Ghid de recomandări pentruangajarea persoanelor cu dizabilități psihosocialeGhidul conține informații pentru angajatori și pentru persoanele cu dizabilități psihosociale

A.R.P.C.

Proiect derulat de

Proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Decid pentru mine

Ghid de recomandări

pentru angajarea persoanelor

cu dizabilități psihosociale

2

Introducere

Prezentul material este dedicat autorităților publice, angajatorilor sau organizațiilor neguvernamentale implicate în găsirea unor soluții la o serie de întrebări-problemă – Este aptă de muncă o persoană care a trecut printr-o istorie de probleme psihiatrice și psihociale? Și dacă da, cine ar trebui să o ghideze sau să o întâmpine pe piața muncii? Ar trebui să depună un efort de a-și ascunde condiția? Ar trebui angajatorii să se pregătească într-un fel special pentru această relație?

O parte din aspectele practice menționate mai jos vin în întâmpinarea celor în cauză cu răspunsuri concrete, nu numai pentru organizații sau entități, ci și pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală.

În primul rând trebuie menționat că dreptul la muncă este statuat de Articolul 23 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948) – „fiecare persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a angajării, şi la condiţii echitabile şi favorabile de a munci şi de a fi protejată împotriva şomajului”. Cu toate acestea, la nivel internaţional, persoanele cu probleme severe de sănătate mintală sunt în continuare expuse riscului de a nu li se respecta acest drept.

Pentru a vedea care sunt factorii constitutivi ai acestei probleme, vom prezenta câteva elemente legate de angajabilitatea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. În plus, vom oferi sugestii pentru conținutul interviului de angajare pentru o asemenea persoană (inclusiv din punctul de vedere al angajatorului), urmate de recomandări despre dezvăluirea diagnosticului și pentru adaptările necesare la locul de muncă pentru a-l face mai prietenos cu persoanele cu dizabilități psihosociale.

3

Angajabilitatea persoanelor cu probleme de sănătate mintală

Pe plan internațional, se admite că doar 20% dintre persoanele care au probleme severe de sănătate mintală au o ocupație. De asemenea, persoanele în suferință psihiatrică au o calitate scăzută a vieții, comparativ cu populația generală, atât în ceea ce privește masurători obiective, cât și subiective. De cele mai multe ori, calitatea scăzută a vieții este corelată cu o incapacitare sau o slabă conștientizare a persoanei în ceea ce privește drepturile civice fundamentale - cum ar fi dreptul la muncă. Conform unor estimate internaționale (în absența unor statistici relevante oferite de autoritățile române), aproximativ 300.000 de cetățeni români pot fi asociați acestei problematici. Studii românești anterioare arată că aceste persoane au un grad de ocupare extrem de redus: Centrul Național de Sănătate Mintală raporta în 2007 doar 7% din aceste persoane angajate în muncă. De asemenea, dintre cei care prezintă forme moderate de afecțiuni psihiatrice (de tipul depresiei sau al altor tulburări din spectrul nevrotic), există multe persoane care riscă să își piardă locul de muncă, să se pensioneze timpuriu sau să nu fie capabile să mențină o slujbă pe perioade îndelungate.

Procentul redus al persoanelor cu dizabilități psihosociale care muncesc nu demonstrează incapacitatea acestora de a exercita profesii, ci arată un context social general care nu favorizează angajarea acestor persoane, context influențat de prejudecăți, de deficiențe ale sistemului, precum și de o politică mai degrabă pesimistă referitoare la șansele de integrare profesională a persoanelor cu dizabilități.

Din acest punct de vedere, este bine de reținut următorul set de informații:

A. O problemă de sănătate mintală, severă sau moderată, nu este incompatibilă cu desfășurarea unei activități productive.

B. O persoană care are o dizabilitate psihosocială poate compensa efectele negative ale marginalizării sau ale perioadelor dificile petrecute în afara angajării printr-o motivație suplimentară și prin dezvoltarea unor emoții pozitive legate de obținerea statutului de angajat.

C. Abilitățile cognitive sau practice nu sunt afectate, de cele mai multe ori, decât marginal de existența unei probleme psihice. Modul în care este afectată, de fapt, o persoană cu dizabilități psihosociale (scăderea stimei de sine, a abilităților de mobilizare, pesimism, fatalism și tendința de auto-blamare) este influențat chiar de marginalizarea la care este supusă și din îndepărtarea de muncă.

D. O problemă de sănătate mintală, indiferent de gravitatea acesteia, poate fi modulată ca intensitate și ca manifestare de către un mediu care să răspundă nevoilor persoanelor afectate, o atmosferă pozitivă familială și/sau profesională influențează evoluția unei probleme mai mult decât natura simptomelor.

4

Interviul de angajare

Încurajarea angajării unor persoane cu dizabilități și în special cu probleme de sănătate mintală, în cazul de față, prezintă o serie de avantaje pentru organziație:

A. crește plaja de opțiuni pentru angajatori de a găsi angajați cu abilități sau cu motivație crescută;

B. creează o forță de muncă care corespunde compoziției comunității pe care o deservește (și care, evident, nu este consitutită numai din persoane fără dizabilități);

C. aduce un set de abilități noi în organizație, fie prin calificările persoanei, fie prin programele care pot fi implementate pentru a adapta persoana la locul de muncă (de exemplu, programe de training de management al stresului pentru tot personalul sau programe de training cu privire la creșterea conștientizării impactului problemelor de sănătate mintală asupra cotidianului).

Comunicarea diagnosticului/problemei

Pregătirea unui interviu de angajare pentru o persoană care are o problemă psihosocială ridică probleme suplimentare, printre care cea a comunicării către angajator a diagnosticului.

Ca o regulă generală, cu referire directă la drepturile unei persoane cu probleme de sănătate mintală, dezvăluirea diagnosticului către angajator ar trebui făcută ținând cont de o serie de informații:

Pentru persoana cu probleme de sănătate mintală

A. Nu ești obligat/-ă să îți dezvălui dizabilitatea decât în momentul în care aceasta interferează cu funcții/solicitări esențiale ale postului. În cazul în care nu știi dacă slujba ar putea, prin solicitările ei, să interfereze cu problema de sănătate mintală, lucrul acesta ar trebui să fie discutat în prealabil cu cineva care are cunoștințe atât despre probleme de sănătate mintală, cât și despre procesul de angajare sau de muncă (de exemplu, un asistent social).

B. Dezvăluirea diagnosticului aduce cu sine, după caz, posibile adaptări ale cerințelor postului, scade stresul păstrării unui secret, aduce în discuție o informație înainte de apariția unor probleme și explică, atunci când este cazul, de ce există goluri în CV.

C. Dezvăluirea diagnosticului are loc în deplina conștientizare a riscurilor de potențială discriminare sau de conviețuire, în cazul angajării, cu persoane care mențin prejudecăți stigmatizatoare și/sau au atitudini de respingere.

D. Înainte de a lua o hotărâre referitoare la dezvăluire, ar trebui să ai informații despre organizație:

a. Există un regulament/o prevedere internă sau publică ce prevede explicit politici incluzive în beneficiul persoanelor cu probleme de sănătate mintală?

5

b. Există în organizație o cultură internă centrată pe promovarea sănătății mintale, inclusiv program de lucru flexibil, suport individualizat sau lucru de la distanță?

c. Are într-adevăr postul pe care îl soliciți (sau care este anunțat) caracteristici care să te pună în dezavantaj față de alții dacă îți dezvălui diagnosticul?

Dacă hotărăști să comunici statutul tău diagnostic ca persoană cu probleme de sănătate mintală, atunci este bine să ții cont de următoarele îndrumări:

A. Tu hotărăști în ce termeni vei vorbi despre problema ta (în termeni generali –” am o problemă medicală”; în termeni vagi dar mai specifici – ” un dezechilibru chimic în creier, dificultăți legate de stress”; în termeni mai specifici referitori la sfera sănătații mintale – ”o tulburare mintală, o problemă de sănătate mintală, o dizabilitate psihiatrică”; sau în termeni de diagnostic - schizofrenie, tulburare bipolară, tulburare de anxietate etc.).

B. Tu ești cel care știe cel mai bine ce calificări ai și care sunt lucrurile care te recomandă pentru postul respectiv. Dacă ai calificările necesare, atunci va fi ușor să vorbești și despre eventualele adaptări pe care angajatorul ar trebui să le facă în condițiile problemei pe care o ai.

C. Pentru a-i veni în întâmpinare angajatorului, poți, în condițiile în care ai vorbit despre diagnosticul tău, să specifici care sunt comportamentele observabile care pot anunța că se întâmplă ceva cu tine sau care sunt comportamentele care pur și simplu sunt particulare, dar care fac parte din felul tău special de a fi.

D. Unul dintre lucrurile pe care poți să-l faci este să ai persoane de specialitate sau alte persoane cu aceleași probleme ca și ale tale pe care să le pui în legătură cu angajatorul în caz că acesta are nevoie de lămuriri suplimentare, de suport sau de o persoană de contact – similar reprezentantului convențional.

Pentru angajatori

A. Faptul că o persoană cu probleme de sănătate mintală are un diagnostic psihiatric nu prezice automat un anumit tip de probleme sau o lipsă de productivitate pentru respectivul post.

B. Deschiderea angajatorului față de problemele de sănătate mintală ale unor angajați poate aduce cu sine îmbunătățiri globale în ceea ce privește managementul stresului întregului grup de angajați, prin măsurile de adaptare implementate.

C. Comunicarea dagnosticului unei persoane cu probleme de sănătate mintală trebuie văzută ca un act de curaj și de deschidere spre colaborare și poate anunța disponibilitatea acesteia de a lucra diligent.

6

Adaptări la locul de muncă pentru persoane cu probleme de sănătate mintală

Există o serie de adaptări care pot fi făcute sau de care angajatorul ar trebui să țină cont dacă își propune să aibă o politică deschisă față de persoanele cu dizabilități psihosociale. Este de menționat că aceste măsuri nu ajută numai persoanele cu probleme de sănătate mintală, ci aduc un beneficiu potențial întregii organizații, majoritatea fiind măsuri de reducere a stresului care pot funcționa în cadrul unei organizații care operează pe principii preventive generice:

A. modificări la nivelul programului de lucru - program de lucru flexibil, program de pauze modificat/adaptat, ore libere pentru participarea la ședințe de consiliere/psihoterapie, lucru de acasă;

B. atenție la factori care țin de organizarea generică a muncii - utilizarea unor liste de sarcini zilnice, săptămânale și lunare, utilizarea unor calendare și a unor remindere automate, utizarea tehnologiei informatice pentru semnalizarea unor sarcini, utilizarea unui cod de culori pentru prioritizarea sarcinilor;

C. atenție la factori care afectează concentrarea și memoria - reducerea elementelor care produc distragere, asigurarea unei iluminări naturale generoase sau existența întregului spectru de oferte de iluminare, furnizarea unor informații clare despre sarcini, de preferință pe suport scris, existența unui coach/tutore vocațional, utilizarea unui sistem de minute și de memo-uri pentru angajați, utilizarea unor plannere de sarcini vizibile și clare;

D. atenție la factorii emoționali - încurajarea utilizării unor tehnici de management al stresului pentru toți angajații; dacă este cazul, permisiunea de a avea la spațiul de lucru un animal de companie, permisiunea de a telefona în timpul slujbei persoanelor care asigură îngrijire medicală sau psihologică;

E. atenție la factori relaționali - asigurarea unor spații în care persoanele pot să se retragă pentru a avea parte de intimitate și regenerare emoțională după o situație frustrantă, încurajarea angajatului de a se retrage din situații conflictuale și de a solicita ajutor din partea unor superiori sau din partea unui mentor, oferirea unui training de conștientizare pe tema problemelor de sănătate mintală pentru colegi și pentru supervizori;

F. modificări și adaptări ale structurii programului care să prevină instalarea oboselii - optimizarea încărcăturii de muncă, implementarea unor măsuri de ergonomie a spațiului, reducerea stresului legat de mediul de muncă.

7

Exemple din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie despre modalități de susținere și promovare a dreptului la muncă pentru persoanele cu dizabilități: Cornell University, Rehabilitation Research and Training Center on Employment Policy for Persons with Disabilities

Policy Brief

Supported Employment: A Best Practice for People with Psychiatric Disabilities

http://digitalcommons.ilr.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1230&context=edicollect

U.S. Department of Health and Human Services

Substance Abuse and Mental Health Services Administration

Center for Mental Health Services

The Evidence. Supported Employment

http://www.oregon.gov/oha/amh/docs/The%20Evidence%20Supported%20Employment.pdf

The Centre for Mental Health Supporting mental health service users into employment

http://www.centreformentalhealth.org.uk/pdfs/Supporting_mh_users_into_employment.pdf

www.decidpentrumine.ro

Decid pentru mine! este un proiect derulat de ActiveWatch împreună cu Asociația din România de Psihiatrie Comunitară, în perioada aprilie 2014 – iunie 2015.

Decid pentru mine! Drepturi egale prin autoreprezentare pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală, proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org. Continutul acestui material nu reprezintă în mod necesar pozitia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

Raport editat de ActiveWatch decembrie 2014