Gavriil Bănulescu-Bodoni

Gavriil (născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746 în Bistrița - d. 30

martie 1821 în Chișinău, Republica Moldova) a

fost Mitropolitul

Ortodox al Moldovei, Poltavei, Kievului și ulterior

al Basarabiei.

Studii

Gavreel Bănulescu-Bodoni și-a absolvit studiile

în Transilvania, apoi la Academia duhovnicească

din Kiev (1771-1773), la școlile grecești

din Patmos, Smirna și la mănăstirea Vatopedu de

la Muntele Athos (1773 - 1776). Devine profesor,

în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în

anul 1777. Se călugărește

la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil,

continuându-și studiile la Patmos, (1779 - 1780).

Episcop și mitropolit

În perioada 1781 - 1782 este profesor de limba greacă, ieromonah și predicator la

catedrala mitropolitană din Iași iar între anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din

Poltava, din Rusia. Revine la Iași în 1784 și este hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind

propus episcop la Roman, dar neacceptat de domnul fanariot de atunci. Se întoarce în

același an în Rusia, unde ajunge rector al Seminarului din Poltava (1786 – 1791).

La data de 26 decembrie 1791 Arhiepiscopul Ambrozie Serebrennikov al Poltavei (numit

și ocârmuitor de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse al Bisericii din Moldova (1788 - 1792), îl

hirotonește pe Gavriil ca episcop–vicar de Akkerman și Bender (Cetatea Albă și Tighina).

La 10 februarie 1792, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar

în aprilie noul domn,Alexandru Moruzi îl trimite, în stare de arest, la Istanbul.

Fiind eliberat prin intervenția reprezentantului Rusiei la Poartă, s-a reîntors în Rusia, unde

a fost numit mitropolit al Poltavei (1793 - 1799), apoi al Kievului (1799 - 1803), iar

în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. S-

a pensionat în 1803, stabilindu-se la Odessa.

La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a lost numit exarh al Bisericii din Moldova

și Țara Românească - ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iași 22 mai

1808) conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la București (16 mai 1812). În

această calitate a tipărit mai multe cărți și a lucrat pentru buna desfășurare a vieții

bisericești.

La 21 august 1813 țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu

reședința în Chișinău, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a

înființat un Seminar teologic.

Traduceri

A înființat o tipografie eparhială, unde au fost traduse mai multe cărți, în limba română:

Liturghierul (1815),

Molitvelnicul, (1815 și 1916),

Ceaslovul (1817),

Psaltirea (1818),

Mineiul de obște (1820),

Apostolul (1820),

Evanghelia (1820),

Tipicul (1821),

Bucoavna (1814),

Catihisis (1816), după Platon al Moscovei.

La insistențele sale, s-au tipărit Noul Testament (1817) și Biblia (1819), în limba română,

la Petersburg.

A mai îndrumat activitatea clerului de mir din eparhie și a mănăstirilor. A zidit câteva biserici la Chișinău și în alte localități și a restaurat biserica Adormirea din mănăstirea

Căpriana.