GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂfacultatea de limba Şi literatura romÂnĂ ghid pentru...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE

DE LICENŢĂ

anii universitari 2006-2009

Specializarea • LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

– LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ/ FRANCEZĂ

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

1Bucureşti, 2006

3

C U P R I N S

Universitatea Spiru Haret în anul de învăţământ 2006-2007 …. 5

Metodologia admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă în anul universitar 2006-2007 …………………………………..

14

Lista facultăţilor, domeniilor şi specializărilor, acreditate şi autorizate, la care se organizează admiterea la studii universitare de licenţă în anul universitar 2006-2007 ………………………...

18

Facilităţi ………………………………………………………... 21

Înmatricularea ………………………………………………….. 21

Înscrierea ………………………………………………………. 22

Evaluarea ………………………………………………………. 22

Prezentarea facultăţii …………………………………………… 25

Structura anului universitar 2006-2007 ………………………... 31

Planul de învăţământ – Anul I …………………………………. 35

Programele analitice ale disciplinelor – Anul I ………………… 36

Planul de învăţământ – Anul II ………………………………… 69

Programele analitice ale disciplinelor – Anul II ……………….. 70

Planul de învăţământ – Anul III ………………………………... 105

Programele analitice ale disciplinelor – Anul III ………….…… 106

4

Programe complementare şi informaţii generale

Pregătirea practică a studenţilor ……………………………. 129

Pregătirea pentru cariera didactică …………………………. 129Perioada/perioadele în care se optează pentru (pachete de) discipline opţionale şi facultative …………………………...

130

Transferul de credite în interiorul Universităţii Spiru Haret … 130

Accesul la Biblioteca virtuală a Universităţii şi la Internet ….. 131

Centre şi colective de cercetare la nivelul facultăţii ……….. 131

Cercuri ştiinţifice studenţeşti ………………………………. 132

Centrele teritoriale ID ……………………………………… 133

Extrase din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor …………………………………………………

136

UNIVERSITATEA SPIRU HARET în anul universitar 2006 – 2007

5

UNIVERSITATEA SPIRU HARET în anul de învăţământ 2006 – 2007

La 19 ianuarie 1991, pe baza

prevederilor art.1 din Legea pentru persoanele juridice nr.21/1924, adu-narea generală constitutivă a Fundaţiei România de Mâine a aprobat Actul constitutiv, prin care s-a înfiinţat Fundaţia România de Mâine – instituţie social-umanistă de cultură, ştiinţă şi învăţământ, autonomă, fără scopuri politice sau patrimoniale, persoană juridică de drept privat, având în structura sa, ca parte integrantă, Universitatea Spiru Haret.

Acreditarea Universităţii Spiru Haret – proces premergător înfiinţării prin lege – s-a realizat prin hotărârea din data de 14 februarie 2000 a Consiliului

Prof.univ.dr. Aurelian Bondrea

Rectorul Universităţii Spiru Haret

Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare, organism creat în vederea evaluării şi acreditării instituţiilor de învăţământ superior, pentru asigurarea calităţii procesului de învăţământ, aflat sub control parlamentar.

Prin Legea privind înfiinţarea Universităţii Spiru Haret din Bucureşti nr.443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.491 din 9 iulie 2002, Universitatea Spiru Haret este definită ca „instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ”.

7

8

În prezent, Universitatea Spiru Haret are, în structura sa, 30 de facultăţi şi 49 de specializări, toate acreditate sau autorizate să funcţioneze, în conformitate cu prevederile legale (vezi p. 18-20).

În baza prevederilor Legii învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în structura Universităţii Spiru Haret funcţionează formele de învăţământ de zi, la distanţă şi cu frecvenţă redusă, precum şi programe de masterat.

Universitatea Spiru Haret cultivă valorile ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asumându-şi misiunea:

• de a forma specialişti cu studii superioare pentru necesităţile economiei, învăţământului, ştiinţei, culturii, artelor, în domeniile dreptului, ştiinţelor administrative, sociologiei, psihologiei, ştiinţelor educaţiei, filosofiei, ştiinţelor comunicării, marketingului, contabilităţii, managementului, finanţelor, administrării afacerilor, geografiei, istoriei, matematicii, informaticii, medicinei, limbilor şi literaturilor străine, limbii şi literaturii române, relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, arhitecturii, muzicii, teatrului, culturii fizice şi sportului;

• de a asigura aprofundarea pregătirii în domeniul studiilor de licenţă sau într-un domeniu apropiat sau obţinerea de competenţe complementare în alte domenii, prin programe de masterat;

• de a dezvolta cercetarea ştiinţifică, în permanentă cola-borare cu instituţii similare din ţară şi de peste hotare;

• de a asigura pregătirea tinerilor proveniţi din alte ţări; • de a sprijini promovarea principiilor democratice,

respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în cadrul statului de drept.

Universitatea Spiru Haret • oferă tinerilor şansa unei pregătiri superioare, în

condiţii care să permită valorificarea capacităţilor şi înclinaţiilor acestora;

• pune accent pe acele domenii de studii de licenţă şi specializări, pentru care tinerii manifestă interes deosebit şi care răspund necesităţilor actuale şi viitoare ale României;

9

• realizează un învăţământ superior dinamic, în măsură să integreze operativ, în planuri şi programe de învăţământ, cuceririle noi, semnificative pe plan mondial, ale cunoaşterii şi culturii;

• valorifică tradiţiile înaintate ale învăţământului românesc şi contribuţiile româneşti la dezvoltarea ştiinţei şi culturii;

• promovează interdisciplinaritatea în desfăşurarea procesului de învăţământ şi a cercetării ştiinţifice;

• asigură un învăţământ formativ, capabil să ofere viitorilor absolvenţi deprinderea de a-şi perfecţiona pregătirea de specialitate şi pe cea de cultură generală.

Universitatea Spiru Haret a aderat la idealurile şi principiile înscrise în Magna Charta Universitatum, adoptată la Bologna, în anul 1988.

Rectorul Universităţii, prof.univ.dr. Aurelian Bondrea, a semnat, în septembrie 2005, la Bologna, Magna Charta Universitatum, angajându-se, în numele Universităţii Spiru Haret, să respecte şi să promoveze valorile şi drepturile universitare fundamentale, cuprinse în acest document programatic.

În întreaga sa activitate, Universitatea Spiru Haret promovează principiile autonomiei universitare şi ale libertăţii academice, valorile democratice şi umaniste, în spiritul respectului deplin faţă de drepturile fundamentale ale omului.

Începând cu anul universitar 2005-2006, se aplică prevederile Legii nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare şi ale Hotărârii Guvernului României nr.88/2005 privind organizarea studiilor universitare de licenţă. În acest sens, au intrat în vigoare noile planuri de învăţământ pentru studiile universitare de licenţă, începând cu anul I de studii.

Pentru domeniile de licenţă din structura Universităţii Spiru Haret,, se organizează admitere, în anul I de studiu 2006-2007, în perioada iulie-septembrie 2006.

În cadrul facultăţilor Universităţii învaţă peste 100.000 de studenţi la formele de învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.

10

În ultimii 10 ani, au absolvit cursurile Universităţii peste 50.000 de studenţi.

A luat amploare învăţământul la distanţă. În toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, Universitatea Spiru Haret a înfiinţat o reţea naţională de 44 centre teritoriale pentru învăţământ la distanţă. Astfel de centre funcţionează, de asemenea, în SUA, Spania, Canada, Israel, Republica Moldova, urmând ca, în perioada imediat următoare, să ia fiinţă altele, în Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania, Grecia, Ungaria, R.P. Chineză. Această formă modernă de desfăşurare a procesului învăţării beneficiază de o infrastructură de excepţie, constând în peste 3.000 de calculatoare de ultimă generaţie, care au conexiune continuă la Internet, precum şi de programul de evaluare Exam.ViewPro, folosit în marile universităţi din ţările dezvoltate.

În acelaşi timp, au fost organizate 61 de programe de studii de masterat, la care au fost înscrişi, în perioada 2004-2006, circa 5.000 de masteranzi. Având în vedere creşterea ponderii studiilor de masterat în ansamblul activităţii universitare şi, ţinând seama de interesul şi solicitările privind această formă superioară de formare şi perfecţionare profesională, Senatul Universităţii Spiru Haret a hotărât organizarea studiilor de masterat online la programe avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru forma de învăţământ de zi. În concordanţă cu strategia proprie de modernizare a procesului de învăţământ, pe baza introducerii noilor tehnologii informatice, Universitatea Spiru Haret a achiziţionat, cu un efort financiar deosebit, o platformă infor-matică dintre cele mai moderne – platforma Blackboard pentru învăţământul online.

În baza prevederilor legale în vigoare şi, având în vedere orientările strategice ale Universităţii, prin hotărâri ale Senatului au luat fiinţă şi funcţionează următoarele departamente: Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă, Departamentul pentru Învăţământul cu Frecvenţă Redusă, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Departamentul de Limbi Străine, Departamentul pentru Coordonarea Programelor de Masterat online, Departamentul I.T., precum şi Centrul de Consiliere şi Orientare în Carieră.

Personalul de învăţământ şi cercetare al Universităţii însumează 1.500 cadre didactice şi cercetători ştiinţifici, cu vocaţie didactică şi ştiinţifică incontestabilă.

11

Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară în cele peste 70 de colective de cercetare, organizate pe programe, proiecte şi teme. În Universitate funcţionează 40 de laboratoare de cercetare. Activitatea acestor unităţi este integrată cu cele 6 institute de cercetare de profil din cadrul Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret: Institutul de Sociologie şi Opinie Publică, Institutul de Studii pentru Dezvoltarea Economico-Socială a României, Institutul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Institutul de Cercetare Medicală Ştefan Milcu, Institutul de Ştiinţe Juridice şi Administrative şi Institutul de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară.

Cadrele didactice şi de cercetare din Universitatea Spiru Haret au desfăşurat şi desfăşoară activitate de cercetare pe bază de contract cu numeroase instituţii din ţară şi străinătate, participă la Programul Leonardo da Vinci, Programul Socrates şi Programul CERES.

Perioada ultimilor ani a fost marcată de amplificarea relaţiilor de cooperare, în plan intern şi internaţional, între Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret şi fundaţii, asociaţii, universităţi, alte instituţii. Fundaţia şi Universitatea au participat la manifestări importante, interne şi externe, au stabilit relaţii de colaborare în diverse domenii.

Membră, încă din anul 1991, a Alianţei Universitare pentru Democraţie, care grupează peste 150 de universităţi din Statele Unite ale Americii şi din ţări ale Europei Centrale şi de Est, instituţia noastră a fost prezentă, având o participare activă, la reuniunile desfăşurate anual.

Din luna mai 2006, Universitatea Spiru Haret a devenit membră a Asociaţiei Universitare Europene (EUA), fiind invitată la primul Forum privind asigurarea calităţii învăţământului superior, care va avea loc în luna noiembrie 2006, la München.

Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret au fost vizitate de ambasadori, de personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice şi culturale, au încheiat parteneriate sau au stabilit raporturi de cooperare cu instituţii similare din S.U.A, Japonia, R.P. Chineză, Marea Britanie, Franţa, Germania, Federaţia Rusă, Spania, Grecia, Israel, Danemarca, Olanda, Elveţia, Italia, Liban.

Universitatea a participat la manifestări ştiinţifice de anvergură naţională, a fost prezentă la evenimente educaţionale de nivel mondial – Târgul Mondial al Educaţiei, Lisabona, 2003; Târgul de Educaţie

12

din Orientul Mijlociu, Beirut, 2004; Expoziţia Internaţională de Educaţie, Beijing, 2005; Conferinţa Internaţională „Online Educa”, Berlin, 2005 etc.

Cu prilejul celebrării a 25 de ani de Pontificat, Universitatea Spiru Haret a decernat titlul de Doctor Honoris Causa Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, preşedintele Fundaţiei România de Mâine şi rectorul Universităţii Spiru Haret fiind invitat, de Suveranul Pontif, la Castel Gandolfo. Totodată, au fost decernate Diplome de Excelenţă unui număr mare de personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice şi culturale din ţară şi de peste hotare.

Universitatea Spiru Haret a dezvoltat şi consolidat, an de an, baza materială proprie, astfel încât, în prezent, dispune de 33 imobile, cu o suprafaţă de peste 100.000 m2, pentru desfăşurarea, în condiţii deosebite, a procesului de învăţământ, a activităţii de cercetare ştiinţifică, cultural-educative şi sportive în Bucureşti, la Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca, Braşov, Râmnicu Vâlcea, Câmpulung Muscel, Blaj.

Investiţii substanţiale au fost făcute şi pentru achiziţionarea de calculatoare de ultimă generaţie, echipamente performante pentru edi-tare de carte, aparatură pentru echiparea şi buna funcţionare a postului propriu de televiziune România de Mâine. Post naţional universitar şi cultural, singurul cu acest profil în audiovizualul din ţara noastră, Televiziunea România de Mâine transmite emisiuni specializate pentru învăţământ, precum şi emisiuni cu caracter ştiinţific, cultural, educativ şi sportiv, informativ universitar, de larg interes public.

Sub egida Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret apare publicaţia periodică Opinia Naţională, în care se publică materiale didactice.

Fundaţia România de Mâine şi Universitatea Spiru Haret dispun de editură, laborator de tehnoredactare şi Complex tipografic digital de ultimă generaţie proprii. Editura Fundaţiei România de Mâine a editat, pentru anul universitar 2006-2007, peste 250 de titluri (cursuri, caiete de seminar, teste grilă şi alte materiale didactice), într-un tiraj de 410.000 exemplare, cu o valoare totală de circa 6.000.000 lei.

În anul universitar 2000-2001 a fost dat în funcţiune un modern complex multifuncţional studenţesc – Clubul Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret, situat în Bd. Metalurgiei nr.87. În acelaşi scop, au fost realizate amenajări importante la Braşov şi

13

Câmpulung Muscel. Căminele Universităţii, situate în Bucureşti, Aleea Moldoviţa nr.5-10 şi Bulevardul Energeticienilor nr.9-11, totalizează peste 1.200 locuri.

Universitatea oferă studenţilor condiţii deosebite pentru practicarea activităţilor sportive în cadrul Complexului sportiv, situat în Şos. Berceni nr. 104, care cuprinde: stadion cu o capacitate de 10.000 locuri, terenuri de fotbal, tenis, volei, handbal, baschet.

În vederea dezvoltării în condiţii optime a bazei materiale proprii, a fost elaborat proiectul Complexului Universitar şi Cultural România de Mâine, în cadrul căruia vor fi construite, în următorii ani, un nou edificiu al Universităţii, un Spital clinic universitar, un Centru de conferinţe, un hotel-cămin pentru studenţi, un hotel de 4 stele pentru visiting professors, amplasate în Calea Văcăreşti şi Bulevardul Tineretului.

Toate aceste aspecte evidenţiază deschiderea amplă spre ţară şi spre lume a Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret. Prin întreaga sa activitate, Universitatea Spiru Haret face dovada de necontestat a prestigiului câştigat, a menirii sale de promovare a valorilor învăţământului, ştiinţei, culturii naţionale în spaţiul universal.

Se poate spune că Universitatea noastră, al cărei spirit tutelar este marele sociolog şi matematician de recunoaştere internaţională Spiru Haret, creator al învăţământului românesc modern, se afirmă, prin realizările sale, prin calitatea activităţii didactice şi de cercetare, prin condiţiile de studiu pe care le oferă studenţilor, drept una dintre prestigioasele universităţi din sistemul naţional de învăţământ.

14

METODOLOGIA ADMITERII ÎN CICLUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ ÎN ANUL UNIVERSITAR 2006–2007 În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările ulterioare; În conformitate cu prevederile Legii nr. 288/2004 privind orga-

nizarea studiilor universitare; În temeiul Hotărârii de Guvern nr. 88/2005 privind organizarea

studiilor universitare de licenţă şi a dispoziţiilor din O.M.E.C. nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006–2007.

Senatul Universităţii Spiru Haret stabileşte următoarea Metodologie:

I. ORGANIZAREA ADMITERII

Art. 1. Ciclul de studii universitare de licenţă se organizează pe domenii de studiu.

Art.2. (1) Admiterea în Universitatea Spiru Haret se organizează pe domenii de studiu de licenţă.

(2) Constituirea formaţiunilor de studiu pe specializări se face după exprimarea opţiunilor de către candidaţii admişi, cu luarea în considerare a planului strategic al universităţii.

Art.3. Admiterea se organizează pe domenii de studiu prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 88/2005, la specializările acreditate şi autorizate ale Universităţii Spiru Haret.

Art. 4. Pentru toate formele de învăţământ ale ciclului universitar de licenţă, admiterea se organizează astfel:

– în perioada mai–septembrie a.c., pentru candidaţii posesori de diplomă de bacalaureat din promoţiile anterioare anului 2006;

– în perioada iulie-septembrie a.c., pentru candidaţii absolvenţi de liceu ai promoţiei 2006, care au promovat examenul de bacalaureat, pe baza adeverinţei eliberate de liceu, în care se precizează media generală şi notele obţinute la probele susţinute, până la dobândirea diplomei de bacalaureat.

15

Art. 5. Admiterea pentru anul universitar 2006–2007 se desfă-şoară pentru formele de învăţământ Zi, Frecvenţă redusă (F.R.) şi Învăţământ la distanţă (I.D.).

II. CANDIDAŢII LA ADMITERE

Art. 6. Pot candida la admiterea în învăţământul superior, în ciclul de studii universitare de licenţă, absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă cu aceasta.

Art. 7. Documentele necesare înscrierii la admitere sunt urmă-toarele:

– diploma de bacalaureat (diplomă echivalentă cu aceasta) sau adeverinţă eliberată de liceu, pentru candidaţii care au pro-movat examenul de bacalaureat în anul 2006, în original;

– certificatul de naştere, în copie (xerox); – certificatul de căsătorie (dacă este cazul), în copie (xerox); – adeverinţă medicală tip; – copie după buletinul (cartea) de identitate, care să cuprindă

codul numeric personal; – 3 fotografii tip buletin de identitate; – adeverinţă de la facultatea la care se află diploma de

bacalaureat, în original (pentru cei care urmează a doua facultate);

– un dosar plic. Art. 8. Candidaţii din străinătate, conform Ordinului Ministrului

Educaţiei şi Cercetării nr.4501/2003, se pot înscrie numai la specia-lizări acreditate, din cadrul Universităţii noastre şi pot fi înmatriculaţi după primirea aprobării scrise din partea MEC – Direcţia Generală Relaţii Internaţionale.

Pentru aceasta, candidaţii respectivi vor depune dosarele de studii, care vor cuprinde:

- diploma de bacalaureat – copie legalizată a documentului original şi traducere legalizată, în limba română;

- copii ale certificatelor de naştere, de căsătorie, paşapoartelor şi altor acte de identitate.

Art.9. (1) Taxa de înscriere la admitere este de 60 RON.

16

(2) Fiii de ţărani, cadre didactice, pensionari şi şomeri, aflaţi în întreţinerea părinţilor, sunt scutiţi de plata taxei de înscriere pentru admitere.

Această facilitate se acordă: – candidaţilor fii de ţărani, în baza adeverinţei eliberate de

primăria comunei unde domiciliază părinţii lor, care să ateste că unica sursă de venit a acestora este agricultura;

– candidaţilor fii de cadre de didactice, în temeiul unei ade-verinţe eliberate de şcoala unde funcţionează părintele;

– candidaţilor fii de pensionari, în baza cuponului de pensie din ultima lună;

– candidaţilor fii de şomeri, în temeiul unei adeverinţe care să ateste statutul de şomer al părintelui;

(3) De asemenea, sunt scutiţi de taxa de admitere şi taxele de şcolarizare candidaţii care au obţinut distincţii la olimpiadele naţionale, olimpiadele şi concursurile internaţionale.

Art.10. Înscrierea şi admiterea se desfăşoară la sediul central al Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, Str. Ion Ghica nr. 13, Sectorul 3, la sediile facultăţilor din Bucureşti, Constanţa, Braşov, Craiova, Râmnicu-Vâlcea, Câmpulung-Muscel, Blaj şi la Centrele pentru învăţământ la distanţă ale Universităţii Spiru Haret din ţară şi din străinătate.

III. DESFĂŞURAREA ŞI REZULTATUL ADMITERII

Art. 11. (1) Admiterea în anul I se face, în principal, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de bacalaureat, a fişei-chestionar şi a discuţiei pe care o poartă un membru al comisiei de admitere cu fiecare candidat în parte, pe marginea răspunsurilor din fişa-chestionar.

(2) Pentru domeniile/specializările: arhitectură, teatru, muzică, cultură fizică şi sport, limbi şi literaturi, relaţii internaţionale şi studii europene, facultăţile organizează teste de aptitudini.

(3) Fişa-chestionar se semnează de cadrul didactic care a realizat interviul şi se validează de conducerea facultăţii respective.

(4) Rezultatele admiterii se comunică după susţinerea interviului şi, după caz, a testelor de aptitudini.

17

IV. ALTE PRECIZĂRI ŞI DISPOZIŢII FINALE

Art. 12 (1) Taxele de şcolarizare pentru anul universitar 2006-2007 se menţin la acelaşi nivel ca în anii precedenţi, fiind următoarele:

Forma de organizare Specializarea ZI ID; FR Drept; Administraţie publică; Contabilitate şi informatică de gestiune; Finanţe şi Bănci; Marketing; Afaceri internaţionale; Administrarea afacerilor; Management; Sociologie; Psihologie; Pedagogie; Filosofie; Jurnalism; Geografie; Pedagogie muzicală; Limba şi literatura română – O limbă şi literatură străină; Istorie; Relaţii internaţionale şi studii europene; Matematică; Informatică.

1.200 RON 900 RON

Limba şi literatura străină A – Limba şi literatura străină B; Educaţie fizică şi sportivă. 1.500 RON 900 RON

Artele spectacolului de teatru; Kinetoterapie şi motricitate specială; Arhitectură. 1.500 RON -

Medicină veterinară. 2.200 RON -

(2) Prezenta Metodologie pentru admiterea în ciclul de studii universitare de licenţă în anul universitar 2006–2007 a fost aprobată de Senatul Universităţii Spiru Haret la data de 25 aprilie 2006.

Rectorul Universităţii Spiru Haret, Prof. univ. dr. Aurelian Bondrea

18

LISTA FACULTĂŢILOR, DOMENIILOR ŞI SPECIALIZĂRILOR, ACREDITATE ŞI AUTORIZATE,

LA CARE SE ORGANIZEAZĂ ADMITEREA LA STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ PENTRU ANUL UNIVERSITAR 2006-2007

Facultatea Domeniul

de licenţă Specializarea Forma de organizare

Limba şi literatura străină A (engleză, franceză) - Limba şi literatura străină B (franceză, engleză, ger-mană, spaniolă, italiană, rusă, latină)

ZI/ID/FR Limbi şi Literaturi Străine, Bucureşti

Limbă şi literatură

Limba şi literatura străină A (engleză, franceză) - Limba şi literatura străină B (arabă, japoneză)

ZI/ID

Drept Drept ZI/ID/FR Drept şi Administraţie Publică, Bucureşti

Ştiinţe administrative Administraţie publică

ZI/ID/FR

Educaţie fizică şi sportivă ZI/ID/FR Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti

Cultură fizică şi sport Kinetoterapie şi motricitate

specială ZI

Marketing Marketing ZI/ID/FR Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale, Bucureşti

Economie şi afaceri internaţionale

Afaceri internaţionale ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR Management

Financiar-Contabil, Bucureşti Management Management ZI/ID/FR

Finanţe şi Bănci, Bucureşti

Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR

Medicină Veterinară, Bucureşti

Medicină veterinară Medicină veterinară ZI

19

Facultatea Domeniul de licenţă Specializarea Forma de

organizare Filosofie Filosofie ZI/ID/FR Filosofie şi

Jurnalism, Bucureşti

Ştiinţe ale comunicării Jurnalism ZI/ID/FR

Sociologie Sociologie ZI/ID/FR Sociologie-Psihologie, Bucureşti Psihologie Psihologie ZI/ID/FR

Management Management ZI/ID/FR Management, Braşov Contabilitate Contabilitate şi informatică

de gestiune ZI/ID/FR

Muzică, Bucureşti Muzică Pedagogie muzicală ZI/ID/FR

Geografie, Bucureşti Geografie Geografie ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR


Management Financiar-Contabil, Constanţa Management Management ZI/ID/FR Teatru, Bucureşti Teatru Artele spectacolului de teatru ZI

Limba şi Literatura Română, Bucureşti

Limbă şi literatură

Limba şi literatura română – O limbă şi literatură străină (engleză, franceză)

ZI/ID/FR

Istorie, Bucureşti Istorie Istorie ZI/ID/FR

Relaţii Interna-ţionale şi Studii Europene, Bucureşti

Relaţii internaţionale şi studii europene

Relaţii internaţionale şi studii europene ZI/ID/FR

Ştiinţe administrative Administraţie publică ZI/ID/FR Ştiinţe Juridice şi

Administrative, Braşov Drept Drept ZI/ID/FR


Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR Management Financiar-Contabil, Craiova

Economie şi afaceri internaţionale

Afaceri internaţionale ZI/ID/FR

20

Facultatea Domeniul de licenţă Specializarea Forma de

organizare Drept şi Administraţie Publică, Craiova

Drept Drept ZI/ID/FR



Contabilitate şi Finanţe, Câmpulung Muscel Administrarea

afacerilor Administrarea afacerilor ZI/ID/FR

Matematică Matematică ZI/ID/FR Matematică şi Informatică, Bucureşti Informatică Informatică ZI/ID/FR

Arhitectură, Bucureşti Arhitectură Arhitectură ZI

Drept Drept ZI/ID/FR Drept şi Administraţie Publică, Constanţa

Ştiinţe administrative Administraţie publică ZI/ID/FR

Psihologie Psihologie ZI/ID/FR Psihologie şi Pedagogie, Braşov

Ştiinţe ale educaţiei Pedagogie ZI/ID/FR

Drept şi Administraţie Publică, Râmnicu Vâlcea

Drept Drept ZI/ID/FR

Contabilitate Contabilitate şi informatică de gestiune ZI/ID/FR Contabilitate şi

Finanţe, Râmnicu Vâlcea Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR Finanţe şi Bănci, Blaj Finanţe Finanţe şi Bănci ZI/ID/FR

Management Financiar-Contabil, Blaj

Administrarea afacerilor Administrarea afacerilor ZI/ID/FR

Matematică-Informatică, Blaj

Informatică Informatică ZI/ID/FR

21

FACILITĂŢI Universitatea Spiru Haret acordă studenţilor, inclusiv celor care

susţin admiterea în anul 2006, următoarele facilităţi: a) menţinerea taxelor de şcolarizare în anul universitar 2006-2007

la nivelul celor din anii anteriori şi posibilitatea achitării lor în trei rate; b) neperceperea de taxe de înscriere la admitere pentru fiii de ţărani,

cadre didactice, pensionari şi şomeri (aflaţi în întreţinerea părinţilor); c) acordarea de burse de merit, în valoare de peste 3 miliarde lei

pentru anul universitar 2006-2007, pentru studenţii de la forma de învăţământ de zi care au obţinut, în anul de învăţământ precedent, medii între 9 şi 10, asigurându-le, astfel, studii gratuite; se stimulează, prin burse, competiţia, se motivează efortul şi se pun în valoare capacităţile intelectuale, aptitudinale şi talentul studenţilor Universităţii Spiru Haret;

d) achiziţionarea de cursuri şi manuale universitare, realizate în editura şi tipografia proprii, cu o reducere de 30%;

e) vizionarea emisiunilor Televiziunii România de Mâine (TvRM) – post naţional universitar şi cultural, creat special pentru a veni în sprijinul celor dornici să înveţe şi să se cultive – şi accesul gratuit la publicaţia Opinia naţională, săptămânal de opinie, informaţie şi idei de larg interes naţional;

f) masa, în cantinele proprii din Bucureşti şi Braşov, subvenţionată cu 30% de către Fundaţia România de Mâine;

g) cazare în căminele proprii din Bucureşti; h) acces gratuit la cluburile studenţeşti proprii din Bucureşti şi

Braşov şi în Complexul sportiv propriu din Bucureşti, care cuprinde un stadion de 10.000 de locuri, terenuri de fotbal, tenis, volei, handbal, baschet etc.

ÎNMATRICULAREA Studenţii admişi în anul I de studiu sunt înmatriculaţi prin

Ordinul Rectorului Universităţii, pe baza aprobării cererii de înscriere şi a semnării Contractului anual de studii între student şi Universitate.

Studenţii transferaţi de la alte universităţi sunt înmatriculaţi prin Ordinul Rectorului Universităţii Spiru Haret, în baza aprobării cererii de transfer şi a semnării Contractului anual de studii între student şi Universitate.

22

ÎNSCRIEREA Înscrierea studentului(ei) în anul I se face la cererea acestuia

(acesteia), în maximum 10 zile de la data la care a fost declarat(ă) admis(ă), dacă are dosarul complet, a achitat integral sau prima rată a taxei de şcolarizare, a completat şi semnat fişa de înscriere şi contractul anual de studii. Fiecare student(ă) este înscris(ă) în registrul matricol, sub număr unic, valabil pentru întreaga perioadă de şcolarizare, în facultatea respectivă.

Înscrierea studentului(ei) în anul al II-lea şi următorii se face pe baza rezultatelor şcolare din anul universitar precedent. Pentru a fi înscris, studentul(a) este obligat(ă) să completeze şi să semneze contractul anual de studii şi fişa de înscriere, în care se consemnează şi numărul chitanţei cu care a achitat taxa anuală de şcolarizare stabilită sau prima rată a acesteia. Contractul anual de studii şi fişa de înscriere, completate la fiecare început de an universitar, constituie dovada că studentul(a) a luat la cunoştinţă de Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor şi că s-a angajat să-l respecte. Data până la care se poate face înscrierea este 1 octombrie al fiecărui an.

Absolvenţii cu diplomă ai învăţământului superior de scurtă du-rată (colegii universitare, institute pedagogice de 3 ani) pot continua, cu aprobarea Rectorului Universităţii, la recomandarea decanilor, studiile în cadrul ciclului universitar de licenţă (ZI, FR, ID), la profilul/domeniul studiat iniţial sau apropiat, cu susţinerea examenelor de diferenţă.

EVALUAREA Evaluarea cunoştinţelor se realizează electronic prin programul

Exam.ViewPro. Pregătirea are la bază cursul titularului de curs şi bibliografia minimală obligatorie indicată în programa analitică.

La disciplinele cu caracter practic, modalităţile de evaluare sunt stabilite în funcţie de specificul facultăţii.

FACULTATEA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Specializarea• LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

– LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ/ FRANCEZĂ

23

PREZENTAREA FACULTĂŢII ISTORIC, ROL ŞI PARTICULARITĂŢI Facultatea de Limba şi Literatura Română

funcţionează, în cadrul Universităţii Spiru Haret, sub semnul celor trei solide repere ale Fundaţiei România de Mâine: învăţământ, ştiinţă, cultură. Facultatea a fost înfiinţată în anul 2002 şi îşi desfăşoară activitatea în baza Hotărârii de Guvern, H.G. Nr. 916 din 11 august 2005.

25

Prof. univ.dr. Ion Toma

Decanul Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Bucureşti

Facultatea pregăteşte studenţii în dublă specializare: limba şi literatura română – limba şi literatura engleză/franceză şi, în numai 4 ani, a făcut progrese rapide în ceea ce priveşte calitatea predării şi numărul studenţilor. Astfel, în anul universitar 2005-2006, au fost înscrişi aproape 4000 de studenţi, număr record ce confirmă pe deplin nu numai prestigiul, recunoaşterea şi audienţa de care se bucură Facultatea de Limba şi Literatura Română, dar şi faptul că instituţia noastră este pregătită, prin condiţiile create şi prin facilităţile oferite studenţilor, să satisfacă exigenţele manifestate pentru realizarea unui învăţământ de înaltă calitate, la nivelul standardelor interne şi internaţionale.

Începând cu anul universitar 2005-2006, răspunzând necesităţilor de reformare a învăţământului superior românesc, dar şi cerinţelor izvorâte din apropiata integrare a României în Uniunea Europeană, studiile de licenţă, la Facultatea de Limba şi Literatura Română, au durata de 3 ani, pentru toate formele de învăţământ prevăzute de legislaţia în vigoare: cursuri de zi, cursuri cu frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă. Fiecare formă desfăşoară modalităţi de instruire specifice, asigurând studenţilor şanse egale de pregătire teoretică şi practică.

Planurile de învăţământ, centrate mai mult pe student şi racordate la nevoile pieţei muncii, concentrează, într-o formulă echilibrată, cursurile de limbă contemporană şi de literatură, acordând o atenţie sporită studiului limbilor străine. Viziunea noastră este mai pragmatică, în sensul echilibrării

26

raportului dintre teoretic şi aplicativ. Astfel, profesiile în care pot lucra absolvenţii noştri sunt diverse şi pot avea la bază, în mod prioritar, una dintre componentele dublei specializări sau se pot situa la interferenţa acestora. Domeniile preferate sunt învăţământul, ştiinţa, cultura, dar nu sunt excluse nici domenii precum presa, comunicarea, relaţiile publice, studiile culturale, relaţiile europene. Modulul psihopedagogic reprezintă o oportunitate pentru studenţii care se pregătesc pentru cariera didactică, iar parcurgerea disciplinelor pe care acesta le cuprinde permite obţinerea Certificatului de Profesor.

Corpul profesoral al facultăţii este alcătuit din prestigioase cadre didactice, titularizate cu normă de bază la Universitatea Spiru Haret. Două treimi dintre dascălii noştri au gradele de profesor universitar şi conferenţiar universitar, fiind cunoscuţi în ţară şi în străinătate pentru valoroasele lor contribuţii la dezvoltarea domeniilor filologice în care s-au specializat. Ei au elaborat şi au publicat excepţionale tratate şi cursuri universitare, monografii, articole şi studii de specialitate, participând activ la o serie de manifestări ştiinţifice din ţară şi din străinătate.

În cadrul facultăţii se desfăşoară o intensă activitate ştiinţifică, sesiunile anuale ale cadrelor didactice bucurându-se şi de participarea unor profesori de la alte centre universitare din ţară şi din străinătate. Activitatea ştiinţifică a studenţilor se desfăşoară în corelaţie cu activitatea lor didactică, prin referate de seminar, prin cercuri ştiinţifice, prin lucrări publicate în „Analele Universităţii Spiru Haret”. Seria Filologie. Limba şi Literatura Română sau în periodicul Opinia naţională.

Pentru toate formele de învăţământ sunt concepute modalităţi de studiu diversificate şi moderne. La baza studiului stau cursurile şi manualele pentru disciplinele prevăzute în planul de învăţământ, precum şi bibliografia recomandată. Manualele publicate la Editura Fundaţiei România de Mâine se pot procura de la punctele de difuzare carte din incinta Universităţii, cu o reducere de 30%.

Facultatea de Limba şi Literatura Română asigură tuturor studenţilor bune condiţii de documentare prin biblioteca proprie, aflată în aceeaşi clădire şi dotată cu o sală de lectură spaţioasă (peste 100 de locuri) şi cu o reţea performantă de calculatoare conectate la Internet. Biblioteca are peste 17.000 de volume la care se adaugă peste 800 exemplare de reviste. Acestea dau studenţilor posibilitatea să aibă la îndemână, pe lângă toate cursurile publicate de Editura Fundaţiei România de Mâine, şi o bogată bibliografie suplimentară. Una dintre preocupările cadrelor didactice ale Facultăţii a fost şi îmbogăţirea Bibliotecii prin donarea propriilor lucrări tipărite. Au fost achiziţionate, totodată, câteva biblioteci ale unor specialişti care conţin cărţi de o deosebită valoare ştiinţifică.

Orarul de funcţionare a sălii de lectură permite studenţilor să folosească timpul liber pe parcursul întregii zile.

27

Studenţii au acces în egală măsură la alte biblioteci prestigioase din apropierea sediului facultăţii, şi anume: Biblioteca Naţională şi Biblioteca Centrală Universitară.

Conducerea Facultăţii de Limba şi Literatura Română acordă o importanţă deosebită învăţământului la distanţă, considerându-l învăţământul viitorului, întrucât oferă o flexibilitate mai mare formelor şi modalităţilor de pregătire şi se adaptează perfect nevoilor studenţilor. Studenţilor de la Învăţământ la distanţă (I.D.) li se pun la dispoziţie Sinteze ale principalelor cursuri pe Internet, în Biblioteca virtuală. Aici studenţii găsesc rezumatul materiei pentru fiecare disciplină pe care o studiază şi la care susţin examen, tematica şi bibliografia suplimentară.

Universitatea Spiru Haret este singura universitate din România şi printre puţinele din lume proprietară a unui post de televiziune – naţional, universitar şi cultural – Televiziunea România de Mâine – TVRM –, unde se transmit cursuri şi consultaţii, fie înregistrate, fie în direct din amfiteatru. Dezideratul „Prin televiziune, învăţământul la tine acasă” a devenit astfel realitate. Facultatea de Limba şi Literatura Română programează fiecare materie riguros, după o grilă bine definită.

Facultatea de Limba şi Literatura Română dispune de o reală bază materială, de invidiat: amfiteatre ultramoderne, săli de seminar adecvate, laboratoare audio-video (destinate studierii limbilor străine şi evaluării computerizate) dotate cu computere de ultimă generaţie, racordate la Internet.

La Facultatea de Limba şi Literatura Română, se promovează spiritul de competitivitate, inclusiv prin acordarea de burse de merit celor mai buni studenţi de la cursurile de zi, care obţin medii de peste 9 la sesiunile de examene.

Examenul de licenţă pentru absolvenţii Facultăţii de Limba şi Literatura Română cu specializarea A (limba şi literatura română) şi o limbă şi literatură străină B (franceză sau engleză) constă din două probe:

Proba 1. Lucrare scrisă. Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, cu două componente:

a) Limba română contemporană şi istoria literaturii române pentru specializarea A;

b) Limba şi istoria literaturii (engleză sau franceză) pentru specializarea B. Proba se desfăşoară pe durata a 4 ore. Examenul este promovat dacă

probele componente (a şi b) sunt promovate fiecare cu nota minimă 5 (cinci). Proba 2. Prezentarea şi susţinerea orală, în faţa comisiei, a lucrării de

licenţă. Nota minimă de promovare a unei probe este 5 (cinci), iar media

generală minimă de promovare a licenţei/diplomei este 6 (şase). Proba promovată într-o sesiune este recunoscută pentru sesiunea urmă-

toare. Dacă absolventul nu este satisfăcut de nota obţinută la proba promovată, poate solicita susţinerea în întregime a examenului de finalizare a studiilor.

28

Rezultatele obţinute la proba 1 (admişi, respinşi) vor fi afişate la avizierul facultăţii şi comunicate pentru ID pe site-ul Universităţii Spiru Haret după încheierea corectărilor şi efectuarea mediei aritmetice dintre cele două componente ale acestei probe. Candidaţii vor avea la dispoziţie 24 de ore pentru a depune contestaţii la Secretariatul Comisiei de licenţă. După examinarea şi evaluarea contestaţiilor se va afişa lista candidaţilor admişi pentru susţinerea celei de-a doua probe.

Tematica şi bibliografia pentru proba 1 (ambele componente) au fost aprobate de Senatul Universităţii Spiru Haret, la propunerea Consiliului Facultăţii, în conformitate cu planurile şi programele analitice ale disciplinelor studiate de absolvenţii din promoţia curentă. Acestea sunt aduse la cunoştinţă candidaţilor prin afişare şi comunicare către toate centrele ID cu trei luni înainte de date examenului de licenţă.

Tematica prevăzută pentru proba 1, la fiecare dintre cele două specializări, cuprinde mai multe module atât de limbă, cât şi la literatură. Candidaţii, individual, vor alege un singur modul pentru specialitatea A şi unul pentru specialitatea B, la care urmează să susţină examenul. Opţiunile vor fi precizate de fiecare candidat în cererea de înscriere la examenul de licenţă, care va fi depusă la Secretariatul Facultăţii până la data de 01.06.2007.

Pentru fiecare modul vor fi elaborate, în vederea examenului de licenţă, subiecte separate.

Temele lucrărilor de licenţă sunt cele stabilite de catedre şi aprobate de Consiliul Facultăţii, conform reglementărilor legale.

Documentarea şi elaborarea lucrării de licenţă se desfăşoară sub îndrumarea şi coordonarea ştiinţifică a unui cadru didactic (profesor, conferenţiar, lector).

Lucrarea de licenţă trebuie să fie admisă pentru susţinere şi evaluată cu nota corespunzătoare de către coordonatorul ştiinţific, elemente obligatorii ale referatului elaborat de către acesta.

Tradiţia oportunităţilor de angajare ca cercetători ştiinţifici, cadre didactice, documentarişti, editori, bibliotecari, redactori la reviste de cultură se menţine, în condiţiile unor noi exigenţe şi standarde. În acelaşi timp, însă, absolvenţii facultăţii pot fi angajaţi ca purtători de cuvânt, ziarişti, referenţi de specialitate, consilieri culturali, creatori de publicitate, funcţionari în domeniul resurselor umane etc. O parte dintre studenţii Facultăţii îşi desfăşoară deja activitatea în firme din domeniul editorial, media, cultural-educativ, traduceri etc.

STRUCTURA ANULUI UNIVERSITAR 2006-2007

29

Specializarea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ/

FRANCEZĂ

ANUL I

• Planul de învăţământ • Programele analitice

33

34

În aten ia studen ilor anului I

Deci, Ghidul constituie un util îndrumar de studii i pentru anii II i III.

ţ ţ

şş

Studen anului I, anul univer-sitar 2006-2007, au, toate informa iile esen iale utile (Planurile de nv m nt, Programele analitice i Informa ii generale) pentru tot ciclul Studiilor universitare de licen (anii I-III, respectiv anii universitari 2006-2009).

ţii în continuare,

ţ ţî ăţă â

ş ţ

ţă

* Se aplică începând cu anul universitar 2005-2006. ** Pentru studenţii de la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă (F.R.) se

organizează lecţii de sinteză. *** Pentru studenţii de la învăţământ la distanţă (I.D.) şi cu frecvenţă redusă

(F.R.) forma de evaluare este examenul.

35

36

PROGRAME ANALITICE ANUL I

DISCIPLINE OBLIGATORII COMUNE

LINGVISTICĂ GENERALĂ

GENERAL LINGUISTICS

Disciplină obligatorie; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite; examen.

I. CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

1. Obiectul şi importanţa lingvisticii generale. 2. Structura lingvisticii. Ştiinţele auxiliare ale lingvisticii. 3. Metodele de cercetare ale lingvisticii (comparativ-istorică,

tipologică, structurală şi matematică). 4. Limbă – limbaj – vorbire. Legile limbii. Limba ca sistem de semne. 5. Lingvistica internă – lingvistica externă, semnificant – semnificat,

sincronie – diacronie, sintagmatic – paradigmatic. 6. Şcoli lingvistice (de la Şcoala neogramaticilor până la structuralismul

american). 7. Semnul lingvistic. 8. Clasificarea morfologică (tipologică) şi genealogică a limbilor.

Familiile de limbi. 9. Fonetică şi fonologie. Sunet şi fonem. Unităţi fonetice superioare.

Schimbările sunetelor. 10. Morfologia. Structura cuvântului. Morfem şi alomorfe. 11. Lexicologia. Schimbări în vocabular. 12. Semantica. Etimologia. Lexicografia. 13. Sintaxa tradiţională şi sintaxa modernă (analiza în constituenţi

imediaţi, gramatici generative). 14. Cauzele schimbărilor lingvistice.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE

Mihail Zamfira, Osiac Maria, Lingvistică generală şi aplicată, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Ion Coteanu, Crestomaţie de lingvistică generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.

Eugen Coşeriu, Introducere în lingvistică, Cluj, 1995.

37

TEORIA LITERATURII THE THEORY OF LITERATURE



I. Teoria literară, istoria literară, critica literară. II. Obiectivul teoriei literare. III. Textul literar. Discursul literar. IV. Genuri şi specii literare. V. Stilul. Figurile de stil. VI. Versificaţia. VII. Versificaţia românească. VIII. Istoria versului liber. IX. Curentele literare. X. Receptarea operei literare.


Marian Vasile, Noţiuni de teoria literaturii, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

R.Wellek, A.Warren, Teoria literaturii, Editura Univers, Bucureşti, 1967. B.Tomaşevski, Teoria literaturii, Poetica, Editura Univers, Bucureşti, 1973. Marian Vasile, Teoria literaturii, Bucureşti, 1995, 1996.

38

LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 1, 2 CONTEMPORARY ROMANIAN LANGUAGE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite / sem. 1 colocviu; sem. 2 examen.


Semestrul1 A. Fonetica şi fonologia 1. Fonologia şi celelalte componente ale limbii: lexicologia, semantica,

morfologia, sintaxa şi stilistica; obiectivul fonologiei; fonemul – unitatea de bază a fonologiei, trăsături distinctive; principii de segmentare şi identificare la nivel fonologic; unităţi segmentale şi unităţi suprasegmentale.

2. Sistemul fonologic al limbii române: vocalele, trăsături distinctive; semivocalele; distribuţia vocalelor şi a semivocalelor; diftongi şi triftongi; consoanele, trăsături distinctive, distribuţia consoanelor, nivelul silabic, norme de silabaţie.

3. Modificări condiţionate ale vocalelor şi consoanelor; alternanţele vocalice şi consonantice; accidentele fonetice; asimilaţia; disimilaţia; metateza; epenteza; afereza; haplologia etc.

4. Unităţile suprasegmentale: accentul de intensitate şi intonaţia, contururi intonaţionale, variante; rolul accentului şi al intonaţiei în exprimarea opoziţiilor semantice şi gramaticale.

B. Ortografia şi ortoepia 1. Ortografia: scurt istoric asupra scrisului în limba română; principiile

ortografiei româneşti: fonetic, tradiţional, morfologic, sintactic şi simbolic; semne ortografice.

2. Ortoepia; norme ortoepice, implicarea ortoepiei în fonetică, lexicologie şi gramatică.

3. Punctuaţia; rolul semnelor de punctuaţie.

Semestrul 2 C. Lexicologia 1. Lexicologia şi celelalte componente ale limbii: fonologia, semantica,

morfologia, sintaxa şi stilistica; obiectul lexicologiei: unităţile lexicale şi unităţile gramaticale; structura lexicală a cuvântului; lexeme autonome şi lexeme dependente; opoziţii lexicale.

2. Factori de organizare şi de structurare a vocabularului: structură, frecvenţă, morfologic, sintactic, stilistic, etimologic, socio-cultural, geografic, psihologic.

39

3. Structura etimologică a vocabularului limbii române: elemente de substrat, de strat, de adstrat şi de superstrat; caracterul romanic al vocabularului românesc.

4. Mijloace de îmbogăţire a vocabularului: mijloace interne – derivarea cu sufixe şi prefixe, compunerea prin juxtapunere, prin joncţiune şi prin flexiune; compunerea prin abreviere; schimbarea valorii lexico-gramaticale; mijloace externe – împrumutul; adaptarea neologismelor la sistemul fonologic, morfologic şi sintactic; mijloace mixte: calcul lingvistic.

5. Lexicografia: scurt istoric al lexicografiei româneşti; tipuri de dicţionare monolingve, explicative, enciclopedice, etimologice, tehnice.

D. Semantica 1. Relaţia dintre semantică şi celelalte componente ale limbii:

fonologia, lexicologia, morfologia, sintaxa şi stilistica; obiectul semanticii; unităţile semantice (semantemul); sensul cuvintelor, monosemia şi polisemia.

2. Relaţiile semantice: omonimia, sinonimia, antonimia, paronimia, hiponimia şi hiperonimia; modalităţi de descriere şi de organizare.

3. Câmpurile semantice: factori de organizare şi de structurare semantică; stabilitate şi dinamism; evoluţie semantică.

Principii şi metode de analiză semică.


Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, vol.I Cuvântul, vol.II Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.

Ion Toma, Limba română contemporană, Fonetică – fonologie, lexicologie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Mioara Avram, Grigore Brâncuş, Gh. Bulgăr, Georgeta Ciompec, Ion Diaconescu, Theodor Hristea, Rodica Bogza-Irimie, Flora Şuteu, Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Editura Albatros, Bucureşti, 1984, p. 7-86

*** Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

40

LIMBA LATINĂ – CURS PRACTIC 1, 2 LATIN – PRACTICAL COURSE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 lucrare practică; total ore semestru 28; 2 credite / sem.; verificare 1, verificare 2.


Semestrul 1 Grupul nominal Noţiuni de fonetică şi fonologie. Scrierea şi pronunţarea. Alfabetul

latin şi particularităţile lui. Accentul. Morfologia numelui – Substantivul. Categoriile fundamentale – Adjectivul – Numeralul Grupul pronominal şi verbal – Morfologia pronumelui. Tipologie, particularităţi. – Morfologia verbului Morfologia neflexibilelor – Adverbul – Prepoziţia – Conjuncţia – Interjecţia

Semestrul 2 Sintaxa propoziţiei – Definiţie şi conţinut – Clasificare Sintaxa părţilor de propoziţie – Subiectul – Predicatul – Atributul – Complementul Sintaxa cazurilor – Nominativul – Vocativul – Genitivul – Dativul – Acuzativul – Ablativul; urme ale cazului locativ Sintaxa frazei – Propoziţia relativă

41

– Propoziţiile completive – Propoziţiile circumstanţiale – Propoziţiile specific latineşti: participialele – Concordanţa timpurilor – Stilul indirect


Mariana Franga, Liviu Franga, Compendiu de limba latină I. Morfologia. Ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Mariana Franga, Liviu Franga, Elemente de sintaxă latină. Note de curs, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

42

ISTORIA LITERATURII ROMÂNE 1, 2 – EPOCA VECHE, PREMODERNĂ ŞI CEA A MARILOR CLASICI

THE HISTORY OF ROMANIAN LITERATURE – ANCIENT PREMODERN AND GREAT CLASSICS EPOCH

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite / sem.; colocviu 1, examen 2.


Semestrul 1 1. Istorie şi cultură românească: tipuri de istorii literare; principalele

istorii literare româneşti. Trăsături specifice ale literaturii române în evoluţia ei istorică, în contextul culturii europene: periodizarea literaturii române: perioade şi epoci; împrejurările în care a avut loc formarea poporului român şi a limbii române.

2. Creştinismul la români: ipoteze privind posibilitatea integrării culturii şi literaturii „străromâne” în contextul culturii române;

3. Cărţile populare în limba română. 4. Zorii Umanismului românesc şi apariţia tiparului (Macarie – 1508);

tipăriturile lui Coresi; primele cărţi populare traduse în româneşte; Palia de la Orăştie (1582). Umanismul în Moldova şi Transilvania. Şcoala latină de la Cotnari. Nicholaus Olahus – primul umanist român de talie internaţională. Marile momente şi monumente ale culturii religioase şi ale limbii literare.

5. Istoriografia din Moldova: istoriografia în limba slavonă – Letopiseţul lui Ştefan cel Mare, cronicile lui Macarie, Eftimie şi Azarie; istoriografia în limba română (Letopiseţul Ţării Moldovei) – Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce; cronici paralele la Letopiseţul lui Neculce: Nicolae Costin, Ioniţă Canta, Enache Kogălniceanu etc. Istoriografia din Transilvania: Cronica lui Popa Vasile din Şcheii Braşovului, Gheorghe Brancovici, Radu Tempea II, Plângerea Silvaşului. Istoriografia în Ţara Românească: Letopiseţul Cantacuzinesc, Letopiseţul Bălenilor, Radu Popescu, Radu Greceanu, Anonimul Brâncovenesc.

6. Şcoala Ardeleană şi Iluminismul românesc. 7. Literatura română în perioada de tranziţie (1780-1830). Poeţii

Văcăreşti. Literatura paşoptistă. Începuturile romantismului românesc: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George Bariţiu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu. Anton Pann. Momentul 1840 şi Dacia literară: Mihail Kogălniceanu. Costache Negruzzi, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureşanu, Ioan Catina, C.A. Rosetti, C.D. Aricescu, Al. Pelimon, Costache Boerescu, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Constandin Sion, George Sion, Gr. Lăcusteanu, Ion Codru-Drăguşanu. Prozatori, pionieri ai romanului românesc şi primii dramaturgi. Profesori şi filologi ardeleni: Simion Bărnuţiu, August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, Alexandru Papiu-Ilarian, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Ghica. Scriitori minori prejunimişti şi preeminescieni.

43

Semestrul 2 1. Epoca marilor clasici: a. Sensul etimologic al noţiunii de clasic;

b. Scurt demers comparativ asupra semnificaţiilor cuvântului clasic şi a familiei sale lexicale în limbile de circulaţie europeană la sfârşitul celui de-al doilea mileniu; c. Ce este un scriitor clasic? d. Originalitatea unui concept literar: Epoca marilor clasici români e. Publicaţii de seamă ale epocii: Românul, Familia, Convorbiri literare, Traian, Columna lui Traian, Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice, Revista contimporană, Federaţiunea, România liberă, Tribuna etc.

2. Titu Maiorescu (1870-1917) 3. „Junimea”, epoca constituirii grupării. 4. Ion Creangă 5. Mihai Eminescu 6. Ion Luca Caragiale 7. Ioan Slavici


Bălan, Ion Dodu, Luiza Marinescu, Istoria literaturii române de la începuturi la epoca marilor clasici, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Marinescu, Luiza, Sinteze de istoria literaturii române, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.

Ghiţă Florea, Simona Iacob, Literatura română în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005.

Bibliografia de referinţă a cărţii vechi (manuscrisă şi tipărită), Bucureşti, CIMEC Institutul de memorie culturală, 1999.

Cartojan, N., Istoria literaturii române vechi, Editura Minerva, Bucureşti, 1980.

Ciobanu, Ştefan, Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1947.

44

ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR ETNOGRAPHY AND FOLKLORE

Disciplină obligatorie; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite; colocviu.


• Structurarea şi reprezentarea timpului. Sacrul şi profanul. Sărbătorescul şi sărbătoarea. Calendarul: calendarul popular (natural, cosmic) şi calendarul oficial (creştin, ortodox, administrativ). Sincretisme, suprapuneri, resemantizări.

• Obiceiurile populare. Teoria obiceiurilor. Obiceiurile – între cultura populară materială şi cultura populară spirituală. Delimitări, interferenţe. Rit, ceremonial, spectacol în evoluţia obiceiurilor.

• Ocupaţiile de bază ale poporului român. A) Agricultura de la culegător la cultivator. Modalităţi de obţinere a suprafeţelor arabile în trecut. Sisteme tradiţionale de lucrare a pământului. Evoluţia uneltelor şi a instalaţiilor agricole. Plante sălbatice şi plante de cultură. Credinţe, practici rituale, obiceiuri agrare. Poezia muncilor agricole de la Pluguşor la Cântecele de seceriş.

• Ocupaţiile de bază ale poporului român. B) Păstoritul: de la vânătoare la creşterea animalelor. Tipuri tradiţionale de păstori la români. Specificul transhumanţei carpatice. Structura socială a stânei. Credinţe, practici rituale, obiceiuri păstorale. Poezia păstorească.

• Industria casnică. Unelte şi instalaţii pentru prelucrarea fibrelor naturale. Textilele. Portul popular – constante structurale şi diferenţieri locale (zonale). Ornamentica populară.

• Spaţiul comunitar: aşezările (sate, târguri, oraşe) şi adăposturi (locuinţa, gospodăria, acareturile). Distribuţia spaţiului în mentalitatea tradiţională. Tipologia satelor vechi româneşti. Tipologia gospodăriilor în satul tradiţional. Tipologia caselor vechi româneşti. Construcţii de utilitate publică (civile) şi de cult. Credinţe şi practici în legătură cu fondarea unei noi aşezări sau a unei noi locuinţe. reflexe literare ale riturilor de construcţie.

• Structura socială a satului tradiţional. Relaţiile de rutină. Familia, neamul, vecinătăţile, obştea. Coeziunea şi ierarhie. Riturile de trecere. Unitatea de neam.

• Conceptul de folclor şi evoluţia lui. Folclorul ca realitate dinamică (dimensiuni diacronice şi sincronice). Folclor, literatură orală, literatură tradiţională – sensuri comune şi nuanţe de semnificaţie.

• Caractere specifice ale literaturii populare şi consecinţe asupra textului folcloric:

45

– oralitatea şi mobilitatea textului folcloric; creaţia prin variante; relaţia dintre cod şi discurs;

– raportul tradiţie–inovaţie; structura diacronică a faptelor de folclor; procesele de continuitate şi evoluţie în cultură; integrarea progresivă a inovaţiei în folclor;

– caracterul colectiv, rezultat al interacţiunii individ–grup (colectivitate); creaţia folclorică – expresie a conştiinţei de grup; dinamica grupului creator de folclor; unitatea structural-semantică a folclorului românesc;

– caracterul formalizat ca rezultantă a tradiţiei colective şi efect al oralităţii; raportul dintre prototip şi variantă; nivelele formalizării;

– sincretismul de limbaj, sincretismul cultural şi sincretismul funcţional; relaţiile textului cu contextele integratoare.

• Sistemul dinamic al categoriilor folclorului literar. Principii şi criterii de delimitare; evoluţia codului cultural şi a convenţiilor estetice, statutul categoriilor tradiţionale în folclorul contemporan.

• Poezia de ritual şi ceremonial: prezentare generală. Contextul cultural şi cadrul funcţional, rit-ceremonial-spectacol; mutaţii funcţionale şi resemantizări.

• Poezia obiceiurilor calendaristice (de peste an). Zile şi munci. Caracterul ciclic al obiceiurilor de peste an. Poezia obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou. Colinde: tipuri funcţionale; varietatea tematică şi structural-compoziţională; structuri narative şi descriptive – evoluţia lor. Particularităţi ale limbajului artistic – versurile de invocare, refrenul, formulele de urare. Fondul creştin al poeziei colindelor. Poezia de urare: Pluguşorul, „sinteza folclorică românească”. Alte poezii ale muncilor agrare: poezia riturilor de protejare a recoltei (Caloianul, Paparuda); cântecele de seceriş.

• Poezia riturilor de trecere. Cadrul ceremonial şi condiţionarea lui mitică; structura secvenţială a riturilor de trecere. Spectacolul nunţii şi poezia lui: oraţiile de nuntă – structura alegorică, elemente simbolice şi descriptive; cântecele lirice de despărţire. Poezia ceremonialului funebru: cântecele ceremoniale (cântecul zorilor, cântecul bradului, cântecul de despărţire etc.) şi bocetele: delimitări, interferenţe.

• Poezia ritmurilor de vindecare (descântecele): tipuri funcţional-structurale; sistemul imagistic; limba descântecelor.

• Literatura aforistică (proverbe, zicători) şi enigmatică (ghicitori). Natura lor contextuală. Funcţii. Statutul specific al metaforei.

• Epica populară în proză. Caracterizare generală; povestitul (ca act) şi povestirea (ca text). Speciile prozei populare: basmul, legenda, snoava, povestirea despre întâmplări contemporane.

• Epica populară în versuri: cântecul epic propriu-zis şi balada nuvelistică – particularităţi structural-funcţionale, distribuţie zonală, mod de interpretare (zicere). Sub-categoriile cântecului epic propriu-zis (fantastico-

46

mitologic, eroic, istoric, haiducesc). Marile teme. Balada nuvelistică (fami-lială). Teme universale în spaţiul cultural românesc.

• Lirica populară. Speciile liricii populare – criterii de delimitare. Orizontul tematic al cântecului liric românesc. Imagini, metafore, simboluri specifice liricii populare româneşti.

• Folclorul şi viziunea românească a lumii.


Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, Etnografie şi folclor românesc (note de curs – partea I), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, Editura Minerva, vol. I., Bucureşti, 1981.

Pierre Bonté, Michel Izard, Dicţionar de etnologie şi antropologie, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992. Arnold Van Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iaşi, 1996. Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.

47

ISTORIA LIMBII ROMÂNE 1 THE HISTORY OF ROMANIAN LANGUAGE



– Romanizarea Daciei. – Perioada latină a limbii. – Aportul substratului traco-dac la geneza limbii române. – Influenţele exercitate asupra limbii române: slavă, maghiară, turcă,

neogreacă. – Formarea dialectelor româneşti din sudul Dunării.


Gr. Brâncuş, Introducere în istoria limbii române, vol. I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Al. Rosetti, Istoria limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

I. Coteanu, Structura şi evoluţia limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

Florica Dimitrescu (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

48

DISCIPLINE OBLIGATORII –„B”

LIMBA ENGLEZĂ CONTEMPORANĂ 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE

CONTEMPORARY ENGLISH – PHONETICS AND PHONOLOGY

Disciplină obligatorie; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite; colocviu 1.

I. THEMATIC CONTENTS OF THE SUBJECT

1st Semester 1. Introduction

a) Fundamental features of the language. b) Sinchronic vs. diachronic and syntagmatic vs. paradigmatic c) Linguistic subjects d) Comunication models (De Saussure, Shannom, Mole) e) Phonetic transcription f) Branches of phonetics and phonology.

2. Articulatory phonetics a) Means of articulating sounds b) Active and passive articulators c) Oral and nazal sounds d) Classification of sounds

3. Consonants a) Sonorons sounds b) Obstruende sounds c) Semivowels

4. Vowels a) Cardinal vowels b) Vowel classification c) RP and Gen Am Systems

5. Features and types of sounds a) Main features

6. Phonologie representattion a) The Phonem and the alophone b) Phonologic processes (the omission, the insertion, the inversion)

7. Suprasegmental analysis a) The sylable and the syllabification b) The suprasyllabic structure (accent, intonation, metre).

49

II. OBLIGATORY BIBLIOGRAPHY

Rădulescu, Mara Van Schaik, An Introduction to Phonetics and Phonology, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

Chiţoran, Dumitru, English Phonetics and Phonology, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

Roach, Peter, English Phonetics and Phonology, 2nd ed., Cambridge University Press, Cambridge, 1993.

50

LIMBA ENGLEZĂ CONTEMPORANĂ 2 – MORFOLOGIE CONTEMPORARY ENGLISH – MORPHOLOGY

Disciplină obligatorie; sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite; examen 2.


1. General overview on the Organization of Grammar; the stucture of the Lexicon; the concept of UG; principles and parameters; X – bar theory, constituents and phrases. Lexical and Functional categories and criteria of identification.

2. Nominal categories: NUMBER: Sortal / non-sortal distinction. Countables. Bare plurals. Mass nouns. MT/ GT – a Lexical Redundancy Rule; the Countability Squish.

3. DETERMINATION: theoretical background (Reference, Deixis). Referential vs. Attributive use of DDs; the Articles: use. Proper names as DDs. DDs vs. Ids. Generics.

4. GENDER: Gender systems. Gender at the level of the Lexicon; the major formal oppositions. Gender markers. Referential Gender. Deviations from the Normative Pattern.

5. CASE – theoretical background; definition; case characterization in traditional grammar; syntactic cases vs. local cases.

6. Verbal categories: TENSE: as an inflectional category; the Temporal axes of orientation: primes; a semantic description of tenses in English.

7. ASPECT: definition. Aspect vs. Tense; the Aspectual classification of VPs (Kenny, Vendler, Mourelatos); a unified theory of Tense and Aspect; the Progressive Aspect.

8. MODALITY: Epistemic and Deontic classification of Modals in English; the Primary and Secondary Modals -semantic, syntactic and pragmatic description.

9. MOOD – introductory remarks on the speaker’s possible world; the use of the Subjunctive in English; distribution and meaning.


Duţescu-Coliban, Taina, Aspects of English Morphology, Nominal and Verbal Categories, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Ştefănescu, Ioana, English Morphology, vol.2, The Nominal and Verbal Categories, TUB, Bucureşti, 1988.

Quirk, Greenbaun, Leech, A Grammar of Contemporary English, Longman, London, 1972.

Bădescu, Alice, Gramatica limbii engleze, ESE, Bucureşti, 1984.

51

LIMBA ENGLEZĂ – CURS PRACTIC 1, 2 ENGLISH – PRACTICAL COURSE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrări

practice; total ore semestru 56; 4 credite / sem.; verificare 1, examen 2.


For the two semestres the course bas the following parts: texts, grammar, vocabulary, translations, composition.

1st Semester Text modulus: during the first semester the first five units from the

textbook English Practical Course for Intermediate Students: each text will be followed by exercises meant to fix the vocabulary, with stress on the synonymy, the polisemy, the idiomatic phrases.

Grammar Modulus: throughout medium level exercises will be practised the following aspects linked with the verbal categories: tenses, aspect, sequence of tenses.

Vocabulary Modulus: the lexical areas corresponding to the themes belonging to the texts discussed will be covered and it is recommended to study half of the vocabulary units specified in the bibliography.

Translation Modulus: translations from and in English will be made from the modern and contemporary prose.

Composition Modulus: the students will write an essay on one of the themes belonging to one of the texts discussed.

2 nd Semester Texts Modules: the next five units from the textbook English Practical

Course for Intermediate Students will be studied. Grammar Modules: throughout medium level exercises will be

practised: the modal verbs, the personal moods, the passive voice. Vocabulary Modulus: the lexical areas corresponding to the themes of

the texts discussed will be covered and it is recommended to study the other half of the vocabulary units specified in the bibliography.

Translation Modulus: translations from and in English will be made from the modern and contemporary prose texts adapted.

Composition Modulus: the students will write an essay on one of the themes belonging to one of the texts discussed.


Lupu, Janeta, English Practical Course for Intermediate Students, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

52

Thomson, A.J., Martinet, A.V., A Practical English Grammar, Oxford University Press.

Evans, Virginia, Use of English, Express Publishing, 1998 (units 1,2,4,7).

Vince, Michael, Advanced Language Practice, Heinemann, 1994 (units 1-12).

53

ISTORIA LITERATURII ENGLEZE 1, 2 THE HISTORY OF ENGLISH LITERATURE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite / sem.; verificare 1, examen 2.


1st Semester 1. Objects, methods, requests – introduction in the study of

literary history. 2. The English literature before the Norman Conguest. 3. Medieval English literature (1066-1400). 4. The poetry of English Renaissance: the sonnetists. 5. Shakespeare’s predecessors from Lyly to Marlowe. 6. How to analyse a play written by Shakespeare. 7. Shakespearean typology of male and female characters. 8. The shakespearean comedy: As You Like It and Twelfth Night. 9. Imaginary and real world in A Midsummer Night’s Dream and The

Tempest. 10. England’s history in Shakespeare’s theatre: Eduard III and Henry V. 11. Hamlet and King Lear: the top of Shakespeare’s tragedies. 12. Shakespeare’s contemporaries. 13. English poetry of the XVIIth century (1600-1670)


Stroe, Mihai, A Reader in English Literature from Chaucer to Marvell, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

Volceanov, George, A Survey of English Literature from Beowulf to Jane Austen, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Volceanov, George, „Către o integrală Shakespeare în limba română”, în William Shakespeare, Eduard al III-lea, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003, pp. V-XLVI.

Chaucer, Geoffrey, The Canterbury Tales (the General Prologue). Donne, John, The Ecstasy, A Valediction: Forbidding Mourning, A

Valediction: of Weeping, The Canonization. Marvell, Andrew, To His Coy Mistress. Shakespeare, William, Sonnets. Shakespeare, William, A Midsummer Night’s Dream, As You Like It,

Twelfth Night, Edward III, Henry V, Hamlet, King Lear, The Tempest. John Webster, The Duchess of Malfi.

54

2nd Semester I. THEMATIC CONTENTS OF THE SUBJECT

• the controversy regarding the attempts at defining romanticism • the cultural origins and background of the romantic phenomenon • rationalism versus romanticism • Blake: cerebral mythology and the journey within (i) • Blake: cerebral mythology and the journey within (ii): the correlations

between word and design • Wordsworth: the poetics of contemplation; the Preface to Lyrical

Ballads, Manifesto of the romantic movement in England • Coleridge: the profane and the sacred, the natural and the prenatural • Byron: the philosophy of being: Manfred, Cain and Childe Harold • P. B. Shelley: the promethean nature of the romantic quester • Keats: the aesthetics of being and the romantic artifex • Defoe, the spiritual autobiography and the process of individuation

versus Swift and human condition • Fielding and the architectonic novel: the path of initiation that leads

to wisdom • Sterne and the program of infinite continuity • Mary Shelley and the gothic novel Concepte critice 1. myth criticism (Campbell, Frye, Durand): a. Campbell and the mythology of the primitive peoples b. Frye and the concept of archetype as recurrent-cyclic symbol in literature c. Durand and the archetypal schemes 2. introduction to jungian archetypal criticism (Jung, Bodkin): a. introduction to depth psychology b. literature and the archetype in Bodkin’s view: the fundamental

dominants 3. psychoanalytical criticism (Freud, Lacan): a. Freud and the elementary aspects of psychoanalysis: the oedipus

complex, the ego, the conscious, the unconscious, libido, the preconscious, the theory of pulsions, repression etc.

b. Lacan and the linguistic structure of the psyché


William Blake, The Four Zoas, book 1; Milton, Preface; Jerusalem, To the public, To the jews, To the deists, To the christians; Songs of Innocence and of Experience;

55

William Wordsworth, The Prelude, books 1 and 6; Tintern Abbey. Ode. Intimations of immortality from recollections of early childhood. Preface to Lyrical Ballads

Samuel Taylor Coleridge, Kubla Khan. The Eolian Harp; The Rime of the ancient mariner

Percy Bisshe Shelley, Prometheus unbound. A lyrical drama in four acts, act I. Mont Blanc, lines written in the vale of Chamouni. Ozymandias

George Gordon Byron:,Manfred: A dramatic poem; Cain: A mystery. Childe Harold’s pilgrimage. A romaunt, Canto III.

John Keats, Endymion: a poetic romance, book 1. Hyperion. A Fragment. The fall of Hyperion. A dream. La belle dame sans merci. A ballad. Ode on a grecian urn

Daniel Defoe, Robinson Crusoe Jonathan Swift, Gulliver’s Travels Henry Fielding, Tom Jones Laurence Sterne, Tristram Shandy Mary Shelley, Frankenstein or the modern prometheus

56

LIMBA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ 1, 2 LANGUE FRANÇAISE CONTEMPORAINE

Disciplină obligatorie; sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi. 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite / sem; examen 2.

I. LE CONTENU THÉMATIQUE DU SUJET

Premier semestre I. Notions et concepts de base

1. Relations syntagmatiques, relations paradigmatiques. 2. Les unités linguistiques: le phonème, le morphème, le mot, la

lexie, le syntagme, la phrase. 3. Les niveaux d’analyse: le niveau phonétique et phonologique, le

niveau morphologique, le niveau lexical, le niveau syntaxique, le niveau phrastique.

4. Le modèle de description. Grammaire traditionnelle et grammaire moderne. L’analyse en constituants immédiats. La représentation de la phrase en structure profonde.

II. Eléments de phonétique 1. L’appareil articulatoire. Le rapport graphie / prononciation. La

transcription phonétique 2. Eléments de phonétique suprasegmentale. L’accent, le groupe

accentuel. La syllabation. Phénomènes de cohésion du groupe accentuel: enchaînement, liaison. L’intonation.

3. Eléments de phonétique segmentale. Le système vocalique. Les voyelles arrondies et les voyelles nasales. Le système consonantique. L’articulation des consonnes en finale absolue.

III. Les groupes de mots 1. Le groupe nominal. Définition. Caractérisation: marques spécifiques

du genre, du nombre, du cas.Types de groupes nominaux. 2. Le groupe nominal simple: structure, les prédéterminants

nominaux: l’article zero, les articles definis et indefinis, les démonstratifs, les possessifs, les prédéterminants indéfinis, les prédéterminants interrogatifs; contraintes de combinaison; distribution, contraintes de distribution; valeurs de contenu

3. Le groupe nominal complexe: structure, caractérisation; types dedeterminants, l’épithète, le complément du nom, la proposition relative.

57

Deuxième semestre Le verbe et le groupe verbal I. Introduction: définition du verbe: traits sémantiques/ morphologiques/

syntaxiques. II.Classes sémantiques de verbes. Verbes de modalité et d'aspect,

verbes factitifs, perceptifs, appréciatifs, de jugement, d'opinion. III. Le système des formes verbales en français • Le sous-système verbal fondamental (formes verbales simples /vs/

composées et surcomposées). • Le système verbal périphrastique. Les valeurs temporelles-

aspectuelles des formes périphrastiques. Le système de suppléance; les verbes semi-auxiliaires.

IV. Catégories du verbe: catégories spécifiquement verbales: MODE, TEMPS et ASPECT; VOIX. Catégories verbo-nominales: personne et nombre.

– La catégorie de l'aspect. Aspect et temps. Les oppositions aspectuelles: accompli/ non-accompli; perfectif/ imperfectif; sécant/ non-sécant; inchoatif/ terminatif; semelfactif/ itératif; continu/ discontinu. L'aspect grammatical et l'aspect lexical.

– Le temps verbal. Les temps du discours et les temps de l'histoire. L'approche textuelle du système des temps verbaux. Valeurs aspectuo-temporelles fondamentales et valeurs discursives des formes verbales en français: le présent; le passé composé; le passé simple; l'imparfait; le plus-que-parfait; le futur et le futur antérieur; le futur dans le passé et le futur antérieur du passé.

– La distribution des temps simples et des temps composés dans des textes. Les formes verbales dans le discours direct/ discours indirect; l'emploi des formes verbales dans la phrase complexe. La concordance des temps.

– Le mode verbal: définition. L'opposition modes personnels/ vs/ modes non-personnels. Les valeurs modales systémiques. Les valeurs modales des formes verbales.

– L'emploi de l'infinitif. – La catégorie de la voix. Définition; fonction syntaxique et rôles

thématiques; diathèse et thème verbal. La voix pronominale. Les formes pronominales: le pronominal réfléchi, moyen; réciproque; moyen; duratif, éventif, possessif, passif. La voix factitive. Le passif. Conditions de la passivisation. Verbes qui résistent à la passivisation. La voix factitive.

V. Classes syntagmatiques de verbes d'après les traits contextuels du verbe. Les verbes distributifs; auxiliaires et semiauxiliaires; supports; copulatifs; opérateurs. Classification des verbes d'après le type de déterminant verbal. Verbes monovalents. Verbes intransitifs/ vs/ transitifs. Verbes à doubles complémentation. Les compléments prépositionnels. Les

58

compléments en Ø/ en de, en à. Les compléments clitiques. Verbes à trois compléments. Les constructions symétriques. Les constructions réciproques. Les constructions causatives. Les constructions à verbes supports. Les constructions attributives. L'accord dans le syntagme attribut.

VI. Le GV. Critères de délimitation du GV. Le V pivot de la phrase. Le statut du déterminant verbal: déterminant /vs/ adjoint. Le verbe et ses compléments. Le modèle syntagmatique /le modèle actanciel de la phrase. Le GV de la phrase binaire. L'objet direct. Les propriétés syntaxiques du complément direct. L'objet indirect en Datif. Le complément prépositionnel.

VII. Applications: traits inhérents et traits contextuels du verbe; distribution relationnelle des temps verbaux; valeurs fondamentales et valeurs discursives des temps verbaux.

II. BIBLIOGRAPHIE OBLIGATOIRE

Cristea, T., Grammaire française. Le nom et le groupe nominal. Le verbe et le groupe verbal, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Cristea, T., Grammaire structurale du français contemporain, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974/1979.

Riegel, M., Pellat, J, Rioul, R, Grammaire méthodique du français, PUF, Paris, 1984.

Vişan, V., Phonétique française, EUB, Bucureşti, 2002.

59

LIMBA FRANCEZĂ – CURS PRACTIC 1, 2 LANGUE FRANÇAISE – COURS PRATIQUE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrări practice; total ore semestru 56; 4 credite / sem.; verificare 1, examen 2.


a) l'expression et la compréhension orales – actes de parole/types d'exposés: – saluer, se présenter, prendre contact avec quelqu'un; – accueillir, féliciter, remercier quelqu/un; – se séparer, prendre congé; – présenter, décrire des personnes, des choses; – relater un événement en donnant des précisions sur les protagonistes

et les circonstances. – exprimer ses goûts, ses préférences; – faire des appréciations sommaires; – exprimer ses sentiments, ses intentions, ses opinions; – poser un problème; – délimiter l'objet d'un débat, nuancer sa position; – formuler des arguments, donner des exemples; b) l'expression et la compréhension écrite: éléments de correspondance

non officielle: – rédiger une lettre à un ami sur les événements divers. – rédiger une lettre de réponse à une invitation. (acceptation/refus accompagnés de sentiments de joie, surprise, réserve,

motifs et/ou excuses) Eléments de correspondance officielle: – lettre: demande de renseignements; lettre de candidature pour occuper

un emploi dans l'administration, dans l'enseignement. – Curriculum vitae – lettre de motivation; mémoire de demande, mémoire de réclamation; Contenus linguistiques; – vocabulaire spécifique des situations déterminées; – éléments de grammaire spécificques: les présentatifs, les appellatifs;

les prédéterminants, les pronoms personnels, les formes verbales; le discours rapporté; les types de phrases.

Activités et techniques d'enseignement: auditions d'enregistrement de: – dialogues didactiques, des dialogues pris sur le vif; – interview; – jeux de rôle; interventions; débats.


Drăgoi-Făinişi Sabina, Bondrea Emilia, Le français en situations, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

60

Saraş, M., Gramatica limbii franceze prin exerciţii structurale, Bucureşti, 1972.

Ghidu, G., Pisoschi, V., Gramatica limbii franceze cu exerciţii, Teora, Bucureşti, 1998.

Chamberlain (A), Steeler (R.)., Guide pratique de la communication, (100 actes de communication, 50 dialogues).

Nistor-Borcan, V., Limba franceză – 1200 de teste grilă, Braşov, 2001.

61

ISTORIA LITERATURII FRANCEZE 1, 2 HISTOIRE DE LA LITTÉRATURE FRANÇAISE

Disciplină obligatorie; sem. 1, 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28; 2 credite / sem.; verificare 1, examen 2.

I. CONTENU THÉMATIQUE DU SUJET

Premier semestre 1. Le Moyen Âge littéraire (IXe – XIVe siècle) o Définition et périodisation du Moyen Âge français. Premiers textes

hagiographiques et historiques. Traits caractéristiques de la littérature française médiévale.

o Evolution des formes poétiques au Moyen Âge. o Formation de l’esprit courtois. Expression de l’éthique courtoise sur

le plan poétique. L’esthétique de la fin’amors. Classification et spécialité des principales formes poétiques (XIIe – XIIIe siècles). Tradition et innovation poétiques au XVe siècle: François Villon .

o Evolution des formes narratives au Moyen Âge. o Chansons de geste, romans, chroniques; la structure épique de la

Chanson de Roland. Vers une esthétique du roman: Tristan et Yseult. L’œuvre de Chrétien de Troyes. La littérature satirique et didactique: les fabliaux. Le Roman de Renart. Le Roman de la Rose.

o Evolution des formes dramatiques au Moyen Âge. o Miracles, moralités, soties, farces. 2. La Renaissance (XVe – XVIe siècles) o À l’aurore de la Renaissance: le XVe siècle – cadre historique et

culturel; mutations dans la mentalité de l’époque. o Structures thématiques et narratives des recueils de nouvelles: Les

cent Nouvelles nouvelles. Les quinze joies du mariage. o Tradition et innovation dans la poésie lyrique: François de Villon. o La littérature et la pensée au XVIe siècle: cadre historique; définition

et périodisation de la Renaissance. Le concept d’humanisme au XVIe siècle. Pierre de Ronsard et Joachim du Bellay.

o La pensée philosophique rabelaisienne: la sagesse pantagruélique. L’art narratif chez les conteurs du XVIe siècle (Rabelais, Marguerite de Navarre).

o Michel de Montaigne: Les Essais – somme philosophique et morale mise au service de la connaissance de l’homme.

o Les principes pédagogiques de Rabelais et de Montaigne. o Conclusions sur l’évolution des principaux genres littéraires et sur le

contenu humaniste de la littérature française du Moyen Âge et de la Renaissance.

62

Deuxième semestre 1. Le XVIIe siècle o Perspectives historiques et culturelles. o La doctrine et la littérature classique, de Descartes à Boileau, de

Corneille à Molière. o Descartes. o Le Baroque. Définitions et points de vue. o Le Classicisme. Définitions et points de vue. o La tragédie classique: Pierre Corneille et Jean Racine. o La comédie classique: Molière. o L’inéfable de la poésie de La Fontaine. o Autres représentants de la pensée classique: Blaise Pascal, La Bruyère. o Société et littérature. 2. Le XVIIIe siècle o Perspectives historiques et culturelles. o Les traditions de la littérature. o La première période (de transition): 1688-1715: la critique sociale

chez La Bruyère – Les Caractères – oeuvre qui marque le passage vers la littérature d’idées.

o La deuxième période (1715-1750). o Les grands penseurs: Montesquieu (L’Esprit des lois) et Voltaire

(Contes philosophiques). o Illustration du genre narratif et dramatique par des écrivains comme

Lesage, Prévost, Marivaux. o La troisième période (1750-1789) o L’Encyclopédie. o Diderot. o Ouvertures vers le XIXe siècle – le souffle romantique chez

J. J. Rousseau. o L’esprit de la critique sociale chez Beaumarchais. o La quatrième période (1789-1799). o Le retour à la poésie – André Chénier. o La philosophie des Lumières. L’Encyclopédie. o Les idées nouvelles.

63


Luminiţa Ciuchindel, Relais narratifs dans la littérature française du Moyen Âge et de la Renaissance, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001

Luminiţa Ciuchindel, Études sur la littérature française, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Bluche, François, Dictionnaire du Grand Siècle, Fayard, 1990. Dubois, Claude Gilbert, Le Baroque en Europe et en France, Paris,

PUF, 1995. Duby, Georges et Perrot, Michelle (sous la direction de), Histoire des

femmes en Occident, tome III (XVIe-XVIIIe siècles), sous la direction de Natalie Zemon Davis et Arlette Frage, Paris, Plon, 1991.

64

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI PSYCHOLOGY OF EDUCATION

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


• Specificul studiului psihologiei educaţiei: statutul epistemologic al psihologiei educaţiei; priorităţi ale studiului psihologiei educaţiei.

• Dezvoltarea psihică şi educaţia: problematica educabilităţii; dez-voltarea cognitivă, afectivă, socio-morală şi consecinţele în plan educativ.

• Formarea şi dezvoltarea personalităţii: structura personalităţii; formarea caracterului; dezvoltarea aptitudinilor.

• Elemente de psihologia învăţării: caracteristicile şi condiţiile învăţării; metode de învăţare eficientă.

• Succesul şcolar şi social: factori determinanţi; evaluarea şi prevenirea insuccesului; problematica devianţei comportamentale.

• Dimensiuni psihologice ale activităţii educative: rolul profesional şi personalitatea profesorului.


Radu N. (coord.), Psihologia educaţiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Cosmovici, A., Iacob L.(coord.), Psihologie şcolară, Editura, Polirom, Iaşi, 1998/1999.

Creţu C., Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iaşi, 1997.

65

INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE FUNDAMENTALS OF PEDAGOGY

TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUMULUI THE THEORY AND METHODOLOGY OF THE CURRICULUM

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; anul I, sem. 2; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


• Pedagogia şi sistemul ştiinţelor educaţiei: educaţia – obiectul specific de studiu al pedagogiei, caracteristicile şi structura educaţiei, perspectiva pedagogică în abordarea şi studierea educaţiei, problematica contemporană a educaţiei. Formele educaţiei: educaţia formală, nonformală şi informală; relaţiile, notele definitorii şi continuitatea dintre formele educaţiei. Domeniile educaţiei: educaţia intelectuală, moral-civică, profesională, estetică, fizică, religioasă; noile educaţii. Sistemul instituţional al educaţiei: şcoala, familia, comunitatea locală, organizaţiile cultural – educative, şi nonguvernamentale, asociaţiile profesionale, societăţile ştiinţifice unităţile economice, mass-media etc.

• Teoria şi metodologia curriculum-ului: curriculumul – concepte fundamentale: curriculum general, Curriculum Naţional, curriculum specializat, curriculum subliminal, curriculum formal, curriculum informal, curriculum scris, curriculum predat, curriculum învăţat, curriculum recomandat. Compo-nentele curriculare: finalităţi, (ideal, scopuri, obiective), conţinut – tendinţe în organizarea conţinuturilor curriculare (monodisciplinaritatea, multidisciplina-ritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea); timp (plaja orară), strategii de predare-învăţare, strategii de evaluare. Produsele curriculare: documente oficiale (planul – cadru de învăţământ; programele şcolare; manualele şcolare) şi materialele auxiliare, în sprijinul profesorilor şi elevilor (curriculumul de suport). Evaluarea curriculumului – cadru conceptual şi metodologie; calităţile unui bun curriculum: extensia, echilibrul, relevanţa, diferenţierea, continuitatea şi progresia, calităţi fundamentale ale curriculumului.

66


Radu, I., T., Pedagogie, fundamente teoretice, Editura V. & I Integral, 2002. Şerdean, I., Pedagogie – Compendiu, Bucureşti, Editura Fundaţiei

România de Mâine, 2004. Dewey, J., Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1992. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ - Dobridor, I., Pânişoară, I.- O.,

Prelegeri pedagogice, Iaşi, Polirom, 2001. Cucoş, C., Pedagogie (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura

Polirom, Iaşi, 2002. Creţu, C., Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei, Editura

Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi,1999.


FRANCEZĂ

ANUL II


67

În aten ia studen ilor anului II

Ghidul va constitui un îndru-mar pân la finalizarea ciclului de studii universitare de licen .

ţ ţ

ăţă

Studen ii anului II, anul universitar 2006-2007, au, în continuare, toate informa iile e sen i a l e u t i l e P l an u r i d e înv mânt, programe analitice i informa ii generale pentru urm torii 2 ani II i III, respectiv anii universitari 2006-2008).

ţ

ţţ (

ăţă şţ ă– ş

68

* Pentru studenţii de la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă (F.R.) se organizează lecţii de

sinteză ** Pentru studenţii de la învăţământ la distanţă (I.D.) şi cu frecvenţă redusă (F.R.) forma

de evaluare este examenul

69*** Din fiecare modul opţional se alege o disciplină, care devine obligatorie.

70

PROGRAME ANALITICE

Anul II


LITERATURĂ COMPARATĂ 1, 2 COMPARATIVE LITERATURE



Semestrul 3 I. Concepte fundamentale: literatură naţională şi literatură

universală; comparatism şi literatură generală. II. Antichitatea 1. Mit şi literatură. Marile mituri: definiţie, tipologie, reflexe literare ale

miturilor în literatura universală. 2. Narativitatea mitică între epopee şi poem (epicul explicativ-simbolic). 2.1. Orientul antic. Unitatea spirituală şi diferenţieri filosofico-estetice. Cosmogonia şi teogonia: Mesopotamia: Enuma Eliş, Cosmogonia lui Berosos; Egipt: Hermopolis, Heliopolis, Memphis; China: miturile preconfucianiste – Hun-Tun, Pan-Ku; India: Vedele şi literatura exegetică; Iudeea: literatura ebraică; Antropogonia şi sociogonia. Idealul uman şi diversificarea discursului

literar; Mesopotamia: Epopea lui Ghilgameş; Egipt – „Omul tăcut” şi panteonul egiptean. Diversificarea literaturii: creaţia utilitară (de cult, scrieri magice, opere

didactice) şi opera de divertisment (povestirile populare) China şi India – Dimensiunea filosofică a modelului uman. Confucianismul,

Daoismul, Budismul. Marile poeme epice budiste – Ramayana şi Mahabharata. Reflexe orientale în literatura română:

71

Cărţile populare – Povestea lui Archirie şi Anadan, Fiziologul, Alexandria, Varlaam şi Ioasaf, Sindipa, Aravicesc Mitologhicon

-Memorialistica şi jurnalul de călătorie – I. H. Rădulescu, D. Bolintineanu, I. Ghica

-Studii de orientalistică -Teme şi motive în lirica romantică – C. Bolliac, V. Alecsandri,

D. Bolintineanu -Eminescu şi Orientul -L. Blaga şi perspectiva asupra sistemelor filosofice chinez şi indian -M. Eliade – istoric şi filosof al religiilor (orientale). Prozator inspirat

de spiritualitatea indiană Spaţiul mediteranean – leagănul spiritualităţii europene Dialogul greco-latin Cosmogonia şi teogonia: -Misterile arhaice greceşti – sursă a umanismului renascentist şi a

clasicismului modern -Panteonul grec şi metamorfozele romane ale zeilor Antropogonia şi sociogonia: -Miturile greceşti livreşti: Hesiod (Munci şi zile), Eschil (mitul lui

Prometeu), Platon (Timaios, Banchetul) Idealul uman şi structurarea epopeii clasice -Epicul mitizant: poemele homerice (Iliada şi Odiseea) şi Eneida -Prefigurări latine ale liricului epopeic (Cnaeus Naevius, Quintus

Ennius) Subiectivizarea viziunii şi structurarea genurilor literare Diversificarea epicului beletristic: a. proza istorică greco-latină: Herodot, Tucidide, Cato, Titus Liviu,

Tacitus b. memorialistica: Lucian din Samosata, Iulius Caesar c. proza satirică şi romanescă: Lucian, Alexandria, Esopia, Etiopicele,

Dafnis şi Chloe, Apuleius, Petroniu d. proza retorico-filozofică: M.Tullius Cicero Circumscrierea tematico-stilistică a speciilor liricului: poemul oriental

– primă expresie a subiectivităţii poetice: Li-Tai-Pei, Du-Fu, Bai-Qu-Yi, Kalidassa (Sakuntala – prima epopee lirică)

Diferenţierea greco-latină a speciilor: - elegia: Calinos, Tirteu, Solon - fabula: Arhiloh - satira: Alceu, Caius, Lucilius, Horaţiu, Marţial, Juvenal

72

-poemul erotic: Sapho, Anacreon, Alceu, Catul, Horaţiu, Ovidiu -poemul filosofic: Pindar, Lucreţiu, Virgiliu, Horaţiu Apariţia dramaticului (în Grecia) şi nuanţările specifice (în teatrul latin) -tragedia: Eschil, Sofocle, Euripide, Seneca -comedia: Aristofan, Menandru, Plaut, Terenţiu Modelul greco-latin în literatura română III. Evul mediu – geneza unităţii spirituale europene Poemele epico-eroice. Eroism şi spirit naţional: Beowulf, Cântecul lui

Roland, Cântecul lui Hildebrand, Edde şi Saga, Cântecul Nibelungilor, Gestele, Chanson de Roland, Cantar de mio Cid, Cântecul oastei lui Igor

Literatura cavalerescă. Eroism şi spirit curtenesc: – Romanul – marile cicluri franco-normande (antic, francez, breton-

arthurian), Tristan şi Isolda, Chretien de Troyes, Parsifal – Lirica – poezia provensală (Guillaume d’Aquitaine, Bernard de

Ventadour, Jaufré Rudel), şcoala siciliană (Jacopo de Lantino), şcoala toscană (Guinizelli), dulcele stil nou (Guido Cavalcanti)

Proză şi didactică alegorică – expresie a spiritului citadin -fabule şi fabliaux, romanul (Romanul lui Renart, Romanul

Trandafirului) -bestiarii, lapidarii, cronografe, scrieri de învăţătură şi dits Poezia orăşenească – redimensionarea spiritului satiric – truverii

(Ruteboeuf), goliarzii, minesängerii (Hans Sachs), W. Langland şi G. Chaucer Teatrul medieval – între sacru (l misterelor) şi profanul commediei

del’arte Polii spirituali ai Evului Mediu: François Villon şi Dante Alighieri Evul mediu occidental şi literatura română IV. Prerenaşterea Zorii literaturii moderne, Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio.

Semestrul 4 V. Umanismul şi Renaşterea – intrarea în modernitate l. Umanismul italian şi reflexele sale occidentale: Lionardo Bruni

Aretino; Poggio Braciolini; Enea Silvio Picolomini; Pico della Mirandola; Lorenzo de Medici; Niccolo Machiavelli; Erasmus din Rotterdam; Thomas Morus; Michel de Montaigne

2. Liricul şi influenţele platoniciene: Clément Marot, şcoala lioneză (Maurice Scève, Louise Labé), Pleiada (Ronsard), Shakespeare

3. Epicul în versuri şi proză – parafrazarea satirică a idealităţii -epicul în versuri: poemul eroi-comic (L. Pulci, Matteo Boiardo)

73

-epopeicul reflexiv (L. Ariosto, T. Tasso, Agrippa d’Aubigné, L. de Camoes)

-romanul alegoric (Fr. Rabelais, Miguel de Cervantes) 4. Teatrul – normarea teoretică clasică şi codificarea scenică modernă:

T. Tasso, Lope de Vega, Calderon de la Barca, Shakespeare 5. Umanismul românesc şi deschiderile spre Europa VI. Clasicismul şi Barocul – expresie a crizei Renaşterii -bazele estetico-filosofice: Decartes, Boileau, La Bruyère -marii clasici: Corneille, Racine, Molière VII. Iluminism şi preromantism – democratism şi subiectivitate -Enciclopedia (Diderot, J. J. Rousseau, Montesquieu) -Eseistica filozofică şi estetică (G. Vico, Lessing) -Proza epică: sentimentală (S. Richardson, J. J. Rousseau, Bernardin de

Saint-Pierre, A. F. Prévost), picarescă (R.Lesage, H.Fielding), filosofico-satirică (J. Swift, Montesquieu) şi evocatoare (J. Fielding)

-Lirica sentimentală (E. Young, Th. Gray), „Sturm und Drang” (Schiller, Burger), protestatară (J. Thomson, A. Chénier, Th. Gray); neoumanismul (Hölderlin, Goethe), baladescul (Robert Burns, J. .Macpherson, G. A. Bürger)

-Dramaturgia – drama (D. Diderot, S. Mercier, Schiller) – tragedia (Alfieri, Voltaire) – comedia (Marivaux, P. A. Caron, C. Goldoni) -Depăşirea limitelor: „patriarhii” literaturii moderne (Voltaire şi J. W.

von Goethe)


Vlădescu, Andreea, Literatură comparată. Antichitatea. I. Epicul, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Cizek, Eugen, Evoluţia romanului antic, Editura Univers, Bucureşti, 1987. Gramatopol, Mihai, Moira, mythos, drama, ELU, Bucureşti, 1969. Grimal, Pierre, Literatura latină, Editura Teora, Bucureşti, 1997.

74

ESTETICĂ AESTETICS

Disciplină obligatorie; sem. 4; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs; total ore semestru 28; 2 credite; examen 4.


1. Obiectul şi legimitatea esteticii ca disciplină teoretică: estetici de tip „hegelian” şi de tip „galileic”; locul şi rolul esteticii în raport cu disciplinele particulare (teoretice şi istorice) despre arta şi literatura cu practica artistică.

2. Constituirea şi evoluţia istorică a problematicii esteticii. Probleme metateoretice actuale ale esteticii.

3. Valoarea estetică şi artistică. Conceptul de valoare şi tipologii valorice. Particularităţile valorii artistice. Regimul valorii artistice.

4. Atitudinea estetică. Conceptele de interes estetic, simţ estetic, gust estetic şi ideal estetic. Antinomiile judecăţii estetice. Problema „obiectivităţii” valorii artistice şi a criteriilor judecăţii estetice de valoare. Tipuri de judecăţi estetice.

5. Categoriile estetice. Specificul şi semnificaţia categoriilor estetice. Valoarea estetică şi categoria estetică.

Principalele categorii estetice: Frumosul, Sublimul, Tragicul, Comicul, Poeticul etc. Problema antonimiilor în sistemul categoriilor estetice. Corelaţia frumos–urât, sublim–grotesc, sublim–tragic. Semnificaţia tragi-comicului în arta contemporană. Arta secolului XX şi problema categoriilor estetice.

6. Opera şi arta. Conceptul de artă – concept deschis. Trăsături ale operei de artă. Imuabilitatea şi ilimitarea simbolică a operei de artă. Arta şi „non-arta”, „post-arta”, „meta-arta” etc.

7. Esteticul extraartistic. 8. Artă şi cunoaştere. Opţiuni şi controverse privind valoarea

gnoseologică a artei. Imaginea artistică. Problema „adevărului artistic”. Semnificaţia noţiunii de autenticitate artistică.

9. Artă şi limbaj. Semnificaţie şi comunicare artistică. Tipuri de limbaje. Abordarea semiotică a artei. Funcţiile limbajului artistic.

10. Receptarea artistică şi abordarea ei fenomenologică. Obiect artistic şi receptor. Receptarea ca descoperire de creaţie. Condiţii şi grade ale receptării.

11. Arta şi civilizaţia contemporană.

75


Tudor Vianu, Estetica, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968. G. Călinescu, Principii de estetică, Editura pentru Literatură, Bucureşti,

1968. L. Blaga, Arta şi valoare, în Trilogia valorilor – Opere, vol. 10,

Editura Minerva, Bucureşti, 1986. L. Rusu, Logica frumosului, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968. P. Servein, Estetica, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975. E. Papu, Despre stiluri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1986. S. Andronescu, Analogii estetice. Teoria spaţiu–timp în artă şi

literatură, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1998. W. Hoffman, Fundamentele artei moderne, Editura Meridiane, Bucureşti,

1977.

76


Disciplină obligatorie; sem. 3, 4; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite / sem.; examen 3, examen 4.


Semestrul 3 • Definiţia morfologiei. Relaţii între morfologie şi sintaxă. Sistem

gramatical şi structură morfologică a limbii. • Părţile de vorbire (clase lexico-gramaticale). Definiţie. Clasificare.

Criterii de delimitare a părţilor de vorbire (semantice, morfologice, sintactice). • Categorii gramaticale (morfologice). Definiţie. Clasificare.

Mijloacele de exprimare a categoriilor morfologice. Opoziţiile morfologice. • Substantivul. Criterii de definiţie. Clasificarea substantivului. Criteriile

nominale. • Substantivele comune. Definiţie. Clasificare. Particularităţi. • Substantivele proprii. Definiţie. Clasificare. Particularităţi. • Categorii gramaticale nominale. • Opoziţia de gen. Tipologie. Valori semantice ale genului. Mijloace

de exprimare: opoziţii de tip lexical, afixal şi sintagmatic. Indicii de gen. • Opoziţia de număr. Tipologie. Valori semantice şi formale ale

numărului. Procedee de formare a pluralului. Mijloace de exprimare: opoziţii de tip afixal şi sintagmatic. Indicii de număr.

• Opoziţia de caz. Tipologie. Valori semantice şi formale ale cazului. Mijloace de exprimare: opoziţii de tip afixal şi sintagmatic. Indicii de caz.

• Opoziţia de determinare. Tipologie. Valori semantice şi formale ale acestei categorii. Mijloace de exprimare: opoziţii de tip afixal şi sintagmatic. Indicii de determinare.

• Flexiunea substantivului. Tipuri de flexiune. Clase flexionare nominale.

• Articolul. Criterii de definiţie. Clasificarea articolului. Criterii morfologice de delimitare a articolului. Controverse privind încadrarea morfologică a clasei articolului.

• Adjectivul. Criterii de definiţie. Clasificarea adjectivului. Categoriile gramaticale ale adjectivului. Acordul în gen, număr şi caz cu substantivul determinat. Categoria gradelor de comparaţie.

• Flexiunea adjectivului. Tipuri de flexiune. Clase flexionare adjectivale.

77

Semestrul 4 • Pronumele, clasă de substitute nominale. Criterii de definiţie.

Clasificarea pronumelui. • Categoriile gramaticale ale pronumelui: persoană, număr, gen, caz.

Valori semantice. Tipuri de opoziţii formale. Indici morfologici. • Flexiunea pronominală. Tipuri de flexiune. Clase flexionare

pronominale. • Numeralul. Criterii de definiţie. Clasificarea numeralului. Criterii

morfologice de delimitare a numeralului. Controverse privind încadrarea morfologică a numeralului.

• Categoriile gramaticale ale numeralului: număr, gen, caz. Valori semantice. Tipuri de opoziţii formale. Indici morfologici şi sintactici.

• Verbul. Criterii de definiţie. Clasificarea verbului. Predicativitatea. Caracterul personal. Tranzitivitatea. Criterii morfologice de delimitare a verbului.

• Categoriile gramaticale ale verbului: diateză, mod, timp, persoană, număr. Valori semantice. Tipuri de opoziţii formale. Indici morfologici.

• Flexiunea verbală. Tipuri de flexiune. Clase flexionare verbale. • Adverbul. Criterii de definiţie. Clasificarea adverbului. • Prepoziţia. Criterii de definiţie. Clasificarea prepoziţiei. • Conjuncţia. Criterii de definiţie. Clasificarea conjuncţiei. • Interjecţia. Criterii de definiţie. Clasificarea interjecţiei. • Locuţiunile gramaticale. Criterii de definiţie. Clasificarea locuţiu-

nilor. Particularităţi morfologice.


Toma, Ion, Morfologia limbii române, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, vol.1, Cuvântul, vol. II. Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.

Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001.

Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti, 1982. Dimitriu, C., Tratat de gramatică a limbii române, Morfologia, Iaşi, 1999. Iordan, Iorgu; Guţu Romalo, Valeria; Niculescu, Al., Structura morfologică

a limbii române contemporane, Bucureşti, 1966. Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaşi, 1997.

78

ISTORIA LIMBII ROMÂNE ŞI DIALECTOLOGIE 2 THE HISTORY OF ROMANIAN LANGUAGE AND DIALECTOLOGY

Disciplină obligatorie; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 3 credite; colocviu 3.


Istoria limbii române – Apariţia şi evoluţia sunetelor noi: vocalele ă, î, diftongii, africatele,

constrictivele ş, j, h, grupuri de consoane – Fenomene specifice limbii române privind evoluţia sunetelor

latineşti. – Morfologia istorică (flexiunea nominală, pronominală şi verbală) – Trăsături generale referitoare la evoluţia vocabularului latin din

limba română. Dialectologie nord- şi sud-dunăreană – Cele cinci subdialecte dacoromâne – Dialectele românei comune: aromâna, meglenoromâna şi istroromâna – Statutul actual al dialectelor limbii române – Unitatea variantelor teritoriale ale limbii române.


Gr. Brâncuş, Introducere în istoria limbii române, vol.I, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Al. Rosetti, Istoria limbii române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

I. Coteanu, Structura şi evoluţia limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

Florica Dimitrescu (coord.), Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

79

ISTORIA LITERATURII ROMÂNE 3, 4 THE HISTORY OF ROMANIAN LITERATURE



Semestrul 3 1. Evoluţia prozei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (Începuturile

romanului şi ale nuvelei. Alte proze: jurnalul de călătorie, proza istorică şi politică)

2. Nicolae Filimon – prezentare monografică şi analitică 3. Activitatea literară şi specificul operei lui A. Odobescu 4. B. P. Hasdeu şi I. Ghica – activitatea literară 5. Alţi prozatori: Duiliu Zamfirescu, B. Ştefănescu-Delavrancea, A. Vlahuţă

ş.a. 6. Evoluţia teatrului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: teatrul

romantic Răzvan şi Vidra, Despot-Vodă, Apus de soare. 7. Evoluţia criticii literare şi a ideilor estetice moderne: Radu Ionescu,

Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea 8. Simbolismul românesc. Etape. Reprezentanţi 9. A. Macedonski – activitatea literară: poezie şi proza 10. G. Bacovia – specificul autohton al simbolismului românesc 11. G. Coşbuc – universul liric 12. Caracteristicile literaturii secolului al XIX-lea – Sinteză a epocii

literare

Semestrul 4 Orientarea tradiţionalistă – Sămănătorismul Atitudini presămănătoriste George Coşbuc, Ovid Densusianu Poporanismul C. Stere, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibrăileanu, Mihai Ralea. Gândirismul Orientarea modernistă Simbolismul Modernismul după război – Cercul „Sburătorul”: Eugen Lovinescu Critici de formaţie lovinesciană: Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu,

Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu.

80

Modernismul extrem: Suprarealismul Principalele direcţii ale liricii româneşti la cumpăna veacurilor: Moştenirea Eminescu Moştenirile Macedonski şi Coşbuc Poeţi neoromantici şi sămănătorişti. Momentul Octavian Goga Simbolişti: Ştefan Petică, Ion Minulescu, George Bacovia, Dimitrie

Anghel, Nicolae Davidescu Poeţii de la „Gândirea” între tradiţie ortodoxistă şi inovaţie: Nichifor

Crainic, Ion Pillat, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Radu Gyr .

Poezia ermetică Ion Barbu. Lirica barbizantă în poezia noastră: Dan Botta, Mihai

Moşandrei, Emil Gulian, Andrei Tudor, Cicerone Teodorescu, Eugen Jebeleanu, Simion Stolnicu, Gheorghe Magheru etc.

Poeţi români în exil: Aron Cotruş, Ştefan Baciu Poeţi cotruşieni: Mihai Beniuc Poeţii de la „Viaţa Românească”: Al. Philippide, George Topârceanu,

Mihai Codreanu, Otilia Cazimir Lirica feminină: Elena Farago, Claudia Milian-Minulescu, Otilia

Cazimir, Alice Călugăru, Anişoara Odeanu, Sanda Movilă, Magda Isanos, Maria Banuş

Retrospectivă asupra avangardei literare: dadaişti şi suprarealişti Tristan Tzara, Ion Vinea, B. Fundoianu, Ilarie Voronca. Imagismul

liric; tendinţa de înnoire în lirica lui Emil Botta, Virgil Gheorghiu, D. Stelaru, Maria Banuş, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Eugen Ionescu, Geo Bogza, Aurel Baranga.

La răscruce de drum: Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Emil Giugiuca, Radu Boureanu.

Ipostaze inovatoare: Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru

Câteva coordonate ale liricii actuale: Mihu Dragomir, Geo Dumitrescu, Nina Cassian, A.E. Baconsky, Şt. Augustin Doinaş, Ion Brad, A. Păunescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu ş.a.

Partea a doua: critica şi istoria literară Titu Maiorescu şi „Junimea”. Evoluţia criticii şi istoriei literare în secolul XX: evoluţia de la

critica ideologică de direcţie (N. Iorga, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu,

81

M. Ralea) la critica profesionistă (Ilarie Chendi, I. Trivale, Perppessicius, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu). Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol

Critica profesionistă: Eugen Lovinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu

Critica de creaţie: George Călinescu, Tudor Vianu


Ghiţă Florea, Simona Iacob, Literatura română în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Bălan, Ion Dodu, Momente ale liricii româneşti în secolui XX, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţie şi prefaţă de A. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.

T. Vianu, Arta prozatorilor români (orice ediţie). I. Păcuraru, Clasicism şi romantism, Editura Albatros, Bucureşti (orice

ediţie). Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Bucureşti,

1937.

82

DISCIPLINE OBLIGATORII „B”

LIMBA ENGLEZĂ CONTEMPORANĂ 3, 4 ENGLISH CONTEMPORARY



3rd Semester Basic linguistic concepts relevant to the study of Syntax Categories i. syntactic categories – the phrase and the sentence ii. lexical categories – Nouns, Verbs, Adjectives, Adverbs iii. functional categories – Inflection, Determiners, Degree Adverbs iv. grammatical categories – pertain to the word dosses/parts-of-

speech, e.g. the verbal categories of Mood, Tense, Aspect, the nominal categories of Person, Number, Gender, the category of Comparison with Adjectives and Adverbs.

Syntactic relations – the inter-relations between the constituents of phases and sentences, indeeding the relations of predication, government, modification, determination, quantification.

Syntactic function – discharged by constituents, wing determined by their position/distribution in phrases/sentences. The main functions are universal: Subject, Predicate, Direct Object, Indirect Object, Prepositional Object, Noun Modifier (the classical Attribute), Adverbial Modifier.

Sentence types according to the Criterion of Structural Complexity A. Simple sentence B. Complex sentences C. The clause as Complementizer Phrase D. a. The declarative sentence b. The interrogative sentence c. The imperative sentence d. The exclamatory sentence.

Complex Intransitives 1. Prepositional Intransitives 2. Intransitives with Particle and Preposition 3. Intransitives with a Prepositional Indirect Object

83

a. The eventive type b. The experiencer type c. The relational type 4. Intransitives with two Prepositional Objects 5. Intransitives with Adverbial Modifiers 6. Reciprocal Intransitives Transitive Predications Syntacticalles Simple Transitives 1. Monotransitives with Affected Objects 2. Verbs with Effected/Resultative Object 3. Verbs with Affected and/or Effected Object 4. Relational Verbs 5. Verbs with Instrumental Object 6. Verbs with Locative Object 7. Verbs with Abstract Direct Object 8. Causative verbs (periphrastic, lexical, morphological) a) periphrastic causatives b) lexical causatives c) morphological causatives d) athitudinal causatives/experiencer causatives e) dative causatives f) ergative verbs

4th Semester I. Syntactic and semantic aspects of Negation – Defining the concept of Negative Sentence – Logical versus metalinguistic uses of Negation – Local versus sentential levels of Negation – Affirmative and Negative Sentences: semantic, pragmatic, and

structural differences – Negativity Tests – Realisations of NEG and the classification of Negative Sentences – Polarity and assertivity – The nature and types of Polarity Items – The inherent and the derivationally assigned [± assertive] feature – Syntactic behaviour of Negative Adverbs and Pronouns – Attraction and Incorporation – Focus and scope of Negation – Negative Raising

84

II. Syntactic relations. Coordination – Types of syntactic relations and their characteristics – Compound and Complex Sentences – The property of connectedness (relatedness) – Connectors (Relators): classification; behavioural and distributional

features – Syntactic and semantic aspects of Coordination – Copulative (Additive) Coordination – Adversative Coordination – Alternative (Disjunctive) Coordination – Semantic implications of Coordination: symmetric and asymmetric

uses of Coordinators – Incomplete Conjuncts: Reduction Rules and Conjunction Rules – Problems of agreement with Compound Subject NPs III. Subordination by Relativisation – Mechanism of Relative Clause formation – The co-reference condition and the Standard interpretation – Relative Clauses as CPs; Wh-movement and adjunction – General classification of Relative Clauses (criteria, types and

characteristics) – Relative Clause Introducers – General characteristics; classes; syntactic functions within the clause – That and as as Relative Clause Introducers – The Null Relative Clause Introducer – Formal, semantic and pragmatic aspects – N modifiers – Restrictive Relative Clauses – NP, PP, AP, VP and S modifiers – Non-Restrictive Relative Clauses;

specificities – Free Relative Clauses; arguments for the existence of a deep

antecedent; distribution – Relativisation out of Prepositional Phrases – Non-Finite Relative Clauses – Infinitival Relative Clauses – Participial Relative Clauses – Cleft Constructions IV. Subordination by Complementation – Types and sentencehood of Complement Clauses – THAT Clauses

85

– General characteristics; THAT Clauses as „abstract nominals”; THAT Clauses as CPs

– Extraposed Clauses; Expletive IT – Distribution and classes of verbs, adjectives, nouns subcategorising

for THAT Clauses – Complementizerless Clauses (THAT Deletion) – Tense and Complement: embedded tenses; system of reference – The use of the Subjunctive in Complement Clauses – Infinitive Clauses – General characteristics – The status of FOR as a Complementizer and of TO as Inflection – Overt and non-overt Subjects of Infinitive Clauses – various

interpretations – Indefiniteness of the Subject – Subject and Object control; the Null Subject PRO; Control Predicates – Raising Predicates – FOR-TO Infinitive Clauses and PRO Clauses; patterns and syntactic

functions – Raising patterns – various interpretations – Subject-to-Subject Raising: the Nominative + Infinitive

Construction; classes of triggers – Subject-to-Object Raising: the Accusative + Infinitive Construction;

classes of triggers – TO BE Deletion in Raising patterns – ing Complement Clauses – Classification of -ing forms; verbal, substantival and adjectival

values – Gerunds: general characteristics; Acc – ing and Poss – ing

Constructions; semantic differences – Overt and non-overt Subjects in Gerundial Constructions – The distribution of Half and Full Gerundial Clauses – Gerunds with passive meaning – Gerunds in Raising patterns – Embedded (Indirect) Questions – General characteristics; Wh-movement and embedding – Syntactic functions and classes of verbs taking such Complements

86


Şerban, D., Haţăgan R., Moisescu D., English Syntax Workbook, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Tudosescu, A., Syntax 2, ms. (Suport de curs disponibil în biblioteca facultăţii), 2003.

Cornilescu, A., English Syntax, vol. II, TUB, Bucureşti, 1982 Cornilescu, A., Complementation in English: A Minimalist Approach,

Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003. Jacobs, R. A., English Syntax. A Grammar for English Language

Professionals, Oxford University Press, Oxford, 1995.

87

LIMBA ENGLEZĂ 3, 4 – curs practic ENGLISH – Practical Course

Disciplină obligatorie; sem. 3, 4; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrări practice; total ore semestru 56; 4 credite / sem.; verificare 3, verificare 4.


The course is structured on four modulus: • Text Modulus for the first semester: – Educating Man – Physical and Emotional Life (I) • Text Modulus for the second semester: – Life and Technology – Man is the Midst of Nature • Grammar Modulus includes exercises for the following types of

constructions: – sentence types (word order features); copulative predicates;

constructions based on intransitive, monstransitive and ditransitive predications; transitive and intransitive phrasal verbs;

– passive constructions; dative constructions; negative polarity items, emphatic negations, relative clauses.

• Translation Modulus: translations from some short fragments of phrase in English and in Romanian.

• Composition Modulus: suggests 6 themes belonging to the studied texts.


Şerban, D., Haţăgan, R., Moisescu, D., English Syntax Workbook, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Wellman, G., Wordbuilder, Heinemann, 1998. Vince, M., Advanced Language Practice, Heinemann, 1994.

88




3rd Semester Introduction to the Victorian Age dondmanes and Ethos. The multiple

social, political, cultural connotations. Victorian Poetry – Epigonic vs. the Romantic? Inaugurative of its own

identity. Alfred Tennyson (1809-1892) – descriptive, introspective, preeminently lyrical poet of private and public consciousness. Robert Browning.

Victorian Fiction – between Romance and Realism. Charles Dickens (1812-1870) - „the metaphysical novel” George Eliot (Mary Ann Evans (1819-1880) – The quintessence of

Victorian Realism. Thomas Hardy (1840-1928) – The Social and Mythopoetic Dimension of

Fiction.


A. Poetry A. Tennyson – Mariana, The Lady of Shalott, Ulysses, from In

Memoriam, A.H.H. LIV LV LVI R. Browning, My Last Duchess, Memorabilia, Meeting at Night, Love

in a Life, Confessions B. Novel Ch. Dickens, Dombey and Son, Hard Times, David Copperfield, Great

Expectations G. Eliot, The Mill on the Floss, Adam Bede Th Hardy, The Return of the Native, The Mayor of Casterbridge, Tess

of the d’Ubervilles, Jude the Obscur 4th Semester Modernism and its cultural context Joseph Conrad George Bernard Shaw

89

David Herbert Lawrence James Joyce T.S. Eliot Virginia Woolf Samuel Beckett Aldous Huxley George Orwell William Golding Anthony Burgess John Osborn Iris Murdoch Graham Greene Postmodernism and its cultural context John Fowles David Lodge Kazuo Ishiguro Julian Barnes


Samuel Beckett, Waiting for Godot Anthony Burgess, A Clockwork Orange; William Golding – Lord of the

Flies Joseph Conrad, Heart of Darkness; Lord Jim Thomas Searns Eliot, The Waste Land John Fowles, The French Lieutenant’s Woman, The Collector Graham Green, The Heart of the Matter; Iris Murdoch, The Bell Aldous Huxley, Brave New World; George Orwell, Nineteen Eighty-four James Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man, Ulysses David Herbert Lawrence, Sons and Lovers, The Rainbow David Lodge, Changing Places, Julian Barnes, A History of the World

in 10 ½ Chapters; Kazuo Ishiguro, The Remains of the Day John Osborne, Look Back in Anger George Bernard Shaw, The Devil’s Disciple, Saint Joan Virginia Woolf, Mrs. Dalloway, To the Lighthouse.

90




Troisième semestre Notions fondamentales a) spécificité de la syntaxe, la notion de structure, places et positions,

catégories majeures b) la phrase – définition, phrase étroite/phrase large, représentation

arborescente de la phrase Fonctions syntaxiques (le sujet; le groupe prédicatif: le complément

d’objet direct, le c. o. indirect; l’attribut; les compléments circonstanciels) Introduction à la théorie des constituants de phrase – (l’approche

syntaxique générativiste; l’approche énonciative; classification) Le type assertif Le type interrogatif (définition, incidence interrogative; interrogation

totale – marqueurs de l’interrogation totale; interrogation partielle – marqueurs de l’interrogation partielle, valeurs de l’interrogation; interrogation indirecte)

Le type injonctif (définition; structures injoctives; modulations de l’injonction)

Le type exclamatif (définition; structures exclamatives) La négation (dimension lexicale; dimension grammaticale de la

négation; portée de la négation: négation totale, négation partielle; négation restrictive /annulation de la restriction; emploi des mots négatifs; négation et coordination; négation cumulée)

L’emphase (définition; procédés emphatiques: accent d’insistance, dislocation, extraction)

Le passif et l’impersonnel a) Le passif: forme verbale et type de phrase; les verbes passivables;

l’emploi du passif dans le discours b) L’impersonnel: verbes impersonnels; locutions impersonnelles/

constructions impersonnelles, la postposition du sujet d’un verbe impersonnel

91

Quatrième semestre Définition de la phrase complexe Types de phrases complexes La phrase complexe formée par subordination: constituants, classes de

réalisateurs Le Groupe Adverbial. Le circonstant temporel: caractérisation, axes de

structuration, types de détermination temporelle, réalisateurs Le circonstant spatial: axes de structuration, réalisateurs, Le circonstant de manière: caractérisation, réalisateurs Le circonstant d’instrument: caractérisation, réalisateurs La phrase de comparaison: caractérisation, relations spécifiques,

réalisateurs Le circonstant de cause: caractérisation, types de cause, conjonctions et

locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de cause, choix du mode dans la subordonnée de cause

Le circonstant de conséquence: caractérisation, types de conséquence, conjonctions et locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de conséquence, choix du mode dans la subordonnée de conséquence

Le circonstant de but: caractérisation, types de but, classes de réalisateurs, conjonctions et locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de but, choix du mode dans la subordonnée de but

Le circonstant de condition: caractérisation, types de condition, particularités de construction et valeurs de la conjonction „si”, conjonctions et locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de condition, choix du mode dans la subordonnée de condition

Le circonstant de concession: caractérisation, types de concession, classes de réalisateurs, conjonctions et locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de concession, choix du mode dans la subordonnée de concession

Le circonstant de supposition: caractérisation, classes de réalisateurs, conjonctions et locutions conjonctionnelles qui introduisent la subordonnée de supposition, choix du mode dans la subordonnée de supposition.

92


Murăreţ, I., Syntaxe. La phrase complexe (I), Les principaux circonstants et la phrase de comparaison, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Cristea, T., Grammaire structurale du français contemporain, EDP, Bucureşti, 1979.

Dubois, J. et Dubois-Charlier, F., Eléments de linguistique française, Larousse, Paris, 1970.

Grevisse, M., Le Bon Usage, Duculot, Paris, 1993. Levy, M., Grammaire du français, Ophrys, Paris, 2000. Maingueneau, D., Syntaxe du français, Hachette, Paris, 1994. Riegel M., Pellat J., Rioul R., Grammaire méthodique du français, PUF,

Paris, 1994.

93

LIMBA FRANCEZĂ – CURS PRACTIC 3, 4

LANGUE FRANÇAISE – COURS PRATIQUE

Disciplină obligatorie; sem. 3, 4; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrare practică; total ore semestru 56; 4 credite / sem.; verificare 3, verificare 4.


Troisième semestre I. Test d’évaluation (les résultats serviront à établir la complexité des

activités proposées) II. Unité 1: Qu’est-ce qu’un Français? a) Peut-on définir l’identité d’un peuple? compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux

(la phrase interrogative) b) Les Carnets du major Thompson, de Pierre Daninos (fragment) compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux

(la phrase interrogative) c) expression orale (sujet de débat: Les Français devant le jugement

des autres nations); III. Unité 2: La famille française – du côté des jeunes a) La famille française aujourd’hui (présentation d’un texte de synthèse

sur les caractéristiques du modèle familial d’aujourd’hui) compréhension du texte; exercices lexicaux.

b) expression orale (sujet de débat: Que pensez-vous sur « le mariage à l’essai »? Argumentez votre opinion.)

c) Uranus, de Marcel Aymé (fragment) – compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux (la phrase exclamative).

IV. Unité 3: Ainsi va la langue française a) Présentation d’un texte de synthèse sur la francophonie

compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux (la phrase injonctive).

V. Unité 4: Le Paris des cafés littéraires a) De l’origine du café en Europe compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux

(l’expression de la conséquence)

94

b) expression orale (sujet de débat: Est-ce que la consommation du café est une simple coutume alimentaire? Argumentez votre opinion.)

c) Sous le signe de Flore: compréhension du texte; exercices lexicaux; exercices grammaticaux (l’expression de la conséquence et du but)

– rédaction écrite (sujet de rédaction: Présentez un café littéraire roumain)

Quatrième semestre VI. Unité 5: L’école et le travail a) expression orale: débat sur l’importance des études et le rôle de

l’école dans la société b) présentation du texte: Le diplôme n’est plus une garantie (extrait de

presse); exercices lexicaux c) Témoignages: Daniel Pennac compréhension du texte; exercices

lexicaux; exercices grammaticaux (l’expression de la cause) VII. Unité 6: Voyages a) expression orale: Les Français et les voyages b) Le pays que j’ai quitté, Colette; compréhension du texte, exercices

lexicaux c) exercices grammaticaux ( l’expression de la condition) VII. Unité 7: Le cinéma français a) Le festival de Cannes – compréhension du texte; exercices lexicaux – exercices grammaticaux (l’expression de la concession) b) Rédaction écrite (sujet de rédaction: Que pensez-vous sur le cinéma

français?) VIII. Unité 8: La ville a) expression orale (débat: La place de la ville dans le paysage français) b) La beauté des villes, Bernard-Henry Lévy – compréhension du

texte, exercices lexicaux, exercices grammaticaux (la comparaison) c) rédaction écrite (sujet de rédaction: Présentez la ville où vous

aimeriez vivre) II. BIBLIOGRAPHIE OBLIGATOIRE

Chapelan, M. et Pastin I., Fenêtres sur la France, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Grevisse, M., Nouveaux exercices de français, Editions Duculot, Paris-Gembloux,1977.

Thiévenaz, O. et Grégoire, M., Exercices de grammaire française, CLE International, Paris, 1995.

95

ISTORIA LITERATURII FRANCEZE 3, 4

L’HISTOIRE DE LA LITTÉRATURE FRANÇAISE



Triosième semestre Le romantisme, première révolution littéraire moderne. Les

grandes voix de la poésie romantique: Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Vigny, Alfred de Musset. La prose romantique: le roman personnel (François René de Chateaubriand, Benjamin Constant, A. de Musset, Eugène Fromentin ); le roman historique (A. de Vigny, Honoré de Balzac, Prosper Mérimée, Victor Hugo); le roman d'inspiration sociale et humanitaire (George Sand, Victor Hugo).

Le réalisme et la création du roman moderne. La poétique du roman réaliste: le concept de la mimésis. Honoré de Balzac et le roman absolu. La poétique balzacienne. Unité et structure de La Comédie humaine. Eléments spécifiques du discours narratif balzacien. Le narrateur omniscient. L'historicité et la socialité de l'individu. Personnages reparaissants. Stendhal et le réalisme psychologique. „L'égotisme”, forme particulière de la recherche de soi. La quête du bonheur dans les romans de Stendhal. La perspective du personnage („le point de vue”) et „les intrusions de l'auteur”. Gustave Flaubert, une nouvelle forme romanesque (l'inauthentique et les vies manquées) et une nouvelle structure narrative. La poétique flaubertienne. Le culte du Beau et „la quête héroïque de la Forme”. Les „affres du style”.

Prosper Mérimée, principal représentant de la nouvelle dans la première moitié du XIXe .

Le poète Charles Baudelaire et le concept de la modernité. La poétique mystique et symbolique de Baudelaire. L'ambivalence de la Beauté (divine et satanique) et la double postulation de son être. Thèmes majeurs et architecture du cycle poétique Les Fleurs de Mal. La magie suggestive de son langage poétique.

Le naturalisme, doctrine littéraire et pratique romanesque. Précurseurs: les frères Goncourt. Emile Zola, théoricien du naturalisme et auteur du cycle romanesque Les Rougon–Macquart. Histoire naturelle et sociale d'une famille sous le Second Empire. Le talent épique et la haute

96

poésie des descriptions. Guy de Maupassant, aux confins du réalisme et du naturalisme. Romancier et le plus grand nouvelliste de la seconde moitié du XIXe siècle.

Quatrième semestre – Siècle finissant, siècle naissant: devenir et épistèmê: sous le signe de

la subversion. Poezia sub influenţa noii perspective epistemologice. De la libertatea formalǎ la cea conceptualǎ. Noul destin al poeticitǎţii şi « categoriile negative ». Precursorii.

– Arthur Rimbaud: poétique de la voyance. Ruptura totalǎ faţǎ de paradigma romanticǎ. Un nou model scriptural. Jocul cu posibilitǎţile limbii. Plonjarea în senzorial. Poeticǎ şi poieticǎ rimbaldianǎ.

– Le symbolisme. Influenţa vizibilului asupra invizibilului. Simbolismul fonetic. Ruinarea oricǎrei contingenţe. Verlaine în cǎutarea senzaţiei, a sugestiei şi a ritmului fluid. Experienţa eului poetic ca alteritate.

– Mallarmé et l’impersonnalité de l’auteur. Proiectul interogǎrii limitelor limbajului. Cuvântul ca « idée pure ». Metafizica noţiunilor pure. Logica oniricǎ versus logica raţionalǎ.

– Guillaume Apollinaire. Le cubisme littéraire. O nouǎ « tehnicitate »: dezarticularea imaginii. Lirism şi viaţǎ citadinǎ modernǎ. Asimilarea infinitǎ a oricǎror materiale: « poemul sintetic ». Caligramele.

– Dadaïsme et avant-garde. Tristan Tzara şi cele 7 Manifeste Dada. Negarea categoriilor estetice şi a instituţiei culturale. Noul « mal du siècle ».

– Le Surréalisme. Discreditarea realitǎţii şi renunţarea la logicǎ. Scriitura automaticǎ, visul şi jocurile verbale.

– André Breton et Paul Éluard. Manifestele lui Breton şi frumuseţea convulsivǎ. Eluard între beţia senzorialǎ şi angajare.

– Voix poétiques de l’après-guerre. Saint-John Perse, René Char, Francis Ponge, Henri Michaux. De la continuitatea suprarealistǎ la explorǎri solitare. De la ceremonia epicǎ la poezia angajatǎ şi de la inventarul lumii la spaţiul interior.

– Révision. Trecerea în revistă a cunoştinţelor asimilate.

97

II. BIBLIOGRAFIE OBLIGATOIRE

Repeţeanu, Liana-Rodica, La littérature française du XIXe siècle par ses textes, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

Miclău (Paul), Poètes français dans la modernité, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Mihalevschi (Mircea), Les dysfonctionnements métaphoriques, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

****La littérature française du 20e siècle par ses textes, sous la direction de Constantinescu Mariela, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

**** Histoire de la littérature française, sous la direction de Ion Angela, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, vol. II. – de la Rimbaud, vol. III.

Arthur Rimbaud, Une saison en enfer, 1873; Illuminations, 1889. Mallarmé, Prose pour des Esseintes, 1885; Poésies, 1887. Verlaine, Romances sans paroles, 1874; Jadis et naguère, 1884. Guillaume Apollinaire, Alcools, 1913; Calligrammes, 1918. André Breton, Les Champs magnétiques, 1920; Le Manifeste du

Surréalisme, 1924; L’Amour fou, 1937. Paul Éluard, L’Immaculée conception, 1930; La vie immédiate, 1932. Francis Ponge, Le Parti pris des choses, 1942.

98

MODULE OPŢIONALE DE APROFUNDARE

BIBLIOTECONOMIE BIBLIOTECONOMY

Disciplină obligatorie; sem. 4; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; total ore semestru 28; 2 credite / sem.; verificare 4.


• Bibliologia – ştiinţa generală despre scris, despre carte, despre bibliotecă. • Istoria scrisului şi a cărţii. • Istoria tiparului. • Istoria bibliotecilor. • Discipline bibliologice: biblioteconomie, bibliofilie, bibliografie,

bibliopepsie, bibliotaxie, exlibristică. • Tehnica cercetării şi a documentării. • Modalităţi şi tehnici de organizare şi de funcţionare a bibliotecilor. • Funcţia socială a bibliotecii în diverse perioade istorice. • Cunoaşterea cititorului şi a cerinţelor sale. • Legislaţia de bibliotecă.


Buluţă, Gheorghe, Civilizaţia bibliotecilor, Editura Enciclopedică, p. 7-97, Bucureşti,1998.

Dima-Drăgan, Corneliu, Bibliologie generală, Tipografia Universităţii din Bucureşti, p. 3-62, p. 107-197, Bucureşti,1976.

Enache, Ionel, Biblioteconomie, Editura Universităţii din Bucureşti, p. 11-59, p. 77-131, Bucureşti, 2002.

Georgescu-Titu, Nicolae, Cartea şi bibliotecile, Editura Ştiinţifică, p. 65-113, p. 183-194, Bucureşti, 1972.

99

COMUNICARE, RELAŢII PUBLICE ŞI BIROTICĂ COMMUNICATION, RELATIONS PUBLIC AND BIROTICS

Disciplină obligatorie; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; total ore semestru 28; 2 credite / sem.; verificare 3.


• Comunicarea şi tipurile ei • Informaţia şi comunicarea • Axiomele comunicării • Competenţa comunicaţională • Tehnici de comunicare: comunicarea rotativă; tehnica vecinătăţii;

cartoanele verzi şi galbene; brainstormingul. • Funcţia de comunicare a limbii. Competenţă şi performanţă:

comunicarea verbală (orală şi scrisă); comunicarea publică; comunicarea instituţională administrativă; forme de comunicare publică şi instituţională.

• Caracteristicile formale şi semantice ale cuvintelor • Greşeli de vocabular: pleonasmul, contradicţia în termeni • Principalele reguli ortografice şi ortoepice ale limbii române. • Acordul gramatical • Vorbirea directă şi vorbirea indirectă • Stilurile funcţionale: stilul administrativ-juridic; stilul ştiinţific; stilul

publicistic; stilul beletristic. • Redactarea textelor în diverse stiluri: ştiinţific; publicistic; administrativ-

juridic; beletristic.


Craia Sultana, Teoria comunicării. Tehnici de informare şi comunicare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Toma Ion, Stilistica funcţională a limbii române, EUB, 2000.

100

TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII THE THEORY AND METHODOLOGY OF TRAINING

TEORIA ŞI METODOLOGIA EVALUĂRII THE THEORY AND METHODOLOGY OF ASSESMENT

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului

pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 3; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 2 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen.


Teoria şi metodologia instruirii: Procesul de învăţământ şi instruire. Procesul de învăţământ ca sistem; concepte fundamentale; instruire, predare, învăţare, evaluare; principiile şi organizarea procesului de învăţământ. Metode de instruire; delimitări conceptuale: metodologie, metode, strategie didactică; modele de instruire; sistemul metodelor de instruire. Esenţa şi conţinutul princi-palelor metode de instruire: metode expozitive, metode active şi interactive, metode de explorare sau metode bazate pe contactul cu realitatea, metode de comunicare scrisă. Proiectarea activităţii didactice; delimitări conceptuale: lectura programei în contextul aplicării noului currriculum naţional; planificarea calendaristică; algoritmul proiectării didactice pentru: proiectul unităţii de învăţare, activităţii de evaluare; relaţia dintre lecţie şi unitatea de învăţare. Stiluri de comunicare didactică şi competenţe educaţionale ale personalului didactic.

Teoria şi metodologia evaluării: Concepte-cheie ale evaluării educa-ţionale: măsurare, apreciere, judecată expertă. Tipuri de rezultate şcolare supuse acţiunilor evaluative. Calităţi metrologice ale instrumentelor de evaluare. Tipologia demersurilor şi instrumentelor de evaluare educaţională. Evaluarea iniţială; evaluarea formativă; evaluarea finală. Tehnici de evaluare a rezultatelor şcolare; metodologia şi tehnicile construirii instrumentelor de evaluare a rezultatelor şcolare. Calitatea şi eficienţa instrumentelor de eva-luare educaţională.


Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2004.

Jean Vogler (coord.), Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

Lisievici, P. (coord.), Ţăranu Mihaela, Tudorică Roxana, Pedagogie. Concepte, metode şi tehnici esenţiale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Lisievici, P., Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.

101

DIDACTICA SPECIALITĂŢII (un semestru pentru o specialitate,

două semestre pentru două specialităţi) DIDACTICS OF THE SUBJECT TO BE TAUGHT

(one semester for one subject, two semestres for two subjects) Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului

pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; semestrul 4; ore săptămânal – învăţământ de zi : 2 curs, 2 lucrări practice; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


• Optimizarea procesului de predare-învăţare la disciplinele de spe-cialitate prin aplicarea metodologiei noului curriculum. Aplicaţii.

• Procesul de învăţământ: structură, funcţionalitate şi transpunere didactică la disciplina de specialitate. Proiectarea didactică; strategii, metode şi tehnici de predare-învăţare a disciplinei de specialitate. Lectura persona-lizată a programei, proiectarea calendaristică (anuală), proiectarea unităţilor de învăţare, proiectarea lecţiei. Strategii, metode şi tehnici didactice adecvate specificului lecţiei de specialitate. Tipuri de lecţie şi forme de activitate în studiul disciplinei de specialitate.

• Conceperea instrumentelor de evaluare şi valorificarea rezultatelor elevilor. Elaborarea unui test de evaluare formativă. Tipuri de itemi. Pre-lucrarea şi analiza rezultatelor probelor de evaluare.

• Specificul lecţiilor desfăşurate la cabinetul de specialitate. Domenii de activitate şi principale atribuţii ale profesorului-diriginte.

• Demersuri creative şi inovative în Didactica de specialitate. Coor-donate teoretico-metodologice ale modernizării Didacticii de specialitate. Noi tehnologii informatice şi modernizarea Didacticii de specialitate.


MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programele şcolare pentru aria curriculară la Limba şi literatura română.

Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare din aria curriculară la Limba şi literatura română, 2001, Editura SC Aramis Print, Bucureşti

MEC, CNC, Repere privind activitatea educativă, Ghid metodologic, 2001.


FRANCEZĂ

ANUL III


103

*Pentru studenţii de la învăţământ cu frecvenţă redusă (F.R.) se organizează lecţii de sinteză. ** Pentru studenţii de la învăţământ la distanţă (I.D.) şi cu frecvenţă redusă (F.R.) forma

de evaluare este examenul. *** Dintre disciplinele opţionale se alege una, care devine obligatorie.

105

106

PROGRAME ANALITICE ANUL III



Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42 sem. 5, 36 sem. 6; 3 credite/sem.; examen 5, examen 6.


Semestrul 5 Conceptul de sintaxă, metode de analiză, sintaxa şi celelalte

compartimente ale limbii (sintaxa şi morfologia, sintaxa şi lexicologia, sintaxa şi semantica, sintaxa şi fonetica, sintaxa şi stilistica).

Unităţile sintactice: trăsăturile unităţilor sintactice; părţile de propoziţie, sintagma, propoziţia, fraza şi textul; modalităţi de generare a unităţilor sintactice; expansiunea şi contragerea, corespondenţa unităţilor.

Relaţiile sintactice: trăsături generale ale relaţiilor; tipologia relaţiilor sintactice, interdependenţa; inerenţa; coordonarea, subordonarea, mijloace de exprimare a relaţiilor sintactice în propoziţie şi frază.

Funcţiile sintactice: inventarul funcţiilor sintactice în limba română contemporană: subiect şi subiectivă; nume predicativ şi predicativă; element predicativ suplimentar şi predicativă suplimentară; atribut şi atributivă.

Semestrul 6 Funcţiile sintactice: complement direct şi completivă directă; complement

indirect şi completivă indirectă; complement de agent şi completivă de agent; complement de loc şi circumstanţială de loc; complement de mod şi circumstanţială de mod; complement consecutiv şi circumstanţială consecutivă; complement de cauză şi circumstanţială de cauză; complement de scop şi circumstanţială de scop; complement condiţional şi circumstanţială condiţională; complement concesiv şi circumstanţială concesivă; complement instrumental şi circumstanţială instrumentală; complement sociativ şi circumstanţială sociativă; complement de relaţie şi circumstanţială de relaţie; complement opoziţional şi circumstanţială opoziţională; complement cumulativ şi circumstanţială cumu- lativă; complement de excepţie şi circumstanţială de excepţie.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE Florin Popescu, Sintaxa limbii române, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2006. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti,

1986, p. 237-396. Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba română, 1984, p. 280-377.

107

ISTORIA LIMBII ROMÂNE LITERARE 5, 6

THE HISTORY OF LITERARY ROMANIAN LANGUAGE



Semestrul 5: Limba română literară în epoca veche • Începuturile scrisului în limba română. • Caracteristicile generale ale primelor texte româneşti. • Monumentele limbii române literare din epoca veche: Cazania lui

Varlaam, Noul Testament de la Bălgrad, Psaltirea lui Dosoftei, Biblia de la Bucureşti, Didahiile lui Antim Ivireanul.

• Contribuţia cronicarilor moldoveni şi munteni la dezvoltarea limbii române literare (Ureche, Costin, Neculce, Radu Greceanu, Radu Popescu).

• Rolul lui Dimitrie Cantemir. • Perioada de tranziţie de la epoca veche la epoca modernă. • Şcoala Ardeleană Semestrul 6: Limba română literară în epoca modernă • Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul. • Perioada 1836/1840 – 1881 în istoria limbii române literare. • Limba română literară în epoca marilor clasici. Contribuţia lui Titu

Maiorescu. • Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale. • Cultivarea limbii române în secolul al XX-lea. • Limba română literară în zilele noastre.


Valeriu Marinescu, Istoria limbii române literare. Sinteze, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

Valeriu Marinescu, Momente de referinţă ale evoluţiei limbii române literare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii române literare, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 (integral).

Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, Editura Academiei, vol. I, Bucureşti, 1956 (pentru Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă); vol. II, 1958 (pentru Ion Luca Caragiale).

108

ISTORIA LITERATURII ROMÂNE 5, 6

THE HISTORY OF ROMANIAN LITERATURE



Semestrul 5 PROZA 1. Evoluţia prozei în perioada interbelică. Epocă de efervescenţă

ideatică şi creatoare. Integrare în mişcarea artistică europeană. Sincronism şi diferenţiere. Redescoperirea şi modernizarea tradiţiei, reluarea disputei dintre tradiţionalism şi modernism, clarificare conceptuală, mutaţie a accentelor valorice. Gustul înnoirii, al experimentului artistic, conştiinţă puternică a esteticului, a formei. Lărgirea interesului pentru lectura şi scrierea romanului, eseului, jurnalului intim, publicisticii. Prozatori cu opere de excepţie în mai multe genuri literare sau diverse domenii (Camil Petrescu, G. Călinescu, T. Arghezi, L. Blaga, I. Barbu, M. Eliade). Evoluţia prozei scurte. Romanul – structură epică dominantă. Configurarea unei POETICI a romanului. Opţiunea pentru tradiţia cea mare a romanului. Teoria prozei moderniste. E. Lovinescu: orientarea spre citadin, analiză psihologică, obiectivare. Sincronismul în relaţie cu legile imanente ale epicului. „Modernismul epic” şi „modernismul liric”. Trecerea de la subiectiv la obiectiv, opţiune motivată în ordinea istoriei româneşti a genului, contradictorie faţă de mişcarea inversă din romanul european. Importanţa direcţiei moderniste şi a criticii lovinesciene pentru eliminarea lirismului, a finalităţilor moralizatoare din proza românească şi îndreptarea ei spre creaţia epică obiectivă şi romanul analitic modern: L. Rebreanu, H. Papadat – Bengescu, Gib Mihăescu, Felix Aderca, G. Ibrăileanu, V. Papilian ş.a. Autenticitate şi experienţă. Autori reprezentativi (cu texte teoretice şi romane): Camil Petrescu, Mircea Eliade (fragmente din eseistică privitoare la autenticitate, romanele experienţei şi aventurii intelectuale), Anton Holban, Mihail Sebastian. Jurnalul intim. Subiectivitatea instanţei narative (care povesteşte şi se povesteşte). Sinceritate, spontaneitate, selectivitate. Examen de conştiinţă, document existenţial, document istoric, jurnal de idei, jurnal de creaţie, jurnalul ca literatură. Diferenţe şi asemănări cu memoriile şi corespondenţa. Caracteristicile genului diaristic în literatura română. Modele din literatura universală. Dezvoltarea jurnalului în secolul XX. Autori români

109

reprezentativi pentru diferite tipuri de jurnal (existenţial, de idei, de creaţie etc.): M. Eliade, E. Ionesco, M. Sebastian, L. Rebreanu, O. Şuluţiu, Camil Petrescu, Alice Voinescu, Jeny Acterian etc. Altă viziune asupra realului şi a literaturii. Ficţiunea ca univers autonom, convenţie, artificiu. Percepţia lumii ca labirint, denotând o criză a fiinţei, a sensului, a comunicării. Refugiul în estetic, simbolic, fantastic, mit, absurd. Experienţa (reală) încorporată în substanţa imaginarului literar. Estetica fanteziei, tainei, misteriosului, hazardului, deformării, ludicului, parabolei etc. Autori: Matei Caragiale, M. Sadoveanu, (Creanga de aur, Divanul persian), M. Eliade (proza fantastică şi mitică), V. Voiculescu, M.Blecher, Urmuz.

Mari prozatori interbelici Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat Bengescu, Camil Petrescu,

Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Matei Caragiale.

Semestrul 6 1. Proza postbelică Prelungiri ale perioadei interbelice. Mari prozatori (Camil Petrescu,

M. Sadoveanu, V. Voiculescu, I. Agârbiceanu ş.a.). Apariţii notabile ale anilor 43-50 ai secolului XX (Dinu Pillat, Dinu Nicodin, Mihail Villara, Sorana Gurian ş.a. Obsedantul deceniu .

Momentele 1960-1975. Autori reprezentativi: Marin Preda, Nuvelistul şi romancierul: De la Întâlnirea din pământuri (1948) la Moromeţii I şi II (1955, 1967). Particularitatea viziunii asupra lumii rurale. Ilie Moromete, personaj memorabil al literaturii române. Romanul citadin. Tema eşecului existenţial, sensul şi mecanismele istoriei. Comportamentul special al naratorului, contemplativitatea, fascinaţia cuvântului. Nicolae Breban: adâncirea problemelor existenţiale în zonele subconştientului, vârstelor, naturii umane, sexualităţii; utopia omului perfectibil, inovaţii narative. Augustin Buzura: teme specifice: revolta de tip camusian împotriva absurdului existenţei, a laşităţii şi minciunii. Neliniştile şi refugiile iluzorii ale individului, complexitatea fiinţei, eurile multiple. Al. Ivasiuc: proza de introspecţie, eseul romanesc. Sorin Titel: sincronizare cu noul roman francez, romanul ciclic – viziune asupra unui spaţiu geografic specific. D.R. Popescu: punere a existenţei sub semnul relativului, confuziei, absurdului tragi-comic; realism şi artificialitate, modele narative noi, convenţii, clişee, răsturnarea lor inventivă; teatralizarea realităţii; Şt. Bănulescu: proza simbolică, parabolică, mitică; originalitatea stilistică). Alţi autori: G. Bălăiţă, C. Ţoiu, Mircea Ciobanu (metaromanul), Romulus Guga, Gabriela Adameşteanu, E. Uricaru. Şcoala de la Târgovişte. Grupul reprezentativ: Radu Petrescu, Mircea Horea Simionescu, Costache Olăreanu. Impactul asupra scriitorilor din anii ’80-’90 ai secolului XX. Ultimele decenii. Autori: Mircea Nedelciu, Ştefan Agopian, Mircea Cărtărescu ş.a.

110

II. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE Semestrul 5 Istorie şi critica literară (părţile referitoare la autorii studiaţi) G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

Editura Fundaţiilor Regale, 1941, ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.

Ov. S. Crohmălniceanu, Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Cartea Românească, Bucureşti, 1984.

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, ilustrată, Editura Socec, 1937, reedit. în Scrieri, vol. VI, Editura Minerva, Bucureşti, 1973. (Evoluţia poeziei epice şi Evoluţia poeziei dramatice).

N. Manolescu, Arca lui Noe, vol. I-III, Editura Minerva, Bucureşti, 1981 – 1984.

Valentina Marin Curticeanu, E. Lovinescu – istoric şi critic literar, Univers, Bucureşti, 1998 (p. 120-145).

Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Editura Contemporană, Bucureşti, 1941.

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Editura Albatros, Bucureşti, 2000.

Alte istorii literare şi volume de critică privitoare la proza românească din prima jumătate a secolului al XX-lea.

*** Poetica romanului românesc, ediţia a II-a, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987.

Semestrul 6 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

Editura Fundaţiilor Regale, 1941, ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1976. E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937,

ilustrată, Editura Socec, 1937, reedit. În Scrieri, vol. VI, Editura Minerva, Bucureşti, 1973. (Evoluţia poeziei dramatice).

E. Simion, Scriitori români de azi, I-IV, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974-1989.

N. Manolescu, Arca lui Noe, vol. I-III, Editura Minerva, Bucureşti, 1981-1984.

Valentina Marin Curticeanu, Critica şi modelul, Editura Eminescu, Bucureşti, 1986.

M. Ghiţulescu, O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, 1944-1984, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

Andreea Vlădescu, Spirit european în configurări dramaturgice autohtone, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

111

DISCIPLINE OBLIGATORII „B”

LIMBA ENGLEZĂ CONTEMPORANĂ 5, 6 CONTEMPORARY ENGLISH

Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28 sem.5, 24 sem.6; 2 credite/sem.; colocviu 5, examen 6.


5th Semester I. Semantics – object, definition, approaches – The study of ‘meaning’ – Involvement of various scientific domains, and the influences exerted

upon the linguistic study of meaning – contributions, benefits, difficulties, specificities, and consequences

– Main factors influencing the definition and status of Semantics within linguistic studies

– Variability in terms of views on Linguistics and its branches – Differences among linguistic approaches and models – The purpose of the linguistic enterprise – The status of Semantics in various grammatical approaches (traditional,

structuralist, generative, cognitive, translational, Universal Grammar) – Principles, methods, and conceptual apparatus in various approaches

to Semantics – Diachrony and synchrony in semantic studies II. Semantics and semiotics. Peirce’s theory of signs – Signalling-systems in semiotic, linguistic, and semantic theories – Generalities – Encoding and decoding of information – Sign, signification, semiosis – Peirce’s theory of signs – Overall view on the theory – Connections with linguistic models of signs – Main classes of signs, their characteristics and differences from other

approaches – Icon, index, symbol III. The concept of ‘meaning’ – some central issues – The status of meaning within various models of the linguistic sign

(Saussure, Hjelmslev; Frege, Ogden and Richards, Carnap, etc) – The role and nature of meaning – Arbitrariness of the linguistic sign versus motivation of meaning

112

– Symbol, sense, reference and referent – Intension versus extension – Landmarks in the theory of reference – Descriptivist versus causal accounts – Single-, multiple-, and law-criterion concepts; analytic and synthetic

statements IV. The dynamics of form and content. Lexical change and

semantic change processes – Sensitiveness to change at various levels of analysis – Language dynamics and form – content interactions – Lexical versus semantic change; inflectional rules; coordinates and

distinguishing criteria – Semantic implications in primary and secondary (major and minor)

word-formation processes – Coining, extension, borrowing – Derivation, compounding, conversion – Clipping, blending, acronymy, reduplication, back-formation, deflection – Semantic change processes – ‘Quantitative’ (broadening, narrowing) – ‘Qualitative’ (elevation, degradation) – Metaphor, metonymy as processes of semantic shift (transfer of

meaning) V. Aspects of structural (lexical) semantics. Componential analysis,

field theory, and sense relations – Componential analysis – General principles – distinctive semantic features and systems of

binary oppositions – Seme, sememe, classeme, marker, semantic marker, distinguisher – Elements of Field Theory (Trier, Porzig, Weisgerber, Haas, etc) – Conceptual field: perspectives and approaches – Lexical (word) field: structure and characteristics; properties of terms – Semantic field: definition and structure – Sense relations and field properties – Criteria for classifying sense relations – Intra-field and cross-field relations – Markedness of terms – Non-identity – Syntagmatic relations (free, stereotype, phonetic; affinity, selection,

implication; qualia structures; verb – object, verb – instrument, noun – action, noun – quality relations, etc)

– Paradigmatic relations

113

– Incompatibility – Hyponymy; taxonomies – Meronymy (partonymy, locative inclusion); meronomies – Oppositeness of meaning (antonymy, complementarity, converseness) – Synonymy – Polysemy and homonymy


Tudosescu, A. (2005) Semantics, ms. (Suport de curs disponibil în biblioteca facultăţii).

Leech, G. (1990) Semantics. The Study of Meaning, second edition, London: Penguin Books, pp. 1-23; 89-122; 231-254.

Lyons, J. (1993) Semantics, tenth impression, volume 1, Cambridge, UK: Cambridge University Press (c. 1977), pp. 1-31; 96-119; 230-335.

Lyons, J. (1993) Semantics, tenth impression, volume 2, Cambridge, UK: Cambridge University Press (c. 1977), pp. 534-569.

6th Semester The following areas are covered: • The domain of pragmatics – using and understanding language;

form and function in language. • Person / Place / Time Deixis • Conversational Implicature: Grice’s Analysis of Conversation;

conventional implicature vs. conversational implicature; figures of speech. • Presupposition; the semantic view on presupposition; the pragmatic

view on presupposition. • The Theory of Speech Acts; constatative vs. performative utterances;

the general schema of speech acts (locutionary act / illocutionary act / perlocutionary act).


Levinson Stephen, Pragmatics, Cambridge University Press, 1983. Grundy Peter, Doing Pragmatics, Edward Arnold, A member of the

Hodder Headline Group, 1995. Thomas Jenny, Meaning in Interaction (An Introduction to

Pragmatics), Longman Group Limited, 1995.

114

LIMBA ENGLEZĂ – CURS PRACTIC 5, 6

ENGLISH PRACTICAL COURSE

Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrări practice; total ore semestru 56 sem. 5, 48 sem. 6; 4 credite/sem.; verificare 5, examen 6.


5th Semester UNIT I: EARLY MEMORIES. THE FIRST QUESTIONS – A Christmas Memory by Truman Capote – Grammar: Word-formation processes; Existential Sentences; Uses

and levels of Negation UNIT II: EXISTENCE AND THE SELF. THE GREAT QUESTIONS (I) – Night-Sea Journey by John Barth (I) – Grammar: Free Relative Clauses; Finiteness / Non-Finiteness of Clauses UNIT III: EXISTENCE AND THE SELF. THE GREAT QUESTIONS (II) – Night-Sea Journey by John Barth (II) – Grammar: Comparison of adjectives; Cleft Constructions UNIT IV: THE ETERNAL DUALITY. THE QUESTION WITH NO

ANSWER – The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde by Robert Louis Stevenson – Grammar: Numerals

6th Semester UNIT V: THE SUPERNATURAL. ANSWERS FROM BEYOND REALITY – The Canterville Ghost by Oscar Wilde – Grammar: Gender; Adverbial Clauses UNIT VI: SCIENCE. ANSWERS FROM REALITY – The Five Frontiers of Space by Edward C. Stone – Academic writing: Essays (I and II) UNIT VII: LAW, CULTURE, AND CONVENTIONS. ANSWERS

FROM THE OTHERS – How a Law-less ‘Data Haven’ Is Using Law to Protect Itself by Gary

Slapper – Academic writing: Scientific papers, reports, studies

115


Quirk, R., Greenbaum, S., Leech, G. and Svartvik, J., A Grammar of Contemporary English, ninth impression, London: Longman, 1980.

Swan, M., Practical English Usage, second edition, Oxford University Press, Oxford, 1995.

Wellman, G., Wordbuilder, second edition, Heinemann, Oxford, 1992. ∗∗∗ Collins Cobuild English Grammar, eighth impression, Harper

Collins Publishers, London, 1998.

116


Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28 sem.5, 24 sem 6; 2 credite/sem.; verificare 5, examen 6.


• Periodization. Main characteristics of American literature. Puritan writing. The Enlightenment and pre-national literature. (Individual authors from: Rodica Mihăilă, The Re-Usable Past). From neoclassicism to romanticism: Cooper and Irving.

• National literature and romantic individualism. Symbolism and transcendentalism (Poe, Emerson, Thoreau). Allegoric and symbolic vision. Romance – (Hawthorne, Melville)

• Experiment in 19th century poetry: Poe, Whitman, Dickinson • The triumph of realism. From romanticism to realism. Local Color

and the Great American Novel (Mark Twain). The European perspective (Howells and Henry James). Naturalism and the American dream (Stephen Crane, Dreiser).

• From Naturalism to Modernism. Variations on Modernism. The „Lost Generation.” (Stein, Hemingway, Fitzgerald). Aestheticism as alternative to Naturalism. (Fitzgerald, Nabokov). Faulkner and the Southern Novel.

• Modernist poetry (Pound, Stevens, Williams) and poetry „in the American Grain” (Frost).

• The novel after 1945. Postmodernism, the postindustrial society and the culture of media. Self-reflexive fiction. (Barth, Pynchon,Vonnegut)

• Contemporary Forms of Realism. Minimalism. Magic realism (Bellow, Updike, Carver, Morrison)

• The multicultural canon. African -American, ethnic and women’s fiction.

• Poetry after 1945. Confessionalism. Formal experiment (Lowell, Plath, Ginsberg, Ashbery,)

• 20th Century drama in retrospect (O’Neill, Miller, Williams, Albee).


Rodica Mihăilă ed., The Re-Usable Past. A Reading of Colonial and Revolutionary America, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.

(Introduction (9-13), W.Bradford (24-31), Mary Rowlandson (56-66), The Enlightenment (87-108), Franklin (109-115), Jefferson (130-136).

117


Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28 sem.5, 24 sem.6; 2 credite/sem.; colocviu 5, examen 6.


5e semestre • Concepts fondamentaux en sémantique lexicale. Types de

sémantique. Sens lexicographique. Sens et signification. Signe et référence. Dénotation. Conception triadique du signe linguistique.

• L'analyse componentielle. Séme, sémème. Sémème et signifié de puissance. Procès sémiques.

• Champs sémio-lexicaux. Structuration du lexique français. Conceptions sur les champs.

• Polysémie. Homonymie et polysémie. Restriction et extension de sens. Motivation du changement sémantique: les relations métaphoriques et métonymiques. Polysémie lâche et polysémie étroite.

• Synonymie. Définitions, critères de typologisation. Synonymie et réalisation du sémème: la parasynonymie. Synonymie dénotative et connotative. Synonymie et contexte.

• Antonymie. Antonymie grammaticale/ lexicale. Les opérateurs antonymiques. Antonymes graduables. Antonymes sériels et cycliques.

• Hyponymie et méronymie. Hyponymie lexicale, discursive. Séries hyponymiques.

• Les relations syntagmatiques. Types de syntagmes. Critères de classification. Le figement des unités syntagmatiques.

• Sémantique des lexies complexes. • La paraphrase. Types de paraphrases. Les paraphrases lexicales/

grammaticales. • La figurativisation. Les tropes comme phénomène de synchronie. La

„métaphore vive”. Les clichés. • Isotopie, cohésion et cohérence.

II. BIBLIOGRAPHIE OBLIGATOIRE Teodora Cristea, Structures signifiantes et relations sémantiques en

français contemporain, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001. Patrick Charaudeau, Grammaire du sens et de l'expression, Hachette,

Paris, 1992. Anca Măgureanu, La sémantique lexicale, TUB, Bucarest, 1984. P. Lerat, Sémantique descriptive, Paris, Hachette, 1983.

118

6e semestre

La théorie de l’énonciation – énoncé et énonciation – l’instance énonciative, les protagonistes, le temps-espace de l’énonciation; la deixis.

Les modalités: modalités d’énonciation, modalités d’énoncé; types de modalités d’énoncé (aléthiques, épistémiques, déontiques, évaluatives, affectives, volitives); classes de modalisateurs (auxiliaires de modalités, adjectifs et adverbes de modalité, la forme modale du prédicat dictal); la structure de la phrase modalisée.

La théorie des actes de langage: les actes de langage. Les actes de langage directs (classes manifestations linguistiques); les actes de langage indirects (la dérivation illocutoire, marqueurs de la dérivation illocutoire, types d’actes).


Armengaud, F., La pragmatique, PUF, Paris, 1985 Benveniste, E., Problèmes de linguistique générale, Gallimard, Paris, 1976 Cervoni, J., L’énonciation, PUF, Paris, 1987 Cristea, T., Grammaire structurale du français contemporain, EDP,

Bucureşti, 1979

119

LIMBA FRANCEZĂ – CURS PRACTIC 5, 6 LANGUE FRANÇAISE – COURS PRATIQUE

Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 4 lucrări practice; total ore semestru 56 sem.5, 48 sem.6; 4 credite/sem.; verificare 5, examen 6.


Les coordonnées du cours considerées les suivants: a. traductions et retroversions littéraires, le langage de la presse écrite

et les textes des certaines mélodies; b. conversations et rédactions des textes ayant pour point de depart des

thèmes proposés; c. l’analyse des textes, appartenant aux différents styles et genres:

littéraires, narratives, descriptives, argumentatives, informatives, de presse; d. l’inititation dans l’utilisation des dictionnaires explicatives et

specialisés dans l’explication des différents problèmes de vocabulaire (familles de mots, synonymes, antonymes), étymologiques, sens propre, sens figuré etc.


Cristea, T., Contrastivité et traductions, EDP, Bucureşti, 1982. Drăghicescu, I., Cours pratique de traduction, Reprografia

Universităţii din Craiova, 1989. Grevisse, M., Le Bon Usage, ed. J. Duculot S.A, Gembloux, Bélgique. Negreanu, A., Expresii uzuale în franceza modernă, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1972.

120

– – – –

– –

– – – – – – –

–

ISTORIA LITERATURII FRANCEZE 5, 6 L’HISTOIRE DE LA LITTÉRATURE FRANÇAISE

Disciplină obligatorie; sem. 5, 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 1 curs, 1 seminar; total ore semestru 28 sem.5, 24 sem 6; 2 credite/sem.; verificare 5, examen 6.


Introducere. Rimbaud, Lautréamont Verlaine. Mallarmé. Simbolismul Apollinaire. Cubismul. Valéry. Poezia pură Suprarealismul. Poeţii suprarealişti (Breton, Reverdy, Eluard,

Aragon) Metamorfozele discursului narativ: Proust, Gide Trăsături distinctive ale discursului teatral; direcţii noii; Teatrul

simbolist; Momentul A. Jarry Poezia în marginea suprarealismului şi după suprarealism Romanul etic al anilor ’30. Existenţialismul. A. Camus J.P. Sartre. Teatrul poetic Noul roman. Alte căi ale discursului narativ Noul teatru: Ionesco; Beckett Direcţii critice actuale Incidenţe ale materiei parcurse asupra interferenţelor de cultură şi

civilizaţie franco-romane. Incidenţe didactice Revizuire generală.


*** Histoire de la littérature française (ouvrage collectif, coord. A. Ion), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, vol. II – de la Rimbaud.

Mihalevschi, Mircea, Le renouvellement du discours littéraire au XXème siècle, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

Mihalevschi, Mircea, Tragic vs Deriziune, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.

Lectura a cel puţin: un volum în proză, 12 pagini de poezie, o piesă de teatru (la alegere), din principalii autori studiaţi. Evaluarea prin examen va cuprinde un punct de verificare a lecturilor.

121

DISCIPLINE OPŢIONALE

LUCIAN BLAGA. UNIVERSUL CREAŢIEI MODERNE (DRAMATURGIE ŞI POEZIE)

LUCIAN BLAGA. THE UNIVERSE OF THE MODERN CREATION (DRAMA AND POETRY)

Disciplină opţională; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; total ore semestru 24; 2 credite; colocviu.


• Introducere în creaţia lui Lucian Blaga. Sistemul filozofic. • Expresionismul ca modalitate artistică şi de ideologie literară. • Mitul istoric în creaţia dramatică (Cruciada copiilor, Avram Iancu,

Anton Pann, Arca lui Noe) • Mitul creaţiei (Mitul Meşterului Manole) • Drama psihologică, pantomima, spectacolul mut • Gândirea magică – izvorul marii poezii (Poemele luminii, Paşii

profetului) • Drama existenţială în faţa „marii treceri” şi a somnului. • Eternitatea satului românesc. (În marea trecere, Lauda somnului,

La cumpăna apelor) • Lirica militantă: ciclurile Vârsta de fier, Corăbii cu cenuşă,

Cântecul focului, Ce aude unicornul.


G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ediţia a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982.

Ion Dodu Bălan, Momente ale liricii româneşti în secolul XX, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

George Gană, Opera literară a lui Lucian Blaga, Editura Minerva, Bucureşti, 1976.

Florea Ghiţă, Corola de minuni a lumii. Lucian Blaga. Universul liric, Casa de Editură şi Presă „Viaţa Românească”, 2001.

122

TOPONIMIE TOPONIMY

Disciplină opţională; sem. 1; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs; total ore semestru 28; 2 credite; colocviu 1.


– Definirea conceptului de nume propriu, onomastică, toponimie. – Obiectul şi sarcinile toponimiei. – Istoricul cercetărilor de onomastică de-a lungul timpului până astăzi. – Probleme de terminologie şi clasificare toponimică. – Provenienţa numelor topice, relaţiile care se stabilesc între apelative şi nume proprii, între antroponimie şi toponimie, între entopice şi toponimie. – Principiile şi metodele de cercetare în toponimie; categorii toponimice. – Probleme de etimologie toponimică, inclusive etimologie toponimică populară, tautologii şi omonimii toponimice.

Dicţionarul toponimic al României (Oltenia) – operă de interes naţional, chintesenţa eforturilor generaţiilor de cărturari, oameni de ştiinţă, cercetători, profesori, studenţă. Cursul se va ţine în spiritual acestei monumentale lucrări, încercând să se integreze direcţiilor actuale de cercetare toponimică.


Gh. Bolocan (coordonator), Dicţionarul toponimic al României. Oltenia, Ed. Universitaria, Craiova, vol. I – 1993, Vol.II – 1995, Vol.III – 2001, vol.IV – 2003.

I.A. Candrea, Probleme de toponimie, Curs, Bucureşti, 1930-1931. Ov. Densusianu, Probleme de toponimie şi onomastică, Bucureşti,

1928-1929 (lit.). Al. Graur, Nume de locuri, Bucureşti, 1972. Iorgu Iordan, Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1963.

123

SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI SOCIOLOGY OF EDUCATION

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Sociologia educaţiei ca disciplină ştiinţifică; geneza şi evoluţia socio-logiei educaţiei ca ramură a sociologiei; locul sociologiei educaţiei în sistemul ştiinţelor sociale şi în sistemul ştiinţelor educaţiei; societate şi educaţie; relaţiile dintre idealul social, idealul uman şi educaţie. Sistemul social instituţional al educaţiei; condiţionarea socială a structurilor şi conţinuturilor instructiv-educative; şcoala ca organizaţie şi instituţie socială; ştiinţa, tehnologia şi cultura, educaţia şi învăţământul; cunoaşterea con-temporană, educaţia şi exigenţele dezvoltării sociale. Coordonate sociologice ale continuităţii şi permanentizării educaţiei; învăţarea permanentă şi continuitatea educaţiei; eficienţa economico-socială şi umană a educaţiei; resursele umane, educaţia şi dezvoltarea; viitorul educaţiei; evoluţii şi tendinţe în sistemele educaţionale contemporane.


Bernstein E., Studii de sociologia educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

Comisia Europeană, Memorandum, privind învăţarea permanentă, tipărit şi difuzat sub îngrijirea Centrului Naţional „Leonardo da Vinci” (aprilie, 2001).

Costea Şt. (coord.), Ştiinţă, tehnologie, dezvoltare socială şi umană, Editura Politică, Bucureşti, 1984.

Costea Şt., Educaţia şi învăţământul în concepţia lui Dimitrie Gusti, în vol. Dimitrie Gusti – Studii critice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1980.

Costea Şt., Educaţia viitorului şi viitorul educaţiei (în „Opinia Naţională” nr. 353, 3 februarie 2003 şi nr. 357, 17 martie 2003).

Durkheim, E., Educaţie şi sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

124

MANAGEMENT EDUCAŢIONAL EDUCATIONAL MANAGEMENT

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Managementul ca ştiinţă. Esenţa şi obiectivele managementului; funcţii, activităţi şi roluri

manageriale; tipologia, competenţele şi calificările manageriale; unităţile şi organizaţiile educaţionale, ca organizaţii întemeiate pe cunoaştere.

Managementul educaţional; general şi specific în managementul educaţional; managementul sistemului instituţional al învăţământului şi educaţiei; opţiuni şi decizii fundamentale în managementul de sistem; managementul unităţilor şi instituţiilor educaţionale; managementul forma-ţiunilor, proceselor şi activităţilor educaţionale; managementul clasei de elevi; managementul calităţii şi al calităţii totale în domeniul educaţiei şi învăţă-mântului; conceptul şi sensurile conceptului de calitate; principiile, obiectivele şi sistemul calităţii în învăţământ şi educaţie; criterii, indicatori, standarde, acreditarea şi certificarea calităţii; managementul calităţii şi al calităţii totale la nivelul sistemului, unităţilor, grupurilor, proceselor şi activităţilor educaţionale.


Costea Şt., General şi specific în managementul învăţământului, în Tratat de management universitar, Editura LuxLibris, Braşov, 1998.

Cristea S., Managementul organizaţiei şcolare, EDP, Bucureşti, 1996. Joiţa Elena, Management educaţional. Profesorul manager: roluri şi

metodologie, Editura Polirom, Iaşi, 2000. *** Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ – MEC,

ISE, Bucureşti, 2001. Păun E., Şcoala ca organizaţie. Abordare sociopedagogică, Editura

Polirom, Iaşi, 1999.

125

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 1 TEACHING PRACTICE 1

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 5; ore săptămânal – învăţământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 5 credite; colocviu.

I. CONŢINUTUL PRACTICII

Întâlnire cu directorul unităţii de învăţământ şi cu profesorii-mentori şi diriginţi.

Participarea la unele activităţi metodice ale catedrei de specialitate şi/sau întâlniri cu şefii catedrelor de specialitate.

Asistenţă la lecţii sau la alte forme de organizare a procesului de învăţământ.

Activităţi de practică observatorie (asistenţă la ore). Discuţii de analiză în urma orelor asistate. Activităţi de proiectare curriculară: Planificare anuală, Proiectul unei

unităţi de învăţare din trunchiul comun-obligatoriu, Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS, Proiecte de lecţie.

Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS (curriculum la decizia şcolii). Activităţi extraşcolare: excursii, emisiuni radio-tv, schimb de experienţă

cu alte unităţi de învăţământ de profil ş.a. Participarea la o şedinţă a comisiei metodice.


MEC; Gliga, Lucia (coord.), Standarde profesionale pentru profesia didactică, Bucureşti, 2002.

Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Programele şcolare pentru ariile curriculare / disciplinele vizate.

MEC, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ghid metodologic, pentru aplicare programelor şcolare, aria curriculară, liceul şi profilul corespunzător specialităţii.

126

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 2 TEACHING PRACTICE 2

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curriculumului pentru formarea iniţială a cadrelor didactice; sem. 6; ore săptămânal – învăţământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 5 credite; colocviu.

I. CONŢINUTUL PRACTICII

Activităţi de proiectare curriculară: Planificare anuală, Proiectul unei unităţi de învăţare din trunchiul comun-obligatoriu, Proiectul unei unităţi de învăţare din CDS, Proiecte de lecţie.

Realizarea/conceperea unui material didactic personal, necesar în predarea unei lecţii/sistem de lecţii la disciplina de specialitate.

Asumarea rolului de manager al procesului educaţional Proiectarea a diferite tipuri de probe de evaluare: comune, pentru toţi

elevii şi cu caracter diferenţiat; Proiectarea şi realizarea unei lecţii de probă. Discuţii de analiză a lecţiei de probă. Principii în activitatea de consiliere şi de orientare. Analiza rubricilor Fişei de caracterizare psihopedagogică. Participarea la unele activităţi extracurriculare planificate, derulate cu

elevii.


Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 sau Metodologia didactică în „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.63-99.

Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

PROGRAME COMPLEMENTARE ŞI

INFORMAŢII GENERALE

127

129

PREGĂTIREA PRACTICĂ A STUDENŢILOR Facultatea de Limba şi Literatura Română acordă o mare atenţie

formelor şi modalităţilor de pregătire a studenţilor, iar planurile de învăţământ urmăresc efectiv însuşirea competenţelor care să-i asigure viitorului licenţiat succesul pe piaţa muncii. În acest sens, un rol important revine pregătirii practice a studenţilor.

În colaborare cu Editura Fundaţiei România de Mâine, studenţii noştri se pot pregăti pentru specializarea „redactor” prin practică în editură şi în tipografie. Finalitatea practică a acestei activităţi acoperă o paletă foarte diversă de posibile acţiuni profesionale: redactor în edituri şi în jurnalistică, în firme ce desfăşoară activitatea publicistică, în biblioteci, secretariate ale instituţiilor de cultură etc.

În colaborare cu postul de televiziune România de Mâine, studenţii facultăţii noastre dobândesc competenţe necesare pentru o posibilă activitate desfăşurată în domeniul mass-media.

Pe de altă parte, studenţii înscrişi la modulul de pregătire psihopedagogică şi metodică efectuează practica pedagogică în prestigioase instituţii de învăţământ preuniversitar din Bucureşti şi din ţară. Modul în care se realizează pregătirea studenţilor noştri pentru cariera didactică, precum şi conţinutul practicii pedagogice se află prezentate în paginile ghidului de faţă.

PREGĂTIREA PENTRU CARIERA DIDACTICĂ Concomitent cu studiile universitare de licenţă de specialitate, Facultatea în

colaborare cu Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, entitate academică distinctă a Universităţii, abilitată să asigure pregătirea viitorilor profesori, oferă tuturor studenţilor interesaţi şi Programul de pregătire pentru cariera didactică. Programul se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare, în conformitate cu Planul naţional unitar de formare iniţială a personalului didactic, care prevede studiul următoarelor discipline: Psihologia educaţiei, Fundamentele pedagogiei, Teoria şi metodologia curriculumului, instruirii şi evaluării în învăţământ, Didactica specialităţii, Practica pedagogică, Sociologia educaţiei şi Management educaţional.

Studenţii înscrişi au obligaţia de a participa la cursurile, seminariile şi celelalte activităţi didactice, de a îndeplini sarcinile specifice disciplinelor de studiu şi de a promova probele de evaluare la toate disciplinele din planul de învăţământ, precum şi proba de evaluare finală cu care se încheie Programul.

Absolvirea Programului se finalizează cu: • obţinerea unui număr de 30 de credite transferabile suplimentare, pe baza

cărora studenţii dobândesc o a doua calificare, pe lângă cea de specialitate; • obţinerea unei Adeverinţe de absolvire însoţită de o anexă cuprinzând

situaţia şcolară şi competenţele absolventului, act oficial de studii fără de care nu sunt posibile practicarea profesiei didactice şi ocuparea de posturi didactice în învăţământ;

130

• şanse sporite de inserţie şi integrare în viaţa profesională activă, învăţământul reprezentând un domeniu vast, care, prin natura sa, oferă permanent locuri de muncă pentru absolvenţii studiilor universitare de licenţă, calificaţi pentru munca în învăţământ;

• oportunităţi de promovare profesională în carieră, personalul didactic având posibilitatea de a participa, pe întreaga durată a carierei, la programe de formare şi formare continuă şi la concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere, de îndrumare şi control din întregul sistem al învăţământului preuniversitar.

Participarea la program se face pe baza taxei stabilită de Senatul Universităţii.

Înscrierea şi înmatricularea la Program se fac odată cu înscrierea anuală a studenţilor la secretariatele facultăţilor sau la secretariatul Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din strada Ion Ghica nr. 13, etajul 5, camerele 510 şi 511.

Informaţii suplimentare la: D.P.P.D., strada Ion Ghica nr. 13, etaj V, camera 511, sector 3, Bucureşti; telefon 3140075/149,353, fax 3121538, e–mail: ushdppd @spiruharet.ro.

PERIOADA/PERIOADELE ÎN CARE SE OPTEAZĂ PENTRU

(PACHETE DE) DISCIPLINE OPŢIONALE ŞI FACULTATIVE cuprinse în planul de învăţământ al semestrului/anului următor.

• studenţii admişi în anul I fac opţiunile odată cu înscrierea în anul I sau cel mai târziu în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul al II-lea);

• studenţii care au promovat anul I sau îndeplinesc condiţiile pentru înscrierea în anul II optează pentru disciplinele opţionale/ facultative odată cu înscrierea în anul II sau cel mai târziu în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul II);

• studenţii, care au promovat anul II sau îndeplinesc condiţiile pentru înscrierea în anul III, optează, în raport cu structura planului de învăţământ al anului respectiv de studii, pentru o disciplină/pachet de discipline opţionale, odată cu înscrierea în anul III sau în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru disciplinele din semestrul II).

Şcolarizarea la disciplinele facultative se realizează cu perceperea unei taxe. TRANSFERUL DE CREDITE ÎN INTERIORUL UNIVERSITĂŢII

SPIRU HARET se poate efectua la orice disciplină, dar îndeosebi, la disciplinele complementare sau de cultură generală şi la disciplinele opţionale şi facultative.

131

Transferul de credite se realizează, la solicitarea studenţilor, prin acordul facultăţilor în condiţiile în care:

• numărul de ore de curs la disciplina de la facultatea de la care se face transferul este identic, apropiat (mai mic cu cel mult 10%) sau mai mare în raport cu cel de la facultatea la care se face transferul;

• numărul de credite alocat disciplinelor este identic sau mai mare; • programa analitică a celor două discipline este, în conţinutul ei,

aceeaşi, apropiată sau compatibilă.

ACCESUL LA BIBLIOTECA VIRTUALĂ A UNIVERSITĂŢII ŞI LA INTERNET Studenţii Facultăţii de Limba şi Literatura Română au acces gratuit la

Avizierul virtual şi la Biblioteca virtuală ale Universităţii Spiru Haret. Accesul la Internet se face prin pagina web: www.spiruharet.ro. Studenţii îşi

pot crea un cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual, prin completarea unui formular de înscriere: nume, prenume, parola (pe care o alege fiecare student), codul numeric personal, adresa de e-mail. La user name se va introduce codul numeric personal şi la password – parola aleasă la crearea contului. După selectarea formei de învăţământ, a anului şi a facultăţii se face clik pe butonul „Trimite”.

Contul este creat numai dacă datele personale ale studentului: numele şi codul numeric personal sunt incluse în baza de date. Dacă aceste date nu sunt operate şi transmise de secretariatele facultăţilor, studenţii nu îşi vor putea crea cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual.

CENTRE ŞI COLECTIVE DE CERCETARE LA NIVELUL

FACULTĂŢII Cadrele didactice ale facultăţii desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică

şi de cercetare. Nivelul de excelenţă este ilustrat de titlurile academice ale unor cadre didactice, prof.univ.dr. Gr. Brâncuş fiind ales membru corespondent al Academiei Române. Alţi profesori sunt membri ai unor societăţi savante din ţară şi străinătate. Buletinul Ştiinţific al facultăţii „Analele Universităţii Spiru Haret – Seria Filologie – Limba şi Literatura Română” valorifică studiile inedite ale cadrelor didactice ale facultăţii. Acestea se alătură comunicărilor prezentate de către alte cadre didactice la diverse sesiuni ştiinţifice. Volumele de autor tipărite în ultimii ani fac cunoscută activitatea continuă de cercetare ştiinţifică. Ea este expresia proiectelor din cadrul centrelor şi colectivelor de cercetare.

Centrul de studii de etnologie şi antropologie culturală. Şef centru: Prof.univ.dr. Al. Dobre

132

Colective de cercetare: 1. Limbă şi literatură veche românească. Şef colectiv: Prof.univ.dr.

I.D.Bălan. 2. Probleme de toponimie românească. Şef colectiv: Prof.univ.dr. Ion Toma. 3. Studii de cultură şi civilizaţie românească. Şef colectiv: Prof.univ.dr.

Zamfira Mihail. 4. Studii privind literatura română în secolul al XIX-lea. Şef colectiv:

Conf.univ.dr. Luiza Marinescu. 5. Studii privind literatura română în secolul al XX-lea. Şef colectiv:

Prof.univ.dr. Valentina Curticeanu. Teme de cercetare 1. Lexicon de limbă şi cultură veche românească. Colectiv: prof.univ.dr.

I.D.Bălan, prof.univ.dr. Ion Toma, asist. univ. drd. Ana Maria Botnaru. 2. Probleme de toponimie românească. Colectiv: prof.univ.dr. Ion

Toma, conf.univ.dr. Elena Silvestru. 3. Spiritualitate românească în context european. Colectiv: prof. univ.

dr. Zamfira Mihail, prof. univ. dr. Ion Toma, prof. univ. dr. I.D.Bălan, conf.univ.dr. Mihail Diaconescu, conf.univ.dr. Luiza Marinescu, conf.univ. dr. Liviu Franga, lector univ. dr. Mariana Franga.

4. Literatura română între 1850-1900. Colectiv: prof.univ.dr. Ghiţă Florea, asist. univ. drd. Simona Iacob.

5. Aspecte ale prozei secolului XX. Colectiv: prof.univ.dr. Valentina Curticeanu, lector univ.dr. Cristina Popa, asist.univ.drd. Ana Maria Botnaru.

CERCURI ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI

Antrenarea studenţilor în activitatea de cercetare ştiinţifică este urmarea

firească a strategiilor de conlucrare în procesul didactic. În cadrul facultăţii funcţionează două cercuri studenţeşti la care participă studenţii din toţi anii.

1. Cercul ştiinţific de antropologie culturală, condus de prof. univ. dr. Al. Dobre, îşi desfăşoară activitatea în programe de cercetare pe teren şi şedinţe lunare de comunicări. Studenţii participă cu comunicări şi la Sesiunea ştiinţifică anuală a cadrelor didactice.

2. Cenaclul literar Octavian Goga, sub conducerea lector univ. Florin Pâtea şi sub patronajul prof. univ. dr. I. D. Bălan, organizează întâlniri periodice, la care studenţii citesc propriile creaţii, ceea ce le conferă posibilitatea publicării atât în săptămânalul „Opinia naţională”, cât şi în volume de culegeri literare. La activitatea Cenaclului participă studenţi filologi din toţi anii şi sunt invitaţi şi colegi din alte facultăţi.

133

CENTRELE TERITORIALE I.D.

Nr. crt.

Centrul teritorial ID Adresa Centrului ID Telefon, fax, e-mail

la sediul Centrului 1. BUCUREŞTI Str. Ion Ghica, nr. 13 021/312.11.50 – telefon

021/312.22.17 – telefon [email protected] [email protected]

2. ALBA IULIA Str. Mihai Viteazul, nr.31

0258/832.199 (telefon şi fax) [email protected]

3. ALEXANDRIA Str. Libertăţii, nr. 202A / A5 0247/421.006 (telefon şi fax) [email protected]

4. ARAD Str. Corneliu Coposu, nr. 8bis

0257/270.242 (telefon şi fax) 0257/231.307 (telefon şi fax) [email protected]

5. BACĂU Str. Mioriţei, nr.76 Bis


6. BAIA MARE B-dul. Independenţei, nr.4


7. BISTRIŢA Str. Vasile Conta, nr.1


8. BLAJ Str. T. Vladimirescu, nr.80 0258/711231 – telefon 0258/711868 – fax [email protected]

9. BRAŞOV Str. Turnului, nr.5 0268/420437– tel. (0268)427432 – fax [email protected]

10. BRĂILA Calea Călăraşilor nr. 15,


11. BOTOŞANI Str. Arhimandrit Markian, nr. 9 0231/511.440 (telefon şi fax) [email protected]

12. BUZĂU Str. Nicolae Bălcescu, nr. 38


13. CÂMPULUNG-MUSCEL

Str. Traian, nr.223 0248/512284 – tel 0248/512283 – fax [email protected]

14. CĂLĂRAŞI Str. Bucureşti, nr. 72


134

15. CLUJ-NAPOCA

B-dul. 21 Decembrie 1989, nr. 74


16. CONSTANŢA Str. Unirii, nr.32-34 0241/541491 0241/541.490 0241.545.015 (telefon şi fax) [email protected]

17. CRAIOVA Str. Brazda lui Novac, nr.4 0251/599.282 0251/423.395 (fax) [email protected]

18. DEVA Str. 22 Decembrie, nr.37/A 0254/214.433 (telefon şi fax) [email protected]

19. DROBETA TR. SEVERIN

Str. Antonini, nr. 2 0252/324728 (telefon şi fax) [email protected]

20. FOCŞANI Str. Dimitrie Cantemir, nr. 4 0237/231.158 (telefon şi fax) [email protected]

21. GALAŢI Str. Brăilei, nr. 134 0236/466.575 (telefon şi fax) [email protected]

22. GIURGIU Str. 23 August, nr. 9 0246/215.986 (telefon şi fax) [email protected]

23. IAŞI B-dul. Carol I, nr. 8 0232/273.071 (telefon şi fax) [email protected]

24. MIERCUREA-CIUC

Piaţa Libertăţii, nr. 16 0266/311.226 (telefon şi fax) [email protected]

25. ORADEA Str. Roman Ciorogariu, nr. 18 0259/432.389 (telefon şi fax) [email protected]

26. PIATRA NEAMŢ

B-dul. Republicii, nr. 15 0233/223.741 (telefon şi fax) [email protected]

27. PITEŞTI Piaţa Vasile Milea, nr. 3 0248/213.118 (telefon şi fax) [email protected]

28. PLOIEŞTI B-dul. Republicii, nr. 65 0244/546.788 (telefon şi fax) [email protected]

29. REŞIŢA B-dul. Alexandru Ioan Cuza, nr. 7


30. RÂMNICU VÂLCEA

B-dul. Grl. Praporgescu, nr.22 0350/401.626 (telefon şi fax) [email protected]

31. SATU MARE B-dul. Transilvania, nr. 3 0261/711775 (telefon şi fax) [email protected]

32. SFÂNTU GHEORGHE

Piaţa Mihai Viteazul, nr. 15 0267/317.592 (telefon şi fax) [email protected]

33. SIBIU

Str. Emil Cioran, nr. 1A 0269/214.075 (telefon şi fax) [email protected]

135

34. SIGHETU MARMAŢIEI

Str. Ioan Mihali de Apşa, nr. 2 0262/316.766 (telefon şi fax) [email protected]

35. SLATINA Str. Independenţei, nr. 1 0249/415.552 (telefon şi fax) [email protected]

36. SLOBOZIA Bdv. Chimiei, nr. 10 0243/236710 (telefon şi fax) [email protected]

37. SUCEAVA Str. Ştefan cel Mare, nr. 20A, et.2

0230/522393 (telefon şi fax) [email protected]

38. TÂRGOVIŞTE Piaţa Mihai Viteazul, nr. 1 0245/640.328 (telefon şi fax) [email protected]

39. TÂRGU-JIU B-dul. C-tin Brâncuşi, nr. 3A 0253/223.500 (telefon şi fax) [email protected]

40. TÂRGU- MUREŞ

Str. Cuza Vodă, nr. 22 0265/269.852 (telefon şi fax) [email protected]

41. TIMIŞOARA B-dul. 16 Decembrie 1989, nr. 26


42. TULCEA Str. Piaţa Independenţei, nr.1 0240/510.669 (telefon şi fax) [email protected]

43. VASLUI Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 19 0235/312.279 (telefon şi fax) 0335/402.143-tel [email protected]

44. ZALĂU Str. 9 Mai, nr. 2 0260/615.267 (telefon şi fax) [email protected]

45. CHIŞINĂU Str. Sfatul Ţării, nr. 18 00373/ 22 234.896 (telefon secretariat) [email protected]

46. MADRID

C/IGLESIA, nr. 2, 1-A 28891 Madrid

0034-665-345.684 (telefon) ush_madrid @spiruharet.ro

47. NEW YORK 30-18 50th Street Woodside, NY 11377

001-718-626-6013 (telefon) 001-718-626-0507 (fax) [email protected] [email protected]

48 TEL AVIV HASHUK ST. no. 43/14 Tel Aviv, Israel

00972-507.443.210 – telefon 00972-3-518.97.92 – fax [email protected]

49. TORONTO 7 Cadillac Crescent Brampton – Toronto, Ontario L7A3B3

001-905.495.4828 – telefon [email protected]

137

EXTRASE DIN REGULAMENTUL PRIVIND ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A STUDENŢILOR

Art. 18. La începutul fiecărui an universitar, conducerile facultăţilor aduc

la cunoştinţa studenţilor disciplinele prevăzute în planul de învăţământ în anul respectiv de studiu, formele de evaluare a cunoştinţelor (examen, colocviu, verificare pe parcurs etc.), precum şi structura anului universitar.

Art. 19. Anul universitar este format din două semestre, durata unui semestru fiind de 14 săptămâni, cu excepţia semestrelor anului terminal, care, având în vedere examenul de licenţă, pot avea o altă durată, stabilită de consiliile facultăţilor.

Art. 20. În Universitatea Spiru Haret se organizează 3 sesiuni de exa-mene: sesiunea din iarnă, sesiunea din vară şi sesiunea din toamnă. Volumul şi nivelul cunoştinţelor cerute la examene şi colocvii se stabilesc în concordanţă cu programa analitică a disciplinei respective.

Art. 23. Examenele şi celelalte forme de evaluare a cunoştinţelor, prevăzute în planul de învăţământ al unui an de studiu, se susţin, fără taxă, în sesiunile stabilite pentru anul de studiu respectiv, conform structurii anului universitar.

Art. 24. Studenţii au dreptul să se prezinte la examen/colocviu numai dacă şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale (lucrări practice, proiecte, referate etc.) stabilite prin programa analitică a disciplinei respective şi şi-au achitat toate obligaţiile financiare (taxa de şcolarizare, taxa de examen-restanţă, cazarea la cămin etc.).

Art. 34. Înscrierea studentului(ei) în anul următor de studiu se face, la cerere, cu condiţia obţinerii în anul universitar precedent a numărului de credite stabilit de Senatul Universităţii.

Art. 36. Studentului (ei) care repetă anul i se echivalează, la cerere, examenele/colocviile promovate în anul universitar anterior.

Art. 37. Examenele/colocviile restante din anul sau anii de studiu anteriori se pot susţine, la cererea scrisă a studentului şi cu aprobarea conducerii facultăţii, în sesiunile stabilite prin structura anului universitar sau în presesiuni special organizate pe parcursul anilor universitari următori, cu plata taxei stabilite de Senatul Universităţii.

Art. 39. Pe baza cererii scrise, aprobate de decanul facultăţii, studentul(a) poate susţine, în sesiunile prevăzute prin structura anului universitar, examen de mărire a notei la una sau mai multe discipline pe care le-a promovat anterior, în

138

anul respectiv de studiu, cu plata taxei stabilite de Senatul Universităţii. Examenul de mărire de notă se acordă la disciplinele din anul de studiu în care studentul este înscris. În situaţia în care studentul (a) dovedeşte o pregătire superioară, profesorul examinator consemnează, în catalogul disciplinei, nota mărită obţinută şi menţionează: mărire de notă. La acordarea bursei de merit se ia în consideraţie prima notă de promovare obţinută, şi nu cea mărită.

Art. 40. În Universitatea Spiru Haret, planurile de învăţământ sunt alcătuite conform sistemului de credite transferabile. Creditele sunt o valoare numerică alocată unei discipline de studiu, valoare care desemnează volumul de muncă al studentului (ei), - participarea la ore de curs, seminar, laborator, pro-iecte, studiu individual, pregătire pentru examen, activitate practică/stagii clinice etc., suficientă şi necesară pentru a asigura asimilarea disciplinei respective.

Art. 42. Numărul de credite obligatoriu pentru un an de studiu, obţinute la disciplinele obligatorii şi opţionale, este de 60, la toate formele de studii universitare de licenţă. […]

Art. 44. Sunt declaraţi absolvenţi ai facultăţii şi se pot înscrie la examenul de licenţă numai studenţii care au promovat toate examenele din toţi anii de studiu, obţinând cele 180 de credite necesare. […]

Art. 48. Transferul la Universitatea Spiru Haret al studenţilor de la specializări autorizate sau acreditate, din cadrul altor instituţii de învăţământ superior, se face în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în prezentul Regulament pentru studenţii proprii (art.34), cu recunoaşterea perioadelor de studiu efectuate şi cu obligaţia susţinerii examenelor/colocviilor restante sau de diferenţă. Transferul se aprobă de Rectorul Universităţii.

Art. 49. În cadrul Universităţii Spiru Haret, studenţii se pot transfera de la o specializare la alta, din domenii de licenţă identice sau apropiate, de la o formă de învăţământ la alta (zi, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă) în cadrul aceleiaşi facultăţi, cu susţinerea examenelor de diferenţă. Cererile de transfer se depun, cu cel puţin o săptămână înaintea deschiderii anului universitar, la secretariatele facultăţilor care urmează să primească studentul(a), se avizează de către decanul facultăţii de la care pleacă studentul(a) şi se aprobă de către decanul facultăţii care îl(o) primeşte.

Art. 52. Activitatea profesională a studentului(ei) de la învăţământul de zi, de la învăţământul cu frecvenţă redusă sau învăţământul la distanţă poate fi întreruptă în cazuri motivate, la cererea acestuia, fără a se considera repetenţie, cu aprobarea decanului facultăţii. Situaţia şcolară a acestor studenţi se încheie cu menţiunea: întrerupere de studii. Reînscrierea în anul respectiv se face în baza cererii de întrerupere, cu plata taxei de şcolarizare şi nu necesită o altă aprobare.

GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂfacultatea de limba Şi literatura romÂnĂ ghid pentru...

Documents

Transcript of GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂfacultatea de limba Şi literatura romÂnĂ ghid pentru...