Gheronda Iosif VatoPedinul

MARTURIE ATHONITA

Traducere din limba greaci de

lerom. Agapie (Co$u)

rafis.lrwlffi

GHERONDA IOSIF VATOPEDINUL

pini la moarte" (Flp. 2, 8), ne-a aritat ci este cu ne-

putingi intrarea ln viali ;i nemurirea far5 impirti.girea

;i legitura cu Dumnezeu. BitrAnii Piringi, incredinEaEi

ci ,,nu oricine imi zice nDoamne, Doamne!, va intra inimpirigia cerurilor, ci cel ce face voia Thtilui Meu celui

din ceruri" (Ml7,21), gi-au intemeiat mirturisirea pe

pizirea cu acrivie a poruncilor dumnezeiqti ;i au Pecet-luit aceasta cu iubirea faEi de Dumnezeul lor. ,,Cel ce are

poruncile Mele ;i le pizegte, acela este care Mi iubqte;iar cel ce Mi iubegte pe Mine va fi iubit de Thtil Meu,

gi-l voi iubi gi Eu, 9i Mi voi arita lui" (In. 14, 21)- ,,ltnoi to1i, privind ca in oglindi, cu fa;a descoperitS., slava

Domnului, ne prefacem in acela;i chip din slavi in slavi,

ca de la Duhul Domnului" (2 Cor.3, l8).Continuind gi noi, spunem impreuni cu Pavel: ,,Cici

am judecat si nu ;tiu intre voi altceva decAt pe Iisus

Hristos, si pe Acesta rlstignit" (1 Cor. 2,2), ;i impreunicu el griiesc toEi de-Dumnezeu-ingelepgigi ;i de-Dum-

nezeu-purtitorii Piringi, care, fiindci au ajuns inci din

aceasti viaEi la impirta;irea de ftgiduinEele dumnezeiegti,

ne-au l5sat scris ;i noui aceste lucruri spre indrumare inintunecata noaPte a acestei vieEi.

tuii{ w >,{,p

GuenrNs

.i;,r"{4:rt-J {::' l

l

t1

Tiaducere dupi:

TEPONTO> IO'IO BATOTIAIAINOY

AOONIKHMAPTYPIA

'Ex6oor1 IEPA MEIDTH MONH BATOTIAIAIOY,

ArION OPO,, 1993

o pentru editia de 6ti Editum Sf Nectarie, Arad, zo16

O pentro prez€nta tmducere lercm. Agapie (Corbu)

Concepgie gmfici: Barcque Bmks & Arts@

lmagine copertS: P5rintele losif Vatopedinul (foto)

Descrierea CIP a Bibliotecii Na;ionale a Rom3niei

IOSIF VATOPEDINUL,

Mirturie athoniti / Ghemn losifVatopedinul ; tnd.: iercm. Agapie Corbu. - Ed. a 2-a,

s. - Amd : Editun Sf3ntul Nectarie,2016

tsBN 978-606-92843-7-7

l. Agapie Corbu, iercmonah (trad.)

271

28t.94

Pnouoc

Mirunt la staturi, dar bine legat, iute in m\ciri ;ispontan la vorbi, nobil in Pufteri, cinstind pe tot omul

gi insufand bucurie, Gheronda Iosif Vatopedinul didea,

prin simpla p reran\i,simgimintul siguranpi duhovnicqti

ii A "nerii

pe adwirata cale a mintuirii. in ciuda celor

doi ani de gcoali primari Pe ere-i ,,absolvise", Gheron-

da Iosif era un om al Certii 9i d ci4ilor Sfingilor Pirin;i,

un cirnrrar filocalic inzestrat de Dumnezeu cu toate ace-

le harisme trebuitoare Pentru adincirea 9i explicarea cu-

vinnrlui lui Dumnezeu. Harisma teologiei, a teologhisirii

duhovnicqti, era un vidit dar dumnezeiesc, Primit Prinucenicia ;i ascukarea sa la marele Cuvios al vremurilor

noastre, Gheron Iosif Isihastul (t1959), in a cirui mici

obqte pustniceasci intrase. Aici, Gheronda Iosif ,,a invilat

din cele pe caJe le-a pitimit" legile care guverneuevi4a

duhovniceasci, a invigat si le respecte, si le foloseasci

in favoarea lui, aga lncit su$ul spre Hristos si nu-i fie

contenit de uneltirile celui viclean. inalt Preasfingitul Pi-

rinteAthanasie, Mitropolitul de Limassol, primul ucenic

al lui Gheronda Iosif, i;i amintqte ci, pe cand igi ciuta

MARTURIE ATHONITA

in Athos un Stareg ln a cirui ascultare si intre, a cerutsfatul Sfrntului Paisie Aghioritul, spuni.ndu-i ci a cu-noscut mai mul,ti Plrin,ti duhovniceiti gi nu stie pe caresi 1l deagi. Sfrntul Paisie, in felul siu caracteristic;i plinde umor, i-a rlspuns: ,,Togi sunt buni;i sfinEi gi practicnRugiciunea lui lisus, dar Gheronda Iosif este doctor inRugiciunea lui Iisus."

Cuvintele Sftntului Paisie Aghioritul vizau, desi-gur, atat misurile arinse in Rugiciunea lui Iisus de ci.treGheronda Iosif, cit mai ales capacitatea sa de a-i invi.ga

q. {pi gi de a le explica procesele atit de sub,tiri ;i de grzude deslugit care insogesc practicarea in mod progr"*rii"

"Rugiciunii lui Iisus. Odati cu adunarea unei otgti in ju_rul Bitranului Iosif; acesre invigituri au luat forma unorsinaxe regulate, Einute monahilor, dar;i vizitatorilor caretf ciutau. Dupi mutareur Bitrinului Iosif ;i a ob;tii salede la Nea Skiti la Sfrnta Ministire Vatopeji, pini. atunciidioritmici, obgtea a crescut conrinuu, ftcand ca sinaxelesi devini un element vital aI tinerii obsti.

Toate aceste sinaxe erau adevirate ,,explozii., dehar, revirsiri de Duh asupra frigiei. pentru- a le dne,Gheronda Iosif nu-;i petrecea timpul in biblioteci saustudiind, ci rugindu-se in taina chiliei, absorbind harin minte;i primind de aici luminare gi indrumare pen_tru ceea ce avea si. spuni. De aceea cuvintul siu, degiurmi.rea o teml anume, tilcuia un text patristic sau in_gelesurile unui praznic, era migcat de insufirile llun_trice, tainice, de harului in adincul mingii Bitrinului.Cuvintul, avind o asdel de obirgie, pornea incircatde energie dumnezeiasci., iar penuu cei care-l ascultaudevenea, la rindul siu, ungere pentru luptele ascetice,

-8-

PROLOG

innoire a rivnei, aritare a scopului, primenire a omuluiliuntric, dititor de unitate in fri$e. Temele abordateaparfineau vastei lumi a vie,tii duhovnicegti, iar tilcuirileBitrinului, dqi nu urmau o expunere sistematicl, degi

nu erau construite academic, dupi un plan;i o etapizarcriguroasi, atingeau mereu anumite subiecte, cum suntascultarea, pociin,ta, lacrimile, lepidarea de lume, iubi-rea de osteneali, rugiciunea neincetati gi atitea altele,pe care le analiza ln mod foarte detdiat.

Asdel de sinaxe exprimau predarea prin viu grai avie-

Eii monahale triite lmpreuni cu Gheron Iosif ;i asimilatein deceniile care au urmat adormirii acestuia. invS.gitura

orali a fost insi esenfializatd, mai apoi, de Gheronda Io-sif Vatopedinul in densele capitole care alci.tuiesc carteade faEi. in acest sens, ea cuprinde liniile principale ale in-vigiturii Bitrinului, testamentul siu duhovnicesc, chin-tesenla unei gindiri filocalice contemporane, formatedin experien,ti gi adipate la izvoarele primenitoare ale

marilor Pirin,ti duhovnicegti din toare vremurile. Toate

atributele care pot fi acordate, ftri niciun fel de exage-

rare, acestei scrieri se sintetizeazi intr-o singuri expresie:

cuget patristic. Gheronda Iosif l-a primit pe acesta de laStaregul siu, Gheron Iosif Isihastul, l-a nuanpt in expri-mare prin contactul nemijlocit cu textele filocalice clasice,

iar apoi l-a predat ucenicilor sii, intii de toate prin lns{iprczenlasa ln mijlocul obgtii. Aceasti prezenEi intrupa, lnchip vizut, palpabil, tot ceea ce inviga Bitrinul Iosif prinviu grai. imboldit liuntric de dumnezeiescul har, Bitri-nul a a;ternut in scris, ln chip sintetic, aceste lnvigituri,in mai multe cir,ti prin care acest cuget patristic rizbatein timp 9i spagiu pini departe, pini la noi. fudel, gi cei

MARTURIE ATHONITA

care nu l-au cunoscut sunt pringi in quvoiul viu aI tradi-

Eiei niptice, isihaste ;i filocalice, pistrate neintrerupt inGridina Maicii Domnului, ca intr-un chivot al Biseri-

cii, unde prin pronia lui Dumnezeu se transmite triirea

nealterati a harului Cincizecimii, predati necurmat de

la Stareg la ucenic. Citre o astfel de ucenicie practici fn-tegte gi cartea de faEi, ea rePrezentAnd un rePer Pentruo viagi liuntrici neiryelati ;i un criteriu de apreciere dautenticitigii ei filocalice.

Fie ca rugiciunile lui Gheronda Iosif Vatopedinul

si-l insoEeasci pe fiecare cititor, luminindu-i ingelesuri-

le gi ajutindu-l tainic pe calea aspri, dar luminoasi, care

duce de la informagie la practici, de la a;tila af'.

Ieromonah Agapie

1. Desene FRrcA oe Duuxezeu

in partea ragiondi (to ),,oyrx6v) a sufetului cu care

omul a fost inzestrat de Dumnezeu se gisegte facultatea

cunoa;terii naturale, care deosebegte binele de riu. Aceas-

ti capacitate n-a fost pierduti prin cidere, ci prin ea omulpoate si discearni ingelesul ;i scopul firii sale, la fel ca

gi d intregii zidiri, ;i si ajungi la credinfi. Daci nu i se

rlticegte gA.ndirea prin ingelepciunea degarti a lumii gi a

oamenilor ,,riticiEi in gandurile inimii lor", ci urmeazidrumul drept d credingei in Dumnezeu Fi.citorul si va

pune in practica de zi cu zi avieEii sale elementele centrale

ale credingei, atunci se va nagte in el dumnezciascafrid,.Aceasti fricl este lucrare a harului dumnezeiesc gi este

oarecum strilucirea sau refexul credingei. Nu e vorba de

frica psihologici gi nici nu are ceva in comun cu la;itateasau cu prejudecata. Frica dumnezeiasci este una in natu-ra ei, dar se prezinti in diferite chipuri, dintre care aicilncercim si-l descriem pe cel mai important. Temelia ei

este credinla ln Dumnezeu. inflcirali de aceasta, desco-

perim ln noi lngine lnfricogitoarea lepidare ;i apostazie

prin care am tridat iubirea Lui pirinteasci. Cine triiegte