Gimnastica respiratorie

Este imprumutata din stiinta milenara yoga, fiind o adevarata cheie de bolta pentru ameliorare si, de ce nu, pentru vindecarea astmului. Ideea ca respiratia

vine de la sine si, deci, nu are importanta cum respiram, este profund gresita. In cazurile de astm, si doar zece respiratii controlate, efectuate de cateva ori pe zi, ajuta enorm bolnavul sa nu intre in criza si chiar sa iasa mai repede din ea si cu mai putine medicamente. Pentru astmatici, doua lucruri sunt foarte important de

invatat: sa respire complet, folosind toate segmentele pulmonare si sa aiba o expiratie mult mai lunga (de doua - patru ori) decat inspiratia. Pare prea simplu, poate chiar simplist, dar efectele terapeutice benefice ale acestor demersuri sunt

cu adevarat uluitoare. Iata in continuare tehnici de gimnastica respiratorie extrem de utila. Ea este preluata din yoga si a fost aplicata cu mare succes in

clinicile de profil occidentale, fiind cunoscuta sub numele de respiratia completa. Modul de executie este simplu: ne asezam pe un scaun tinand spatele

drept si ne punem o mana pe abdomen si una pe torace. Expiram adanc si ne tinem respiratia vreme de doua secunde, dupa care inspiram pe nas gradat, calm,

dilatand la maximum narile, asa incat aerul sa patrunda aproape fara zgomot. Intai vom umple cu aer zona inferioara a plamanilor, ceea ce va dilata

abdomenul, impingandu-ne palma plasata pe el, apoi vom umple zona medie a plamanilor, ceea ce va provoca dilatarea la maximum a toracelui, si abia in final vom umple cu aer zona superioara a plamanilor, ceea ce va determina inaltarea

claviculelor. Ne tinem respiratia vreme de alte doua secunde, dupa care expiram lent aerul pe gura. Se fac in total minimum 20 (ideal ar fi 50) de astfel de

respiratii complete pe zi, in cure care dureaza 2 luni. Foarte util este ca, o data ce am inceput sa stapanim aceasta tehnica, sa respiram complet si atunci cand

facem efort fizic, atunci cand avem asa numitii "timpi morti", cand simtim ca suntem surescitati si pierdem controlul asupra respiratiei, odata cu pierderea

controlului asupra emotiilor. In fazele avansate de practica a acestei tehnici, vom urmari ca expiratia sa devina, gradat, de doua pana la patru ori mai lunga decat

inspiratia.