GHIDUL ISTORIC AL SECTORULUI 6Vestigii arheologice în

Sectorul 6 din BucureștiConf. univ. dr. Mircea Negru

Moştenirea arheologică nevăzută Istoria nu începe cu noi. Și nu se termină cu noi. De aceea ar fi bine să cunoaștem ceea ce au făcut, ce au lăsat în urma lor generațiile care au trăit înaintea noastră pe aceste meleaguri cu sute sau milenii de ani în urmă. Fiindcă dacă ei nu ar fi fost, nici noi nu am fi. Abia atunci vom conștientiza cum să valorizăm și să păstrăm ceea ce ei ne-au lăsat moștenire.

Un bordei, o vatră, un cuptor, un ciob de vas ceramic, o seceră din fier, un brăzdar de plug, un inel, o monedă. Lucruri banale, poate demodate, poate mai puțin spectaculoase decât clădirile istorice din centrul Bucureștilor, dar care stau mărturie tăcută, invizibilă a secole și milenii de stăruință a oamenilor pe aceste locuri pe care noi azi le călcăm în picioare. Această moștenire tăcută trebuie cercetată, explicată și protejată pentru că ea este patrimoniul arheologic inestimabil al unui oraș care în dezvoltarea sa ar trebui să le păstreze ca însemne nobiliare ale identității sale.

Sectorul 6 din București vă invită să cunoașteți, să promovați și să protejați valorile arheologice de relevanță națională de la Militari Câmpul Boja și Ciurel, locuri pe care le veți găsi în manualele de istorie din școli, în cursurile universitare, dar le veți regăsi și pe teren, aici, unde trebuie să intre în mentalul colectiv ca valori culturale neprețuite asumate de comunitate.

Pentru ca viitorul să aibă un trecut, măcar o parte a acestor situri arheologice vor trebui păstrate și amenajate ca locuri unde generațiile viitoare să poată vedea istoria mai puţin vizibilă de lângă noi.

***

Scurt istoric al descoperirilor arheologiceÎncă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în lucrarea Istoria Bucureştilor, G. I. Ionescu-Gion semnala prezenţa unor aşezări preistorice de-a lungul râurilor Dâmbovița și Colentina1.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, între anii 1923-1928, Dinu V. Rosetti, a inițiat primele săpături arheologice propriu-zise, ca persoană fizică, apoi în calitate de

1 D. V. Rosetti, Importanţa cercetărilor arheologice Bucureştene din perioada 1923-1948, în BUCUREŞTI, IX, 1972, p. 52

angajat și director al Muzeului Municipiului Bucureşti, cu finanțarea Primăriei Capitalei.

În general, săpăturile au avut caracter de salvare, în urma unor semnalări sau datorită cercetărilor de suprafață ale lui Dinu V. Rosetti în zonele expuse cum erau cărămidăriile unui oraș în plină expansiune urbană. De-a lungul carierei sale cu urcușuri și coborâșuri, datorită originii sale burgheze, fiind persecutat în perioada de început a socialismului în România, el a lăsat moștenire generațiilor viitoare informații și cercetări în 36 de aşezări de pe teritoriul Bucureștilor, unele dintre ele prea puțin cercetate.1.

Printre investigațiile sale se numără și cele de pe Dealul Ciurel, din sectorul 6, o așezare emblematică pentru cunoașterea perioadei de formare a poporului român.

În anul 1953 a fost înființat Şantierul arheologic Bucureşti, care cuprindea 13 membri (arheologi şi istorici). Lor li s-au adăugat un număr de 13 studenţi ai Facultăţii de Istorie din cadrul Universității din București. Inițial, acest șantier a fost sub egida Academi-ei Române, ulterior a fost transferat către Muzeul de Istorie a Orașului București, sub coordonarea arheologului Vlad Zirra. La inițiativa acestuia, au fost efectuate cercetări arheologice de suprafață de-a lungul cursurilor de apă ale Colentinei și Dâmboviței. Cu acest prilej a fost redescoperit situl arheologic de la Militari-Câmpul Boja.

În campania din anul 1953, dintre cele patru sectoare ale acestui șantier, două erau pe actualul teritoriu al sectorului 6: Sectorul Giuleşti, cu siturile Giuleşti (condus de arheolo-gul Eugen Comşa) şi Crângaşi (coordonat de arheologii Vlad Zirra şi Margareta Tudor).

În deceniul al șaselea al secolului XX, pe teritoriul sectorului 6 au mai fost efectua-te săpături la Crângaşi, Ciurel, Militari-Câmpul Boja, care au contribuit semnificativ la cunoașterea preistoriei și istoriei vechi a Bucureștilor, dar și a Munteniei și a istoriei românilor2. A doua generație de arheologi își făcea datoria față de capitala României. Amintim dintre aceștia pe dr. Margareta Constantiniu, dr. Panait I. Panait, dr. Mioara Turcu, dr. Aristide Ștefănescu, dr. Radu Ciuceanu și alții.

Peste decenii, în anii de după 1989, cercetările lor au fost continuate de dr. Vasile Bo-roneanţ, dr. Mircea Negru, dr. Vasilica Sandu-Cuculea şi dr. Gh. Mănucu Adameşteanu, care au făcut cunoscute rezultatele cercetărilor arheologice de pe teritoriul Bucureștilor la sesiuni naționale și internaționale de specialitate.

Deși majoritatea siturilor arheologice din București au fost serios afectate de-a lungul ul-timelor două secole de extindere a orașului, cercetările arheologice preventive continuă și la ora actuală. În aceste zile, la fel ca în anii ’50 ai secolului al XX-lea, se fac săpături arheologice la București-Militari Câmpul Boja și Dealul Ciurel. La Militari Câmpul Boja a fost descoperită, se pare, Biserica satului Boja atestat în secolul al XIX-lea pe terasa înaltă de la sud de râul Dâmbovița, azi Lacul Morii (Dâmbovița).

Siturile arheologice de la Militari Câmpul Boja și Ciurel sunt înscrise în Lista Monumen-telor Istorice din anul 2015 la categoria A – de importanță națională. Ele sunt printre puținele situri arheologice din București, unde încă se mai pot efectua cercetări arheo-

1 Panait I. Panait, În memoria arheologilor pământului Bucureştilor, în CAB, V, Bucu-reşti, 2002, p. 11.2 Ibidem, p. 17.

logice, fie ele și preventive pentru lucrări de investiții publice și private, dar care aruncă lumini noi asupra preistoriei și istoriei vechi din această regiune.

Perioadele istorice în lumina arheologieiPrimele urme de locuire identificate până în prezent pe teritoriul sectorului 6 aparţin ne-oliticului. Vestigii arheologice din perioada târzie a neoliticului, aparţinând culturii Boian (cca. 4300-3800 î.Hr.), au fost descoperite de o parte şi de alta a vechiului curs al Dâm-boviţei, la Giuleşti şi Militari Câmpul Boja.

Epoca bronzului este prezentă în faza sa timpurie prin cultura Glina (cca. 1900-1600 î.Hr.) la Ciurel şi Militari Câmpul Boja. În aşezarea de la Militari Câmpul Boja a fost identificat un grup cultural intermediar între culturile Glina şi Tei. Acesta a fost denumit Grupul Cultural Militari (cca. 1600-1300 î.Hr.). Cultura Tei (1300-1200), aparţinând pe-rioadei finale a epocii bronzului a fost identificată la Ciurel şi Militari Câmpul Boja. Alte aşezări din epoca bronzului au fost identificate în punctele Cotroceni, Institutul Pasteur şi Institutul Politehnic.

Epoca fierului este prezentă prin ambele sale perioade. Urme de locuire din prima epocă a fierului (Hallstatt, 1200-500 î.Hr.) sunt prezente la Ciurel şi Militari Câmpul Boja.

A doua perioadă a epocii fierului (Latene, 500 î.Hr. – sec. I î.Hr.) este prezentă prin ur-mele unor aşezări la Ciurel, Institutul Pasteur şi Militari Câmpul Boja.

Perioada secolelor II-IV d.Hr. este foarte bine reprezentată prin aşezarea de la Militari Câmpul Boja, Institutul Pasteur, respectiv mormintele de la Giuleşti.

Perioada secolelor V-VIII este prezentă în sectorul 6 prin siturile arheologice Ciurel şi Militari Câmpul Boja, unde descoperirile indică o locuire intensă.

Aşezări din evul mediu timpuriu aparţinând culturii Dridu (secolele IX-XI), au fost identi-ficate la Ciurel, Giuleşti şi Militari Câmpul Boja.

Evul mediu este reprezentat prin vestigii arheologice descoperite la Ciurel, unde a fost găsit un tezaur cu monede din secolele XII-XIII, la Cotroceni şi Institutul Politehnic din secolele XVI-XVIII. Din secolul al XVIII-lea datează ansamblul monastic şi necropola de la Mănăstirea Chiajna şi aşezarea rurală de la Giuleşti.

Epoca modernă (secolele XVIII-XIX) este reprezentată prin aşezări şi cimitire identificate la Militari Câmpul Boja, Ciurel, Cotroceni, Grozăveşti şi Institutul Pasteur.

Bibliografie selectivă: Giurescu, Constantin C., Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Bucureşti, 1966; Ionaşcu, I. şi colaboratorii, Bucu-reştii de odinioară în lumina săpăturilor arheologice, Bucureşti, 1959; Olteanu, Ştefan, Consideraţii privind obţinerea fierului din minereu în aşezarea din sec. VI-VII de la Ciurel în lumina cercetărilor de laborator, în Cercetări arheologice în Bucureşti, III, 1981, p. 175-178; Panait I. Pnait, În memoria arheologilor pământului Bucureştilor, în Cercetări arheologice în Bucureşti, V, 2002, p. 5-17; Rosetti, Dinu V., Din preistoria Bucureştilor, în Cronica numismatică şi arheologică, ian.-iunie 1929, IX, nr. 89-91, p. 215; Rosetti, Dinu V., Importanţa cercetărilor arheologice bucureştene din perioada 1923-1948,

în Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, IX, 1972, p. 51-56; Teodorescu, Victor, Centre meşteşugăreşti din sec. V/VI –VII e.n. în Bucureşti, în Bucureşti. Materiale de is-torie şi muzeografie IX, 1972, p. 73-100; Zănescu, Ionel, Cronica cercetărilor arheologi-ce bucureştene (1981-1989), în Cercetări arheologice în Bucureşti, IV, 1992, p. 363-371.

Situri arheologice în Sectorul 6 din BucureştiSiturile arheologice identificate în sectorul 6 se află de o parte şi de alta a râului Dâm-boviţa, respectiv pe terasele acestuia, care au oferit condiţii favorabile de locuire din neolitic până în zilele noastre. Cele mai numeraose dintre ele sunt acum de o parte şi de alta a Lacului Dâmbiviţa, amenajat în anii 80 ai secolului al XIX-lea, în albia râului.

1. CiurelSitul arheologic se află în Cartierul Militari, pe terasa înaltă de la sud-est de Lacul Dâm-boviţa, între aceasta la nord, str. Dâmboviţa la sud şi Şos. Virtuţii la est (codul B-l-s-B-17887 în LMI din anul 2015).

În anul 1911, în această zonă a fost descoperit un tezaur, din care au fost recuperate 16 nomisma aspron trachz de billon şi stamena devalorizate de la Alexios III Angelos (1195-1203), precum şi emisiuni bulgare (1195-1215).

Primele săpături în acest sit arheologic au fost efectuate de Dinu V. Rosetti în anul 1930. Atunci au fost descoperite materiale arheologice din epoca bronzului, prima epocă a fierului şi din evul mediu.

Cercetările arheologice au fost reluate abia în anii 1956-1959, sub conducerea lui Se-bastian Morintz. Descoperirile consistente din perioada secolelelor V-VIII din acest sit au impus în literatura de specialitate, pentru o vreme, denumirea de Ipotești-Ciurel-Cândești pentru cultura arheologică a perioadei de formare a poporului român.

În fine, în ultimul deceniu al secolului XX şi la începutul secolului XXI, în anii 1994, 1997, 2008, 2016 au avut loc noi cerceătri în acest sit conduse de dr. Mircea Negru, care au adus noi mărturii privind aşezările din epoca bronzului şi secolele VI-VIII.

În cadrul acestui sit arheologic, cele mai vechi vestigii arheologice aparţin epocii bron-zului. Din această epocă datează două bordeie, în interiorul cărora au fost descoperite vase ceramice, unelte din os şi piatră.

Din prima perioadă a epocii fierului (Hallstatt) provine un mormânt de incineraţie, din care au fost recuperate un număr de cinci vase ceramice întregi, specifice fazei Bordei-Herăstrău.

Dacă din aşezarea getică din a doua epocă a fierului informaţiile sunt sporadice, cele mai multe descoperiri aparţin secoleleor V-VIII d.Hr. Cercetările arheologice iniţiate în anii ’50 şi continuate în anul 2008 relevă o locuire intensă din secolele VI-VII în partea

de sud a sitului, respectiv din secolele VII-VIII în partea de nord.

Locuinţele descoperite erau construite dintr-o structură de lemn, pereţii fiind din nuiele şi crengi lutuite ulteior. Acoperişul era probabil în două ape, fiind construit din materiale vegetale existente în zonă (paie, papură, trestie). Într-un colț al locuinței, opus intrării acesteia, era un cuptor de bucătărie. Acesta era realizat într-un bloc de lut cruţat prin scobire. Podeaua locuinţelor nu prezenta urme vizibile de amenajare specială. În interi-orul acestor bordeie, în general în apropierea cuptorului, au fost descoperite numeroase fragmente de vase ceramice modelate cu mâna sau la roată.

În acest sit arheologic au mai fost identificate o aşezare din secolele IX-XI, tezaurul monetar din secolele XII-XIII, respectiv o aşezare şi un cimitir din secolul al XVIII-lea.

Bibliografie selectivă: Sebastian Morintz, Gh. Cantacuzino, Dinu V. Rosetti, Şantie-rul arheologic Bucureşti, în Materiale, V, Bucureşti, 1959, p. 631-654; Sebastian Morintz şi colab., Săpăturile arheologice din Bucureşti, în Materiale, VIII, Bucureşti, 1962, p. 761-794; I. Ionaşcu şi colab., Şantierul arheologic Bucureşti, în Materiale, VI, Bucureşti, 1959, p. 757-790; S. Morintz, Dinu V. Rosetti, în Bucureştii de odinioară, 1959, p. 9-47; Bucur Mitrea, Descoperiri monetare în România (1974-1976), în Buletinul Societăţii Nu-mismatice Române, LXX-LXXIV (1976-1980) nr. 124-128, p. 559-608;

Irimia Dimian, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R. P. R., în Studii şi cercetări de Numismatică, I, 1957, p. 189-216; Mircea Negru, Cristian Schuster, O locu-inţă din epoca bronzului descoperită la Bucureşti-Ciurel (1994), în Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, 12, 1997, p. 11-17; Negru, Mircea, Schuster, Cristian, Morintz, Alexandru, Bădescu, Alexandru, Oţa, Liana, Bucureşti – Punct Ciurel în Cronica cercetă-rilor arheologice din România, Campania 2008, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2009, p. 275-277.

Repertoriul arheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-municipiul-bucuresti-bucuresti-situl-arheologic-de-la-bucuresti-dealul-ciurel-cod-sit-ran-179132.30

2. Cotroceni. Satul şi complexul monasticSitul arheologic se află în cartierul Cotroceni, la sud de râul Dâmboviţei, la nord Bd. Iuliu Maniu şi Vasile Milea, Şoseaua Grozăveşti la est şi Grădina Botanică la vest (Cod LMI 2015 B-I-s-B-17890).

În acest sit arheologic au fost descoperite vestigii din epoca bronzului (cultura Glina), evul mediu (secolul al XVI-lea), respectiv epoca medievală târzie şi modernă. Din seco-lul al XVI-lea datează o aşezare rurală, un schit şi un număr de 6 morminte ale membrilor familiei Cantacuzino.

Biserica avea un plan triconc (treflat). Lungimea sa era de 31,75 m iar lăţimea de 17,87 m. Deosebit de valoaroasă era pictura murală făcută de cunoscutul Pârvu Mutu. Biserica s-a prăbuşit în urma cutremurul din anul 1802, dar a fost refăcută în 1806. Între pronaos şi naos este mormântul voievodului Şerban Vodă Cantacuzino, ctitorul bisericii ridicate în anii 1679-1680.

Reparată în mai multe rânduri în secolele XIX-XX, în anul 1984 biserica a fost dez-afectată din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, fiind radiată atunci şi din lista monumentelor istorice.

Bibliografie: Gheorghe, Cantacuzino, Mănăstirea Cotroceni, Bucureşti, 1968; Panait I. Panait, Însemnări arheologice pe şantierele de construcţii din Bucureşti. Dealul Gro-zăveşti, Bucureşti, 1969.

Repertoriul arheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-municipiul-bucuresti-bucuresti-situl-arheologic-de-la-bucuresti-cotroceni-cod-sit-ran-179132.32

3. GrozăveştiPe malul drept al Dâmboviţei, lângă Biserica Căldărenii Vechi a fost descoperit un ci-mitir din secolul al XIX-lea (fără cod LMI 2015, cod Repertoriul Arheologic Naţional 179132.88). În total au fost cercetate un număr de 34 de morminte de înhumaţie, ori-entate est-vest. Acestea aveau uneori sicrie din lemn, dar majoritatea erau în groapă simplă. În unele morminte au fost descoperite monede austriece de la mijlocul secolului al XIX-lea, aflate în circulaţie în Bucureşti în acea perioadă.

Bibliografie: Negru, Mircea, în Cronica cercatărilor aheologice din România, campa-nia 1995, CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucuresti, 1996, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=201

Repertoriul arrheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-municipiul-bucuresti-bucuresti-necropola-din-epoca-moderna-din-bucuresti-cartier-gro-zavesti-biserica-caldarenii-vechi-cod-sit-ran-179132.88

4. Crângaşi - Institutul PasteurSitul arheologic este amplasat în Cartierul Giuleşti, pe malul de nord al Lacului Dâmbo-viţa, între str. Crinului, Pomilor şi Baza de antrenament a clubului Rapid (cod LMI 2015 B-l-s-B-17885).

Primele cercetări au avut loc în anul 1985, cu ocazia amenajării Lacului Dâmboviţa. În acest sit au fost identificate urme de locuire din epoca bronzului, a doua perioadă a epo-cii fierului (Latene), secolele II-IV, respectiv din secolul al XIX-lea.

Bibliografie: Ionel Zănescu, Cronica cercetărilor arheologice, în Cercetări arheologi-ce în Bucureşti, IV, 1992, p. 367.

Repertoriul arheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-muni-cipiul-bucuresti-bucuresti-asezarea-daco-romana-de-la-bucuresti-crangasi-cod-sit-ran-179132.28

5. Institutul PolitehnicSitul arheologic este amplasat în cartierul Grozăveşti, în incinta Institutului Politehnic, la sud de Bd. Iuliu Maniu şi de castelul de apă, la nord de strada Baia de Arieş (Cod LMI 2015 B-I-s-B-17888)

În acest punct au fost identificate o aşezare din epoca bronzului şi una din perioada medievală (secolele XVI-XVIII).

Bibliografie: Repertoriul arheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-municipiul-bucuresti-bucuresti-situl-arheologic-de-la-bucuresti-institutul-politehnic-cod-sit-ran-179132.31

6. Giuleşti - Mânăstirea ChiajnaMonumentul istoric se află în cartierul Giuleşti, la nord de vechiul curs al Dâmboviţei, la est de Şoseaua de centură şi strada Poiana Trestiei (Cod LMI 2015 B-l-s-B-17884).

Cercetările efectuate în acest sit în perioada interbelică de către Dinu V. Rosetti au ră-mas inedite. Ele au fost reluate în anul 1962, apoi în 1970 şi 1971. Mănăstirea a avut o funcţionare efemeră. Totuşi, o necropolă s-a înfiripat în jurul său. În cadrul mormintelor cercetate au fost descoperite monede otomane din perioada 1731-1774, care datează acest monument în secolul al XVIII-lea.

Bibliografie: Aristide Ştefănescu, Locul mânăstirii Chiajna în arhitectura celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea din Câmpia Română, în București. Materiale de istorie și muzeografie, IX, 1972, p. 163-171.

Repertoriul arrheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-mu-nicipiul-bucuresti-bucuresti-ruinele-manastirii-chiajna-de-la-giulesti-bucuresti-cod-sit-ran-179132.153

În cadrul sitului arheologic de la Giuleşti, în apropierea mănăstirii, au fost identificate şi cercetate urme ale culturii Boian, faza Giuleşti, una dintre cele mai vechi faze ale culturii (cca. 4300-3800 î.Hr.). În cadrul acestei aşezări, oamenii locuiau în bordeie de mici di-mensiuni, cu o singură încăpere, cu podeaua săpată până la adâncimi de cca. 1 m, fiind descoperite şi resturile unei locuinţe de suprafaţă. Dintre materialele arheologice des-coperite menționăm: lame și răzuitoare de silex, topoare şi râşniţe de piatră, fragmente de vase ceramice (oale, tăvi, vase cu picior, pahare şi cupe). Acestea erau decorate cu motive incizate umplute cu o substanţă albă.

În acest sit arheologic au mai fost descoperite vestigii din epoca bronzului (cultura Tei), perioada migraţiilor (secolele III-IV), evul mediu timpuriu (secolele IX-XI) şi epoca mo-dernă (secolul XVIII).

La Giuleşti au fost descoperite întâmplător şi câteva morminte atribuite unor militari ro-mani sau sarmaţi care foloseau echipament militar roman. Din inventarul spectaculos pentru această regiune a Munteniei menţionăm o inscripţie cu litere latine pe un frag-ment de placă din bronz. Deosebită este o placă ornamentală de bronz de harnaşament pentru fruntea unui cal, ce are în partea superioară două capete afrontate, în centru doi delfini, iar în partea inferioară lupoaica cu Romulus şi Remus. La acestea se adaugă un topor, un fragment de sabie de fier şi o fibulă. Piesele se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Bibliografie: Leahu, V., Săpăturile arheologice de la Giuleşti-Sârbi, în Cercetări arhe-ologice în Bucureşti, I, 1963, p. 179-270; Negru, Mircea, L. Ota, Roman Bronze disco-vered on the Bucharest territory, The 16th International Congress of Antiques Bronze, Bucharest-Romania, Ed. Cetatea de Scaun, 2004, p. 332-334.

Repertoriul arrheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-munici-piul-bucuresti-bucuresti-situl-arheologic-din-bucuresti-giulesti-cod-sit-ran-179132.124

7. Militari Câmpul BojaSitul arheologic de la Militari Câmpul Boja, este un sit de categoria A, de importanță națională. El se află în partea de vest a Municipiului Bucureşti, în cartierul Militari, la sud de Lacul Dâmboviţa, de ambele părţi ale străzii Câmpul Boja. Vestigiile arheologice se observă la suprafaţă de-a lungul terasei înalte a Dâmboviţei, între Canalul Roşu şi cotul pe care terasa îl face în aval către punctul Ciurel, pe o suprafață de peste 120 000 de metri pătrați.

Primele informaţii despre acest sit au fost furnizate în anul 1922 de Constantin Nico-lăescu Plopşor1, completate apoi în anul 1929 de Dinu V. Rosetti2. Pentru aproape trei decenii el a fost uitat, fiind “redescoperit” în anul 1958, în urma cercetărilor arheologice de suprafaţă efectuate de un colectiv condus de Vlad Zirra.

1 C. S. Nicolăescu, Urme de noi aşezări preistorice în preajma Bucureştilor, Cronica Numismatică şi Arheologică, II, 1922, p. 54.2 Dinu V. Rosetti, Din preistoria Bucureştilor, Cronica Numismatică şi Arheologică, no. 89-94, 1929, p. 7.

Cercetările au fost conduse ulterior de dr. Mioara Turcu (1978-1985) și dr. Mircea Negru (1984-2016).

De-a lungul timpului au fost identificate şi cercetate urme de locuire din neolitic (cultura Boian), epoca bronzului (culturile Glina, grupul cultural Militari, cultura Tei), prima epocă a fierului, secolele IV-III şi II-I a.Chr., secolele II-IV d.Hr. (cultura Militari-Chilia), V-VII (cultura Ipoteşti-Cândeşti), IX-X (cultura Dridu) şi XVIII-XIX.

Urmele de locuire din neolitic sunt relativ sporadice și au apărut mai ales în partea de est a sitului. Ele constau în fragmente de vase ceramice din pastă fină de culoare gălbuie, specifice culturii Boian1.

Epoca bronzului este foarte bine reprezentată, prin vestigii atribuite culturilor Glina, Tei, dar și unui nou grup cultural denumit Militari, după numele acestui sit arheologic, care făcea, se pare, tranziția de la cultura Glina la cultura Tei.

Culturii Glina din perioada timpurie a epocii bronzului îi sunt atribuite 2 bordeie (locuințe adâncite) şi mai multe gropi menajere. Inventarul acestora constau în ceramică, piese din lut ars, unelte şi arme din piatră. Vasele acestei culturi sunt în majoritatea cazurilor lucrate dintr-o pastă grosieră, cu nisip și pietricele, decorată cu pastile realizate prin împunsături de la interior la exterior.

Grupul Cultural Militari a fost identificat în cadrul sectorului estic, în urma săpăturilor arheologice întreprinse în anul 1997. Ceramica descoperită, cu forme și decor care com-bină elemente ale culturilor Glina și Tei impune situl arheologic de la Militari-Câmpul Boja printre foarte puţinele din Muntenia unde a fost identificat un aspect cultural post-Glina, care acoperă perioada necunoscută dintre culturile Glina şi Tei ale epocii bronzului.

În cursul cercetărilor de până în anul 2015 au fost cercetate un număr de 12 gropi aparţinând culturii Tei din faza finală a epocii bronzului. Materialul arheologic constă în ceramică, fragmente de figurine, roți de car de cult miniatural, unelte din piatră şlefuită şi oase de animale. Specifice acestei culturi sunt ceștile și paharele din pastă fină de culoiare castanie sau negricioasă care sunt decorate cu motive geometrice (triunghiuri, romburi, linii în zig-zag) incizate și apoi umplute cu pastă albă, care le fac printre cele mai elegante din întreaga epocă a bronzului de la Dunărea de Jos.

Aşezarea getică din a doua epocă a fierului are două faze: secolele IV-III a.Chr. şi se-colele II-I a.Chr. Până la data publicării acestui ghid au fost descoperite doar gropi de provizii. Acestea conțineau în mod frecvent ceramică, iar în mod excepțional au fost descoperite un fragment de vas elenistic şi o fibulă de tip tracic.

Aşezarea de tip Militari-ChiliaDescoperirile de la Militari-Câmpul Boja au impus numele de Militari pentru cultura Mili-tari-Chilia atribuită geto-dacilor din Muntenia în secolele II-IV d.Hr., constituind obiectivul principal al săpăturilor arheologice întreprinse începând cu anul 1958 în acest sit.

1 C. F. Schuster, în M. Negru, C. F. Shcuster, D. Moise, Militari-Câmpul Boja. Un sit arheologic pe teritoriul Bucureştilor, Bucureşti, 2000, p. 13.

În cursul celor 25 de campanii de săpături au fost descoperite un număr de 109 de com-plexe arheologice: 36 de locuinţe, 3 cuptoare de olar, 1 atelier de prelucrare a bronzului, 5 gropi de cult, 66 gropi de provizii şi menajere. Aceste cifre, încă parţiale, situl nefiind epuizat prin cercetări arheologice, ne indică o mare aşezare rurală, printre cele mai mari şi puternice centre economice din Muntenia în secolele II-IV d.Hr.

Locuinţele semiîngropate (bordeiele) aveau forma rectangulară cu colţurile rotunjite. Ele aveau o infrastructură din lemn, pe care se adăugau nuiele, lipite apoi cu lut, tehnică utilizată în mediul de câmpie. Acoperişul era, probabil, în două ape, fiind realizat din plante vegetale (paie, trestie). Cu câteva excepţii, ele nu erau dotate cu instalaţii de foc (vetre şi cupatoare de bucătărie). Unele dintre aceste amenajări au fost utilizate probabil ca anexe gospodăreşti.

Prezenţa celor două cuptoare de olar şi mai ales a atelierului de prelucrare a bron-zului, indică importanţa economică deosebită a aşezării în epoca respectivă. Ampla-sarea compactă a acestora în extremitatea vestică a sectorului A, indică existenţa unui cartier meştesugăresc şi implicit a unei sistematizări a aşezării, amănunt specific ora-şelor romane din acea perioadă.

Prezența acestor ateliere meșteșugărești indică faptul că în acest loc era o așezare economică importantă pentru microregiunea din care făcea parte, iar produsele acestora puteau fi comercializate în regiunile limitrofe.

Deosebit de importante, pentru cunoaşterea credinţelor şi practicilor magico-reli-gioase ale geto-dacilor în secolele II-III d.Hr., sunt cele 5 gropi de cult în care au fost depuse 5 schelete de câini. Menţionăm că sunt cele mai numeroase descoperiri de acest gen făcute într-un sit arheologic din Muntenia. Cu privire la acest fenomen religios observant la dacii liberi, unii istorici consideră că avem de a face cu sacrificii de câini, alții cu înmormântări, dar există și arheologi care consideră că ar fi fost consumați de locuitori. Noi considerăm că ipoteza cea mai probabilă este că avem de a face cu înmor-mântări de câini. Câinele fiind animalul cel mai apropiat omului era tratat adesea ca un membru al familiei, fiind înmormântat cu mare grijă, uneori chiar în ograda gospodăriei pe care o păzise.

Materialul arheologic descoperit este deosebit de bogat şi constă în vase ceramice (întregi sau fragmente), obiecte din lut ars, monede romane din argint şi bronz, unelte şi arme, obiecte din os, fier şi bronz, accesorii pentru veşminte, podoabe, oase de animale etc.

În fuincție de tehnologia de modelare ceramica descoperită cuprinde vase modelate cu mâna sau la roată. Principalele forme de vase sunt: vase de provizii, oale, ceşti dacice, capace, amfore, căni, ulcioare, străchini, castroane etc. Aproximativ 16% din totalul ce-ramicii este romană de import, ceea ce relevă importanţa comerţului cu lumea romană pentru locuitorii acestei aşezări.

În funcție de utilitatea lor, se observă existența a două mari categorii de vase: de bu-cătărie și pentru servitul mesei (căni, castroane, ulcioare, străchini). În cadrul cerami-cii de bucătărie identificăm vase ceramice de factură locală geto-dacică modelate cu mâna, dar și vase modelate la roată (oale, capace) din pastă nisipoasă, zgrunțuroasă de factură romană. Acesta este un lucru neobișnuit în afara granițelor Imperiului Roman. Menționăm faptul că Muntenia a făcut parte din Imperiul roman doar între anii 101/102 și 117/118, ea fiind abandonată încă de la începutul domniei împăratului Hadrian.

Dintre obiectele din metal evidenţiem un unicat pentru Muntenia - fragmentul de la o camaşă militară cu plăcuţe din bronz utilizată de armata romană (lorica squamata). De asemenea, au mai fost descoperite aplici, o fibulă, o cheie şi un fragment de vas, toate de factură romană.

Dintre obiectele descoperite şi intrate în Inventarul General al Muzeului Municipiului Bu-cureşti amintim: piese de armament (vârfuri de săgeţi), unelte (seceră, creuzete, tipar pentru oglinzi, dăltiţe, cute), accesorii de veşminte (fibule din argint şi fier, catarame din bronz), obiecte de toaletă (fragmente de oglinzi din bronz), podoabe (mărgele din cornalină şi sticlă, pandantivi de tip căldăruşă, 3 inele şi o brăţară din bronz), ustensile gospodăreşti (talăngi din fier, fusaiole, greutăţi din lut ars, cuţite, piroane şi scoabe din fier), monede romane din argint şi bronz.

Aşezarea din secolele V-VII Descoperirile din prima jumătate a secolului al V-lea d.Hr. de la Militari-Câmpul Boja impun acest sit ca unul de referinţă la nivel naţional pentru acest secol - unul dintre cele mai puţin cunoscute din istoria românilor.

Aşezarea din secolele V-VII d.Hr. a fost identificată în toate sectoarele sitului arheologic. Până în anul 2015 au fost cercetate un număr de 37 de locuinţe, 5 gropi şi 8 cuptoare de bucătărie în aer liber.

Construite în aceeaşi tehnică precum cele din secolul al III-lea d.Hr., locuinţele semiîn-gropate aveau plan rectangular sau de paralelogram şi într-un singur caz pentagonal. Podeaua nu prezenta amenajări speciale. În mod obişnuit, într-un colţ al fiecărui bordei era un cuptor menajer în formă de potcoavă cu calota realizată cu ajutorul unor fragmen-te de calcar sau un cuptor circular amenajat prin scobire integrală în lut. Unele bordeie prezintă chiar câte două cuptoare menajere.

Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, accesorii pentru veşminte (fibule), ustensile gospodăreşti (fusaiole, greutăţi din lut ars, un amnar), vârfuri de suliţă din fier şi un pieptene din os.

Aşezarea din secolele IX-X În cursul campaniei din anul 1958 a fost cercetat un bordei de tip Dridu, databil în se-colele IX-X. Materialul arheologic descoperit constă în ceramică din pastă nisipoasă decorată cu linii orizontale incizate.

Aşezarea şi cimitirul din secolele XVIII-XIXÎn cursul cercetărilor au fos surprinse un număr de 13 locuinţe, 1 cuptor menajer, 4 gropi şi 6 morminte. Materialul arheologic recoltat constă în ceramică, obiecte din fier şi sticlă.

Descoperirile confirmă existenţa unei aşezări şi unui cimitir pe acest amplasament în secolele XVIII-XIX. Izvoarele cartografice indică numele Boja pentru această aşezare.

În cursul anului 2016, în partea de vest a sitului arheologic au fost descoperite urmele absidei unei biserici, cu peretii din lemn, care poate fi datată în secolul al XIX-lea până în primele decenii ale secolului XX, după un fragment de pavaj de cărămizi păstrat.

Valorificarea rezultatelor cercetărilorPână în anul 2015 au apărut 5 cărţi, respectiv peste 40 de articole şi note în reviste de specialitate, unde au fost valorificate rezultatele cercetărilor arheologice din acest sit. Menţiuni privind acest sit găsim în manualele de liceu, respectiv în tratatul de Istorie a românilor, fapt ce sugerează implicit relevanța acestui sit arheologic pentru istoria locală, regională și națională.

Bibliografie selectivă

Cărţi: M. Negru, C. F. Schuster, D. Moise, Militari-Câmpul Boja. Un sit arheologic pe te-ritoriul Bucureştilor, Bucureşti, 2000, 357 p; C. Schuster, M. Negru, Militari-Câmpul Boja. An Archaeological Site on the Territory of Bucharest. II. Pre- and Proto-Historic Settle-ments, Târgoviste, 2006, 173 p.; M. Negru, Militari-Câmpul Boja. Series III. Settlements of 2nd to 4th centuries AD, Târgoviste, 2007, 149 p.; M. Negru, C. Schuster, A. Bădescu, A. Comşa, A. Morintz, Militari Câmpul Boja, series IV. Archaeological Excavations from 2006-2007, Târgoviste, 2007, 138 p.; Negru, Bădescu, Cuculea-Sandu 2009 - Negru, Mircea, Bădescu, Alexandru, V. Cuculea-Sandu, Militari Câmpul Boja, series VI, Settle-ments dating from 5th to 7th centuries AD (Archaeological Excavations since 1958 up to 2005), Bucureşti, 2009, 140 p.

Articole și studii (listă selectivă): M. Negru, Contribuţii la cunoaşterea culturii Militari-Chilia. Cercetările arheologice de la Bucureşti-Militari Câmpul Boja, in Analele Univer-sităţii Spiru Haret, Bucureşti, nr. 7-8, 2005, 67-78; M. Negru, Protejarea patrimoniului arheologic imobil de pe teritoriul Municipiului Bucureşti. Situl arheologic Militari-Câmpul Boja, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, 18, 2004, 41-51; M. Negru, Desco-periri arheologice in asezarea din evul mediu timpuriu de la Bucureşti-Militari „Câmpul Boja”, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, 17, 2003, 64-71; M. Negru, Des-coperiri arheologice din secolele III şi V la Bucureşti-Militari „Câmpul Boja”, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, 16, 2002, 47-56;

M. Negru, Descoperiri arheologice din secolele III şi V la Bucureşti-Militari „Câmpul Boja”, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, 16, 2002, 47-56; C. Schuster, M. Negru, Ceramica Tei III de la Bucureşti Militari Câmpul Boja, Sectorul D, Drobeta, XVII, 2007, p. 52-61 ; M. Turcu, Descoperiri arheologice la Militari-Câmpul Boja, Cercetări arheologice în Bucureşti, IV, 1992, 37-56; V. Zirra, Gh. Cazimir, Unele rezultate ale să-păturilor arheologice de pe Câmpul Boja din Cartierul Militari, Cercetări arheologice în Bucureşti, 1, 1963.

Repertoriul arheologic naţional: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=bucuresti-mu-nicipiul-bucuresti-bucuresti-situl-arheologic-de-la-bucuresti-militari-campul-lui-boja-cod-sit-ran-179132.29