GHEORGHE TITEICA1873-1939

Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învaţământului matematic din România.

Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.

Opera principală Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor, 1924 Introducere în geometria diferenţială proiectivă a

curbelor, 1931 Bibliografie Academia Republicii Populare Române, Dicţionar

Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964.

Dorina N. Rusu: Membrii Academiei Române – Dicţionar, Ediţia a III-a, Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003.

S-A NASCUT GHEORGHE TITEICA, MATEMATICIAN ROMAN Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta

Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care ii poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învaţământului matematic din România.

Timbru românescÎmpreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica

Matematician român. A fost profesor la Universitatea si Scoala politehnica din Bucuresti; membru al Academiei Române si al mai multor academii si societati stiintifice straine, doctor honoris causa al Universitatii din Varsovia. Prin lucrarile sale de geometrie diferentiala, Gheorghe Titeica s-a facut cunoscut lumii stiintifice internationale. In special s-a ocupat cu studiul retelelor din spatiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuatie a lui Laplace. A introdus o clasa de suprafete si o clasa de curbe care astazi ii poarta numele. Este unul din creatorii geometriei diferentiale centro-afine. A fost un mare popularizator al stiintelor. Impreuna cu I. Ionescu, A. Ioachimescu si V. Cristescu a fondat revista "Gazeta matematica", cu G. G. Longinescu publicatia "Natura" pentru raspândirea stiintelor, iar cu D. Pompeiu a editat revista "Mathematica". Lucrari: "Geometria diferentiala proiectiva a retelelor" (1924), "Introducere in

ŢIŢEICA, GHEORGHE Matematician N. 4/17 oct. 1873, Tr. Severin - m. 5 febr. 1939, Bucureşti. Studii: Şcoala primară nr.1 din Turnu Severin; Liceul Carol I din Craiova (1885-1892 unde are bursa Eufrosin Poteca); Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1892- 1895); École Normale Superieure şi Faculté des Sciences Sorbona (1896-1897); luându-şi din nou licenţa în matematică (Sorbona, 1897). Doctor în matematică la Paris (1899). Membru corespondent al Academiei Române (1909) şi membru titular (1913), vicepreşedinte al Secţiunii ştiinţifice a Academiei (1922-1925) şi secretar general (din 1929). La Craiova a primit bursa Eufrosin Poteca, fiind premiant. A fost printre cei care au editat Revista şcoalei.

A fost cititorul bibliotecii Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman din Craiova. A revenit în Craiova pentru a ţine conferinţe, fiind invitat de Societatea Prietenii Ştiinţei. Profesor suplinitor la Seminarul Nifon din Bucureşti (1895). Profesor agregat de geometrie analitică şi trigonometrie sferică (1900); profesor titular (1903), la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Profesor suplinitor (1927) şi titular (din 1928) la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Din 1899 desfăşoară o bogată activitate la Gazeta matematică (colab. din 1895). Înfiinţează (în octombrie 1905), împreună cu G.G. Longinescu, revista Natura şi editează, împreună cu D. Pompeiu, revista Mathematique din Cluj (1929). Membru corespondent al Academiei de Stat din Maryland (S.U.A. - 1930), membru al Societes Scientiarum Varsoviensis (1933), membru corespondent al Societăţii de Ştiinţe din Liège (1934); doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia (1934). Decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1911-1923).

A contribuit mult, după 1919, la organizarea Universităţii române

din Cluj. Participă la al-IV-lea Congres Internaţional al

Matematicienilor (Roma - 1908); preşedinte al secţiei de geometrie la Congresele Internaţionale de matematici de la Toronto (1924), Zurich (1932), Oslo (1936), Bucureşti (1934, Atena (1934). A ţinut lecţii la Facultatea de Ştiinţe din Paris (Sorbona - 1926, 1930 şi 1937), Bruxelles (1926) şi Roma (1937). A fost în multe rânduri, preşe

dintele Societăţii matematice Române, al Societăţii române de ştiinţe

(din 1908), al Asociaţiei române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor; vicepreşedinte al Societăţii politehnice din România

(1931- 1939) şi membru în Consiliul superior al Instrucţiunii Publice

(1905). Fondatorul geometriei diferenţiale centroafine şi unul din creatorii şcolii matematice româneşti.

Lucrări remarcabile în domeniul geometriei diferenţiale, în special în geometrie diferenţială

proiectivă a reţelelor şi congruenţelor. Generalizează teorema lui Cosserat (1898), face o clasificare a sistemelor triplu ortogonale (1898) şi teoria transformărilor geometrice. Se ocupă de teoria deformării suprafeţelor (1899);

arată cum poate deformarea unei suprafeţe să fie redusă la studiul anumitor suprafeţe (1906); se ocupă cu deformările de ordin superior, în sensul lui Bompiani (1936). Elaborează o teorie

proiectivă a reţelelor (1923); cercetează figura limită a mulţimii de reţele ale unui şir Laplace, cercetând două cazuri (1924); consideră reţelele

cu invarianţi constanţi (1934), sau cu invariantul absolut constant (1935).

Opera: Sur les congruences cycliques et sur les systhemes

triplement corynguees (Sorbona, 1899); Geometrie differentielle

projective de reseaux (1928); Introduction á la géometrie

differentielle projective des courbes (1931); Vocabular

matematic (1924); Culegere de probleme de geometrie (1929);

Curs de geometrie analitică (1931); Culegere de probleme de

geometrie analitică (vol. I-II, 1939, 1944).