Globalizarea un pericol pentru pstrarea identitii naionale?

ntr-un moment n care globalizarea , cu practicile sale aferente, promovate ostentativ la scar[ planetar[, genereaza panica de status cultural la nivelul segmentelor de opinie, iar la nivel comunitar da nastere la afilieri protectioniste, se nmultesc vocile care o aseamana cu un nou tip de fundamentalism; cu nimic mai putin agresiv dect fundamentalismul islamic. Esenta sa eminamente integrationista, bazata pe ipoteza generalizarii galopante a prosperitatii americane, o identifica din ce n ce mai mult cu "vechile razboaie civilizatoare" care n istoria umanitatii nu au facut altceva dect sa mentina grave polarizari social-economice si multiseculare crize identitare.Disociindu-se cu luciditate de accentele ideologice ale triumfalismului globalizarii pe care-l denunta ca "un mit al postmodernitatii". Jerome Binde atrage atentia asupra "angoaselor sociale care emerg din incertitudinile identitare" provocate de metisarea programatica a modelelor culturale diferite de modelul cultural american. Hibridarea culturala si etnica, genocidul cultural, refacerea cultural-ideologica a marilor piete imperiale, tirania si monopolul multinationalelor care domina piata informatiilor, un paternalism fara pater, sunt doar cteva sintagme care stau la baza unor replici articulate analitic la adresa personajului invizibil - mondializarea - despre care noi nu stim daca este actor sau autor al unei drame al carei scenariu nimeni nu-l cunoaste.n acest context, redescoperirea valentelor explicative si hermeneutice ale interculturalitatii, ca resursa practic inepuizabila a coeziunii sociale, constituie singura instanta de reflexie colectiva pentru identificarea unor noi instrumente de construire a unei lumi n care diferentele sa nu mai fie privite ca handicap, ci ca potential valoros pentru un nou tip de unitate n diversitate.Interculturalismul defineste ipostaza dialogica a culturilor prin intrarea n rezonanta a diferentelor, n timp ce multiculturalismul se focalizeaza pe conservarea identitar a diferenelor.Iata de ce interculturalitatea Banatului singularizeaza aceasta parte a Europei, chiar la nivel continental, prin metisajul sau interconfesional, interetnic, interlingvistic si intercultural reusit, legitimnd-o ca sediu natural pentru studii antropologice, sociologice, psihologice si istorice de profil.

Mai exista nca astazi interculturalitatea caracteristica Banatului care duce la deschiderea spre toleranta, la acceptarea influentelor si valorilor externe? Exista si o diferentiere romni-romni, ntre cei nascuti aici si cei care au venit odata cu valul socialist, a celor mai putin "urbanizati". Aceasta diferenta este deseori ndeajuns si prioritar exprimata, de aceea diferentele dintre discursurile minoritatilor etnice nu pot identificate n mod clar. Este adevarat ca aici minoritatea se poate simti n siguranta, nu gasim manifestari asemanatoare cu cele din anii 90 n Cluj-Napoca sau cu Martie Negru de la Trgu Mures, dar trebuie sa ne dam seama ca aceste lucruri nu influenteaza construirea identitatii entice.

Potrivit recensamntului national, n judetul Timis n 1991, din 703.000 de oameni, 276.000 erau locuitori nascuti n alte judete ale tarii. Migratia n directia opusa a fost mult mai scazuta: 56.000 de oameni nascuti n judetul Timis au parasit judetul. Datorita faptului ca n ultimii 40 de ani, n ciuda infuziunii mari de populatie, populatia judetului a

crescut ntr-un ritm mai scazut dect media pe tara, justificnd ntrebarea: ce a devenit traditia locala? Care va fi soarta traditiilor cetatenesti?

. Ar trebui, nsa, sa fie un semnal de alarma faptul ca la ultima noastra conferinta n Timisoara, nici unul dintre participanti nu a stiut toate cele patru limbi principale vorbite n aceasta zona. Este clar ca nvatarea limbilor de circulatie internationala este mai importanta n comparatie cu a cunoaste limbile vorbite n zona. Aceasta referire la multilingvism este importanta pentru ca, potrivit recensamntului din 1910, maghiarii vorbeau cu cteva procente mai mult limbile celorlalte grupuri etnice dect vorbeau acestia din urma limba maghiara - asa cum se poate vedea n figuri. Ne putem lauda n publicatiile de propaganda ca la noi "cinele latra n patru limbi", dar este mult mai important sa ne punem ntrebarea: n ce masura populatia din Banat stie si vorbeste limbile locale/zonale. Datele de la ultimul recensamnt referitoare la aceasta chestiune nu sunt nca disponibile, vom mentiona, deci, rezultatele chestionarelor aplicate n cadrul unui studiu. %n timp ce 94% din maghiarii din Transilvania si Banat considera cunoasterea limbii romne esentiala pentru ei, doar 19% dintre romni cred ca nu este deajuns doar cunoasterea limbii materne. 70% dintre maghiari considera ca a cunoaste limbile grupurilor coabitante constituie rezolvarea conflictelor lingvistice, n timp ce, doar 26% dintre reprezentantii majoritatii romne gndesc la fel.

Principala ipoteza a cercetarii, neconfirmata pna la urma de rezultatele investigarii, se referea la distante sociale: distantele sociale dintre grupurile asa-zise autohtone si ale celor care sunt noi veniti n aceste zone sunt mai mari dect cele dintre grupurile diferitelor etnii stabilizate de mult aici. n alti termeni, clivajele etnice ar fi mai putin pronuntate dect cele legate de mentalitate si comportament cotidian, dintre stabilizatii aici de generatii si noii veniti. Aceasta ipoteza are n vedere natura si structura identitatii locale , dar face trimitere, mutatis mutandis, si la renumita analiza politico-sociala realizata de S. Huntington , prin care politologul american avanseaza ideea ca cele mai puternice clivaje n viitor vor fi cele dintre civilizatii, caracterizate prin cultura, mentalitati si traditii diferite. Problema rentoarcerii la diversitate , fragmentarea tarilor unionale, dupa 1989, din aceasta parte a Europei, constituie argumente de alta natura, pentru structuri n care identitatea nationala este dominanta.