Glosar de termeni psihologici

-A-1. Agarofobie – teama nejustificată pe care unele persoane o trăesc atunci cînd se găsesc în locuri publice , în spații largi , descoperite .

2. Amnezie – slăbire sau pierdere a memoriei.

3. Anamneza – ansamblul de informații culese de către psiholog de la client și anturajul acestuia , referitoare la dificultatea sa .

4. Andropauza – proces fiziologic ce apare după vîrsta de 45-50 ani la bărbați și care constă în diminuarea activității secsuale .

5. Antrenamentul autogen - e o secvenţă de comenzi exprimate în limbaj intern adresate funcţiilor psihosomatice în vederea realizării stării autogene. Starea autogenă se obţine printr-un instrument de câteva luni în cursul cărora se efectuează următoarele exerciţii: eexrciţiul greutăţii, căldurii cardiace, respiratoare care au scop obţinerea de contracţii musculare. Cercetările au arătat că stresul modifică balanţa neurovegetativă în sens că activează sistemul nervos simpatic care devine dominant în raport cu sistemul nervos parasimpatic. Autotreningul duce la prepondenţa undelor alfa şi a creşterii sincronizării lor cu undele teta.

6. Anxietate – stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate , tulburare , difuz ,stare permanentă de tensiune psihică , iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, icapacitate s-au rezerve în asumarea unui risc, tremur și alte reacții neurovegetative, diversa semne psihosomatice.

7. Apatie – lipsa de energie, aparentă isensibilitate la stimularile afective.

8. Astenie – lipsa s-au slăbire a forțelor. De obicei se asociază cu starea de oboseală permanentă pe care odihna nu o poate face să dispară.

9. Autism – excesivă inchidere în sine, ducînd la o desprindere de realitate și la o intensificare a vieții imaginative.

-B-

10. Bournout-(ardere profesională) numele sindromului vine din engleză și înseamnă ardere din interior, consum efectiv. Această epuizare profesională, acest stres emoțional puternic se insinuiază subtil în oganism, astfel că nu conștientizăm problema det un timp mai tîrziu.

-C-

11. Cîmp psihologic – toate faptele fizice, biologice, psihologice care există la un moment dat pentru un individ sau un grup, cărora aceste fapte le determină comportamentul.

12. Ciclotimia – dispoziție care evaluiază, fizic, între veselie și tristețe. Se pot determina cu psihoza maniaco-depresivă.

13. Clastomanie – impulsie morbidă de a distruge.

14. Claustrofobie – teama de spații închise.

15. Ceptomanie – impulsie morbidă de a fura fără necesitate.

16. Compensare – acțiune de contrabalansare a unei dificiențe.

17. Complex – ansamblu de tendințe inconștiente care determină atitudinile unui individ, coportamentele sale, visele sale este o combinație de trăsături personale, sentimente, de atituduni efective contradictorii, practic întotdeauna inconștienete.

18. Complex de inferioritate – sentiment de insuficiență. De cele mai multe ori se manifestăprin comportamente de lăudăroșenie, tachinare, brutalitate, despotism sau se exprimă prin idei depresive.

19. Criza – este o stare de dezorganizare, de disfuncționalitate a personalității în care se poate afla, la un moment dat, o persoană nevoită să se confrunte cu anumite probleme cărora nu le poate face față în mod adecvat și care-i produc îngrijorare, anxietate și stres. Este o stare de dezichelibru intern care rezultă în urma agresării persoanei de catre un eveniment stresat, perceput de către persoana în cauză ca fiind de o gravitate și noutate ieșite din comun.

-D-

20. Deplasare – mecanism psihologic prin care o emoție este transferată de la obiectul său la unul de substituiție.

21. Depresie – stare caracterizată prin tristețe și oscădere a tonusului de energie.

-E-

22. Empatie – capacitatea de transpunere în situația altuia, de a trăi emoțiile acestuia.

23. Extraversiune – tendința de ase orienta spre exterior, de a –si exprima sentimentele.

-F-

24. Fobie – teamă irațională și obsedată referitoare la anumite obiecte sau situații.

25. Frica – stare de adîncă neliniște și de tulburare provocată de un pericol real sau imaginar, lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.

-H-

26.Hiperemotivitate – tendința de a reacționa exagerat la evenimente.

27. Hipnoza – stare apropiată de somnul parțial, provocată în mod artificial prin fixarea unui obiect strălucitor și prin sugestie, stare în care subiectul rămîne capabil să asculte de undele date de hipnotizator.

-I-

28. Idee fixă – ideie permanentă, preocupată, obsedată, care rezistă analizei intelectuale și de care subiectul nu poate scăpa.

29. Identificare – mecanism psihologic inconștient prin care un individ își modelează conduita pentru a se asemăna altei persoane.

30. Intelectualizarea - constă în disocierea reacţiilor intelectuale de cea emoţională la stres şi suprasolicitarea celei dintâi. De ex: un bolnav suspect de cancer la auzul diagnosticii caută să parcurgă toată literatura de specialitate în legătură cu boala sa, merginalizând astfel reacţiile emoţionale la boală.

31. Ipohondrie – preocupare excesivă a unei persoane de stare a sănătății sale.

32. Isterie – nevroza care se exprimă corporal.

-M-

33. Mînie – stare de excitație psihomotorie și de exaltare psihică, asociată cu logoree, euforie tulburență.

34. Menopauza – fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a surimării funcției ovariene. Apare în mod normal la vîrsta 45-50 ani. Nesesită consiliere psihologică și asistență medicală adecvată.

-N-

35. Nevroza – tulburare mentală care nu atinge facultațile esențiala ale personalității.

-O-

36. Obsesie – preocupare intelectulă sau afectivă care asediază conștiința.

-P-

37. Panica – spaima subită și adesea neîntemeiată.

38.Paranoia – psihoza cronică a cărei caracteristică este un delir sistematizat, adică coerent, clar, logic, cu punct de pornire intr-o idee precisă.

39. Proiecte – mecanism psihologic de apărare a Eului, contănd in a-i atribui în mod inconștient alt cuiva și cel mai adesea de a percepe lumea exterioară propriile impulsuri, idei, intenții, conflicte interioare.

40. Psihanaliza – metoda de tratament a tulburărilor mentale, metoda care se bazează pe investigații psihologice.

41. Psihodrama – tehnica psihoterapeutică care utilizează jocul dramatic liber și urmărește dezvoltarea activă a spontanietații subiectelor.

42. Psihoterapia – aplicarea metodica a unor tehnici determinate pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane.

43. Psihoza – maladie mentală gravă, caracterizată printr-o perdere a contactului cu realul și alterarea funciară a legăturii interumane, cauza de inadaptare socială a subiectului.

-R-

44 Realizarea – e mecanismul prin care individul caută să ofere justificări logice pentru comportamentele sale impuklsive, se încearcă ca individul să apară într-o lumină favorabilă în faţa altora şi a lui însuşi. Subiectul caută scuze pentru acţiunile sale. Uneori raţionalizarea duce la negare: fumătorii vor nega că fumatul duce la cancer, vor lămuri că aceasta este doar o corelaţie statistică. 45. Refulare – mecanism psihologic inconștient de apărare al Eului, prin care sentimentele, amintirile și impulsiile neplăcute sau îi dezacord cu persoana socială sînt menținute în afara cîmpului conștiinței.

46 Represia – constă în înlăturarea din conştiinţă a unor impulsuri, idei sau simţăminte inacceptabile. De ex: ura faţă de unul dintre părinţi e reprimată în subconţtiinţă peste o întâmplare dureroasă se aşterne amnezia totală.

47 Reacţia inversă - mecanism prin care subiectul îşi dezvoltă subconştiinţa reacţiei opuse primului impuls. De ex: mama unui copil nedorit se poate simţi vinovată şi va dveni protectoare faţă de el pentru al asigura de dragostea sa, ori a se asigura pe sine că poate fi o mamă binevoitoare, bună. Se formează reacţii nonadaptive, opuse. Formarea unor astfel de reacţii constituie un mecanism antistres anticipativ. Unul din mijloacele cele mai eficiente îi oferă practicarea activităţilor la ear liber şi practicarea sportului. Acestea-s nişte modalităţi de luptă antistres. Efectele activităţii menţionate:

Eliminarea excesului de adrenalină; Este mai bună utilizarea oxigenului; Ameliorarea termoreglării; Sporirea rezistenţei organismului.

-S-

48 Stresul - o reacţie puternică nefavorabilă pentru organism fiziologică sau

psihologică sub influenţa agentului stresant. Conform concepţiilor contemporane stresul poate fi definit – un fenomen conştient, aparent în urma comparării necesităţilor care sunt înaintate personalităţii; capacitatea personalităţii de a se isprăvi, de a rezolva, satisface necesităţile sale. Există un stres pozitiv care solicită disponibilităţile adoptive ale individului sau chiar le dezvoltă. Stresul pozitiv se numeşte custres. În condiţiile în care stresul e prelungit, iar răspunsul adoptiv e blocat stresul devine acut şi induce tulburări de adoptare. Stresul negativ se numeşte distres.

49 Stresul ocupaţional - stres generat de situaţii de muncă. Munceşte cu mare răspundere, activ, suprasolicită disponobilitatea subiectului care generează stresul.

50 Substituţia - mecanismului prin care individul substituie unor scopuri inacceptabile socio-culturale sau înlocueşte acţiunile fară şanse de succes. În primul caz: cazul substituirii se numeşte sublimare (impulsivitatea e sublimată prin sport). În al doilea caz: compensare – presimţind eşecul dintr-un domeniu de activitate individul va căuta să obţină excelenţia într-un alt domeniu. Un caz particular al compensării este supracompensarea subiectul face eforturi deosebite pentru a obţine performanţe în domeniul în care este mai slab.

51. Sugestibilitate – aptitudine de a primi sugestii, adică de a reacționa la un semnal în mod mașinal, fără participarea activă a voinței.

-T-

52. Tulburare de stres posttraumatic – retrăirea unui eveniment puternic traumatic (moartea, amenințarea cu moartea sau vătămarea corporală propriei sau a altcuiva, catastrofe naturale sau provocate de om, etc.), însoțită de hivervigilență, iritabilitate, dificultăți de concentrare, tulburări de somn .

53. Tulburări de anxietate – clasa de tulburări mentale , caracterizate prin frică intensă și irițională ce include panică cu sau fără agorafobie, nevroza obsesiv- compulsivă, fobia socială, fobiile specifice, stresul posttraumatic și anxietatea generalizată.