CURS 1GEOMORFOSITURI

Conf. Univ. Dr. Laura Comănescu

•Definiţie•Tipuri

•Istoricul cercetării

Definiţie•Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porţiune a suprafeţei terestre cu o importanţă deosebită în înţelegerea evoluţiei Pământului, a climatului şi a vieţii (V. Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004).•Geomorfositul primeşte mai multe valori datorită percepţiei societăţii omeneşti. •Mulţi specialişti au asimilat geomorfositurile cu obiectivele turistice naturale legate de relief, termenii nu sunt sinonimi, geomorfositul înglobând mai multe caracteristici- valori.• Geomorfositul este un tip de geosit.•Conform M. Panizza (2001) siturile geomorfologice se definesc ca forme de relief şi / sau procese geomorfologice care au căpătat valoare estetică, ştiinţifică, culturală - istorică şi /sau economică, datorită percepţiei umane.•Cele mai multe definiţii acordate geomorfositurilor insistă pe diferenţa între forma de relief şi situl sau geotopul geomorfologic. Prima categorie de termeni se referă la relief privit obiectiv (ca obiect de studiu al geomorfologiei generale -alcătuire, geneză, dinamică), în timp ce a doua categorie de termeni se referă la procesul de atribuire a unei valori de către om, deci o latură subiectivă (obiectul de studiu al geomorfologiei culturale).

• Geomorfositurile au două nivele de valori: un nivel central - ştiinţific şi unul adiţional (estetic, ecologic, cultural şi economic). În funcţie de obiectivul evaluării este reţinută numai valoarea centrală sau (şi) cele adiţionale. Un element geomorfologic fără valoare ştiinţifică nu poate fi considerat un geomorfosit.

• Termenul de geomorfosit a apărut şi s-a dezvoltat în statele din bazinul Mării Mediterane (Italia, Franţa, Grecia) ca o replică la unii termeni (sit arheologic, sit istoric) vehiculaţi cu o foarte mare frecvenţă în aceste state cu istorie extrem de bogată.

• Noua disciplină care se conturează este definită ca "studiul componentei geomorfologice a teritoriului, inclusiv latura culturală a sa şi interacţiunea cu moştenirea culturală (arheologică, istorică, arhitecturală)" (M. Panizza, S. Piacente, 2003). În literatura geomorfologică mondială aceeaşi autori o denumesc - Geomorfologie culturală.

Terminologia utilizată în literatura geomorfologică pentru geomorfosituri (după E. Reynard, 2005, cu completări)

Termen Echivalenţă în literatura străină

Referinţe bibliografice

Tipuri de valori şi criterii de evaluare

Valori /Bunuri geomorfologice

Geomorphological assetsBiens géomorphologiques

Panizza şi Piacente, 1993; Quaranta, 1993

Evaluarea poate fi estetică (intuitivă) şi stiinţifică (cantitativă)

Bunuri geomorfologice

Geomorphological goodsBiens géomorphologiques

Carton şi alţii, 1994 Bunurile geomorfologice sunt evaluate pe baza a mai multor categorii de atribute: ştiinţifice, estetice şi culturale Valoarea ştiinţifică este dată de: evoluţia paleogeomorfologică, posibilitatea prezentării ca exemple în scop didactic, rolul ecologic şi caracterul de raritate geomorfologică

Geomorfosituri Geomorphological sitesSites géomorphologiques

Hooke, 1994 Siturile geomorfologice prezintă trei valori principale: estetică, ecologică şi didactică (posibilitatea de a observa diferite procese geomorfologice)

Geotopuri geomorfologice

Geomorphological geotopesGéotopes géomorphologiques

Grandgirard, 1995, 1997, 1999

Geotopul geomorfologic este acel element a cărui valoare este recunoscută. Inventarul geotopurilor este important şi reprezentativ pentru geodiversitatea regiunii studiate

Situri de interes geomorfologic

Sites of geomorphological interestSites d’ intérét géomorphologiques

Rivas şi alţii, 1997 Situurile sunt definite ca bază a interesului stiinţific, educaţional şi turistic

Geomorfosituri GeomorphositesGéomorphosites

Panizza, 2001 Geomorfositul este o formă de relief căreia i se poate atribui o valoare

Mărimea geomorfositurilor este diferită pe o scară largă (dimensiunile minime şi maxime au un ecart ridicat). Este importantă scara la care ne raportăm deoarece unele geomorfosituri mai mici sunt înglobate în altele de talie mai mare. De exemplu: în M. Pădurea Craiului se observă doline (geomorfosituri mai mici) în cadrul unor platouri calcaroase (geomorfosituri de talie mai mare); în câmpiile proglaciare sunt înglobate o serie de alte geomorfosituri de talie mică cum ar fi arcurile morenaice.

Exemplu de forme de relief la scări diferite într-un geomorfosit complex (1-9 geomorfosituri de talie redusă) în Alpii Elveţieni (E. Reynard, 2009)

• Geomorfositurile de talie mare sunt confundate cu „spaţiile geomorfologice”, „părţi ale peisajului terestru, văzute, percepute şi exploatate de oameni. (E. Reynard, 2004, 2005).

• E. Reynard consideră existenţa unei taxonomii mai complicate: complex de geomorfosituri, grup de geomorfosituri, sistem de geomorfosituri şi geomorfosit propriu- zis. Clasificarea nu a fost încă dezvoltată şi exemplificată în literatura geografică.

Criterii de clasificare a geomorfositurilor•Geomorfositurile se pot clasifica după mai multe criterii, importanţa unuia sau altuia dintre acestea rezultând din obiectivele studiului realizat.1. Criteriul temporal•Geomorfositurile trebuie să fie clar delimitate spaţial şi temporal. Se disting geomorfosituri active şi pasive. •Geomorfositurile active conduc la înţelegerea reliefului actual (Ex. vulcani activi). Geomorfositurile active sunt cheia reconstituirii condiţiilor paleogeografice şi paleoclimatice şi în final, determină dezvoltarea geomorfositurilor pasive. Acestea au şi valoare didactică deosebită.•Geomorfositurile pasive constituie "arhive" ale paleomediilor în care au apărut şi s-au dezvoltat formele de relief respective şi permit stabilirea evoluţiei şi vârstei reliefului (Ex. umerii glaciari pentru determinarea variaţiilor climatice)

Vulcan (geomorfosit activ) –Vesuviu (1944)

Umeri glaciari (Făgăraş)- Geomorfosit pasiv

2. Criteriul genetic•După acest criteriu se deosebesc: situri geologico- geomorfologico, geomorfologico - hidrologice, geomorfologico - botanice, geomorfologico - antropice şi cultural- spirituale. Situri geologico-geomorfologice •Chei şi defilee - Defileul Dunării, Defileul Oltului la Cozia, Crişul Repede la Ciucea-Vad, Cheile Turzii, Cheile Bicazului.

• Cascade - Niagara, Angel, Iguazu, Victoria iar la noi în ţară Duruitoarea, Urlătoarea, Cascada Cailor, Putnei.

• Peşteri - Peştera Urşilor, Peştera Vântului, Peştera Meziad, Peştera Muierii. O categorie aparte în cadrul acestei categorii o constituie peşterile care păstrează picturi rupestre sau urme de viaţă din Pleistocen (Alibeg din Defileul Dunării, Cuciulat din Podişul Someşan sau Gura Dobrogei din Podişul Casimcea). În alte ţări remarcăm: Peştera Mamutului (Kentucky, USA), peştera Ox Bel Ha în Yucatán (Mexico), Postojna (Slovenia) şi Illyuzia-Mezhonnogo-Snezhnaya în Abkhazia, Holloch (Elveţia).

• Platouri carstice - cu numeroase alte forme carstice care ele însele se constituie în geomorfosituri cum ar fi lapiezuri, doline. În această categorie intră platourile carstice Padiş, Cetăţile Ponorului, Iabalcea, Colonovăţ, Pădurea Craiului.

Cascada Iguazu (Brazilia) – un model de exploatare turistică a unui geomorfosit

• Forme dezvoltate pe sare/brecia sării sau gips – se aseamănă cu cele dezvoltate pe calcar; se găsesc Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Slănic Prahova, Ocnele Mari sau în Subcarapaţii Getici pe valea Râul Doamnei (dolina în care se găseşte lacul Învârtita de la Nucşoara).

Peştera Muierii (A. Sala Altarului, B. Sala Lumânărilor)

Relief pe sare la Meledic (jud.Buzău)

• Forme de relief vulcanic (vulcanosituri) reprezentate prin conuri, cratere, platouri, neckuri - Munţii Călimani şi Harghita (România), Etna şi Vezuviu (Italia), Fuji San care pe lângă valoarea geomorfologică are şi o valoare estetică şi culturală.

• Formele de relief create de vânt (eolisituri), cele mai importante fiind dunele de nisip -pe ţărmul Bretagne-Normandie (Franţa), ergurile sahariene, kumurile din Asia Centrală. În România cele mai cunoscute sunt în Delta Dunării, Depresiunea Braşov sau Câmpia Carei şi Câmpia Olteniei.

• -

Formă de relief vulcanic - Caldera Masivului Vesuviu Dune de nisip în Sahara-Tunisia

• Formele de relief glaciare semnificative fiind circurile, văile, morenele, pragurile, blocurile eratice – se găsesc în Carpaţi, Alpii Scandinaviei, Alpi, Himalaya, Podişul Canadian, Câmpia Germano-Polonă. La noi în ţară se impun formele de relief glaciar din Rodna, Făgăraş, Retezat, Parâng.

• Formele de relief litorale (faleze, delte, cordoane litorale, estuare, fiorduri) – litoralul scandinav, riviera italiană sau ţărmul croat la Marea Adriatică. Ţărmul Greciei se prezintă ca o suită de golfuri şi promontorii, iar valoarea sa creşte datorită numeroaselor monumente ale civilizaţiei greceşti care atribuie acestui sector valoare cultural-istorică.

Relief litoral – Grecia. Templul lui Poseidon de la Cap Sunion- adaugă o valoare cultural-istorică deosebită geomorfositului

Situri geologico – geomorfologice (A. Podul natural – Ponoare; B. Coloane de bazalt - Racoş)

• Creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa unui anumit tip de rocă de obicei mai dur (cristalin, eruptiv, calcar). Exemple: coloanele de bazalt de la Detunatele din Munţii Metaliferi sau de la Racoş, creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan, Creasta Cocoşului din Gutâi.

• Stânci rezultate din eroziunea diferenţială şi alte forme reziduale gravitaţionale - abrupturi cu grohotişuri, creste alpine, ace, babe, ciuperci, sfincşi. Cunoscute sunt Sfinxul şi Babele din Bucegi sau Sfinxul Bratocea în Munţii Ciucaş, sau Sfinxul din Podişul Casimcea

• Vulcanii noroioşi: în Noua Zeelandă, Portugalia, ţărmul Golfului Mexic, iar în România cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău.

Fig.15 Vulcanii noroioşi –Pâclele Mari (judeţul Buzău)

• Vârfurile care se impun fie prin altitudine, fie ca puncte de belvedere sau fizionomie. În acest sens menţionăm Vf. Omu (Bucegi) -2505m, Vf. Moldoveanu (Făgăraş) – 2544 m, Mont Blanc (Franţa) – 4807m; Matterhorn, Monte Rosa, Grossglockner (Alpi), Gran Sasso (Apenini), Ben Nevis (M. Grampiani).

• Forme ale reliefului pe structură faliată - falia San Andrea din California.

• Forme de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale (abrupturi cu blocuri prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, hornurile, hrubele şi văile de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene, bad -landuri cum ar fi la Râpa Roşie lângă Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni).

Fig. 16 Forme de relief cu valoare de geomorfosit (A. Creasta Cocoşului – Gutâi; B. Vârf

piramidal – Munţii Făgăraş; C. Râpa Roşie – Sebeş; D. Falia San Andrea - California)

Situri geomorfologice- hidrologice•Izvoare intermitente: Bigăr, Călugări, Isverna, a căror geneză este legată de circulaţia carstică.•Lacuri cu origini diferite: glaciare (Bălea, Capra, Podragul Mare, Lala, Buhăescu din România; Como, Garda, Maggiore din Alpi), nivale (Tăul Mare, Vulturilor; Bohinj în Slovenia), carstice (Ighiu, Vărăşoia, Ponoare; Kravice în Bosnia-Herzegovina; Minerve Herault în Franţa), de baraj natural (Lacu Roşu, Bălătău), de origine vulcanică (Sfânta Ana din România, Trasimeno şi Bolzano din Italia), tectonice (Baikal în Rusia; Okeechobee în Florida; Tanganyka în Africa).

Lacul Sf. Ana-unicul de crater vulcanic din România

Calitatea de geomorfosit este dată de originea cuvetei lacustre care poate aduce argumente privind evoluţia arealului sau poate fi exemplu didactic.Situri geomorfologice cu elemente de interes botanicÎn această categorie intră mlaştinile şi turbăriile în cadrul cărora se găsesc diferite specii relicte sau endemice. Exemple: Tinovul Mohoş, Poiana Stampei.

Situri geomorfologico - antropice•În acestă categorie putem menţiona: galerii şi mine (Brad, Roşia Montană, Roşia Poieni, Săcărâmb), cariere (marmură la Carrara, Ruşchiţa; granit la Greci, chihlimbar la Colţi) unde se exploatează un anumit tip de rocă rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes şi ocne de sare unele părăsite, altele amenajate pentru turism (Turda, Slănic Prahova, Tg.Ocna, Praid; Guajira în Colombia; Wieliczka şi Bochnia în Polonia) precum şi lacuri antropice (Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru, Izvorul Muntelui pe Bistriţa, Fântănele pe Someşul Cald).

Situri cultural – spirituale•În această categorie sunt incluse biserici şi mânăstiri (Râmeţi, Cozia din România, Muntele Athos din Grecia; Saint Michel din Franţa), urme de aşezări din perioada elenică (Histria), din perioada daco şi daco- romană (Sarmisegetusa Regia, Sarmisegetusa Ulpia Traiana) sau cetăţi medievale (Poenari, Rupea, Râşnov în România, Bergamo în Italia, Dubrovnik în Croaţia, Menton în Franţa) pentru care relieful se constituie în suport, toate aceste elemente sporindu-i valoarea.

Situri geomorfologice – antropice (A. Carieră de calcare – Sardinia; B. Carieră de granit – Măcin; C. Salină – Slănic Prahova; D. Salină – Turda; E. Barajul Vidraru; F. Barajul Vidra)

Fig. 21 Situri cultural – spirituale (A. Mânăstirea Cozia; B. Mânăstirea Râmeţ; C.

Cetatea Menton – Franţa; D. Cetatea Poienari; E. Cetatea Histria; F. Cetatea Râşnov)

3. Criteriul importanţei turistice•geosituri de interes local şi regional: Pietrele Ampoiţei, Cheile Întregalde, Peştera Polovragi, Cheile Runcului.•geosituri de interes naţional: Detunatele, Defileul Oltului, Defileul Jiului, Peştera Muierii, Cheile Argeşului, Cheile de pe Valea Ialomiţei.•geosituri de interes internaţional: Peştera Urşilor, Valea Bâlea, Cheile Bicazului, Defileul Dunării.4. Criteriul mărimii•După mărime geomorfositurile se pot clasifica în: -punctuale- ex.un bloc eratic din Alpii Scandinaviei, un atol coraligen din Podişul Casimcea; -lineare- ex.un arc morenaic din Câmpia Germano- Polonă sau un sector de chei şi defileu; -areale – ex. câmpurile de dune din Sahara, platouri carstice.

Istoricul cercetării geomorfositurilor•Pentru prima dată geomorfositurile au atras atenţia şi au fost definite în 1993 - M. Panizza, dar mai ales începând cu 2003, când apare cea mai importantă lucrare în domeniu, Geomorfologie culturală (M. Panizza, S. Piacente, 2003)•Importanţa teoretică şi practică a geomorfositurilor a determinat Asociaţia Internaţională a Geomorfologilor (IAG) să creeze un grup de lucru consacrat geomorfositurilor începând din anul 2001 de la a 5 a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie care a avut loc la Tokyo. •Cercetările acestui grup vizează: definiţia geomorfositurilor, metode de evaluare, tehnici de cartografiere şi protectia lor. Termeni legaţi de domeniu au fost publicaţi şi în Encyclopedia of Geomorphology editată de A. Goudie şi publicată de IAG în 2003.•Evaluarea geomorfositurilor a stat încă de la început în atenţia specialiştilor. Astfel, au fost realizate diferite metode de evaluare, care au fost aplicate în diferite spaţii geografice. Din aplicarea acestora a rezultat necesitatea elaborării unor criterii clare, obiective pentru a cuantifica valorile geomorfositurilor în cadrul grupului de lucru a AIG.

Cele mai importante instituţii unde există preocupări legate de geomorfosituri ca entităţi geomorfologice şi utilizarea lor de către om sunt Universitatea din Modena (Mario Panizza, Sandra Piacente, Mauro Soldati, Paola Coratza) şi Institutul de Geografie al Universităţii din Lausanne, unde echipa condusă de Emmanuel Reynard a realizat prima bibliografie completă în ceea ce priveşte geomorfositurile şi valorificarea acestora în activitatea turistică.

• Rezultatele cercetărilor au fost comunicate cu ocazia work-shopurilor şi conferintelor de la Modena (workshop, 2002), Cagliari (workshop, 2003), Mexico-City (Conferinţa regională de geomorfologie, 2003), Florenta (al 32-lea Congres Internaţional de Geologie, 2004), Praga (2004), Bologna (2004), Lausanne (2004), Braga (2005), Zaragoza (a 6-a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie, 2005), Malta (Simpozion internaţional, 2007), Lesvos (Workshop, 2007), Lausanne (Workshop, 2008), Paris (Simpozion Internaţional, 2009), Melbourne (a 7-a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie, 2009), Lisabona (Simpozion internaţional, 2010), cursuri (Bagnes 2006, Lesvos 2007, Lesvos 2008, Chambery 2011).

• În 2009 apare prima lucrare Geomorphosites (Editura Verlag Dr. Friedrich) sub coordonarea lui Emmanuel Reynard, Paola Coratza şi Geraldine Regolini-Bissig în care sintetizate cele mai importante aspecte teoretice, metodologice şi practice privind geomorfositurile.

• În ceea ce priveşte apariţia şi dezvoltarea conceptelor de geoparc, geoconservare şi geodiversitate putem menţiona o serie de manifestări ştiinţifice internaţionale care au avut loc în perioada 2004-2008: Beijing (2004), Florenţa (2004), Lesvos (2005), Salt Lake City (2005), Belfast (2006), Edinburgh (2007), Germania (2008).