Geografia resusrselor

A. Hidroenergia

- este o sursă de energie derivată din energia solară prin circuitul apei în natură.

- este energie inepuizabilă, nepoluată, are randament foarte mare, dar potenţialul

hidroenergetic este inegal repartizat pe Glob

Pe continente : Asia deţine 41%, Africa 19%. America de Nord 11%, America de Sud 10%.

Orientarea actuală a statelor bogate în resurse hidroenergetice este îndreptată spre constituirea unor

hidrocentrale gigantice care să producă energie electrică foarte ieftină în cadrul unor amenajări

complexe:Itaipu (Iguacu) (la graniţa dintre Brazilia şi Paraguai), are o putere de 12600 de megawaţi

(M.W); în S.U.A. pe fluviul Columbia-Grand Coolee are o putere de 6280 MW. Pe Enisei - Krasnoiarsk, pe

Nil-Assuan; pe Volga-Volgograd, Kuibâşev, pe Dunăre Porţile de Fier I şi II, pe Bistriţa-Izvorul Muntelui,

pe Argeş Vidraru- Cetăţuia, pe Someş, Mureş, Timiş, Olt, Ialomiţa.

I. Valorificarea resurselor litosferei

- litosfera este geosfera cea mai importantă dintre toate geosferele subsolului, sub raportul

resurselor de substanţe minerale.

- suportul învelişului de sol a unei părţi importante din biosferă

Substanţe minerale utile după particule şi importanţă

a) Resurse energetice:

- combustibili minerali fosili ( cărbune, petrol, gaze naturale)

- substanţe radioactive - ( uraniu, plutoniu, thoriu)

b) Resurse metalurgice:- minereuri feroase ( fierul)

- minereuri neferoase ( Cu, Pb, Zn, bauxită, cositor)

c) Resurse chimice: - săruri de potasiu

- săruri de natriu

- piritele

- forforitele şi aporitele (obţinerea superfosfaţilor)

d) Materiale de construcţie:- marmura

- granitul, calcarul,argila

Resursele energetice

1

- se folosesc preponderent pentru producerea energiei electrice

- producţia mondială de energie a fost în 1950-2,7 mld.tone energie convenţională

1995-9,53 mld. tone energie convenţională

- se estimează pentru anul 2005 o creştere care să se apropie de 16 mld.tone energie

convenţională

- în prod. energiei electrice I loc îl ocupă petrolul cu o pondere de peste 45%; gazele naturale

ocupând 25% .

- resursele energetice sunt epuizabile

- rezervele de petrol se estimează a se epuiza în 40-45 ani, gazele naturale se estimează a se

epuiza in 60-64 ani şi cărbunele in 230-240 ani.

- pentru zona Orientului Mijlociu şi Orientului Apropiat se vor epuiza în perspectivă a 100-

110 ani, în timp ce pentru Europa sau America resursele tind să se epuizeze în 10-15 ani.

- În ceea ce priveşte consumul de energie electrică, cei mai mari consumatori sunt: Europa,

America de Nord şi Centrală şi Asia.

- Valorile cele mai mici consumate sunt în Oceania

- cea mai mare cantitate consumată pe cap de locuitor de energie sunt: Quatar, Canada,

Emiratele Arabe.

- cel mai mic consum: Bangladesh, Sudan, Laosul

a) combustibili fosili

CĂRBUNELE- este rocă sedimentară care s-a format prin acumularea şi transformarea complexă

a resturilor vegetale în condiţii anaerobe.

-după conţinutul de carbon se împart în 2 categorii:

- cărbuni superiori(antracitul,huila)

- cărbuni inferiori(cărbune energetic): cărbunele brun,lignitul,turba.

Condiţiile de exploatare depind de adâncimea stratelor de cărbune, grosimea stratelor carbonifere,

calitatea cărbunelui( de ex. în Dombas calitatea cărbunelui face ca el să fie exploatat chiar dacă este

în strate foarte subţiri)

- rezervele mondiale sunt de aprox.16500 mld. tone

- după rezervele sigure pe primul loc se află S.U.A. , C.S.I.-23%, China, Australia,

Germania, Marea Britanie

- în 1995 producţia mondială a fost de 4500 mld. tone;

- dacă luăm producţia pe primul loc se află China, pe locul doi S.U.A , şi pe locu trei India.

- la producţia pe cap de locuitor primul loc îl ocupă Australia

2

- în Europa : Bazinul Doneţk, Dombas (Ucraina), Karaganda, Kuzneţk, Ceremhovo,

Bazinul Moscovei, Ural, Lena, Munţii Caucaz, Tunguska.

- O foarte mare producătoare este Germania, cu bazinele Ruhr, Aachen, Bazinul Saar,

zona Munţilor Harz

- În Polonia – Bazinul Sileziei Superioare;

- În Marea Britanie se află cărbuni în Munţii Penini, în Wales, în N-E Angliei şi în

Bazinul Scoţiei);

- Franţa are 2 bazine importante: regiunea Lorena şi Masivul Central Francez

- În Republica Cehă şi Slovacă există 2 bazine mai importante: Ostrawa + Karvina şi

Bazinul Most;

- În Asia este cea mai mare producătoare Republica Populară Chineză şi cea mai mare

parte se extrage în partea de N-E a ţării – 70 % este huilă – în Fushun); India este, de

asemenea, foarte importantă producătoare ( provincia Bihar)

- În America de Nord cele mai însemnate resurse se gasesc în SUA şi Canada

- În Africa cele mai însemnate resurse se găsesc în Africa de Sud şi Nigeria;

- În America de Sud : Chile, Columbia

Rezervele de cărbuni în România

Cărbunele superior:

- antracitul , rezerve la Schela (jud. Gorj), acum nu se mai exploatează:

- huila – în bazinul Petroşani – Aninoasa

- în Munţii Banatului – Ponor Baia Nouă, Cozla

Cărbunii inferiori:

- cărbunele brun în: bazinul Comăneşti, în jud. Bacău, bazinul Văii Almaşului, în Sălaj

(Surduc)

- lignit: Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii Curburii, Podişul Getic; 70 % din cărbune se

exploatează în Bazinul Motru Rovinari; N-V ţării între Crişul Repede şi Crasna: Ip, Sărmăşag; în

Depresiunea Baraolt – în Carpaţii Orientali;

- turba: în depresiunile intramontane: Depresiunea Dornelor, Depresiunea Ciuc.

PETROLUL – este un amestec natural, se prezintă în stare lichidă, uneori vâscoasă şi are

culoare neagră-brună.

Principalele elemente din care este constituit petrolul sunt: carbonul şi hidrogenul în

proporţie de 27-28 %

3

Cea mai rentabilă exploatare este cea a zăcămintelor supergigantice; sunt 33 în lume de

astfel de zăcăminte, din care 25 sunt în Golful Persic;

Adâncimea medie la care se găsesc aceste zăcăminte este cuprinsă între 3000-4000 m;

Rezervele exploatabile sunt în jur de 140 mld tone, dar se mai adaugă 360 mld tone ca

rezerve probabile;

Regiunea cea mai bogată în petrol este Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu, de unde şi

ţara cea mai bogată este Arabia Saudită.

Principalele grupări teritoriale producătoare de petrol

Orientul Apropiat (Arabia Saudită, Iran, Irak, Emiratele Arabe , Kuwait);

America de Nord (SUA, Canada, Mexic)

Federaţia Rusă

Estul şi sudul Asiei până în Australia (China, Indonezia, Australia);

Africa (Nigeria, Libia, Egipt, Algeria)

America de Sud şi Centrală( Venezuela,Argentina,Brazilia, Ecuador, Peru, Trinidad-

Tobago).

Europa (Norvegia,Marea Britanie).

Resursele de petrol ale României

- ce ar fi cam 95mil. tone, la care se adaugă 75 mil. tone care sunt probabile.

- în 1995 exploatam 6,6 mil. tone

Zone de exploatare:

- în Subcarpaţii Moldovei: Moineşti

- Subcarpatii de Curbură şi Getici se exploatează petrol de cca. 100 de ani.

-Podişul Getic

-Câmpia Română( la vest de Bucureşti şi apoi în Bărăgan);

- în vestul ţării în Câmpia de Vest: ( Marghita, Suplacu de Barcău);

RESURSELE GLOBALE DE GAZE NATURALE

- exploatarea lor şi folosirea în procesul industrial s-a produs din secolul XX;

- au putere calorică mai mare decât petrolul;

- după compoziţia chimică se împart în:

I. gaz metan care este foarte uscat şi are conţinut ridicat de metan;

4

II. gaz de sondă (gaz asociat) este în amestec cu zăcămintele de petrol;

- rezervele mondiale de gaz metan sunt de aproximativ 300000 mld. m3 şi pe continente

se distribuie astfel: Europa cu C.S.I., Asia, Africa, America de Nord, America de Sud şi

Oceania;

- producţia mondială este de 2200 mld. m3 , cele mai mari producătoare Federaţia Rusă,

Uzbekistan Turkmenistan, SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria, Indonezia,

Mexic, Norvegia, România

Resursele de gaze ale României

- gaz metan se află în Podişul Transilvaniei în nişte boltiri ale stratelor care poartă

denumirea de „domuri”; se află în sudul Câmpiei Transilvaniei şi Podişul Târnavelor

(Deleni, Bazna, Miercurea Nirajului, Copşa Mică);

- gaze asociate care însoţesc zăcămintele de petrol se află în zona Subcarpaţilor, în Podişul

Moldovei şi în Câmpia Română

COMBUSTIBILI NUCLEARI

- dintre aceştia, cel mai important rol îl are uraniul şi thoriul care ajută la producţia de

energie electrică în centrale atomoelectrice;

- se presupune că aceasta este forma de energie care v-a înlocui combustibili

convenţionali;

- 1 gram de substanţă radioactivă (uraniul, thoriul) produce de 3 mld. de ori mai multă

energie decât un gram de petrol;

- Această energie este produsă prin:

1. fisiunea nucleului de uraniu în reactoare de ardere

2. fuziunea nucleelor de deuteriu, tritiu;

AVANTAJE: se pot instala la zone îndepărtate de materia primă obţinută

DEZAVANTAJE:

- foarte mare consumatoare de apă;

- pericolul accidentelor nucleare (catastrofa care a urmat accidentului nuclear de la

Cernobâl)

Uraniu

- rezerve mondiale în jur de 9 mld de tone;

- zone: America de Nord, Europa, Africa; ţări; SUA, Canada, C.S.I., Franţa, Spania,

Portugalia, Danemarca, Africa de Sud, Zair

Thoriu

5

- se găseşte mai puţin în scoarţa terestră şi cele mai mari rezerve sunt în Australia şi

Brazilia;

SISTURILE BITUMINOASE

- roci sedimentare, marne, argile impregnate cu hidrocarburi;

- cele mai mari rezerve le are continentul nord - american, iar producătoarea cea mai mare

este China;

Nisipurile asfaltice

- sunt nişte roci necimentate care prezintă un conţinut de ulei cu fluiditate foarte slabă;

- se află în Canada şi Venezuela

Energia geotermală

- căldura din interiorul Pământului;

- se împarte în: surse endogene (dezintegrarea radioactivă, reacţii chimice); surse exogene

( în exterior): activitatea solară, radiaţiile cosmice.

Cele mai importante câmpuri geotermale coincid cu:

- Cercul de Foc al Pacificului;

- Zona Europei cuprinzând zona Spaniei, Franţei, Italiei, Turciei;

- Zona Caucazului şi Orientului Apropiat;

- Zona Africii: Zair, Etiopia, Tanzania, Kenya;

Această sursă de energie este ieftină şi nepoluantă şi se foloseşte ca sursă de căldură în

industrie, agricultură, în încălzirea locuinţelor, sere; este o tradiţie în Islanda, Franţa, Ungaria, România;

- apele termale din Lacul Petea încălzesc de exemplu cartierul Nufărul din Oradea

b. Resurse metalurgice

Resursele de metale feroase

- primul loc îl ocupă fierul, este resursa principală pentru siderurgie; se fabrică fontă şi oţel;

- cele mai bogate minereuri de fier sunt:

- magnetita şi hematita care au o concentraţie de metal care ajunge până la 70 %: Suedia,

India, Brazilia

- limonita la care concentraţia de metal este între 45-60 %, iar minereuri mai sărace în metal

sunt sideritele şi ankeritele ;

- rezervele mondiale de mineruri de Fe se estimează a fi de 256 mld. tone, astfel: Europa cu Rusia 40 %,

America de Nord 20 %, America de Sud 20 %

- cele mai mari ţări producătoare de Fe din lume: Ucraina, Rusia, Kazastan, China, Brazilia, Australia,

India, SUA, Canada, Africa de Sud, Suedia, Venezuela şi Franţa;

6

- alături de Fe, în siderurgie se mai folosesc alte metale feroase cărora li se spun minereuri feroase

ajutătoare: mangan ( dă duritate oţelurilor), crom, nichel, wolfram, cobalt, molibden, titan

Resursele de fier ale României

- sunt destul de modeste şi au o concentraţie de metal cuprinsă între 30-32 %

Zone de extracţie:

- Munţii Poiana Ruscă (Ghelari şi Teliuc)

- Munţii Banatului (Ocna de Fier şi Docnecea)

- Munţii Harghitei (Lueta)

- Băişoara, în judeţul Cluj

- Palazu Mare şi Iulia, în Dobrogea

- Munţii Metaliferi

- Telniţa, în judeţul Suceava

Resurse metalurgice neferoase

- metale grele:

Cuprul: se utilizează în industria electronică şi electrotehnică; cele mai mari producătoare sunt: Chile, SUA

Plumbul: se foloseşte în tipografie, în industria chimică, la fabricarea ţevilor de plumb; cele mai mari

producătoare sunt: Australia, SUA

Zincul: este folosit la fabricarea tablei şi a sârmei zincate şi în industria vopselelor; cele mai mari

producătoare sunt: Australia, SUA, Canada;

- metale neferoase uşoare:

Aluminiul: se extrage din bauxită; rezerve în Australia, în Arhipelagul Antile, Vestul Africii (Guineea); cele

mai mari ţări producătoare de aluminiu: Canada, Australia, Germania;

- metale preţioase

Aurul: folosit ca etalon monetar; în industria electronică, tehnică medicală şi în confecţionarea bijuteriilor;

ţări producătoare de aur: Africa ( Republica Africa de Sud, Zair, Ghana) , America de Nord (SUA,

Canada), Europa (C.S.I., Franţa, Australia, Germania), Asia (China), America de Sud (Brazilia), Australia

Argintul

Platina

Repartiţia metalelor neferoase în România

Regiuni cuprifere

- regiunea cupriferă Baia- Mare, Borşa, Fundu Moldovei, Bălan; regiunea minieră a

Munţilor Banatului, Munţilor Apuseni şi localitatea Altân Tepe din Dobrogea;

7

- aluminiu în zona Munţilor Pădurea Craiului şi Munţii Bihor;

- aurul se găseşte între Valea Mureşului şi Valea Arieşului şi zona auriferă Baia Mare;

a. Resurse chimice

Sunt folosite în industria chimică;

- sarea gemă: - 1 mil de mld. de tone;

- se foloseşte în obţinerea clorului şi a sodiului;

- are utilizare în medicină, în industria alimentară şi la prelucrarea pieilor;

- cele mai mari ţări producătoare: SUA. Germania, China

- săruri de potasiu: se folosesc pentru producerea îngrăşămintelor chimice complexe: Canada, SUA, CSI,

Germania, Franţa, Spania, Marea Britanie;

- săruri de magneziu: Austria, Grecia;

- fosfaţii naturali: se folosesc pentru îngrăşămintele chimice; producătoare: SUA, China, Maroc, India, Siria

- sulful se foloseşte pentru obţinerea acidului sulfuric şi cele mai mari depozite se găsesc în zona Golfului

Mexic

Resursele minerale nemetalifere pentru România

- sarea gemă: interiorul Munţilor Carpaţi şi în Subcarpaţii exteriori

- bentonita se foloseşte ca absorbant în industria chimică şi ca decoloranţi, se foloste, de asemenea, în

industria alimentară; se află pe Valea Chioarului şi în zona Orşovei,

- talcul se foloseşte în industria hârtiei şi a cauciucului, în industria ceramică şi pentru insecticide; se

găseşte în Munţii Poiana Rusca;

- sulful se foloseşte la obţinerea acidului sulfuric şi se extrage din Munţii Călimani.

b. Materiale de construcţii

- nisipuri, pietrişuri, calcar, travestin (Borsec), caolin, argile de diferite feluri, marmura (Ruşchiţa),

andezit, bazalt, granit, tuf vulcanic

c. Resursele de sol

Solul reprezintă o resursă naturală fundamentală pentru că el formează un mediu în care se

realizează trecerea materiei anorganice şi a energiei solare în compuşi organici;

- agricultura nu poate fi concepută în afara acestei resurse;

- spaţiul ocupat de soluri este limitat;

8

- suprafaţa uscatului ocupă 14 mld ha şi se împarte în: 49 % soluri nefertile; 51 %

suprafeţe cu soluri fertile;

Fertilitatea se defineşte ca fiind capacitatea potenţială ecologică de a asigura plantei un

anumit nivel de elemente necesare vieţii. În procesul de producţie, solul nu se consumă dacă este folosit

raţional şi calitatea lui poate creşte, prin fertilizare artificială;

Distribuţia solurilor apreciate calitativ ca fiind fără restricţii importante în agricultură:

continentul european , 35 % din suprafaţa continentului reprezintă soluri fără restricţii; America Centrală şi

de Nord.

Categoriile de soluri care prezintă o anumită favorabilitate pentru agricultură ar fi: soluri

formate pe loess; soluri din clasa cernoziomurilor; soluri brune de pădure; soluri lateritice ; soluri de

savană.

Limitele solurilor mondiale ca resurse pentru agricultură sunt condiţionate de fenomenele

de secetă, lipsa de minerale nutritive, excesele de apă, profunzimea redusă, soluri îngheţate, toate

influenţând extinderea terenurilor agricole.

În accepţiunea largă, fond funciar este folosită sub forma de teren. Prin complexitatea sa,

fondul funciar reprezintă o categorie economică care include: solul, pădurile, pajiştile şi fâneţele,

perimetrele legumicole, pomicole şi viticole, la care se adaugă suprafeţe ocupate cu apă, căi de acces,

construcţii, alte categorii de teren amenajate de om.

Structura fondului funciar mondial

Din totalul suprafeţelor de uscat 4,9 mld ha sunt suprafeţe agricole:

- 24 % păşuni şi fâneţe;

- 31 % fond forestier

- Peste 34 % altă destinaţie.

Indiferent de calea urmată de agricultură (extensivă sau intensivă) această activitate se va

confrunta în viitor cu două mari grupe de factori cu tendinţe de a-i submina dezvoltarea:

a. Factori economico-sociali reprezentaţi prin acţiunea distructivă asupra solului practicată

de ramurile neagricole ale economiei. Procesul acestora din urmă se realizează prin consumul de teren

agricol pentru extinderea zonelor industriale, urbanizare, căi de comunicaţie şi acces, construcţii

hidroenergetice, etc.

b. Factori naturali. Asistăm astăzi la extinderea deşerturilor cauzate de folosirea neraţională

a solurilor prin defrişarea excesivă, păşunat excesiv, practici agricole necorespunzătoare.

O influenţă majoră negativă asupra agriculturii o reprezintă eroziunea. Se apreciază că

numai în ultimul secol eroziunea declanşată a afectat grav 27 % din terenurile arabile ale Golfului.

9

Combaterea eroziunii implică un ansamblu de măsuri cu aplicare diferenţiată după

condiţiile naturale ale regiunii. Exemple: refacerea pădurilor, evitarea aratului neraţional, lucrarea solului în

sisteme de terase, sisteme de barare pentru organismele torenţiale.

Valorificarea solului prin agricultură

Cultura plantelor

A. Cultura cerealelor

Cele mai răspândite cereale sunt:

1- grâul , care găseşte condiţii favorabile de cultură în zonele de stepă şi silvostepă , în regiuni

temperate şi subtropicale. Europa de S-E, Pampasul din Argentina, Preeria nord americană, Australia

de S-E, China (cea mai mare producătoare);

2- orezu l, are pretenţii faţă de umiditate şi temperatură, se cultivă în regim inundat şi are nevoie de

regim mare de muncă; regiunile favorabile sunt marile delte şi câmpii litorale cu soluri aluvionare,

ex: Delta Gangelui, Delta Brahmaputra, Sudul Câmpiei Chinei de Est, Peninsula Coreea, Delta

Mekongului, 93 % din producţie aparţine Asiei Musonice şi Madagascarului .

3- porumbul este folosit ca aliment şi ca furaj, cel mai mare producător este SUA, România- locul VII

în lume

B. Cultura legumelor şi a plantelor leguminoase

- cartoful – folosit ca şi aliment pentru populaţie, hrană pentru animale, materie primă în industria

alcoolului şi amidonului: Ţările Europei Peninsulare

C. Cultura plantelor tehnice (industriale)

1. Cultura plantelor oleaginoase.

- zona intertropicală plante care produc uleiul: arahide, palmier de ulei, cocotier, susan:

- zona mediteraneană - măslinul

- zona temperată: floarea-soarelui, rapiţa, inul şi cânepa, nucul, soia (are adaptări pentru mai

multe tipuri de climă).

2. Plante producătoare de zahăr:

- sfecla de zahăr: în Europa şi SUA

- trestia de zahăr preferă regiunile cu temperaturi ridicate şi cu precipitaţii mai bogate: Cuba

3. Cultura plantelor textile:

10

- bumbacul preferă un climat umed are cea mai mare răspândire în zonele aride şi

semiaride în regim de irigare; în Asia şi SUA (Texas, Carolina)

D. Viticultura şi pomicultura

Viţa de vie – plantă mediteraneană

Producătoarele cele mai mari se află în continentul Europa;

Cele mai mari producătoare de vin: Franţa şi Italia

Cultura pomilor fructiferi

În ţările din zona caldă se cultivă: citricele (Mexic), bananierul ( ţările Americii Centrale),

smochinul (Portugalia, Algeria), migdalul (Africa de nord), arborele de cafea (Brazilia), arborele de cacao

(Ghana),

In zona temperată: în toate ţările Europei: pruni, meri, peri, cais, piersic, cireş, vişin

III. Valorificarea resurselor Biosferei

Resursele aparţinând Biosferei provin din cele două mari domenii ale Pământului: oceanele

şi continentele

Pe uscat aceste resurse sunt mult mai diversificate. Având în vedere extinderea oceanică,

volumul lor este mai mare în domeniul acvatic.

In prezent se constată că asociaţiile vegetale naturale (stepele, savanele, preeriile, etc) se

reduc ca şi întindere în detrimentul asociaţiilor vegetale cultivate de om.

1. Resursele forestiere şi rolul economic al pădurii

Însemnătatea mare a pădurii rezidă din funcţiile pe care aceasta le îndeplineşte:

a. funcţia economică – dată de faptul că pădurea este furnizoarea de material lemnos,

creează un mediu pentru refacerea sănătăţii fizice şi psihice;

b. funcţia ecologică dată de rolul pădurii şi influenţa sa asupra climei, apelor şi solului.

În urmă cu 2000 de ani pădurile ocupau 56 % din suprafaţa uscatului, la ora actuală ocupă

30-34 %.

Se constată că se pot satisface cerinţele populaţiei lumii prin actuala suprafaţă ocupată de

pădure, dar că se impun a fi luate o serie de măsuri: exploatarea raţională, reîmpădurirea, reconstrucţia

ecologică a zonelor defrişate, stoparea defrişărilor abuzive.

Pădurile de conifere

11

Datorită trăsăturilor lor prezintă o anumită favorabilitate pentru utilizarea în economie. Sunt

specii puţine: brad, pin, molid, prezentând omogenitate pe suprafeţe întinse.

- arbori cu trunchiuri drepte, densitatea biomasei este redusă;

- există două zone cu păduri de conifere: Euro-Asia (taigaua siberiană); America de Nord

(taigaua Canadiană)

Pădurile de foioase

Se află aproape în întregime în zonele latitudinilor medii din emisfera nordică: fagul,

stejarul, mesteacănul, castanul, plopul.

În regiunile subtropicale cresc păduri de foioase mai deosebite: stejarul de plută, stejarul

verde şi camforul, bambusul.

Pădurile intertropicale umede

Climă caldă şi umedă.

Deţin mai bine de jumătate din suprafaţa forestieră a globului ( pădurile ecuatoriale,

tropicale, musonice).

Caracteristici:

- densitate mare a masei vegetale;

- diversitate mare a speciei;

- structura stratificată pe verticală;

- soluri umede.

1. Zona americană cu extensie din sudul Mexicului şi până în centrul Americii de Sud:

pădurea Amazoniană;

2. Zona africană între Golful Guineea şi zona platoului central african (bazinul fluviului

Zair);

3. Zona din S-E Asiei (India, Indochina, Malaezia), Arhipelagul Indonezian, Insulele

Filipine, Noua Guinee: arborele de cauciuc, mahonul, specii diversificate de palmier, abanos, santalul, tek-

ul.

Repartiţia pădurilor pe continente

America de Nord şi America de Sud

- cea mai mare pondere la nivelul statelor există următoarele categorii:

- state cu grad ridicat de împădurire, peste 30 %: Guyana Franceză, Ecuador, Surinam

- grad mediu de împădurire: Germania, Italia, România;

12

- grad redus de împădurire: 10-20 %- Danemarca, Ungaria;

- grad foarte redus de împădurire, sub 10 % - Irlanda, Olanda

45 % din cantitatea de lemn exploatat este folosit ca şi combustibil

Pajiştile şi importanţa lor economică

- păşunile şi fâneţele naturale (zonele tropicale şi temperate)

- pajiştile de tundră ( zona tundrei)

- pajiştile alpine

- pajiştile de stepă

- pajiştile de savană

13