Geografia solurilor Lp 2

Orizonturile de sol Orizontul este un strat de sol aproximativ paralel cu suprafaţa terenului care

se deosebeşte de stratele supra- şi subiacente, de care este genetic legat, prin

proprietăţile sale fizice, chimice şi mineralogice, prin caracterele morfologice, prin

felul şi numărul de organisme prezente etc. (Ana Conea şi colab., 1977).

Material mineral şi material organic sunt noţiuni care trebuie precizate înainte

de caracterizarea orizonturilor de sol. Este considerat material sau orizont mineral de

sol materialul care conţine sub 35 % materie organică, în cazul în care nu este saturat

cu apă mai mult de câteva zile. În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau

care au fost drenate artificial, materialul mineral este acela care conţine sub 35 %

materie organică, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 %, sau sub 20 % materie

organică dacă nu conţine argilă. Materialul mineral care conţine materie organică între

20 şi 35 %, dacă conţinutul de argilă este de peste 60 % sau între 5 şi 20 % materie

organică, dacă nu conţine argilă, este considerat material organo-mineral.

Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât

cantităţile menţionate mai sus este considerat material sau orizont organic.

Orizontul organic

Este format din peste 35 % (20 %) materie organică aflată în stadii reduse de

descompunere. Este situat deasupra poziţiei topografice a terenului, fiind saturat cu apă

timp de mai puţin de o lună.

Există două tipuri de orizont organic:

Orizontul organic nehidromorf în SRCS-1980 (O) sau folic în SRTS-2003

apare în zonele forestiere mai umede, acolo unde litiera se găseşte în diverse stadii de

descompunere.

Au fost identificate trei stadii de descompunere a litierei. În prima fază sunt

prezente şi observabile resturile de materie organică nedescompuse. Secvenţa aceasta

se numeşte orizont de litieră (Ol). În faza a doua materia organică este parţial

descompusă şi supusă parţial transformărilor oxido-reducătoare şi de hidroliză prin

intermediul unor fermenţi. Acum materia organică apare în stadii mai avansate de

descompunere, iar orizontul care se formează poartă numele de orizont de

fermentaţie (Of). În faza a treia materia organică este puternic descompusă şi începe

1

legarea ei cu parte minerală a solului (formarea humusului), secvenţa care se formează

purtând numele de orizont de humificare (Oh). Acest ultim orizont se găseşte la

limita suprafeţei topografice sau chiar sub ea.

Orizontul organic hidromorf, histic (H) în F.A.O. şi turbos (T) în SRCS şi

SRTS, apare în condiţiile unui exces prelungit de apă şi o vegetaţie hidrofilă

abundentă. În aceste condiţii descompunerea materiei organice este parţială, rezultând

compuşi de tipul ligninei, tananţilor şi răşinilor. În funcţie de condiţiile de mediu

orizontul organic hidromorf este de două tipuri:

distric, când este acid (pH < 4) şi sărac în baze (V < 50 %); apare în

zonele montane, depresiuni intramontane, formându-se prin aport de materie

organică acidă (de la răşinoase) şi sub influenţa unei ape slab mineralizate (ex.

turba oligotrofă);

eutric, cu pH > 6 şi cu V > 50 %, aşa cum se întâmplă la turbele

eutrofe; apare în condiţii de mediu de câmpie, sub o fitocenoză de phragmites

(trestie) şi typha (papură) şi sub influenţa unei ape freatice mineralizate.

Grosimea orizontului organic hidromorf este de minimum 40 cm, dar el poate

avea 8, 10 sau chiar 20 de m.

Orizontul turbos limnic reprezintă un tip de orizont organic hidromorf

alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor; în general este slab plastic

şi neadeziv.

Orizontul A

Orizontul A este un orizont mineral în care au loc procese de acumulare a

materiei organice, în urma morţii şi descompunerii organismelor de la suprafaţa

solurilor. Este definit prin grosimi, culori şi caractere chimice specifice. Este de regulă

mai închis la culoare decât orizontul subiacent. Sunt considerate orizonturi A şi stratele

arate, notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C. Se disting

mai multe tipuri de orizont A.

Orizontul A prelucrat (Ap) este un orizont prelucrat antropic.

Orizontul A înţelenit (Aţel sau Aţ) este un strat la suprafaţa solului,

indiferent din ce orizont provine (A, E, B, C), puternic împâslit de rădăcinile plantelor.

Orizontul A molic (Am) este un orizont organo-mineral închis la culoare

(valori şi crome ≤ 3,5 pe 10YR în stare umedă).

2

În SRCS, după culoare, Am este împărţit în două subtipuri:

1. Am cu culori foarte închise (valori şi crome ≤ 2 pe 10YR), specific

cernoziomurilor, rendzinelor şi pseudorendzinelor (clasa molisolurilor);

2. Am cu culori mai puţin închise (valori şi crome cuprinse între 2 – 3,5 pe

10YR), specific subtipurilor molice ale altor tipuri de soluri.

Am are în mod normal o grosime minimă de 25 cm, 10 cm când este aşezat

direct pe roca dură (ex. la rendzine litice). Structura orizontului Am este mică şi bine

dezvoltată, poliedrică angulară, poliedrică subangulară, glomerulară sau grăunţoasă.

Gradul de saturaţie în baze (V%) este mai mare de 50%, fiind prezenţi cationi bazici

(Ca++, Mg++, K+, Na+) cu un rol important în activitatea nutritivă.

În Am conţinutul de materie organică este de cel puţin 1% pe întreaga lui

grosime, cel mult 35% dacă partea minerală are peste 60% argilă şi cel mult 20% dacă

nu conţine argilă.

Orizontul A umbric (Au) are culori similare cu cele ale orizontului Am, sau

chiar mai închise. Gradul de saturaţie în baze (V%) este foarte scăzut,sub 50%,

specific unui mediu acid. Structura este slab dezvoltată, friabilă, datorită lipsei lianţilor

carbonatici. Acest orizont este specific solurilor din zonele montane reci şi umede,

unde descompunerea materiei organice este înceată sau incomplectă. Astfel se va

forma puţin humus, de calitate mai slabă. Au apare la spodosoluri şi podzoluri

(umbrisoluri în SRCS).

Orizontul A ocric (Ao) este mai deschis la culoare (valori şi crome > 3,5 pe

10YR) datorită conţinutului în humus şi materie organică mai redus. Are o structură

mai mare şi mai slab dezvoltată, dură la uscare. Restul caracteristicilor pot sau nu să fie

similare celorlalte tipuri de orizont A. Ao este specific solurilor slab dezvoltate şi celor

excesiv evoluate.

Când Am are grosimi mai mici de 25 (20) cm, chiar dacă are culori închise, va

fi definit ca orizont Ao. Când Am are altă structură decât mică şi bine dezvoltată, va fi

definit tot ca orizont Ao, chiar dacă are culoare şi grosimi specifice orizontului Am.

Dacă un orizont A prezintă toate caracterele unui orizont Am sau Au, cu excepţia

grosimii, va fi definit tot ca orizont Ao şi se va nota cu simbolurile Aom (A ocric

molic) sau Aou (A ocric umbric).

Orizont A molic greic (Ame – SRTS), A molic eluvial (SRCS) este un

orizont A care prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la

alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente, care

3

dau elementelor structurale în stare uscată culori mai deschise. Acest orizont se găseşte

între un orizont Am şi Bt. El se mai numeşte şi orizont A molic slab luvic (hipoluvic)

şi lasă impresia unei pudrări cu cuarţ. Reprezintă stadiul iniţial de formare a unui

orizont E, fiind specific griziomurilor din FAO, solurile cenuşii din SRCS sau

subtipurilor greice din SRTS.

Orizontul A molic forestalic (Amf – SRTS) este o varietate de orizont molic

care prezintă în plus câteva caracteristici, determinate de evoluţia în condiţii de pădure

xerofile. Are o structură poliedrică mijlocie şi mare asociată adesea cu acumulări

reziduale de cuarţ, un grad de saturaţie în baze mai mic decât în cazul orizonrurilor A

molice.

De regulă orizontul A molic forestalic are deasupra un orizont organic (O)

slab dezvoltat.

Orizontul Al (A limnic – SRTS) este un orizont mineral submers situat la

suprafaţa depozitelor de pe fundul acumulărilor naturale de apă puţin adânci (bălţi,

lacuri, lagune); se formează prin acumularea subacvatică de suspensii minerale şi

organice, resturi de alge, plante şi animale subacvatice, în diferite stadii de humificare

sau turbificare.

Prezintă următoarele caractere: materie organică peste 1 %, stratificare

evidentă şi lipsa structurii, consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau

gel, culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu-verziu sau negre care se schimbă în brun sau

oliv prin expunere la aer.

Se cartează pe hărţile solurilor în cazul unor studii speciale referitoare la

regiunile mlăştinoase.

Orizont A hortic (Aho – SRTS) este o varietate de orizont antropedogenetic

de suprafaţă, format prin fertilizare intensă, lucrare profundă sau adaos timp îndelungat

de deşeuri animale şi de materiale organice în amestec cu material pământos.

Are o culoare închisă, grad de saturaţie în baze de peste 53 % şi conţinut

apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă de orizontul Am se deosebeşte

printr-un conţinut mai mare de fosfor (P).

4

Orizontul eluvial E

Eluvierea este un proces de îndepărtare a unor componenţi ai materialului de

sol dintr-un orizont superior, fie în suspensie (ex. argila), fie în soluţie (ex. sărurile).

Procesul invers, de acumulare a materialelor eluviate într-un orizont inferior, poartă

numele de iluviere.

Orizontul E este un orizont exclusiv mineral, format în urma unor procese de

eluviere a elementelor bazice, sărurilor solubile şi a unor constituenţi minerali uşor

transportabili (argilă). Pe loc rămân doar constituenţii minerali greu transportabili, de

dimensiuni mai mari (> 0,002 mm), cum sunt particulele de praf şi nisip ce formează

orizonturile E. Argila, datorită dimensiunilor mici, este îndepărtată din acest orizont, în

suspensie, de către apa ce circulă descendent în profilul de sol.

Orizontul E este mai deschis la culoare, albicios, are o structură mai slab

dezvoltată, lamelară sau monogranulară, textură nisipoasă sau prăfoasă şi proprietăţii

chimice nefavorabile dezvoltării plantelor (aciditate sporită, datorită gradului de

saturaţie în baze scăzut, < 50%, capacitate de schimb cationic T redusă, datorită lipsei

coloizilor care au rolul de reţinere a cationilor). Orizontul E se găseşte întotdeauna

deasupra unui orizont B. În funcţie de gradul de eluviere se disting mai multe tipuri de

orizont E.

Orizontul E luvic (El) apare deasupra orizontului B argic (Bt). Are culori

deschise (valori < 6,5 şi crome > 4), structură slab dezvoltată şi de regulă poliedric

subangulară, lamelară sau monogranulară, textură mai grosieră decât a orizonturilor

supra- şi subiacente. Aciditatea este mare, iar cantitatea de baze şi nutrienţi (K, N, P)

este scăzută. Acest orizont este specific luvisolurilor (soluri brune luvice în SRCS).

Orizontul E albic (Ea) poate şi el să apară deasupra orizontului B argic (Bt).

Este mai deschis la culoare decât El, datorită unei eluvieri mai pronunţate, şi mai

grosier texturat. Apare în climate mai umede, unde circulaţia descendentă a apei în sol

este mai accentuată. Structura este slab dezvoltată, friabilă, lamelară, poliedrică sau

monogranulară. Este un orizont cu aciditate sporită, mult sărăcit în elemente nutritive.

În cadrul lui poate să apară o segregare a sescvioxizilor (oxizi de Fe şi Al) sub formă

de concreţiuni roşiatice numite bobovine. Orizontul Ea este specific luvisolurilor

albice.

Uneori orizontul Ea, în cazul podzolurilor, nu formează un strat continuu ci

5

apare întrerupt, motiv pentru care este denumit Ea discontinuu.

Orizontul E spodic sau podzolic (Es) apare deasupra orizontului B spodic

(Bs) sau B humico-spodic (Bhs). Reprezintă partea terminală a procesului de eluviere

sau podzolire. Este grosier texturat, fără structură sau cu o structură foarte slab

dezvoltată, foarte acid. Apare la solurile din zonele montane umede sau la cele din

zonele tropicale permanent umede, în condiţii de rocă acidă, grosieră. Este un orizont

de eluviere a materiei organice, argilei şi a sescvioxizilor, specific solurilor spodice

(podzoluri).

6