Un sistem de informații geografice proiectat pentru a captura, stoca, manipula, analiza, gestiona și prezenta toate tipurile de date spațiale sau geografice. GIS este uneori folosit pentru știința informațiilor geografice sau de studii de informare geospațiale pentru a se referi la disciplina academică sau cariera de lucru cu sistemele de informații geografice și este un domeniu important în cadrul disciplinei academice de geoinformatică.

Aplicațiile GIS sunt instrumente care permit utilizatorilor să creeze interogări interactive, analiza informațiilor spațiale, editarea în hărți și să prezinte rezultatele tuturor acestor operațiuni.

GIS este un termen larg care se poate referi la un număr de diferite tehnologii, procese și metode. Acesta este atașat la multe operații și are multe aplicații legate de inginerie, planificare, gestionare, transport / logistică, de asigurare, de telecomunicații, și de afaceri.

Tehnologiile moderne GIS utilizează informațiile digitale, pentru care se folosesc diferite metode digitale de creare a datelor. Cea mai comună metodă de creare a datelor este de digitalizare, în cazul în care o hartă pe suport de hârtie sau plan de studiu este transferat într-un mediu digital, prin utilizarea unui program CAD și a capacităților geo-referențiale.

Cu disponibilitatea largă de imagini orto, atât din satelit și surse aeriene, atenția de digitizare devine calea principală prin care se extrag datele geografice. Atenția de digitizare presupune urmărirea de date geografice direct pe partea de sus a imaginii aeriene, in schimb, metoda tradițională de urmărire a formularului geografic se face pe o tabletă de digitizare separat.

GIS folosește locația spatiu-timp ca variabila cheie index pentru toate celelalte informații. La fel ca o bază de date relațională care conține text sau numere, se poate referi la mai multe mase diferite, folosind variabile index cheie comune. GIS poate relata informații care nu au legătură cu utilizarea locației ca variabila cheie index. Cheia este locația și / sau măsura în spațiu-timp.

Precizia GIS depinde de datele sursă și modul în care sunt codate să fie date de referință. Topografii au fost în măsură să furnizeze un nivel ridicat al preciziei de poziționare utilizând pozițiile de origine GPS.

Înalta rezoluție digitală a terenului și imaginile aeriene, calculatoarele puternice și tehnologia Web schimbă calitatea, utilitatea și așteptările GIS, pentru a servi societății pe o scară mare, dar cu toate acestea există alte date sursă care au un impact asupra preciziei globale GIS, ca hărțile pe suport de hârtie, chiar dacă acestea pot fi folosite limitat în realizarea preciziei dorite, deoarece procesul de îmbătrânire a hărților afectează stabilitatea dimensională.

În dezvoltarea unei baze de date topografice digitale pentru GIS, hărțile topografice sunt sursa principală, precum și fotografiile aeriene și imaginile din satelit sunt surse suplimentare de colectare a datelor și identificarea atributelor care pot fi mapate în straturi peste o locație de reproducere la scară.

O analiză cantitativă a hărților aduce probleme de precizie în centrul atenției. Echipamentul electronic utilizat pentru a face măsurători pentru GIS este mult mai precis decât aparatele de analiză a hărților convenționale. Toate datele geografice sunt

în mod inerent inexacte, iar aceste inexactități se vor propaga prin operațiuni GIS în moduri care sunt dificil de prezis.

Datele GIS reprezintă obiecte reale cum ar fi drumurile, utilizarea terenurilor, altitudine, copaci, căi navigabile, etc. cu date digitale determinând îmbinarea. Obiectele reale pot fi împărțite în două abstracțiuni: obiecte discrete (de exemplu, o casa) și domenii continue (cum ar fi suma precipitațiilor).

Sistemul GIS este bazat pe o tehnologie de integrare a informaţiilor grafice care provin din surse diferite în formate variate (vector, raster, imagini) şi a celor calitative (atribute înregistrate în baze de date textuale) pentru a fi interpretate şi analizate într-un cadru unitar cu referire spaţială.

GIS oferă posibilitatea de a integra date de la mai multe surse cum ar fi: imagini din satelit, vegetație, puțuri, fântâni și permite ca toate aceste date să fie utilizate simultan, pentru a dezvolta o înțelegere mai clară a mișcării de suprafață și subterane a apelor precum și interacțiunea lor.

Funcțiile de modelare a datelor includ conturarea nivelului apelor subterane sau concentrațiile vaporilor dizolvați și modelarea terenului pentru analiza bazinelor hidrografice.

GIS permite analiza și integrarea seturilor de date complexe, oferind în același timp un instrument de prezentare pentru comunicarea rezultatelor anumitor analize la un public mai larg.

GIS a devenit un instrument util și important în hidrologie și pentru hidrologi în studiul științific și în gestionarea resurselor de apă. Schimbările climatice și cererile mai mari asupra resurselor de apă necesită o dispoziție a mai multor cunoștințe pentru una dintre resursele noastre cele mai importante. Fiecare hidrolog știe că apa este în mod constant în mișcare. Pentru că apa în apariția acesteia variază spațial și temporal pe parcursul ciclului hidrologic, studiul cu ajutorul GIS este deosebit de practic.

Combinația celor mai bune surse disponibile pentru lacuri și zone umede pe o scară globală , precum și punerea în aplicare a funcționalității GIS a permis generarea unei baze de date care se concentrează pe trei niveluri coordonate: lacuri mari și rezervoare, corpuri de apă mai mici, și zone umede.

Conturarea bazinelor hidrografice ajută hidrologul să înțeleagă unde se vor scurge precipitațiile și topirea zăpezii. În cazul topirii zăpezilor, stratul de gheață poate fi determinat din stațiile de la sol sau observatorii teledetecției și cu ajutorul GIS-ului se poate stabili ce cantitate de apă este disponibilă pentru a fi folosită de orașe, agricultură și habitatul de mediu.

Reprezentarea apelor subterane este o sarcină mult mai complexă decât cea a apei de suprafață. Apele subterane se mișcă mult mai lent decât apele de suprafață, pe ordinea de mai puțin de un metru pe zi, până la, probabil, o sută de metri pe zi.

Valorile de cap, geologia, direcția de curgere a apelor subterane, chiar înălțimea maselor de apă și locația de acvifere sunt printre cantităților care pot fi prezentate spațial în GIS și utilizate pentru analiza, gestionarea disponibilității și calității apei, precum și practicile de utilizare a terenurilor.

Universitatea din OradeaFacultatea de Construcții și ArhitecturăSpecializarea: Măsuratori terestre și Cadastru

Importanța G.I.S.-ului în hidrologie

Prof. coord.: S.l.dr.inf. Droj Gabriela Student: Tomele Romina

-2014-