VESTITOR AL PRIMAVERII

GHIOCELUL

Dimineaţa, în grădină,A ieşit un ghiocel,Raze blânde de luminăSoarele-ndrepta spre el.O roşcată buburuza,L-a privit, l-a tot privitŞi, c-un zâmbet cald pe buze,Lângă el a adormit.

Spre sfârşit de iarnă grea,De sub pătura de nea,S-a ivit un ghiocelÎntr-un vârf de firicelGhiocelul, clopoţelul.

GhiocelulGhiocel, ghiocel,Mic, firav şi subţirel,Scoate capul din zăpadăSoarele ca să te vadăŞi mă iartă că-ţi atingClopoţelul de argintŞi mă iartă că te rupMamei mele să te duc

Ghiocelu-i strop de soarePeste satul îngheţat,Ghiocelu-i mângâiere,Anotimpul aşteptat.

El e semn de bine-n casăE stea sfântă de-nceputŞi ne-mbie azi la viaţăPeste timpul ce-a trecut.

Prima floare răsărităPe un petic de pământ,Mic şi-obraznic, ghiocelul,Stă mereu cu nasu-n vânt.

Ghiocel, alb şi plăpândvii cu primăvara-n gând,cu iubirea în petaleşi cu soarele pe vale!Iar din ochii primăveriiînverziţi în faptul serii,dintr-un bulb miraculosrăsari ghiocel, voios!

Curajos de când te ştiu,alungi iarna în pustiudar păstrezi din haina sa,albul în petala ta!

Şi chem razele de soare.Văd copiii la joacă acum,C-a venit la noi în ţarăPrea vestita primăvară!

Din clăbucii de zăpadă,Un ghiocel bucurosScoţând capul spre lumină,Se laudă copilăros:- Uite aşa, cât sunt de mic,Într-un picior mă ridic,Mă lupt cu zăpada rece,Nici o floare nu mă întrece,Sunt un mărţişor râvnit, Primăverii, Poarta florilor deschid.