U n u l !> Щ

F O A I E EME C U L T U R A S I E D U C A T I U N ^ C E T Ä T E N E A S C Ä APARE DUMINECA

1 l e u - O p t p a g i - 3 J u l i e » 9 2 1 C l u j

GAZETĂ SOCIETĂŢII „CULTURĂ POPORULUI"

D I R E C T O R

G e n e r a l d e D i v i z i e N . P E T A L A C O M A N D A N T U L C O R P U L U Í V i ARMATA

ABONAMENTE ANUALE: pentru cititori 3 0 , Lei

autorităţi 6 0 Lei „ intreprinderi financiare .. .. 100 Lei

P R E Ş E D I N T E L E C O M I T E T U L U I S O C . „ C U L T U R A P O P O R U L U I "

V . D I M I T R I U R E C T O R U L U N I V E R S I T A Ţ E I C L U J

Redacţia: Şţr. Dorobanţilor 11 Secretar de Redacţie: VASILE D. CHIRU (Telefon No. 15—74) Administraţia: Str. Dorobanţilor 11 f t

Să ne s ă p f a ă t O ' P i m

tmminaîoMi Evanghelia noastră este na-

foaallsmiù sau dragostea de 'œam. Dar ea trebue bine în-''jleasâ. Noi voim să spunem că Cestui omenirei este de a fi Inparţită delà Dumnezeu în 'fêfjî şi că fiecare nşţie tre­ma să trăi iscă şi să propă-ască în ivi;il şi f'inta' e?» dar h m înţălegere iar nu în ! . -A celelalte, după cum

ro naţie trebue să fie pri-•j.ià' cu celelalte, dar fără

se iase «a fi robită de nici ;ia în ţara ei, unde a pus'o ţrovedîaţa ca să-şî facă da­

toria. Căci numai aşa ne în-imim cu adevărat chemarea «nfru care noi trăim pe a-est pământ. Numai aşa noi agem drumul care ne înalţă

jMa pământ spre o lume mai \ pună. Dumnezeu a lăsat nea­murile pentru ca, prin împre-narea luminilor lor, omenirea

[Să meargă pe calea cea sfântă. Dar fiecare lumină îşi are partea sa de drum, şi nici

|una nu poate să stângă pr alta fără să srtice totului. Ace-

| â s tă învăţătură, care se gă­seşte şi la apostolul Pavel, când el zice, în cap. 17,

ih 2 5 , că Dumnezeu a în­tocmit naţiilor timpuri hotărâ­

re şi margini locuirei lor, рёа-' ptiu ca Ei să fie căutat mai

Jbine, noi o avem moştenire pela strămoşii şi părinţii noş-

i. Şi această învăţătură ne |a fost grăită acum în urmă •de marii noştri dascăli, între

m este unul cu o deosebită trâlucire şi despre care se uviae să spunem aici câteva cuvinte, pentru ca numele lui à rămână ca o pildă vecini-

|că, alături de celelalte nume marh pe care deasemeneà va •ebuisä le pomenim. — Aces-

este Njculae Iorga. — Cine efte Niculae Iorga, îl h'îoţi Românii cu carte. Zi­le acestea, 18 Iunie 1921, iost sărbătoare la Românii, . [tracă el a împlinit 50 jb am" delà naştere. Şi a

sărbătorit pentrucâ el, fete, în'zilele în care trăim,'

cel mai învăţat, om al nostru, şi poate cel mai învăţat om din lume. Puterea sa de mun­că şi ţinerea sa de minte sunt şi vor rămâne de poveste. — Dar el a mai fost sărbă-1

torit încă şi mai ales pentru­ca el mai este încă şi mai cu seamă un mare suflet de Ro­mân, care şi-a făcut datoria pieţei lui din faptul de a fi un apostol al adevăratei iubiri, de neam printre Români. Iată deci, în câteva cuvinte", cine este Niculae Iorga: un mare învăţat şi an mare Român. — Şi iată dece Românii au ţinut să facă praznic în ziua când el a împlinit 50 de ani. învăţătura lui Niculae Iorga este istoria sau studiul fap­telor omeneşti. El este profe­sor de Istorie la Universitatea din Bucureşti. Dar, după cum am spus, el mai este încă şi mai ales un mare suflet de Român. Şi învăţătura lui are un deosebit preţ prin altoirea ei pe dragostea de ţară. In cât ea este o istorie sau un studiu al faptelor omeneşti, dar însufleţită de grija lumi-nărei faptelor româneştii. №• cujae Iorga este un mare în-, vlţat care a cercetat întreaga lume, dar care în această lume a căutat tâlcul neamului românesc, şi a ajuns să cu­noască legătura cea vecirucă-dîntre gândurile lumei şfgâoH durile strămoşilor noştri, şi s'a ostenit ca să toarne în slove această legătură, spre a ne spune că noi Românii avem destinul de a arăta neamuri­lor cum dragostea de naţie se sprijină pe credinţa în Dum­nezeu şi duce la dragostea de omenire, şi de la ea la Dumnezeu. El este acela care In timpul nostru, ne-a arătat cu o stăruinţă neîntreruptă că noi Românii avem o mare so­artă pe acest pământ, şi că trebue să ne unim toţiMmYo Românie Mare, pentru a ne împlini această soartă. El a muncit negrăit de mutt&ca să adune dovezile trebuitoare ca­

ri să mărturisească adevărul că noi Românii suntem răs­pântia între lumina răsăritului şf lumina apusului, şi că drept este aceace a zis mai de mult un alt mare istoric şi mare suflet de Român. Niculae Băl -cescu, că România este sen­tinela bunei omenii înpotriva sălbătăciei, sau sentinela civi-lisaţiei înpotriva barbariei. — Multe din învăţăturile noastre, pe cari noi le propovăduim la „Cultura Poporului", sunt cugete zămislite în sufletele noastre de statul lui. —,

Iată dece trebue ca noi, împreună, cu toţi Românii, să aducem cuvânt de mărire lui Niculae Iorga. Numele di Niculae Iorga să rămână de pomenire. Să se ştie, spre a ne fi de pilda, că toată munca sa şi, toată învăţătura sa şi toată viaţa sa, er şi-a pus'o în stujba ţăxeJ lui, după legea Iul Dumnezeu, Marea Iui dra­goste pe acest pământ a fost şi este draparea de Ţară, dar o dragoste sfântă, care гщ prQpovâeueşte ura ci iu-bœea îatre ceídalte neamuri. Sí Щ care ne-ara făcut evan­ghelia vleţei , noastre din o astfel de dhjgoste de ţară, Й rostim numele cu pietate. La prazniesí de care l'a în- vrataldi Шйщегеи, aoi zicem Ш а4&|е$ Minci noastre f Să tr$as£ä Щк mjilţi апі pentru a ne sfftîne tot mai luminat şi mai puternic că visai visurilor noastre este şi trebue să fie România, dar ca un fevor nu de vrajbă ci de bună înţelegere între toate neamurile, aşa ca toate ţările să ne ia ca p9dă de ce în­seamnă, adevărata dragoste de ţară, că iubirea de neam este scara pe care' noi oamenii ne urcăm de pe pământ la Dumnezeu.

;v

Marin Ştefânescu.

Duşmanii stau Sa pândă In toate părţile pământului şi în toate neamurile^

sunt şi oameni răi, cărora nu le place munca grea şl sunt şi pizmaşi pe munca spornică a celorlalţi.

Ţara noastră care astăzi a adunat în hotarele et mérite pe toţii românii, nu este privită cu ochi buni de duşmanii ce ne înconjoară şi care au destui oameni de* al lor şi între noi.

Fiindcă duşmanii nu ne-au putut birui în luptă dreap­tă, se luptă acum să ne turbure aşezarea noastră liniş­tită, să facă vrajbă între noi, ca să ne slăbească 'şt apoi când vom fi slabi să ne atace şi să ne cotropească avatul. Ca să nu prindem de veste gândurile lor, străi­nii veniţi printre noi, au scornit că pământurile lăsate din munca de robi a părinţilor şi strămoşilor noştri, apărate cu preţul atâtor vieţi în cursul vremurilor, nu ar fi ale noastre şi că avutul gospodăriilor noastre trebuie să le împărţim cu ei. Pe lângă ei au adunat şi Românii dt ai noştri, mai sărmani, în deosebi pe unii meseriaşi din oraşe ce na au pus de o parte din câştigul muticei lor pentru zile grele, fie că nu au putut, fie că na au voii, şi le-au ispitit gândul câştigului fără muncă, făgă-datidu-le că le vor da avutul nostru al tutulora, lor, te vor Inpărţii toate bogăţiile ţârei şi ale noastre, nu mal să fie de partea lor. i Mulţi au căzut în ispită, fără să vadă că toti "aceia ce le iscodeau dorul câştigului fără muncă, sunt cei mai maiţi de neam străin, cú le smulge din munca lor tot mai mulţi gologani să se înavuţească ei şt să trăiască* btne şt fără grijă diu spinarea celor mulţi. Í Ca să dea de râpă ţara întreagă şi să facă pe pla­cai duşmanilor noştri din afară, au îndemnat pe toţi cel ce aa căzut în mrejele lor să nu mai muncească să lase lucrai prin fabrici, să nu se mai ducă la servicii ca astfel sa slăbească ţară, să scumpească viaţa noastră a tuturora şi să na fie linişte în ţară.

Cu aceleaşi minciuni şi viclenii aceşti oameni an is-bèzsBt In Rusia şi uatimp în Ungaria să dărâme statul şi postând stăpânire pe bogăţiile tutulora, au distrus totul ce,t»-a esitîn cale, iar mulţimea dintre Rusi şi Unguri ct+aurmat şi i-a ajutat să dărâme ţările lor, când a cent şl ea răsplata, a fost omorâtă ca câinii şi astăzi papurii întreg moare d£ foame. —

Astăzi RusH ar vei s i s e scuture de Jugul strai» ititor ce le-au prădat ţara si l-au adus în sapă de

J e n s , dar va fi tare greu să poată isbândL * Acolo, nimeni numai este sigur de viaţa lui, nimeni RM mai este stăpân pe nimic ; până şi femeile oamenilor, mamele, surorile şi copilele lor sunt batjocorite de străinii te au pus stăpânire pe tot. Acolo, totul se prăbuşeşte, totul se dărâmă, poporal gol şi flămând moare pe uliţi de foame, când nu e împuşcat pe uliţi, din te miri ce.

eandindune ce este acolo să ne ferim ca da clamă de vorbele mincinoase şi ispititoare a le strji-oSor prlprăşlîi pe la noi; să ne apărăm munca pa-riodJor noştri lăsată nouă, pământul nostru sfânt» p e t r a care, al noştri! şi-au vărsat sângele, nu ei. í De i-am întreba pe toţi acel ce ne ispitesc, care din el a făcut ceva pentru neamul nostru şi pentru ţară, o să găsiţi îatre ei, că dacă nu sunt streini cei mai mulţi aa

jfoal tn slujba armatelor vrăşmaşe, că alţii sânt dezertorii ^fugiţi de la datorie, când noi cu toţi ne-'apăram pămăa-

Pag- 2 C O L T U R A P O P O R U L U I Ho. 10. Iulie 1921

tul, şi că ei toţi, simt duşmani înfocaţi gf neamului nostru.

Este ştiut că toate vieţuitoarele trjueţe mmm din mmea lor', căci aşa sunt orânduite legile fittt; şi (tacă este aşa, atunci oamenii cum o să trăiască fitm mmcă după cum o spun vrăşmaşii noştri?

Pământul sfânt al ţârei noastre se imperêê astăzi\ celor ce ne-am făcut, datoria si l-am apărat, Ффе- MÜ (dariei Sah Regelui nostru iubit şi după tmkwmm mari­lor noştri conducători ce яе-йш dus la ЫйШшШ şi Ш des-tobrrea fraţilor noştri соіг&рЦі.

Cam să lăsăm sä s e pftydtfeavcl wtöA рШпЕИІ avutul nostru şi să între im stăpânirea csto ca nu m făcut mînic pentru ml şl 61 sunt аЧні ţmsre* i uşmnnf ?

Fraţi Români, nuva lăsaţi omag'ţi de ѵогШ$&Ш$е a te celor ce cutreeră ţara. Na vă lăsaţi щпЩі de jin­dul unei vieţi mincinoase farú munca. Цешаа aaaffst tm щ t rândav, Imp aminte ШШШ, йщтШІ $$т fè* рШ-tfa, s ă m va tnsefe efeiir daca cumva a» fiabäcat î le ocsz ie per ine R o m i s s s c .

VOR TRECE A N I I . . .

Cu ură tanéra mândrie -Vijelios ne-a despârţit.. Vor hece unii, şi vem trece C« ei şi noi, în asfinţit...

Şi zi cu zi, pe aceiaşi cale ..« Mereu streikt, mereu tăcuţi Ne ѵ<ж trezi Фйші, copilă^ Ne M B tresă mxonoscuţi...

Şi poate, într'o zi de iarnă, Când la m csit drum vei sta Un biet mostießg, din întâmplare,

. Se va ivi în culm ta . .

Şi nu vei şti m cd pe care Cu ură îl alungi acum . . . Va fi moşneagul ce te —ajută Să poţi străbate greul drum ..>

M •

щ mi i ш \ м т m

La rezervă, batalionul terminase tranşeele blindate, aşezate In fata iotului de fâagă »Waid Cafe« , Prin aceste locuri, In tfcap de Ргсе рор$І2 | іа Sifeialui iţi petre­cea clipele cele însi plăcute, v tot tán ;,ceste Jocuri armata nwoână pe lângă- petrecerea de toate aákle à räsboiuml, mai primea ЬовдЬаг-йа;шзМ ariiierid, şi al aeropla­nelor, іэіпе cuvântat de măcăind „ţaţei Mitraria* (mitraliera).

în ore de linişte, soldaţii, pes­cuia t dtn iac peste proaspăt, gä- 1 it „d ta gab*", adkâ fiert înj tpă &-.raiä Kfti prâgU tn grăsirn*.

ütii când in când mai că . säte-o gbktea îa înlocui laçai»,

"вѵагйші apă la vre-o І5—20 ше-tris hîăiţlaie, ^ o t w c a «poi s'a armeze din rou pescuit tű.

Patrulele germsae ii sâcâiau din ee în ce mai mult, asa că noaptea vegheau, far ziua siăfeau gata de luptă.

amgwaid-ui era oatpat ds uni­tatea noastră, ce stătea la pândă и dofiul reţelelor de sârmă. îa faţa lór un drum, Întrerupt de un poduieţ pe sub care treceau pa­

trulele române atxsmm & a»aiti! anei riroage, efod Швеш ia pos­tea, în amurg s&aßaekle erau aşezate pe mâcftbl issa pfctan la eapătni acestei ѵіяявке, ияЬ Un­garii, din timp tie рвзе+аір&жі câ­teva tranşee.

In general Ырт і й я й ш erau aşezate în pô%^rwl«l de tragere maghiaí, afs că toate distanţele faseseri p^asrf reperate mai dinsnte, áat íxaráffetea tra­gere; artileriei gossaee«, ва sdro-btse intru ninéc csaa&ú vàteijlor luptători, al cífOf mmaî sa ín-puţineii însă û, de й. i Sintern Щ. áe-a arata câteva laeruri, ce vor sssîsie à ntai omit in evidenţa, *Йер* dopcrbaaţumi roiuân.

Teremi! .áe pasa al e sd com­panii, in timpul шг& m s a mai sic de 6 San., aţa e t is avant posíuri sffiftnetek еші pastsre la câteva sute de mari esa de alta, <йа саі-е cauză erau tessse p.v ímíe peste paírai* s*i, iccruci-|ásdu-se, parcuffíaa 6 km. ti tnapoi, în Secara seară.

Din саигі âceajGlÉ bsmècol -se pute-, r.rrt: :i)r • en mai multă uşu-

f i l s m . . . , Ş i та wen) o zi eând

perţite n M u i ţ j aleiaäu-Iul se vor éeactiïde, când faptete «ameaiior vor fi câiitărite ţi risplătHe şi râii se v«f s iege de cei Ьвііі. Şl vs fl nespusă twicurte ţi •Ayrasntcä in-tr ts ia« , 'ar porţile se vor închide M terma lor ş i închise risstaea — vor in vecii теейо».

Aşa ne vorbefte steva cărţilor îfamneieeştî şi glasm slovelor sSiîte e glasul adevăndui şt a draptaţei. Luaţi amtoto, fraţi B № «йей şi ţararri, ş i ta toate fap-tete vieţei vôastrê, îffei'irţi-vo la adevărul acestor cuv in te , — ş i patrundeë-và d« de — rai vă llteaţi aderneiKí i de jewrdsiuniie fS^trrăce a acétera <^iô cu zâm­betul hualWţni şi a tâukei pe bu­ze vă fă^ăduesc o ѵЦрі raai bună ţi ma< irnbekut^ail spre a vă atrage de partea !«r pesztra ca d>.spa aceia, peste voi şt prin v o i , sS se ridice deasupra voastră şi 3*-Ç[ sa^efacă аіаЬЦШе tor per­sonale, acest usée f i tdWăratnl scop ai frământărilor lor. Nu uitaţi frei^ muncitori că scata care vă imeamnä la desotslfe» şi fnptt rele, sttst stclprârsţi ée *ih«l cei rău fi acei care v i slStuesc "să Imiţi аппеіе сад*га fea^k>r vestii m аві au rássea s£tâl fa söfie-tde lor şi au Hátai gí pe i s u ş i íbaraezej.

Că aceştia, œt p*t «& «ă rreio ; binde, o ря&ф vâtae şi an aceia

' «*, cei ш і оюЩ dtetre DÄASß dacă nu top' suîst sttébá de Sete şl suflet ele ш ш е » rooiâneşti.

Aceştia stsai с в п ж ^ о і sau bob ş«rkH care apar îa faja voastră ea щЫшШШа à dreptauer yoastre p« obi in îoao" d se arrairesc decăt, sau satisfacería mí«e#ebr personale, Í A U . indap3.iáre» ігйеге-seíor patriei 1er, гШвШѵ&і Un- ; sorişi vécût saa descrejiaea şi гоіиа ţârei aoastee, ea astfel să se poată Іиюш de plícerite răa-bttnărei contra aesbea care bm văduvit de bncuria d* a stăpâni şi de a suge vlaga вяні popor străin, — da btjcteia care au av«fo Í08O de ай cât tirpp vk~ regia sorţii n4-a ţlnat In ghrarele

rtaţă până la Шг postttrüor, şi etteodatä ajtiegean dsíar ia réserva

Dar dorobaatul vechea, şi . în fiecare seară prindea» câte 2Û-—30 de prizonieri.

întrio dimineaţă, o солірате gejmaná se pregătea sä treacă prin viroagá. Сѳгяаакі соаарапірі И - е ; orocaaă Qecbt, ca sa pfeitou sá se strecoare pria vă'oegl, şi occpânii stáoga fi dreapta ei, s^ iscă iată cutezători for. I Când gí-Ttnaali se pregăieau să hreacă Cibinal la estrea dia Tur-nisor, V a deschis m foc repeţi a siindu-i să se ascuodi ta sat, de aude deschiseră foc át sraxt şi raUraiiere. ArЫегіа Оейвагй f*«a rfaspă da gràuîeie. Сша îăwa cuc un soldat, arttaca 3™4 ghhdeîe dtrpă fiâ:?sui.

MorîicrsJe, căntsu răguşit, trei lanuri de 57 ta. m. sesizau ob­raznic.

Faţă de foarf tor «etnilos, «rf-«ЦЙ români nu areae séá aacsr friisţi de apărare ba şl tau tanít, aid chiar siopeţi.

Dar şi un suuşttrui t câte odată ura bun apărător, şi hi lipsa iui majoritatea ttiatre luptători, scor­moneau pătnârrtol ca baîviiiefă Sor. g 0 scaija răni pe tigaa, ia pi­cior. Un glonţ gânn pieptai unui soldat de lângă ofiţer, cafe ,isi scosese mantaua sj se trântise pe la. Un sergent a chemă să-i arate cum prmtr*ua taatarfşj al pâduricei, se scurgea faamicui spre Orlat.

lor, — rra uitaţi că azi dreptatea Dumnezeiască s'a pogorât pe plaiurile Ardealului nostru şi cu datoria tuturor acelora care simţ româneşte şi omeneşte trebuie să fi*, de a fi apărătorii acestei la-fipruiri a drepiaţei.

Dar vorba roraânurui; să stăm strâmb şi să. jiaJecăm drept.

Care este raial pământesc pe care îl văd şi îl prepovădnesc comanistü, îa realizarea ideilor lor de reorganizare вооаШ?

Care sunt mijloacele prin care cred ei că vor putea ajunge să seacă fericirea adevărată între oameni ?

Să luam câteva din aceste idei şi mijloace propuse de ei, să le cercetăm şt să vedem dacă s%r putea aduceo îmbunătăţire a lumei prkt iutroducerea şi realizarea pla-ВШІІОГ fGr.

Principalul scop al comuniştilor este realizarea egaittăţei (parţi­ală după usa, complectă după alţii) a oamenilor, nu ?n faţa le­gilor şi a tai Dzeu căci aceasta există încă de mult, ci o egalitate din punctul, de vedere economic sdlcă să m i taai estete bogaţi şi săraa, conducători şi conduşi, psfewri şi lucrători. .

Toţi să fie deopotrivă de bo­gaţi | i liberi absolut ée a face es vreau şi când y peau. Mijlocul pe care H ргораа comuniştii peatra apisgerea acestui scop este: să numere teste averile case se găsesc iatrio ţară sau în Ішае şi sema for să e împartă la narnâruî total al р&ршцё äfa lei tocit flecare să albă aceiaşi avele, aceasta să se facă prima dată priu o încercare <fe Ínteíegere paşnică între cei bogaţi şi ce! v(tíá sărad far ta cazai când cei bogaţi ar refuza această împărţire a averilor să se provoace revo­tera celor săraci, contra celor bogaţi şi prin forţă şi asasinate sä se împartă averile. Dar există pe pă4nantuJ acesta un singur om care să no vatlă şi să nu isţri&gă că laeegaütaíea intre ^ameţii este ceva natun-l, ceva

care a existat de când este mea şi care a fost^iäsafa de sufi Dzeu? Mai M A N I A C Ă s ă j reërî toată lumea a c e a s W î f p i şfn lat, şi va fi cu nepurmi i găseşti riţâcar două fiinţe despe csre să poţi spune că sent ac* fesei IUN toate punctele de vedal Unul e mai slab la corp dedl celaiait ; altui cu mintea mal Hm minată şi mai harnic de cât c i lăialt in iine, egniitate din a c e pnnet de vedere nu poate să 1 s'apoi, dreptate omenească a r i aceia când cel harnic ca prisnelil şi cumpătai care cu sudoare feţei lui ş'a familiei lui şi-a faci o avere frumuşică din care щ trăiască la vreme de bătrănete va FI nevoit să-şi împartăaceasl avere pentru a4 da edui lene. 'otfţiv şi risipitor care tocmai m •:a;iza aceasta nu şi-a pufci srânge avere din care SĂ traiaăi mulţumit ? ! De sigur că nu.

Pe de altă parte, oameni buJ viaţă fericită va fi aceia în c ă r e i va mai existe familia? Căci cJ rnuiuştii fac din fetele şi nevestei noastre ale tuturora, o proprietal| comună spunând că, femeia mai poate fi numai a unuia cil tuturora, înlăturând „lanţul щ viei casnice" cum numesc ei „d Rida'' ? După planurile comu;;is aici copii nu vor putea fl erei cirţu de părinţii lor ci toţi vor strânşi la un ioc, si cei bunii cai rei şi vor fi crescuţi în coi і ш de către stat penh'u a r'a| tun ei, top, numai muncitori braţele căd zic comuniştii, care nu muncesc cu braţele sunt folositori sede-tăţei. lată d c.iteva din primipaiele jrtialfir: nmmişte şi din ce cred ei câ > făari fericirea societaţei viitoare.

lată dar cum aceşti оат.еі vreau să distrugă ioate truc*! sirădănuinţelor voastre de o via ageotsüe prin muncă şi cumpăti pciiiru a le împărţi acelora cai toată viaţa lor ан lenevit şi şH risipit banii prin crâşme. Iată ca fankiiiie voastre ver li sfărărnaţe femeile şi fetele voastre vor aia tuturora.

Dar pentru a vedea şi mai bii cumplita nenorocire ce au adi ш lume această bandă de crin naii care se numesc comunişl

De abea se rostogolise până 1*. sergent, când ghkdeaua făcut explozie länge d, cazase drept in manta.

Ofiţerul era grozav de mâhnii că ,ţaţa Berta", îl sileşte să tre­s a r e de frig până va găsi o altă manta.

Coloana Inamică se scurgea tă­cut, până ce focul puşcaşilor ro-

fmâia o risipi ca pa poîârnichi. I Soldaţii ardeau de mânie că no hsamtan să-i treacă prin baionetă bombardamentul ІІ enervase, iar foamea I necăjea.

cerută nu mat sosea, ф-о încorda» deia 5 dimineaţa până îa 4 după masă nu era puţin hs a u . In urma lor, şoseua era barată de focal inamic. Chiar în caz de ret­ragere pe acolo era greu de tre­cut , msi ales că şi gv.ru vircagei la poduleţ, era cumpăt de bătută

De odată, prin faţa Românilor, E y c â n d de abaşilea ridicăhira de pămârit, apăru gornistul, Pâun. Espanându-şi viaţa, trecând prin, faţa focurilor inamice şt ale Ro­mânilor, adusese un ordin pentra ofiţer.

Trebuiau să se retragă în t inr p d cel mai scurt, spre punctai isiţiai de plecare. 3ă se retragă? Dar pe unde ? prin focul de baraj?

Era o impasibilitate aproape. Atunci ofiţerul dete ordinal ca

toţi soldaţii dându-se de-a preste-gală să se retragă la 100—200 de metrii înapoi, până aproape de

locnl unde ajungeau spărtui ginuleieior din focul de baraj, junşi acolo strigă:

— Pânia creasta, năvăliţi: ш Vuia valea de uralc-Je Joi-, cai

nu s e sfârşiră nici când ajunse în capătul crestei. De pe BRĂNI na mai încetau cu săibaticulor„urâ

Focul inamic se îndesi. Ariilet gcnnană, bănuind că români: vi atacă turnişorul, schimbă vechii obiectiv, bombardând de data a ta faţa platoului, şi descirizăM viroajei, să oprească atacul Д mâni/or.

Ca focul de baraj slâb.:n ііі-і§ în spate şi crescănd in faţă1, ai clipi, soldaţii săriră în viroa, mml după altui sub supraveglien ufiţerului, ce rămăsese cel urmă pe poziţie, Et! ţâşneau 160 de metrii spre câmpul de i dunăre, ghiuleaua făcea expio la Ю0 de metrii în urma lor, urraâriU/rie sfatul ucigător al j res«. Berta, ajunseră la căpitan la ora ö p. m. înşelaseră pe ' man, dar pieriseră patru cintre] l e i !

Companiile fuseseră reduse i focal duşman, în urma atâtor Ц te. Atunci s 'au umplut goW cu dispensaţi, cari nici arma ştiau s o încarce . . . Se făcea strucţie cu-d în tranşee saal rezerva baíailonuhü. Aproape Sibiu descoperiră o stu.părie uni veoean şi Români şi G e r m a i ii-f

Cam se înţdegeau, nu se Щ d a r dapä-cc luau fiecare câte i

No. 10. iulie 1921

fândrţi — va la preèinsul Jdu" eoajpnist în care "se sbate Rusia de 3 ani de zile.

le această ţară aiat de juare , puţoatfcă şi bogată altădată,''as­tăzi, in fiecare zi mor de foame şi asasinaţi sute de mii de nevi­novaţi peste,care au ajuns stăfţăni

' aceasta hordă de tâlhari care când s'au văzut cu pnterea în mană an supt din bietul popor tot cei acesta a putut agonisi prin muncă cins­tită ani de zile, sub pretextul că Interesele generale o cer. Astăzi oamenii mari ai R~usiei, cum este de ex. Maxim Gqrki, cerşesc un colţ de pâine delii fosţii aliaţi pen­tru pravoslavnica, dar nenorocita fittslë care moare de foime.

Nu mai există azi în toată Ru­sia un singur Rus care să nu bles­teme ceasul când a avut nebunia să creadă că prin comunismul lui. Lenin ş'al lui Troţki se va putea aduce fericirea în Rusia.

Nenorocitele noroade ale ne­mărginitei Rusii se zbuciuma azi în ghiarele mizeriei şi a morţei şi fiecare mort sau ucis, în ulţimilc clipe, blestemă din adâncul sufle­tului sau chinuit pe aceia care au adus pierzarea Rus:ei Lenin, Trotki şi tpvarăşii lor. Şi dacă azi comu­niştii mai sunt' stâpâui în Ru-

' sia, aceasta e datorită numai, cru-iWielpr, crimelor, asasinateîgr cu care înţeleg ei, ca trebuie guver­nată această ţară.-

Ş'acum iubiţi cititori când aţi auzit acestea spuse pjrin peana unui om pe care nit-1 cunoaşteţi dar

|cà>ë vă asigură că nimic altceva H i l'a indemnet să scrie aceste panduri decât á nemărginită dra-bo8te faţă ;de ydi, iuoiţi muncitori m ţărani, şi faţa de ţara aceasta Eărnisiită din sângele şi moartea bâţora dinire fr'âjiî noştri, opriţivă b clipă şi vă gândiţi daca trebuie să mai staţi un moment la îndoială înainte de a huli pe aceia care ptädji de alţii vreau să vă, pângă­rească sufletele cu propagande pomuiiişte de orice natură. Nu uitarea fraţii şi părinţi noştri au; ţtiunt prin toate văgău'nele mtinţi-ijjr şi pe toate câmpiile ţăreUces- ; fíá ca se împlinească voinfa Iul tteeu, — tdialul nostru al tutu­rora — România mare de azi pentru a 116*0 lasă moştenire.

Iar dacă ei .au trebuit să .moară pentru fericirea rioaştiă, ar fi un păcat strivitor la cer 5dâcă înot ne-í ám lăsa'Urăţi Ж ispită de câteva' duhuri rele şl aoî йегДе această, sfânta moştenire — Românie-mafè'-

întăriţi ya şi în armaţi-yă ^ufi^tele| lurrflnaţi-vă şi îinbogâttţi vâ^rjyutej; prin cajtUfă şi %i uitaţi că morpi. diu morminte, JT Dzeu din cer vă cere să va Jdde^îiniţi o datorie* sfântă faţă de ci şi faţă de copii copiilor voştri, — apărarea dusă-până la sacripiciu vieţel — api rărea di cel rău, firicjrea şi în-\ ferirea Roiiâniei mari.

Şi acel ce se vor închina în faţa cuvântului lui D-zeu şi va şti să-şi* apere de cel rău o rnojtenire pe care Dzeu*a voit s'o aibă, acesta şi numai acesta se va putea bu­cura de mHe'dumnezeirei.

Ştefan I. Paul.

j — No mariée, majs madame^.. Şi ínteresant>á"wco'Sv?üsátte ur-

maiză . . .

Illûfli II ГІШІІ — 191S—1919 —

• de Rad« Rose î t l Galaţi 21 Septembrie 1916. —

Jn lagărul de ostateci; Kremer, fostul, director al hotelului Carol din Constanţa.

— D-ta, aici?! — In loc să conduc hotelul

Carol, conduc hotelul . . . Ferdi­nand, face haz de necaz, bietul om.

•ş * *

22 Sept. 1916. — La liceul Alexandri, transformat în spital, un convalescent istorseşt.e cum a scăpat de Ia Turtucaia, în pie­lea goală. Când a ajuns Ia ţărm, s'a rugat de-o fémee sâ'i împru­mute o fusta. Aşa s'a prezentat comăndurii Bucureşti" unde i s'a, Improvizat în grabă alt echi ; pament.

* * . I 24 Septembrie 1916 — O „sis-triţă" rusă vrea să cumpere o sticlă cu cognac de la Sure. Un tânăr sublocotinent, văzând că nu se'n-ţelege cu patronul, intervine:

— Vous desirez Made inoiselle ? — No Mamazell. — Vous êtes mariée?

Tot acolo, la un aperitiv, un soldat român bine dispus cioc-

\ neşte cu un rus: \ T, Noroc „tovarăşe" ! i —' "Niet tovarbs^ràjieftpr, răs­punde soldatul ţarului,' pe-atunci încă mândru.

* * •

25 Sept. 1916. — Pe stradă, un ofiţer de ia coiyăndujre face observaţie camaradului Deleanu, care vi,ie echipat de la Paris, unde şi-a întrerupt 'studiile,

— fcfnifórfha D-tale un-i reg­lementară.

— Èu mă duc pe front, şi pot să mor şi-aşa, răspunde ostaşul indignat, — şi „învârtitul" nu mai ripostează. ,

Ons ţ f l 5 Octombrie 1916, — UH aeroplan. Nu mai sperie pe nimeni.

— Mă, uite pasărea pe ceri strâgă un soldat, ai tuja.

— Vezi să nu se ouă pe tine, e tot ce răspunde poznaşul. I *

* * ' Nu mai fin minte locul şi data — Ordin straşnic să nu care cum­va s i fure ceva soldaţii, -că răs­pund ofiţerii. Da ţigan fără cior­deală cam greu, Şi unde credeţi că l a tfăznft prin cap unui „mu­zicant" să ascundă prada ? In to­ba mare!

Când a dat ordin capelmaistru să cânte orhestra La arme, şi-au început găinele speriate de beţele toboşarului să se sbată pe burta ţiganului, colonelul a râs cu-atâta poftă . . . că la iertat.

I 9Pe frontal Averescu" Provin­

ciile lucrează pe specialităţi, isto­riseşte un căpitan. Тощіаі ne pregăteam să dăm o luptă corp Ia corp, çâad ce sâ ne pomenim cu oltenä h i Averescu, mai toţi zarzavagii şi pepenari.

— „Pe tăete" domnule căpitan? — „Pe tăiete" bieţi. Şi au tăiat în carne vie. (Inedite,

din carnetul locotonentului de rezervi).

Radu D. Rose i if fagure, se salutau, şl ajunşi la 100 de meini unii de^a^ţii, înce­peau înpuşcăturJe, aducând apoi Ia companie, coifurile germanilor răniţi sau omoriţi de ei în luptai.

II. /Artileria Românilor primise or­

din să nu bombardeze" Sibiul. Cu ochji liberi se putea vedea puz­deria de înaniici ce se concentrau acolo Bateria aşezată în poziţie in linia întâia, -fierbea de mânie.

Şi cum în Turnişpr spre amurg, trupele Germane înaintau mereu, ar-tileriştii deschiseră focul.

Le arătarăm vre-o 4—5.cuiburi de mitraliere şi în speciai aceia <jjn turla bisericei. Din două ghiu­lele turla fu găuriţi, şi mitraliera germană, amuţii.':Açelas lucru pă-jiră şi môrtierele ca şi turelele nemţilor.

— „Până nu dau foc cuibului lor, nu mi las", zise . . . tunarul, j in mai puţin de-o jumătate de ceas, poziţiile lor fură luminate de focul din sat . . .

Vălbătăile se ridicau furjoase, In ciuda germanilor cari forfoteau de colo până colo.

NJci odată nu simţeau Română mai mare bucurie, ca afuncea clrid Jtuzeau tunul românesc bătând lângă ei ! Un soldat rili a aţipit In timpul nopţii, toţi stăteau de veghe, â nu cumva inamicul să pătundă până la dânsul . . .

Д doua zi comp II din ? bf. (recea la Răşituurla faoevvă, ffind

schimbată de-o companie din Reg-1 Grăniceri. După o lună de zil­nică încordare, schimbarea asta le înseninase feţele.

De ab ea dacă ajunseseră în sat, când se-primira ordin pe la 2 noaptea să pornească spre Pop-laca. în zorii zilei dealul Cioare fu ocupat.

Inamicul-bombarda c'a violenţă de nedescris. Ore întţegi bătea numai cu î iO. Bubuiturile erau asurzitoare, şi nesfârşite. Fiind vale în apropiere, ecoul îndoia sgomotul spărtarei obuzului. Ghiu­lelele cădeau unele lângă altele încât unind gropile puteai face un şanţ adănc de câţiva metrii.

Aeroplanele germane umblau să descopere artileria română, ascun­să sub crengi de copac.

Din când m când bombele ca­deau fioroase, peste solaaţi.

După masă compania primi or­din să atace flancul drept al duş­manului, venind In ajutorul Bat. IV. Lupta era în toi. Bat. IV. în­tărit Ia centra de-an batalion de grăniceri pornise la contra atac.

Compania eăzuse la timp tn flancul germanilor. Lupta corp ia corp începu. Pornise dorobanţul plin de avant cu gura deschisă, răcnind. Nervii erau întăriţi de ură, şi soldatul n'avea altă gnje decât să inpungă sau cea ce mai des se întâmpla, s i isbească cu furie în capul duşmanului, cu patul armei. In lupta corp la corp nu e timp s i te mai aperi, ei loveşti!

Sângele şi morţii nu-'l mai în-preaonau, şueratui gloanţelor nu'l nud aud.

Românii" porniseră cu atâta furie că germanii zăpăctM şi sdrbbiţi o luară la fugâ. Şi lucrul acesta se întâmpla oridecâte ori Românii, în lipea de gloanţe, porneau Ia boia-neti. 6 Km fuseseră daţi înnapoi.

Câmpul si pădurea erau presă­rate de c a d a v r e . . .

Inhipiă soldaţii se încăbziseră,dar frigul începu să-I simtă mai târ­ziu. Şi cu cât noaptea se lăsa, cu stata mai mult frigul rangea mai' neîndurător.

la furia luptei, toţi rămăseseră ra bluze, alţi şi bluza şi ö lepăda-seră să fie mai uşorii, acuma însă de irig, jucau bâtând pământul.

Văzduhul gemea de vaiete. la durerea lor, luptătorii frater­

nizau. La doi paşi se auzi un oftat

adânc, urmat de geamăt. Pornii spre r ă n i t . , j — Cine-i? I — Eu . . . se auzii, ö n eu plin de durere, un tu pierdut aproape.

— Ce-i camarade? îl întrebă ofiţerul. , — Mor, f r a t e . . . mor. i fii mângâie faţa. FiorH тэгіеі, se topisesă pe e a . . . Căută să-1 îacurejeze, înzadar, rănitul simfea prea bine sfârşitul. I — Camarade. . . şoptii rănitului ascultămă... Sânt grănicer... Sânt Todor al Ifmcai... de ar întreba de mine, să spui c i am murit pen-

DIN Nu m'ai iubit? Dar n'am cerut Iubirea. Nimic din înflorirea unui dor, &tn aurul cemprăştie zimbirea Oprind din drumul lui pe trecător, : -Nimic din calzii dragostei fiori, £ Nici sărutări, nici cântece, nici florii ?

Ci doar să te privesc când treci seninêt O undă călătoare de lumină, Pornită dintr'o stea, să'mpodobească Pe lume, o făptură omenească....

Ea, nezărit, în umbră $i tăcere, ) Cu un drumeţ ce stăruie'n popas, Să-mi odihnesc povara de durere La freamătul sglobiuiui tău pas, Să sorb adânc din liniştea divină Cascada revărsării de lumină Mterna primăvară ce adie la glasul tau, aripi de armonie, Un vis de foc în ochii de smarald!

Şi raza-ta adânc să mă pătrundă. Să simt de-apururl sufletul meu cald Şi cugetarea caldă şi fecundă... •

Nu te-am iubit căci nu ţi-ат dat iubirea» Nici lacrima, nici plânsul, nici zâmblrea, Nimic din dulcii dragostei fiori... Nici sărutări, nici cântece, nici fiori... Căci, nezărit, în umbră şi tăcere, Aserr.eni ca parfumul dintr'o floare, Dt ţi-a m cerut din ochi o mângăere, lubit-am visul, nu pe visătoare!

Cornelia ПаШпѵюь

Ce tratară. . . făcându-mi datoria fd j t e camarade!

UifeAil işi dşsbrăcă maatata şi S acoperii... De geaba... e fri­gid saorţS.

• t a când în când ofiţerul mai da pa ia g răn i ce r . . . sufla din c« la ce mai grea. Ultima oara l'a а а ш horcă ind . . . Ii strigă, de geaba; El mai deschise odată осШ, ca şi cum şi-ar fi luat un ulfea rămas bun, de la viaţă, şi se sfios* In braţele ofiţerului.

-Memoriei taie viteaze luptător, încita această povestire" ! . . Şi ia frifiraa clipă, tu n'ai uitat, că viata ta fusese dată, pentru scumpa ta r a ä d * . . . D-zeu să te prime­ască, ercaie, în rândul celor drep­ţi ai marii _

Actoua zi, compania fu din nou chemată spre Popiaca.

La prânz* erau în spatele satu­lui.

Germanii, drept pedeapsă că săteoâ, ajutaseră pe Români, boiri-bardeascâ satul dintr'un capăt in altui, aprinzândtt-i.

Artileria schimba poziţia. Trapefe primiră ordin de retra-

glSP4. i Ttecând prin Răşinari, îi îotâra-

piaă @a Român: — Plecaţi, fraţilor ? Dar pe noi

cui ne lăsaţi? — „Să n-ai grije — li răspunse

ofiţerul, mâine, ne vom întoarce mai aprigi, şi atunci nici urgia Domnului, nu ne va-clătina din, pământul Ardealului.

- AI nostru a fost, al nostru v | fi pe vecie. Nu desnădfjdui băt­râne, căci noi ne von} re&ioarce . .

— Să vă audă D-zeg. — Aşa-i soarta Ыфа, bătrâne. „Prin credinţă vom îuvinge .

mal zise îndepărtându-se. Ofiţer^ se minuna singur de unde mai găsea atâta suflet să raaţpjeze pa alţii, când poate el smgur avea în clipa aceia mai тШ nevoi* de încurajare. Situaţia era grozav de-critică. Respingeaa duşmami şi cu toate acestea егад nevoiţi s i se retragă. Deşi învingători, erau învinşi pentrucă nu aveau nid miile de tunurii şi nici efectivul lor. Pe-o divizie cu efectiv redus, tăbărâse duşmanul cu 8 diviz i i , . . . Tot ce se făcea de el, era nu­mai cu sufletul, cu pieptul = ce se isbeau de mitralierele lor ne­numărate, şt de tunurile lor de diferite calibre.

Trupa poiiiea tăcută spre Cts-nădia. In faţa Iui mai rezistară o zi întreagă şi a noapte. Soldaţii nu mai primiseră hrană de câteva zile. Din cauza intensului bombarda­ment nimeni nu se mai putea a-propie cu folos de linia luptători­lor. Ghiulelele cădeau fi din faţi şi de pe flancuri. Tunul românilor amuţise, şi soldaţii nu mai aveam altă dorinţă decât să moară sau să pornească la atac, numai în dl mai aveau încredere.

In ploaia de gloanţe şi şrapnele se împărţea acuma pâme la шф. daţi.

Pag. 4 C U L T U R A P O P O R U L U I No. 1 9 . Iulie 1931

ш шт mm шшш

Nimic nu dovedeşte aşa de bine stăpânirea noastră pe întreg pământul românesc, încă înainte de venirea Ma­ghiarilor, ca existenţă veivo-ăatetor româneşti în Dacia noastră Instituţia (întocmirea) aceasta administrativă eră aşa de înrădăcinata, încât pe în­treg teritorul stăpânit de regii Ungariei ea .a fost păstrată până la sfârşitul secolului? al şaptesprezecelea (І690) şi amune numai în partea de răsărit a Ţărir-Ungureşti, ade­că m Transilvania şi părţile vecine delà apusul ei, adecă unde au locuit şi locuiesc Ro­mânii.

Cel mai vechiu cronicar al Unguriei, notarul anonim (cu numele nespus) al regelui Bêla spune lămurit, că Ia.ve­nirea acestui popor s'au gă­sit în Dacia superioară ur­mătoarele voivodate :

1. Intre Tisa, Someş, Mu­ras şi Munţii-Apuseniîera voi­vodatul lui Menunîefut (de­sigur eară un nume pocit de Unguri). Arpad îi trimise vorbă să-i dea înapoi partea dinspre Tisa, care a fost stă­pânită de strămoşul său, de Àtfla, regele Hunilor. S'ar pă­rea, că acestea sunt basme, dar din cele spuse în numă­rul trecut al acestei foi, ga­ieté ştim, că chrpăcele spuse tn epopea germană Nibekm-genHed îoir'adevăr a existat' un dace, adecă voevod a! Românilor, care a venit şi el cu şaptesute de Romani la ftnta Iui Atila.

Centru acestui voivodat a rost Bíborai de azi.

2. Al doilea voivodat din öoipul venirii Maghiarilor a fost în Banat până înspre va­lea Haţegu:ui, având în frunte pe voevodul G iad.

Voevodatul acesta a dăinuit

Veniseră vre-o câţiva cu- saèuS * spinare, târâudu-se pe pântec se apropiau de tranşee, aducându-U pâine şi gloanţe. O ordonanţă după 2 zile de absenţă, ii găsi pe ©fiţ£T.

Zári',, pe soldat tărându-se şi ercftid urechile, şi privind cerai depă ghiaiele.

— O i Şoarece? îl întrebă ofi­ţerul.

= Bine, să trăiţi riSspuose. . . — Ce se mai aude? — De . . . cam prost. Dar Dv.

*ţi rnàicat? \ — De 2 zile nimica. — Nici eu . . . v'am tot cătat...

mâncaţi? — iiii-au adus pâine, zise. — Pui mâncaţi? — Pui ? dar de unde ? —* Am eu . . . Ştiţi Dv. ptèaî

pe círi mi l-aţi dai să-1 mănânc acuma 2 zile, Fam păst ra t . . . A'r'am gândit (r*o să aveţi Dv. nevoie i e e l . . . Eu sânt mulţumit şi cu

Aß insărţit piciorul de pui, fră-

pâaă spre vremea Iui Ştefan cel sfânt, înlùJul rege creştin al Ungurilor.

3. Al' treilea voevod din timpul acela sfăpâaia partea de meazănoapte a Ardealului şi pană prin Maramurăş. El se numià Qel şi a murit vi­tejeşte în 'lupta eu navăijtorii unguri comandaţi de Tuhatum, care a rămas apei el voevo­dul Românilor în aceasta psrte a ţării noastre.

4. în cronica ungurească (scrisă de aîtffîifrferi latineşte) a lui Simion Kezay se amin­teşte în Ardeal, delà Murăş spre nr:azäzi, im al patrulea voevodat, care pe timpul lui Ştefan cel sîânt era încă in­dependent Voevod stăpunitof eră Chean (Căiami).

De sigur, că şi ia Româ­nia din partea de meazăzi şi răsărit a Carpaplor (Mol­dova şi Muntenia) au fost voevozi români-ţaeâ înainte de venirea Ungurilor. Pentru tim­pul aceia vechiu lipsau însă documente şi cronici, aşa că nu cunoaşterii pe mei unul cu numele. Abia din timpul re­gelui Bela al !V-le al Ungariei, anui Í251, avem întâiul do­cument, care pomeneşte de voevozi români,, unui Litovoiu în dreapta Oltului, celalalt Se-neslati în stânga OirtrSùi (ţi­nutul Argeşului). Se mai amin­teşte apoi de un voevod Tho-comer, iar urmaşul aestuie, Basar ab bate Ia 1330 pe Caro! Robert, regele Ungariei, care tot mai cerea ascultare din partea de meazăzi a Car-paţilor. Acest voevodat, numit Ţar a-Românească sau Mun­tenia, câtva timp şi Basara­bia, după numele dinastiei, române tndèpzndent, mai târ­ziu tributar Turcilor.

Cronicile vechi munteneşti amintesc şi de un voevod'

teste . . . şi devotamentul solda­tului îi dete curaj.

— Să toăeţfl Şoarece, zise ofi­ţerul şi acuma ciute la rezervă.

— Cine? Eu? răspunse ordo­nanţa. . . să piec? câod ofiţerui meu e în luptă? Nu piec să mă şi omorâţi.

După prânz, plecară. La еегел sin sat ofiţerul zSri ta pragul unei case, o copiiă plângân-d. Era sămxn-я „Heilige Maria"/) Ţărani şjţarance urmau trapele românţlor, de: frică să nu rămână din nou pe mâna Ungurilor hsârsd dramul spre r e g a t . . . iar soldaşi răma­seră în câmpia Sadului, era a Iii-a zi de luptă. Nu statură ca un ceas, că lopta, începu din nou.

La primul atac, căpit. Alex Po-povici căzu rănit b piept. Căpit. Mutu şi Ciulei, căzură . . . Cerul se în n o r a s e . . . şi furtuna se apropia, amintând o luptă cumplită, plină de disperare, lupta deia Sada.

Angela St&tesctL

') Vezi No. 7 din .Cultura Peporului"

Negru-Vodă sau Rada Ne­gru- Vodă, care a trecui delà Făgăraş munţii şi a unit mi­cile voevodate româneşti din partea de meazăzi a Carpa-ţilor întemeind astfel Ţara-Românească sau Muntenia, istoricii noştri, din lipsa de documente, nu au putut încă stabili, când a trăit acest voe­vod şi care va fi fost numele lui adevărat. La tot cazul, legenda lui Negru-Vodă do­vedeşte unitatea naţionala şi în aceste vremuri de fră­mântare aie neafflütaf româ­nesc.

în Moldova se aminteşte în cronicile ruseşti de un voe­vod Ploschinea (Pioscan?), care comanda, ia 1224 pe Bârlădeni (Brodnici). Din do­cumente e cunoscut apoi voe-vodul Drogos, trecui din Ma­ramurăş în moldova, şi fiul său Sas, amândoi ascultători de regele Ludovic I al Unga­riei. Lui Sas îi urmează voe­vodul maramurăşan Bogdan, care se face independent.

Dupăce regii Ungariei au ajuns să stăpânească întreg ţinutul, care forma pană în anul 1918 Ungaria, rostul voe-vozilor din Transilvania, Ba­nat, Crişanaşi Maramurăş se schimbă. înainte de cucerirea ungurească, voevozii români erau căpeteniile independente ale unor ţinuturi mai mari, având ca ajutoare pe cnejii sau judecii români. Aceşti voe­vozi erau ca şi nişte regi mai mici. După cucerirea ungure­ască, lucrurile se schimbă. Regii Ungariei iasă şi mai de­parte pe voevozii români, dat acum mimai ca slujitori ai regelui, având să strângă, în timp de pace, birurile, cari se cuveniau regiior, să judece în procesele dintre cneji şi să comande, în timp de războiu, trupele de Români. Din docu­mente vedem, că mulţi dintre ei primiau pentru vitejiile lor dovedite în războaie daruri de moşii şi titlul de nobil un­guresc, ceeace îi rupia cu timpul delà trupul najimiii ro­manes ii, ei fiind sSgi să se iacă romano-caioUa, daca nu voiau să-şi peardă titlul şi moşiile.. Trecerea la legea stră­ină ' însemna însă şi maghiari­zarea lor. în modal acesta, cele mai vedri şi mai fruntaşe familii româneşti s'au perdut pentru neamul românesc în-groşând pătura stăpânitoare a dujmanilor noştri şf făcându-ne prea adeseori mai mult rău decât nobilii veneţiei de ait neam pripăşit, pe pământul nostru.

După ajungerea sab stăpâ­nirea ungureasca, un timp oarecare numărul voevoziior români creşte, mai ales pen-tracă voivodatele se împart între moştenitori. Aceste voe­vodate româneşti dispar înce­tul cu încetul, căpeteniile lor coatopindu-se în nobiîimc.i maghiară, urni din ei luau şi

"numele de cornes (comite), i Voevedace româneşti. $Щ au rămas cu o întindere mai' mare timp mai îndelungat, au fost al Maramureşului, undei găsim amintiţi pe Dragoş, Dragu, Bale, Bogdan, Baliţa.

, Uneori regele Ungariei numià peste Maramurăş şi un comite reg. sc, ungur, dar alături de acesta erà totdeauna si voe­vodul român.

Un alt voevodat român erà al Amlaşulm, între Sibiu şi Mercuria, cuprinzând deci „Mărginimea de azi. Acest voevodat sau ducat erà de multe ori stăpânit de Domnul j Ţorii-Româneşii.

Un voevodat mare erà al Făgăraşului, numit chiar Ţara Făgăraşului. Şi ducatul aeesfa erà stăpânit de muifeori de Domnul Ţări-Româneşti.

Un mare ţinut deosebit a format, pană la cucerirea lui prin Turci, Banatul. Căpete­nia acestui ţi»)ut nu purta însă numele de voevod, á 'cei de ban, de unde şi numele Ba­natul.

Unii bani se numesc însă şi voevozi, cum a făcut Nie Stoica Ia 1505. Uneori erau şi doi bani deodată, ca Ia 1452.

Miliai Ciosma şi Petra Dau-ciu. Banii aceştia erau Români, dar şi Unguri, mai ales că regele îi numià. Voevozi ro­mâni erau însă şi m ţinutul acesta, căci într'o vreme se amintesc patru voevodate ro­mâneşti (al Lugojului, Itvini-zului, Maaăşiurului şi al CfoCr hei) şi nouă voevozi.

Voevozi mai mărunţi sunt amintiţi în documente înce­pând din veacul al 13-lea.

La 1263 e amintit voevo­dul loan în Beiuş, şi acelas an „Ţara Năsuudului", care şi ea trebuia să-şi aibă voe­vodul ei, la 1326 Neaga! din Hodoş (Bihor), la 1335 Bogdan, fiul iui Micula, che­mat de rege în Banat (se vede, că eră în Ţara Româ­neasca), Ia 1345 papa Cle­mens al şaselea adresează scri­sori mai multor voevozi ro­mâni, cari au trecut la eato-licium, la 1364 regina Elisa-beta cunceda obstei Românilor din Bereg să-şi aleagă voe­vodul lor, cum fac şi Românii din Maramurăş şi din aftt părţi, opreşte totodată pe cetăţenii de altă limbă şi pe '„oaspeţi" (Saşi colonizaţi şi acolo de Andreiu al III-lea) sä j judece pe Români ; căci aceştia pot fi judecaţi numai de voe­vozii şi cnejii lor; Ladisîau Moga de Bolea, care apare mai târziu sub numele de | Bolea la Cristior (Zarartd);, Ladisîau, „credinciosul Ro-j mân," fiul lui Musai de Airaaş (în timpul lui. Ludovic) ; la j 1383 Bolc, voevod de Săt-, mar; la 1388 loan Românul (Olochus), strănepotul voevo-i. zflor Bale şi Drag din Mara- ' murăş; !a 1385 ioan, tiu!lui Simion. fost ban al Media-

sulraÇîrkjud. Sătmaf);4a 144» Voevodul A f è g - a / l a 1459 NÎ-! celae din Oârbăul românesc! ЩЩ. Cojocnei), cere prii \лще în dar muşia Tâuţl româneşti cu condiţia şă facil sutmm militar la castrul Gilăq (|«d. Cojocnei); ia 1548Toi nja, în comuna Roştolţ dlnf districtul, Chioarulul.

Locuitorii din Slavonia din tre Drava şi Sava erau pe ѵгекдагі toţi Români,*)- ф aceea Slavonia se şi numi Vatahia (România) mică spre deosebire de Muntenia, cart eră Vaiahia mare. Aceşti Ro mâni sunt amintit la seriftora grec Kekâvinenos încă dir secolul al unsprezecelea. Ё stăteau sub voevozi, cari stă pâniau şi în Banat,'de асеег se laudă Sârbii, că ei ar f avut Banatul nostru românesi Şi după anul 160Ó e amitÉ în documente un voevod român din Slavonia, care se întitula Nicolaus Vayvoda Valaha-rum.

Dupăce au ajuns regii Un­gariei să stăpâneaca întreg] Ardealul, şi-au numit locţiitori,, pentru cari au păstrat tot nu mirea românească de voevo ungureşte vajda (vaida). Vo&] vozi de aceştia numiau uneo câte doi, peiângă cari erau \ yicevoevozi. Funcţiunea acei tor voevozi regeşti erà ca a celor români, numai cât pu­terea lor se ЫЩ§к pé: întreg Ardealul, afară de cuime şi Pământul regesc, de locuiau, peiângă Români, Saşi.

Regii Ungariei nu-prea aveai încredere îti voevozii lor ar­deleni, de aceea nu le-a d administraţia întregului Ardeal,, afarà de aceea îi schimb des. Nici nu e mirare, căci arareori aceşti voevozi umbli cu gândul să se facă înd pendeaţi, ca d. e. voevodi Ladisîau (Viad) Ia ІЗѲ1, a loa de Sângiorgiu la încep tul domniei lui Matia C >rv nul. Se vede, că în o par, mare a stăpănitoralui Ar dealului, chiar unguri, dom­nia simţământul, că legături Ardealului cu Ungaria e ne­firească. De altminteri î treaga istorie a Ungariei mărturie, că Ardealul şi-a àv totdeauna autonomia nefiir niciodată contopit cu fefaga El s'a putut contopi, d> sfânta dreptate, nu vai România. ф '

Dapă anul 1526, când s* prăbuşit regatul Ungariei Monaci şi a ajuns sub Tur Transilvania şi-a căpătat Dom* nitorii ei, numiţi tot voevo cari platiau, ca şi voevozii mâni din Moldova şi Mu nia, tribut Turcilor.

Victor La zur.

• ) Croaţii le rte la Sârbii din Sii y «aia paaä ia ziua de azi VLihi (Ro niaoQ, ear rcHgta ortodoxă o пише» valahi (românească.)

Ш£ 10. Iulie m\ CULTURA POPOffULUI Pag, 5

l l ! U l i i R U N „ H Ü M i r i " — Шѵііігеа belgára din 1316 18, In jatfeţul Tei cea —

S'au constatat 205 torturaţi pen-& a ii jefuiţi. Au шШ din bă-

1 In Bulgaria s'ău deportat Româai tulceni, din cari

sie 500 nu s'atj mai teiors, au pe acolo. Mulţi $ a depor-

$u fost ridicat щ «arele fi i» vitele. Cu totul s'sa pierdut

;|rin Bulgaria, psr'cti Ha* fi luat je apă, nimic nu &e sîăl crie de iirms 1er.

Lucrul la tranşee, făeute fără ,ed un scop tactic, era аяю din jistilmentele de4»rhi?lr-toarte des întrebuinţat de arœata щ de Bul­i r a Іееаі nid îtppotîiy.a»eÎ8r noştri ! Ôfice Româff, ІЫ deosebire de ;date fi de sex, « a obligat să ;$pe álíric aproape 5 аЙ рг vreme ïe i&raă, goi, istovití ţii puteri, Hbniţi de foame, şl forä ţidapost pe timpul nopţii. Era Ö ieri cire, decăee găsea prin apyoptere vre-un «oş*r. Şi vai' de ne^rjsdial care ft-fi termina l u o n l Mra bătut 'Bă la moarte.' Ш S £ t puţine

gumăr cazurile acstriănătoare gHaœkii Öheorghe, de 11 ani,

văduvei Varvsra bipu din Hgfeloi, care a fest ^rşorit în Щ,. pentru ЙІ Й ? А săpat atât^ât

Í-SÍ Boruneise. Fánei, bătrâni şl Cffi, erau

.«tosi pe jos dda ащщЪві mari, ik Jeerări de tranşee pe viscol, iouma In scopul de a-i extermina, mbià ajunşi la © - * jude­cii ' , , erau ridicaţi á á>gl aptrea. f Ara s'au vânturai dífa un ca-M i sa. altui at k ärap de.. Bat aai, cop ia peaecedfi, • i i kIII,, in ji svuîui, lest prada ja-ibfcri, desparäedu*«'-: ШЩ de fe-, Івеіе, copil äe ѵшЩ, Ші% а şti Üncoteo aj fără apelata, de a se jmai fevedeà vrcod«;&. '{A se w !<ieà tabela'atr#dtèg : )fr bulgăreşti, toceşti ţi gerraamjl

• * * r$d bjserkSle ir.ru scăpat ne-

pían&fe şi nepângărite de sălbă­ticia bulgară împinsă р&гЗ la pa­péra. Unora din ciè îi s'a dat fee, alfele au fost diaîraee, foarte 'aroM* teifebiriBtaei ca grajduri, sau dáar pângărite.

; S*au. scos ochii sj&äjßar, Jar vest-intóteíe' şi odoarele ѢІтШф, au H t îiişate de cei ce atţ fest în jitpe 'să fure papă f'i sicriul cu iffioaştde Sf. DwroKni Mitro-I polie.

Bianca c a t e d r a din Tuleea a ifest iocoti jurată cu i a ja&î adânc, săpat auxaai în că doar i s* va eiăbi temeiia Ş rárrá zidu-lik Cu o vSdîti авЦйе, şi ur-făjand vre un pf|iic^% ;>í£ac, an pá a se sapefaprXaa^a îbnpre -pai unei biserid in mij­locul oraşului şi îee£»s**srfită de 'dâ$rl. Aveau Bujgani Ызепі de # £ t nişte soc&fesîi vecfâ, Inkşe jlest stâât locaş şl fcîş»:ca buj-iară, îpsă dupe йщ&& іолйпа-

otomane şi gj^iáerí ^<tmea-k! să ie răfuiască аешп.

^іаі fericiţi au fost preoţii ds-ЩіЩ,cu toi trate - ..••!• ;сафгзШ pV care bau a- j . S^gâria, ferrsîad .prin fr:.^-;-r* ж jREd-t* É K Í C Ö bulgar, іа і .й » Ш îoarte •ѴрШеаІ şi ia g-- : /• іф «çaefe, ésrfa^íte mult ipisííílfeüíí.

De ruş'ea, a nebunit, apoi a murit. Preotul Durrritrescc», nin ІЧісо-oţei, a fost dat afară din casă,

pentru a-i se necinsti preoteasa.

Din aproape 40.000 porci, abia dacă au mai rămas câteva mu, cei mai mulţi ia bulgari. Pierde­rile în porci sret de TS «Va.

Renumitele podgorii defa Sarica, ca şi vtiie de pretutindeni rup judeţ, au suferit si ele în aceiaşi măsură, ca şf celelalte ramuri de pfodueţhme. Pagubele se ridică la 9 milioane. N'am auiit vio bulgar tu cean să se plângă, că4 lipseşte vre-o coardă de viţă. Românii n'au mai găsft nici tar butuc. Plasa Ba&adag şi comuna Cerna nici nu flgureazl ea să fl avut pagube la vii.

lele da muncă; astfel sâni plă^le Macin, feaccea, Topokig ş Ca-sârnçea. Satele balgef^şll m avut şi ele pierderi, cauzate de Ruşi, dar cu mult mai mici.

Căruţele şi uneltele agricole., sşă de multe аШ dată in bătă­tura Românului, acum sunt aşa de rari, ça ogoarele aîor noştri stau de trei ars înţeiertite. Şl, acolo onde e^meară creşteau cereale din befşag, aoîm ierbgríle cresc ia toată' voia. Abia dacă s'a cul­tivât œva porumb anul tfeart, asai matt cu sapa. Numai aşasŞa

r jbjirte mult ф - * Wî&u, * «aivat viaţa slâtsr щзігйогі de Td ee ргесфі й ѵ . т ^ , Œ5 fbfi-1 foame, care revenfţi pe'Іа сДшг-,.

фе ptgthi la щещ Símlpíj'-I aoriíe lor distruse, .numai ^ iau , dei

Administraţia pretutindeni era bulgară, funcţionarii erau nuntiţi dintre localnici. Câte suferinţi şi câte umilinţi au avut de îndurat Românii delà aceşti prigonitori ai neamului! Ari trăese printre noi, ne sfidează prin averile lor adunate din jaf şi prin atitudinea jor daşmănoasă şi impertinentă.

Limba românească nu era în­găduia nici In şoaptă. One ar fi Îndrăznit să ceară alimente în ro­mâneşte, putea foarte bine să moară de foame. Bulgarul nu cu­noaşte ce e îndurarea.

Şcolile şi liceul au funcţionat

S profesori aduşi din Bulgaria. Tuîcea au năpădit toţi învăţaţii

bulgari, care prin scrieri apocrife căutau să convingă lumea, că is­toria Dobrogiei se începe cu nă-nălirea bandelor lui Asparucli, delà sfârşitul veacului ai VIHea, din­colo de care provincia noastră, par'că s'ar fi afundând în întune­ricul bafbariei, ca şi cum o civili­zaţie romană de 7 ori seculară, nid n'sr fi existat.

Vafol lui Traian, cu numele aeesta consfinţit de istorie şi de tradiţie, vă?.ut prin prisma savan­ţilor bulgari — ce împerechiere • aepoţrtvită de cuvinte 1 — este \ valul lui Asparucli Şi câte alte aheraţfcmi de acestea istorice.

Suct îndeobşte cunoscute sbu-dumările delà congresele panbul-găreştl ţinute Ia Babadag, şj la care au luat parte ip majoritate bulgari tulceni, caré fncriminau administraţia noastră, că au i-a îmbogăţit îndeajaas pri» legile ei protectoare straiaœraolui, vitreg şi. de sentimente şi de suflet

. •. Sub raportul economic judeţaf

Tuicea stă şi mai rău, şi ver trece ani îndelungaţi, până să-şi revină ia aceia ce a fost înaintea de~ sastrufui bulgăresc

Animalele de muncă (a se vedea tabela statistică сотрагзоѵа) sunt reduse la mai polhi de jasîătaie din cele ce erau înaintea războisM. Este foarte пьіаггі, ca şl ad să găsim aeeiaşt stare de u%vs, ca şi la populaţie, privitoare lă Ro­mâni.

PiăşHe locuite de ai peştri au 1 M Tuicea. Arisáía 111 bulgară a pierdut latre 76—50^. din anima- f «tdemnatpe eoriaţionaiii dobîogeni

să le îngroape.

ЫаМш m i s i u n e

i o í i í e r y l i i | Tidul ce i se dă of

Ştiut este, că exportul ceceale-lor a fost oprit delà începutul războiului mondial ; aşa că între­aga producţiune agricolă a celor trei ani era la producători. S'a mai întâmplat şi un bâlşug, din mila Domnului, prettrtiu'.leni, dar mai ales în judeţul Tuicea; aşa că pe cel mai modest pălmaş il dădeau cerealele afară «lia casă, nemai avârrd unde să le pană.

Năvălirea bulgară a dat \p judeţul Tuicea peste bogăţii de aeînchipuit. Datele staiielce do­vedesc, că pro rucţiunea cdor trei ani, se ridica Ia:

4 milioane bl. orz: I.S6U.000 hl. grâu;

760.0ÛÔ Ы. porumb (eroductSa. numai pe doi an} «ceata 1Ш a fost apucară pe câmp).

730.030 hi. ovăz:. 425.000 fal. secară;

bogăp daţe spre exploatare Bul­garilor şi T urător hi timpul osu-pap'unä.

Prin natura lor hrăpăreaţă, por­nită spse pradă şi furturi,, aurarii' au nemidfumit nu numai pe ай-aţii lor Turci, dar chiar şi pe Germani, care prin etapele lor din Dobrogia aveau eantrolul eaploaiării cerealelor şi dreapta lor împărţire între aliaţi. СЫэпв-taî Von Dem Bergli,' Silui de stat msdor al administraţiei etâr pelor ger;naiie, se plânge de conduita ßalgarüor, care n'au dat Turdior partea ce ti se саѵіглеа. Ceva mai moli, s'au uşaet nêîa-ţdegerl şi chiar lupte între Bul­gari şi Germani; de aceia aceştia din urmă, Ia iß Mâi 191?, luară dispozitteni prin ca£e se MA linia de conduŐA a Germanilor faţă de-? atacurile bulgare.

Adevărul est«, că Turtdi cu foarte puţin s*aa împărtăşii din kelşugul iu ceraaíe găsite'fa jude-

Şl асмт s i mai găsesc pria esteié bu lgă rs^ cerede îngro­pate; şi pe când Ro»d|nfi s'au hrănit, cfei'áí ai în iarna anuM 1S18—9Ш, adki shrpu reinstalarea aetorităţiîor noasire, cu radădni de рарий fi cu vrejuri, Htalgarli aveau depoăite aesecabile, pe c a » aid astăzi au le-au cansordat.

Poti, pveat din &*!ыфаЩ, a f*St torturai pentru hsß}., m ш о а decapitai. Pe *m* V- е.^вшса, soldaţii bulgari a> і$ффе & gât cr o fdagliîe. .Щ^т^Л. loi m siat o йріагпаЙгШг o ' . '^aşjă ca gtmd şt apoi S'Î 4Ш ' iwsa lu lu i •8 ie îâgroape.

Preotul ConstaaüB Tröffispsefc (Io• Kuciulf-Kin, a • ' - ШіЫШ fftriürat pentru : . gjjt áifuit,

Din causa iipsd.de iocuiiite a hranei mizerabife şî Insuf^ieoie, a chinurilor nesfârşite, eră firesc ca ocalele de tot fejufW.ce fetcuib* îa popaîaţla Bïmâneasca.

N'a fost iqdeţ —- iâaiatea răz-bofelui —• eare să fstreaca Tuîcea

unde §ă înceapă şi d* ce să s e i tn priytóa creşterii popularei, care apuce mai întâi,

Oile, una din ramurile de Ь.о-!

găţie ale judeţutai, suşt feduse*ia mai puţin de jmúaíate d k ceia ce erau înainte de război. Cred de prisos a spune, că ptasa Ba­badag şi sat d e bulgăreşti, au cete mai pajme pierderi; exesnphi, Ia. «aiul .bulgăresc Cema, teate sunt^ în plus.

la Ѵ73ЖО suflete, crestei' cor mai aaual cu 4SQQ, aceia ce -da 2 , 5 % creştere, coefideot : pe care nu'i aüngeu'гйаии еіі^іаЩ,

AàtdiÉtecut, la e aopniaţie de Ш.ОрО suflete, creşterea a fost" deabîâ de 400,^âcă un ceeSdeni

_4* creştere- dé' tX^Ye. I \ Сеішіві , | lonescttM, Dobrogianà,, Щ

'iHele noastre şt care4 ! dă drep- f [ tul Ia гзеойареа ärtenlor cefilţeni, pe care ei й?е sardna de a-i face să tptpjtaeaäca- u sfăniă mistuire este ea- &fifem; e reprezentantul ett diniâih ai datoriei cetaţeami-Ш <h a'şi avara Pattia. j O raisiUHe prea frumoasă, cum. nu exist« pe pământ aKa ; înda­torire mai subitaiä, irtai. nobilă ;

mai adbeaşP şi mai de admirat' ca acea a 6iiţ«e«'ukri care se iden*-, fifică roiului sau aşa,.precum cere morala timpului nostru, nu se poate găsi. Corpul * ofiţeresc este focard de ѵі<Ца şt moralitate al armata, şi de valoarea şi prestigiul său, dephide valoarea şi prestigiul armatei.

Astrpra iwi da* trebue să se în­drepte vechiic priviriîe tuturor.

Pentru a avea ai:eşti distinşi apostoli ai datoriei, se cuviae să se faeă o scrupuloasă, selecţiune fn rîndarile ofiţerilor. Si o veg­here neclintita la educapimea lor-, şi ia ridicarea inorakfkri ior.

Arta profesionala a ofiţerului fiiad arta dí a comanda, ' după cum s'a văzut la Războiul mon­dial, va rrebia aă se ferească de a şi-o exercita cu o rutină- ne­schimbată şi mecanică.

Ofiţerul modern, trebue să. fie dotat cu o educaţlune tare pentru a nu ti influenţat de re­tină mai ale-;, de medud in care traeşte, riftnflrilad totdeauna sub impuişiune^ principiilor de ordine, superioară, singurifl ce rămân în fiinţă la război.

k ^Pentru a puiea comanda nu este destui ca ofiţerul! actuali să posede, curai, devotament şj ener­gie, d îi "triai trebue încă ceva ü mai trebue să aibă o dezvoltată obişninţă a vîeţiiinteJcctuaJe pentru a putea trece repede dda idei-e fa acţiune.

Acea ce în atmată se cliiamă Comandament în realitate ar tre­bui defiaä pria mai muiţî termeni.

Ofiţerul ordonă, siătueste, orga-aizeazâ o instrucţie la exerciţiu, comandă In luptă, instrueste, ad-sinistrează iar în timp de război guvernează.

Pentru fiecare din aceste mui-fiple aedrrai ale sale, el va trebui să-şi afe4-5gă şi ^j loace diferite. A org-ásiza şi a guverna este foarte greu şt psţkii sunt aed ce reaaesc.

Sab dfeetţauHa oSţerului dested-йіс, sírytduí îTsbîfic $ă se exe­cute la mod normal, ori eăf de greu ar fi trapele, aduse ia-eiâta ptrfectiu!« incàt sä fie gata ét orice sf arrţare când el va fi cerut.

Pen traca1 огйеягі să poată ob-jîne această tosţă extraordinară Care formează Sufletul misiimei saie, va trebui sa fie îazsstrat pe lângă h»uştriie de cari am vorbii şî ca ѵ^тЩ, <ш pătrundere, ve­dere lazgă, dar mai aies eu un carader bărbătesc şi cinsíit.

De acestea gûadiri trsaïue că-iăazit ofiţerul реяіги sirăiudrea, înălţarea şi ppspáfhea ©ftirfl şi ded pentru apărarea patäd şi tronuhd atât de scumpe mimtbr Boastre.

Lt. a . Mkftlescu.

Universitatea populară din XbişinSu

Chişiflăul capitală de 4pro-vincie, oraş cu o porjülalie de peste 3OO.O0O Iocuiterr, cu tfneri poate mai mulţi ca îa alte oraşe a rămas stil) ocupaţia rusească, fără o in­stituţie superioacă de cultură fără cea mai mica. instituţie românească ur.de timüi ba-sarshení dorraci de тилса şi de ştîlnfă ar fi putut fi íolositori adevăratei ior patrii. LuâRd. ca pildă celelalte ţinu­turi româneşti, care ca şi Ba­sarabia au stat sub pumnul duşmanului asupritor vedem că Ardealul, Bucovina, şi Ba­natul, au avut toate câte o {гіз{Шфе superioară de cul­tură; Tiaerii noş'rii cit toate că erau siliţi să-şi formeze cuituîa în altă- limbă,, decât aceea a patriei lor totuşi au аѵнг o sursa de cultură, in­diferent de limbă în acele momente de grea subjugare. i

! La nai ш Basarabia, a lip­sit o universitate. -.Rusii în dorinţa lor de a ruarjea com­plect ' această bucată ruptă dai pământul .Moldovei au căutat să aibă cât mai puţine iasiitufii de cultură pentru a гш da posîf^iiitatea Românilor Sa-şi urtne^e gtudiil«. Pentni coanaţioralii lor au existat onivejsitSţlie deta Kiev, Odeon, Karcov şi altele la care Ruşii puteau să urmeze cu mare uşurinţă cursurile.

Şezăioriie Universităţii Po­pulare descmse nu de mult la Chişinău, care sunt cer­cetate de un public destul de numeros, fără deosebire de clasă, au pentru, Remâm'i b ь « sarabeni în special, o foarte mare însemnătate. Basarabeiri ascultă conferinţele ţinute de diferrfi profesori cari au un scop pör Cultural, cu mare plăcere. Ceea ce nu au putut să audă atâta timp, în Chi-şmătil românesc le aud acum. LA aceste şezători vin regu­lat şi foarte mulţi elevi ai ţjoivereifăţii. Basarabenii însă ar dori ea în locul acestei

< Universtiăţi Populare să ia Cât mai curând fiinţă- o Uni­versitate de stat, după cum există la Cluj şi Cernăuţi.

Ei ascultă şi cercetează cu dragoste Universitatea, dar trebue să avem în vedere că roulţî dintre tfneri sunt baca­laureaţi şi ar dori să urmeze mai departe. In Chişinău luând fiinţă o Universitate de stat, aceşti tineri ar fi scutiţi de a mai pleca în altă parte, cu

fori de orice fiel, cari do ' i tesc a teflmtà orke fel de

cooperative precum şi în

I CITITORII NOŞTRI, mai aies cei delà sste pre-cam şţ meseriaşi şi manei- ; ; atât mai mult, cu cât mulţi

dintre ei nu ar putea pleca . din Chişinău din cauza lipsei

de mijloace, şi deci nevoiţi dramuri speciale, sa se ad-< \ sa-şi înece dragostea lor de

^esezeinspeetoramaicoope- muncă, ce va folosi Ro-raţiei din Tfmsibmma şi І mâniei Mari. ÍBanat, & r . Lmsi 54, Cluj.

Pag. 6. C U L T U R A P O P O R U L U I

-іаяцмаарааосоисесд д

1» II П Ш « i i 5 аишмдрааоагхзсиюспааато

I g i e n a b á f r a t i e f e i Bătrârteţa este o vrâsta pe care

multe fmrţe,omeneşti, miunnd îna­inte de vreme, nu o gustă. Oame­nii cari o ajung, în cea mai mare parte o poartă cu arnărăciune, cit d.esgust, căci bătrâneţa, după cum zice Românul, nu Vine singură mai niciodată: împreună cu ea vin boaieie şi diferite neputinţe (infir­mităţi). Rar se întâmplă să putem întâmpina pe cineva cu vorbele: ce bătrâneţe frumoase ai!

înainte de a vorbi despre boa­ieie şi infirmităţile ei, voi arăta pe scurt ce este bătrâneţa, câad şi çùm vine ea ?

Bătrâneţa este o scădere fizică a puterilor ce se sfârşeşte în slă-biciune, în neputinţă; ea constă înti'o slăbire din ce în ce mai mare a diferitelor funcţiuni (slujbe) ale corpului (organismului),înfr'o sleire mai mult sau mat puţin grăbită a forţei de viată (a puterii de a trăi).

S'a observat că vrâsta bătrâ­nelei merge de un timp încoace sçurtându^e din ce în ce mai inját. Omul nu mai ajunge astăzi. bătrâ-nejele de altă dată; rar se întâm­pla să vedem sau. să auzim că cutare om a trecut suta de ani! Omul îmbătrâneşte de obiceiu înainte de vreme, iar pricina nu poate fi alta decât modul de a trăi şi oboseala peste măsură de mare a vieţii ce o duce. Devaltfel, ori cum am trăi, orice am face, de bătrâneţe nu putem scăpa; toate lucrurile creare .sunt supuse unei legi de'schiinpare, de prefa­cere şi de evoluţie ; totul este numai ca. şă, trăim îiiaşa mod ca să avem. bătiâneţe bune!

Nici stelele nu scapă de bătrâ­neţa; unele din aces'te corpuri c*-

• reşti sunt în vrâsta întâie a vieţ& sitele în etatea matură şi altele au îmbătrânit, apropündtiTse de stan-gere. Dar, lucru cliidat, stelele ti­nere sunt j albe, cele .bătrâne sunt portocalii sau roşietice, pe câtă vrşme JJL д т coloarea albă este seirinut Jiâtrânêfei.

Toate fiinţele, toate corpurile organizate, cári se mişcă pe supra­faţa pământului sunt stăpânite de aceleaşi legi ca şi corpj^rile cereşti. Omul se naşte cu sentinţa morţii în el! La om acţiv.itajea organis­mului slujeşte nu numai ca să acopere cheltuiala zilnică, ci şi pentru á 'construi materiale nouă ; mai târziu ea se mărgirjeşte numai ça să facă faţa cerinţelor zilnice ale corpului, şi mai târziu încă, ea abia este în stare să poarte toată greutatea vieţii, a existenţei.

Bătrâneţa lipsită de boale, are următoarele semne : pielea si-a per-dut aaoliciunea şi frăgezimea ei; ea este uscata, sbârcilă, aspră; sbârciturile, cari s'au ivit mai de vreme la frunte şi tâmple, se întind la obraji şi la gât. Statura şi gre­utatea corpului stint mai mici de­cât în vrâsta adultă. Dinţii şi mă­selele să răresc, cad,, şi cei ce rămân sunt tociţi şi uneori se cla­tină. Canalul mâncării (tubul di­gestiv) este ca şi pielea, păreţii lui' s'au subţiat şi nu se mai strâng cu aceeaşi putere ca mai înainte. Pieptul se strânge, se micşorează, şe îngustează, iar bojocii (plămâ­nii) se adună strângăndu-se asupra lor înşişi şi răsuflarea (respiraţia) se face cu mai mică putere. Ca­nalele cari slujesc la circulaţia sângelui (arterele şi vinele) suit stricate şi ele; inima, Й с ' ' « i cu samă, sunt încrir ' eu materii n* •-

jH? 5 ! •# .jjiează

cursul (mersul) sângelui. Simţuri^ sunt mai matt sati mai puţin tata pite (tocite): vederea este slăbită şi pe albul ochiului, împrejur»! corneei, se vede un cerc galbai (cearcănul bătrâneţii); auzul s'a micşorat şi unii nu'mai aud da loc» Glasul bătrânilor este cam răguşit şi piţigăiat. Căldura corpului (tem­peratura) est» mai mica ca la adulţi. Somnul s'a împuţinat şi inteligenţa nu mai este aşa vioaifc, iar corpul se încovoate din ce in ce mai mult.

Cu toate acestea, nu toţi băt­rânii sunt aşa. Unii îşî păstrează statura dre?ptă, marţială chiar. Pelea le rămâne netedă şi moale; dinţii şi măselele, deşi sunt cam tociţi işi păstrează tăria, nu se clatină şi nu sunt stricaţi; vede­rea este bună şi unii cetesc fără ochelari; auzul este destul de bun şi aud totul, chiar şi Ia distanţe mai mari; memoria, rămâne buriă şi credincioase în astfel de împre­jurări, bătrâneţele nu sunt aşa de rele precum ni-le închipuim; ele se pot- numi chiar bătrâneţe frumoase !

Aceste bătrâneţe frumoase, din nenorocire, sunt rare, foarte rare. in jurul nostru cele mai adeseori nu vedem decât bătrâni bolnăvi­cioşi şi imfirmi. Cele mai multe boale provin din slăbirea diferite­lor organe. Lipsa dinţilor şi a mă­selelor, precum şi slăbiciunea şi le.nevirea organelor mistuirii dau naştere la indigestie (nemistuire) şi la diaree (urdinare). Micşora­rea pieptului şi slăbirea plămânilor aduce diferite boale, cum sunt: năduful, tuşea şi aprinderea plămâ­nilor (pneumonia). Stricarea ca­nalelor sângelui face ca sângele să circule cu greutate în diferitele organe, din care princină provine îtimoierea creerilor (ramolismeat cerebral), îngrămădirea de sânge Ia cap (apoplexia), curgerile de sânge din nas, urinarea cu sânge, etc. Dintre toate ЬоаІеЦ aceea care omoară mai des şi mai repede pe bătrâni este îngrămădirea de sănge în pept, apoi vine înmoierea crerilor şi în sfârşit turburărtle mistuirii.

In toate aceste boare preëoœ-neşte slăbiciunea. In boaieie în cari la etatea tânără se arată far-binţeală mare, Ia bătrâni aproape nu se vede căldura. Perderea pa­terii este repede şi mare, lucru de care trebue să ţinem samă şi să o prevenim prin leacuri întăritoare şi o dietă potrivită. *

Să vedem acum care este igiena bătrânilor. Din capul locului tre­bue să spun că aceasta igienă se cam apropie de a copiilor. Din pricina lipsei dinţilor şi a măsele­lor, bătrânii nu pot măcina bine mâncările şi prin urmare mistuirea lor se face foane greu şi rău, deşi pentru întreţinerea puterilor ei au trebuinţă de o hrană bună şi substanţială. Astfel fiind, mân-carea bătrâniior trebue să se com­pună din bucate uşor de mistuit, cum este carnea tocată, carnea fragedă, legumele ferte şi făcăiuite, pireurile (mazăre, linte, fasole, bătute), fructele coapte, ouăle şi lăpturile sub toate formele.

Mâncările să fie cam sărate şi piperate, pentru ca să aţâţe sto­macul cam leneş al bătrânilor. Este bine ca ei să mânânce puţin ia o masă, mai cu samă la cină, şi să mânânce mai des, fie şi de patru ori pe zi, întocmai ca şi

..uşă să bea câte puţin vin ' d ' H se poate vechi şi іг-.ст*

)

amestecat (cam pe jumătate) ca apă simplă sau cu apă minerală^, cum este apă. de Don» , af& «te Sân-George (Hebe), sau cu apa gazoasă. Beuturiîe alcoolice tari: rachiul, coniacul, rpnral, Kcrooni-rrlô, etc., sunt oprite. Gateaaa s i fie slabă şi laată numai odată p* zi. Mesele să fie regulato» k do­suri hotărâte ; prânzurile & aa jfte prea lungi, nici prea bogate. Şe­derea la masă să fie rtfeitrngită; măcinarea (mestecarea) mâncărilor să se facă încet şi bine.

Sculândit-se delà masă, saü pa­tin timp după aceea, bătreoîl vor face puţină mişcare. Ei na trebae să stele iţi amorţire, după ce ш mâncat, căci aceasta îi supune ia îngrămădiri de sânge In diferiÉe organe şi Ia neinistuire. Dar pria aceasta nu vreau să zic că băt­rânii să facă exerciţii violenta, In Jo, toate zilele, după amiazi, ei vor face o mică plimbare în aer cifrat şi potrivită puterii lor, afară nu­mai de cazul când timpul este urât; atunci, cei ce pot, vor eşi în trăsură închisă. îndată după mâncare, bătrânii se vor plimba puţin prin casă. Adunările şi tea­trele nu sunt bune, căci i-ar obos! şi indispune. Dar este bine ca ei să-şi găsească o ocupaţie uşoară şi plăcută, cum ar fi jocal de câţi (nu la cluburi sau cafenele) însă jocuri fără multă bătaie de cap; jocurile uşoare le-ar da mijlocul de a petrece 2—3 ore înainte de culcare.

In general bătrânii dorm puţin. Ei pot sta în pat 8 ciasuri, fără nici un neajuns; dar un somn de 5 pană la 6 ore le ajunge. Na trebue să fe procurăm somnul pria leacuri, cum ar fi opiul (afionul), care nu este bun, întocmai ca şi la copii. Dacă ei sunt agitaţi neliniştiţi, li se poate da o beutură, calmantă, apă de flori (câteva picături în puţină apă îndulcită ca zahăr) sau ceai de flori de teL

Este neapărat de trebuinţă ta bătrânii se să păzească de răcea», pentru ca să nu capete tuse saa îngrămădire de sânge ţa pepţ. sau aprindere de bojoci (pneumo­nie), la cari ei sunt cu deosebire aplicaţi. Pentru aceasta să nu se spele dimineaţa cu apă rece, ci cu apă stătută în casă în timpai nopţii. Casa -lor va fi uscată şi potrivit de călduroasă. Pe afară, ei vor eşi totdeauna bine îmbră­caţi şi potrivit cu anotimpul, având la dispoziţie o haină suplimentară pe care s'o îmbrace şi desbrace eu uşurinţă după simţirea ce ie va produce temperatura exterioară.

Cine vrea să ajungă sota o*are decât să asculte cu supaaere de legile igienii, arătate în articolele mele de până aci, să nu se abată, delà ele, să ţină a dietă potrivită, să ducă o viaţă bună, şi cumpă­tată în toate, 'ferindu-se de orice abuz. Terminând -acest articol urex cetitorilor să aibă bătrâneţe adânci şi frumoase;

In numărul viitor volu scrie despre hrană.

Dr. Vasile Biana, Autorul Dicţionarului SănatăţH.

сазааээааамі п м п ш і і

>cratï = si RflSPtlîlDTtl E ZIfiRUli ÜOSCRU I

L POPORUIsUl S ce скя&тё PRin : ooi sipermuüoi! Z 7 " =

nu pRimestc su3üentii -оеііЯ пипеш — Deci я- ; воппгі-ия cat be тиы ;

i s i i i i i i i i l l u m i n a

CßNTEC BRETON (după Richepiu).

Pe vremuri un flăcău era, Tralilati-fratilala • «' Pè vremuri ид flăcău era, Iubea pe cine nu-l labe*, Tralitali'Tralilala.

Şl drqga-i zise: vrea chiar măni, TraiUâti-Tralilala, Vreau să-mi aduci, s'* dau la

[câni, Inima maică-tei, chiar mâni, Tratilall-Tralilala

La таіса-ла ^atunci porni, Tralilala- ffalllall, Işijcoase Junghiul şi izbi, Şi inima-i smulgând, fagi; Tralilala"- Trdliïki,

Şi, înapoi cum alerga, Tralilali-Tralilala, Căzu, şi îninm sări Şi'n târnă se rostogoli Tralilala- Tratilali.

Ş' crimei din ţărnă i-a g răii, > ТгаИШі-ТгаШаІа, 1

Un gtm în lacrimi ia grăit: i „Odoml mamii, te-ai lovit?" Troläaü-Tralilala!,...

Cmnüii'u M ăâuvii

Í2 f a c plugarii 7n ! ш а I u l i e La câmp : Se continuă ea strân­

sul, căratul şi treeraiul cerealelor, se recoltează ovăzul şi se conti­nuă cu muşuroitul porumbului şi cartofilor. Se întorc miriştile, dacă acest lucru nu s'a putut face în­dată după strânsul recoltelor, mai ales pentru locurile destinate semă­năturilor de toamnă. Se coseşte a doua oară luţerna şi nutreţul verde (porceagul), îngrijiadu-se ca uscatul şi, clăditul lor să se facă însă cu 'toată băgarea de se­amă pentru a fi ferite de ploi şi pentru a nu fi dărâmate de vân­turi. Se sondează cât "iarf des cerealele şi toate semiafele în­magazinate, pentru a M vedea cum stau şi a se lua măsuri în caz de încălzire. Se face aprovi­zionarea cu seminţele necesare culturilor de toamnă, peatru a a-vea timpul necesar să li s« încer­ce puterea de germinaţie, (răsă­rire) să secureţe şi să fie gata de întrebuinţat.

In plantaţi г Se udă, se tunde iarba şi se curăţă druipariie. Se încep semănăturile de Myosotis, Pansele, Silène etc. Se oe-r.hnuă tunderea boschetelor cu foarfecă cea mare. Se curăţă trandafirii şi se suprimă lăstarii de măceşi. Se stropesc boschetele seara, pe foi, când căldura e mare. Se tund plantele din rondurile ruoasic. Se începe putăşirea Muşcatelor pen­tru a fi iernate în ghivece şi se supraveghează coacerea aeiamţelor de flori şi recoltarea lor.

In grădina de pomi: 3* sapă şi se udă pomii care au fructe multe şi li se suprimă lăstarii lacomi şi cei sălbateci, daţi de jos. Către sfârşitul lunei se începe altoirea în ochiu cu măgar dor­mind. Se controlează altoti de primăvară şi se refac legăturile. Se continuă tăierile în verde şi legarea lăstarilor pe palisadă. Se înlătură fructele vermăaoase şi cele atacate de boale şi se aplică tratamente ca în luna Maia.

In grădina de legume: Se pli­vesc şi se sapă răzoarde cu le­gume, Se udă bine seara pe răco­are legumele care se rîsimt de secetă. Se suprimă merea lăstarii laterali la pătlăgelile pe arac. Se scoate, pe vreme uscată, ceapa din arpagic şi usturoiul, iar cam pe Ia Sft. Ilie se scoate şi arpa­gicul şi se întinde Ia soare. Se samănă pătrunjel cu fol pentru anul viitor, şi ridichi de iarnă, şi se supraveghează legumele cari dau sămânţă, culegându-se cea coaptă la timp.

Ы

La vie: se continuă cu săp;j şi stropitul, iar în şcoala de se rup lăstarii sălbateci, ere din postaltoi, şi se sapă pătr printre rânduri. In pivniţă trebue lăsat liniştit. Ziua se Í toate rasuflătorile să nu între dura^ iar noaptea se deschid^ să s4 răcorească.

Cultivatorii de tutun: fac gătirile pentru cules şi uscat, mină cârnitul. continuă coj încep cm'esul, dospi iul, î._ şi uscatul foilor şi curăţă sti cerii şi-i muşuroese d:n nou.

(Din Calendarul Pluga

ЩШШ politisa pesli Peste hotare săptămâna

'asta s'a observat aceiaşi ігц a marilor bărbaţi politici de tuiindeni, în chestiunea Sttezi un ţinut pentru care te ceai Germania cu Polonia şi în •tiunea războiului din răsărit Asia mică între Turci şi Grso

In prima chestiune se ştie Silezia a,fast câmp de luptăînl ostile revoluţionere polone şij mane. Acum lucrurile s'au lin marii noştri Aliaţi, Italia, An şi Franţa trimeţind armate, au despărţit pe revoluţionari lăsându-i să se ucidă zadarnic

In chestiunea războiului în mică, se ştie că Turcia acum două guverne unul la Consta napol care a încheiat pace, î,i marele oraş din Asia, în gora ce conţiună războiul ne ind să primească condiţiile puse de aliaţi, ca» fiind prea gn Pentru a ajunge !a o împăp s'au ţinut mai multe constaţi între fruntaşii potiiici ai mare| puteri. Acum ultima hotărâte schimbarea păcei în favoa Turcilor. Cum însă noua seti bare loveşte în greci, acestial voiesc să o primească ci se gătesc să urmeze singuri răzba cu Kernal Paşa, care comai trupele guvernului turc din gora. In ajutorul turcilor au • însă mai multe armate bolşe ce urmăresc să pătrundă pe aci stă cale în Constantínapol j Europa orientală, neputând runde prin România şi Polo Pentru aceasta marile puteri | silesc mult să ajungă la o spre a nu mai prelungi zâda vărsarea de sânge, şi-a îruped mersul bolşevismului distrugi^

/

Nó. .10. » 192V CULTURA P O P O R U L U I Pag. .7

c R ű i i i c f l s f l r a i f f l í i n e i a •r /r

iptăman-» noJltlcă înlăunîrul hotarelor.

Pariameirtul, adică Senatul şi Camera, a lucrat săptămâna ace­sta ia discuţia marilor legi finan-dare şi agrare împreună cu alte fegiuiri mai mici. S'au ţinut mai pite cuvântări pentru a se Iă-airi aceste legiuiri. La Camera I vorbit dl Dr. Lupa I. S. Dube I Kogălniceaun. Garofiid şi Gene-B! Averescu, toţi în chestiunea tepărţirei pământurilor la ţărani.

Aceştia AU fost pentru împar­t ă pământului cu- foarte mici Èosebiri asupra preţului şi îa-fjderei. Apoi s*a pus îa vot ra-trea in consideraţie a reformei sjrare admiţăndu-ea aprope de îţi deputaţii. Această lege Ur-eează. a fi discutată pe articole, adică In amănunt. Socialişti AU trebuit însă şi de data ACEASTA ttţe împotrivească făcând dec-Irafii cari arató că ţăranul ro-faăn nu voos'e să aibă ogorai hi, ci voesfe să-1 stăpânească de-aalma cu afţ?i. Camera a räs de «e&stâ declarare, fi ţârasu noştri sţdeg baie dece-o făcut astiet.

La discuţie pe articole au s*a schimbat până acum eu aiaec Iţea. Au vorbit doar Domnii Sere şi Mihaiache.

D-i Ministru Garaftid a de­là r&uAul iaiprotéitú ië lege

fat referma egrari, ta Ar-Boiiat. Qrhtana si Mara-

tş votat ásga m Senat. Io ad щ acest pro cet va veni

dJieuţJe,.;p**facând:*-3« îa lege Tnccpându-ee astiet Unparä-

Ш ;-ămânEsiifŞer Iu Ardeal nnuRámin din Ardeal va efipâte astfel dreaptă fisplaii a răbdă­toarei sais aşteptări, a ізЫгеі sate de neam, precum şi ţaraaii aa$-•lor согііосшіааге se vor bu­lbi de frăţeasca drepfefe româ-•eoă. I La Senat Domnul prim im-

Г;і Avc-rescu a arătat pericolul tarilor bolşevice şj eauza pen-csr* A arestat pe bolşevicii şi în adunare la Bucureşti,

dovedit cum aceştia voiau să Weeze revoluţia in ţară şi să

armatele ruseşti cotropi-e. A arătat cam primeau bani IA bolşevicii гщ dea Moscova anisànd aruucarea ш aer cu

fită a decarilor publice şi feraie precum şi uciderea

fctasilor ţârei. Secate! e aprobat arestarea

|oniuni:jtilor, cam de altfel o a-'robă ioaiă tara.

Tot 1* Senat contiuaă discuţia ta marei legniri adtnhaWa-

ve ce VA da mai mcdtă putere deţe'or şi сваатеіог pria aşa

BTA descentralizare, adică prin rea unei părţi (Ea puterea nisiruîivă deia centre, asupra

gairizatfflor admiaistredve ale оѵіосШог, jadeţelor şi comune-;

Şi ia aceeeta legiuise au vor-mai rnoiţi ban-taşi poiftici tar

kcaţie тді cosrfhina facă.

ipt&câfia culturali fu {ară!

In sapiăîuaoa aceasta a fost lăturii marele îavâţat Necaîai: '* «are a împJmiî Ш ani de \

•ііфіге, Litre cari 36 ee muncă, fobăiorirea s'a ficat la Ateneu h f i r e ş t i , o sal i .isaoie eladná patra'ipjariie întruţari de cuUară іфШІ. Au asistat sauţi îavă-Ш,фщ&й pofidei, deJeşahi şco-itf sâCiudare şj ш.-ѵетйіфог. Aa ѵѵЫі Di Paul Bajor din

Ш Bfflvetgjtaţei dm Iaşi, — ps/tea Д&еі Cub

o aodètate care Гп Regat

luptă pentru luminarea poporului si al cărei preşedinte e di N. lorga.

DI Vaida Voovod m numele Transilvaniei mulţumeşte sărbă­toritului pentru Jupta ce-a dat-o ca răspânditor ai culturei româ­neşti în ţinuturile altădată subju­gate. D! N. lorga foarte mişcat a răspuns tuturor mulţumind pentru cuvintele ce i s'au adresat spunând între altsle:

— Sä nu se creadă că lucru­ri ie mari sunt imposibile. Ce e cu putinţă se face aproape delà sine. Ce pare cu neputinţă aceea cere silinţele оашкі adevărat. Şi ei izbuteşte In trăda hd. Căci 'a putea să pară mai inposfëll decât тіпикеа pe care In chip %şa de fericit o vedem îndeplinită astăzi de nebunii credinţei in ceto ce m se po t?

Şi edresânde-se tăierilor spune : — Fiindcă este atâta tineret de

fcţă să na se bigăduesăie amin­tesc eă, orice ar fi făcut şi orice ar mai face generaţia noastră, în mantie tor este ţara şt a uita aceasta înseamnă a uita de înşişi părinţii lor cati atâţia, ' zac In pământ peatra eă îVau câştigat o ţară liberă şi mare.

Aceste ftitrapase cuvinte ale domnului Neculsi lorga sunt un îndemn pe care tinerimea noastră desigur nu^l va uita.

Sfârşinduse cuvâatarea dtei lorga răzbătosrea a luat sfârşit mulţimea adunată peirecându-f cu araié până la eşire.

Legii/.'rea îmaţam&niuM Guvernul voind să unifice in-

vaţămâaiul a venit caro legiuire care aşează noui істеШ adminis­traţiei şi org;.iaidor de control ale şcclii. Dssi^ur càç сгеіегек unui singur lavăţâmint pentru întreaga Româma Mare E o ne­voie adânc simţaă. Un popor atât DE strâns unit ca cel româ­nesc nu poate decât pierde prin diferenţa Intre tevăţătrante, prin care cunoştinţele şi educaţia na-ţtoaaîă a fiilor nsamuhsi dfetfun putt e deosebită de acea a pan-tuiui vecin. Ümfiearea deci şi aici este DE treiisdnţ£ şi, cu cât se va face mai repede, cu atât va й тгі Ыв«.

Fapte тыте. Graaifa cu CahoslavacSa

Luna aceasta se vor adapă Ia i II-j-r.i comisia românească şi co­misia cehoslovacă pêatra a hotăra definitiv grafflţa în Maramureş.

& ştie că învoirea de pace călcase ia matte tocuri graniţa naturală a poporului nostru dând Cehoslovaciei fteaiuri româneşti. Această puri, jâsetenă s jaă a re-cenoscut iasă greşeala şi a pri­mit să se facă dreptate.

Două comisitad au fecrat mult tsnp pertru a se ajuage ia o înţelegere paşaică: ua« ceho-siovacă era condusă de geeeralul fraaceg Paris alia шаіааеавса eondusă de dl general N. РеЫа CORNABDASÍAL corpului v*L armată. După tudeiungste dbcoţiani s'a ajaăs la isţejeferea cu Ceaoslo-vacia să ne dea îniîpoi нш пшііо соашпе íoctáte de români. AstíCí acam trebue trasă graniţa hetis-rat i şi după cam am sjjys, cc-misiuniîe se vor întruni din sos la Balnù.

Vestea aceasta nu peaie decât să нтріе de baearie toate mimile

mâneşti şi pământ strămoşesc dar s'a arătat pe deplin acelor ce ne-au fixat grantţUe în marek. siat al páca déía Paris, că în multe părţi au greşit, iar greşelile sunt recunoscute chiar de vecinii în al căror folos am fost nedrep­tăţiţi.

Ficsarea definitivă a graniţei va avea însă şi un alt folos: va înlătura pe vätor orice putina de neînţelegere între noi şi Ceho­slovacia, o ţară prietenă, locui l.\ de un neam viteaz ce-a răbdat ca şi noi jugul maghiar, dezro-bindu-se odată cu Ardealul.

Prietenia cu această ţară, fa­vorizată prin interasele comer­ciale şi industriale ce le avem împreună, cât şi prin nevoia asi­gurării păcii din partea ungariei, va câştiga a stiel mult spre binele şi mulţumirea mîuror.

Baciimu

ш ii тй ш Din partea primarului din Via-

sineşti, jad. Ô oro h oi primim o гштогва sc r i swe în care saluta aparifta „Calkrei Poporului* în care am găsit — zice Dsa — anicote cari fac, cu adevărat ca această gazetă să fie pentru cui-fera'BOparsbà, şi care Ргеізие răs­pândită cât mai múlt, atât în ţara \ veche cât şi în Ardeal.

Îubîţi fraţi eu гіеасезіе cuvinte, căci in noi aceeaşi inimă bate; noi am luptat vitejeşte pentru ea să întregim scumpul aoalru neam şi isbânda a noastră a fost având Ы trunîe ca conducători, adevăraţi fotaâœ, k r în capul armatei pe M. S. Rşgeie Perdinarttl cei mai mare гашап, şi îs acist fel am:, tmpîinît cel mai data vis al nostru,

Gazeta Dv. aste pentru leovnarea adevârată a poporului român, şi desi departe de Dv. voia căuta sâ o răspândesc cât mai muiî facrâad şi ea *э0еі ia una Ш а * padă în Oitenia ede mai frumoase opere de cui-tară a poporukd dda sate şi o

Direiiţianea muiţameşte peniru dragostea ce arată gazetei şi .spri­jinii! ce aH fiägäduefte pentru răspuuderea sa. Cu fapta *a Dl Primar ai Comunei Vlă&ineşti, contribue aiăitm de aoi Ia Imni-aarea poporuiui şi Ia eoasaiidarea stahuul

PrâţiU, pro iesar eniaţJ. MtdUuuim pentru frumoasele

urări adresate Grote i .

j Gazeta noaairă tss&ui cu ©ri cc chip să fie foaia îri-tregnkri popor Roiiánesc, va publica în această тсоіоапа, toate păferiie şi toate pro-ривегйе ce ae vor îl făcate de сйіакіі noştri, cu privire ía ebípiíí !n eare ar dori să vadă tîparaă foaia lor, U cu-noştaiţeifi şi învăţătranteie fftmîoase de care s W шаі malta aevoie precum şi ia bate î^bonăiăţiriie ce SÖCO-Í tesc că trebue»; fàaite ga- i L C Î E I aoastre. Vom ţme sea- j

mă de ceie ce ne vor spune' prietenă noştri cititori, şi ѵош înplmi cu dragă mmä pr©-panerite ceie bune. • • H M M

Щвк ІШЯЯШ>>—a— !*М

Familia r e g a l ă p leacă in j Steiutatate. M. M. LL. Regele şi Regina vor pleca în străinătate ta ziua de 12 Iulie.

Deme&?^i5rea conţ in i e n-M u l Î91S. In tuna August va fi defliobîJBat contingentul anului 1919.

Brepîuî de v e t a! femeilor. Senatul a discutai articoM 12 dia reforma administrativă. In acest sxticoi se prevede votul volun­tar al femeilor la alegerile comu­nale. In cele din uraă articolul a fost votat cu modificarea ca vo­tai femeilor să fte obligator.

Convenţia romSno—Ceho­s lovacă . Anunţăm căconvenuuaea pentru rectificarea frontkrei ro­mâno—Ceho-Slovaee, iücbaatä Ia Praga, a fost dmi ia îndeplinire ia 28 crt. O созазіипе compusa din militari fi ci voi români a pre-, dirt comisiei CehoySIo vace comu­nele Artiş fi FeríószaLnár din jud. Ugoda şi Nagvpakod dm jud. Sátu-Маге. Tot atunci cotraskuiea Ceho-Siovacă a predat Rotnâhlei: Tarnăui- rnare, Bocica, Szérazpataîc şt Коіяіозеіо'.

ROffiMI se retîîtorc din AraertCT*. In uitimni timp au so­sit la Wiena foarte mafte grupuri de inuseitori români aiiginari din Ardeal care se înapoiază din Ame­rica, în patrie. Toţi declară că se totorc în ţară dia cauză că foarte muite fabrici se îneiăd sau pro­duc fosrte puţin peatrucă indu­stria americană nu-şi poate des­face produsele, cursul doiamlui âind foarte агсаі. SaiariUe man-jitoiilor scad Riereu.

Zapa** îa t m e n ^ u b> uiti-агеіе zile a căzut foarte multă iâ-

Prin lucrările cousaktoei ao­astre s'a căpătat ou namai pea­tra patrie alamă emite viefi ro-

Rugăni pe toţi colaboratorii şi prietenii noştri să trimeaiă din ѵіеше marmscrisde lor Secretariaíií-lui de reske^ie, міМ Ы cât să fie primite cei mai târziii In zisa de Luai care p/scede

Pealru чШШ®?и ü r p i i a ä й& R E S T R E dia Gui , Mfejistarul comimicaţiilor a acordat o redu­cere de 50 procente pe tren pen­tru vizitatorii din hîti'eagî Româ-aie, cari vor poseda legitimaţia târguiai de mosîîe ce se Йаэ !a Cluj delà \F luSe — 15 A l t i s t ШІ.

Ffz<fta№ ш&тЩяі rasfrtnS lRîerîî3ţle»sîsi m. i-.Î г.пікі I?TA-riio'r nenorociri aduse peste ome -

aire de către bandele coinuniste, ! mundtorii au îaceput să-şi dtscftf» ; dă ochi şi să respingă tovărăşia

cu aceşti eomuiaşti. Astfei federaţia tipografii lor elveţieni au respins gj 3715 voturi contra 553 aîilierea ia intcrasţionala a treia.

Eäpcrtul d e v i i s . C)nsüiu de ^nistru delà Bacuresti a ednajs i*ducerea dsia 260 la ІШ lei Peruca Secare cap de vita е.гр«зг-i&iă din Ardeal. La această taxă i se va acorda ira comision de 20 de lei.

Clidîrî da şcatl ao( . Міаіз-terul înstlucţiynei deia Buatreşti а dat sama de 50 de ndhoa;:e }ei pentnt reparată şi taîustiuiii de şcoli noi.

Greva isroprtetarlîer tía r e s ­taurante dia Sucurest?. In

-илпа 'masurilor laaic de primăria din ' Bacuresti hi vederea tafrănă-rei speeaiei deia restaurante şi cafenele, teanda s e preţuri maxi­male, propritîtarii acestor localuri aa declarat grevă. Primaria le-a dat un termen peatru tacetarea grevii după care aa fost foarte aspra pedepsiţi tafi acei ргоргіе-tari care au cakai preţurile maxi­male S'a luat hotărârea ca. iii toata ţara să se fixeze preţuri maximale prevătându-se pedepse

încoronarea de Sa Alba-luiia. Sărbătorea încoronară M. M. Lor Regele şi Regina a fost fixată pentru ziua de 27 Septemvrie sfii vechi.

Sceîîle evrseştl calcă or-rJSîîenţelC. Revizorul din Arid a făcnt cunoscut secretariatului general de î«strucHe că din toate şcolile de acolo nninai cefe evreeşti nu s'an supus ordonanţei care prevede ca, lecţiile să se facă ori in limba rpmană ori în cea ma-t tmt . ŞcoÎiie evreeşti din Arad continua, ca şi în alte oraşe de sJRei să menţină limba ungară ca limbă de predare.

йоі taxe de export . S'au fixat armatoarele noi taxe de w*port : pentru porumb se plă­teşte o taxă de 1500 lei de va­gon, pentru orz 2000 Iei de va­gon, pciiiru mei 500 lei de va" fon, pesltn păr de bou 10.000

de vagon.

n e i a ţ s l a g s r l în^ra Tro-ігйІ Âi LmiR. In urma gra-VT: loi natatjáegtri (se vede că ssi-çi pat imparii prada) din ?$ßül sovietelor şi din cauza iup-Ш îndârjite dintre Lenin şi Trotzkd, invitaţi străini la coti-gresal" ' intaniaţiotialei ilt dela .Moscova sunt cu totul îndispuşi. Nu s'a putut face oaspeţitor s;rä-feii o primire aşa cum a fost pusă la eaie şi mai mult de cât aîăt, anii au fost primiţi ciliar cu haiducii.

I P o s t a r e d a c ţ i e i I

л . 0*1. O te i e s iu . Costeşti-3u-sSo. OARE lacurajaţi gazeta şi pen-m spriilftal ce ne daţi.

Din lipsă de spaţin nu publicăm «asă v«reari decât din ale poetlor rccuiioscaţi ca maeştrii ai gâiuiiiei щ Umbri româneşti. Vă Rugam eă atunci când aveţi lucnni îni>~ resante de comunicat să ui ts-scrieţi fa proză.

4 . | . mim SüCURSfll if l A

\ c o s i n z e f l n f l / l \ , ChUI

ü SÜT. UÍIICDÍSÍCIKÍI 3

zma арагігшш ce ec4e Da-j fearte g f e i e contra acelor mineca. f & e w r sun une. ce mi

•

! Ш С 0 С Я CU PRECURL I ГЯ08ШК.С LOT LT-

iI BFFIJ ы шш.т CE

m PRTCUAI BRO­

ŞURI, ZÎFLRT ZIBNICE » Â! SEKFFLNÂIIIILIT RC-

; OBtf, A C , cec.na i * 9:ті«9М»к«ам< •••••••••

Pagy 8 ^ U L T ü g A P O P O R U L No. 10. Iu'ie 1921

r m 1 s .

C a p i t a l S c - c l a l І6О,ООЗц©0© L e i

^ ^ ^ ^ ' ^^^^ ѵ" ' "*

в е д і і £ І C e n t r a l i B U C U R E Ş T I ,

щ Ж ж

ж Ж

Ж

Ж

A ІЗ rí V Ш S A Е. Шг ?raő, BjŞg, S raşoy , K A R G T E ; Chişinău. CemSufl , Constanţa, fialaţl,

Ou], Í S N I A L L , Targu-Mttreşuiui, Oradea-Mare, Sibiu, Tuîcea, T imişoara. )

SP № s

S O C I E T A T E A N O N I M A C A P I T A L S! REZERVE L E ! 175 .000 .000

і*Ш9

m têt

Il IFILIffl: CALEA VICTORIEI 9 3 (Piaţa Palatului Regal)

Ci 4 Pilii, WIK ШШ ШШ$ sie. en $i 1 M i l e l e щ і Ш

i

Execută orice operaţiuni de Bancă în general. — Scont. — Avansuri po Ipoteci, gajuri da eîsete publice, secţiuni şi măr­furi. — Efectuează plă>i şi încasări. Emite cecuri şi scrisori de credit in ţara şi in străinătate. — Primeşte depuneri spre fructificare* — Execută ordine de Bursă. — Conturi curente.

1 3 J\* I ^ î С / J\. С І / жѢ I S T T j A l L * Pentru industrie s i Comerţ s. p. a. Cluj, Strada R e g i n a M a r i a N o . 6—8

(casele proprii).

ШШШШШ Capital soc ia l Lei 5 0 , 0 0 0 . 0 0 0 deplin v ă r s a t ' І Ш Ш S e c ţ i a d e B a n c ă . s ^ ^ s g ^ s ^ ^ B S e e ü a d e M ă r f u r i .

à 4 i

UliCI S i п і ю т г і ш п г з і

F I E L S jPk JLJ S

Sibiu, Arad, Turda, Alba-iulia, Haţeg, Satu-Магэ. Reprezentanţi S T A B I L I in Bucureşti , Kosice, Prága

SÍ W I E N S . . , M^mwn .tM.íi^ii l , , . , , , , , , I - - - i i

orobontilor HO. ••••••••

i se primesc ш ш і ш і ш ш і е u ü j , ы г а Ь ® • © • @ ® ® @ 9 @ • ® $ # ® ® • Ф • • # • Ф • 4 • • * ® Д ® Е Е В <

Qirant. 5 . CRAIOVÊANU. Tipărit cu maşina roiativă CARTEA ROMÂNEASCA institut de arte grafice „Cosinzeana" Cluj, str. Univărsitaii? No. 3. C. 735