G. Coşbuc Al. Vlăhuţă CUPRINS · de programe ale societăţii civile primesc “acquisul...

Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Apare la sfârşitul fiecărei luni din an.Intră în lucru în data de 25 ale lunii curente.

CUPRINSFragmente din apariţiile lunii iulie 2013, la

www.samanatorul.ro/editura-online/

2 Editorial - Sincronismul cel de toate zilele4 Al. Melian - Interviu cu mine însumi7 Elena Toma - Cartea fiinţei iertate10 Stoian Adrian Ştefan - Fraţii diavolului13 Lansări de carte Editura Semănătorul14 Ed. Semănătorul, lansare la Bucureşti15 Ion C. Gociu - Călător în altă lume (3)18 George Anca - Între nepot şi femur21 Iuliu-M. Morariu - Sceptrul din Iuda23 Ionuţ Hens - Psalmul 110,1026 Silviu Jimborean - Valoarea morală a activismului29 Gardienii presei “CAZONE” de la AFCN32 George Ene - Propuneri34 Poezii Ion Untaru, A. Păpăruz36 Neamuri ţigăneşti38 Tipărirea cărţilor prin Editura Semănătorul

(40) Conturile Asociatiei ”Semanatorul Tismana”(2) Redacţia revistei online “SĂMĂNĂTORUL”

Director 2007-a.c.:NICOLAE

N. TOMONIU

De retinut!Noua revistă

literarăSămănătorul, Anul

III 2013, va conţinefragmente din

scrierile apărute pesitul http://

www.samanatorul.ro/editura-online/

Apare la sfârşit delună pentrupromovarea

scrierilor membrilorsăi. Trimiteţi scrieriinedite, originale, lafel ca şi până acum!

Fondator 2007:

Primii directorişi fondatoridin 1901:

G. Coşbuc Al. Vlăhuţă

Fondatori 2012:

Asociaţia “SemănătorulTismana” şi “ADT”

ISSN 2286 - 1017ISSN-L 2286 - 1017

La a 45 aniversare a

CJCPCT Gorj !

Editura Semănătorul

lansează două cărţi

Pagina 2

Nu ne vom schimba politica publicistică şi editorială în ciuda provocărilor prin care capitalismulsălbatic de azi a reuşit să schimbe fundamental viaţa noastră postdecembristă. Nu mai există atitudine,nu mai există respect pentru intelectuali, nici pentru bătrânii noştri, cu atât mai puţin pentru omul derând sufocat de grija zilei de mâine.

Publicăm articole originale şi inedite, tipărim cărţi venite din suferiţa poporului şi dragostea luipentru cultură pentru că sincronismul susţinut de Eugen Lovinescu, potrivit căruia, în epoca modernă,cultura - inclusiv instituţiile - unui popor se dezvoltă, prin imitaţie şi adaptare, în strânsă interdependenţăcu celelalte culturi, nu mai face doi bani. Sincronismul astăzi a devenit snobism, atitudinea contra luieste inexistentă iar respectul pentru semenul tău a dispărut.

Sincronismul de astăzi este unul impus din afară prin miriada de ONG-uri, create tocmaiacestui scop şi susţinute de magnaţi precum Soros sau prin programele de “însuşire a acquisuluicomunitar”, un ansamblu de măsuri convenite de noi cu Uniunea Europeană, care are ca scop stabilireaunei “consultanţe speciale” pentru adoparea regulilor şi legilor după care se administrează UniuneaEuropeană. Ce fel de consultanţă este aceea prin care avem drepturi mai puţine şi obligaţii mai multeşi care mai de care aberante prin care ne "reglementează" normele juridice, activitatea instituţiilor,acţiunile şi politicile noastre prin cozi de topor puse în fruntea ţării ca în vremea fanarioţilor?

Termenul “acquis”, provenind din franceză, ar trebui să însemne “ceea ce s-a dobândit”.Ţine

Sincronismul cel de toate zilele !

NE LIPSEŞTE ATITUDINEA,RESPECTUL PENTRU ALTUL ŞI

PRIORITATEA REVENDICĂRILORCULTURALE ALE POPORULUI

www.tomoniu.ro

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Editorial

(continuare în pag. 3)

Colectivul redactorilor permanenţi din diverse centre desprijin ale revistei online “SĂMĂNĂTORUL”

TOMONIU N. NICOLAE - TismanaDirector revista online “Sămănătorul”

ALEXANDRU MELIAN - Gieres, FrantaRedactor rubrica “În numele speranţei”

AL FLORIN ŢENE - ClujRedactor de critică literară, proză şi poezie

GEORGE ANCA - BucureştiRedactor, lansări de carte, diversitate culturală, minorităţi

IULIU-MARIUS MORARIU - Salva, Bistrita-NăsăudRedactor privind recenzii ale debutanţilor la “Semănătorul”

Domeniile decritică literară

aleredactorilor

suntorientative

Pagina 3

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Editorialseamă “Uniunea Europeană” de experienţa dobâdită de popoarele Europei sau sub această sintagmăse ascund nişte monstri care ne “reglementează” organizarea socială după propriile interese culturale,economice şi strategice? Acquis-ul românesc nu mai contează? Eugen Ionescu, Traian Vuia, ConstantinBrâncuşi, Henri Coandă şi mulţi alţi români care au schimbat viziunea întregii Europe în domeniul lor,dacă nu şi mapamondul, nu mai contează pentru acest mamut numit Uniunea Europeană? Mai conteazăRomânia pentru acest mastodont greoi care pierzându-şi din credibilitate naşte revolte prin “Europavitezei a doua” cum cu aroganţă ne categorisesc politicienii de mâna a şaptea din Parlamentul European?

In ciuda clamatei “unităţii în diversitate” a UE unde există peste douăzeci de limbi oficiale,vedem că limba engleză este leul lui Orwell mai egal decât toate celelalte animale chiar a doua zi de laînfiinţarea “comunităţii” Fermei Animalelor. Toate instituţiile principale de stat şi ONG-urile finanţatoarede programe ale societăţii civile primesc “acquisul comunitar” doar în engleză, documentele fiind tradusede “angajaţi pe criterii politice” care nu cunosc bine nici limba română, darămite pe cea engleză!

Că să vă daţi seama de dezastrul acestui fapt, vă relatez un moment trăit la o cabană pe ValeaTismenii, alături de staful PD-ului din anii primelor “alegeri libere”. Bine încintaţi de vinul mânăstiresc şicu limba dezlegată, Petre Roman, Adrian Severin, Radu Berceanu, alţi “dipotaţi” şi “cantindaţi” senatori,la o ţigară aprinsă la focul de tabără de pe marginea Dornei, erau dispuşi a răspunde orice-i întrebam:“- Intrăm domnule şi noi în UE?” Ehei! Ăsta era pe-atunci un bun motiv de propagandă, până şi văcarulsatului dorea UE pe pâine! “- Domnule, zice Berceanu, din partea noastră urgentăm totul: trecem prinparlament legile cerute direct în engleză”... Sare în ajutor şi limbutul de Adrian Severin: “- Ce să maipierdem vremea cu tradusu’? Ştiu ei mai bine decât noi ce trebuie să facem!”

Exact! Vedem pe pielea noastră cât de bine au ştiut să ajungem de trei ori mai săraci decâtatunci! Vedem bine cum clasa politică a pus curul pe “fondurile UE” şi din 100 de lei promişi ajung doar3 lei la asociaţiile şi fundaţiile înfiinţate pentru a “emancipa poporul” sau pentru a sprijini “cultura scrisă”cum e cazul revistei noastre. Aşa de bine s-a “implementat” acquis-ul, că primăriile de prin provincienici măcar n-au auzit de legea privind susţinerea si promovarea culturii scrise nr. 186/2003 si ale Legiinr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţinon-profit de interes general. Mai mult, “aleşii” Consiliilor Locale decid singuri în numele comunităţiifără nici măcar să le pese de cadrul normativ care a fost creat în România, favorabil participăriiorganizaţilor non-guvernamentale in procesul legislativ, care obliga administraţia publică să implicesocietatea civila in identificarea variantelor de acţiune publică conform H.G 50/2005, H.G 750/2005,H.G 775/2005, etc., adică fiecare propunere de politici publice nu ar putea fi înaintată mai departe decâtdacă ar „conţine o evidenţă a consultărilor, precum şi a rezultatelor acestora“ cu organizaţiileneguvernamentale şi alte organisme legal constituite.

Şi dacă în primării prioritatea revendicărilor culturale ale poporului este o vorbă în vânt, undesă te adresezi ca să scoţi tipărit revista “Sămănătorul”? La AFCN ! Aţi auzit de ea? Ei fac totul ca să n-auzim sau să ne fie lehamite a mai depune proiecte culturale acolo!

Revista „SĂMĂNĂTORUL”, este o continuare a publicaţiei literare online concepută înluna iunie a anului 2011, de către directorul acestei publicatii - Nicolae N. Tomoniu - editor simanager al siturilor www.samanatorul.ro si www.dornatismana.ro site-uri sprijinite moral deLiga Scriitorilor Români, cu sediul la Cluj şi de majoritatea covârşitoare a autorilor care au avutlucrări pe vechile site-uri suspendate: Semănătorul (www.semanatorul.ro) şi Editura onlineSemănătorul. Noile site-uri sunt sprijiite acum material de autorii care îşi publică lucrările lor,de asociaţii şi fundaţii care activează în Tismana precum şi de sponsorizări şi donaţii de lafirme şi persoane private.

Conceptual si artistic - tehnic, actualul proiect “Revista Sămănătorul” este lansat decatre prof. Nicu N. Tomoniu, el înlocuind vechiul Buletin informativ “Semănătorul” care apăreadin anul 2009 pe o iniţiativă şi o cheltuială proprie. Înlocuirea acestuia cu actuala revistă s-afăcut deoarece buletinul lunar nu putea fructifica activitatea autorilor de la Editura onlineSemănătorul şi nici nu le putea promova concret activitatea lor literară. Pe de altă parte, înBuletinul Analize şi Fapte al ARP referirile la noile apariţii de volume publicate erau inexistente.De altfel nici Revista Sămănătorul n-a fost amintită de ARP niciodată ci acceptată şi toleratătacit, ea apărând exact la împlinirea a trei ani de la înfiintarea editurii online “Semănătorul”.Revista “Sămănătorul” va apare de acum încolo la adresele:

http://www.samanatorul.rohttp://www.samanatorul.ro/revista/arhiva.htmhttp://www.scribd.com/semanatorul

Revista în format pdf se trimite prin e-mail numai membrilor şi colaboratorilor.

Numărul din luna curentă în format FlashColecţia FLASH a revistei

Format document simplu scribd


Pagina 4

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - IN NUMELE SPERANŢEI

INTERVIU CU MINE INSUMIArgument : Dialogul cu sine nu este, în mod

obligatoriu, un monolog, aşa după cum dialogul surziloreste întotdeuna o defilare de monologuri. Despre cei carevorbesc singuri şi cu voce tare se spune că sunt nebuni.Îmi asum riscul etichetării nu doar fiindcă ştiu că nu suntne-bun, ci în primul rând pentru că, - stând de vorbă cumine însumi – nădăjduiesc să mă aflu în dialog dăruitorcu ceilalţi...

Autorul

ALEXANDRU MELIAN - (n. 1939, Luizi-Calugara,

Bacau). Critic literar, eminescolog, dizident anticeausist.

comunicării, stăpânirea spaţiului şi timpului,reproducerea inteligenţei umane. Bio-ingineria,în stara să procreeze şi să perfecţioneze fiinţa,nu sunt străine de tehnica codificării. S-arputea spune chiar că ordinatorul, cuperformanţele lui mereu auto-depăşite,tentează atotputernicia divină.

EM - Nu tenetează, ci atentează.Dumnezeu, - chiar şi pentru cei care-l contestăori îl ignoră, chiar şi pentru cei care-l identificăin chip diferit decât creştinii – a generat nunumai credintă, ci şi apostazie, nu numaicăutare (uneori disperată), ci şi găsire(totdeuna parţială).

Progresele omului, oricaât despectaculoase şi performante, nu vor puteadetrona şi substitui divinitatea. Aşa cum nu vorputea detrona şi substitui inteligenţa şiafectivitatea umană.

EF - Dar străduinţele tehnologice nuvizează nici detronarea lui Dumnezeu sau ainteligenţei umane, nici substituirea lor. Ele îşipropun să amelioreze condiţia omului înunivers, s-o înfrumuseţeze perpetuu şi s-ofortifice.

EM – Aşa este, numai că orice cucerirea omului se dovedeşte în acelaşi timp şi oînfrângere. Progresele spectaculoase din fizică,chimie, biologie ori matematică au generat nunumai ce spui tu, ci şi contrariul lor. Oriceizbândă constructivă a lui îşi generează

RUBRICĂ PERMANENTĂ:«În numele speranţei»

EF - Aşa o fi, dacă zici tu...Totuşi să neîntoarcem de unde am tot vagabondat cudigresiunile tale interminabile: Cine eşti şi deunde vii ?

EM - Mai întâi aş vrea să-ţi atrag atenţiacă digresiunea va rămâne şi în continuare, -poate spre disperarea ta – forma predilectă demişcare pe patinoarul vieţii.

Prima ta întrebare poate părea simplăşi poate avea un răspuns pe măsură. Sunt fiulînvăţătorilor Vasile şi Alexandrina Melian, născutla 27 februarie 1939, la ora 2 dimineaţa,încomuna Luizi-Călugara judeţul Bacău.

EF - Nu înteleg de ce poate părea. Esteo întrebare cât se poate de uzuală care cere unrăspuns scurt, exact, ca în orice document deidentitate.

EM - Te înşeli şi de astă dată...Tu nu mi-ai cerut numele şi prenumele, data şi loculnaşterii, nu te-ai inscris în acea mentalitatemodernă care a ajuns să identifice fiinţeleumane prin codificare numerică: „deţinutul242”, „candidatul 105”, „pacientul 23” samd.

Tu m-ai întrebat cine sunt şi de unde vin.Or prin răspunsul dat, n-am răspuns la întrebare,ci am oferit un fel de cod, echivalent în esenţăcu orice cod de marfă.

EF - Si ce e rău în asta ? Trăim într-oepocă a informatizării. Performanţelecunoaşterii, vizeză şi compplexitatea

Continuare din numerele trecute

Pagina 5

antipodul ei demolator.Singurul factor de echilibru şi

salvare pare e a fi doar Dumnezeu, darnumai dacă făptuirea sa, - omul – cuinteligenţa şi afectivitatea lui, unice şiirepetabile, aşa cum îi sunt amprentele,neutralizează componenta diabolică dinsine pentru a o cultiva doar pe cea divină.

Incât, codificarea de care ţi-amvorbit, - eficace şi performantă în privinţaobiectelor – este, atunci când se aplicăomului, alienantă şi auto-destructivă.

EF - Nu-i deloc obligatoriu să fie aşa.Mătăluţă păcătuieşti prin ceea ce-mi reproşaimie mai adineaori: generalizarea falsificatoare.

Mai întâi că, într-un anume fel, - filosoficvorbind - şi omul este un obiect clasificabil şinumerotabil. In al doila rând, codificarea nuduce în mod necesar la alienare şi auto-distrugere. Dimpotrivă, poate genera princunoaştere superioră propensiunea sprearmonizare şi auto-edificare.

EM - Dar ştii că mă surprinzi ?! Nu m-aşteptam ca dimensiunea feminină a propriuluieu să fie atât de subtil analitică.

EF - Nu mă miră maliţia care chicoteşteîn răspunsul tău. Puseurile misogine fac parte,măcar din când în când, din „frisoanele” taleexistenţiale.

EM - Uite, ca să-ţi dovedesc că nucontest o anumită sacralitate a femininului, decinu sunt chiar misogin, sunt gata să recunoscca în bună măsură ai dreptate. Ceea ce eu voiamsă sugerez de fapt, este că întrebările cine eştişi de unde vii rămân suspendate în gol cândrăspunsurile se rezumă, - aşa cum se întâmplăcel mi adesea - la expresia formal-birocratică.

Stim noi cu certitudine cine suntem,de unde venim şi încotro mergem ?

EF - Cu certitudine nu, dar cuaproximaţie da. Iar interesul meu de „reporter”este să te întreb, să te sâcâi, să te provoc pentrua te detrmina să-mi răspunzi nu formal-birocratic, ci substanţial-expresiv.

EM - Desi mă cam agasează că, pornindde la recunoaşterea mea de mai înainte, începisă devii ofensivă şi superioară, ca orice femeiegata să seducă...

EF - Ei lasă că nu te agasează chiaraşa....Decât daca a agasa este folosit cu sensulde a aţâţa....eventual chiar printr-un decupaj al

prefixului cu care a fost nuntit substantivul...

EM - Dincolo de sugestia cam frivolăpe care o strecori, văd că tu mă cunoşti mai binedecât mă cunosc eu.

EF - Stimabile, e grav dacă până lavârsta la care ai ajuns n-ai descoperit că spiritulfeminin are antene mai sensibile, camereinterioare de luat vederi mai performante şi, înacelaşi timp, un spaţiu propriu de taină mai puţinpenetrabil.

EM - Stii ce, deşi sunt sensibil lainiţiativa femininului, cu virtualităţile ei defarmec şi seducţie, dacă o continuăm pe aceastăcale, interviul tău riscă să se rătăcească.

EF - El se poate rătăci oricum de vremece busola pe care ţi-ai propus s-o foloseşti, varămâne doar digresiunea. Aşa încât, hai să neîntoarcem la întrebare. Te-ai născut la...

EM - Te înşeli iarăşi...Nu m-am născut

EF - O iei din nou peste haturi ?! Cumadică nu te-ai născut ?

EM - Foarte simplu: am fost născut.Dacă n-ai uitat cu totul ce-ai învăţat pe băncilefacultăţii de filologie, ba chiar mai înainte de adeveni student, forma reflexivă a verbului indicăo relaţie bine statuată: subiectul făptuitor esteîn acelaşi timp şi obiectul făptuirii. Limbaromână ara o foarte ciudată manieră de aexprima unul din cele doua momentefundamentale ale destinului uman: venirea pelume. E ca şi cum naşterea ar fi un act deliberatde voinţă a celui procreat. Binomul care stă latemelia vieţii şi-i determină geneza,- mama-tata– pare a fi eliminat din ecuaţie.

EF - Bine zis pare. Pentru că, n-ar trebuisă uiţi, limba noastră are şi expresia verbală a fi


Pagina 6


adus pe lume, iar mamele spun am născut.

EM - Este adevărat,dar frecvenţautilizării celor două forme este net în favoareaverbului reflexiv. Pentru a nu mai insista şiasupra faptului că o mamă spune am născutaproape totdeuna cu referire la actul propriu-zis, circumstantializat cronologic siidentificator („Am nascut joi la ora 3” sau „Amnascut o fetita”.

EF - Bine, şi ce concluzie trebuie trasăde aici ?

EM - Nu ştiu... Ceea ce ştiu este căam fost adus pe lume şi nu am venit eu dinproprie iniţiativă.

EF - Deci vrei să insinuezi că tu nu ainici o vină pentru păcatele făcute şi nici unmerit pentru făptuirile frumoase.

EM – Unei astfel de interpretăriconclusive ţi-am mai răspuns odată. Purtămtotdeuna vina păcatelor noastre şi meritulfăptuirilor frumoase. Numai că vina şi meritulsunt copiii unor părinţi şi fructele unor planteprost sau bine grădinărite. Poate că una dinsursele misterioase ala rătăcirilor existenţialese află tocmai în această de-neantificare afiinţei, dincolo de voinţa sa, dincolo deposibilitatea, de „dreptul” de a spune DA sauNU venirii pe lume. Este primul, singurul şicel mai important moment al vieţii în care euleste lipsit de funcţia lui fundamentală, aceeade a decide asupra lui însuşi.

EF – Din această perspectivă, ori ceai spune, procreaţia, dacă nu este o „încălcarea drepturilor omului”, - ca să glumim puţin –rămâne totuşi un act de gravă răspundere.

EM – De gravă răspundere pentrupărinţi şi de împovărătoare smulgere dinnefiinţă pentru copii.

EF - Este surprinzătoare, chiar şipentru mine, această viziune sumbră asupraperpetuării speţei umane.

EM – Nu ştiu dacă e sumbră, e pur şisimplu lucidă. Si, bineînţeles, tristă. Sunt maiaproape de opţiunea dacilor care se bucuraucu precădere de perspectiva morţii decât dehazardul naşterii.

Alexandru MELIAN Imagini din Luizi-Calugara -Bacău,locul naşterii d-lui Alexandru Melian

Pagina 7

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - CARTE TIPĂRITĂ

ELENA TOMA - (n. 1963, Dumeşti, Jud. Iaşi)prozator, eseistică (de factură religioasă).

PREFAŢA AUTOAREI

Lucrarea de faţă nu este un argumentştiinţific sau documentarist, în paginile scrisede mine încerc să clarific originile istorice alereligiei şi cauzele sau interesele comunităţilorsociale care au generat-o o dintr-o perspectivăparticulară, uneori pur imaginativă, lipsită deargumente ştiinţif ice. Din copilărie suntemeducaţi de către părinţi în numele tradiţiilorreligioase moştenite din strămoşi. La şcoalacivică învăţăm că există mai multe religii. Atuncinoi, cei îndrăgostiţi de DUMNEZEU dar nufanatici, ne interogăm nedumeriţi:

ALFA: - De ce există mai multe religii?OMEGA: - Prin urmare există mai mulţi

„dumnezei’’?RASPUNS: _Nu pot f i mai mulţi

dumnezei ci diverse percepţii istorice aledumnezeirii de către diversele civ i lizaţi iomeneşti.

Ideea de dumnezeire la oameni esteapropiată de moştenirile istorice ce-au generatcultul religios al popoarelor păstorite. De aceeaca urmaşi plângem pentru suferinţile înduratede strămoşi şi ne div inizăm eroii istorieinaţionale. Personal l-am admirat pe Ştefan celMare când a îngenuncheat în faţa regeluiVladislav al Poloniei pentru a scuti ţara desuferinţe şi l-am divinizat pe martirul voievodMihai Viteazul ce a deschis calea pentruîntregirea neamului român. Biserica română i-arecunoscut meritele de mare ctitor de lăcaşuride cult monahal lui Ştefan voievod şi l-a trecutîn rândul sfinţilor iar capul martirului voievodMihai Viteazul l-a conservat în lăcaş sfânt pentrua deveni ghidul urmaşilor ce urmau să-iîmplinească visul. Aşa s-au născut şi zeii în altetimpuri la alte popoare, zei după chipurile şifaptele de laudă ale strămoşilor cărora urmaşiilor le-au fost recunoscători.

Cu alte cuvinte rel igia trebuie să

slujească intereselor naţionale şi culturale alepoporului respectiv, altfel nu poate fi legitimă faţă decredincioşi. Ca beneficiari nu trebuie să spunem sfinţigândindu-ne neapărat la crucificaţi ci şi la oameniice-au contribuit şi contribuie la realizarea bineluipentru toţi. Într-adevăr crucificaţii au arătat căîmbrăcându-se în arborele crucii şi smerindu-se faţăde legile natural-demiurgice pot birui moartea,crucificaţii au evanghelizat moartea şi fac miracolecu moartea supusă ce însănătoşeşte viii. Existănemuritori ce au făcut şi fac bine viilor fără să fienominalizaţi sfinţi, aceştia au biruit moartea cu faptelelor bune : oameni de ştiinţă, luptători pentru dreptate,în genere oameni buni ce-au ajutat şi ajută laîmbunătăţirea vieţii oamenilor în toate aspecteleexistenţiale: cultură, sănătate, egalitate socială. Deexemplu din arborele sfinţilor fac parte savanţiiPasteur ce au descoperit vaccinul şi alţii ce asemenealor sunt indispensabili.

Cap.1. PRIMELE CONFLICTERELIGIOASE

Legenda genezei fiilor lui Adam şi Eva îşiare originea în tradiţiile şi practicile magice de lasfârşitul epocii matriarhale şi începutul epociipatriarhale. Scrierile religioase ce prefaţează Bibliasunt inspirate din izvoarele scrise sau istorisite aletriburilor războinice din zona mării Moarte. Acestescrieri transmise ca mesaj iniţiatic au stat la bazafondării religiilor din epocile patriarhale. Magul tribalaspiră să preia conducerea tribului încercând să-lreprezinte pe tatăl ancestral. Eva strămoaşa s-a trezitprima la invocaţiile magului ce i-a oferit mărul săuA. D. N. pentru deschiderea ochilor. Sfatul tribalalcătuit din războinici neagă autoritatea magului şiîşi asuma decizia de veto interzicând lui Adam şi Eva(strămoşi ce se odihneau în paradisul spiriteloradormite):„Din toţi pomii să mâncaţi, numai din

Cartea fiinţei iertate(Fenomenul religios şi interesele tribale)

Motto:‘’M-am eliberat de falşii părinţiCununându-mă cu un arboreCe m-a îmbrăcat în tăcerea ce nu acuză,Credincios crezului meu am devenit FIUL SOARELUIŞi mi-am înălţat lumina către cer''.

Cartea fiinţei iertate/ Elena Toma/ – Tismana:Semănătorul, 2013, ISBN 978-606-93373-1-8.

Pagina 8


acesta să nu mâncaţi’’. Magul ce aspirase laautoritatea de a conduce însuşi tribul blestemăpe urmaşii lui Adam. În consecinţă sfatul tribalcondamnă magul (numit şarpe edenic prin naturafuncţiei ce a avut-o) ce aspirase la autoritateastrămoşului Adam la striv irea capului săublasfemiator de către strămoaşa Eva. Drepturmare fiii lui Adam şi Eva pe lângă conducereatribului îşi asumă şi rolul de preoţi, slujesc ritualulde pomenire a morţilor şi fac sacrificii pentru zei.Fetele erau crescute şi educate în spiritulpracticilor magice, ele o slujeau pe strămoaşa Eva,fiind condamnate prin natura lor biologică să nascăîn dureri pe fiii bărbatului. Adam, tatăl ancestralîşi recunoştea urmaşii numai prin strămoaşagratulată „mamă a tuturor celor vii”.

Practici le religioase tribale cereaurecunoaşterea fiilor de către strămoşi. Bărbatulnu era considerat capul familiei ci reprezentaşarpele, adică totemul reproducător ce-l slujea petatăl ancestral. Bărbatul îşi închina fiii tatăluiancestral ce redevenea tatăl celor vii. Magul ablestemat fiii lui Adam prin care Adam trezitul afost ispitit să coboare in iad, adică să se încarnezeşi să intervină în luptele dintre aspiranţii la şefiatribului. Istoria primelor conflicte religioase a fostpreluată de scrierile tuturor religiilor, părinţiireligiilor făcând-o cunoscută credincioşilor dreptpildă a neascultării.

Invocaţi i le magice resusciteazăinformaţia adormită pentru a prelua controlulconştiinţei. Subconştientul (înger veghetor)creează un zid între partea inconştientă (defulărilemorţilor ce revendică lumina) şi partea conştientăce afirmă lumina de drept. Cheia luminii o arenumai conştiinţa. Magul are cheia tenebrelor, asuperstiţiilor ce-l înspăimântă pe om. Magul celrău îşi biciuieşte victima şi-i culege sângele înpocal zicându-şi în nemernicia sa :„Cu adevăratm-a răsplătit legiuitorul cu sângele jertfelnic alsclavului iertător’’. Sângele victimei este alespentru spălarea păcatelor celor ce l-au schingiuit.

Practicile magice dezvoltă sindromulschizofreniei populare ce caută în permanenţămiei şi ţapi ispăşitori pentru spălarea păcatelorcelor vii şi morţi. Veghea stopează atacurilevrăjitorilor. Trebuie să ne rugăm pentru afirmareasuflării Demiurgului Sfânt în creaţie. Sfinţiiadevăraţi anihilează puterile vrăjitorilor şi afirmăatotputernicia lui Dumnezeu. Magii nu pot influenţadeciziile lui Dumnezeu, deciziile sale sunt moraleşi naturale.

Cap.2. ZEUL COMUNITAR ŞISACRIFICIUL RITUALIC

Credincioşii îşi glorifică zeul comunitar ce

devine lege divină pentru acea comunitate. Zeulrecunoscut apără interesele comune alecredincioşilor. Interesele individuale sunt cauzeledisputelor religioase. Credincioşii sunt consumatorişi producători de magie. Aşadar Dumnezeu nu esterecunoscut ca ideal moral obiectiv ce triază,însufleţeşte şi transformă substanţa genetică în fiinţăumană. Adam şi Eva au fost chemaţi din Eden(paradisul spiritelor adormite) la nunta bărbatului cufemeia. Fiii bărbatului şi femeii sunt obligaţi săasculte de zeul comunitar căruia trebuiau să-i aducăsacrificii.

Zeul este crud şi pofteşte jertfă sângeroasă,el reprezintă în fapt dorinţele comunităţii ce întâi îlfavorizează pe Abel ce-i închină jertfe animale, apoiîi cere lui Cain să-l sacrifice pe Abel. Zeul comunitarîl însemnează cu pecetea protectoare a morţilor peCain care i-a închinat sângele lui Abel. Biblia estescrierea consacrată a tuturor triburilor originare dinAdam.

În Vechiul TestamentDumnezeu este celebrat cadivinitate subiectivă ce-şi ajutăadepţii şi îşi pedepseşte inamicii.Zeul poate fi bun sau rău infuncţie de interesele celui ce îlinvocă în scop de vendetă sau

pentru a i se împlini dorinţe paşnice. Jertfa estesantificată prin acceptarea ei de către zeul comunitarce-şi graţiază adepţii şi le împlineşte dorinţele.

Identificarea lui Dumnezeu cu eroulcomunitar ce se sacrifică pentru binele comunitar adevenit cu timpul aspiraţia celor mulţi.

Cap.3. IISUS HRISTOS ŞIPOPORUL EVREU

Evreii au negat mesajul mântuitora lui Iisus ce acceptase să fie sacrificatpentru a deveni Salvatorul iertător. Hristosce le spunea „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl înmine” nu era considerat alesul comunitarpredestinat a deveni Mesia poporuluievreu ci un fiu ilegitim ce va fi crucificat

ca un tâlhar. Iisus a fost contestat de cătrereprezentanţii bisericii evreieşti din acele timpuriistorice că ar fi fiul dumnezeului lor Iehova, divinitatece le promisese ocrotire şi puterea Sabiei ca scaunde domnie perpetuă. De-a lungul timpurilor lojilemasonice creştine au perpetuat legenda regeluiDavid ocultat ca strămoş a lui Iisus ce le-ar fi datdreptul de stăpânire asupra teritoriilor israelite.

Iisus Hristos ce spunea :„Eu sunt calea şiadevărul’’ se considera f iul Dumnezeiri i ceînsufleţeşte prin suflarea sa sfânta creaţia iar celorce-l linguşeau zicându-i:„Osana, fiul lui David !”, le

Pagina 9


Volumul întreg se poate citi AICI:http://www.samanatorul.ro/editura/2013/Elena_Toma-Cartea_fiintei_iertate.pdf

răspundea:„ Voi ziceţi !...”.Concepţia religioasă a luiHristos se apropia de avechilor prooroci: Elisei,Ieremia, Ilie. De altfeldreptul de a te numi fiulAdevăratei Dumnezeiri

Sfinte ce însufleţeşte nu poate fi contestat nici uneifiinţe umane, nici măcar plantelor sau animalelor.Biserica creştină pentru a-şi legitima dreptul materialde proprietate asupra lăcaşurilor sfinte din patria deorigine a lui Iisus Hristos, l-a mărturisit întotdeaunaca fiu al împăratului David.

Numai la nivelul unei comunităţi socialeadepţii majoritari ai unei religi i neagă în faţadumnezeului lor că minoritarii altor religii nu pot ficonsideraţi membri comunitari legitimi. Evreii,influenţaţi de conducătorul religios Caiafa erau contraurmaşilor lui David. Biserica prin farisei se considerasingura putere rămasă să decidă destinul poporuluievreu în faţa suzeranităţii romane. Mesajul lui Iisusce propovăduia mântuirea prin sacrificiu era deneacceptat pentru evreii ce-şi doreau un eroueliberator de sub ocupaţia romană. Concepţiafilozofica a lui Iisus ce propovăduia:„ Daţi Cezaruluice-i al Cezarului şi urmaţi-mă” nu-şi avea locul îninima robilor evrei. La început poporul l-a urmat peIisus pentru minunile sale, apoi l-a părăsit pentru cănu lupta contra romanilor. Iisus lupta împotriva unuirău universal şi nu se făcea părtaşul vreunei puteriterestre vremelnice. Miracolul învierii din morţi a luiIisus a fost replica prin care Dumnezeu ca Ideal MoralAbsolut a combătut divinităţile ca emanaţie aintereselor tribale.

Cap.4. BENEFICIARII

Iisus Hristos prin miracolul învierii dinmorţi în chip angelic v indecător e consideratMântuitorul creştinilor, cel ce salvează şi veghează.Iisus a devenit Acoperământul Sfânt al creştinilor.Creştinii prin consumarea împărtăşaniei îşi asumă unIisus Hristos post-mortem, devenit Tatăl liturgic cegraţiază păcătoşii şi însănătoşeşte bolnavii. Creştiniisunt beneficiarii sacrificiului lui Hristos şi al sfinţilorce-au acceptat sacrificiul pentru a mântui creaţiadecăzută. Creştinii glorifică şi laudă suferinţele luiHristos şi ale sfinţilor martiri.

Lauda adusă lui Dumnezeu trebuieîmplinită prin fapte bune şi virtuţi creştine. Lăudătorulîn genere laudă pentru a-i fi iertate păcatele şi pentru

a i se împlini dorinţele. Iisus Hristos a fostrecunoscut Dumnezeul ce s-a sacrificat debună voie prin fiul însufleţit pentru a arăta caleamântuirii pentru toţi fiii şi fiicele oamenilor.Creştinii îl recunosc pe Iisus Hristos în dublăipostază: orfan adoptat în calitate de martirnev inovat şi Tatăl Ceresc, Duh Sfânt şiAcoperământ Veghetor.

Cupele liturgice conţin fluid angelicvindecător. Moaştele sfinţilor, icoanele şi statuilesau alte obiecte de cult religios sunt impregnatecu fluidul rugător a celor vii. Împărtăşania poatefi considerată fluid iertător ce simbolizeazăsângele martirizat a lui Hristos şi al sfinţilor.Agheasma sfinţi tă acumulează pocăinţamorţilor şi viilor în faţa Dreptului Judecător,prunc sfinţit în rugăciunile tuturor sfinţilor. IisusHristos a devenit Medic Ceresc Sfânt..

Imagini biserica Sfinţii Apostoli dinDumeşti, jud. Iaşi

Videoclip Editura Semănătotul şi o cronică de Florian Văideianu:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/07/o-noua-carte-la-editura-semanatorul.html

Citiţi aici cuvântul editorului:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/07/cartea-fiintei-iertate-va-fi-lansata-la.html

Pagina 10


Iată încă o carte inedită din seria cărţilortipărite la editura „Semănătorul” Tismana, dupăpoeziile dr. Doru V. Fometescu, poezii de „facturăfilosofică şi de inspiraţie fenomenologică” şi dupăstudiul Elenei Toma – „Cartea fiinţei iertate” - pe temareligiei, într-o altă manieră decât cea… religioasă: ceapsihologică sau filosofică.

Ineditul cărţii lui Adrian-Ştefan Stoian nuconstă în abordarea unor concepţii filosofice. Deştiin?a generală a lucrurilor, principiilor ?i cauzelor seocupă academicienii şi – din nefericire – curtezaniiliterari, care folosind mijloace de creaţie literară sepun în slujba partizanatului politic şi economic.

Autorul face parte din generaţiapostdecembristă care a cunoscut „binefacerile”capitalismului sălbatic instalat de comuniştii vopsiţi şioportuniştii de după ’89, care i-au spulberat toatevisurile şi speranţele de a intra în viaţa activă dupăînvăţarea unei meserii.

„Datorita schimbării de regim nu am mai pututfi angajat din lipsă de experienţă şi reduceri de personalla fabrică”, spune el cu amărăciune.

După apusul regimului comunist, o generaţiefără perspectiva unei vieţi normale, cădea pradăreclamelor şacalilor capitalişti. Cei care aveau dejaun loc de muncă, împrumuturile din bănci pentrulocuinţă i-au făcut sclavi pe viaţă.

Aşa l-a primit capitalismul pe tânărul Adrian-Ştefan Stoian şi te-ai fi aşteptat că acesta să priveascăcu ură o astfel de orânduire. Ei bine, cu o luciditateextraordinară autorul îşi îndreaptă privirea „înapoi”,spre acei care au creat drama vieţii lui şi spre regimul

comunist care se plia pe „noua orientare politică”.Asta declarau în emisiunile postului naţional deteleviziune generalii de armată care apărau dezilele Crăciunului din ’89 „revoluţia română”.

Când s-a gândit să scrie această carte,autorul nu s-a gândit nici o clipă să devină unnostalgic al „iepocii ceauşiste” cum a ajuns dinnefericire astăzi moda. Ar fi putut - dacă „regimul”nu şi-ar fi dat duhul - să fie astăzi un textilist, încadrul Fabricii Apaca, cu garsonieră de 9/5 metriasigurată, cu înscriere sigură pe tabelul cu buteliileşi cu cartelă de pâine, făină şi zahăr dată casupliment la salariu.

Ori, pentru autor nu contează „ce-ar fi fost”ci priveşte în profunzime: cine sunt vinovaţiipseudo-capitalismului de astăzi? De ce „cei de ieri,sunt cei de astăzi” ne având curajul să condamnecomunismul decât de ochii lumii prin cozile lor detopor?

Cum s-a putut crea acel „monstru, penumele său, COMUNISMUL”, cum spune autorul?Ai putea crede că Adrian-Ştefan se repede cuvehemenţă, virulenţă, violen?ă, înfocare, înjurăturişi sabie scoasă contra „monstrului”. Ehei! Asta oface însuşi monstrul! Câte „opere literare” sauarticole zilnice nu vedeţi scrise de însăşi tovarăşiide altădată? Câţi strigă astăzi „hoţul” fiind ei înşişicei mai mari hoţi?

De o fineţe extraordinară şi cu un umorce rar îl găseşti în literatura „cazonă” de azi, Adrian-Ştefan Stoian pune pe hâtie, fapte de viaţăcomunistă, proverbe, atitudini şi evenimente, atâtdin „iepocă” cât şi din timpurile vitejilor „geto-daci”,traci, huni. Dar şi din întâmplările cu draci şi sfinţi,ba chiar şi cu Dumnezeu Tatăl şi Fiul.

Prefaţa editorului

Pagina 11


Nu mai vorbim de muritori: TudorVladimirescu, Horia, Cloşca şi Crişan, Mihai Viteazulsau fauna mondială comunistă Stalin, Beria,Hrusciov, Gorbaciov, Ana Paucker, listă tip „CAP”cum scrie autorul.

Ineditul cărţii constă în faptul că o întâmplarecu oricare din aceste personaje, poate reală, poatenu, este o parodie ne mai întâlnită în literatura„cazonă”: reproducerea într-o manieră grotescă alegesturilor, mi?cărilor sau ac?iunilor personajeloramintite, nu le aparţine de fapt, ele sunt reîncarnăriale unor contemporani care se zbenguie zi de zi prinmass-media şi printre noi, cu tot atâtea faţete câteare „monstrul, pe numele său, COMUNISMUL”.

Nu-i deloc greu să recunoşti braţele fiarei:cârnii, tălpenii, rizestii, arnăuţoii sau busuiociisecurişiti din preajma lui Tudor Vladimirescu suntcât se poate de reali, contemporani cu noi, cum dealtfel însuşi Tudor ne e contemporan, precum Hristos,Dumnezeu sau Lucifer.

Ca să nu uităm asta, autorul se adreseazăobsedant şi chiar dacă cineva superficial ar zicederanjant, e nevoie mereu a ne aminti că noi suntem„Dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Erei PostComuniste”

Acesta este laitmotivul folosit de autor caun fel de strigăt mocnit de revoltă: oare nu vedeţi„Dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Erei PostComuniste” că ceea ce este mai rău dinevenimentele istorice ni se întâmplă şi acum?

Am exclus istoria din unele clase de şcoalăpentru a risca să o repetăm? Se pare că monstrulcomunismului mondial asta vrea!

Nicolae N. Tomoniu, director editura„Semănătorul”

Cine va citi această carte, dacă va fipublicată vreodată, ar putea crede într-o primăinstanţă că se preocupă cu vampirii sau vârcolaciigen Contele Dracula. Spre dezamăgirea acestora,nu veţi da de asemenea caractere pentru că pe noine preocupă un alt gen de monstru, pe numele său,COMUNISMUL. De unde legătura?

Pentru că în sud-estul Europei şi mai cuseamă la noi în România există un proverb de cânde lumea, ce spune: „Fă-te frate cu dracul până trecipuntea”.

Celor care declară sus şi tare că ce a fost înComunism nu este treaba lor le spun doar atât: sănu ne mai judece pentru execuţia lui Ceauşescu şi aCoanei Leana.

Deşi nu m-am documentat din cărţi privindcomunismul, experienţa personală şi şcoala m-ainspirat din plin.

Recunosc că m-a dus puţin valul şi mi-amimaginat că armata sovietică ne-a rămas pe cap

Cuvânt înainte, (Privind înapoi)

până în anul de graţie 1989, decembrie, dar dacăsecretul Mariei este posibil, atunci totul poate fi cuputinţă.

Poate că de aceea au murit Ceauşeştii. Orfi descoperit secretul Mariei.

PERSONAJE DE POMINĂTovărăşele a-ntâia:

Maria Viasova BâtlanOlimpia TutilăPrilie, Mai, Iunie, fiicele Mariei ViasovaEcaterina Lazăr (Elena Ceauşescu ) Ecaterina peColentina

Tovarăşi de la solduri:Vladimir ViasovIulian, Augustin şi Septimiu, cei trei fii ai lui ViasovDumitru Toma Bâtlan, cumnatul lui ViasovToderica, postaşulCandid Dezideriu, profesor, soţul Olimpiei Tutilă,Anton, scaunul dreptăţii şi miezul adevăruluiFamilia Tutilă, veri cu Olimpia: Ilie şi PonorVulturul Dialectic şi diabetic Nicolae Ceauşescu

DRAGI CITITORI

Înainte de a intra concret în acţiune, credcă ar fi necesară o trimitere la celebrul scriitor I.L.Caragiale, drag nouă tuturor românilor, piatră dehotar în viaţă şi la Bacalaureat.

Nu este o comedie ci o mare profeţie.şianume: Comunismul sau puţul Nebunului.

COMUNISMUL SAU PUŢUL NEBUNULUI

A fost odată ca niciodată, într-o mareîmpărăţie, la curtea împăratului un mare Bufon, careajunsese să aibă o mare trecere. Şi dacă a văzut elacest lucru, a socotit că trebuie să se ocupe şi detreburile ţării. Schimba oamenii după bunul lui plac,până când, făcând o vizită prin ţară, ajunse în plinăsecetă în Câmpia Bărăganului. Că să scape oameniide secetă a ordonat să sape oamenii o fântână.Degeaba au motivat aceştia că în locurile lor nueste apă în subsol pentru că bufonul a insistat pânăcând sub ameninţarea cu moartea s-a începutfântâna. Au săpat oamenii mai mult noaptea decâtziua, din cauza secetei, arşiţei până când au ajunsla celălalt capăt al pământului, unde era marea.Aceasta veni cu un vuiet asurzitor şi inundă totBărăganul. Văzând aceasta nebunul striga: Vedeţică tot Eu am avut dreptate! Toţi aţi fost împotrivă,dar tot Eu am câştigat. Uite ce de apă! Dar bucurialui fu de scurtă durată că apa-i veni până la brâu,dar lui nici nu-i păsa şi striga cât îl ţinea gura şiplămânii: Uite ce de apă!!!

În vremea asta, puţini săteni au reuşit săse salveze şi Nebunul înecat a avut şansa săclacheze satisfăcut.

Pagina 12


TÂLHARUL PEDEPSIT

Dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai EreiPost Comuniste, a existat în era comunistă unpoet comunist numit Tudor Arghezi. Omul ăsta,în veşnica sa tinereţe, a făcut de două ori ocnă,ocazie cu care a scris două volume de poeziiîntitulate: „Flori de Mucegai” şi “Poarta Neagră“.De unde putem deduce că poetul Tudor Arghezin-a fost închis la Poartă Albă. I se spune aşadeoarece ocna intitulată Poarta Albă era vopsităîn alb pentru a se vedea urmele deţinuţilor dacăîncercau să evadeze. După aceste două“petreceri“ comuniste poetul Tudor Arghezi nu amai fost închis ba, după venirea comunismului, adevenit unul din poeţii partidului, poate chiar mareşef în organizaţii de tip ARLUS. Dincolo depropaganda politică a scris şi poezii pentru copii,cum ar fi: “Cântec de adormit Mitzura“ (fiicapoetului), “Zdreanţă” şi „Tâlharul pedepsit”, poeziicu caracter civic, educativ, propagandistic, caredupă revoluţia din 1989 a fost parodiată sub titlul„Garcea” şi altele.

Se zice că poetul Tudor Arghezi, în ultimiiani de viaţa, după ce în tinereţe scrisese „Biletede Papagal” se întâlnea cu alţi poeţi comunişti,printre care şi Mihai Beniuc. Păcat că nu seîntâlnea şi cu poeţi anticomunişti care-şi trăiserăşi ei ocna şi canalul iar alţii dispăruseră în ospicii.Probabil că nu i-a fost dat să se întâlnească cu eisau se ferea în mod elegant.

Oricum, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni aiErei Post Comuniste, cum spuneam, poetul TudorArghezi se întâlnea cu poetul Mihai Beniuc în parc.Se zice că una din discuţiile bolşevice a celor doipoieţi a fost cam aşa:

- PMB: Ce faci tov. Poet, Cum o duci?- PTA: Ce să fac, mă plimb prin parc că mă

doare piciorul.- PMB: Bine, bine, dar cu celălalt mai scrii?Oricum, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai

Erei Post Comuniste, dincolo de această tragi-comicăîntâmplare, se zicea că poetul Tudor Arghezi era şiun mare crai, concurând cu alţi crai istorici, cum arfi: Crăişorul Horia, Avram Iancu şi Mihail Eminescu.Revenind la oile şi caprele noastre, în calitatea sa demare crai, se zice că, conform ”gurii lumii şi radioşanţului“ poetul Tudor Arghezi se afla la dans cu ofetiţă şi ar fi zis: «- Desfă picioarele», şi pe măsurăce aceasta le desfăcea cu încetul, poetul cereaîncontinuu să-şi desfacă picioarele. Când tânăraajunsese la limită şi poetul ceru iar să desfacăpicioarele, această-i spuse:

- Dar maestre, nu mai pot, am făcut şpagato!Maestrul răspunse:

- Nu pe ale tale proasto, pe ale mele!Dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Erei Post

Comuniste, după ce am râs puţin pe şăgile din culturacomunistă, ca autor al acestei cărţi am ajuns laconcluzia că parodia intitulată „Tălharul Pedepsit” săfie completată cu poezia originală care purta acelaşititlu. Aşadar, Tălharul Pedepsit:Într-o zi, prin asfinţit, şoarecele a-ndrăznitA se crede în putere a prăda stupul cu miere.El intrase pe furiş, mai apoi pe urdinişŞi credea că o albină-i slabă mică şi puţinăPe când el, hoţ şi borfaş, lângă ea-i un uriaş.Roiul când l-a dibuit c-a intrat l-a căsăpit.Socoteală să-i mai ceară? Nu l-au îmbrăcat în cearăŞi l-au strâns cu meşteşug, încuiat că-ntr-un coşciug.Nu ajunge, vreau să zic, să fi mare cu cel micCă puterea se adună din toţi micii împreună..

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - LANSARE

Pagina 13

Petrilică la o bere cu"tinăretu'"...

În Bucureşti, lansările de carte ale EdituriiSemănătorul se fac la primăria sect. 2

Lansarea va avea loc la 30iulie la Centrul socio-cultural

„Jean Louis Calderon”.

Primarul Sectorului 2 are deosebita plăcere să vă invite Marţi 30 iulie 2013, orele 17.00, la evenimentul cultural

COLOCVIILE DE MARŢI - Ştefan cel Mare şi Sfânt.Punte între Orient şi Occident

Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”, Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670 (Parcarea în curtea primăriei)

Lansarea va avea loc la 27august la Centrul socio-cultural

„Jean Louis Calderon”.

NOU !G

azdă

Geo

rge A

nca C

olocviile de marţi

Pagina 14

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - LANSARE

COLOCVIILE DE MARŢI / The Tuesday Colloquiums 30 iulie 2013, 5 pm, Calderon 39Anul IV, nr. 7 (45). Addresses, Intervenţii, Teatru de poezie, (Re)lansări de cărţi, Proiecte,Portrete, ÎntâlniriTema: Ştefan cel Mare şi Sfânt. Punte între Orient şi OccidentLa ceasul al patrulea din zi (ora 10 dimineaţa) moare, în Cetatea de Scaun a Sucevei, Ştefancel Mare şi Sfânt. Este înmormântat, câteva zile mai târziu, în naosul Mănăstirii Putna.„Până astăzi îi zicu Sveti Ştefan vodă” (cronicar). „Ce zgomot de bucium şi arme, ce val! /Când Ştefan se suie călare pe cal, / Răspunde Suceava din urmă, / Şi nimeni nu ştie cum tuai ajuns / Să ştii de ce munţii săgeată-ai pătruns / Şi-a codrului cale se curmă.” - MihaiEminescu.Invitaţi:Ion Andreiţă, Vasile Andru, Adrian Botez, Florin Costinescu, Petru Costinescu, PuşiDinulescu, Isabella Drăghici, Nicolae Drăgulănescu, Adina Dumitrescu, Doina Ghiţescu,Aureliu Goci, Monica Grigorescu, Neculai Hilohi, Daniela Georgescu, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Elisabeta Isanos, George Lupaşcu, Dan Mateescu, Vasile Menzel,Bianca Beatrice Michi, Doru Moţoc, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Tudor Nedelcea,Lucia Negoiţă, Radu Cristian Nema, Vavila Popovici, Andrei Radu, Arghira Ravanis, ŞtefanSileanu, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan,Adrian-Ştefan Stoian, Marian Stroia, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, BenTodică, Nicolae Tomoniu, Victor Ţăpeanu, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, George TomaVeseliu, Corneliu ZeanaAmfitrion: Dr. George Anca

Intervenţii:Petru Costinescu: Stephanus Magnus, „christianae fidei athletam”Viorel Speteanu: Ştefan, istorie-cult-deconstruireMariana Gurza: Rugăciune la Sfântul MormântCorneliu Zeana: Ştefan şi aromâniiBianca Beatrice Michi: Ştefan şi Muntele AthosDoina Boriceanu: Ştefan în PoloniaVasile Menzel: O voce, un pictor – Ştefan SileanuMarian Stroia: Cuza şi CarolGeorge Anca: Versiuni din poeţi naţionaliMircea Coloşenco: Pan HalipaPuşi Dinulescu: Chinuiala dramaturguluiIssabela Drăghici: Teatrul sacru

Întâlnire cu artişti aromâni

Teatru de poezieŞtefan cel Mare de Vasile Alecsandri – interpretează Puşi DinulescuVasile Menzel: Ce joc vrei să jucăm aziIsabella Drăghici: NatyasastraPoeţi naţionali – interpretează Andrei Radu, Victor ŢăpeanuVavila Popovici: La Putna – interpretează Doina Ghiţescu

Lansare de cărţi:Omprakash K. Gupta: Tulsi Ramayana in 1008 Lines, Shri Rama Charit, Houston, 2013Theodor Codreanu: Basarabia eminesciană, Junimea, 2013Gheorghe Duncea: Tudor Vladimirescu, aşa cum l-am cunoscut, Bârda-Cuget RomânescFlorentin Smarandache: Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva, vol 3, Duran's, 2013Vavila Popovici: Popasurile vieţii, SUAElena-Toma: Cartea fiinţei iertate, Semănătorul, Tismana, 2013Adrian-Ştefan Stoian: Fraţii diavolului, Semănătorul, Tismana, 2013

Portrete: Radu Cristian Nema

Lansările Editurii Semănătorul la Bucureşti

La Centrul socio-cultural „JeanLouis Calderon”

Pagina 15

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - REPORTAJ

Canada, o ţarăpăduroasă şi placidă!

15 decembrie 1996 a fost stabilită ziuade întâmpinarea lui Mos, Crăciun. Pentru acestevenimenţ sufleteşte ne-am pregătit de câtevazile. Bucuria şi curiozitatea ne cuprindedeopotrivă pe toţi din casă. Oare, cum o fi!?...(*

*)Este un moment care marchează începereapregătirilor în vederea marii sărbători,Crăciunul, de altfel cel mai important evenimentreligios ce se ţine simultan de toate cultelecreştine. În malluri se montează imensul bradunde copiii fac poze cu Moşul, în case seinstalează brăduţul. Bungalourile din cartier,ca şi brazii din curţii, sunt ornaţi cu ghirlandede zeci de becuri normale de 20-40w agăţate înexterior pe la ştreaşini, pe verande, şi pecrengile răşinoaselor îndoite sub greutateazăpezii care, anume pentru frumuseţe se ferescsă nu se scuture. În zilele cu cer senin ceprecede această sărbătoare, ore în şir zboarăla joasă înălţime şi cu viteză redusă, câte unavion uşor ce are agăţat în spatele său o imensapancartă, o pânză pe care este scris cu litereimense ca să se vadă de toţi locuitorii oraşului/sector, locul şi ora de desfăşurare a măreţuluieveniment.

N.B. În Toronto primirea lui Santa Clausse organizează sectorial, uneori chiar şi în zilediferite.

În aceste condiţii, de aşteptare şiemoţii, am participat la întâmpinarea lui SantaClaus (Moş Crăciun), activitate pregătită şiţinută cu mare fast an de an, pe o stradă anumedin Down Town (centru oraşului Toronto). Nulocuiam acolo, dar am fost invitaţi la nişteprieteni români veniţi în Canada mai înainte,zicând ei „că-i cea mai frumoasă.” Şi aşa fost!Desăvârşită şi uimitoare pentru noi, prinamploare şi participare. Zecile de echipe şi

formaţii de muzică instrumentale, fanfare, carealegorice şi trupele de dansatori, erau primite înaplauzele mulţimii adunată şi extaziată deeveniment. Timp de mai bine de 50 minute audefilat prin faţa noastră, precedândul pe MoşCrăciun. Mai ceva ca la 23 augusţ cândva… pela noi! Îmbrăcat în mantia lui roşie ca macul vara înlivezi, urcat în sania amplasată pe o platformă lacare erau „înhămaţi” opt perechi de reni, tronaEl, Moşul, cu plete şi barbă albe urând prinportavoce lumii îngrămădite pe trotuare ca să-ladmire: „Merry Christmas” …, adică un CrăciunFericiţ. Odată cu el se auzea şi se amplifica delocul de unde noi admiram spectacolul, un vuietprovocat de un vacarm de urale ale publiculuispectator, tineri şi maturi, părinţi cu copii miciurcaţi pe umeri taţilor şi cu obrajii îmbujoraţi degerul tăios, extaziaţi de grandoarea momentului.Fără să realizez, m-am integrat în bucuria străzii,uitând de frigul la care am fost supus, care parcădin respecţ şi el, în această zi de sărbătoare afost mai „indulgent”. Imensa coloană a fostîncheiată de coloana zecilor de maşini ale salvăriişi poliţiei de ordine. De-a lungul străzii, petrotuare şi în intrânduri, grătarele şi sticlele cubăuturi îmbiau la un dinner (cină) pe măsură.

ION C. GOCIU - (n. 1934, Ciuperceni - Gorj) -prozator.

Călător în altă lume (3)(Spicuiri importante pentru acele vremuri)

SOSIREA LUI SANTA CLAUS (Văzut de un oltean)

Blocuri în Toronto

Pagina 16

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - REPORTAJimpresionant de locuri de parcare, numerotate,şi care sunt atribuite locatarilor, toţi chiriaşi sauproprietari. Maşina/maşinile ţi le poţi parca peaceste locuri sau în garajul din subsolul bloculuiunde mai sunt câte două locuri pentru fiecareapartament. Numai pe locul atribuit ţie, îţi parchezimaşina şi nu oricum, ci perfect încadrată în spaţiulrespectiv, delimitat! Nici tehnica militară de luptădin remizele Armatei române, ştiută de mine, nuera aşa de perfect aliniată, ca maşinile din acestgaraj.

Accesul în garaj, prin interior, se facedirect din bloc, coborând cu liftul până în subsolşi este înlesnit de o cartelă magnetică, cu caredeschizi şi uşa de intrare în locul de parcare.Rampa de intrare/ieşire din garaj , este scurtă şidestul de înclinată. Pe timp de iarnă este încălzitănon-stop. Astfel formarea poleiului pe ea întimpul lungilor ierni canadiene este exclusă.

Blocul este prevăzuţ ca toate de altfel,cu centrală proprie de încălzire în sezonul receşi de aer condiţionat pe timp călduros. Piscina,amplasată limitrof localului exterior de parcarese foloseşte doar pe timp de vară. Blocurileconstruite după 1975, fără excepţie, au piscinăinterioară folosibilă tot timpul anului. „Ce huzurdom’le, să dispui de ditamai ştrandul chiar laparterul blocului şi să te scalzi de câte ori îţi vineţie chef, ziua sau noaptea!”

Aranjarea apartamentelor pe niveleste lineară, pe un culoar lung şi, sunt aşezatepe dreapta şi pe stânga acestuia. Ce avantajreprezintă acesta? O să-mi daţi dreptate!... Pânăla vederea acestui mod de dispunere, eu nu l-am realizat.

La mijlocul blocului se găseşte uşa deacces şi holul de intrare, un fel de foaier, prevăzutcu o superbă jardinieră şi fotolii pe care te poţi

odihnii, dacă ai nevoie. Aici este locul de undepoţi folosi - pentru a urca la etajul dorit - douălifturi cu dimensiuni care pot transporta fiecarepână la zece persoane de-odată. Pe jos, dacăvrei, poţi urca şi coborî numai pe la capeteleblocului unde sunt scările de incendiu. Pentruintrare pe aceste scări trebuie să ai cartelă

Nimeni nu mai ţinea post. Dar dacă nu doreaicarne, în cazane mari cu apă fierbinte se găseauporumbi fierţi, care m-au mirat şi m-au făcut sămă întrebam naiv: …De unde acum?

Pe la orele nouă ale serii, după ce am parcursla întoarcere vreo 20 de km., am ajuns înapartamentul nostru cald şi primitor din bloculTen, Raddington Avenuie(* şi ne-am înviorat cucâte o gură de Votcă aşezaţi la masa cu produseadecvate şi din belşug. Palinca mea, distilată cuatâta migală din prunele D’Arjan de la Muşeteşti,pierise încă de la Otopeni, fiind băută în Româniade vameşii care au ştiut cum s-o sustragă laurcarea bagajelor în avion..

*) …Blocul Ten din Ruddington Avenue, afost construit cu vreo 30-40 de ani mai în urmă, adicăprin anii 60 ai Secolului XX când a avut loc o extindere

substanţială spre nord a oraşului. Se observă uşortrecerea timpului peste el, dar comparat cu celeconstruite în ţară, constaţi că ale noastre princonstrucţie sunt deplorabile. Cucerit de cele ce vădmereu altceva, îmi stăruie în minte, mizeria şidezordinea în locul de unde am venit şi simt nevoiaunor comparaţii între cele două lumi.

În jurul construcţiei s-a realizat un parc cugazon compact cum este muşchiul din pădure pecare s-au plantat arţari, mesteceni şi acei duglaşi,(brazi canadieni). Blocul arăta ca răsărit într-o păduretânără. Este retras în interior faţă de stradă cu câţivazeci de metri, pentru a face loc, în faţa lui, a unuiminuscul loc de parcare pentru oaspeţii veniţi în vizită,care ocupă locul gratuit dar pe timp limitat şi nu maitârziu de ora 9 PM. Stradă liniştită şi circulată numaide rezidenţii cartierului. Faţă de bulevardul Bayview,orientat de la nord la sud cu care se mărgineşte,clădirea este suficient de îndepărtată pentru a nu fipoluată fonic şi de gazele eşapate de miile de maşiniîn perpetua lor mişcare.

Continuând descrierea exterioară, trebuieprecizat că în spatele clădirii, nevăzut din stradă,dispune de un teren, betonat şi marcat cu un număr

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - REPORTAJ

Pagina 17

de acces. Lifturile sunt silenţioase de parcă n-arfuncţiona şi sunt prevăzute în ele cu camere video,pentru a fi supravegheat spaţiul permanent. De laparter şi din camera administratorului poţi vedea lace etaj se află lifturile, cine este în ele şi ce fac,dacă fac ceva. Violenţa în asemenea loc devineimposibilă ca să nu fie remarcată. Înregistarearealizată de camerele video se conservă pe timp de72 ore.

Pavimentul culoarelor este acoperit cumochetă destul de groasă ca să preia orice zgomotal paşilor, lucru ce-i asigură o silenţiozitatedesăvârşită la mişcările inerente ale celor carecirculă spre lifturi sau firidele de acces la gheenelede preluat deşeurile menajere. Pereţii, sunt şi eicapitonaţi mărind liniştea la maximum. Nu mi-a venitsă cred că nu aud locatarii urcând, mergând cutropote sau hâşcăind lucrurile prin casă! Doardimineaţa, între orele zece şi unsprezece auzeamun zumzet monoton provocat de un aspirator, pecât de imens pe atât de silenţios, care sub mâinileîngrijitorului, lua la puricat de praf, centimetru cucentimetru, mocheta holului permanent îngrijită,asigurând menţinerea unei curăţenii perfecte. Înacest bloc, am locuit în două rânduri a câte şaseluni, în doi ani consecutivi şi m-am simţit excelent.Liniştea de aici te copleşeşte, mai ales când iei primaoară contact cu aşa ceva, faţă de vibraţiile şizgomotele de tot felul din blocurile în care locuim,în ţara noastră numită… România.

Casele din cartier au fost construite înaceiaşi perioadă, dar nu seamănă între ele. Mai întâis-au trasat străzile, s-au realizat reţelele de apă,canal, gaze, telefonie şi electricitate, s-au marcattrotuarele s-au betonat şi asfaltat. Apoi au începutconstrucţiile de locuinţe şi obiectivele socialeprevăzute. Nu lipsesc utilităţile, locurile de joacăpentru copii, dotate cu cele mai sofisticate tobogane,leagăne, piste de alergare, platforme cu nisip,panouri de căţărare, cum la noi numai în cazărmimai sunt.

Pentru a nu se distruge copacii viguroşi acăror viaţă poate ajunge la sute de ani, nu s-a făcuteconomie de curbe în trasarea străzilor interioare.Habitatul este la umbra şi protecţia zonei vezi. Dacăeste necesar, devenind periculoş să tai copacul din

propriaţi curte, trebuie, mai întâi, să obţi aprobareade la primărie, care are obligaţia de a face urgentverificarea, tăierea şi scoaterea lemnului, dându-iîntrebuinţarea cuvenită. Eşti proprietarul terenului,dar nu şi al copacilor de pe el indiferent de esenţalor. Pe terenurile acoperite cu gazon, perenul gazoncanadian…, nu dai de nici o groapă. Înainte deînsămânţare totul a fost nivelat şi tasat. Iarba, carepe timp de vară se udă şi se tunde ori de câte orieste nevoie, încântă ochiul, inima şi sufletul.Periodic i se fac operaţiuni de fertilizare şi culmea!..şi de erbicidare împotriva buruienilor, păpădie,pălămidă, trifoi şi altele, care-l pot sufoca.

În anii următori, când am revenit în Canada,am avut posibilitatea să observ calitatea gazonului,activitatea de întreţinere prin adausuri deîngrăşământ şi erbicide, tunderea periodică cuajutorul unor maşini speciale, nedeţinute pe atunciîn România nici de marile stadioane unde ar fiabsolut necesare. Acolo, călcarea gazonului, nunumai că nu-i oprită, este chiar recomandată…

(va urma) .

Pagina 18

Sãmãnãtorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Din blogurile redactorilor AST

GEORGE ANCA (n. 1944, Vâlcea) Poet, eseist,specializat în indianisticăhttp://georgeanca.blogspot.ro/

ÎNTRE NEPOT ŞI FEMUR

Visăm frumos, în compensaţie. Mai rarpărinţii, mai des oculţii. Separăm cariere. Termende decodare, 90 de zile. Nu l-a lăsat diavolul acasă– să tacă năibii din gură.

Coposu, gheişa şi eu în cameră, ba înpavilion, venise la el, se aşezase pe pătură lângămine, i-am atins coapsa prin ciorap, ca spre a-iverifica pezenţa, bătrânul se japonizase de-abinelea, hai şi eu, să nu mă vadă. Fata, că de cevisase pe Guy, gay, de-o chema şi n-ajungea, căhrănea copilul, dar de ce, doar nu s-o fi temut pentrubăiat. Greu, nepoate cu fetele şi visele astea deprimăvară, plute pe timiditatea copilăriei labătrâneţe.

Inamori Ethics prize award: Mr.Yvonchouinard, founder of Patagonia Inc.,Tamasaburo Bando, Leroy Edward Hood. Beva ooktekst van George Anca – India, memorii la mijloculvieţii. Ilie Cioară cf Nisargadatta Maharaj –Awakening Clarity vs I Am That? - ho – hum, now– deceased Romanian mystic – nonduality book.

Medalii. Io Şerban Cantacuzino-VoivodDomn Terei Româneşti 1678 – 1688. AcademiaRomână, lui George Bariţiu (1812 – 1892).Societatea Ştiinţifică-Literară Tinerimea română,elevilor distinşi la desenul după natură, 1898. CaRăsplată muncei tale, recunoştinţa, stima şidevotamentul foştilor tei elev i, lui TheodorŞtefănescu – absolvenţii şcolelor de comerciu, 24oct. 1870. Centenarul Părintelui literaturei RomâneIon Heliade Rădulescu (1802 - 1872), din parteaNaţiunei recunoscătoare, 1902. În amintirea celor25 de ani (1880 - 1905) de la înfiinţarea LiceuluiRomân din Bitolia. Omagiu lui Dr. C. I. Istrati dinpartea juriilor, expozanţilor şi admiratorilor săi,medalie oferită cu prilejul expoziţiei jubiliare din1906.

The myth of intelligibility (in music). I mustfing God. Habemus papam. 266th. Miserandoatque eligendo – with mercy and choosing. Palachsounds like Polack.

*„România Mare e ca un fruct splendid de

o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei

un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga.Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveştefiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioareleşi le face să devină sterpe, care prin tot felul despeculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români şicare, în sfârşit, prin Francmasonerie, prin Socialism,prin Bolşevism, încearcă să aducă pe aceşti jefuiţiîn starea urgisită de robi ai lui Iuda.” — N.C.Paulescu, Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925.

In 2005, the Executive Board of theInternational Diabetes Federation decided that „TheInternational Diabetes Federation would not beassociated with Nicolae Paulescu and there wouldbe no Paulescu Lecture at World DiabetesCongresses should such a request be received".

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţain 1699 Şi a aparţinut până în 1918 ImperiuluiHabsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 pânăîn 1867 nu a existat). În 1940, în urma Dictatului dela Viena, o parte a Transilvaniei este cedată

Pagina 19


(pentru prima data în istorie) Ungariei. Până în 1944,când rev ine României, ce fac unguri i inTransilvania? Ce stiu mai bine:

ucid valahi si evrei, consideraţi raseinferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri sadevină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasialenaziste, golind practic Transilvania de evrei.(Miodrag Stanojevic).

Îţi ordon să te apuci de un text porcos. Numă omorî, îţi dau o ţigară. Visai că mergeai şispuneai merg. Nu a folosit corect limba română.De aceea vă rog să respingeţi recursul. Regretă căa fost condamnat cu executare.

Kyenge, an eye doctor and Italian citizenoriginally from Democratic Republic of Congo(DRC), has been subjected to a barrage of racistattacks since being appointed minister in February."Won't someone rape her, just to make herunderstand what victims of this terrible crime feel?For shame!" Dolores Valandro, a councillor in Paduain Northern Italy, wrote on Facebook alongside aphotograph of African-Italian Immigration MinisterCecile Kyenge.Valandro was apparently reacting toan article on a website called "all immigrant crimes"which detailed an alleged attempt by a Somali inGenoa to rape two Romanian girls, Italian mediareports said.

During the course of the negotiationsmentioned above, Chaim Weizman, the first "Jewishstatesman" stated: "The most valuable part of theJewish nation is already in Palestine, and those Jewsliving outside Palestine are not too important".

Weizman's cohort, Greenbaum, amplified thisstatement with the observation "One cow inPalestine is worth more than all the Jews in Europe".

(Gajendra Singh:) Aryan tribes from Indiamigrated from north of the Black Sea and theCaspian and Kazakh steppes during the secondand first millennium BC. Later, Turkish tribesmarched from the eastern Asian steppes to theIndian sub-continent, Iran and Turkey, thenknown as Asia Minor, where earlier Greek,Roman and Hellenic thought, culture and polity,which forms the basis of Western civilization,had already evolved. This was the result of theinteraction of incoming Greeks with the existinghigher Asian civilizations of Asia Minor,Mesopotamia, Persia, Egypt and India. Hometo over 40 civilizations, Turkey has more Greeksites than Greece and more Roman monumentsthan Italy.

„Corectitudinea poli t ică” reprezintămarxismul, cu tot ce comportă acesta: pierderealibertăţii de expresie, controlul gândirii, răsturnareaordinii sociale tradiţionale şi, în ultimă instanţă, unstat totalitar. În fond, marxismul cultural instauratde Şcoala de la Frankfurt este mai terifiant decâtmarxismul vechi, economic, care a ruinat Rusia.Cel puţin, marxismul economic nu promovaperversiunea sexuală şi nu a încercat să impunămodelul matriarhal, aşa cum s-au străduit să facămembrii Şcolii de la Frankfurt şi descendenţii lor.De Raymond V. Raehn, traducere de Irina Bazon -Rost

În 23 de ani s-a epuizat rîsul hîrbului deoala spartă. Acum se joacă piese tari, de rămîitablou. Mîine-poimîine vom auzi în campaniaelectorală sloganul „alege-mă, sînt fierbinte!” (MariaDiana Popescu, Agero.)

*La îndemâna totală a instanţei, de joi până

azi. Maf iot intelectual penal comunistpostmodernist. A omorî cinci miliarde de oameni.Copiii vor să te salveze, n-ai voie să refuzi.Providenţa sunt ei. Că, dacă mă laşi, m-apuc

Imagini din Turcia: Xanthos şi Efes (în dreapta, la mijloc)

Pagina 20


de băut (ca tine de ţigări). Să nu te ţicneşti pechestia asta. Cam. Ai vrut amor să-ţi rupi piciorsă nu mai dai parai. Pizdariţa se măritase înMirandola. De ce suferea Flaubert, neînsurat, las'Chatterley şi noi următori. Mă duc la traumatologiesă învăţ drumul şi pe ploaie. Shoulder to shouldercu zeiţa Kali.

Atât de idiot, că nu înţelegi că ai muritodată cu echipa ta securistă – cioclii nu merg cuavionu, ci futt pisici în cimitir, asta eşti, viermeavorton – ce draku să cauţi tu în avion, când tunu ai făcut un pas în afara grădinii zoologice dela bălăceanca – ai fost pe trei continente dar nuştii să vorbeşti româneşte – un iddiot, unneterminat, un necalificat, un cerşetor, asta eşti– minte nu ai, să vorbeşti corect nu ştii, să scrii,nici atât – faliment scrie pe tine (Valencia).

Ninge peste zăpada de mai devreme anopţii spre operaţie. Zăpadă pe Carolingia. Au dat11 milioane vechi. Să fie bine. N-au condiţionatcu lăsarea de fumat. Că ne-au salvat, că ştie asta.Transă ninsă. Nu-şi amintea cum ne-am văzutalaltăieri, după operaţie. Ieri, după ce ne-amdespărţit, n-a mai sunat, o fi dormit, o fi durut-o,n-am mai sunat-o nici eu, troscot. I-am văzutpizda la terapie intensivă. Mama noastrăprotectoare Moscova-Incule?. L'ssoluta Traviata.El nu putea trăi fără pipă, ea fuma Caporal. Să teînmormântezi într-un pământ străin e mai răudecât să te arzi, i-a spus lui Pleşoiu. F..u-ţi ăiatrei floci ai p...ii mă-tii care ţine cârma direcţieipişatului ca mintea ta, mai pun cinci bani şi-miiau informaţia.

Copiii rănilor o ţin grapă cu lucruri măreţe.Îl duce legat la Socola. Punem de-o tâlhăroaică(basiliscă). Ce frumoasă era, un simţ al dreptăţii.Nu vreau să mor, vreau să fumez. Posturile săse debloce, chiş. Grădină transparentă. Respingiîn suspine viaţă şi sinucidere din dureri pe ţigarăaprinsă. Iau un bilet la loto, să nu creadă că n-amvrut să plătim datoria (mi-aţi vândut pământul dela Ruda şi suntem chit, nu daţi şahurile, casa).Lungit piciorul pe oprire, fără sprijin podal. PoemulTitanium Tree în femurul Platei.

Val, în blugi, de la o lună, cu tălpile reci,ochii (ne)ficşi, fălcuţe, roşu-alb, angelic, o-douăkarate, la costum de Thirtankara. Ne remorcheazăunde n-om ajunge şi nu ne-o memoracunoscându-ne timpi în ubicuitate. Pe Dorobanţi,în noaptea de 21 decembrie nu erau revoluţionariromâni, erau diversionişti Spetnaz – loviturămilitaro-nomenclaturistă – ordine contradictorii dindublă comandă – omorurile se datorau haosului.

Mă uit la Cazangiu şi parcă-l văd peTroacă (Dr. Stănescu).

Gabi, îngropată lângă Măriuca, dupăliturghia cu şapte preoţi. A făcut biserici. Din 1990,

convertită, zi denaştere. Precumla început, acumşi pururea şi învecii vecilor. De 3ori Tatăl Nostru, 2Bucură-te, Maria,cântă ri cabaptiste, cor cuorgă. Cora,Mariana, Alis şi eudintre ai noştri,rămaşi ortodocşi.Murise şidentistul, fostultim soţ, nu mairămâne nimeni. Papa, Wili, Pişta. Sumă de nenorociritrecute catolic, mizantropic, poate în canon. Bucurie-Glasgow la moartea Margaretei Thatcher (amcunoscut-o); că Elena nu deosebea un polimer deun poligon (malvin?)

*Într-un port nemţesc, plimbat de-acasă,

p'idei, cu Marian, d'ascultase după ce expusese, preapuţin, zicea cum nu s-ar fi ales mai mult din mediulnativ revizitat, de se şi simpatizase, iar eu continuamsă-i debitez mental plinul golului, luând străzicoborâtoare pe ochirea unui vapor. 4 ore constanţănemţească. Azi fac 69. Mă caută liceul Găeţtiului viaPiteşti, judecătoarea Cornelia. Spaţii cu personajepe rânde la fotograf-spovedanie-morgă-în-picioare.Mă privea şi nepotul cu ochii mari deschişi. Noicapleca, gen Câmpu-Lung, îl conduceam, valiză pe roţi,imensă, mai şi şora, destui, existenţialismul cu noi,cu Nae, cu Mircea, cu Emil, cu Dinu. Sergiu, Urmila,Franco, Măriuca, Fricka (soţia lui Wotan).

De sinucidere – poate în tinereţe, în vreunpoem pe seară. Neras, a-mi zice rade-te. Paralizievoluntară, de protecţie a femurului în fiare.

Pe ce tristeţe nopţii brii, bre,cu turcii iar pre nemţi la fibreşi ce-om vorbi miercuri pe sigmacum fratele vecinului tău big m-a.Simţi calciu-n unghii, poate şi-n femur,nepot fumând cu dam de Pompadour -adică noi antiastmaticiicântând la corn în Cornul Africiiaminte pe traducere pripordepresiei alegător aligatorintrăm în rol prin alte Trebizondecitind în comunism le mondeTrecu ziua trădării şi a nedreptelor învinuiri,

femeie. Focuri aprinse pe morminte pentru a încălzisufletele morţilor. Lumea la denii, nu la colocvii. N-avenit Tanior cu agheazma mică a tămăduirii, neomorâm. Execuţia, celebrată pe Şuşea-Alunişului –


Pagina 21

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - STUDII

Sceptrul din Iuda şisemnificaţia lui mesianică

- analiză exegetică asupra profeţiei de laFacere 49, 10 -

1.Introducere

Sfânta Scriptură, în calitate de păstrătoarea Revelaţiei Divine conţine, după cum aflăm dinînsăşi conţinutul ei, Cuvântul lui Dumnezeu, faptce-i conferă o autoritate supremă,incomensurabilă şi inegalabilă în cadrul Bisericii.

În Vechiul Testament, pe lângă datele deo certă importanţă istorică, se regăsesc şiadevăruri revelate, fie sub forma unor instrucţiunicu caracter practic (de exemplu poruncile), fie subforma unor profeţii ce prefigurează evenimenteale istoriei soteriologice viitoare.

O astfel de profeţie este şi cea pe care oregăsim în capitolul 49 al cărţii Facerii, carevorbeşte despre venirea Împăciuitorului şi despreseminţia Lui. Importanţa ei rezidă atât dincaracterul său mesianic, cât şi din caracterulprofetic manifestat prin prezicerea măreţului viitoral seminţiei lui Iuda.

Profeţia are aşadar o multiplă valenţă:pe de-o parte prevesteşte prezenţa neîntreruptăa sceptrului în Iuda, evidenţiind importanţa acesteiseminţii în cadrul poporului ales şi nu numai, rolulei în opera de mântuire asigurându-i importanţauniversală, iar pe de altă parte anunţă prezenţaunui Mesia care depăşeşte graniţele Israelului şicăruia i se vor supune toate popoarele.

Având în vedere cele enunţate aici,intenţionez ca în rândurile ce urmează să realizezo analiză exegetică ce să reliefeze şi să explicitezemultitudinea de sensuri şi valoarea lor pentruteologia vetero-testamentară şi cea ne-otestamentară.

2. Facere 49, 10 în diverse ediţi iscripturistice (vedeţi link-ul spre original)

3. Facere 49, 10 în accepţiunea patristică

Aşa cum am arătat şi în introducere, aceastăprofeţie mesianică este deosebit de importantăatât pentru creştini cât şi pentru iudei. În ceea ce-i priveşte pe cei dintâi, trebuie să precizăm că eaa suscitat interesul teologilor mari ai perioadeipatristice, care s-au ocupat în opera lor cuexplicarea ei şi cu accentuarea înfăptuirii celorpromise aici în persoana Mântuitorului Hristos. Aşa

IULIU-MARIUS MORARIU - (n. 1991,Salva-Bistriţa-Năsăud) - Eseist, teolog

se face că în opera de o valoare incomensurabilă,devenită astăzi aproape indispensabilă oricăruiexeget ce se respectă, Biblia Patristică, există maimulte trimiteri la exegeze ale ei în operele SfinţilorPărinţi.1 Astfel de referinţe găsim şi în suplimentulacesteia. 2

Complexitatea lor contrastează cu dorinţa meade a fi brevilocvent, astfel că voi avea în vederedoar câteva dintre comentariile patristice ale acesteiprofeţii, o analiză exhaustivă putând constitui, suntsigur, tema unei lucrări de licenţă sau chiar a uneiade doctorat. Pe de altă parte, o piedică ivită înconstituirea unei lucrări de o complexitate mai mareeste faptul că nu toate comentariile sunt traduse înlimba română, iar necunoaşterea într-o manierăcare să-mi permită o traducere precisă şi demnăde încredere a limbilor clasice mă împiedică să măangajez într-un astfel de demers.

Din dorinţa de a realiza şi o oarecareprezentare cronologică, voi începe cu Sfântul IustinMartirul. Iată ce spune el în întâia sa Apologie:

Deci Moisi, care a fost cel dintâidintre profeţi, a spus literalemnte acestea:„ Nu va lipsi conducător din Iuda, niciîndrumător din coapsele lui, până ce va veniAcela, Căruia I s-a rezervat; şi El va fiaşteptarea neamurilor… Este, deci, treabavoastră de a dezlega cu exactitate şi de aafla până când a fost printre iudeiconducător şi rege dintre ei. Aceasta s-aîntâmplat până la arătarea lui Iisus Hristos,Învăţătorul nostru şi Tâlcuitor profeţiilorcelor uitate, aşa cum s-a prezis de cătredumnezeiescul Duh Sfânt profetic, prinMoisi, că nu va lipsi conducător dintre iudeipână când nu va veni Acela căruia i s-arezervat regatul. 3

În alt loc el confirmă faptul că neamurilecare i se vor supune Împăciuitorului suntem noi,cei care am fost aduşi la Dumnezeu prin Hristos celrăstignit.4

De o deosebită importanţă sunt şi spuselelu Origen, care remarcă faptul că profeţia e

Fragmente: Cap.1. şi Cap. 3.

Pagina 22


Citiţi articolul original aici:http://www.samanatorul.ro/editura/2013/Iuliu-Marius_Morariu-Sceptrul_lui_Iuda.pdf

formulată cu multă vreme înainte de Moise.5 Iatăce spune el:

În legătură cu această proorocie,care s-a făcut într-adevăr cu multă vremeînainte de Moise, dar pe care unnecredincios ar putea crede că ar fi făcut-o Moise însuşi, ar trebui să ne mirămcum a fost cu putinţă ca Moise săprecizeze că, întrucât la iudei se aflau12 seminţii, regii care se vor alege vor fidin seminţia lui Iuda şi că vor cârmuipoporul. Acesta este şi motivul pentrucare acest popor se numeşte iudeu, dupănumele seminţiei conducătoare. În aldoilea rând faptele de care va trebui săne mirăm , când citim cu atenţie aceastăproorocie, e felul în care, vorbind decârmuitorii şi conducătorii poporului carese vor lua din seminţia lui Iuda, a precizatdata până când vor guverna ei… Şi într-adevăr, ştim că a venit Cel care fuseserânduit să fie Hristosul lui Dumnezeu,Cârmuitorul făgăduinţelor luiDumnezeu…şi este adevărat că Hristosa fost aşteptarea neamurilor.6

Prin explicarea etimologiei numeluipoporului iudeu, el aduce o informaţie nouă,contribuind de asemenea şi prin precizarea şiargumentarea paternităţii iacobite a profeţiei laexegeza ei. Ulterior el revine la aspectul final,reafirmând faptul că El este aşteptarea noastră,a celor care am venit dintre neamuri, pentru căam crezut în El şi în Dumnezeu cel peste toate,Tatăl nostru.7

Spre deosebire de cei doi mai-sus citaţi, lacare găsim referiri sporadice şi succinte, SfântulIoan Gură de Aur, care sesizează şi el importanţaei, o postează ca moto al celei de-a 67–a omiliila Facere.8 În demersul exegetic al pericopei carene interesează, el remarcă, precum Origen, faptulcă prin această profeţie, Iacov arată lămurit timpulcând potrivit rânduielii întrupării va veni Hristos.9

De asemenea, accentuează caracterul universalal operei sale soteriologice: Căci neamurileaşteaptă venirea Lui.10

Deşi nu reprezintă o exegeză propriu-zisă, deosebit de importante sunt şi cuvinteleprivitoare al acest citat ale Sfântului Atanasie celMare, care remarcă că după venirea Mântuirouluinu s-a mai ridicat proroc şi nici nu se maidescoperă vreo vedenie între ei11 (între evrei).Acest lucru se întâmplă pentru că:

Au proorocit până a venit Dreptatea

însăşi şi Cel ce a răscumpărat păcateletuturor. Iar odată ce Sfântul Sfinţilor e defaţă, pe drept cuvânt s-a pecetluit şi vedereaşi proorocia, iar Împărăţia ierusalimului aîncetat. Li s-au uns lor regi până ce s-a unsSfântul Sfinţilor. Căci şi Iacov prooroceştezicând că Împărăţia iudeilor va sta până laAcela.12

Din această succintă prezentare a unorexegeze patristice pe care le consider relevante atâtdatorită personalităţii celor cărora le aparţin, cât şiautorităţii lor, reliefată în faptul că au devenit numede referinţă în teologia răsăriteană şi cea apuseană,importanţa profeţiei de la Facere 49,10, a căreiîmplinire este însăşi Hristos şi care are un caracteruniversal, căci, Împăciuitorului, adică Lui, i se vorsupune toate neamurile.1 Centre d’ analyse et de documentation patristiqoues, Biblia Patristica,index des citations et des alluns bibliqoues dans la litterature patristique,Tome premier, Editions du Centre National de la recherche scientifique,Paris, 1975, p. 87. Idem, Biblia Patristica, index des citations et des allunsbibliqoues dans la litterature patristique, Tome II, Editions du CentreNational de la recherche scientifique, Paris, 1986, p. 97. Idem, BibliaPatristica, index des citations et des alluns bibliqoues dans la litteraturepatristique, Tome III, Editions du Centre National de la recherchescientifique, Paris, 1991, p. 58. Idem, Biblia Patristica, index des citationset des alluns bibliqoues dans la litterature patristique, Tome IV, Editionsdu Centre National de la recherche scientifique, Paris, 1987, p. 50. Idem,Biblia Patristica, index des citations et des alluns bibliqoues dans lalitterature patristique, Tome V, Editions du Centre National de la recherchescientifique, Paris, 1991, p. 151. Idem, Biblia Patristica, index des citationset des alluns bibliqoues dans la litterature patristique, Tome VI, Editionsdu Centre National de la recherche scientifique, Paris, 1995, p. 48.2 Centre d’ analyse et de documentation patristiqoues, Biblia Patristica,Supllement, Philon d’Alexandrie, Editions du Centre National de larecherche scientifique, Paris, 1982, p. 59.3 Sfântul Iustin Martirul şi Filososoful, Apologia întâi, traducere pr. prof.Olimp N. Căciulă, în vol. „ Apologeţi de limba greacă”, col. „Părinţi şiScriitori Bisericeşti (PSB)”, vol. 2, Editura Institutului Biblic şi de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 46.4 Idem, Dialog cu iudeul Trifon, traducere pr. prof. Olimp N. Căciulă, învol. „ Apologeţi de limba greacă”, col. „PSB”, vol.2, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p.104.5 Origen, Contra lui Celsus, traducere pr. prof. Teodor M. Bodogae, învol. „ Scrieri alese - partea a patra”, col. „PSB”, vol. 9, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1984, p.77.6 Ibidem, p. 77.7 Ibidem, p. 342.8 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, LXVII, traducere pr. D.Fecioru, în vol. „Scrieri - partea a doua”, col. „PSB”, vol. 22, EdituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1989, pp. 331-342.9 Ibidem, p. 335.10 Ibidem, p. 335.11 Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului şi desprearătarea Lui nouă în trup, XL, traducere pr. prof. Dumitru Stăniloae, învol. „Scrieri - partea I”, col. „PSB”, vol. 15, Editura Institutului Biblic şide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 134.12 Ibidem, p. 134..

Pagina 23


Psalmul 110, 10 : „ Frica deDomnul este începutul înţelepciunii, toţicei ce o plinesc au asupră-i o bunăînţelegere. Lauda Lui rămâne în veaculveacului.”1

Psalmii sunt rugăciuni prin excelenţă,fiind destinaţi încă de la apariţia lor pentruliturghia de la Templu. Ulterior au fost folosiţiîn cultul sinagogal, iar mai apoi au fost preluaţide creştini pentru a fi utilizaţi în rugăciunidistincte în structuri cultice primare O dată cutrecerea timpului, Psaltirea a devenit o cartede căpătâi şi pentru cultul particular. Clericii,monahii sau simplii creştini, însuşindu-şi trăirileexprimate în psalmi, au conferit acestei cărţiun statut bine definit în cadrul rugăciunilorzilnice. Pe lângă faptul că este cea mai lungăcarte a întregii Sfinte Scripturi, Psaltirea esteşi cea mai diversificată scriere, din punct devedere literar, cât şi teologic.2

Biblia Hebraica numeşte cartea Tehilim( laude), Septuaginta o numeşte Psalmi, de lacuvântul grecesc psaltirion, ce desemna iniţialun instrument muzical cu coarde, asemănătorharpei, apoi o cântare acompaniată cu acestinstrument, iar Biblia Sacra Vulgata intituleazăcartea Liber Psalmorum, operând o dublătraducere, atât după Septuaginta, cât şi dupăTextul Ebraic.3

Cartea Psalmilor cuprinde 150 decapitole şi 2527 de versete, fără a socotipsalmul necanonic poziţionat în majoritateaediţiilor la sfârşitul celor canonici. Psalmiiprovin din mai multe colecţii şi subcolecţiilocalizate în perimetrul geografic al Levantului

antic, în mai multe perioade ale istoriei poporuluiIsrael. Este important de precizat faptul că în afarăde textele din această colecţie, mai întâlnimpresărate şi în alte cărţi ale Bibliei, bucăţi literaresimilare, cărora le putem atribui, fără nicio ezitare,numirea de psalmi.4 Autorul principal al acesteicolecţii de imne este regele David. Prin urmare,majoritatea psalmilor au fost înscrişi în perioadaregatului davidic, în timpul domniei regeluiSolomon. Apariţia acestor cântări a fost generatăde nevoile pe care dimensiunea doxologică aserviciului liturgic promovată de reforma religioasăa regelui David, le impunea. Cealaltă parte apsalmilor a fost colecţionată de Ezdra în perioadaurmătoare exilului babilonian din raţiuniasemănătoare.

Unul dintre motivele principale care audeterminat folosirea frecventă a Psaltirii de cătrecreştini a fost varietatea conţinutului care vizatrăirea interioară. Zbuciumul sufletesc ce exprimădilemele omului în faţa contradicţiilor cotidiene,durerea, necazul sau exaltările pline de fericire aufost atât de bine conturate, încât asumarea lor decătre credincios s-a produs în cel mai firesc modposibil.5

Sfântul Atanasie cel Mare susţine că înaceastă carte omul se poate regăsi pe sine însuşicu uşurinţă, spunând că nicio altă scrierescripturistică nu este asumată de sufletul omuluicu atâta naturaleţe ca Psaltirea.

Se spune că Psaltirea are aceeaşi legăturăcu Vechiul Legământ ca inima cu omul întreg. Esteîn centrul trupului şi reflectă în suflet legeadumnezeiască ţi experienţa personală a fiecărui omcu exemple palpabile luate din natură şi dinactivitatea umană. Psalmistul vede mai dinaintegrija neadormită a lui Dumnezeu faţă de omulnefericit şi căzut, atunci când El se pleacă dintruînălţimea locaşului cel sfânt al Său şi priveşte dincer pe pământ. În acest fel se explică de ce

IONUT HENS - (n. 1989, Cluj-Napoca)

- Eseist, teolog

Psalmul 110,10- Meditaţie -

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - STUDIIPsaltirea i-a hrănit pe Apostolii şi credincioşii Bisericiiprimare, de ce Noul Legământ este plin de imne luatedin psalmi şi care se împletesc aromonios cu, cuvinteleevanghelice şi oferă un material bogat pentru dovedireatrimiterii mesianice a Mântuitorului.6

Psalmii au fost folosiţi de Mântuitorul Însuşiîn rugăciune, El arătând astfel caracterul lor insuflatde Duhul Sfânt şi valoarea lor permanentă. Cu altecuvinte, Psaltirea rămâne cartea de temelie pentrurugăciunea Bisericii, atât în planul evlaviei personale,cât şi în acela al evlaviei comunitare. Edificatoare suntcuvintele Mântuitorului : „că trebuie să se împlineascătoate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, înprooroci şi în psalmi” ( Luca 24, 44). 7

Psalmul 110 este cuprins în grupul celor 150de psalmi canonici, fiind un psalm de mărturisire şidescriere ca laudă. Este un psalm de tip sapienţial,alfabetic în ebraică, o meditaţie asupra faptelorminunate ale lui Dumnezeu.8

Versetul 10 al psalmului 110 scoate în evidenţătema fricii de Dumnezeu ca expresie a înţelepciunii.La fel ca în alte expresii similare în care este folositgenitivul : credinţa lui Dumnezeu, omul lui dumnezeu,muntele lui Dumnezeu) exprimă superlativul, absolutul.În mentalitatea iudaică, există conştiinţa că doar aceastăstare de frică trebuie luată în considerare. Frica nutrebuie înţeleasă ca fiind o însuşire a lui Dumnezeu.Teodoret al Czyrului spune la un moment dat că estenevoie să împodobim cunoaşterea cu fapte, cinstindu-L astfel pe Acela care a dăruit cunoaşterea. 9 SfântulVarsanufie asociază începutul înţelepciunii cu oprireade la toate cele urâte lui Dumnezeu prin negrăirea aceva din cele ce nu se cuvin. Sfântul Chiril alAlexandriei precizează faptul că, dacă începutulînţelepciunii este frica, sfârşitul ei este înţelegerea ceabună cei ce o au pe ea. Trebuie dobândită frica deDumnezeu pentru a scăpa de toate petele păcatuluiştergându-le de pe suflet prin aşteptarea chinurilorveşnice, iar înţelegerea pentru a ne dovedi împlinitoriai tuturor voilor dumnezeieşti. Sfântul Isaac Sirulprecizează la rândul său, că nu frica de Dumnezeu naşteaceastă cunoştinţă duhovnicească, ci cunoştinţa aceastase dă ca un dar lucrării din frica lui Dumnezeu.10

Sfântul Ioan Gură de Aur vede acest începutca un izvor, rădăcină şi temei. Fiindcă a spus acestea şis-a umplut de atâta uimire, adaugă aceste cuvinte lumiiîn mod potrivit arătând că cel ce se teme de El se umplede toată înţelepciunea şi devine priceput. Dar pentruca oamenii să nu socotească că înţelepciunea selimitează la o simplă cunoştinţă, a adăugat : înţelegerebună este tuturor celor ce o fac pe ea. Nu este suficientăcredinţa, dacă purtarea noastră nu este conformă cucredinţa. Cum este începutul înţelepciunii frica deDomnul? Izbăveşte de toată răutatea, lucrează toatăvirtutea. Este vorba nu despre înţelepciunea cea dinvorbe, ci de cea din fapte. Filosofii din afara credinţeiau definit înţelepciunea : cunoştinţă a lucruriloromeneşti şi dumnezeieşti. Dar această ştiinţă o învaţă

frica de Dumnezeu, smulgând din rădăcină răutatea şisădind virtutea, inspirându-ne dispreţul pentru lucrurileprezente, strămutând mintea de la pământ la cer. În acestverset, profetul nu se referă la cel ce aude, ci la cel careîmplineşte cu fapta.

Ce semnifică : „ înţelegere bună este tuturorcelor ce o fac pe ea”. ? Adică celor care fac fapteleînţelepciunii şi care arată prin fapte înţelegerea bună.A spus înţelegere bună, deoarece există şi o înţelegererea, aici referindu-se la înţelepciunea ca virtute. „LaudaLui rămâne în veacul veacului”. Este vorba despre laudaexprimată prin mulţumire, slavoslovenie, lauda ceanemuritoare prin fapte şi mai înainte de acestea, ceacare este părtaşă firii Lui. Căci Dumnezeu este nemuritorşi prin Sine Însuşi vrednic de toată lauda.11

Frica de Dumnezeu reprezintă a doua etapă pecalea despătimirii, iar credinţa adevărată este cea careasigură inevitabil drumul spre această cale. Sfântul IsaacSirul vede o înlănţuire logică a virtuţilor, spunând :„cunoştinţa naturală ne convinge să credem înDumnezeu, Cel ce a adus toate la existenţă. Şi credinţaproduce în noi frica şi frica ne sileşte să ne pocăim şisă lucrăm cele bune.”12

Sfinţii Părinţi pomenesc în ordine crescândă,trei măsuri ale fricii de Dumnezeu : măsura robilor,măsura simbriaşilor şi măsura fiilor. Robii împlineauvoia stăpânului de frica pedepsei, de frica biciului. Nuera vorba de sentimente deosebite în relaţia dintre sclavşi stăpân şi nici de conştientizarea unei datorii pe caretrebuie să o îndeplinească. Este vorba, pur şi simplu, defiorul ce ţi-l dă eventuala pedeapsă pe care ţi-o poateadministra stăpânul dacă nu-ţi faci datoria. La aceastămăsură sunt creştinii care fac voia lui Dumnezeugândindu-se la pedepsele vremelnice, pe care li le-arputea da Dumnezeu, sau la chinurile iadului din viaţade apoi.

A doua măsură la care ajunge frica deDumnezeu este măsura simbriaşilor. Simbriaşii lucreazăbine şi cu râvnă nu de frica pedepsei, ci gândindu-se larăsplata muncii lor. La această măsură sunt creştinii carefac voia lui Dumnezeu pentru a le merge bine şi amoşteni raiul după moarte, fiind nişte buni negustori,care ştiu să câştige raiul prin faptele lor.

A treia măsură la care ajunge fr ica deDumnezeu este cea a fiilor. Fiii cuminţi şi ascultătorifac voia tatălui nici de frică, nici gândindu-se la avantaje,ci pentru că îşi iubesc părintele, în acest sens, relevantefiind cuvintele Sfântul Ioan Evanghelistul, care spune :„în iubire nu este frică, că iubirea desăvârşită alungăfrica.” (Ioan 4, 18) şi cele ale sfântului Antonie cel Mare: „eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc pe El.Căci dragostea scoate afară frica”.13

Ava Dorotei clasifică frica de Dumnezeu îndouă categorii : una începătătoare şi una desăvârşită,reprezentaţi de cinstitorii de Dumnezeu (primacategorie), iar cea de-a doua a sfinţilor, a celordesăvârşiţi. (categoria a doua). Pe cei din primacategorie, ava Dorotei specifică că primii sunt

Pagina 25Pagina 24


Citiţi articolul original aici:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/07/ionut-hens-psalmul-11010.html

caracterizaţi ca, cei care îndeplinesc totul din frica dechinuri, o astfel de persoană nu face binele pentru sineînsuşi, ci din frica pedepselor. Cei din categoria a douasunt caracterizaţi prin iubirea faţă de Dumnezeu, dorindsă se facă plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Acesta ştie ceeste binele însuşi şi a cunoscut ce înseamnă a fi cuDumnezeu. Acesta este cel care deţine iubirea adevărată,numită de sfinţi şi desăvârşită. Un astfel de om nu se maiteme de pedepse, ci doreşte să guste din dulceaţa de a fiîmpreună cu Dumnezeu.14

În final voi încheia acest referat concluzionând,folosind cuvintele IPS Bartolomeu Anania, care caracterizaîntr-un fragment edificator „Cartea Psalmilor”, din VechiulTestament : „...dacă omul dintotdeauna şi-a simţit lăuntruladiat de fiorul sacru, avem toate motivele să credem cănici adierile artei nu i-au fost descoperite. CaverneleAltamirei ne-au păstrat capodopere de pictură preistorică,cuneiformele Mesopotamiei ne-au transmis Epopeea dinGhilgameş, hieroglifele Egiptului s-au rostit în CarteaMorţilor, harpa davidică ne-a dăruit psalmii. Şi dacă artaI-a fost adusă Dumnezeirii ca o jertfă bineplăcută, din totceea ce credea că are omul mai bun, atunci poeziapsalmilor nu este altceva decât teologia în starea ei degraţie muzicală.”15

Bibliografie1.***, Biblia sau Sfânta Scriptură – Ediţie

Jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001

2.Paşca-Tuşa Stelian, “Yahwe Hanneni” –„Inima” rugăciunii psalmice, teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2011

3.Sorin Usca & Ioan Traia, Vechiul Testament întâlcuirea Sfinţilor Părinţi, vol . 13. Psalmii, EdituraChristiana, 2009

4.Pr. Prof. Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001

5.Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri laPsalmi, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2011, trad. din limbagreacă Ierom. Agapie ( Corbu)

6.Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovniceascăla Psalmi, Editura Institutului Biblic şi de MisiuneOrtodoxă, Bucureşti, 2009

7.Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă,Editura Bunavestire, Bacău, 1997

8.Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi,Editura Doxologica, Iaşi, 2011

9.Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintelenevoinţe, Filocalia 10, Bucureşti, 1981

10.†Andrei Andreicuţ, Nevoinţele desăvârşirii,Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011

11.Ava Dorotei, Despre frica de Dumnezeu,Filocalia IX, Editura Institului Biblic şi de Misiune al BOR,Bucureşti, 1980

1 ***, Biblia sau Sfânta Scriptură – EdiţieJubiliară a Sfântului Sinod, Editura InstituluiBiblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 2001, p . 7462 Paşca-Tuşa Stelian, “Yahwe Hanneni” – „Inima”rugăciunii psalmice, teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2011, pp. 11-123 Sorin Usca & Ioan Traia, Vechiul Testament întâlcuirea Sfinţilor Părinţi, vol . 13. Psalmii,Editura Christiana, 2009, p. 54 Pr. Prof. Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”,Sibiu, 2001, p. 45 Paşca-Tuşa Stelian, op. cit., p. 366 Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri laPsalmi, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2011, trad. dinlimba greacă Ierom. Agapie ( Corbu), pp. 7-87 Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovniceascăla Psalmi, Editura Institutului Biblic şi de MisiuneOrtodoxă, Bucureşti, 2009, pp. 4-58 Sorin Usca & Ioan Traia, op. cit. , p. 5379 Ibidem, p. 53910 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă,Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 1811 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi,Editura Doxologica, Iaşi, 2011, p. 425-42612 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintelenevoinţe, Filocalia 10, Bucureşti, 1981, p. 9313 †Andrei Andreicuţ, Nevoinţele desăvârşirii,Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 32-3314 Ava Dorotei, Despre frica de Dumnezeu,Filocalia IX, Editura Institului Biblic şi de Misiuneal BOR, Bucureşti, 1980, pp. 512-51315 ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, op. cit., p. 614

.

Pagina 26


Raportându-ne la perspectiva filosofică,valoarea se referă la o proprietate a obiectelor fizicesau abstracte care reprezintă un anumit nivel deimportanţă. În acest sens, Petre Andrei spunea că: „Valoarea nu e un atribut nici al subiectului, nici alobiectului, ci o relaţie funcţională a amândurora.”1

Tudor Vianu, arată că valorile se găsesc în bunuri şiconştiinţa le cuprinde în ele. Actul valorificării princare un lucru este cuprins între bunuri, este capabil săsatisfacă o dorinţă. Valorile se reprezintă sub formaunui sistem deschis, încorporând la modul esenţial, nunumai experienţă socială, dar şi anumite cunoaşteri.2

Valoarea morală, reprezintă o formă demanifestare a unei valori în general, care reflectărealitatea morală a unui creştin. Moralitatea de-allungul istoriei a îndeplinit o funcţie importantă dereglementare şi organizare atât din punct de vedere alvieţii sociale cât şi morale. Importanţa valorii morale,este aceea de a orienta viaţa umană, de a o încuraja întot ceea ce este bine, prin comportamente, fapte sauaţiuni. Categoriile valorilor se împart în doua marietape, fiind cele mai importante: Valori de bine şi valoride rău. Aceste etape ale valorilor, reprezintă în modspecific interesele claselor, a grupurilor sociale, îndiferitele orânduiri şi epoci istorice.3

În ceea ce priveşte persoana umană, aceastaeste conştientă de sine, având conştiinţa că ea există şiînţelege sensul şi rostul în viaţa pământească. Potrivitacestui important punct de vedere persoana este unicăşi irepetabilă. Fiecare om îşi posedă un sens alexistenţei, pe care acesta îl receptează în modul săupropriu, astfel sensul lui devenind unic, deoarece totceea ce primim de la Dumnezeu este unic. Persoanele,ies în câştig dacă acestea recurg la un schimb de sensuri,deoarece în această postură se creează o comuniuneîntre ele reciprocă, prin care nimeni nu pierde nimic,ambele au doar de câştigat.4

Responsabilitatea morală pe care un om oprimeşte, este un dar de la Dumnezeu: „ Toate câte nile dă Dumnezeu şi toate câte nu ni le dă, spre folosulnostru o face, chiar dacă noi, ca nişte prunci, nu nedăm seama.” Această responabilitate este unită cuspiritualitatea persoanei formând parte intrisecă dinea, deoarece concură la creşterea interioară penrtuDumnezeu. Raportându-ne la pilda talanţilor pe care o

regăsim la Evanghelistul Matei cap. 25 vers. 14-30,observăm că darul este primit de la Dumnezeu şi semultiplică de către om, în acest sens primirea daruluireprezentând garanţia înţelegerii sensului pentru daruldat de Dumnezeu. În ceea ce priveşte darurile între douăsau mai multe persoane, acestea pot fi primite, saurefuzate, dar ceea ce Dumenzeu ne dăruieşte produce înnoi oamenii o revendicare cu un caracter special, fiindsolicitarea pe care finitul o primeşte din parteainfinitului.5

Responabilitatea, interprinde o lucrare foarteimportantă în viaţa omului, ce se desfăşoară la toate„palierele vieţii morale: faptele, gesturile, cuvintele, chiarcele considerate mai puţin importante de către persoană,sunt încărcate de acest dar care le însoţeşte permanent şile responsabilizează înainte de judecata divină şi chiarînainte de cea a conştiinţei.” Responabilitatea morală aomului, în primul rând se manifestă înaintea luiDumnezeu, deoarece el fiinţează prin Sine Însuşi, de laEl vin toate şi la El se vor întoarce, după ce tuturor le-adăruit posibilitatea de a se bucura de existenţa lor.Oamenii, fiind creaţi de Dumnezeu, îşi trăiesc primaresponsabilitate ca răspuns faţă de El, căciresponabilitatea nu este, decât dragoste.6

Biserica noastră, în ziua de astăzi poartă o marerăspundere pentru renaşterea morală şi spirituală asocietăţii româneşti. Suntem conştienţi că aportulfundamental la însănătoşirea vieţii româneşti este acelade a modela oameni cu frică de Dumnezeu, oamenicredincioşi, oameni care să aibă asupra lor „ Duhul luiDumnezeu” ( 1 Corinteni 7, 40), fiind eliberaţi de robiapatimilor şi pătrunşi de jertfa şi iubirea faţă de semeniilor. În spiritul învăţăturii Bisericii, înainte de toate punepreţ pe valoarea unică a fiecărei persoane, dată de prezenţachipului lui Dumnezeu în om.7

Pentru Biserică, doctr ina socială este :„Evanghelia socială a vremurilor noastre”( Ioan Paul II,Omilia de la Cincizecime, cu ocazia centenaruluiencicliciei Rerum novarum, 19 mai 1991). Totuşi,Biserica, nu intervine în problemele sociale ce au încompetiţie ştiinţele umane, dar priveşte întreaga realitatea omului ca pe un loc al evanghelizării. Prin ÎntrupareaSa, Hristos se solidarizează cu omul în toate aspectelevieţii umane. Biserica este legată intim de lume şi nu seopune acesteia: nădejdea în mântuirea veşnică şiangajamentul în favoarea promovării umane, sunt

SILVIU-AURELIAN JIMBOREAN - (n. 1991, Topliţa-Harghita) - Eseist, teolog

Valoarea morală a activismuluisocial

Pagina 27


TovarăşulAndreiPleşu

distincte dar inseparabile. Doctrina socială a Bisericii,este preocupată în mod special de probleme socialeapărute în acest secol, cu atenţia şi bineînţeles grijaBisericii de a cuprinde şi a îmbrăţisa dramele şi urgenţeleconvieţuirii umane în orice parte a lumii, Biserica a pusîn evidenţă realitatea aflată în centrul învăţăturii sale: „Urzeala şi oarecum călăuza...întregii doctrine sociale aBisericii este concepţia concretă a persoanei umane şi avalorii sale unice.”( Ioan Paul II, Cenesimus annus 11).”8

Principiul important care corespunde doctrineisociale a Bisericii, este centralitatea persoanei umane, înacest sens este util să amintim faptul că nu este de ajunsca toţi oamenii să fie definiţi egali, conştienţi fiind defaptul că nu întâmplător nedreptatea, sărăcia, exploatarea,ignoranţa se consolidează în interiorul unei societăţi.Viaţa unei persoane, trebuie să fie demnă, aşa cumMântuitorul Iisus Hristos şi restauratorul vieţii depline aomului, l-a revelat pe om omului. Omul după chipulTreimii, al lui Dumnezeu Cel Treimic, Tată, Fiu şi DuhSfânt. Atenţia sporită persoanelor, este tipică pentrudoctrina socială a Bisericii, care se exprimă pe plan social,în principiul solidarităţii, care trebuie promovată şifavorizată de comunităţile intermediare din interiorulsocietăţii împortiva preponderenţei unei puteri externe,principiul subsidiarităţii, aceste două principii fiind înmod evident derivate din centralitatea Persoanei. Pilonulde susţinere a gândirii doctrinei sociale este: „ Omul numai poate fi considerat o marfă”.9

Lumea din zilele noastre în care trăim, aprogresat din punct de vedere material, manifestând unîngrijorător comportament spiritual. Acumularea de valorimateriale, a devenit atât de obsedantă, încât preocupareafaţă de valorile spirituale a trecut pe plan secundar, ca şicum omul ar fi alcătuit doar din trup, nu şi din suflet.Privind originalitatea acestei crize spirituale, se aflăconvingerea omului contemporan că Dumnezeu nucoboară în lume, fiindcă Duhul lui Dumenzeu a fosteliminat în hotarele lumii văzute, pentru a fi izolat însubiectivitatea spiritului uman, iar lumea văzută a fostdecretată ca realitate autonomă în raport cu Creatorulei.10

Civilizaţia noastră, din lipsa acestor valori, apierdut dimensiunea ei spirituală. Fără credinţă, nu existănici un obstacol, în calea puterii şi a violenţei. PaulTournier, consideră că remediul violenţei constă întrecerea noastră de la o concepţie antropocentrică la unateocentrică, fiindcă numai Dumnezeu ne poate săînvingem toate lucrurile rele si toate avuţiile pământeştice îmbolnăvesc starea spiritulă a omului. Din lipsa acesorivalori foarte importante, omul s-a rupt din rădăcinilespirituale cu Dumnezeu, cu societatea şi chiar cu întregcosmosul. Un teolog şi filosof, Nicolae Balca, spunea cumult timp în urmă, că în timp ce omul antic vorbea cucosmosul, iar omul medieval vorbea cu Dumenzeu, omulcontemporan vorbeşte cu sine înuşi.11

Închiderea individualistă pe care omul o ţinelegată în el, provocată fiind de autonomia creaţiei faţă deDumnezeu, transformă omul fără anumite rădăcinispirituale, într-o fiinţă dominată de forţe iraţionale în viaţaei interioară, pe care nu le mai poate controla şi o

determină să se comporte agresiv şi violent în trăireaexterioară. Primul mare gânditor creştin şi un mareSfânt Părinte al Alexandriei secolului IV, care şi-a datseama de faptul că autonomia creaţiei este cauzaviolenţei şi a multor racile sociale, fiindcă omul esteîndepărtat de Dumnezeu şi îl lasă pradă forţelorsatanice, a fost Sfantul Atanasie cel Mare. El a surprinso reconstrucţie cosmologică foarte plenară, care aveaîn centru ei pe Dumnezeu ca Logos Creator, potrivitSfintei Scripturi, conferindu-i fundamentul ei spiritual:„ Însuşi Cuvântul atotputernic, atotdesăvârşit şi sfântal Tatălui, sălăşluindu-se şi întinzând puterile Lui întoate şi pretutindeni şi luminând toate cele văzute şinevăzute, le ţine şi le strânge, nelăsând nimic gol deputerea Lui, ci dându-le viaţă tuturor şi păzindu-le petoate împreună şi pe fiecare în parte.12

Tot Sfântul Atanasie cel Mare, ne spune căLogosul Tatălui, „ le păstrează pe toate împreună şi pefiecare în parte”, fapt ce scoate în evidenţă că oricerealitate naturală sau socială trebuie să ţină seama atâtde identitatea fiecărei persoane, dar şi de legăturareciprocă dintre ele. Scopul misiunii sociale creştine,nu este cel de a aşeza societatea deasupra individului,în sens colectivist, fapt ce duce la anularea omului capersoană, dar nici să pună individul deasupra societăţii,uitând de legătura comuniunii, ci să militeze pentrupromovarea relaţiilor interpersonale dintre membriisocietăţii.13

In cele din urmă, atunci când vorbim desprevalorile de bază ale omenirii, din punct de vederecreştinesc, în special ne referim la forţa raţiunii pusăîn om de către Creatorul său şi la capacitatea acestuiade a discerne, prin ea, între ce este bine şi ce este rău.Morla creştină, cuprinde între aceste valori pe cele cese raportează direct la Dumnezeu, pe cele ce se referăla noi înşine, la aproapele nostru şi implicit la societate,precum şi la raportul nostru cu natura înconjurătoare.Omul în viaţa sa personală, recurge la trei mari valorişi importante înspre legătura omului cu Dumnezeu şicunoscute în cadrul moralei creştine, precum: credinţa,nădejdea şi dragostea ( sau iubirea faţă de Dumnezeu).Aceste trei valori capitale, nu fac altceva decât săaprofundeze şi să bifeze în viaţa creştină a omului oiubire pregnantă şi comprehensivă faţă de Dumnezeu.14

Credinţa în Dumnezeu, pentru omul religios semnificăo certitudine, încredere şi statornicie cu privire la stareasufletească. Înlocuirea dimensiunii spirituale şi arelaţiei nemijlocite dintre Dumnezeu şi om, dintre omşi creaţie, cu o imagine mecanicistă asupra evoluţieilumii şi implicit a raporturilor realizate de ea, în care,odată realizat primul impuls, lumea devine prin sineînsăşi mai nelcară în raport cu Creatorul său.

Dincolo de schismă şi erezie, care au trecutprin faze de manifestări sociale consemnate în istorie,astăzi ies în evidenţă pe plan spiritual, forme şimanifestări de „credinţă”, mult inferioare demnităţiiumane. Acestea sunt: superstiþia-care este o falsăcredinþă, încercând să realizeze aceleaºi raporturi ºilegături proprii credinþei adevărate; bigotismul- care

Pagina 28

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - STUDIIreduce credinţa la forme şi manifestări personale foarteinfluenţate de sintagma „am credinţa mea” şi fanatismulreligios-care este o credinţă fără logică.15 Una din celetrei valori capitale, alături de credinţă se alătură şinădejdea, fiind a doua mare virtute care îl angajează peom în relaţie cu Dumnezeu. Nădejdea, pentru a fiautentică în sensul creştin, trebuie să se îndrepte spreDumnezeu, spre dobândirea bunurilor veşnice spirituale.

Forme care vor să aducă argumente negativenădejdii sunt: deznădejdea-care este pierderea oricăreinădejdi în Dumnezeu şi în mântuirea proprie;încrederea prea mare-în bunătatea şi iubirea luiDumnezeu.16 Esenţa întregii vieţi creştine aici pepământ este Iubirea faţă de Dumnezeu, pe care SfântulEvanghelist Ioan, o relatează în prima sa epistolăaducându-ne la cunoştinţă de nenumărate ori faptul că„Dumnezeu este Iubire”. Această iubire, este unitateade viaţă a celor două eu-ri, Dumnezeu şi om. Însuşirileiubirii lui Dumnezeu, stau în legătură cu cele douăentităţi personale, între care se realizează, neputând fiatribuite nici unei alte scări valorice exterioare persoaneişi anume, faptul că aceasta să fie mai presus de orice,să fie vie şi lucrătoare în persoana care o realizează, săfie statornică.17

Pervertirea iubirii faţă de Dumnezeu este ura.Aceasta, poate veni din diferite nenorociri, sau din fricade pedeapsa lui Dumnezeu, pentru păcat ori orgoliu.De obicei, ura produce o imagine falsă despreDumnezeu, socotindu-l autorul nenorocirilor care seabat asupra noastră.

Nepăsarea, manifestată printr-o indiferenţă faţăde tot ceea ce se întâmplă în viaţa religios-morală, fiindo cauză a lipsei de iubire şi implicit, a crizei care a adusşi duce tot mai mult la degradarea omenirii.18 O altăsubdiviziune este Sentimentalismul- la rândul lui fiindo formă ce contrazice iubirea, orpindu-se la emotivitate;Apoi Stima de sine- rezultată din conştiinţa morală aomului; Smerenia- înseamnă, recunoaşterea dovedităprin fapte, că noi depindem întru toate de Dumnezeu şică suntem nedesăvârşiţi şi supuşi păcatelor. Iubirea desine, înseamnă preţuirea de sine, este transformată îniubire egoistă, în dorinţa de împlinire a celor mai josniceporniri şi interese personale.19

Întrebându-ne în ziua de astăzi, ce valoriguvernează lumea, sau ce valori numim astăzi, unrăspuns pregnant îl surprindem în Sfânta Scriptură carene spune, că trebuie să preţuim tot ce Dumnezeu ne-adat, toate cele făcute de Dumnezeu „bune foarte”, iarlogica şi rostul vieţii sunt aşezate de către omul iluminatde harul Sfânt trimis de Dumnezeu.20

Bibliografie:

1. Ciobanu, Elena , Valori Morale,Editura Grinta, Cluj Napoca, 2011;

2. Iloaie, Ştefan, ResponsabilitateaMorală privită în specificul ei personal şicomunitar în vremea noastră, Sibiu, 2003;

3. Jr, Ică, Ioan şi Marani, Germano,Gândirea socială a Bisericii, Deisis, Sibiu,2002;

4. Popescu, Dumitru, Violenţa în luminaSpiritualităţii Ortodoxe, Morala-Factor destabilitate socială, Editura Ministerului deInterne, Bucureşti, 2012;

5. Durlea, Ionel, Criza morală actuală-rezultat al pervertirii valorilor de bază aleomenirii, Morala-Factor de stabilitatesocială, Editura Ministerului de Interne,Bucureşti, 2012;

1 Elena Ciobanu, Valori Morale, Editura Grinta, ClujNapoca, 2011, p. 232 Ibidem, pp. 24-26;3 Ibidem, pp. 26-29;4 Ştefan Iloaie, Responsabilitatea Morală privită înspecificul ei personal şi comunitar în vremea noastră,Sibiu, 2003, pp. 92-96;5 Ibidem, pp. 97-115;6 Ibidem, pp. 117-138;7 Ioan Ică jr şi Germano Marani, Gândirea socială aBisericii, Deisis, Sibiu, 2002, pp. 5-6;8 Ibidem, pp 55-56;9 Ibidem, p. 56-57;10 Dumitru Popescu, Violenţa în lumina SpiritualităţiiOrtodoxe, Morala-Factor de stabilitate socială, EdituraMinisterului de Interne, Bucureşti 2012, pp. 17-18;11 Ibidem, pp. 18-19;12 Ibidem, pp. 19-20;13 Ibidem, p. 22;14 Ionel Durlea, Criza morală actuală-rezultat alpervertirii valorilor de bază ale omenirii, Morala-Factor de stabilitate socială, Editura Ministerului deInterne, Bucureşti 2012, pp. 219-220;15 Ibidem, pp. 220-221;16 Ibidem, p. 222;17 Ibidem, p. 222;18 Ibidem, p. 223;19 Ibidem, p. 223;20 Ibidem, p. 225;

.3

Citiţi volumul complet aici:http://samanatorul.blogspot.ro/2013/07/silviu-aurelian-jimborean-valoarea.html

Pagina 29

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - EDITORIAL

AFCN - Administraţia Fondului CulturalNaţional, este institutie publică subordonatăMinisterului Culturii, care după propriile spuse,ar trebui să ofere în fiecare an f inanţărinerambursabile instituţiilor publice, organizatiilorneguvernamentale şi persoanelor juridice dedrept privat care desfasoară activităţi culturale.

De pe site-ul lor, într-un limbaj de lemncopiat din Legea nr. 186/2003 şi Legea nr. 350/2005, tot fără diacritice şi cu evidente greşeli deamator, extragem:

“promoveaza reorientarea catre carte silectura, sustine debutul literar, dar si crearea unorplatforme editoriale (reale si virtuale) cu rol depromovare a culturii scrise. Prin cultura scrisase intelege domeniul de referinta care curpinde(n.red.: cât se poate de real pe site www.afcn.rola apariţia acestui nr. al revistei noastre!) carti,reviste si alte publicatii, tiparite sau online, avandcaracter literar-artistic, tehnico-stiintific, editatepe orice suport. AFCN sustine totodata siimbunatatirea perceptiei publicului larg asupranoilor media, incurajand operatorii editoriali sadepuna proiecte pentru acest domeniu. Prinproiect editorial se intelege realizarea unor lucraridin domeniile literaturii, artei, culturii si civilizatiei,printr-un set de operatiuni/activitati, precumelaborarea, traducerea, tehno - redactarea,ilustrarea, tiparirea si publicarea acestora,inclusiv in format multimedia si online,desfasurate in acord cu obiectivele enuntate deautoritatea finantatoare, pe o perioada de timpdeterminata si care au ca scop comunsatisfacerea unor nevoi culturale exprimate lanivel local, zonal, regional sau national.”

Cum satisface AFCN nevoile culturaleexprimate la nivel local, zonal, regional saunaţional s-a văzut în vremea când ministrulculturii în guvernul marionetă Boc, era un ungur.Nu numai că proiectul nostru de tipărire a acesteireviste n-a trecut, dar fondurile cele mai mariau fost alocate revistei Korunk şi unor ONG-uriantiromâneşti care au făcut apologia UngarieiMari şi Ţinutului Secuiesc, denumiri inexistentepe care istoria şi realitatea tratatelor de pace nule-a folosit niciodată în niciun război regional sauconflagraţie mondială.

Ceea ce era clar în primăvara anului2012, proiectele unora ca noi erau “promovate”doar declarativ, fiind ciupite de puncte pe motiveinexistente sau inventate.

GARDIENII PRESEI “CAZONE”DE LA AFCN

(continuare din pag. 3) De pildă, faptul că Editura online şi RevistaSămănătorul nu promovează debutanţi i saudiversitatea culturală. Ori tocmai prin asta nedeosebeam şi încă mai ne deosebim noi de alţii: nuexistă număr de revistă care să nu promoveze un debutsau o temă de diversitate culturală sau spirituală, vedeţistudenţii teologi din Cluj care număr de număr ne trimitstudiile lor de religie. Nu mai vorbim de colaboratorulnostru George Anca, cel mai bun specialist din ţară înprobleme de minorităţi, altele decât cea maghiară, carea scris zeci de pagini privind ţiganii, traducând în limbaengleză “Ţiganiada” lui Budai Deleanu.

S-au poate tocmai de aia! Uite că luămatitudine contra gardienilor afacerilor din cultura scrisă.Nu se mai poate! Toată lumea tace, toată lumea sefereşte să critice AFCN, pentru că vezi doamne nu nemai aprobă proiectele!

Noi respectăm legea aberantă de a folosi“rrom” în loc de ţigan dar respectarea strictă a ei arînsemna să modificăm toate documentele şi scrierilede la Dan Vodă încoace. Avem noi dreptul să modificămhrisovul domnitorului prin care dă Mânăstirii Tismana“40 de sălaşe de ţigani” scriind că a dat “40 de sălaşede rromi”? Iată o lege proastă care naşte monştri şicare n-o mai respectă nimeni pentru că în loc săfavorizeze diferite comunităţi ţigăneşti, le discrimineazăpunându-le pe toate în aceiaşi oală!

Ne-am tot ferit în anul 2013 să evităm temeleprivind ungurii sau ţiganii şi cu toate acestea evaluatoriide la AFCN ne-au ciupit iar la puncte în proiectulMonografia oraşului Tismana vol. al II-lea! Iată ce le-am scris: “Este o încercare jalnică de justificare adiferenţelor de acordare de puncte de la un evaluatorla altul. Am explicat în proiect că acest aspect aldiversităţii culturale va fi tratat amplu in vol. II datorităcomunităţilor de ungureni şi ţigani-lăutari-zidari de unspecific aparte faţă de alte categorii ale etniei generalzisă „etnie romă”. Ei au fost sclavi de origine persanăşi indiană, donaţi de domnitorii basarabi, mânăstirii.Integrarea lor cu băştinaşii a fost mult mai perfectă laTismana ca în alte localităţi. Punem accent pe acestlucru pentru că există comunităţi de „romi” diferite:tismănari, rudari, olari, lingurari, lăieţi nomazi iar proiecteactuale de „integrare” nu reuşesc tocmai din cauzanecunoaşterii acestei realităţi.”

Din cauza acestora se feresc scriitorii să maizică “ţigan” ajungându-se la aberaţia că dacă facem opovestire de pe vremea lui Ceauşescu, ţiganii dinvremea aceea ar trebui să dialogheze obligatoriu, camaşa: “- Haoleu, domnule poliţist! Nu mai da, c-aşa-ifăcut rromu’ să mai ciordească şi el ca să aibă ce da lacopilaşi” în loc de “- Haoleu, tovarăşu’ miliţâian! Numai da, c-aşa-i făcut ţiganu’ ”, respectându-seacurateţea relatării din aceea vreme!

O să mai revenim asupra acestui subiect!

Iată contestaţia proiectului care a fost respins, deşi AFCN clamează pe site că “satisfacenevoile culturale exprimate la nivel local, zonal, regional sau national.” Citiţi aici:

http://www.samanatorul.ro/portal/contestatia_rapoartelor_AFCN-2013-AST.pdf

Pagina 30

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - POEZII

GEORGE ENE - poet, publicist, regizor,prozator, 73 ani, Ploieşti, Romania.

George Ene - Poeziile luniiiulie

Lucrarea dorului, pustiitoare

Până spre dimineaţă, aproape de şapte,a stat de veghe, neclintit, într-o noapte,Ionică a Petrei, un tânăr din Moviliţa,pe când iubita cloşcuţă a familiei, Pestriţa,a scos rând pe rând toţi puişorii din ouă.Tocmai începuse zdravăn să plouăcând Pestriţa, neliniştită, poate şi nervoasă,cotcodăcind, a mai dăruit pentru casădouă fragede vietăţi: doi puişori tuciuriicu pliscurile moi, parcă prea aurii.Le-a dat Ionică puişorilor din palmăsă mănânce tot timpul, până-n toamnăşi-n anul următor, aproape vara toatăşi-n fiecare zi îi învăţa, atent, şi cum să se bată,căci uitai să vă spun: ultimii doi pui frumoşise făcuseră o mândreţe rară de cocoşi.Se pare că nu i-a fost tocmai greusă-i pună să se-ncaiere, că mai mereuo făcea: îi isca el, de fiecare dată, cu gândul,încât cocoşeii-şi încrucişau aripile, cu rândul,tulburând în chip neînţeles aerul în jurul lorpână-n înălţime, umblător turbionar fuior,în aşa fel încât, minune mare, orătăniile toateprindeau să se-agite şi să fugă speriate,iar oamenii se trăgeau unii pe alţii cruciţi,să intre degrabă în case, nedumeriţi,lăsându-şi de izbelişte muncile toate,zicându-şi cu obidă: "Aşa ceva nu se poate!"

Moviliţenilor prin minte nu le treceaucă cei doi cocoşei complet negri reuşeausă declanşeze cu aripile lor furtuni răsucitepeste case, peste islazuri şi peste vite.Numai Ionică a Petrei ştia el ce ştia,ori, şi mai bine spus, el cam bănuiacum că la mijloc ar putea fi ceva ciudat,

necunoscut până şi lui, de-ast-dat'.Să fie vorba de puterea cocoşilor, ori de-a mea?îşi muncea el mintea, şi tot mereu se-ntreba.Vorba e că umblau toţi trei nedespărţiţi,căci unde era el, erau şi cocoşeii lui iubiţi.Chiar şi noaptea-i punea-n aşternut, lângă el,să fie sigur că nu-i fură cineva vreun cocoşel.

Mai an, Ionică a plecat în Spania, la căpşuni,şi s-a despărţit cu greu de cocoşeii lui buni,pe care i-a lăsat, cu mari rugăminţi, la bunici,mai precis la Făcăieni, că n-avea curte aici,în Moviliţa lui. Şi, ajuns acolo, el s-a gândit la ei -cum îşi zbăteau aripile dragii lui cocoşei,când a auzit la Radio România că s-a pornit tornadăpeste Făcăieni. Doamne, aşa ceva să vadănimeni nu mai trăise în Ţară, vreodată.Ce să-nsemne asta? S-a-ntrebat Ionică de-ndată.

A trecut şi asta, cum toate se isprăvesc,spre a intra-n amintire - după cum e firesc.Anul ăsta Ionică din Moviliţa s-a supăratcă n-avea nici un rost în sat. De-aceea a plecatcu paşaport şi acte-n regulă în Canada,lăsând cocoşeii acasă, şi-n uitare ograda.Dar când a coborât din avion, pe aeroport,în Toronto, şi-a simţit sufletul mort,secătuit de dorul dragilor lui cocoşei,încât se văzu cu ochii minţii, acasă,-ntre ei,îndemnându-i să-nceapă, cum zicea el, canonada.Era pe 5 mai, aşadar zilele trecute, când tornadas-a abătut peste Moviliţa, şi-apoi peste pădureadin Buftea, iscată din neştiut, de aiurea.Două lacrimi mari au căzut din ochii lui Ionicăcu zgomot de tablă spartă, încât o cumplită fricăa cuprins aeroportul, că toţi de el s-au depărtat.Era puterea gândului său, a celui departe plecat,peste mări şi ţări, căci gândul la cei doi cocoşeilucra distrugător, iscând zbateri în el, ca şi-n ei.Zic unii că tornada e un moft, ori o sperietoare.Nici vorbă! E lucrarea dorului, pustiitoare.

Pagina 31


Citiţi articolul original aici:http://poezii-samanatorul.blogspot.ro/2013/07/george-ene-poeziile-lunii-iulie.html

Fapt divers

Au afişat către seară un cânteccu cântăreaţă cu totpe frânghia de rufe.Şi câinii au început să latre a simfonie.Şi simfonia a început să plângă a râs.Şi râsul acela grotesc a început să adunefurnicarul străzilor,care pariază că pe cer, iată,a apărut un OZN,despre care jurnalele au şi început să scrie,despre care televiziunile au şi început sătransmită,despre care posturile de radio au şi început săcomenteze,despre care savanţii au şi început să emităipoteze,despre care omul simplu, aţipind,întorcându-se pe cealaltă parte,le-a strigat tuturor, ca scos din minţi:"Lăsaţi-mă-n pace cu prostiile voastre,că mâine merg devreme la lucru!"

Să rămână totu’ ca mai-nainte

Ai venit

cu noaptea târziului din părul tău,cu neliniştea din ochii tăiîn care-ncerci să-mi faci culcuşul,ai venit, zic,să-mi tremuri strunele vechi, ruginite,bătrâna vioară ce sunt,care poartă, ia seama, o marcă de dinainteaCelui de-al Doilea Măcel Mondial…Ai venit şi vinul vechi,din potirul inimii mele,a-nceput să fiarbă…

Pentru ce mi-ai înlocuit cupa liniştii,din care beam, fericit,să-mi picuri otrava ochilor tăipretutindeni pe unde calci,până-n inima mea?

Puf de Păpădie,Căprioară cu Boticul de Lapte,Uriaşo, fie-ţi milă de biata-ţi jucărieşi scoate cheia din maşinăria veche,să rămână totul ca mai-naintepe când nu mă inventaseşi,minune!

R o c a d ă

Bucureşti – Moscova,drum bătut, cu gări părăsite.Bucureşti – Bruxelles,urmează…

Palatul Paşilor pe Loc –Fumoar, iluzii pierdute.Comuni…Comuni-ta-tea, iat-o:ta, ta, te-a, te-apulsatilăinimă bătrână sub haine noi –lozincă de purpură,chemare în abis!Steaua multiplicatăîn locul secerii şi ciocanului,pe fond albastrude prea mult sânge scursde la Nord la Sud şi de Est la Vest –spre a acoperi cele trei dimensiuni+ a patra, Oceanul-Timp-Martor.

Individul – o omidă.Gloata omizilor mâncătoare,la dracu’!

Banul răsucit în răni contează.Îmbogăţiţii scurmă-n cadavresă scoată bani, cât mai mulţi.

Soseşte trenul!Grăbiţi-vă, luaţi-vă bilete dus!La întoarcere, vom vedea!

Şi nu uitaţi:Votaţi Viitorul, prieteni!Trăiască Co...Trăiască Co-muuuuuu-...na!

Pagina 32

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - PROPUNERI

din pat.George Ene - Propuneri de temeÎn ton cu articolul nostru de la pag. 29, dl George Ene ne întreabă

ce-i de făcut cu nenorocirea care s-a abătut pe capul românilor înlegătură cu interpretarea strictă a legii privind «etnia romă».

Din capul locului răspundem că folosirea acestei sintagme aduce prejudiciigrave imaginii ţării peste hotare şi chiar a diferitelor neamuri ţigăneşti care nu acceptăîn ruptul capului ca prin această sintagmă să fie alăturaţi neamurilor ţigăneşti alenomazilor care pleacă cu căruţa şi cu cortul prin Europa sau neamurilor ţigăneşti decerşetori sau hoţi de buzunare, care-şi schimbă oraşul şi «locuinţa» pentru a li sepierde urma. Legea creează situaţii confuze, spre exemplu, la ultimul recensământfoarte puţini cetăţeni s-au declarat «romi» pretinzând să li se recunoască neamulţigănesc şi să nu fie băgaţi toţi la grămadă, deoarece în ultimele decenii, tot maimulţi ţigani şi-au uitat sau au ajuns să ignore tribul de care aparţin. Majoritateaneamurilor ţigăneşti sunt legate de meseria lor, de o zonă geografică precisă, de unoraş unde s-au integrat perfect, fiind aleşi în administraţia locală, au propriile lorfirme cu angajaţi, sunt oameni de vază în sectorul patronal sau în cel civil.

Cu toate ameninţările cu amenzi din partea «organelor», presa liberă sepronunţă hotârât pentru revenirea la vechile denumiri ale neamurilor ţigăneşti:geambaşii, vătraşii, căldărarii, rudarii, spoitorii, cocalarii, mătăsarii, tismănarii, lăutarii,ursarii, cărămidarii, gaborii, florarii, fierarii, argintarii. Pentru aceşti sedentari termenul«ţigan» va dispare de la sine treptat, poporul nostru este mult mai deştept şi maitolerant decât politicienii care încalcă prin lege libertatea asociativă, vechiul trib.

Presa sprijină «comunităţile rome» nu susţinând iluzoriile programe de«integrare» ci cerând ajutor concret neamurilor ţigăneşti pentru a-şi putea dezvoltameseriile lor tradiţionale, lăsându-le libertatea de a se numi cum vor, nu cum li seimpune prin lege, toţi grămadă, «romi».

Pe lângă clarificarea pe care o facem în paginile 36 şi 37, dăm mai jos ungrupaj de link-uri pentru a vedea ce se poate declanşa printr-o lege proastă.

Site propus de d-l George Ene:http://www.napocanews.ro/2013/05/soros-a-venit-zilele-acestea-in-romania-sa-puna-in-aplicare-un-plan-secret-rromania.html

ARTICOLE APOCALIPTICE DE PE ALTE SITEURIFac parte din seria “Conspiratii mondiale” dar nu sunt prea departe de adevar!

Rrom vs Tigan – planul lui Soros de tiganizare a Romaniei:http://reportajelive.wordpress.com/2012/11/14/rrom-vs-tigan-planul-lui-soros-de-tiganizare-a-romaniei/

Petitie onlinehttp://www.petitiononline.com/qd3xx666/petition.htmlDespre „Planul diabolic Soros» vedeţi arhiva

http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/05/17/Dacă între timp, n-a fost cenzurată şi ... a dispărut!

————————————————————————————-ARTICOL DOCUMENTAR: “ROMI IN LOC DE TIGANI”

- O diversiune lansata în criza mondiala din anii 1933http://www.tomoniu.ro/opinii/societate/tiganii.htm

Pagina 33


din pat.

Cititi varianta online aici:http://www.samanatorul.ro/editura/2013/Ion_Untaru-Cele_mai_frumoase_nopti.pdf

Citiţi poeziile aici:http://poezii-samanatorul.blogspot.ro/2013/07/adrian-paparuz-poeziile-lunii-iulie.html

Ion UNTARU - Lansare de carte

AdrianPăpăruz

-Poeziile lunii

iulie

Pagina 34


se înconjura biserica încă pe soare. Vyas a plecatdin forma trupească de vreo lună, cine să maipoarte conferinţale Ramayana?

Bujorii frez îi puseseră la gura cristeniţeinaşii Anei, ai mei ar fi pus albaştri, pentru băiat.Părinţii fetei erau şi ei copii. Valeriu, scufundat încristelniţă înaintea Anei, numai el vârât în altar, să-i pară bine deodată mumei că e băiat şi nu fată,cum regretase, was regreting.

Şurubul distal, depărtat, azi iar la raze, osînchegat, zburdă liberatoare deloc de depresiiletale. Nevasta îmi arată o mărgea agăţată de gât,cadou primit, sferă albă, negălbenu?. Destuleadunări mai departe, tot kierkegaardiene, pedeseară. Nu-ţi dădusem ţigările. Nu-ţi aduci amintea nu fi fumat cinci luni.

Cum o fi scăpat Florentin din maşinafărâmată, din senin, spre aeroport, spre ţară, să i-o fi făcut-o ai lui Albert? Oile au depăşit câinii. Viseleastea reproductive, pe după transcrierinefecundabile. Legat la cap şi cu inspirarea morţii.Plus panatalonii nespălaţi, cu mâncare pe ei, învizorul valmei Valma, mama lui Val, a valurilor, v-a schimbat viaţa, ce întrebare e asta, ce întrebare,nu se vede?

Păstrez moartea în iunie? Eminescu?Cercuri inegale intangibi le. Intervenienţadominanţilor siamezi. Oettinger, his Swabianaccent. Se stricase caruselul. Lecţia om/aum seconsumase în Ford. Am luat vocalele, lecţia ma-ma, să înceapă cu ea (am rărit-o cu taica). El îşiface cariera mâini lor, mudre. S-o uita laînvârtecuşul caruselului, ca de obicei, ba nu,suntem noi, după ani fluieram (fals) ce auzeam şivedea băiatul ce se întâmplă la flaut, că la pianbăteam toaca în parapetul patului său şi cântamdistracţii, nu numai onomatopeic, val-valsuri, denu se mai oprea, încă lent, din mâini şi din picioare,adio carusel, până s-a oprit natural, eu mai ţinând-o.

*Grozav în galerie, ce-oi transcrie – puţine

de spus, mai puţine (auto) permise – daţi-mi pieleaînapoi, repede, dacă se poate iepureşte, că avem

(continuare din pag. 20) treabă – mânca-mi-ar pizda pentru delicte contraRomâniei – ultimul logos – mirarea reîncarnării –război, golem, holocaustein – una se mişca, altase uita, domnule-mi zicea – cauze şi rest – băieţi,puneţi mâna pe lunete – a bunch of old fartypeople, with the illusion of power, drinking coffeeonce a year... and feeling sorry for themselves,knowing that they are going to die soon – boşorogiinfecţi, smintiţi drogaţi, indivizi fără căpătâi – copiiimatricei ne joacă pe toţi la zaruri – norisoanagnoriso te cunosc te recunosc – museo dellesincopie – râdem de ne prăpădim, nu ne maiprăpădim, râdem – Diotima Borkenstein pe untalisman – sacrificare de Chişinău, crezusem căinvers – copiii fură la Olăneşti unde şi hrăniră peVal – noi suntem călători, ia nu mai fiţi, cine-i aratăcopilului meu capre, porci – de noi să-ţi pară rău,de tine, bine – ce naţionali, nici ţigărari – mai uşorse creşte o fată – beriane pe muşuroiu ăla dedeal – pentoxifilina continuă – ne ia banii, neomoară – mulţumit de viaţă şi de ceea ce sunt.

Hugo mi-a spus de Bianca. Tatăl ei a aduspicturile. Vlad le-a risipit în toate spaţiile, şi pescări, dislocând pedagogii. În luna lui mai, picturiles-au privit. Tablourile au plecat azi, 31 mai 2001,la Movila Miresei, înapoi. Geniul ei ni s-ainteriorizat într-un imaginar numai al ei, extins,cu dumnezeire, peste de-o fiinţa-ne.

Ionică nu adoarme fără canabis. N-ar fimai bună viaţa acum în Ruda. Plata ia maratonul,tunete. Translingual imagination. Oceane-ceruripe aripă de pescăruş. Poezia Dumnezeu senumise Ion în volumul din 1943, cum Vişnu seîncarnează Govinda/văcar. Azi ce săptămânăpornim? Să nu se fi supărat Sânzienele. ImnulFinlandei după Jana Gana Mana, între nepot şifemur. Zdruncin pe uneltite, zgorneală cu fleoarţegătite.

Retext striat. Pastor baptist în drum sprenuntă la antipod. Truecrypt. Tot voind a fi omorât,mor mereu, mamă, cum ţi-aş fi mormânt, acelaşi,inscriptionat, care nu te vom uita. Mai şi cumpăraiParabolele lui Iisus de Andrei Pleşu pentru CorinIzvernariu. Tre să-l aştept, să-l iau din aeroportpe 7 august, să-l duc la gară pe 8.

Îmi spune (mă regizează) să mă aşez pedivan, după ce aproape mă dezbracă. Vinecineva, deschide. A Dell Anno, se prezintă, saueste prezentat, înalt, de vodevil. Sar, îl întâmpin.E nebună, uite cum m-a regizat, a dat din cap, cuo remarcă neauzită, lasă, asta e. Oi fi fost eu înochii ei, de nu ceilalţi, iar eu, ea? Ori piesele deşah ceramic, ea ceramista? Restrânsă realitate,sudat femur, exudat negativ, ura, nepoate, pânăcreşti, uităm textul, da' ce le potriveşti, ecolaliemantrică, buh.

Medalie emisă de Camera Electivă aMoldovei d-lor B. Sturz şi A. Panu caimacami de

Pagina 33Pagina 35


Citiţi articolul original AICI:http://georgeanca.blogspot.ro/2013/07/intre-nepot-si-femur.htm

Dr. George Anca la pag. 19:“This was the result of the interaction of incoming Greeks with the existing higher Asian civilizations of Asia Minor,

Mesopotamia, Persia, Egypt and India. Home to over 40 civilizations, Turkey has more Greek sites than Greece and moreRoman monuments than Italy. Acesta a fost rezultatul interacţiunii dintre greci şi civilizaţiile asiatice mariexistente din Asia Mică, Mesopotamia, Persia, Egipt şi India. Interferând cu peste 40 de civilizaţii,Turcia are mai multe site-uri greceşti decât Grecia şi monumente romane mai mult decât Italia.”

Paragraf care confirmă că turcii au fost (şi sunt!) totuşi un popor civilizat:În anul 1695, grozăvia pârjolirii satelor din zona fostului drum roman ce trecea prin Mahadia şi

Domaşnea a mişcat până şi pe turcul Mustafa al II-lea care a întrebat "a cui este această nelegiuire?”.Când i s-a spus "că acestea sunt faptele lui Imre Tokoly" sultanul aprins de mânie a poruncit să i seaducă la Constantinopol "capul acestui duşman al lui Dumnezeu şi al neamului omenesc"

la 20 oct. 1858 la 5 ian. 1859 – pentruapărarea autonomiei şi dignitatei naţionale.Medalie iubitului lor director spre amintire lajubileul seu 29 martie 1872-1902 –profesorului Institutului Scgewitz-Thierin –Florentin Thierrin. Pentru jubileul de 25 deani – 1874-1899 al Institutului Bolintineanu.Marelui stremoş Ştefan-Vodă la împlinirea depatru sute de ani de la săvârşirea lui din viaţă– ca semn al recunoştinţei neamului seu –1504-1904. Stephanus Magnus christianaefidei athletam.

Marele pod peste Bosfor care uneşte două continente

Citiţi articolul din care e luat paragraful AICI:http://www.tomoniu.ro/opinii/reportaj/ultimii-soldati.htm

Pagina 36

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - MINORITĂŢI

Neamuri ţigăneşti

În ultimele decenii, tot mai mulţi ţigani şi-au uitatsau au ajuns să ignore tribul de care aparţin. Otreime dintre romii care trăiesc în România nu semai definesc ca membri ai unor neamuri anume– arăta o cercetare din 1992 coordonată desociologii Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir.

Unele neamuri – cum sunt netoţii sau ciurarii –au dispărut aproape complet. Cei mai mulţi dintrecei care încă se consideră parte dintr-un neamsunt: vătraşii (13,8%), căldărarii (5,9%), rudarii(4,5%), spoitorii (3,7%), mătăsarii (3,2%), ursarii(2,7%), cărămidarii (1,5%), gaborii (1,4%), florarii(1,2%).

Cum în India străveche profesia era de regulămoştenită şi practicată în familie – secretelemeseriei fiind transmise din tată în fiu , majoritateaneamurilor de romi s-au constituit, unele începândchiar din vremea migraţiei spre Europa, în juruldiverselor îndeletniciri cu care ţiganii îşi câştigautraiul.

„Neamurile de romi reprezintă o europenizare aorganizării tradiţionale din vechea Indie, printrecerea în prim-plan a corporaţiilor meseriaşilorindieni, care au înlocuit vechile canoane şiprecepte ale castelor, devenite anacronice şiinoperante social“ – spune dr. Vasile Burtea.

GeambaşiiOcupaţie: Comerţul cu cai.Istoric: Deşi aproape dispărut, neamul lor aînregistrat un uşor reviriment în ultimii 15 ani prinjudeţele Arad, Braşov sau Brăila.Specific: Au fost şi rămân specialişti în „întinerirea“şi vindecarea cailor.

VătraşiiOcupaţie: Diverse munci pe lângă curţile boiereştisau mănăstiri; agricultura.Istoric: Ţiganii de „vatră“ au fost legaţi de pământdinainte de dezrobire şi de reforma agrară din1864. După emancipare, mulţi ţigani fără meserieşi fără lot au intrat în familia vătraşilor.Specific: Romii „de vatră“ şi-au pierdut primiimodul de viaţă tradiţional şi limba.

LăutariiOcupaţie: Muzica.Istoric: Lăutarii sunt un neam desprins din vătraşi pela mijlocul secolului al XX-lea.Specific: Lăutarii din mediul rural cântau la sărbătorişi erau agricultori zi de zi. La oraş, erau maispecializaţi şi trăiau mai uşor. Unii dintre cei maitalentaţi au ajuns artişti consacraţi.

RudariiOcupaţie: Căutarea şi prelucrarea aurului, a lemnuluimoale şi culesul fructelor de pădure.Istoric: De pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cândgăsirea aurului a devenit tot mai anevoioasă, s-audedicat prelucrării lemnului.Specific: Rudarii sunt descendenţii străvechilor auraridin India. Sunt cunoscuţi şi sub denumirile debăieşi, lingurari, blidari.

CocalariiOcupaţie: Fabricau obiecte din oase de animale(piepteni, mânere, ornamente etc.)Istoric: După ce, odată cu industrializarea, produselelor n-au mai avut căutare, majoritatea cocalarilors-au orientat, devenind în special gunoieri saunegustori de fulgi şi vase de bucătărie.Specific: Cocalarii sunt cel mai probabil urmaşiiprelucrătorilor de fildeş din India.

De ce şi în ce fel sunt romiiîmpărţiţi în neamuri?

Prelucrare după site-ulhttp://www.natgeo.ro

Pagina 37

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - MINORITĂŢISpoitoriiOcupaţie: Spoirea (cositorirea) de vase; cerşitul.Istoric: După colectivizarea forţată începută în anii‘50, cei mai mulţi au devenit agricultori.Specific: Sunt urmaşii romilor veniţi din Turcia.Erau printre cei mai săraci ţigani; călătoreau în căruţecu coviltir, trase de bivoliţe.

FlorariiOcupaţie: Comerţul cu flori.Istoric: Sunt un neam relativ nou, care a apărut şi s-a dezvoltat rapid în perioada interbelică.Specific: |n prezent, florarii sunt cea mai omogenăcategorie de romi, relativ bogată.

FierariiOcupaţie: Confecţionarea de unelte şi obiecte dinfier.Istoric: Au deţinut monopolul prelucrării fierului întot Evul Mediu. În secolul al XX-lea, mulţi au devenitagricultori sau muncitori în industrie. După ’89, puţiniifierari rămaşi la sate lucrează iar căruţe şi unelte.Specific: Au fost înstăriţi, printre primii sedentarizaţi,dar şi printre primii care şi-au pierdut limba.

CăldărariiOcupaţie: Confecţionarea de căldări, tigăi, oale,alambicuri etc. din tablă de aramă şi din aluminiu.Istoric: De la începuturi au trăit în corturi, călătorindîn căruţe colorate. Mulţi şi-au păstrat stilul tradiţionalde viaţă până foarte recent. Au fost sedentarizaţi

ultimii.Specific: La căldărari se păstrează poziţia debulibaşă (şef) şi practica judecării (kris) de cătrebătrâni ai comunităţii.

GaboriiOcupaţie: Comerţ, tinichigerie, profesii moderne.Istoric: Sunt romi ardeleni, care şi-au luat numeledupă proprietarul moşiei unde au lucrat.Specific: Bărbaţii îşi poartă cu mândrie celebrelepălării negre. Nu este un neam cu o meserieanume.

ArgintariiOcupaţie: Confecţionarea de podoabe.Istoric: Excelenţi meseriaşi, au reprezentat o elităa neamurilor ţigăneşti. În prezent mai sunt foartepuţini în Teleorman, Bucureşti, Ialomiţa şi Tulcea.Specific: În cadrul comunităţii se practică încăjudecata şi căsătoria tradiţionale.

UrsariiOcupaţie: Dresau urşi.Istoric: Strămoşii lor au fost magicieni, dresori,saltimbanci etc. În Evul Mediu, colindau satele şioraşele cu ursul, câştigându-şi traiul. După cemeşteşugul a dispărut, la începutul secolului trecut,ursarii au învăţat din meseriile altor neamuri.Specific: După sedentarizare, s-au aşezat îngrupuri relativ compacte, păstrându-şi limba şitradiţiile. .

De Sântămăria Mare, la Tismana

Pagina 38

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Tipărire carte

Cu privire la tipărirea prin Editura SemănătorulAcest fişier este important! Păstraţi-l după ce l-aţi tras la imprimantă, pentru a vă fi la

îndemână!

Pentru tipărirea oricărei cărţi trebuie coperta propriu zisă (separat), titlul copertă, pespatele lui descrierea CIP, sumarul cărţii si textul propriu zis.

Principalele fişiere pe care Editura “Semănătorul” Tismana le trimite ataşat membrilorsăi, după ce a prelucrat manuscrisul digital sunt:

- A). model titlu copertă, descrierea CIP si sumar- B). un alt model, cum ar trebui tehnoredactată cartea întreagăScriitorul care ne scrie pentru a-şi tipări cartea, primeşte prin e-mail:“V-am prelucrat aceste fişiere model după cele existente in arhivă. Titlul copertă pe

care se află si sigla, editura, anul şi sumarul, sunt pagini obligatorii. Le-am iniţializat pe toateîn FORMAT de pagină A5, format de carte cel mai obişnuit. Pe spatele paginii cu titlul copertă(pg.2) se află formatul descriererii CIP, in locul literelor X,Y,Z, din CIP vor fi niste numere pecare vi le dă editura “Semănătorul” cand veti avea tehnoredactarea finală. Se va cere apoiaprobarea Bibl. Nat. a Romaniei pentru CIP- Catalogarea Inaintea Publicării.

Nicio carte din România nu poate fi publicată fără descrierea CIP, unde editorul (încazul nostru Editura Semanatorul) alocă un cod numeric numit ISBN, care este absolut necesarpentru ca volumul tipărit să poată fi identificat, pe baza acestui cod, în orice bibliotecă a lumii.

Codul ISBN se aprobă de Biblioteca Naţională a Romaniei pe baza unei cereri tip pecare o completează Editura “Semănătorul” Tismana.

PRELUCRAREAFazele premergătoare pentru cererea tip:1. Trebuie prelucrat titlul copertă (pag.1 după copertă cum ar veni) pe care se află si

sigla, editura, anul. 2. Pe spatele paginii cu titlul copertă (pg.2) se află formatul descriererii CIP, in CIP vor

fi niste numere numite codul ISBN pe care vi le alocă editura noastră.3. Se va cere apoi aprobarea Bibl. Nat. a Romaniei pentru CIP- Catalogarea Inaintea

Publicării. Aceasta se face printr-un formular tip. Durează până la 10 zile ca să ne dea un nr. deidentificare ce se adaugă în caseta de format CIP din pg.2 şi un nr. de inregistrare a CIP care sepune sub casetă.

După tipărire, trebuie trimise 7 exemplare Bibl. Nat. a Romaniei si 3 Bibliotecii municipalede care aparţineţi.

4. Se executa coperta cu sigla Semanatorul si numele editurii pe pagina I iar pe pag. IV,numele editurii si ISBN-ul propus spre aprobare şi aprobat.

APROBAREA Bibl. Nat. a Romaniei5. Facem adresa de aprobare:“Editura «Semănătorul» Tismana vă înaintează alăturat spre aprobarea publicării cărţii

“Prenume Nume - Titlul cărţii”, următoarele documente:5.1. - Formularul cu datele CIP completate5.2. - Coperta cărţii, 50% din mărimea originală5.3. – Pagina de titlu si pagina cu descrierea CIP- de regulă, captură JPG5.4. - Sumarul cărţii „Prenume Nume – Titlul cărţii”BUNUL DE TIPAR6. Caseta cu descrierea CIP din volumul „Prenume Nume – Titlul cărţii” se completează

cu nr. si data adresei Bibl. Nat. a României si un nr. de identificare regional dat prin aceeaadresă.

7. Se completează coperta - deoarece se face modelul standard pentru tipografie, informat jpg, cu titlu vertical intre cop. IV (aflata la stanga) si cop. I (aflat la dreapta)

8. Volumul tehnoredactat final de editură si coperta, se trimit la tipografie.9. Autorul poate tipări pe cont propriu la orice tipografie doreşte, respectând tirajul

aprobat la punctul 3.PLATA.10. Pentru toate aceste formalităţi de alocare a ISBN, alte edituri cer, de regulă, 200 de

lei. Editura Semănătorul cere minim cotizatia de 120 lei + cheltuieli adiacente, vreo 30 lei.

Pagina 39

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - Tipărire carteIn concluzie, FARA TEHNOREDACTARE (text, corectură, aranjament în pagină, copertă)

o carte obişnuită ar costa, 140-150 lei lucrul editurii “Semanatorul”, 5-600 lei costurile detiparire pentru tiraj 100 ex. circa 70 pag., deci pe total cam 600-750 lei pentru a fi in regulă.Puteţi lucra la negru mai ieftin dar amenda e cea pe care o vedeţi la pag. 37 .

11. Costul pentru tipografia Zoom din Iasi se poate afla la punctul 14.Daca cineva va tipăreşte mai ieftin, va descurcaţi cu el, dar respectând TERMENUL de

tipărire pe care o sa-l punem în formularul de la pct. 3. Ţineţi cont că de la aprobare pana latipărire trebuie minim 15 zile, timp pentru corespondentă si aşteptarea de 10 zile de la Bibl.Nat.

12. OBLIGATII LEGALEDupă tipărire, se trimit cele 7+3 carti obligatorii la biblioteci, însoţite de un borderou

dat de editura.13. DISTRIBUTIAIntre ISBN si codul de bare există doar o legătură de tip comercial, codul de bare nu

este obligatoriu pentru ca sa fie cartea in regulă. Asociaţia Semanatorul nu poate cere cod debare pentru ca vinde prin magazinul propriu online, nu prin librărie existentă fizic care vindecu cititor de bare. Si nici n-are rost să ceara autocolante pentru 2-300 de exemplare de cartecând firma de autocolante nu executa decât minimum 10000 de autocolante. Cu restul deautocolante n-avem ce face. Daca băgaţi cartea intr-un depozit de carte, poate cere acel depozitautocolantele.

14. TiparireaTipărirea o faceti individual cu plata direct la orice tipografie gasiti cu preţ convenabil.

Comparaţi cu tipografia ZoomCopy din Iasi agreată de AST, unde aflati pretul imediat la acestcalculator:

http://zoomonline.ro/programs/calculator-online-tipar/Dacă vă convine, trimiteţi banii în contul nostru, dam comanda si adăugăm costurile

FanCurier pentru trimiterea coletelor la domiciliul dvs.La calculatorul online, trebuie bagate datele bine! Acolo unde e steluţă in dreptul

casuţelor. Unde e vorba de numar, bagati numar, unde e vorba de litera, bagati litera, nu enevoie sa bagati exact e-mailul sau numele, sa fie acolo niste litere. La casutele de optiuni, daticlic pe iconita sageata si alegeti moneda, formatul A5,A4 sau A3 iar la TVA alegeti 9% pentru caatat se cere pentru tiparire carte. Dupa ce bagati toate datele obligatorii apasati butonulcalculează. Vi se spune daca ati gresit, vedeti trebuie sa scrie undeva. Aveti grijă sa dati clic labutoane, alb-negru sau color, coperta color simpla sau laminată cu plastic.

15. Reluare informaţiile importantePrelucrarile de care vorbeam mai sus, pag. 1 şi 2 titlu, cuprinsul, coperta, autorii le pot

face singuri sau prin tehnoredactorii nostri din Tismana. Tg-Jiu si Bucuresti după o înţelegerela preţ. In afară de acest cost, trebuie să plătiţi cotizatia de 120 de lei, din care vom cheltui corespondenţa prin postă şi online intre Bibl. Nat. a Romaniei - Editura Semanatorul, şi lucrul.Cele 10 carti obligatorii la Bibl. Nat. a Romaniei le trimiteţi direct acolo impreună cu unBORDEROU pe care o sa vi-l trimit prin postă cand va fi cazul.

Cum faceţi ca să plătiţi editurii, vedeţi conturile noastre de la pag. 40.

Liceul Tehn.Tismana

Arta CasnicăTismana

Editura SemănătorulTismana

Pagina 40

Sămănătorul - Anul III. Nr. 7 - iulie 2013 - CONTURI

ÎN ANUL 2013, membrii cotizanţi pot tipări cu ISBN, contra cost,cărţile lor prin Editura „Semănătorul”. Din tirajul total, orice editură

din România va da obligatoriu 10 buc. Bibliotecii Naţionale dinRomânia şi 10-12% gratuit autorului, restul vânzându-se prin

magazinul online „Semănătorul” sau depozitele de carte angajate deautor. In acest din urmă caz, se vor păstra totuşi 5-10 cărţi pentru a fi

vândute şi prin "Magazinul online Sămănătorul" într-un termenconvenit, suma rezultată fiind dată autorului la acest termen

împreună cu cărţile nevândute.

CONTURILE BANCARE ALE ASOCIAŢIEI “SEMĂNĂTORULTISMANA”:

DENUMIRE: Asociatia ”Semanatorul Tismana”Cont RO45RNCB0149125641110001 RONCont RO18RNCB0149125641110002 EURCont RO88RNCB0149125641110003 USD

BCR - Banca Comerciala Româna S.A.

Pentru cei care nu deţin carduri bancare pot trimite cotizaţia Asociaţiei "SemănătorulTismana" prin mandat postal: Asociatia Semanatorul Tismana, presedinte Nicolae TomoniuStr. Tismana, nr. 153, Cod postal 217495 Tismana, Jud. Gorj sau prin transfer bancarAsociaţia Semanatorul Tismana, Cod fiscal C.I.F. 29532170 Cont IbanRO45RNCB0149125641110001 BCR filiala Gorj, Cod SWIFT - RNCBROBUXXX

E-mail-uri folosite de Asociaţia "Semănătorul Tismana": [email protected] ş[email protected] atenţie, posta si redactie fără diacritice

Ptr. CĂRŢI manuscrise: [email protected]. ARTICOLE folosiţi [email protected]

Târgu Jiu - Strada pietonală din centrul oraşului

ATENŢIE!Revista online în format pdf se trimite prin e-mail numai

membrilor, colaboratorilor şi unor reviste prietene.Se mai trimite gratuit şi cumpărătorilor prin Magazinul

Semănătorul. Tot gratuit, amatorii o pot citi, în format flash ARHIVA ONLINE FLASH, COMPLETA, este aici:http://www.samanatorul.ro/revista/arhiva.htm

G. Coşbuc Al. Vlăhuţă CUPRINS · de programe ale societăţii civile primesc “acquisul...

Documents

Transcript of G. Coşbuc Al. Vlăhuţă CUPRINS · de programe ale societăţii civile primesc “acquisul...