george calinescu - viata lui mihai eminescu

BIBLIOTECA

COLARULUI

G. C{LINESCUVIA|A LUI MIHAI EMINESCU

LITERACHIINU 1998

CZU 859.0.09+929 C 14

NOT{ ASUPRA EDI|IEITextele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[: G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Edi\ia a IV-a rev[zut[, Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1964. C e o r g e C [ l i n e s c u. Opere, vol. 11. Via\a lui Mihai Eminescu. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1969. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Prefa\[ de G. Dimisianu. Tabel cronologic de Ecaterina |ar[lung[. Colec\ia Biblioteca pentru to\i. Editura Minerva. Bucure=ti, 1983. G e o r g e C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i Opera). Editura Literatura artistic[. Chi=in[u, 1989. Textele, cu exep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i ale autorilor cita\i), respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Crmu ISBN 997590467X LITERA, 1997

TABEL CRONOLOGIC1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul .ilantropia din Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu, cel care avea s[ devin[ G. C[linescu. 1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[ pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. .amilia se afl[ la Ia=i. }n acela=i an moare tat[l adoptiv. 1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale. 1910-1914 Este elev la gimnaziul Dimitrie Cantemir. 1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a Liceului Gh. Laz[r, unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand .rollo =. a. 1916-1917 .iind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clas[ de liceu. 1918 octombrie Trece bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul din capital[. 1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu, =i unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N. [anu] reproduce o strof[ nereu=it[ la Po=ta redac\iei din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E. Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i Po=t[ a redac\iei cu privire la ni=te cuget[ri de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie. 1919 octombrie Se ]nscrie la .acultatea de filosofie =i litere, sec\ia filologie modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se angajeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii. 1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[ a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat

4

G. C[linescu

de D. Onciul, decanul .acult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar. Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a. 1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[ ]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia. 1923 Apare romanul lui Giovanni Papini Un uomo finito (Un om sf`r=it), tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[ traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de Al. Marcu. }n acela=i an ]=i trece examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele Gh. +incai =i Matei Basarab din capital[. Renun\[ la postul de arhivar. 1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul Diaconovici Loga din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post, deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru +coala Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. .usese recomandat ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului De propaganda fide =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va deprinde obi=nuin\a muncii organizate. 1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor de limba =i literatura italian[, la Liceul Gh. +incai din capital[. .recventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar (nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix. 1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde ]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[ ]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928). 1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare. }ncepe polemica cu

Via\a lui Mihai Eminescu

5

revista Kalende, condus[ de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul Diaconovici Loga din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti. 1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din capital[. Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene la volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz. 1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la +coala superioar[ de comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde folose=te, prima oar[, pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n Vremea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931), ]ncepe polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare Altre notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diplomatarium italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[ cu Libreria di scienze e lettere din Roma. 1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar =i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic, ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, directorul Editurii Cultura na\ional[. 1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Public[ =i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933, 1937); Al. (1933-1938); Aristarc (]n 1933-1938). Public[ manuscrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[, Rom`nia literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n Rom`nia literar[ public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial Ursitoarele (viitoarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu. Este propus de G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti, al[turi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Posetti, membru ]n juriul pentru decernarea premiului Tekirghiol-Eforie, premiu ce va fi ob\inut de Mircea Eliade pentru romanul Maitrey. 1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n Editura Adev[rul, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar.

6

G. C[linescu

Inaugureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, Cronica mizantropului, pe care o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent p`n[ ]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la s`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[ a Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[ fragmente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii lui Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a. }n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul premiului Tekirghiol-Eforie. 1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu. Se ]mboln[ve=te de astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti. 1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu. 1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul Hamangiu al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la Revista .unda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940. Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne...., cu titlul Din istoria literaturii rom`ne=ti. .ace o excursie ]n .ran\a =i Italia. Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte O. Trafali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui Gheorghe C[linescu pentru teza Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tl), tez[ complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. 1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte, Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=, membri suplean\i. 1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol. }nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ Noua Junime, care-=i deschide =edin\ele ]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan, George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti. Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai Eminescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n .ran\a =i Italia.


7

Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografiile roman\ate. 1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie literar[, scos de G. C[linescu. .ilose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostradamus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, func\ion`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i Tudor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti, l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu. Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene, unde va mai publica =i ]n 1940. 1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din care public[ fragmente ]n Revista .unda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de Rechizi\ionat pe loc pentru lucru la facultate, iar din partea Ministerului Educa\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decembrie =i p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei literaturii... 1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Printre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941), +erban Cioculescu ]n Revista rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945) =i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945). 1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[. 1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan, pentru marele s[u caracter. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudonimul Aristarc, o rubric[ ]n Vremea. 1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna poporului. Se alc[tuie=te o Comisie de chemare pentru catedra vacant[ de Istoria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[ din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie raportul de chemare), D. Popovici. G. C[linescu este votat ]n unanimitate =i numit, prin Decret, profesor titular la respectiva catedr[. 1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne moderne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[

8

G. C[linescu

apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista .unda\iilor Regale =i o continu[ p`n[ ]n 1947. Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu. 1946 |ine lec\ia de deschidere la .acultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne. Compendiu. }ncepe colaboraea la Contemporanul, unde public[ p`n[ ]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc. Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales membru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional Popular, ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresiilor de c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an, pe ruta KievMoscovaLeningrad. 1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Operei lui Mihai Eminescu =i Editura .unda\iei Regale ]ncepe culegerea ei. Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[ scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949. .olose=te pseudonimele Aristarc (1946-1948); Belfegor, Aretino, Seltabadil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[ pentru clasele I-III de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu. Deschide cursul de la .acultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Istoria ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Moare Maria C[linescu. 1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ Br[ila din partea .rontului Democra\iei Populare. Este ales membru activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil Pu=cariu. Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica din Na\iunea. Moare Maria Vi=an. 1949 ianuarie |ine ultimul curs la .acultatea de litere =i filozofie. Este deta=at la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul KievMoscova Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mihail Sadoveanu. 1950 Colaboreaz[ sporadic la .lac[ra. 1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor.


9

1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n \ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia A cincea aniversare a proclam[rii R. P R.. . 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Crohm[lniceanu, colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P Chinez[. . Mai. Apare nr.1 al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, buletinul anual al Institutului. 1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a IX-a. }ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate, sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae .ilimon. Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[ ]n 1958. 1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, Cronica optimistului. 1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile Nicolae .ilimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua. Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpreun[ cu membri ai Istitutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga. 1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun =i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i. 1958 C[l[torii de stadii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacole acas[ cu Brezaia, Napoleon =i .ouch, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana .lutureanca. Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=. 1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae .ilimon. Se constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[ solemn[ de c[tre Academia R.P R. =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul . ]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii

10

G. C[linescu

clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge la Praga pe itinerarul lui Nicolae .ilimon. Organizeaz[ spectacol acas[ cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. 1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii rom`ne a .acult[\ii de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti, unde are dreptul s[ \in[ cursuri facultative de specialitate. C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[ ca mai sus. Organizeaz[ spectacole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Soarele =i Luna. 1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[, scoas[ la Berlin de editura Der Morgen. C[l[tore=te ]n .ran\a, la invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie francorom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat al MAN ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24 din fostul raion R[cari. 1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enigma Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de istorie literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i doneaz[ piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre Eminescu la .acultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti. Merge la .loren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scriitorilor. 1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola. 1964 Apare Via\a lui Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de Istoria literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala Mic[ a Palatului comunicarea Eminescu poet na\ional ]n cadrul Sesiunii =tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul ]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[ comunicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a .acult[\ii de limba =i literatura rom`n[. |ine la .acultate cursul special despre Ion Creang[. Este numit =ef de catedr[ onorific =i conduc[tor =tiin\ific al cadrelor care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea rom`n[. Prime=te Premiul de Stat pentru activitatea literar[ =i publi-


11

cistic[ din ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul ciroz[ hepatic[. 1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat de deputat ]n Marea Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale R[cari. Este ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Public[ ]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia de Opere de G. C[linescu. 12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu. }ncepe destinul postum al operei sale. Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsandri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu, Bietul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena, ]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu. Institutul pe care l-a condus se va numi G. C[linescu. 1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei Otiliei, ]n german[, la Berlin. 1967 Scriitori str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos Aires. Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba magiar[, o selec\ie de poezii. 1968 Catin Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de estetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n maghiar[ Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma Otiliei. 1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru. 1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu despre etapele crea\iei. 1971 Universul poeziei, Texte social-politice 1944-1965, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[ Cartea nun\ii. 1972 Studii de literatur[ universal[, Literatura nou[, Cartea nun\ii, iar ]n francez[ =i englez[ Studii de poetic[. 1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lumea, Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), }nsemn[ri de c[l[torie, Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a Bietului Ioanide.

12

G. C[linescu

1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[ a Laudei lucrurilor. 1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creagn[ (Via\a =i Opera), Bietul Ioanide, Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899 1965) Biobibliografie. 1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[. Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru. 1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George C[linescu cu Al. Rosetti. 1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i Opera), Cartea nun\ii. 1979 Avatarii faraonului Tl, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei. Dumitru Micu public[ studiul G. C[linesu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu. 1980 Bietul Ioanide. 1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin G. C[linescu =i complexele literaturii rom`ne. 1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugit[. Autorul a ]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946. Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul primei edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii =i judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exactitatea informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m: documenta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. +t. Delavrancea =. a.; =tiri biobibliografice noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, +t. O. Iosif, M. Kog[lniceanu, V . Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n considera\ie, ]n prezenta edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n paginile primei edi\ii, ]n num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de 138, publicate cu ]ncepere din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea, Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, Lumea, Revista .unda\iilor Regale) cu men\iunea complet[ri la Istoria literaturii rom`ne... Unele capitolele ale prezentei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea reedit[rii lucr[rii (ex. Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Caragiale =. a.). ECATERINA |AR{LUNG{

STR{MO+IICon=tiin\a rom`neasc[ a voit s[ dea celui mai mare poet al ei o ob`r=ie fabuloas[. Dar pentru c[ misticismul genealogic a devenit din ce ]n ce mai prudent, nimeni nu se g`nde=te ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, s[ trag[ pe Eminescu din s`ngele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau m[car din Buddha. De asemeni, lipsind orice ve=ti scrise din recea noapte scitic[, r[m`ne oricum hot[r`t, c[ poetul nostru nu poate cobor] din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. S`ngele s[u sub\ire cere ]ns[ o origine aleas[, str[veche =i ]ndep[rtat[, fiind ]ndoial[ c[ un c[minar moldovean =i o fat[ de stolnic ar fi putut da fiin\[ ]ntristatului contemplator al Luceaf[rului. }ntìa b[nuial[, dar, este c[ str[mo=ul s[u ar fi fost turc. Emin Efendi, negu\[tor turc, prip[=it prin \ar[, s-ar fi a=ezat dup[ unii la Vatra-Dornei, dup[ al\ii la Suceava =i mai apoi la Boto=ani, s-ar fi botezat cre=tine=te schimb`ndu-=i numele ]n Eminovici =i, ]nsurat cu o rom`nc[, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciud[\enia numelui a sprijinit aceast[ genez[; prietenii ziceau poetului ]n glum[ turcule (99), =i el ]nsu=i, ]n epoca r[t[cirii, l[s`ndu-se ]n voia unei amare fantezii, se declara urma= al lui Utungi Emin Aga (68). Chipul s[u senin-meditativ ducea g`ndul spre Orient. C`nd pentru ]ntìa oar[ Slavici ]l v[zu la Viena, pe s[lile Universit[\ii, ]l crezu un albanez sau un persan (210). Dar dac[ Asia ]=i disput[

14

G. C[linescu

onoarea de a fi dat ob`r=ie poetului lui Buddha Sakya-Muni, Septentrionul revendic[ =i el cinstea de a fi s[l[=luit pe str[mo=ii celui care a c`ntat diamantul ascuns ]n Marea Nordului. Dup[ unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot de fiu al unui ofi\er de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea, stabilit dup[ b[t[lia de la Poltava la Suceava, pe l`ng[ familia baronului Musta\[ (58, 152, 159). Dup[ mam[, Eminescu pare ]ns[, indiscutabil, rus. C[ci mo=ul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice =i a=ezat pe malul Siretului, ]n apropiere de satul Sarafine=ti, unde, ]n straie \[r[ne=ti =i sub numele de Don\u, se ]ndeletnicea cu prisaca. Mama poetului, Raluca, \inea pe so\ul ei de rutean, =i aceasta devine credibil c`nd afl[m c[ urma=ii, ]n via\[ ]nc[, ai lui Eminescu, vorbesc rutene=te (159). Adversarii contemporani ]l socoteau bulgar (150). Unul din ei scria (244): Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici citi\i Eminescu, v[ rog vor recunoa=te acest portret. Adeseori privirile trec[torului sunt atrase de un individ cu un ciudat cap ]n patru muchi, astfel cum bucure=tenii vor fi v[zut uneori la lucr[torii bulgari (cu ocazia canaliz[rii D`mbovi\ei este dat fiec[ruia s[ constate acest fapt)... b[iatul are oarecare imagina\ie, =i ]ntr-o bun[ diminea\[, p[r[sind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o industrie foarte r[sp`ndit[ ]n Boto=ani, dar din p[cate e toat[ ]n mìnile bulgarilor), =i-a pus ]n minte s[ ajung[ om mare... Dac[ =tirea dat[ de un francez c[ Eminescu ar fi de origine s`rb[ (Dacoromania, II, p. 871) e o simpl[ extravagan\[, mai nou[ =i mai m[gulitoare este ipoteza unei descenden\e polone. O familie Eminowicz din Polonia, care num[r[ doi poe\i (Ludwig Eminowicz =i Roman Eminowicz, m. oct, 1920), =i-a alc[tuit nu demult arborele genealogic. Ea a descoperit c[ se trage din Murad Eminowicz, negustor armean =i cet[\ean al Liovului, dup[ cum gl[suie=te un manuscris din 1646, aflat ]n Biblioteca Ossolinski. Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene


15

din Liov, iar casa sa str[juia m`ndr[ ]ntre acelea ale familiilor Gluszkiewicz =i Domozyski din uli\a armean[. Tr[dare a s`ngelui! }n anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, re=edin\[ a ilustrei sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, =i p[=ea =i ]n Lemberg. Dac[ instinctul s[u atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi dus pe uli\a armean[ =i ar fi contemplat ]ndelung, ]ntre casele Gluszkiewicz =i Domozyski, m`ndra cas[ a str[bunului s[u Murad Eminowicz. El ]ns[ umbla s[ scoat[ fotografie a bisericii Movile=tilor =i de pe portretul unui urma= din |ara Rom`neasc[, ajuns mare cancelar al Poloniei (192).+i c`nd propria ta via\[ singur n-o =tii pe de rost, O s[-=i bat[ al\ii capul s-o p[trunz[ cum a fost?

Iat[, noi ni-l batem! Noi afl[m, mai t`rziu, pe urma=ii bogatului armean ]nnobila\i. O linie principal[ Eminowicz-Dolenga st[ruie ]n Polonia, o alta lateral[ Eminowicz-Emberg apare ]n Podolia. Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo =i s-ar fi legat prin c[s[torie cu casa Emberg din Silezia, c[ci un Petru Eminowicz din Podolia se legitima la 1802, ]n fa\a comisiei nobililor, ca descinz`nd din sus-numita cas[ silezian[. Ramura aceasta ]=i ]ntinde crengile p`n[ prin Bucovina =i Basarabia, ]n fa\a Mohil[ului unde urma=i ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage, f[r[ ]ndoial[, Mihai Eminescu, ridic`nd la trei num[rul poe\ilor da\i omenirii de nobila =leaht[ polac[ (146). Cei care sprijin[ aceast[ ]nrudire au b[gat de seam[, cu mult[ perspicacitate, c[ cei mai mul\i din Eminowiczenii bucovineni =i basarabeni se cheam[ tot Mihai. Ergo! (131) Cineva ]ns[, bizuindu-se pe aceast[ spi\[, a r[mas uimit de un alt adev[r. Dac[ numita familie polon[ se izvode=te din armeanul Murad Eminowicz, atunci =i Mihai Eminescu este armean (222). +i iat[-ne ]ntor=i pe l`ng[ Marea Caspic[ ]n enigmatica Asie. Acela care ]n numele unei str[vechi rom`nimi se ]nspuma de indignare ]mpotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exager`nd, le declara str[ine:

16

G. C[linescu

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

n[p[stuit de legend[ =i de =tiin\a biografic[, este ]ntins de zece na\ii deodat[, spre a fi pe r`nd turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, s`rb, rutean, polon, armean. }n vreme ce biografii caut[ str[mo=i de-ai poetului ]ntre Marea Baltic[ =i Marea Caspic[, ]ntr-un sat din Bucovina, jud. Suceava, zis C[line=tii lui Cuparencu, tr[iau p`n[ deun[zi =i mai tr[iesc ]nc[ rude \[r[ne=ti ale lui Mihai Eminescu. Satul, rom`nesc, era prin secolul al XVIII-lea jum[tate al familiei Cuparencu, jum[tate al boierului C`rstea. Satul exista cu mult ]nainte de ocupa\ia austriac[ (1775) =i fiindc[ Petrea Eminovici, ]ntìul cu acest nume pe care ]l g[sim prin scripte =i amintiri, merg`nd ]nd[r[t ]n vreme, se n[scuse cu probabilitate ]ntre 1732 =i 1736, e lucru hot[r`t c[ Eminoviceni au tr[it =i ]nainte de 1736, fie ]n satul C[line=ti, fie pe mo=ia boierului C`rstea de la Cost`na. }nrùrirea gali\ian[ nu ]ncepuse a se ar[ta cu putere, deoarece vorbeau ]nc[ limba lor moldoveneasc[. .eciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a n[scut prin 1780 =i a murit la 20 februarie 1844. Era \[ran =i el, ca =i p[rintele s[u. +tia pu\in[ carte =i, av`nd darul c`nt[rii, boierul ]l or`nduise dasc[l. Tot boierul i-a dat patru f[lci de p[m`nt, c[tre sf`r=itul veacului. Devenit[ slobod[, familia cap[t[ stare =i trecere ]n sat. R[z[=ia este prin ea ]ns[=i o noble\e, =i tat[l poetului trecea, f[r[ s[ritur[, ]n boieria m[runt[ (78,79). Vasile are patru fete =i trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n. 10. II. 1812), tat[l lui Mihai Eminescu, p[r[se=te casa p[rinteasc[. Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 m. 21. II. 1877), r[m`ne la glie, se ]nsoar[ cu Maria Mareci, ruteanc[ sau rom`nc[ rutenizat[, are copii =i tr[ie=te \[r[ne=te. La curtea lui Gheorghe Eminovici din Ipote=ti veni odat[ un frate al boierului, ]mbr[cat ca la \ar[. Copiii ]l auzir[ vorbind rom`ne=te, dar =i rutene=te, voind s[ t[inuiasc[ vreun lucru. Mezinul, +tefan (n. 24. I, 1819), se duce de acas[, f[r[ urme. Ar fi plecat ]n Moldova, s-ar fi c[lug[rit =i ar fi murit de holer[ pe undeva (63).


17

Ioan a avut o fat[, dat[ dup[ un Ioan .lorea, cu care face un b[iat, Vasile Petrea, nu demult smintit, r[t[citor pe uli\ele satului. Un fecior al s[u, Gheorghe, are la r`ndu-i o fat[, Xenia, c[s[torit[ cu Nicolai al lui Vasile, a c[rui mam[, Chi\a (Evdochia) Hu\an, vorbe=te numai limba rutean[. Dup[ alt[ ipotez[, probabil tot prin anchet[, Vasile Petrea ar ]nf[\i=a doi copii, Vasile =i Petrea, Vasile av`nd ]ntr-adev[r un fecior Gheorghe, ]ns[ Chi\a Hu\an ar fi din linia Mariei Iminovici, o fat[ a lui Vasile Iminovici =i sor[ cu Gheorghe, tat[l poetului. .ata Mariei, Evdochia, s-ar fi c[s[torit cu Vasile Hu\an. Arborele r[m`ne ]nc[ ]n cea\[, dar r[d[cina e g[sit[. Cum se face c[ aceast[ familie, cu ]nf[\i=are =i nume rom`ne=ti, vorbe=te de la o vreme rutene=te, se l[mure=te de c[tre cei care au cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din +erb[u\i (n. 1819 m. 22 dec. 1897), era ruteanc[. .iind mai ]n v`rst[ dec`t b[rbatul =i mai cu t[rie ]n cas[ asupra copiilor, ca ]ndeob=te ]n familiile \[r[ne=ti de peste mun\i, ea face pe to\i ai casei s[ vorbeasc[ rutene=te =i chiar pe b[rbatul ei, Ioan, care m`nuie=te r[u aceast[ limb[ =i nu e slobod la vorb[ dec`t pe moldovenie, ca fra\ii =i p[rin\ii s[i (78, 79). Eminescu ]nsu=i, f[r[ s[ cunoasc[ de aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se ]ndoia c[ se trage din r[ze=i moldoveni, ruteniza\i abia ]n vremea din urm[, fiindc[ tat[-s[u fusese dat la carte rom`neasc[ ]n Suceava (63). A crede acum c[ ]ntre urma=ii \[ranului Petrea Eminovici =i aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo leg[tur[ afar[ de aceea ]nt`mpl[toare a potrivirii sunetelor, c[ Michael von Eminowicz, Kriminal-Akzessist ]n 1819 la tribunalul din Vijni\a, este pe de o parte polon, pentru c[ adaug[ din orgoliu de =leaht[ un von ]naintea numelui, iar pe de alt[ rud[ cu dasc[lul de \ar[ Vasile, opincar din mo=i-str[mo=i, ce nici viseaz[ la m`ndra spi\[ le=easc[ =i la cur\ile boiere=ti din Lemberg, Silezia =i Podolia; c[ aflarea numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie, c`nd nici cei din C[line=tii lui Cuparencu, nici cei de la Ipote=ti nu =tiu de asta =i-=i numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe,

18

G. C[linescu

+tefan, Niculae, +erban, Matei =i numai o dat[ Mihai este totuna cu a se pierde ]n legend[, cu a socoti pe Eminescu n[scut din zmeu =i din Baba Dochia (80). Judec`nd ]n lumina ]ns[=i a documentelor putem spune c[ nici un scriitor rom`n nu-=i poate afirma mai cu putere ca Eminescu ]nsu=irea de poet ce apar\ine poporului rom`n =i nu-=i poate num[ra ca el str[mo=ii moldoveni pe degete, vreme de dou[ veacuri. }nc`t, ]ndrept[\it s[ ia biciul ]mpotriva celor care, str[ini ei ]n=i=i de origine, ]l ]nvinov[\eau a fi str[in, el putea fi iertat s[ r[spund[ adversarului cu aceste cuvinte de foc (143): ... eu nu m[ sup[r deloc de modul cum se reflect[ persoana mea ]n ochii d-tale, c[ci de la a=a oglind[ nici nu m[ pot a=tepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimb[ deloc realitatea; el nu m[ opre=te de-a fi dintr-o familie nu numai rom`n[, ci =i nobil[ neam de neamul ei s[ nu v[ fie cu sup[rare ]nc`t v[ asigur c[ ]ntre str[mo=ii din \ara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e ru=ine s[ vorbesc, s-or fi afl`nd poate \[rani liberi, dar [...] p[zitori de temni\[ m[car nici unul.

GHEORGHE EMINOVICI.ecior mai mare al lui Vasile, dasc[lul din C[line=ti, tat[l lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, Iminovici, sau Gheorghi= Eminovici, cum ]i va zice lumea prin \inutul Boto=anilor, s-a n[scut la 10 februarie 1812 (78). .iind b[iat de c`nt[re\ ]n stran[, adic[ de om mai cu ]nv[\[tur[, ]l vedem ]nv[\`nd carte, vreo trei ani, la dasc[lul Ioni\[ din Suceava (66, 159). La =coli mai ]nalte nu se =tie, nici nu e probabil, s[ fi umblat. Trebuie s[ fi fost ]ns[ ager la minte, ]n stare s[ prind[ multe, ca at`ta lume veche sau f[r[ =coal[, din simpla experien\[, =i deloc doritor s[ se ]ntoarc[ la sap[, deoarece boierul Ioan Ienacaki C`rstea de la Cost`na (l`ng[ Suceava) ]l ia ]n slujba sa, desigur pentru oarecare treburi


19

c[ncel[re=ti. Avea scriere citea\[ =i condei cult, expresie potrivit[ pentru abstrac\iile administrative. Baronul Jean Musta\[ din Bucovina, lu`nd cu arend[ de la boierul velit Bal= mo=ia Dumbr[veni, aduce pe Gheorghe Eminovici ca scriitora=. Baronul n-a \inut mult[ vreme mo=ia, c[ci, fie termenul arendei a expirat f[r[ re]nnoire, fie s-au ivit ne]n\elegeri ]ntre el =i proprietar (159), s-a dus de s-a stabilit la Boto=ani, unde a murit, ]ngropat fiind ]n biserica Vovidenia, de d`nsul zidit[. Se vede c[ iste\ia scriitora=ului ajunsese la cuno=tin\a boierului Bal= ca ceva deosebit, de vreme ce Eminovici e oprit mai departe pe mo=ie. Acest Bal= e probabil Alexandru, vistier, fiul lui Iordachi Bal=, vistier a=ijderi. Acela c[p[tase ]n 1875 de la Al. Mavrocordat vv. ]nt[rire asupra unui schimb de mo=ii, prin care devenea proprietar al mo=iei Brehue=ti, dincolo de Siret, cam ]n dreptul Dumbr[venilor. Iordachi, la r`ndul lui fiu al unui Lupu, mare logof[t, ridicase ]n iunie 1801 bisericu\a din Dumbr[veni, cu corni=e ]ntrerupte =i foarte ondulate, de un aspect baroc cvasi maur, cu mici ferestre ogivale f[r[ chenare, ]ns[ cu un arc oriental foarte caligrafic deasupra u=ii de la intrare. Murind b[tr`nul Alexandru, fiul acestuia, Constantin, ]l face administrator peste Dumbr[veni, d`ndu-i toate de trebuin\[ vie\ii =i leaf[ bun[ de 250 galbeni pe an (66). Tot Bal= ]i cap[t[ probabil de la vod[ titlul de sulger. De va mai fi fost =i alt administrator (N[stase Enacovici) nu e sigur (159), dar ceea ce r[m`ne ne]ndoios este c[ Gheorghe Eminovici devenise m`na dreapt[ a boierului Costache Bal=, f[c`nd =i dreg`nd pe mo=ie, dup[ cum ne dovedesc scrisorile =i rapoartele ce ]nc[ din 1839 le scria, ]n nem\e=te sau ]n moldovene=te, mai ceremonios ori mai pripit, boierului Costache =i secretarului acestuia, serdarului Alexander von Bizay de Holdmesisch, la Galbena =i la Ki=in[u, unde era atunci re=edin\a milostivului st[p`n (mss. G. E.). Astfel, venind ]n 1841 o comisie alc[tuit[ din sp[tarul Iancul Kog[lniceanu, vornicul Ioan Costachi =i postelnicul Asachi, cu scopul de a stinge unele pricini de ]nc[lc[ri de mo=ie =i a ridica

20

G. C[linescu

un plan topografic, =i cer`nd cinstita comisiune vechilului nostru s[ vin[ la zi hot[r`t[ cu documentele de proprietate ori s[ cheme ]n grab[ pe boier, Iminovici r[spunde d`rz c[ eu nu am alt[ instruc\ie de la dumnealui boieriul Bal=, dec`t s[ p[zesc hotarele mo=ielor supt numi di Dumbr[-veni, pi s[mnile p`n acum p[zite, =i s[ caut interesul gospod[riei, din care ]n\[leg c[ dumnealui boierul Bal=, =tiind c[ nimica nu st[p`ne=te cu r[credin\[, pornind din \ar[ afar[, nu i-au cerut trebuin\[ ca s[-=i les[ documentele mo=ielor sale ]n m`nule mele, pi care cinst[ita] comisie le ceri de la mine a=a di aspru ca s[ le ]nf[\o=ez. Bal= era boier mare. Neput`nd s-o scoat[ la cap[tì cu vechilul, comisia l[s[ lucrurile balt[ (153). Agonisind oarecare stare, t`n[rul Eminovici se ]nsur[ ]n prim[vara anului 1840. Avea 28 de ani. S-a socotit destul de sub\ire ca s[ cear[ stolnicului Jura=cu din Jolde=ti pe fata sa Ral, cu vreo patru ani mai t`n[r[ dec`t d`nsul. Socrul i-a dat zestre bunicic[. Pe l`ng[ scule =i alte de-ale casei, i-a dat ]nainte de nunt[ 1.500 de galbeni, iar ]n ziua cununiei, la 20 iunie anul 1840, i-a num[rat ]n m`n[ bani buni ]nc[ 1.500 galbeni, ]n total 3.000 de galbeni. Ba mai mult. So\ia se vede a fi av`nd =i o mo=ie Or[=anii, din v`nzarea c[reia so\ul ia ]n arend[ mo=ia Dorne=ti, mai primind pe deasupra zestrei 1.400 galbeni tot de la so\ie spre a pute spicularis[ p[m`nturile ce le are (31). La a=a stare, ]mboldit poate de so\ia sa Ral, care avea u=oare fumuri nobilitare, ]i trebuia lui Gh. Eminovici o urcare pe treapta boiereasc[. +i iat[-l cer`nd =i c[p[t`nd f[r[ ]ndoial[ cu bani, de la vod[ Mihail Grigore Sturza, la 12 mai 1841, decretul de c[minar (159): Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv., Domn |[rii Moldovii. Dumisale Slugerului Gheorghie Eminovici. Lu`nd ]n b[gare di sam[ slujbile ce ai s[v`r=it patrii ]n os[bite


21

vremi, dar mai ales supt vremelniceasca c[rmuire, noi g[sim de cuviin\[ a\ face cuvinita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem iat[ prin acest al Nostru Domnesc Decret ]\ h[r[zim rangu de [...] C[minar d`ndu\ dreptate a te isc[li =i a fi ob=te=ti cunoscut cu acest rang pentru care poruncim =i sfatului ca s[ te treac[ prin acturile c[rmuirii cu rang de c[minar. (ss) Mihail Gr. Sturza Vv. 1841 mai 12 zile Cu h`rtia ]n buzunar, Eminovici se duse s[ se ]nf[\i=eze, dup[ obicei, lui vod[. Ei, ce-i? l-a ]nt`mpinat acesta, v[z`ndu-l. S[ tr[ie=ti, m[ria-ta, am venit s[ mul\umesc pentru boierie! Prin ce cr`=me te-i t[v[li de-acu ]nainte? +i cu asta audien\a lu[ sf`r=it (159). Gheorghe Eminovici era trecut acum printre boierii cu mo=ii ]n \inutul Boto=anilor, cu drept de a fi ale=i =i aleg[tori pentru Ob=teasca Adunare a Moldovei (153). }nc[ aproape un deceniu mai st[ Eminovici la mo=ie, dup[ c[s[torie, peste anii pe care ]i va fi petrecut ]nainte. G`ndul de a l[sa blestemata =i gre slujb[, pe care l-a nutrit o vreme (1839), sub cuv`ntul unei boli de piept, poate fi pus ]n leg[tur[ cu unele nemul\umiri trec[toare (mss. G. E.). Din vie\uirea la aceast[ curte nu avea dec`t s[ foloseasc[ dinspre partea culturii. .amilia Bal= era una dintre cele mai cu vaz[ =i mai vechi din Moldova. Arborele s[u genealogic, confec\ionat mai t`rziu, ]ntinz`ndu-se negru =i stufos ]nspre evul mediu, arat[ r[d[cini, probabil fanteziste, fie ]n seniorii Baux din Proven\a, emigra\i la Napoli =i deveni\i del Balzo, fie ]n Balc, fiul lui Sas-voievod, fiul lui Drago=. Tr[iau domne=te ca marii feudali, Dumbr[venii fiind ]ntin=i ca un principat, cuprinz`nd acareturi, ar[turi, p[dure =i patruspre-zece sate =i c[tune. Curtea avea personal numeros, camerdiner, doctor de cas[ (Schwartzenberg), preceptor pentru copilul Mu\i (Deme-

22

G. C[linescu

triu), c[s[torit mai t`rziu cu Zoe Sturdza =i mort nebun, paisprezece slujba=i de administra\ie. Conacul ]ns[, care, judec`nd dup[ marele aparat feudal, ne-am a=tepta s[ fie un somptuos castel, nu era dec`t o cas[ gospod[reasc[, ]n felul aceleia a lui Ion Ghica de la Ghergani. Au fost f[r[ ]ndoial[ ziduri ]mprejmuitoare =i por\i. Casa, rectificat[, are profilul neoclasic rusesc al ]nceputului veacului al XIX-lea, cu restaur[ri mai recente. Intrarea principal[ dinspre parc, care era imens, const[, dup[ urcarea c`torva trepte, dintr-o zid[rie v[ruit[. De o parte =i de alta, desp[r\it[ de c`te un fals pilastru, c`te dou[ ferestre cu grilaje de fier ]n rozete. E mai mult ca sigur c[ personalul =edea ]n mizerabile bordeie. Satul ]nsu=i, ]n mijlocul unei vegeta\ii ]n care abund[ s[lciile =i salc`mii, era s[r[c[cios, casele acoperite cu drani\[ =i cu paie. C`nd seara, familia boiereasc[, ]mpreun[ cele mai adese cu invita\ii boieri de prin ]mprejurimi, se a=eza la mas[ ]n marele salon, ]ntocmai ca la Versailles, cei paisprezece slujba=i asistau nemi=ca\i, t[cu\i, c[tre u=[, ca numeroasele lum`n[ri aprinse ]n candelabre, f[c`nd curtea lor p`n[ spre miezul nop\ii acestui mic rege-soare (54), care, scurt, gros poreclit pentru aceea t[b`ltoc conducea mai g[l[gios dec`t to\i discu\ia, tron`nd ]n jil\ul s[u pe trei perini de catifea. Ce putea auzi de la boierii mari c[minarul Gheorghe din col\ul s[u, unde r[s[rea ]nalt, voinic, cu ochi alba=tri, barb[ castanie =i unde Bal= ]i arunca, desigur, din c`nd ]n c`nd, c`te o vorb[? Boierii aduna\i ]n somptuosul salon erau foarte cul\i, de cultur[ str[in[, se ]n\elege, ]ndeob=te francez[, dar =i de nuan\[ german[ la aceia din Bucovina. Anexarea Bucovinei (1775) =i evenimentele din 1812 arunc[ boierimea Moldovei-de-Sus peste dou[ grani\e. Recunoscu\i =i boteza\i cu titluri nou[ de noble\[ (Hurmuz[ke=tii, Petrinii erau baroni, Costachi Bal=, c[s[torit cu Ana Biberstein, era nadvornì sovetnik ]n Basarabia (153), ca =i fratele s[u George), duc, mul\umit[ averilor lor uneori imense, o via\[ de lux, ]ntre metropolele occidentale =i mo=iile lor. Tr[g`nd dar din lungile ciubuce, f[ceau


23

ideologie, aduc`nd vorba despre cei mai de seam[ g`nditori (Malebranche, Voltaire, Diderot, Rousseau, Spinoza, Locke, Leibniz), scormonind ]ndeosebi ]ns[ ra\ionalismul secolului al XVIII-lea. Ar fi luat parte la aceste dispute Bal=, Alexandru Sturza Micl[u=anul, Constantin Hurmuzaki, +tefan Dunca de Sajo, V`rnav =i Miclescu, ultimii doi tari ]n istoria religiunilor vechi, dr. Schwartzenberg, plin de Kant =i de Spinoza, =i, probabil, preceptorul. Erau =i de aceia care ascultau cu ochii holba\i. Vechilul nostru nu era om preg[tit s[ urm[reasc[ asemenea specula\iuni ]nalte, dar avea memorie extraordinar[ =i minte dornic[ de cuno=tin\e. Prindea fapte memorabile, date istorice, genealogice, ajung`nd s[ cunoasc[ pe degete rosturile boierilor mari =i mici din Moldova, cine a cui fat[ este =i a cui nepoat[, =i mai ales ]=i lustruia vorbirea. }nv[\ase bini=or, din convie\uirea cu Bal=, fran\uze=te =i nem\e=te (]n aceast[ din urm[ limb[ scriind cu totul curg[tor =i cu slov[ gotic[ citea\[, ceea ce ne face s[ b[nuim c[ o =tiuse ]ntr-o m[sur[ =i mai ]nainte) =i mai =tia pe deasupra rutene=te, le=e=te, ruse=te =i evreie=te cu accent (63). Prinsese gust la citit =i cump[ra c[r\i, traduceri din fran\uze=te, mai t`rziu desigur cronicile, ]n sf`r=it tip[riturile vremii. R[ftuite ]n ni=te dulapuri =i ]nsemnate pe m[sura cump[r[turii ]ntr-un catastih, ele alc[tuiau, ]ntr-o odaie ]nchis[, ferit[ de copii, desf[tarea zilelor f[r[ lucru, de iarn[. }l =tia lumea ca pe un om cu c[r\i. }nsu=i boierul Bal= i-ar fi cerut cu ]mprumut unele c[r\i, toate traduceri din fran\uze=te, dar lista pare falsificat[, pentru c[ nu reiese de nic[ieri c[ boierul ar fi avut gustul filologic de a compara stilul lui Voltaire cu al t[lm[citorului s[u G. Sion (124*). Gheorghe Eminovici c[p[tase ]ntr-acestea copii, patru b[ie\i =i dou[ fete, veni\i pe lume cam la un an unul: +erban (1841), Nicolae (1843), George (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848-1849) =i care umpleau o cas[ lung[, scund[, ascuns[ de arborii imensului parc al Dumbr[venilor =i privind ]n gr[din[ prin =ase ferestre. Pe acolo, juc`ndu-se, copiii boierilor descoperir[

24

G. C[linescu

]n goana dup[ fluturi pe copiii din cas[, urm[rindu-i din ochi cu triste\e, fiindc[ n-aveau voie s[ intre ]n parc. Mama n[scuse, pare-se, o feti\[, pe Maria, =i copiii boiere=ti venir[ s-o boteze cu fluturi =i flori. Cine se poate bizui pe amintirea fraged[ a unui copil? Prin cea\a aducerii-aminte a Constan\[i Dunca, unul din copii, se deslu=e=te ]naintea noastr[ un interior posibil: o odaie mic[, joas[, sclipitoare de cur[\enie, apoi o alta mai mare. Aci iar[= pere\ii albi, v[rui\i, dar =i perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcin[, podele uscate, g[lbii, proasp[t unse cu luti=or galben. La dreapta dou[ divanuri cu macaturi =i saltele de l`n[ ro=ii =i verzi, \es[tur[ de cas[. }ntre ferestre o mas[ de c[r\i ]nchis[. Pe d`nsa o lamp[ mare cu sfe=nice de argint =i un serviciu de cafea neagr[, porcelan frumos toate prezente de Anul Nou de la boierul proprietar =i st[p`n. (54) Av`nd copii mul\i, e firesc ca Eminovici s[ fi c[utat s[ fac[ avere =i pe alt[ cale dec`t prin slujba de vechil. Astfel, ]ntr-o vreme, ia cu arend[ mo=ia Dorne=ti, pe malul Prutului (]n 1842 o avea), =i ]n antrepriz[, ]mpreun[ cu un evreu, Nus[m Cuco=, accizul b[uturilor spirtoase din Boto=ani, devenind prin contract din 23 decembrie 1843 otcupgiul iratului b[uturilor, iar la 8 decembrie 1844 cump[r[ de la un Zeilicovici o cr`=m[ de veci ]n T`rgul vitelor, alerg`nd, prin urmare, ve=nic dup[ treburi, de la o mo=ie la alta =i de acolo ]n ora=. Cu banii agonisi\i de la aceste ]ntreprinderi ]=i f[cu case la Boto=ani, unde acum mama cu copiii =edea mai bucuroas[, fiind aproape de p[rin\ii ei. }n sf`r=it, prin 1849-1850, dup[ na=terea celui de-al =aselea copil, cump[r[ jum[tate din mo=ia r[z[=easc[ Ipote=tii, la 8 km dep[rtare de ora=ul Boto=ani, cealalt[ jum[tate st[p`nind-o fra\ii Is[cescu =i s`rbul Gheorghe Ciofu. Avea acum 288 f[lci moldovene=ti de ar[tur[ =i p[dure =i era bun st[p`n pe avutul lui, iar nu slug[, ca la Dumbr[veni, de unde plecase la moartea lui Bal=. Pentru a pl[ti cei 4.000 de galbeni c`t costa mo=ia, ]=i v`ndu alt[ cas[ din Boto=ani =i se ]mprumut[. Opt sute de galbeni lu[ de


25

la maica .evronia, sora nevestei, 200 de la alt[ sor[, Maria Mavrodin (159), =i-l mai vedem dator cu ]nc[ 10 galbeni olandezi c[tre un grec supus englez, Nicolai Macri, pe care ]n 1853 nu =i-i pl[tise ]nc[. Pentru ca s[ poat[ face fa\[, arendeaz[ Ipote=tii cu toate acareturile pe =ase ani (1851-1857) b[nesei Maria Mavrodin, cu c`te 350 galbeni pe an (M. E., I, 2,3). Ar urma de aci c[ ]n toat[ aceast[ vreme familia Eminovici n-a mai locuit la Ipote=ti. Aceasta ]ns[ nu s-a ]nt`mplat, c[ci ar fi ]n contrazicere cu toate amintirile copil[riei lui Eminescu. Ea a r[mas, printr-un fel sau altul, ]n casa de la \ar[. Dac[, dup[ cum pare dovedit, b[neasa Maria Mavrodin este ]ns[=i sora Rali\ei, care a ]mprumutat pe Eminovici cu 200 de galbeni, atunci lucrurile se explic[. Arenda=a n-avea vreun interes s[ locuiasc[ ]n casele cumnatului, care poate a continuat s[ se ocupe de mo=ie, ci s-a acoperit numai de banii ]mprumuta\i, d`nd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. Gh. Eminovici ]=i face la mo=ie cas[ bun[, gospod[reasc[, de=i de paiant[, ]n locul alteia vechi ce o g[sise, s[de=te tei ]n gr[din[, ba so\ia, Raluca, mai evlavioas[, cump[r[, zice-se, de la o rud[ a fostului st[p`n, Teodor Murgule\, o bisericu\[ f[r[ turl[, cu clopotni\[ de lemn, =i duc ]mpreun[ trai ]mbel=ugat, invit`ndu-=i =i osp[t`ndu-=i rudele la zile mari. }nt[rit ]ntr-ale vie\ii =i ]mp[cat cu Dumnezeu, Eminovici ]=i spore=te cu r`vn[ familia. }nc[ cinci copii (Mihai, Aglaia, Henrieta, Matei, Vasile) m[resc ]ntinsa familie, care ar fi num[rat pe acea vreme unsprezece copii, dac[ doi n-ar fi murit foarte de mici (159). Avut-a Gheorghe Eminovici destul[ avere pentru a-=i cre=te bine copiii? .[r[ ]ndoial[. C[minarul era un om cuprins. Poate c[ proiectele sale pedagogice s[-i fi ]ntrecut mijloacele b[ne=ti, el ]ns[ ar fi putut s[-=i c[p[tuiasc[ to\i copiii ]n chip onorabil, departe de orice umbr[ de mizerie. Titu Maiorescu aflase c[ b[tr`nul mai avea, spre sf`r=itul vie\ii, 18.000 franci capital mobil (31, 33), dup[ ce ]n 1878 ]=i v`nduse Ipote=tii cu 8.200 galbeni

26

G. C[linescu

austrieci, spre a pl[ti dota fetei sale Aglae, de 2.000 galbeni (159). Bunii =i str[bunii no=tri zice Henrieta Eminovici au fost oameni foarte boga\i, =i chiar p[rin\ii no=tri n-au fost s[raci, =i nu pot ro=i c-a pierdut vreunul averea ]n v`nt, ci numai ]n urma multor nenorociri. (61) Via\a chinuit[ a o parte din copii se datore=te unor cauze de ordin psihologic, dintr-o parte =i dintr-alta. Gheorghe Eminovici era un om de mod[ veche. }nalt, voinic mai mult dec`t gras, munte de om, de o putere herculean[, trup s[n[tos, minte s[n[toas[, el ne prive=te din fotografie cu un cap masiv, acoperit cu p[r trainic =i ]nv[luit cu barba castanie, tuns[ cu foarfecele, spre ]mp[carea tradi\iei cu civiliza\ia, cu nas pr[dalnic =i ochi alba=tri-verzui, care trec, dispre\uitori, dincolo de lucruri, cu falca de jos u=or obstinat[ =i plin[ de sine. }nf[\i=area tr[deaz[ pe omul de munc[, r[zb[t[tor =i cu voin\a de avere, ]n acel stadiu de ]nalt[ lini=te a omului care =i-a agonisit totul prin sine =i, f[r[ sl[biciuni, e oric`nd gata s-o ia de la ]nceput. Un astfel de om este ]ntr-o privin\[ superior =i ]ntr-alta inferior individului obi=nuit. El e mai bine ]narmat ]n lupta pentru existen\[ a spe\ei, dar e lipsit de acel dezechilibru interior ]ntre g`ndire =i putere, care face noble\ea vie\ii morale. C[minarul avea un m[nunchi mic de principii s[n[toase =i nici o subtilitate ori complica\ie sufleteasc[. Slug[ de t`n[r la boieri mai mari, el era p[truns de ierarhia lumii, ]mp[r\it[ de la Dumnezeu p`n[ la prostime ]n trepte nemi=c[toare =i de principiul de superioritate ce deriv[ din ele. De aceea postea posturile, iar duminica =i s[rb[torile asculta cu evlavie =i cap descoperit sf`nta liturghie, de la ]nceput p`n[ la sf`r=it, tot a=a cum ]n col\ul salonului de la Dumbr[veni urm[rea cu smerenie mi=carea =i vorbirea boierilor. La r`ndu-i, ]ns[, aplica acela=i postulat al autorit[\ii ]n propria familie =i fa\[ de subalterni, alerg`nd cu harapnicul c[lare, vocifer`nd, b[t`nd stra=nic la nevoie, ca pe evreii de la C[t[m[re=ti, care ]i oprise vitele, profer`nd ]njur[turi r[coritoare =i patriarhale. El nu putera avea pe acele vremuri fa\[ de femeie,


27

afar[ de respect, cine =tie ce ging[=ii. Cu c`t o societate este mai rafinat[, cu at`t ]n ciuda instinctului de conservare a spe\ei erotica se disociaz[ de efectele ei fiziologice, d[ un precipitat psihic, superior, femeia devine simbol, iar natalitatea c`nd rafinamentul e dus p`n[ la gratuitate scade. Cultivat la Biblie =i la tradi\ie, Gh. Eminovici vedea ]n femeie un tovar[= inferior =i util, ursit s[ procreeze =i s[ ]ngrijeasc[ de gospod[rie =i care, exclus[ de la orice via\[ spiritual[, n-vea nevoie de ]nv[\[tur[. }n r[gazurile pe care i le l[sau treburile grele de la c`mp, el f[cea amoruri fructuoase, transform`nd pe c[min[reas[ ]ntr-o etern[ clo=c[ cu pui, ]nchis[ ]n cas[, ]ntr-o vreme, aproape ]n fiece an, nou[ luni din dou[sprezece. Asemeni unor fiin\e gregare, ca de pild[ furnicile, care tr[iesc ca spe\[ =i ]nving du=manul prin ]nmul\ire, lumea de \ar[ de-atunci n-avea adesea respectul individualit[\ii, nici mila. Dintr-un sim\ aprig al conserv[rii colective, moartea era a=teptat[ =i primit[ cu indiferen\[, ]ntr-o preocupare cr`ncen[ de p[strare =i sporire a bunurilor sociale. O viziune politic[ de acest fel poate mai bl`nd[ asupra familiei sale, trebuie s[ fi avut =i Eminovici. Pe m[sur[ ce od[ile se umpleau cu paturi =i masa cu t[c`muri, mintea sa ]n func\ie de spe\[ rumina ridicarea =i conservarea familiei. |[ran, boierna= slujba=, boierna= liber =i proprietar, visa pentru copiii s[i o treapt[ social[ mai ]nalt[, un copac genealogic care se ]nal\[ spre cer, ]n umbra c[ruia el, respectuos de genealogii s[-=i sf`r=easc[ b[tr`ne\ea. }n chip cu totul absolut el ]=i puse ]n aplicare pu\inele =i s[n[toasele principii pedagogice: fetelor nici o instruire spiritual[, rostul lor fiind casnic, dar zestre bun[; b[ie\ilor nici o avere, ei put`ndu=i-o agonisi singuri, dar cultur[ temeinic[. .etele r[maser[ acas[ (Henrieta ]nv[\ase numai abecedarul). B[ie\ii fur[ trimi=i la Cern[u\i, la carte bun[, nem\easc[. Tat[l ]i trateaz[ cu o severitate metodic[. Atunci c`nd un copil fuge de la =coal[, face un scandal stra=nic, ia biciul ]n m`n[, pune oameni c[l[ri s[ prind[ pe fugar =i cu mult[ autoritate ]l duce pe sus ]napoi la =coal[, f[r[ s[ se

28

G. C[linescu

]ntrebe ce cauze externe sau l[untrice au putut pricinui asemenea fapt[. }nrùrirea casei lui Bal= =i inteligen\a nativ[ d[duse, ce e drept, ]n privin\a culturii lui Eminovici, idei foarte ]naintate. El alege pentru copiii s[i cariere care aduc bani mul\i =i onoare omului activ, =i cu mult[ abnega\ie =i bun-sim\ trimite pe b[ie\i la =coli ]nalte ]n str[in[tate. +erban studiaz[ medicina la Viena =i la Erlangen, Nicolae dreptul la Sibiu, Iorgu =tiin\ele militare ]n Prusia, Ilie medicina ]n =coala doctorului Davila din Bucure=ti, iar Matei urmeaz[ politehnicul din Praga. Dup[ cum se vede, tot meserii practice (159). Spiritele contemplative, ]nclinate c[tre activitatea aparent gratuit[ a spiritului, repugnau lui Gh. Eminovici. C`nd ]=i b[nuia copiii c[zu\i ]n aceast[ suferin\[, ]i pi=ca cu vorba, ]i cic[lea, p`n[ ce-i f[cea s[ se ascund[ care ]ncotro. Av`nd obiceiul a recita versuri, Mihai era zeflemisit cu vorba poetul, a=a ]nc`t, ]nghimpat adesea cu aluzii r[ut[cioase despre nulitatea sa, sf`r=i prin a evita casa p[rinteasc[, a=ez`ndu-se pe vacan\[ ]n vreo cas[ de \[ran sau petrec`ndu-=i toat[ vara cu ciobanii la st`n[ (152). Tat[l ]n\elegea, ca mult[ lume respectuoas[ de cultur[, s[-=i pedepseasc[ progenitura c`nd nu ]nv[\a poeziile din cartea de =coal[, dar ca ]ns[=i odrasla sa s[ ajung[ a face poezii, asta n-o ]n\elegea! Un b[iat trebuie s[-=i fac[ viitorul, s[ se chiverniseasc[! Dac[ nu \i-am scris p`n[-acum spune poetul tat[lui ]ntr-o scrisoare de la Berlin cauza a fost ne]ncrederea cu care ]nt`mpini orice voin\[ proprie a oric[rui din fiii dumitale, ne]ncredere augmentat[ de privirea formalist[ ce-o ai despre lume, dup[ care orice om care nu caut[ numaidec`t a se chivernisi, dup[ cum o nume=ti d-ta, trebuie s[ fie un om de nimic. E=ti un p[rinte nenorocit adev[rat [se poate]. Dar e=ti nenorocit mai mult pentru c[ vrei ca fiecare s[ tr[iasc[ =i s[-=i m[sure pa=ii dup[ cum dore=ti d-ta. (Ms. 2258, f. 169.) Mult[ vreme p[rintele a refuzat s[ cread[ c[ e ceva de capul fiului s[u Mihai, p`n[ c`nd, uimit de considera\ia ce i se da, se las[ biruit.


29

Altcum, c[minarul era o fire vesel[ =i la vreme bun[, =i la vreme rea. Ceremonios, ]i pl[ceau ziafeturile cu m[sur[, d[dea ospe\e de Pa=ti sau de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]=i serba ziua numelui. Cititor de c[r\i privitoare mai cu seam[ la trecutul \[rii =i ]nzestrat cu memorie mare, ]i pl[cea s[ povesteasc[. Se indigna ]mpotriva grecilor =i contraf[cea cu mult umor vocea =i mersul in=ilor, pe cepelegi, pe g`ngavi =i pe boierii cu tabieturi. C[l[torea, ca un om luminat, ]n str[in[tate. La 30 august 1860 cerea pa=aport pentru toate provinciile Austriei. La 29 iunie 1870 Raluca =i Aglae treceau grani\a, urmate la 30 august =i de Gh. Eminovici. }n 1874 ]=i c[uta la Praga fetele bolnave plecate din Teplitz (192).O fotografie a Raluc[i Eminovici e f[cut[ acolo. Henri-eta fusese la Viena ]ntr-un sanatoriu (61), b[ie\ii mai to\i prin str[in[t[\i. .iul Mihai ]l socotea plin de vanitate =i ]n stare s[ se ruineze spre a p[rea mai generos dec`t putea fi: Nu =tii ce tat[ am scrie cuiva (c. 1870). S[rac =i ]mpov[rat de familie grea (=apte copii) e cu toate astea ]nzestrat c-o de=ert[ciune at`t de mare, ]nc`t ar putea servi de prototip pentru acest viciu, dup[ p[rerea mea cel mai nesuferit din lume. M[rit`ndu-se sor[-mea, el i-a promis o zestre de dou[ mii de galbeni. Este ridicul c`nd un om promite ]nscris ceea ce nici are, nici poate realiza, dar obliga\iunea fa\[ de cumnatu-meu este pozitiv[, =i b[tr`nul meu e ca =i ruinat... Am fra\i mai mari =i [mai] mici dec`t mine, f[r[ pozi\iune-n lume, =i asta nu din cauza lor, ci numai din a de=ertului, care voia a face din fiecare din ei om mare =i sf`r=ind prin a-i l[sa cu studii neispr[vite, risipi\i prin str[in[tate, f[r[ subsisten\[, la voia sor\ii lor. O familie grea, ]ngreuiat[ ]nc[ prin de=ert[ciunea ]nd[r[tnicului b[tr`n =i ]ntristarea mea cea mare este c[ eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea existen\[. (18; ms. 2255, f. 294.) C[ b[tr`nul n-a avut bani spre a ]ntre\ine cum se cade pe copiii s[i, acolo unde ]i trimisese nobilele sale inten\ii, aceasta este

30

G. C[linescu

probabil. El ]ns[ nu era om s[ ]n\eleag[ dezolarea unui t`n[r pentru a=a ceva. Odat[ pu=i pe drum, copiii trebuiau s[ dea din mìni, s[-=i c`=tige dreptul la existen\[, a=a cum el, feciorul dasc[lului Vasile, =i-l c`=tigase. Activ p`n[ la sf`r=itul vie\ii (la 8 octombrie 1876 e numit membru al Consiliului general 169), Gh. Eminovici se ocup[ ]n 1881 tot cu agricultura, deoarece fiul s[u Nicolae ]i d[dea ]ntr-o scrisoare l[muriri despre recolt[ =i arat[ c[ prinsese pe 3 vagoane de p[pu=oi bani ]n numerar 2.620 franci (ms. 2255, f. 34244). Se afla atunci (19 iunie 1881) la Bucure=ti, la fiul s[u Mihai, ]n strada Biserica Enei nr. 1. Cargiale ]l v[zuse: Era un om b[tr`n foarte dr[gu\, glume\ =i original. .[cuse o bun[ afacere =i venise s[-i cumpere fiului haine =i ceasornic =i s[-i deie din via\[ o sut[ de galbeni, partea lui de mo=tenire din averea p[rinteasc[. (42) Dup[ ce-=i v[zu aproape toat[ familia m[cinat[ de moarte =i de boal[ (so\ia =i =ase copii mor\i, Mihai, Nicolae, Henrieta bolnavi), ur`ndu-i-se cu via\a, dar cu acel calm ce e aproape indiferen\[, caracteristic sufletelor s[n[toase =i patriarhale, moare subit, eri ora unspriz[ci din noapte, dup[ actul de deces din 9 ianuarie 1884 st. v. ora zeci diminea\a, =i e ]nmorm`ntat l`ng[ bisericu\a din cotuna Ipote=ti, comuna Cucor[ni (61,63).

RALUCA EMINOVICI +I COPIIIPe l`ng[ un b[rbat a=a de ]nt[r`tat ]n ideile lui =i cu at`ta violen\[ autoritar, femeia nu putea fi dec`t o fiin\[ supus[ =i bl`nd[, m`ngìndu-se cu copiii =i ]ngenunchind pe la icoane. +i, ]ntr-adev[r, amintirile ne-o arat[ astfel. Ral, Raluca sau Rali\a Eminovici cu adev[ratul nume Rare=a era, cum am v[zut, a patra fiic[ a stolnicului Vasile Iura=cu din Jolde=ti =i a Paraschivei Don\u. La Jolde=ti a fost lupta ]ntre +tefan cel Mare =i Aronvod[. Dac[ pulberea luptelor trecute nu intr[ ]n s`ngele urma=ilor


31

spre a le r[scoli instinctele, amintirea trebuie s[ fi dat totu=i lui Eminescu un fior de m`ndrie nobilitar[. Jur[sce=tii erau de fel din Hotin, unde un str[mo= s-ar fi fost afl`nd c`ndva p`rc[lab. Raluca era foarte m`ndr[ de str[bunii ei, pe care-i pretindea boieri de rangul ]ntì. }n vrajbele amicale ce se iscau pe aceast[ tem[ ]ntre so\i, Eminovici, om mu=c[tor, consim\ea lini=tit, dar ]=i da cu p[rerea, ironic, c[ la o adic[ Don\u fusese =i mai boier dec`t Jur[sce=tii. Don\u era rusul de pripas prin Moldova, Alexa Potlov, tat[ al Paraschivei Jura=cu, mama Raluc[i. Muscal sau cazac, se credea c[ era un refugiat din motive politice. Se a=ezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafine=ti, ]ntr-un loc numit =i azi Vadul Don\ului, =i tr[ia \[r[ne=te cu o \iitoare, Catrina, fata \[ranului Ion Brehuescu. .ata, care mai apoi a murit de holer[, era bunica Rali\ei. Don\u ]=i d[duse fiica dup[ stolnicul Vasile Jura=cu =i era ]n p[rerea lumii c[ rusul, bogat, ]l umpluse pe ginere de bani. Potlov fusese om cult, c[ci vorbea nem\e=te, fran\uze=te =i le=e=te. Mama poetului ]l v[zuse sau auzise povestindu-se de el. Purta barb[ =i plete, era alb ca neaua de b[tr`n, iar vara =edea numai ]n c[ma=[ de borangic la umbra unui plop, pe malul Siretului, ]n apropierea pris[cii lui, cu care se ]ndeletnicea (58, 159). De la Don\u sau nu fi-va avut stolnicul Jura=cu averea, el d[du fetei zestre bun[, dup[ cum urmeaz[ (89): Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu cu blagoslovenie =i s[n[tati. Din anul 1840 mai 26: Una icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint. Una candel[ tij de argint. Patru ineli cu diamant. Una p[rechi cercei cu m[rgean. Un fermual. Dou[ bra\ele de aur. Una perechi de cercei cu coletul lor. Una alesid[ de aur. 12 linguri. 12 cu\ite. 12 furculi\e. 12 linguri\e. 1 lingur[ mare. un panera= lucrat ]n ajur. Una lad[ mare. +as[ tingiri de aram[. Dou[ tablale de Lip\ca. 6 sfe=nice. Un lighean.

32

G. C[linescu

Un ibric de alam[. Un salop de atlas. 7 rochii de m[tas[. 1 rochie de alibet. 8 straie de cit. 2 m[su\i de c[r\i. 3 tac`muri de mas[. P`nz[ de fabric[ 4 tac`muri. P`nz[ de cas[. 24 buc[\i, c[m[=i =i fuste. 4 buc[\i scor\uri. 2 scrinuri. 2 salteli. 2 oghealuri. 3 r`nduri prostiri. 8 perini cu trei r`nduri de fe\i. 3 capeli. 7 =aluri =i unul turcesc. 2 mindiri de l`n[. 8 prosoape. 1 gardirop. 10 p[rechi scarpe de tot soiul. 12 p[rechi col\uni. Sticl[rii =i farfurii. Bani ]n num[r[toare ]naintea cununiei #1.500. Bani ]n num[r[toare ]n ziua cununiei la 29 iunie anul 1840, rest #1.500. Adic[ ]n bani #3.000 [galbeni] =i zestre ]n haine =i obiecte 576#. (ss) STOLNICUL JURA+CU }ntocmai am primit (ss) GHEORGHE EMINOVICI (ss) RALU EMINOVICI. Alesida de aur despre care pomene=te foaia de zestre fusese a Paraschivei Jura=cu, c[reia i-o d[ruise, c`nd cu venirea ru=ilor la 1828, un general de intenden\[, Jeltuhin. Un portret ]n ulei, din chiar anul nun\ii, 1840, ne-o ]nf[\i=eaz[ pe Raluca cu alesida de aur masiv, ]nv`rtit[ de trei ori ]n jurul g`tului. E o femeie t`n[r[ (se n[scuse ]n 1816), cu tr[s[turi nobile, fin conturate, cu ochi ]ntuneca\i, p[trunz[tori =i gur[ senzual[, neted t[iat[, totul ]ntr-o fa\[ slab[, oblong[,de o bl`nde\e suav[, imperceptibil z`mbitoare. Spre b[tr`ne\e, ]ns[, se accentueaz[ masivitatea st`ncoas[ a fe\ei, eminesciana buz[ groas[, care dac[ la poet d[ acea astral[ adulmecare ]n infinit, la femei (Raluca, Henrieta) este de o sup[r[toare, androgin[ ambiguitate de eunuc. Raluca poart[ ]n portret p[rul ]mp[r\it cu romantic[ elegan\[ ]n dou[ zone netede printr-o c[rare la mijloc =i un ve=m`nt somptuos de atlas sau velur, l[s`nd umerii goi str[jui\i de dantele, ale c[rui cute largi, ca ]n picturile Rena=terii, se las[ de pe piept =i de pe m`neci, ]n raze


33

centripete, spre talie, pentru a se desface, probabil, ]n jos, ]ntr-o unduitoare, rotat[ crinolin[. Mìnile sale albe sunt ]mpreunate spre a expune inelele cu pietre mari prev[zute ]n foaia de zestre. De statur[ era mic[, dar robust[. Umbla t[cut[ prin cas[, cu un aer de resemnare: ochii negri aveau o orientare ]ndep[rtat[, vis[toare, iar col\ul gurii, un z`mbet dureros. Era plin[ de bun[tate, statornic[ ]n iubire, ca =i ]n ur[ =i, ca mai toate fiin\ele slabe =i pasive, cu ie=iri, uneori, de sarcasm. Existen\a Raluc[i Eminovici s-a scurs, f[r[ ]ndoial[, obscur[ =i trudit[, ]ntr-o cas[ plin[ de copii, ]n grija continu[ de ei, ]ntr-o h[rnicie casnic[ necesar[ pentru a men\ine o familie at`t de numeroas[. La desele sup[r[ri ce se vor fi ivit din pricina firii violente a lui Eminovici =i a pedagogiei sale sumare, s-a ad[ugat pierderea unora din copii =i mai ales a doi din cei mai mari (+erban =i Iorgu), mor\i ]n plin[ vigoare b[rb[teasc[, aproape unul dup[ altul. Aceasta trebuie s[ fie =i pricina boalei sale (cancerul) =i a mor\ii ]nt`mplate cur`nd dup[ moartea b[iatului mai mare, +erban (13 august 1876). Copiii o iubeau mai mult dec`t pe tat[, pentru c[, bl`nd[ =i miloas[, ]i ap[ra =i ]i ascundea de vajnica m`nie pedagogic[ a acestuia. Este ]nmorm`ntat[ ]mpreun[ cu Gh. Eminovici l`ng[ bisericu\a din Ipote=ti, sub chiar ferestrele ei, ]ntr-o mic[ ]mprejmuire, precum arat[ inscrip\ia: Colea zace r[m[=i\ele robilor lui Dumnezeu Gheorghe =i Raluca Eminovici, ]n somnul cel de veci. C`\iva salc`mi umbresc morm`ntul =i u=a bisericu\ei biseric[ de lemn, v[ruit[ pe dinafar[, pleo=tit[, joas[ =i cu ochiuri mici de fereastr[ ca orice cas[ de \ar[ (159). Acoperi=ul de tabl[ veche =i ierburile cotropitoare fac =i mai melancolic[ dezolata chemare eminescian[:O, mam[, dulce mam[, din negura de vremi Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi; Deasupra criptei negre a sf`ntului morm`nt Se scutur[ salc`mii de toamn[ =i de v`nt, Se bat ]ncet din ramuri, ]ng`n[ glasul t[u... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

34

G. C[linescu

Despre fra\ii =i surorile lui Eminescu avem =tiri pu\ine =i nesigure. Aceast[ familie ciudat[, asupra c[reia a ap[sat o soart[ tragic[, ]ncepe s[ fie mistuit[ de legend[. Opinia unei familii originale =i nevropate, ]n care copiii se ]mpu=c[ din senin dup[ ce dau dovezi de sclipitoare inteligen\[, aerul de triste\[ fatal[ indicibil[, ]n care ace=tia erau ]nf[\i=a\i de c[tre unii, se dovedesc, la lumina documentelor, fals[ literatur[. .ra\ii erau oameni normali, cu o varietate de atitudini psihologice care ]i dep[rtau unul de altul, unii din ei poate cu o sensibilitate prea acut[, care la o izbitur[ moral[ prea mare putea s[ aduc[ zdruncinarea sufletului. Despre vreo manifesta\iune patologic[ hot[r`t[ nu avem ]ns[, dup[ cum vom vedea, nici un indiciu serios. +erban, ]ntìul copil, n[scut ]n 1841, oache=, sl[bu\, t[cut, seam[n[, a=adar, mai mult cu mam[-sa. Nu =tim nimic din copil[ria sa, petrecut[ ]n parte =i la Dumbr[veni, dec`t c[ a urmat liceul la Cern[u\i, unde =i-au f[cut studiile to\i fra\ii. Tr[s[tur[ comun[ copiilor, +erban se ]mpac[ =i el destul de greu cu =coala, r[m`n`nd repetent =i recurg`nd probabil la examene particulare pentru a rec`=tiga anii pierdu\i. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii, c[ci ]i vedem deosebit de aplica\i ]n =colile mai ]nalte, ci o recalcitran\[ la ordine, o turbulen\[ care ]i f[cea chiar b[t[u=i =i greu de \inut laolalt[, derivat al unei copil[rii zv[p[ite, la c`mp =i la p[dure. Intrat ]n lumina cercet[rilor biografice printr-o ]nt`mplare a soartei pentru care nu se preg[tise, +erban plute=te ]ntr-o cea\[ enigmatic[, din care se deslu=esc vagi contururi. Gh. Eminovici a trimis pe acest ]ntì vl[star al s[u s[ studieze medicina la Viena =i apoi la Erlangen (Bavaria) (159). La ce v`rst[? P[r[sise liceul f[r[ s[-l sf`r=easc[ pe la 18 ani (18521853, cl. I; 1853 1854, cl. a II-a; 1854-1855, repetent cl. a II-a; 1855-1856, cl. a III-a, medie rea; 18561857, lips[; 18571858, cl. a V-a; 1858 1859, cl. a VI-a, medie rea, retras) (185). Dac[ la 1870, pe prim[var[, c`nd ar fi adus pe Eminescu bolnav la Ipote=ti, se ]ntorcea de la studii, ]nseamn[ c[ le sf`r=ise destul de t`rziu, la


35

29 de ani. L[sat, ca de obicei, de c[tre tat[ f[r[ suficiente mijloace b[ne=ti, el a trebuit s[ duc[, dup[ c`\iva ani de fl[m`nzire pe la gazdele din Cern[u\i, o studen\ie amarnic[, nevoit adesea, la Viena, din lips[ de lum`nare, s[ studieze la lumina felinarelor (159). Sup[rase cu ceva pe moroc[nosul b[tr`n, cu care, de asemenea, era ]n[sprit, c[ci Eminescu ap[ra fa\[ de Gh. Eminovici pe acest fiu nenorocit, care desigur a gre=it mai mult printr-o ]nn[scut[ sl[biciune de caracter, c[ruia natura nu-i d[duse nici o energie =i nici o putere: +erban a fost un om slab, iar nu om r[u, asta a fost p[rerea mea despre el ]ntotdeauna, =i desigur c[ a fost mai nenorocit de cum merita s[ fie. El n-a avut pentru nimenea ur[ ]n lume, n-a avut nici o patim[ ur`t[, =i dac-a gre=it, nu din r[utate, ci dintr-o nem[rginit[ sl[biciune a gre=it. El era un copil b[tr`n =i astfel ar fi trebuit tratat. (33) .usese, de altfel, un student str[lucit =i \inuse la Viena, o vreme, de casa unui medic vestit, Opolze. Era un chirurg remarcabil =i savant. +erban se ]mboln[ve=te de tuberculoz[ =i se duce la Berlin s[ se caute, ori pentru a-=i continua studiile, pe care Eminescu ]nsu=i nu =tia de =i le-a ispr[vit. Henrieta, care =i ea are hemoptizii =i moare de o boal[ de piept, pretinde c[ tuberculoza e o boal[ ereditar[ ]n familie, negre=it dinspre partea mamei (61). }n 1873 =i 1874, c`nd Eminescu era la Berlin, se afla, dar, =i fratele +erban. .irea sa deosebit[ =i boala ]l f[cuser[ rece, sumbru =i disimulat, =i-l \ineau departe de fratele mai mic. Pe +erban ]l v[d rar, c[ci =ade foarte departe de mine. Dac[ vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu m[ clarific[ niciodat[ ]ntr-at`ta ca s[ =tiu ce are de g`nd s[ fac[. Ceea ce =ti\i d-voastr[ despre el =tiu =i eu... =i nici cred ca s[-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce g`nde=te. Astfel, el o duce destul de pasabil; are amici, cuno=tin\e cu doctori germani =i societatea lui e foarte c[utat[. El e =i membru la o societate =tiin\ific[-medical[. Ce sunt rom`nii cari ]nva\[ medicina aicea, pe l`ng[ el? Pot s[ zic c[ dispar... +i, cu toate acestea... Eu o spun curat: nu-l ]n\eleg, =i pace. Eu g`ndesc c[ n-ar avea dec`t s[ se

36

G. C[linescu

prezinte aici la Universitate, pentru ca s[-l fac[ de trei ori doctor, dac[ nu este ]nc[. Aici ]n Berlin poart[ acest titlu f[r[ ca cineva s[ i-l contesteze, scrie re\ete, face chiar vizite, c[ci dup[ legile prusiane-i este permis aceasta, se-n\elege c[ sub responsabilitatea sa personal[. Dar presupunem c-ar r[m`nea chiar aici, ce viitor ]l poate a=tepta ]n mijlocul unui ora= unde sunt at`\ia al\ii? (193). Viitorul ce-l a=tepta e acesta. }n toamna anului 1874 boala se agrava, =i +erban, zdruncinat suflete=te, d[dea semne de aliena\ie. Internat ]n spitalul Charit, pentru Brustkrankheit cu semne von Geistesaberration, murea la 29 noiembrie 1874 um zwei ein halb Uhr (Sterbe-Urkunde, nr. 458 din 30 noiembrie/ 2 decembrie ]n cimitirul Charit), ]n vreme ce Eminescu implora pe b[tr`n s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea (33). +erban datora bani la feluri\i, dintre care =i gazdei, d-ra Lange, ]n Albrechtstrasse 6, =i abia ]n iulie 1876 Gh. Eminovici expedie sus-numitei domni=oare corespondentul a 99 m[rci, 9 pfennigi, autoriz`nd-o s[ v`nd[ ]n folosul ei lucrurile r[mase. Niculae, n[scut la 2 februarie 1843, urmeaz[ =i el =coala la Cern[u\i, odat[ cu +erban, de=i mai t`n[r, r[m`n`nd =i el repetent =i corijent (18521853, cl. I; 18531854, cl. a II-a; 18541855, repet[ cl. a II-a; 18551856, cl. a III-a, corijent; 18561857, cl. a IV-a; 18571858, cl. a V-a; 18581859, cl. VI-a, corijent; 18591860, cl. a VII-a, medie rea) (185). Dup[ aceea a studiat dreptul la Sibiu =i s-a a=ezat ]n urm[ la Timi=oara, unde se afla prin 1867, ca scriitor al avocatului Emerich Christiani (159, 198; ms. 2287, f. 38). Era bl`nd, bine crescut =i foarte sim\itor, ]nc`t atunci c`nd tat[-s[u ]l certa se ]nchidea ]n odaia lui =i =edea tot timpul ab[tut (159). De aceea, probabil, ]i ziceau Neculai cel prost (ms. 2255, f. 333). Prin 1881 ]l g[sim ]ntors acas[ =i ocup`ndu-se pe l`ng[ tat[-s[u cu treburile agriculturii. Nenorocul a f[cut s[ se ]mboln[veasc[ =i el de o grav[ boal[ veneric[ (61). B[tr`nul, v[z`nd c[ =i acest b[iat, care nu se chivernisise, ]i cade pe cap, scrie iritat ]n 1883 lui Mihai: Mi s-a ur`t via\a... f[ ce


37

faci =i vino de-l ia, ca s[-l duci ]n vreo cas[ de s[n[tate. }ntr-adev[r, Eminescu, s[ritor pentru fra\ii lui, ia cu ]mprumut de pe unde poate 2.000 de lei cu g`ndul de a i-i trimite (210). }nainte de Pa=ti 1883, Niculae a=tepta cu ner[bdare banii, ]ntr-o scrisoare ce arat[ un om cu des[v`r=ire s[n[tos la minte. Dar ]n cur`nd se ]nt`mpl[ boala lui Eminescu (vara 1883) =i nu mult dup[ aceea moartea b[tr`nului (8 ianuarie 1884). Nu este de trebuin\[ nici o cauz[ patologic[ pentru a explica ceea ce a urmat. B[tr`nul n-a l[sat b[ie\ilor nici un ban de pe v`nzarea mo=iei. O parte din capital l-a ]ncredin\at ca depozit Henrietei, cealalt[ o va fi dat dup[ concep\iile sale Aglaiei. .[r[ nici un sprijin, bolnav, ]n neputin\[ de a-=i c`=tiga existen\a, Niculae moare, prin ]mpu=care de sine ]nsu=i la 7 martie 1884, la Ipote=ti, unde a =i fost ]nmorm`ntat (159). A treia victim[ a soartei, Iorgu (George), n[scut ]n 1844 (!), ]=i are =i el mica sa legend[. L-am ]nt`lnit zice Caragiale ... pe Eminescu cu un frate al lui, ofi\er. Plecau am`ndoi ]n str[in[tate, el la Viena, cel[lalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot a=a de frumos, de bl`nd =i de ciudat o izbitoare asem[nare ]n toate. Acela a mers la Berlin; ]n c`teva luni a speriat Academia militar[ cu talentele-i =i a dat un examen care l-a f[cut pe mare=alul Moltke s[ se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hot[r`t s[-l ia pe l`ng[ d`nsul. Ca s[-=i ]ncoroneze succesul, militarul s-a dus acas[ =i, f[r[ s[ lase m[car o vorb[, s-a ]mpu=cat. (42) Adev[rat din aceasta este c[, dup[ ce urmase t`r`=-gr[pi= c`teva clase secundare la Cern[u\i (18541855), cl. I, particular; 18551856, cl. a II-a; 18561857, lips[; 18571858, cl. a IV-a; 18581859, cl. a V-a, medie rea; 18591860, repet[ cl. a V-a; 18601861, cl. a VI-a, retras 4 ian. 1861) (185), a studiat =tiin\ele militare ]n Prusia. Intr`nd ]n armat[, fu trimis ]n 1869 la Berlin, ]ntr-o misiune din care f[ceau parte colonelul Manu, maiorul Cantili, locot. Otetele=anu =i al\ii. Iorgu era ]ns[rcinat ]n

38

G. C[linescu

mod deosebit s[ duc[ o coresponden\[ a regelui c[tre Bismarck sau c[tre un membru al familiei regelui =i autorizat s[ asiste la manevrele germane ]n Brandenburg. }n urma unei r[celi contractate la acele manevre sau a unei c[deri de pe cal, s-a ]mboln[vit, =i dup[ vreo trei ani, la 21 septembrie 1873, muri, ]n v`rst[ de 29 ani, fiind ]nmorm`ntat la Ipote=ti. Se prea poate totu=i s[ fi fost atins de ftizie. Acest frate ]nalt, negricios, asem[n[tor mamei, era o fire tot a=a de ]ntunecat[ ca =i +erban. C`nd r`dea, se schimba vremea. (189) Dup[ Ruxandra, n[scut[ la 5 mai 1845 =i moart[ de copil (89), urma Ilie. Mai aproape prin v`rst[ de Eminescu (n[scut 1 iulie 1846), el a fost f[r[ ]ndoial[ tovar[=ul de joc al acestuia, la Ipote=ti. Era =i mai vesel, de altfel, sem[n`nd ]ntr-aceasta cu tat[-s[u, ai c[rui ochi ]i avea. El este negre=it fratele mort ]n strein[tate, pe care ]l pl`ngea Eminescu ]ntr-o ]ncercare de poezie, pentru c[ el avea ochi alba=tri (27):Mort e al meu frate. Nimene ochii-i n-a ]nchis }n strein[tate, Poate-s deschi=i =i-n groap[. Dar ades ]ntr-al meu vis Ochii mari alba=tri Lumineaz[ un sur`s Din doi vine\i a=tri.

La Cern[u\i, Ilie a urmat numai trei clase, r[m`n`nd, fire=te, corijent =i repetent (18571858, cl. I; 18581859, cl. a II-a; 18591860, cl. a III-a, medie rea, retras) (185). Urm`nd apoi medicina la =coala lui Davila din Bucure=ti, se ]mboln[ve=te de tifos, lu`ndu-l de la solda\ii bolnavi din spitalul militar, =i moare ]n iarna anului 1862 sau 1863 (159). Al =aselea copil, Maria (Marghioala), a murit de 7 ani =i jum[tate (n. 18481849, m. 1855-1856) (137). Mihai era al =aptelea. Dup[ el urmeaz[ Aglae (n. 7 mai 1852m. 30 iulie 1900), n[scut[ la Ipote=ti (63). }ntr-o fotografie o vedem adolescent[ buc[lat[ =i gra\ioas[. Mai t`rziu, ]ns[, liniile se aspresc =i se usuc[ (159). Era con=tient[ de frumuse\ea ei, dar foarte


39

solitar[. .usese m[ritat[ de t`n[r[, la vreo 18 ani (7 ianuarie 1871), cu Ioan Drogli, profesor la =coala normal[ de ]nv[\[tori, care ]ntre 18751882, fiind inspector districtual pentru jude\ele Suceava =i C`mpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut doi b[ie\i, Ioan =i George. Cel din urm[ a fost prilej de considera\iuni romantico-medicale, dat fiind c[, infectat cu lues, =i-a purtat o parte din via\[ prin ospicii, ap[sat de paranoia. .usese c[pitan auditor. Se mai vorbe=te =i de o fat[, moart[ de difterie. Murind Drogli (22 noiembrie 1887), Aglae se rec[s[tore=te ]n 1890 cu un c[pitan austriac Heinrich Gareiss von Dllizsturm, trec`nd la catolicism. Morbul lui Basedow, care i-a pricinuit sf`r=itul, poate fi iar[=i prilej de lungi dizerta\ii ]n jurul eredit[\ii (82, 159). Mai am o sor[ zice Eminescu un geniu ]n felul ei, cu o memorie ca a lui Napoleon I =i c-o ]n\elepciune natural[ cum rar se afl[. Dar ea-i pe jum[tate moart[, c[ci [e] lovit[ de apoplexie (ms. 2255, f. 294, 311). Infirmitatea acestei ilustre de acum femei numite Henrieta sau Harieta (n. poate la 1854) (63) s-ar fi datorat faptului c[ dormise, copil de cinci ani, ]n casele ude pe care le zidea Gh. Eminovici la Ipote=ti. .[r[ nici o cultur[ studiase doar abecedarul izbutise s[ poat[ exprima idei destul de complicate ]ntr-un stil cult. Compunea chiar versuri =i avea un anume umor crud. E, de altfel, ]n felul ei de a fi ceva din bizareria =i febrilitatea cultural[ a autodidac\ilor, ]mpreunate cu o not[ de mizantropie =i cu evidente reminiscen\e eminesciene. Iat[ o cugetare filozofic[ (61): Sunt momente ]n care nu m[ pricep eu pe mine ]nsumi... c`nd, nemul\umit[ de mine =i de lume, a= vrea s[ nu mai fiu. Oare de ce te sup[r cu astfel de reflec\iuni? C`nd sunt convins[ c[ nenorocitul =i fericitul are tot aceea=i venire =i trecere ]n repauzul de veci. C`nd soarele apune, c`nd stelele pic, ]mi vine a crede c[ totul e nimic. Lumea ]ntreag[ nu-=i poate da cont de ce a venit ]n lume =i pentru ce dispare f[r[ un scop altul dec`t instinctul de a tr[i, =i

40

G. C[linescu

cu c`t p[trunzi durerile morale =i fizice, vezi c[ e=ti martirul, f[r[ a putea p[trunde cauza. Iat[ =i versurile, furate din C. Negruzzi, ]ntr-o scrisoare c[tre d-ra Cornelia Emilian:SCUMP{ SORIOAR{, O puternic[ plecare ce nu rabd[-mpotrivire M[-ndeamn[ s[-\i scriu ast[zi acea t`n[r[ sim\ire Ce numai ]n singur[tate ]=i are loca=ul s[u, Dar ceresc trimis ]n lume din s`nul lui D-zeu. .ie ca aceste scrisori ce cur`nd vor fi uitate S[-\i aduc[ alinare unor zile ]ntristate +i, resfir`nd pe a lor cale ni=te nemernice flori, S[-\i ]mpr[=tie necazul =i-al sup[r[rilor nori.

Acuma, sorioar[, nu =tiu ce vei crede de prostiile mele, de cari sunt convins[ c[ sunt gre=ite ]n ortografie, rim[ etc.; ]ns[ ]n totul, ]n lume se sacrific[ ideia pentru rim[, =i ]n via\a oamenilor inima pentru situa\ia social[. Pentru asta sunt de acuzat, cum n-am ]nv[\at dec`t abecedarul =i din cauza boalei ]mi lipse=te chiar =i aceea ce a= fi putut c`=tiga umbl`nd ]n societate cu persoane culte, adec[, cum zice rom`nul, m-a= fi ros cu oarecare =tiin\[. Mai la urm[, =i dac[ a= fi cult[, ce folos a= aduce societ[\ii sau =tiin\ei? Din nimic r[m`ne tot nimic. }n prezent ]mi r[m`ne cel pu\in regretul c[ nu-s ceva, ]ns[ av`nd cultura a= cunoa=te =i mai mult r[ul =i poate atunci m-a= sim\i moral =i mai zdrobit[ dec`t cum sunt. S[ las filosofia deoparte, c[ci nu-i de sam[, =i s[ vin la o veste nou[ ce voiesc s[-\i scriu =i de care poate e=ti ]nc[ str[in[. Te-am intitulat sorioar[, aceasta provine dintr-o schimbare ce s-a f[cut ]ntre mine =i mama matale, de c`nd ai p[r[sit Patria =i te-ai dus ]n lumea mare. Mama matale, r[mìnd f[r[ mata, s-a hot[r`t s[ mai aib[ o fiic[ din poveste:


41

Vineri m-a f[cut, S`mb[t[ am crescut, Duminic[ m-a botezat, Luni de fiic[ m-a ]nchinat, +i de atunci fiic[ ]mi scrie mereu,

Drag[ sufletului meu, Iar eu mam[ o numesc Cu sim\ dumnezeiesc, De care m[ simt legat[ Pe via\a-mi toat[.

Henrieta =tia pu\in =i nem\e=te, din auzite, din timpul c`t =ezuse ]n clinica d-rului Bilroth, la Viena. Era p[truns[ de ce ]nsemneaz[ Eminescu pentru cultura rom`neasca =i numea cu umor, pe cine credea c[ sunt du=mani ai poetului, bonjuri=ti. Pe Veronica Micle o poreclise b[l[uca =i berecheta. Tr[ia la Boto=ani din venitul a c`torva mii de lei l[sa\i de b[tr`nul Eminovici (61). Devotamentul ar[tat de aceast[ nefericit[ sor[ fa\[ de Eminescu bolnav, ]n 18871888, este vrednic de laud[. Ea a vegheat cu trud[ un om pierdut la minte, obstinat ]n t[cere, de=i picioarele i se mi=cau greu, cu ajutorul unor ma=ini... ]n greutate de 5 oca de fier. Chemat[ adesea peste noapte la bolnav, se t`ra pe br`nci la patul lui ca s[-l ajute. Paralitic[, poate =i ftizic[, Henrieta fu r[nit[ ]n amorul propriu de plecarea lui Eminescu cu Veronica Micle ]n Bucure=ti =i dobor`t[ de moartea poetului (61). C`teva luni dup[ aceea (14 octombrie 1889), se stingea uitat[ de to\i =i, pus[ ]ntr-un co=ciug ordinar de brad, era dus[ la cimitir, ]ntr-o birj[ cu un cal a lui Cristea N. Suceveanu din Boto=ani. Birjarul =i un zugrav .lorian Cotuf declarau moartea la ofi\erul st[rii civile. Cele c`teva lucruri r[mase pe urm[-i, o canapea, vreo dou[ sofale =i c`teva c[r\i, fur[ v`ndute la mezat pe strada Teatrului din Boto=ani (159). Al zecelea copil, Matei (n. 20 noiembrie 1856), fost elev al Institutului politehnic din Praga =i c[pitan ]n armata rom`n[, c[s[torit de trei ori (]ntìa oar[ ]n 1880), =i av`nd din prima c[s[torie un b[iat =i din a doua patru copii, doi b[ie\i =i dou[ fete singuri urma=i cu acest nume ai familiei Eminovici pare a sem[na prin longevitate =i frigiditate fa\[ de familie cu tat[l s[u (137). }n noiembrie 1892 era citat de tribunalul Buz[u ]n

42

G. C[linescu

calitate de c[pitan ]n Regimentul Mircea nr. 32 (sta\ionat ]n urbea Mizil), iar acum cu domiciliul necunoscut, ]n procesul de divor\ cu a doua sa so\ie (]ntìa Matilda Ilian, profesoar[), Ana Condeescu, care se pronun\a ]n favoarea ei abia ]n iulie 1898. C[pitan ]n demisie, era numit, la 29 octombrie 1892, subprefect al pl[=ii Afuma\i, spre a fi destituit la 4 aprilie 1894 =i numit ]n aceea=i calitate la plasa Bistri\a-de-Jos, din jud. Bac[u, la 10 decembrie 1894. De la 1 aprilie 1899 primea, ca militar, pensie de lei 185, bani 65 brutto. Absent ]n vremea boalei poetului spre mirarea lui Maiorescu apare deodat[, ]n 1889, ca s[ ne dea c`teva =tiri utile despre familia sa, dar =i multe gre=ite, =i ca s[ ]mpiedice pe nedrept edi\iile eminesciene, puse la cale de Maiorescu (221), declar`nd, ]n 1894, c[ voi urm[ri =i sechestra oriunde voi g[si asemenea edi\ii, iar ]n 1895 ]nregistra firma Matei Eminescu =i Stavri Dimitriu, ]n scop de a culege, clasifica, edita =i a da publicit[\ii toate scrierile poetului Eminescu. }n decembrie 1913, avea gradul de maior =i era pre=edintele delega\iei jude\ene de Mehedin\i =i prezidentul biroului. Tr[ia ]n 1923 la TurnuSeverin (str. G-ral Manu 8), c[s[torit cu Silvia Maieru (63), dar =i-a petrecut ultimii ani la Bistri\a, murind acolo la 12 decembrie 1929 (I.I.L...). Ultimul copil, Vasile, a ]ncetat din via\[ la v`rsta fraged[ de un an =i jum[tate, n[sc`ndu-se =i murind nu se =tie c`nd (159). Spre deosebire de animale, omul ]=i conserv[ spe\a pe cale fiziologic[, dar =i moral[, aceste principii fiind ]n multe privin\e chiar ostile. Ei bine, ironia firii a f[cut ca lunga s`rguin\[ patern[ s[ fie ]nghi\it[ de moarte =i s[ fie salvat[ prin spiritualitatea neprocreatoare a poetului Eminescu, f[r[ de care uitarea ar fi =ters numele de pe crucile tuturor.


43

NA+TEREA +I COPIL{RIA LUI MIHAI EMINESCU(18501858)

Ca =i ]n privin\a str[mo=ilor, biografii au ar[tat ]n jurul na=terii lui Eminescu o ]nclinare c[tre fabulos =i controvers[. Dac[ ar fi lipsit orice indica\ie, ]nchipuirea putea n[scoci lucruri frumoase exempli gratia o aerian[ na=tere mitologic[ ]n patru cet[\i deodat[, pentru a simboliza ]ntreaga con=tiin\[ rom`neasc[. Din nefericire, exist[ documente ]ndoielnice, care dau prilej numai la discu\iuni prozaice. Pe c`nd tr[ia Eminescu, un conferen\iar putea spune publicului la Ateneu (31 martie 1889) c[ poetul e n[scut la Soleni, sat ]n Moldova (44). Junimi=tii =tiau ]ns[, din registrul societ[\ii ]n care se ]nscrisese =i poetul, c[ e n[scut la Boto=ani, la 20 decembrie 1849 (95). Eminescu de\inea, f[r[ ]ndoial[, aceast[ dat[ de la p[rin\i, dar nu era sigur. }n 1883, sc[z`nd 1849, anul na=terii, din anul curg[tor =i ob\in`nd v`rsta de 34 ani, f[cea urm[toarea reflec\ie: 78 de ani via\a mea ]ntreag[, at`ta am s[ tr[iesc. B[tr`nul tot astfel. Asta e m[rimea constant[ de timp a vie\ii unui individ din rasa noastr[. Vor fi urc[ri =i sc[deri pe aceast[ scar[, va fi o oscila\ie, n[scut[ din coadaptarea cu ]mprejur[rile, dar ]n fine un constant r[m`ne constant. C`nd s-a n[scut b[tr`nul? 34. C`nd am v[zut eu pe Leda =i mi-a pl[cut? 34 de ani. S[ ]ntreb foarte exact c[ci e de cel mai mare interes. (Ms. 2258, f. 347.). Rudele sale nu cuno=teau mai bine lucrurile. La =coala primar[, comunicaser[ probabil ele data de 6 decembrie 1850 (Boto=ani). }n gimnaziu era ]nscris, ]ns[, ca fiind n[scut la 14 decembrie 1849 (185). Aglae, ]ntr-o scrisoare c[tre Maiorescu, admitea data de 20 decembrie 1849, dar socotea Ipote=tii ca loc de na=tere (224, V). Matei sus\ine la ]nceput o dat[ fantastic[ (8 noiembrie 1848) =i, ca localitate, Dumbr[venii (57). Dup[ aceea, ]ns[, revine cu o alta. G[sise anume o Psaltire veche, pe scoar\ele c[reia b[tr`nul Gh. Eminovici ]nsemnase na=terea tuturor copiilor =i unde sta scris (58):

44

G. C[linescu

Ast[zi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri =i cincisprezece minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mihai. Cu aceasta problema ar fi p[rut ]nschis[. .eti\a care luase parte la botezul cu fluturi al unui copil de-al lui Eminovici, la Dumbr[veni, devenit[ cu vremea dna Constan\a de Dunca-Schiau, \ine mor\i= c[ pruncul era Mihai =i c[ na=terea s-a petrecut la 21 mai 1849, fapt aflat =i de principesa Ghica (n. Bal=) din registrele bisericii din Dumbr[veni (54, 53). Lucrul este ]ntr-adev[r miraculos =i vrednic de minunatele vremi cu z`ne, c[ci =i la Boto=ani s-a g[sit registrul de na=teri =i botez pe anul 1850, unde este trecut =i Eminescu ]n acest fel (29, 159):Nl. curg[toriu

Trii Cinci-spre-zece Ghenari Dou[-zeci =i una Ghenari .iuZiua Luna Ziua Luna .iu .iic[

Data na=terii Data Botezului Secsul

Numele carele s-au dat pruncului la Botez

Mihail Dl. Gheorghi Iminovici c[minar cu so\ia sa Ralu, proprietari

Numele =i pronumele, starea sau Meseria P[rin\ilor Pruncului


45Politiea sau Satu unde s-au n[scut Pruncul

}n ora=ul Boto=ani

Numele =i Pronumele Na=ului sau a Na=ii

Dl. Vasile Jura=cu, stolnic (ss) Ioan Iconom (ss) Vasile Jura=cu stolnicl, am fost na= (ss) G. Iminovici c[m[ina]r (ss) Raluca Iminovici C[m[in[]r[ea]s[

Ceea ce este sigur din toate acestea este c[ Mihai a fost botezat ]n ziua de 21 ianuarie 1850, la Boto=ani. Un b[tr`n pop[, Ion Stamate de la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ajutat de fiul s[u, Dimitrie, diacon, l-a v`r`t ]n cristelni\[, pe vreme de iarn[, citindu-i cele de cuviin\[ (159):L-au sp[latu-l, piept[natu-l, La botez l-au dus pe micul, La icoane l-a-nchinatu-l, Un diac citi tipicul. C`nd pe el veni botezul }i trecu auzul, v[zul, Nici c[-i pas[ lui, s[racul, C[ n[na=a spune crezul +i se leap[d[ de dracul. (Miron =i frumoasa f[r[ corp)

}n afar

george calinescu - viata lui mihai eminescu

Documents

Transcript of george calinescu - viata lui mihai eminescu