara anului 251, în care cad pe câmpul de luptă atât Decius cât și fiul său.Trebonianus a salvat cu greu resturile armatei, care l-a proclamat împărat (251 - 253), dar care a fostnevoit să-i lase pe goți să plece cu o pradă bogată. O nouă invazie importantă a avut loc în 253, an în careguvernatorul Moesiei Inferior, Aemilianus câștigă, după care devine împărat (253). Totuși, victoriile luiAemilianus nu i-au intimidat pe goți, neputând îmbunătăți situația provinciilor romane din Balcani, șimai mult, în anul următor, invazia goților a ajuns până la Salonic, producând mari pagube.În timpul domniei împaratului Gallienus (260 - 268), când Imperiul Roman era slăbit datorită tulburărilor interne, provocate de mai multi pretendenți la tron, cea mai mare parte a Daciei a căzut în mâinile

năvălitorilor (goții si alți migratori). Împaratul Aurelian (270 - 275), încercând restaurareagranițelor imperiului, face o expediț ie împotriva goț ilor din Dacia, dar, cu toată victoria repurtatăasupra lor, în urma căreia ia titlul de "Gothicus maximus" și "Dacicus maximus", el nu mai poaterestabili ordinea de mai inainte in Dacia. Astfel că, Aurelian incheie pace cu goț ii, cedându-le Daciaca unor federați ai Imperiului Roman, cu îndatorirea de a păzi limita dunăreana (271). Așadar,găsim in Dacia urmatoarele triburi de goți: taifalii și victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeaunumai câmpia răsăriteană (Moldova cu partea estică a Ț ării Române ș ti ), în timp ce în partea centrală șimuntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane,continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrațieiromane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). Aceasta populatie daco-romană a ramas sub stapanire gotică.

Dupa așezare, goții se împăr țeau in "vizigoți" (goți apuseni, ramura tervingilor ), care locuiau in câmpiarăsăriteana a Daciei și pe Nistru, și in "ostrogoți" (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru.Invazia HunilorInvazia hunica din anul 376 a modificat dominatia gotilor pe Dunarea de Jos. Sub impactul acestei invaziio mare parte a gotilor au trecut Dunarea In Imperiu, conditii in care demografia si compozitia etnica a

5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 4/6

regiunii s-a schimbat din nou. In mod firesc orizontul arheologic a avut si ea de suferit. Descoperirile detip Santana de Mures au intrat Intr-o perioada de declin.Athanarich a Incercat sa organizeze o rezistenta

 pe valul roman dar a fost parasit si s-a repliat. exista o diputa intre istorici privind contructorii valului pecare Antharic a incercat sa realizeze apararea, acesta se intinde de la Nistru peste Siret si este atribuit fieromanilor fie gotilor. [5]

CaucalandIn textele lui Ammianus Marcellinus se face referire la un teritoriu al gotilor numit Caucalandenses locus,acesta teritoriu este identificat de unii istorici ca fiind Valea Stramba in judetul Mures. [6] Este zona unde

Atanaric a încearcat o ultimă rezistență, în fața invaziei hunilor, în zona numită „Caucaland" și „apăratăde înălțimea pădurilor și a munților... gonind de aici pe sarmați".Unii istorici încă mai consideră, cel mai probabil, de zona Carpaților de Curbură sau de Transilvania de Sud-Est.[7][8] După invazia hunilor din 376,Goții se retrag, și odată cu ei dispare din 381, cu toate formele ei cultura Santana de Mures. [9]

CreștinismPrin contactul cu Imperiul Roman, printre goți se propagă, mai ales la vizigoții din Dacia, creștinismul.Primul episcop arian Wulfila (Ulfilas), care în 348 d.Ch. este silit să se retragă cu un grup de credincioși

 peste Dunăre, în Imperiul Roman, din cauza persecuțiilor din partea goților păgâni, traduce Biblia înlimba gotică. Alți propovăduitori ai creștinismului la goți, între care sunt cunoscuți Sfântul Nichita șiSfântul Sava (gotul), au suferit martirajul în Dacia. Dar, cu toate persecuțiile, creștinismul se

răspândește in general sub forma arianismului, așa că, în curand, cea mai mare parte a vizigoților devin creștini, deosebindu-se, astfel, tot mai mult de ostrogoții păgâni.

ControversePrincipala sursă scrisă, dar singura care atestă teoria migrației de la Vistula la Marea Neagră, pentruistoria timpurie a goților este Getica - De origine actibusque getarum de Iordanes (terminată în 551),un rezumat al unei istorii a goților în 12 volume scrisă în Italia de Cassiodorus, astăzi pierdută. Uniiautori au presupus că Iordanes nu ar fi avut la dispoziție respectiva lucrare pentru a o consulta, și au tratatlucrarea cu circumspecție. Cassiodorus era un oficial important al lui Teodoric cel Mare, care, se pare, căar fi ascultat unele cântece gotice (carmina prisca) care vorbeau despre originile lor tradiționale. Studiirecente pun serios la îndoială acest fapt. [10] Un scop al scrierilor lui Cassiodorus ar fi fost să dea un trecutglorios clasei conducătoare gotice - ca replică trecutului familiilor senatoriale romane.Iordanes identifică goț ii cu ge iț i, după mărturia lui Orosius Paulus [11]

Mai mulți istorici, între care Peter Heather  și Michael Kulikowski, au afirmat că "Getica" prezintă ogenealogie fictivă a lui Teodoric și o istorie ficțională a goților din motive de propagandă, și pun subsemnul întrebării originea lor scandinavă, presupusele dinastii regale și presupusul regat al lui Ermanericdin secolul al IV-lea.[12][13]

Referințe1. ^ Iordanes, Getica/De origine actibusque getarum - ediție bilinvă latină/română, Editura Funtatiei

Gandirea, Bucuresti 2001, ISBN 973-9049-01-X. 2. ^ E.g. Microsoft Encarta (asupra istoriei suedeze), traduceri din scandinava veche, anglo-saxonă sau

latină și alte lucrări moderne despre triburile germanice. i

3. ^ Hermannus Contractus, citându-l pe Eusebiu, afirmă "263: Macedonia, Graecia, Pontus, Asia et aliae provinciae depopulantur per Gothos".

4. ^ Eward, Gibbon (1776 – 1789). Strahan & Cadell, London.. ed (în English). The History of the Decline

and Fall of the Roman Empire.5. ^ Valurile : Monumente de arheologie : MONUMENT.MD6. ^ Madgearu, Alexandru (2008). Istoria Militară a Daciei Post Romane 275-376 . Cetatea de Scaun. ISBN

978-973-8966-70-3, p. 82.7. ^ germanii 8. ^ ://www.ccdilfov.com/index.php?option=com_content&task=view&id=104&Itemid=9. ^ Teoria lui Rosler  10.^ Christensen, Arne Søby. Cassiodorus, Iordanes, and the History of the Goths. Studies in a Migration

 Myth, 2002, ISBN 978-87-7289-710-3 11.^ Iordanes. The Origin and Deeds of the Goths, translated by C. Mierow, Princeton University Press,

1908.12.^ Heather, Peter, 1998, "The Goths", Blackwell, Malden, pp. 53-55.13.^ Kulikowski, Michael, 2007, "Rome's Gothic Wars" , Cambridge University Press: Cambridge, pp. 54-

56, 111-112.

5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 5/6

De rebus Hispaniae(Redirigido desde Historia Ghotica)

 De rebus Hispaniae

Manuscrito de De rebus Hispaniae

Autor Rodrigo Jiménez de Rada

Género Crónica medieval

Idioma Latín

Formato Manuscrito

Libros  Nueve

 De rebus Hispaniae o Historia gótica1 es una historia de la Península Ibérica escrita en latín por elarzobispo de Toledo Rodrigo Jiménez de Rada en la primera mitad del siglo XIII por encargo del reyFernando III el Santo.

 De rebus Hispaniae consta de nueve libros, que recogen las crónicas de la Península desde los primeros pueblos hasta el año 1243. Jiménez de Rada empleó por primera vez en la historiografía hispana la ayudade las fuentes andalusíes y desarrolló una visión de conjunto de todos los territorios peninsulares, tanto losreinos de Aragón, Navarra y Portugal como los de Castilla, León y sus antecesores, los reyes asturianos.

Dedica una gran parte al dominio del reino visigodo; el título del capítulo, historia gothica, se hizoextensivo al conjunto. Las otras secciones tratan de los diversos pueblos de la península: romanos,ostrogodos, hunos, vándalos, suevos, alanos, árabes, etc.

Esta obra tuvo gran aceptación y fue traducida a las distintas lenguas romances. Durante siglos ha sidouna fuente crucial para el estudio de la Historia de España.

Notas

1. ↑ Historia gótica o gothica es el título por el que se conoce vulgarmente a esta crónica. El original

latino lleva el título De rebus Hispaniae. Se conoció también como Cronicón del Toledano, oCronicón de las cosas sucedidas en España. 

Bibliografía

5/15/2018 Go ii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gotii-55ab4e46bd289 6/6

• JIMÉNEZ DE RADA, Rodrigo. Historia de los hechos de España. Introducción, traducción, notase índices de Juan Fernández Valverde, Madrid, Alianza Editorial, 1989.