1

CUVÂNT ÎNAINTE

O revistă a școlii era imperios necesară în acest context educațional în care se

dorește funcționalitatea relației profesor-elev, status-ul elevului modificându-se prin

adoptarea unei atitudini active, prin existența unei motivații superioare, prin

posibilitatea care i se oferă de a colabora nu numai cu profesorii, ci și cu colegii săi.

Această revistă se dorește a fi în special, o publicație pentru elevi, realizată de elevi în

colaborare cu cadrele didactice, un mijloc de informare și divertisment.

Ne-am dori să redactăm cât mai multe articole ale elevilor, care să ne

impresioneze prin gradul ridicat de cultura, prin ingeniozitate, prin candoarea

specifică vârstei dovedind prin aceste fapte scrise ca și scoala noastra are elevi talentați

în diverse domenii și că există interes, pasiune în cariera pentru care se pregătesc.

În paginile acestei reviste, elevii vor fi conectați în permanență la informații de

actualitate. Nu există pe lume o dorință mai firească, mai legitimă și mai puternică

decât dorința cunoașterii. Pentru tineretul avid de a cunoaște totul, interesat de a ști

cât mai multe în diverse domenii - de la literatura la fizica, chimie, etc.

Lansăm aceasta revistă cu ocazia Zilei Porților Deschise 2015 ca o încununare

a muncii și a talentului elevilor și dascălilor lor, ca o poartă deschisă spre atragerea de

noi condeie și noi suflete care să își deschidă aripile de pe băncile școlii noastre.

Dir. prof. ing. Gabriela Liliana Lăpădat

2

COLȚUL BOBOCEILOR

Particularităţi ale formarii noţiunilor gramaticale la elevii din

ciclul primar

Înv. Adina LUPȘOR

Noţiunile de limbă sunt însuşite prin reluarea pe un plan superior a celor învăţate anterior.

Un asemenea sistem de repartizare a volumului de cunostinţe în programele şcolare se numeşte

concentric. El ţine seama de particularităţile de vârstă ale elevului, de posibilităţile sale de înţelegere,

de caracterul concret intuitiv al gândirii lui. Elevii învaţă noţiunile gramaticale în mod gradat

adăugând cunoștinţe noi celor anterioare.

Formarea noţiunilor gramaticale implică operaţii de gândire ca: analiza, sinteza, comparaţia,

abstactizarea, generalizarea.

În însuşirea noţiunilor gramaticale se porneşte de la cuvânt sau

text şi nu de la obiecte sau imagini care menţin copilul în sfera concretului

, de unde nu poate ajunge la abstacţiuni.

Dumitru Logel în Sinteze de metodică a predării limbii şi

literaturii române în ciclul primar prezintă următorul algoritm în

învăţarea noţiunilor gramaticale:

Selectarea unui text care conţine fenomenul gramatical în discuţie; poate fi un text literar,

fragmente din mai multe texte literare, propoziţii spuse de învăţător, propoziţii spuse de copii.

Textul este scris pe tablă.

Analiza textului. Spre exemplu, pentru învăţarea noţiunii de substantiv se aleg din fiecare

propoziţie cuvintele care denumesc fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii. Se stabileşte

caracteristica substantivului comun, aceea de a se număra.

Se trece la generalizare, etapă în care elevii costată că toate cuvintele care determină fiinţe,

lucruri, fenomene ale naturii sunt substantive.

În momentul următor se comunică noţiunea şi se cere elevilor definiţia; acest fapt nu mai

presupune un efort.

3

Şi Vistian Goia în Ipostazele învăţării-Limba şi literatura română (Editura Napoca Star, 2001,

pag.39) prezintă cele patru faze ale procesului formării noţiunilor gramaticale: faza familiarizării

conştiente a elevului cu fenomenul gramatical dat; faza distingerii planului gramatical de cel logic ;

faza însuşirii regulilor şi a definiţiilor; faza operării superioare cu noţiunile de limbă însuşite.

A fost urmată astfel o cale logică, firească, inductivă. Noţiunile sunt consolidate prin

exerciţii. Exerciţiul constituie una dintre metodele de bază folosite în însuşirea noţiunilor

gramaticale.

O importanţă deosebită în vorbirea curentă o au achiziţiile din domeniul limbii, întrucât

treptat elevii vor transfera cunoştinţele dobândite în vorbirea cotidiană.

Etapele învăţării noţiunilor gramaticale

În procesul formării cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor de limbă se disting două

etape:

Etapa pregramaticală (clasa I – a II-a) – este etapa în care elevii sunt

familiarizaţi cu noţiunile de limbă fără a le defini şi denumi. ,,Este etapa

noţiunilor empirice de gramatică, bază pentru însuşirea noţiunilor

ştiinţifice” (Norel,M.,-Didactica limbii şi literaturii române pentru ciclul

primar, pag.186).

Etapa gramaticală (clasa a III-a – a IV-a) este etapa formării noţiunilor

propriu-zise de limbă, prin ,,formularea de reguli şi definiţii, prin operarea superioară cu

noţiunile însuşite” (Norel, M.,-Didactica limbii şi literaturii române pentru ciclul primar,

pag.186)

În Limba şi literatura în gimnaziu. Structuri didactice deschise Alina Pamfil prezenta structura

propusă de J.R. Andersen pentru însuşirea noţiunilor de limbă. Astfel există trei etape:

Etapa cognitivă, prin care elevul înmagazinează conştient cunoştinţe de natură statică;

Etapa asociativă, în care elevul asimileză progresiv reguli de folosire a cunoştinţelor pentru a

efectua sarcini de lucru complexe;

Etapa de autonomie, în care operaţiile sunt automatizate şi permit elevului să facă apel la aceste

cunoştinţe pe măsură ce are nevoie de ele.

Alina Pamfil prezintă mai multe demersuri de învăţare a noţiunilor gramaticale astfel:

Demersul inductiv-presupune un demers de la particular la general; pornind de la exemple

concrete şi analiza lor, elevii descoperă definiţii, reguli, apoi rezolvă variate tipuri de exerciţii;

4

Demersul deductiv-indică un parcurs de la general la particular; întâi se formulează definiţia,

sunt date exemple pentru ilustrarea ei, urmate de diferite tipuri de exerciţii în vederea

recunoaşterii noţiunii gramaticale studiate şi a exemplificării ei;

Demersul analogic-presupune transpunerea într-un context nou a unui fapt deja cunoscut;

utilizarea acestui tip de demers necesită evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre noţiunile

studiate;

Demersul dialectic-utilizat mai mult în ciclul gimnazial deoarece necesită deprinderi formate în

utilizarea noţiunilor gramaticale.

Lecţiile de limba română au o importanţă deosebită în formarea elevilor întrucât prin

intermediul acestora elevii se deprind cu tehnici ale muncii intelectuale şi totodată acestea contribuie

la dezvoltarea gândirii divergente libere.

GÂNDURILE DASCĂLILOR NOȘTRI – Rodica Simona Țăruș

Să fii învățător înseamnă să trăiești în fiecare zi o

experiență nouă alături de elevii tăi. Această profesie este aspră

și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie care

epuizează și în același timp înviorează, o meserie în care

mediocritatea nu e permisă.

Invățătorul trebuie să fie un profesionist, să demonstreze competență, dăruire și umanism

pentru că lucrează cu un material atât de prețios și de sensibil precum omul în devenire. El,

învățătorul, începe lungul drum al formării calităților necesare omului de mâine (instruiește, educă,

îndrumă, dirijează, cultivă, corectează, perfecționează și evaluează). Pentru aceasta este nevoie în

primul rând de multă răbdare, dar și de stăpânire de sine, dăruire, amabilitate, dorința de a ajuta,

deschidere spre ceilalți, încredere, capacitate de a înțelege problemele.

Un bun învățător trebuie să-și cunoască bine copiii, să-i înțeleagă, să pătrundă în lumea lor

interioară, să le cunoască potențialul, dar și trebuințele, interesele și aspirațiile.

Și pentru a fi iubit de micuți, orice învățător trebuie să fie plin de viață, inventiv și entuziast,

să știe să râdă și nu în ultimul rând să se joace, lucru esențial la vârsta școlară mică.

5

CIUDĂȚENII

Peștele cu plămâni

Maria Alexandra Baiulescu

De când suntem mici, învățăm faptul că peștii respiră prin branhii... Dar oare cât de adevărat

să fie?

In anul 2006 oamenii de știință de la Institutul de

Paleontologie a Vertebratelor din Beijing au făcut o descoperire

remarcabilă, ca urmare a studierii unor fosile ale unui pește care a

trăit acum peste 400 de milioane de ani în Yunnan, China. Acesta

reprezinta conexiunea dintre două ramuri de vertebrate: una care a

condus la apariția majorității peștilor de astăzi și alta care a condus

la peștii cu plămâni și care, în cele din urmă, s-a transformat în vertebratele terestre de azi

(tetrapodele), combinând caracteristicile ambelor ramuri de pești. "Meemannia eos", așa cum a fost

numită creatura este probabil stramoșul comun al animalelor care astăzi sunt extrem de diferite,

peștii și tetrapodele și, fără doar și poate și strămoșul lui Protopterus aethiopicus.

Protopterus aethiopicus reușește să supraviețuiască secetei frecvente din zonele în care

trăiește ieșind la suprafața apei ca să respire, lucru pe care îl poate face datorită organelor

asemănătoare plămânilor, cu care sunt înzestrați și care sunt conectați cu gâtul.

Pestele cu plămâni din Australia are un singur plămân, alții au doi. Atunci când iau “o gură

de aer”, acesta trece prin gât în așa-zișii plămâni, permițând oxigenului să ajungă în sânge. Dacă

adăpostul în care se află începe să sece, peștele se izolează în mlaștină, într-o “vizuină” de 50-60 cm

adâncime, lăsând un mic orificiu prin care să treacă aerul, pentru a putea respira.

Cel mai interesant lucru pe care îl fac acești pești cu plămâni este faptul că se pot urca în

copaci și pot respira timp de 2 zile în aproape același mod în care o facem noi.

Astfel, nouă ne rămâne o singură întrebare: câte lucruri misterioase înca ne ascunde lumea

în care trăim?

6

ENGLISH CORNER

Ireland in the English Classroom

Teacher Angela Eleonora HANEȘ

Why teach Irish culture and civilisation? Why teach culture and civilisation at all? Why is

there a need to teach anything about other cultures when we do not know enough about our own?

Why should we promote the values of other countries instead of our own? All these questions

show not only a lack of respect and tolerance for other countries and cultures but also a narrowing

of our perspective and, in the end, of our minds.

Why Ireland? Not only because it is part of a very large

family (the English-speaking world), but also because its

features (the music, the dances, the literature, the history, etc.)

make it stand apart from all the other English-speaking nations.

The Irish are famous all over the world for their music

and dancing, a characteristic that has resulted in people going to concerts or shows featuring Irish

traditional music and dancing. Even in Romania, Rhythm of the Dance, one of the most famous

Irish musicals, has had enormous success. Did you know that tap dancing originated from Irish

traditional dancing? Just watching Michael Flatley during a performance is enough to make you

want to stand up and dance just like he does.

But Ireland is not only

about dancing: it is about story-

telling, and anyone who calls

himself/herself an avid reader

should be able to name at least

a few Irish writers. James Joyce,

G.B. Shaw, Oscar Wilde, W.B.

Yeats, Seamus Heaney and

many others have changed the

7

course of literature in so many ways and their contribution to the world cultural heritage is

invaluable.

However, despite its richness and importance, Irish culture and

civilisation is often left out when teaching culture and civilisation in the

English classroom, or it is only mentioned in relation to the troubles in

Northern Ireland, thus making many students think it has nothing else to

offer, except stories about sectarian violence.

But even that can be turned to the advantage of Romanian students who can learn valuable

lessons from the violence that once swept the tumultuous history of Ireland: they learn to be more

tolerant with one another, to communicate better in order to avoid conflict, and to find solutions to

problems. They might realise that the world around them is more than meets the eye and there are

lessons to be learnt from any culture. It is a first step towards real communication, and respect for

community. It gives students and people outside the school system an opportunity to discover

themselves and the world they live in, and endows them with the necessary drive and skills to

succeed and to make the world a better place.

8

LE MONDE FRANCOPHONE

Les cadenas de l’amour

Sonia – Tea Voila

L’histoire des cadenas de l’amour date au moins d’une centaine d’années. Elle est née d’une

histoire serbe de la Première Guerre Mondiale sur un pont de la ville Vrnjacka Banja, nommé « Le

pont de l’amour ». Il s’agit de Nada, la directrice d’une école de Vrnjacka Banja, qui tombe

amoureuse d’un officier nommé Relja. Ils se sont fiancés, mais Relja a dû partir à la guerre en Grèce,

où il s’est épris d’une autre femme. Par la suite, Relja et Nada ont rompu les fiançailles, mais Nada

n’a jamais réussi à surmonter le coup terrible donné par son fiancé et, après peu, elle est morte à

cause de la souffrance.

Après cet événement, les jeunes filles ont voulu protéger leur amour et elles ont commencé

à écrire leur nom et le nom de ceux qu’elles aimaient sur les cadenas qu’elles ont attachés sur les

balustrades du pont sur lequel Nada et Relja avaient l’habitude de se rencontrer.

En France, les amoureux ont l’habitude d’attacher les cadenas de l’amour sur le Pont des

Arts. Le Pont des Arts est une passerelle qui traverse la Seine et qui offre une vue merveilleuse vers

le centre de la ville.

Aujourd’hui, des amoureux de tout le

monde viennent à Paris, ils achètent un

cadenas, ils écrivent quelques mots d’amour

sur lui, ils le lient de la grille du pont et

après, ils jettent la clé en Seine.

Comme on peut voir, il y a beaucoup

d’épris dans le monde, compte tenu que

700000 de cadenas ont envahi les ponts de la

Seine.

9

MICUL CHIMIST

Chimia – esența vieții noastre

Ioana Viorica RÂPEANU

De-a lungul anilor, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat modalităţi prin care

să ajungă la rezultate mai bune în toate domeniile. In domeniul chimiei, deşi ei nu puteau înţelege

ce au realizat, oamenii preistorici descoperiseră îmbălsămarea mumiilor, arte ale tămăduirii, iar

alchimiştii se iveau cu teorii şi studii noi.

In jurul nostru dar şi în noi, totul este chimie. Chimia este una din ştiinţele fundamentale,

care studiază substanţele cu structura şi proprietăţile lor, urmărind în acelaşi timp modificările

produse asupra acestora de reacţiile chimice. Structura obiectelor pe care le folosim zi de zi şi

proprietăţile materiei cu care interacţionăm sunt consecinţe ale proprietăţilor substanţelor

chimice şi ale interacţiunilor lor.

Însuşi scriitorul Andrei Pleșu aminteşte într-

un articol de-al său din ziarul Adevărul despre

importanţa chimiei în viaţa omului: „Afară sau în

casă, zi şi noapte, ger sau caniculă, purtăm

necontenit haine, fără să ne mai punem problema

materialului din care sunt ţesute. Poliester, poliacril,

poliamidă, licra, tergal, elastan, nylon sau relon,

într-un cuvânt, plastic, sau cotonul cel mai fin, le numim - dacă ne vin bine, ne încântă ochiul şi

se calcă uşor – haine.”

Nu ne gândim aproape niciodată la cât de mult descoperirile şi inovaţiile din domeniul

chimiei tind să ne condiţioneze viaţa de zi cu zi: aceste realizări determină calitatea şi cantitatea

alimentelor de care dispunem, precum şi diversele modalităţi de transport. Mai mult, căldura din

casele noastre şi viteza cu care ne recuperăm după o boală depind şi ele de realizările obţinute în

activităţile de cercetare şi dezvoltare din domeniul chimiei.

10

Acum, când posibilitatea de a studia

chimia este sporită, elevii își pierd interesul din

cauza lejerității și dezinteresului care a câștigat

proporții sau pentru că nu vor să urmeze pe viitor

ceva pe chimie. Nu conștientizează că asta nu e

o scuză valabilă să nu înveți de ce se înegrește

oala de aluminiu a mamei sau de ce are apa

minerală bule.

Totul se rezumă la a vedea mai departe de niște simboluri și ecuații chimice, să vezi ce

rol are cu adevărat acea reacție chimică, la ce te ajută pe tine ca persoană, ca organism viu.

Totul este chimie, noi suntem propriul nostru univers chimic, precum spunea și Neil

deGrasse Tyson: „Acceptă că tocmai moleculele care alcătuiesc corpul tău, acei atomi care

construiesc moleculele, pot fi urmăriţi până la cazanele care au fost cândva centrele stelelor cu

mase mari care şi-au explodat măruntaiele bogate în elemente chimice în galaxie, îmbogăţind

nori de gaz virgini cu chimia vieţii. Astfel, noi toţi suntem conectaţi unul de celălalt biologic, cu

pământul chimic şi cu restul universului atomic. Asta e destul de mişto! Asta mă face să zâmbesc

şi mă simt destul de mare la finalul acestui raţionament. Nu e vorba că suntem mai buni decât

universul, noi suntem o parte a universului. Noi suntem în univers şi universul este în noi.”

11

SECRETE BINE ASCUNSE

I L L U M I N A T I

Maria Alexandra Baiulescu

Cine nu a auzit măcar o dată în viață de Illuminati? Celebra societate secretă, în mod

tradițional înființată în 1776, despre care se crede că, de fapt, conduce lumea. Dar ceea ce puțini știu,

este că o societate secretă a existat din totdeauna.

Cu mult înainte de apariția Masoneriilor sau a oricărei organizații oculte, undeva printre

nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspirație al cărei scop final era dominarea întregi

lumi: Frația Șarpelui. Inainte de apariția religiilor monoteiste, cei grupați în Frăția Șarpelui oficiau

un cult în care îl venerau pe Cel Rău, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon

trimis pe această planetă. Liderii acestui cult de origine sumeriană își spuneau ei înșiși Iluminati,

deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoașterii direct de la stăpânul lor din Intuneric. Au

străbătut astfel veacurile fără să fie descoperiți de nimeni. Au privit din umbră nașterea și decăderea

Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creștinismului și Islamului, consolidarea primelor

state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, apariția prafului de pușca și a Renașterii.

Totul a mers perfect pentru iluminatti, până când, în

anul 1885, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare

distanța dintre Frankfurt și Paris. Providența a făcut ca acesta

să fie trăznit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit

un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele

de „Noul Testament al Satanei". Primul punct al documentului

conținea o serie de directive uimitor de actuale: „Primul secret

necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremația

asupra opiniei publice. Astfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială și păreri contradictorii, încât

oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură și sunt convinși că este mai bine să nu aibă

vreo opinie personală cu privire la politică. Trebuie aprinse și ațâțate pasiunile poporului. In acest

scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit și dezgustătoare. Mai departe ține de

datoria presei să demonstreze neputința non-Iluminatilor în toate domeniile activităților umane."

12

Dar ce vor ei de fapt?

Se crede ca ei vor să creeze o Noua Ordine Mondială, formată de fapt din mai multe etape

de orânduiri sociale care își succed una altora până în momentul în care absolut toți oamenii vor fi

controlați, însemnați și folosiți după bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima formă a Noii

Ordini Mondiale ar fi aceea în care Illuminati vor restrânge numărul oamenilor de pe planetă de la

câteva miliarde la câteva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli și

virusuri fără leac.

Se mai crede ca Illuminati sunt, de fapt, fructul păcatelor noastre, deoarece dacă ar avea acces

la bogăție și putere absolută, peste 90% din oamenii din prezent ar acționa la fel ca actualii Illuminati.

Nu este vorba în ultima instanță decât de o trăire inferioară izvorâtă din frică și mândrie care-i face

pe oamenii de la toate nivelurile societății să-și controleze, să abuzeze, să folosească și să-și mintă

semenii aflați într-o stare de vulnerabilitate și inferioritate. Trăire care, din păcate, a devenit o

trăsătură de caracter definitorie pentru specia umană din prezent.

Ce putem spune cu siguranță este că Iluminatii și orice altă societate secretă nu ar fi reușit

totuși să ajungă atât de puternici dacă oamenii nu s-ar fi lăsat folosiți și nu le-ar fi permis să le

controleze destinele… Deci… nu te lasa niciodata manipulat de nimeni!

13

HOMO LUDENS

Alea jacta est ( Zarul a fost aruncat)

Alina Daniela COZMA

Termenul zar simbolizează soarta, iar culorile alb și negru evidențiază adevărul, claritatea,

obscuritatea și tristețea pe care le întâlnim în viață, un fel de amestec ce stă la baza Legității

Universale. Legându-ne de aceasta, afirmația blagiană conform căreia omul pendulează între liniște

și tensiune capătă sens. Componența zarului sugerează faptul că zarul deține atât obstacolele care

pot fi integrate în bulinele negre, cât și plăcerile și satisfacțiile integrate în spațiile albe care se

întâlnesc în viața cotidiană. Zarul se poate introduce în combinația Ying și Yang care dezvoltă ideea,

„unde este un bine există un strop de răutate și unde este răutate există și puțin bine”.

Forma zarului, cubică, cu cele 6 fețe simbolizează cele 6 cicluri ale vieții: Nașterea,

Copilăria, Pubertatea, Adolescența, Maturitatea și Bătrânețea. Asemenea frunzelor ce provin din

aceeași plantă și au o soartă diferită, tot așa și în cazul oamenilor diferă destinul care este dat de

Zarul Vieții.

Legătura dintre un zar și un joc creează norocul care deseori ne salvează atât în jocurile

copilarești cât și în viață. Considerând verbul a trai echivalent cu orice acțiune a materiei vii rezultă

viață care este un joc care se joacă dupa propriile reguli. Rotirea și aruncarea zarului reprezintă omul

ce urmează un curs firesc al acestei lumi. Ani de-a rândul acest proverb fost folosit pentru a exprima

o decizie ce este luată și nu se mai poate găsi drumul de intoarcere pentru a reflecta pentru o altă

posibilitate de sentință. Atât în viață, cât și într-un joc, durată este determinată de zarul care se

bazează pe noroc.

Zarul asemănat cu destinul și îmbinat cu timpul ne creează viață , acel lucru pe care-l prețuim

cu atâta îndârjire, dar neștiind de ce. Același lucru îl observa și Schopenhauer care menționează că

orice forma de viață vine cu o dorință nemarginită de a trai, dar nici el nu explică acest lucru…

probabil că nu a fost încă analizat ...

Alea jacta est poate fi tradus și ca „Soarta este hotârătă”, este vorba de o soartă care ne este

dată de la naștere, un destin ce intervine prin iluzia de viață ce nu se oprește decât atunci când zarul

decide asta, e un subiect care le dă filozofilor, poeților, nopți lungi de insomnii uscate și mistuitoare.

14

COLȚUL MĂRTURISIRILOR LITERARE

Bacovia – de la zenit la crepuscul

Mădălina Tănase

Dimineață. O fetiță se trezește cu un volum de-al unui barbat cu nume de rusoaică pe pat și

un bilețel: "Cică o să ai nevoie la bac de ăsta. Mama".

Plumb - George Bacovia. Un volum roșu stacojiu cu supracopertă desenată parcă de Edvard

Munch ce se deschide cu o cronologie, citită mai mult din plictiseală decât din interes.

Prima impresie - un bătrânel nevrotic închis in turnul bisericii în tinerețe și rămas cu sechele

Răsfoire: Tablou. Tablou de vară. Tablou de

iarnă: "Ninge grozav pe câmp la abator/ Și sange

cald se scurge pe canal/ Plină-i zăpada de sânge

animal"

Prima reacție: "Mamiii, ăsta-i nebun!"

Secunde. Minute. Ore. Moarte. Fata se

întoarse la același volum prafuit si cu paginile îngălbenite. Cartea i se deschise ca stăpânită de o forță

necunoscută, ca ușa ce duce spre Narnia. Un întreg univers cu un spectru de culori nemaivăzut: alb,

roşu, galben, verde, gri, negru. Versurile ieșeau din strânsoarea prozodiei, a cuvintelor, dezvăluindu-

și frumusețea nudă, dansând în cerc, unindu-se în noi poezii, devenind culoare, sunet, aromă, parfum.

Cufundarea în universul bacovia continuă până când veni primăvara, "o pictură parfumată

cu vibrări de violet". Întrebată "cine este Bacovia?" fata a răspuns sec: nu ştiu.

Am reușit să dezvolt un sentiment de empatie față de Bacovia. Pe când ninge și plouă și plouă

si ninge recitesc poeziile lui şi caut fragmente din universul bacovian, care mi-au scăpat sau care au

apărut ulterior. Căci așa cum universul nostru este într-o continuă expansiune, tot așa universul artei

poetice este infinit, poezia acumulând noi interpretări cu fiecare cititor și cu fiecare lecturare.

Cum arată universul bacovian?

15

Un oraș într-o zi ploioasă de toamnă. Cu pene

albe, pene negre, o pasăre cu glas amar străbate parcul

secular; o uzină părăsită, un cimitir, un abator,

geamuri triste, oameni bolnavi. Iar deasupra tuturor

domnește moartea.

Interesant la Bacovia este modul în care

percepe culorile. S-ar putea dezvolta o întreagă

lucrare pe baza teorii culorilor în poezia bacoviană. George Bacovia dezbracă cuvintele de sensul

lor, le desemantizează, pentru ca apoi să le resemantizeze, transformându-le în adevărate simboluri.

Astfel, roșu devine simbol al sângelui ce se scurge pe canal, verdele devine culoarea nevrozei,

galbenul - culoarea boli.

Iar nonculorile devin din actanți pentru cadru, protagoniștii tabloului.

Revenind la ideea scoaterii de sub tutela cunoscutului, Albul si Negrul își modifica relația

cunoscută de opoziție într-una polivalentă: de succesiune și îngemănare.

Într-o notă subiectivă, albul îmi pare o culoare infinit mai tristă decât negrul. Pentru ca în

fiecare dintre noi exista un Pip, cu Mari Speranțe (Great Expectation - Charles Dickens), Pip, cel

care zace înăuntrul meu, e iubitor al conceptului de spațiu mioritic. Pip știe ca alternanța deal-vale

stă la baza oricărui lucrul. Astfel, albul devine trist, pentru ca în spatele său sta Negrul. Moartea.

Liniștea.

Negrul în schimb... Negrul aduce cu sine două posibilități certe: Nimicul și Totul. In spatele

negrului poate fi Liniștea. Sau Reîncărnarea. Albul, în deplinătatea semnificației sale: cunoaștere,

har, Viață.

Albul bacovian e albul murdar, albul de o tristețe

infinită. E albul care seduce și păcălește moartea, se

contopește cu ea, o pângărește, devenind Gri: blazare,

plictiseală, monotonie. Latență indusă. Moarte clinică. Iar

în universul bacovian, deconectarea de la aparate refuză

să apară. Intregul univers (comprimat fie la nivelul unui

16

parc, fie la nivelul unui oraș) se scaldă în nisipuri mișcătoare gri, prea bătrân pentru a se zbate să

iasă, prea ușor pentru a se cufunda în Noaptea deplină.

Dupa Comedii în Fond, Plumb si Scântei galbene, imaginea fixată pe retina cu bătrânelul

nevrotic se topește ca într-o pictură de-a lui Dali, descoperind adevăratul tablou: George Bacovia -

poetul greu de digerat și mai greu de înțeles. Poetul ce oferă complexitate tocmai prin simplitatea

cuvintelor alese. Melancolicul ce a descoperit Lumina în Gri și a atins-o prin versuri.

Seară. Aceeași fetiță îl elogiază pe cel care i-a schimbat viața într-un articol prea scurt, prea

mediocru scris pentru a putea reda cumulul de sentimente resimțit în „Amurgul violet”.

Amurg de toamnă violet ...

Doi plopi, în fund, apar în siluete

-- Apostoli în odăjdii violete --

Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;

Multimea toată pare violetă,

Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;

Străbunii trec în pâlcuri violete,

Orasul tot e violet.

17

REDACȚIA REVISTEI LICEULUI TEORETIC I.C. DRĂGUȘANU

VICTORIA – jud. BRAȘOV

Gamma Times – mai 2015

Coordonator : dir. prof. ing. Gabriela Liliana LĂPĂDAT

Redactor – șef : prof. Anda Laura Silea

Redactori : Adina Lupșor, Rodica Simona Țăruș, Angela Eleonora Haneș, Ioana

Delia Câmpean, Mariana Ciuculescu

Colaboratori: elevii claselor X U, X R, XI U

Tehnoredactare și copertă : Anda Laura Silea, Alexandru Onciu

ISSN-2284-6522