Globalizare economica:

1.IntroducerePrimul pas inspre o globalizare de succes s-a vrut a fi insasi trecerea la economia de piata si deschiderea pietelor de capital pentru tarile sarace. Laureatul premiului Nobel pentru economie in 2001, Joseph E. Stiglitz, aduce insa in prim plan limitele liberalizarii, aratand ca sistemul economic si politic al tarilor in curs de dezvoltare, pur si simplu, nu a facut fata presiunilor la care au fost supuse de catre creditorii lor, organisemele financiare internationale. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate tarile sa se omogenizeze într-un tot unitar.Globalizarea este un termen foarte uzitat caruia îi putem atribui numeroase semnificatii. Prin acest termen putem întelege dezvoltarea pietelor financiare globale, cresterea corporatiilor transnationale si dominatia lor crescânda asupra economiilor nationale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaza globalizarii, incluzând patrunderea valorilor de piata în acele domenii de care ele nu apartin în mod traditional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodata despre globalizarea informatiei si a culturii, despre raspândirea televiziunii, a Internetului si a celorlalte forme de comunicare si despre mobilitatea crescuta a comercializarii ideilor[1].

Globalizarea mai poate fi definita ca un set de structuri si procese economice, sociale, tehnologice, politice si culturale care reies din caracterul schimbator al productiei, consumului si comertului de bunuri.

Exista patru caracteristici principale care pot explica originile globalizarii sunt: integrarea în pietele mondiale ale economiilor nationale, tranzitia de la economia ,,high volume" la cea „high value" care rezulta din cunoasterea tot mai buna a produselor si serviciilor folosite pe piata, sfârsitul bipolaritatii între capitalism si socialism în privinta costurilor de productie, si, nu în ultimul rând configurarea noilor blocuri economice.

Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Globalizarea ofera un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura. Concurenta libera la scara globala a eliberat talentele antreprenoriale si creative si a accelerat inovatiile tehnologice. Însa globalizarea are si latura ei negativa. În tarile mai putin dezvoltate, multi au suferit din cauza globalizarii fara a primi un sprijin în ceea ce priveste sistemul de securitate sociala. Este posibil ca locuitorii din tarile dezvoltate sa nu fie pe deplin constienti de urmarile devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinta de a lovi mai crunt în tarile în curs de dezvoltare.

2. Globalizarea economiei mondialeIntr-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si

culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala.

Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.

O definitie asemanatoare este prezentata si intr-un raport al Fondului Monetar International din 1997: fenomenul globalizarii economiei mondiale reprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor de bunuri si servicii, cat si a celor de capital.Sub aspect strict economic, al eficientei alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii de resurse tot mai putine. Globalizarea economica presupune, asadar, in esenta globalizarea procesului de creare a productiei interne brute ale statelor lumii [5,8,10] .

2.1.Factori determinanti ai globalizarii economiei mondiale

Factorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de globalizare a economiei mondiale include libera circulatie a marfurilor, liberalizarea serviciilor, liberalizarea pietelor de capital, liberalitatea investitorilor straini de a infiinta firme si alti factori cu caracter legislativ si administrativ favorabili globalizarii. [2,6,7]

2.1.1.Liberalizarea comertului cu servicii, in special in domeniul telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor ’70 in SUA, fiind continuata in anii ’80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea Europeana si Japonia.Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile Europei Centrale si de Est, printre care si Romania. [2,6,7]

2.1.2.Liberalizarea pietelor de capital ca urmare a eliminarii treptate a obstacolelor impuse circulatiei devizelor si a capitalului reprezinta un pas favorabil in vederea formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si se inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale [2,6,7].

2.1.3.Liberalizarea investitiilor straine directe reprezinta un alt factor ce a favorizat globalizarea.Incepand cu anii ’70, interesul comun al umanitatii de prezervare a mediului inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala: bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale [2,6,7] .

2.1.4.Bunurile comune ale umanitatii sunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul ca oamenii poseda capacitatile tehnice de a le exploata si deteriora [2,6,7] .

2.1.5.Dezvoltarea durabila este definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un viitor apropiat [2,6,7] .

2.1.6.Securitatea ecologica este una dintre dimensiunile fundamentale ale securitatii globale. Un alt factor determinant pozitiv cat si respectiv al globalizarii il reprezinta cultura. [2,6,7]

3. Abordari conceptuale  ale globalizariiIn literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers, putandu-se desprinde mai multe abordari conceptuale.

Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.

Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor, tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional international si a societatilor transnationale.

Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte transnationale. Cercetatorii romani, sustinatori ai ultimelor doua conceptii, le completeaza cu ideea ca

statul continua sa aiba un rol important, invocand exemplul Frantei si Marii Britanii [4,9,11] .

4. Globalizarea si descentralizareaIn raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele: globalizarea si descentralizarea:

globalizarea consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebitre in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;

descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne [12,13] .

 5. Procesul de globalizare, sustinatorii si oponentii globalizariiIn legatura cu fenomenul de globalizare s-au structurat doua opinii opuse: una care sustine acest proces, iar alta care se opune.

5.1.Sustinatorii globalizarii pun accentul in principal pe avantajele generate de procesul de mondializare:

reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara; accelerarea tranzactiilor schimburilor care se realizeaza aproape in timpii comunicati – fax,

Internet, etc.; cresterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale, financiare si tehnologice; extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de anumite surse sau zone

traditionale.

In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel planetar ca urmare a miscarii libere a capitalurilor, investitiilor, tehnologiilor si fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile.

Fireste, aceste argumente si altele care pun in evidenta avantajele globalizarii sunt demne de luat in consideratie, insa nu trebuie absolutizate.

5.2. Oponentii globalizarii invoca si uneori absolutizeaza consecintele negative:

desfiintarea natiunii si statului national; reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel mai redus al

productivitatii muncii; specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si care necesita un

consum mare de munca, materii prime si energie; adancirea decalajelor economice ( in prezent 258 de persoane miliardare detin o bogatie egala

cu cea posedata de 2,5 miliarde de oameni – aproape ½ din populatia Terrei). De asemenea, se mentioneaza pericolele privind desfiintarea unor ramuri, falimentarea unor banci, destabilizarea vietii economice, inclusiv a unor state [12,13] .

6. Efecte sociale ale crizei mondiale in RomaniaLumea se schimbă şi, o dată cu ea, şi România. Lucrurile pe care altădată le-am fi considerat veşnice le vedem dispărând cu rapiditate din peisajul cotidian. Putem observa cu ochiul liber vestigiile societăţii industriale în curs de dispariţie: macarale, uzine, combinate, oraşe industriale moarte. O lume care apune, o alta ce răsare în loc, inevitabil aparand: şomaj, suferinţe, sărăcie.

6.1. Ce rezervă  globalizarea pentru Romania

În decurs de un secol, România şi-a refăcut unitatea naţională, a trecut de o economie predominant agrară la una industrială (în 1945, avea încă cel mai mare procent de populaţie rurală din Europa – 80% – pe locul următor situându-se Ungaria – 70%).Dar, în acelaşi timp, ţara despre care în perioada interbelică se scria cu invidie că are „petrol şi grâu” este astăzi una dintre cele mai sărace de pe continent din punctul de vedere al PIB pe cap de locuitor, iar nivelul producţiei sale industriale ( în medie pe ultimii zece ani) se situează undeva la nivelul a 60% din producţia anului 1989 – cel mai prost an al regimului planificat.Una din problemele cu care se confruntă acum România este generată de întârzierea startului în

cursa globalizării. Trăind în spaţiul comunist, al economiei dirijate şi controlate de stat de sub semnul mitului muncitorului şi al industriei, România s-a aflat printre ultimele ţări care beneficiază de revoluţia transporturilor, a comunicaţiilor, a productivităţii muncii, şi, în final, a informaţiei.

6.1.1. Consecinţele globalizarii pentru România

i) Consecinte pozitiveRomânia are nevoie de capital străin investiţional pentru dezvoltare, fiind incapabilă să-şi producă acest capital doar din surse interne. Fiind o ţară cu oportunităţi economice multiple – de la turism şi agricultură la industria petrolieră şi metalurgică – România poate deveni atractivă pentru capitalul străin , dacă îi asigură acestuia condiţii interne (legislative, fiscale) propice. Mişcarea rapidă de capital presupusă de globalizare – în care companiile îşi pierd clasica identitate „naţională” – poate deveni avantajoasă pentru Bucureşti în condiţiile unei forţe de muncă înalt calificate.

Pe de altă parte, treptat, unele forţe economice româneşti – companii – pot începe să joace în viitor un rol regional sau internaţional.  Lipsite de complexul de stat „fost socialist”, depăşind stadiul de „tranziţie la economia de piaţă”, ţările est- şi central-europene care s-au desprins din fostul lagăr comunist vor ajunge să joace un rol tot mai important în economia europeană, pe măsură ce interesele lor se vor împleti tot mai strâns cu cele ale Uniunii. Totul depinde de rapiditatea cu care vor fi depăşite actualele dificultăţi economice, dezvoltându-se capacitatea unor parteneriate reale.

ii) În acelaşi timp, consecinţele negative – sau mai corect spus, riscurile – presupuse de globalizare nu sunt deloc de neglijat.În primul rând trebuie luate în seamă riscurile economice. Fenomenul de globalizării este însoţit mai mult decât oricare altul de o „filozofie a învingătorilor” şi păşim într-o lume în care există prea puţină milă pentru învinşi.

În cazul în care nu depăşim colapsul economic actual şi va rămâne departe de structurile economice şi de securitate ( NATO şi UE), Bucureştiul poate rămâne suspendat nu într-o „zonă gri”, ci într-o „margine a Imperiului” sinonimă cu subdezvoltarea în accepţiunea clasică a termenului, cu un rol economic, politic şi militar derizoriu în plan continental şi internaţional, ba chiar şi regional. Spre fericirea noastră putem spune că suntem la jumătatea drumului, pentru că integrarea în structurile NATO s-a produs.

Deschiderea economică nu implică doar avantaje, ci şi considerabile riscuri. O economie deschisă este o economie care va absorbi mai rapid şi mai dramatic şocurile externe.

Cât despre riscurile legate de securitate, Bucureştiul rămâne vulnerabil în faţa crimei organizate, aşa cum o demonstrează faptul că în doar zece ani România a trecut de la stadiul de ţară de tranzit pentru droguri la cel de ţară consumatoare, apoi la cel de ţară producătoare. Cu bugete derizorii, slab dotate şi slab pregătite, structurile de securitate interne fac faţă cu tot mai multă dificultate acestor sfidări moderne, mai ales de tip mai sofisticat – spălări de bani, infiltrări bancare etc.

Împărţirea severă între cei foarte bogaţi (prea puţini) şi cei foarte săraci ( prea mulţi) creează tensiuni sociale deloc propice pentru dezvoltarea unei democraţii consolidate. O asemenea evoluţie nu este în mod necesar un rezultat al globalizării – dar globalizarea are darul de a accelera anumite fenomene cu rădăcini locale şi de a le croniciza evoluţia. În aceste condiţii, riscurile de apariţie a unor fenomene de tip anarhist/antiglobalizare sunt foarte mari.

6.1.2. Progrese inregistrate

Cifrele ultimului recensământ arată că o serie de parametri încep să se îndrepte spre normalitate. Scăderea numărului de persoane implicate în industrie, creşterea celor din sfera serviciilor, un transfer de la oraş la spaţiul rural, ceea ce este iar un semn bun. A crescut numărul persoanelor ce urmează studii universitare şi al celor care se perfecţionează ( studii de masterat, doctorat), s-a mărit numărul specialiştilor în informatică, cercetare şi în comunicare, ramuri de vârf ale economiei moderne. Apar însă şi acţiuni haotice, ceea ce ilustrează că încă nu ne-am aliniat societăţii informaţionale, astfel, aproximativ 40% din populaţie trăieşte din agricultură sau din domenii conexe, în timp ce cifra normală trebuie să oscileze între 5 şi 10%.

Dacă industria şi agricultura sunt în continuă reducere şi redimensionare, avem baze favorabile pentru viitor : un sistem de învăţământ încă apt să creeze oameni cu cunoştinţe multiple şi diverse, un grad ridicat de cunoştinţe lingvistice, de informatică şi, bineînţeles adaptabilitatea ca trăsătură de bază a poporului român. Societatea globală răsplăteşte doar ideea, informaţia, invenţia, nu mastodonţii giganţi care produc cuie sau ciment. Viitorul aparţine ţărilor care produc idei.

În fine, nu putem ocoli nici riscurile etnice. România are pe teritoriul său naţional cea mai importantă comunitate maghiară ce trăieşte în afara frontierelor Ungariei de astăzi. Deşi aici statisticile sunt controversate, se pare că şi comunitatea rromilor este cea mai mare din Europa. Globalizarea presupune o politică extrem de tolerantă a statului – naţiune faţă de minorităţile de orice tip ( etnic, confesional, sexual, etc.) [3,8, 12] .

Trebuie sa aiba loc deschiderea economica  faţă de structurile continentale şi internaţionale, dar si dezvoltarea institutiilor.  Spre a produce şi vinde ideile noastre avem nevoie de informaţie şi canale de comunicare.

O altă schimbare este desfiinţarea graniţelor, apariţia parlamentelor şi a guvernelor europene, rolul instituţiilor financiare mondiale (FMI şi Banca Mondială), desfiinţarea monedelor naţionale şi trecerea la euro, lichidarea armatelor naţionale în favoarea NATO. Libera circulaţie a oamenilor, a valorilor şi capitalurilor, crearea de regiuni economice, restrângerea autorităţii statale, toate acestea ne vor schimba radical viaţa.

Cea mai rapidă schimbare în perioada următoare o va avea viaţa în mediul rural. Tot mai multe persoane îşi vor stabili reşedinţa principală, rămânând în legătură cu oraşul prin comunicarea modernă ( fax, telefon, Internet) Toate acestea vor duce la îmbunătăţirea comunicaţiilor : aeriene, feroviare, drumuri şi şosele, la introducerea canalizării, electrificare, apariţia telefoanelor şi a faxurilor şi la transformarea însăşi a locuinţelor în case mari, spaţioase, cu garaj, piscină şi toate atributele vieţii modern [12,13].

7.ConcluziiO analiza obiectiva a procesului de globalizare de pana acum, atesta faptul ca avantajele economice inclina mai mult spre tarile dezvoltate si catre marile puteri economice unde isi gasesc originea societatie transnationale. In acest sens actioneaza si mecanismul financiar mondial care prin institutiile sale F.M.I., Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului dominate de marile puteri economice avantajeaza intr-o proportie covarsitoare tarile dezvoltate implicate in acordarea de credite, infaptuirea investitiilor straine directe, institutiile, societatile transnationale si statale creditoare obtin profituri ridicate.Globalizarea, pe langa faptul ca este discutata si tratata sub diferite forme din prisma tuturor palierelor societatii in care traim, reprezinta un fenomen inevitabil.

In concluzie, globalizarea este o realitate probabil ireversibila si orice tara care-si pregateste temeinic viitorul se vede nevoita sa interfereze cu ea.

Astazi globalizarea exista pur si simplu, iar noi suntem oarecum predestinati sa traim sub semnul acesteia, sub spectrul ei si sa-i facem fata. Nimic din ceea ce se intampla acum in societatea noastra nu ramane necontaminat de flagelul globalizarii. Globalizarea a devenit simbolul vremurilor in care traim. Singura sansa care ne ramane este sa incercam sa dobandim o viziune echilibrata asupra globalizarii, care sa ne ajute in plan concret sa-i fructificam din plin avantajele si oportunitatile, iar de cealalta parte sa-i sesizam pericolele pentru a le putea atenua din timp efectele. Globalizarea, ca toate fenomenele umane, nu este nici ceva bun in sine, nici ceva rau in sine. Putem spune ca prezinta chiar mai multe aspecte positive decat negative. Insa idolatrizandu-i excesiv principiile si uitand de ceea ce inseamna la nivel personal factorul uman, globalizarea poate deveni un agent al sfarsitului civilizatiei umane in forma in care aceasta a evoluat de-a lungul timpului.

Bibliografie1. BARI, I. Globalizarea şi problemele globale, Bucureşti,Editura Economică, 20012. BALAURE, V.,VEGHEŞ, C.,ROŞCA, M.,TOMA, S.Marketingul în procesul dezvoltării economice şi

sociale, 1972-200: 30 de ani de marketing în România, vol. I, Marketingul în era globalizării, Bucureşti, Editura ASE, 2002

3. Caracota, D., Caracota, C.R. Dimensiuni contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive, Ed. ASE, Bucureşti, 2004;

4. DANCIU, V.Marketing internaţional. De la tradiţional la global,Bucureşti, Editura Economică, 2001

5. KOTLER, Ph.,ARMSTRONG, G.,SAUNDERS, J., WONG,V.Principiile marketingului, Ediţia europeană, Bucureşti, Editura Teora, 1998

6. KOTLER, Ph. Managementul marketingului, analiză, planificare, implementare, control, Bucureşti, Editura Teora,1997

7. PURCĂREA, Th., IOANFRANC,V.Marketing, evoluţie, experienţe, dezvoltăriconceptuale, Bucureşti, Editura Expert, 2000

8. VIRGIL GHE., ARISTIDE C. – Economie mondiala, ed.Politeia –SNSPA, 2002;9. Soros, G., Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;10. STERIAN D. – Economie mondiala, ed.Interprint, Bucuresti, 1994;

11. ZAINEA, E. Globalizarea – şansă sau blestem?, vol I,Condiţionările creşterii economice, Bucureşti,Editura Valand Print, 2000