Functiile certificatului de mostenitor. Potrivit dispoziṭiilor noului Cod civil, certificatul de moștenitor indeplinește urmatoarele doua funcṭii1:

a) Este un mijloc de insezinare a moștenitorilor nesezinari. Potrivit dispoziṭiilor art.1127 alin (1) NCC, “Moștenitorii legali nesezinari intra in stapanirea de fapt a moștenirii numai prin eliberarea certificatului de moștenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moștenirii’’. Astfel, moștenitorii nesezinari pot dobandi trimiterea in posesie prin eliberarea certificatului de moștenitor.

b) Este un mijloc de proba, un instrument probator care, pana la anularea pe cale judecatoreasca, face dovada drepturilor dobandite prin moștenire. De fapt, certificatul de moștenitor nu confera succesibililor calitatea de moștenitori, ci numai constata aceasta calitate2. In plus insa, noul Cod civil confera certificatului de moștenitor funcṭia de a dovedi dreptul de proprietate al moștenitorilor acceptanṭi asupra bunurilor din masa succesorala. Astfel, noul cod civil inoveaza sub aspectul funcṭiilor certificatului de moștenitor, acesta facand dovada atat a calitaṭii de moștenitor cat si a dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale.

Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor. Potrivit dispoziṭiilor art.1133 NCC, “Certificatul de moștenitor face dovada calitatii de moștenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanṭi asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia”. Așadar, potrivit noului Cod civil, certificatul de moștenitor dovedeste dreptul de proprietate al moștenitorilor, si nu numai calitatea acestora si cota sau bunurile ce le revin, fiecaruia in parte. Noul Cod civil nu se limiteaza la a prelua dispoziṭiile art.88 alin.(1) teza a II-a din Legea nr.36/1995, potrivit carora:” pana la anularea sa pe cale judecatoreasca, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privinṭa calitaṭii de moștenitor si a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecarui moștenitor in parte”, ci conferã certificatului de moștenitor o forṭa probantã mult mai mare. Acesta conferã certificatului de moștenitor funcṭia de mijloc de proba a dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale, simplificand mult problematica dovezii celui mai important drept real.

De asemenea, cu titlu de noutate, Legea nr.287/2009, prin dispoziṭiile art.1133 alin.(2), instituie obligaṭia notarului public de a proceda, in vederea stabilirii componenṭei patrimoniului succesoral, mai intai la lichidarea regimului matrimonial. Astfel, sunt corelate dispoziṭiile noului Cod civil incidente in materia regimului matrimonial (art.329-372), cu cele incidente in materia certificatului de moștenitor. Drept urmare, in procesul de determinare a masei succesorale notarul public trebuie sa parcurga, ca prima etapa, lichidarea regimului matrimonial.

Noul Cod civil, spre deosebire de cel Codul civil de la 1864, este preocupat de problematica certificatului de moștenitor – principalul mijloc de proba a calitatii de moștenitor in cadrul petitiei de ereditate – definindu-l, stabilindu-i efectele si reglementand posibilitatea constatarii, respectiv a declararii nulitaṭii acesteia.

1 I.Dogaru, V.Stanescu, M.M.Soreata,op.cit.,p.689-6952 I.Genoiu, A.L.Turza, op cit., p.340

Actiunea in anulare a certificatului de mostenitor. Certificatul de moștenitor poate fi lovit de nulitate absolua sau relativa pentru motive care vizeaza nesocotirea normelor imperative sau dispozitive ale legilor, lipsa elementelor esentiale ale actului, vicii de consimṭamant etc. In condiṭiile art. 88 al Legii nr. 36/1995,”(1)Cei care se considerã vãtamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instenṭei judecatorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.(2)Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de moștenitor face dovada deplinã in privinṭa calitaṭii de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui moștenitor in parte .(3)In cazul anularii certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotararii judecatorești definitive si irevocabile”. Conform N.C.C moștenitorii care se considerã vãtamaṭi in drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor au posibilitatea, in temeiul dispoziṭiilor art.1134 NCC, sã ceara instanṭei de judecata constatarea sau declararea nulitaṭii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Termenul de introducere a acṭiunii in nulitate relativa este de 3 ani de la eliberarea certificatului de moștenitor. In cazul motivelor de nulitate absolutã, actiunea in nulitate este imprescriptibila. Actiunea in anulare poate fi introdusa de orice persoana care se considera vãtamatã in drepturile sale, respective atat de moștenitori cat si de terṭe personae.

Potrivit dispoziṭiilor art.2502 alin (2) pct 4 NCC, acṭiunea in constatarea nuliṭatii absolute a certificatului de moștenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiṭia acceptarii moștenirii in termenul prevazut de lege, este imprescriptibila din punct de vedere extinctiv. Actiunea in declararea nulitaṭii certificatului de moștenitor este prescriptibila in termenul general de prescripṭie extinctiva de 3 ani (art.2517 NCC). Acesta incepe sa curga, potrivit dispoziṭiilor art.2529 NCC, astfel:

In caz de violenṭa, din ziua in care aceasta a incetat; In cazul dolului, din ziua in care a fost descoperit; In caz de eroare ori in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel indreptaṭit,

reprezentantul sau legal ori cel chemat de lege sa-i incuviinṭeze sau sa ii autorizeze actele a cunoscut cauza anularii, insa nu mai tarziu de implinirea a 18 luni din ziua incheierii actului juridic;

In cazurile in care nulitatea relativa poate fi invocata de o terṭa persoana , prescripṭia incepe sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data cand terṭul a cunoscut existent cauzei de nulitate.

In ceea ce priveste forṭa probanta a certificatului de moștenitor, act autentic eliberat de notarul public, sunt relevante dispoziṭiile art.264 alin.(1) din noul Cod de procedura civila, potrivit carora,”inscrisul autentic face deplina dovada, fatã de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu privire la constatarile facute personal de catre cel care a autentificat inscrisul, in condiṭiile legii”. Conform alin (2) al aceluiasi text de lege, “declaraṭiile parṭilor cuprinse in inscrisul autentic fac dovada, pana la proba contrara, atat intre parṭi, cat si faṭa de oricare alte personae”. Noul Cod de procedura civila preia intocmai dispoziṭiile Codului civil de la 1864, referitoare la forṭa probanta a inscrisului autentic. Astfel, certificatul de moștenitor, inscris

autentic, face dovada deplina pana la declararea sa ca fals, in ipoteza in care contine constatari personale ale notarului public si pana la proba contrara, in ipoteza in care contine declaraṭii ale parṭilor.

Desi certificatul de moștenitor, face dovada si impotriva terṭilor, totuși aceștia, revendicand drepturi proprii, pot contesta unele menṭiuni ale certificatului de moștenitor, precum;

Calitatea de moștenitori a celor inscrisi in certificate; Faptul ca cei inscriși in certificate nu sunt singurii moștenitori ai defunctului; In aceasta ipoteza , actiunea in anularea certificatului de moștenitor este dublata de petiṭia

de ereditate , daca bunurile succesorale se afla in posesia persoanelor trecute in certificat, respectiv de actiunea in constatarea calitaṭii de moștenitor, daca bunurile succesorale se afla in posesia reclamantului3;

Faptul ca unele din bunurile mentionate in certificat fac parte din masa succesorala; In acest caz, actiunea in anularea certificatului de moștenitor este dublata de actiunea in revendicare.

Acṭiunea in anularea certificatului de mostenitor pentru vicii de consimtamant este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar atunci cand se invoca nulitatea absoluta, constatarea calitaṭii de moștenitor, petiṭia de ereditate sau revendicarea din partea unui terṭ, acṭiunile sunt imprescriptibile. Nulitatile in privinṭa certificatului de moștenitor sunt de regula parṭiale, a.i notarul public va elibera un nou certificat de moștenitor modificat doar partial. Prescripṭia dreptului la acṭiune privind anularea certificatului de moștenitor incepe sa curga de la data emiterii certificatului, in condiṭiile art.88 din Legea nr 36/1995.

In ceea ce priveste certificatul de moștenitor, noul Cod civil il inoveaza substanṭial, atribuindu-i acestuia functia de mijloc de dovada a dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale, putand fi opus terṭilor.

In situaṭia in care nu s-a eliberat un certificat de moștenitor, dovada calitaṭii de moștenitor poate fi facuta si prin alte mijloace de proba admise de lege. In cazul moștenitorilor testamentari, calitatea acestora poate fi dovedita, in cadrul petitiei de ereditate, cu testamentul, mai ales in ipoteza in care intre moștenitori exista neinṭelegeri, nefiind posibila eliberarea certificatului de moștenitor. In consecinṭa, drepturile succesorale ale moștenitorilor testamentari si intinderea acestora vor fi stabilite de catre instana de judecata.

Pentru a fi dovedita calitatea de moștenitor legal, pot fi folosite ca mijloace de proba, actele de stare civila (acte autentice, ce pot fi combatute numai prin declararea lor ca false ), din care rezulta legatura de rudenie cu defunctul sau calitatea de soṭ. De asemenea, practica judecatoreasca si literatura de specialitate au admis posibilitatea dovedirii calitatii de moștenitor, atat in faṭa notarului public, cat si in faṭa instanṭei civile, prin orice alte mijloace de proba admise de lege, precum martori sau recunoasterea pârâṭilor. Potrivit art. 1134 C civ., “Cei care se considera vatamaṭi in drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere instanṭei

3 D.Chirca, op cit., pag 286;Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr.1051/1969, in “Culegere de decizii pe anul 1969”,pag.160

judecatorești constatarea sau, dupa caz, declararea nulitaṭii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii”.

Notarul public mai are, de asemenea, competenṭa de a elibera4: certificatul de constatare a calitaṭii de executor testamentar, daca testatorul a dispus in acest sens(art.83 alin.3 din L nr. 36/1995); certificatul de calitate de moștenitor, prin care este atestata numai calitatea de moștenitor fara a se face referire la bunurile succesorale (art 84 din Legea nr.36/1995); Certificatul de vacanṭã succesoralã, pentru ipoteza in care succesiunea este vacantã.

Procedura succesorală notarială jurisdicţională necontencioasă în cadrul căreia notarul public eliberează certificatul de moştenitor se îndeplineşte de către acesta cu respectarea formelor procedurale pe care le îndeplineşte şi judecătorul în cadrul procedurii jurisdicţionale necontencioase, situaţie în care, pentru identitate de raţiune, legiuitorul recunoaşte certificatului de moştenitor natura juridică şi puterea doveditoare a unui titlu de proprietate, aşa cum o recunoaşte şi hotărârii judecătoreşti.

Certificatul de mostenitor suplimentar.

Dupa eliberarea certificatului de moștenitor, notarul public va putea elibera un supliment de certificat, atunci cand se constatã ca nu au fost cuprinse in certificatul iniṭial toate bunurile succesorale (art.83 alin.2 din lege). Omisiunea unor bunuri din certificat, a unor bunuri aparṭinand succesiunii nu constituie cauza de anulare a certificatului, acesta urmand a fi incluse in masa partajabila. Suplimentul certificat de moștenitor se va putea elibera de catre notar numai cu “acordul tuturor moștenitorilor “(art.83 alin.2 din lege ). Astfel, certificatul de moștenitor suplimentar se poate elibera in ipoteza in care, dupa eliberarea certificatului de moștenitor, se impune completarea masei succesorale cu bunurile omise iniṭial. Conform art. 86 alin.(2) al legii, certificatul de moștenitor suplimentar se poate elibera cu acordul tuturor comoștenitorilor, iar la eliberarea acestuia nu se mai analizeaza calitatea si numarul moștenitorilor lui de cuius, ci se completeaza doar masa succesorala cu bunurile omise, numarul, calitatea de motenitor, cotele de moștenire ramanand neschimbate. Certificatul suplimentar de moștenitor se elibereaza de notarul care a eliberat primul certificat. Daca notarul nu mai este in funcṭie, certificatul suplimentar se va elibera, la cerere, de oricare alt notar din aceeasi circumscripṭia teritoriala, solicitandu-se dosarul cauzei de la biroul notarial in arhiva careia se afla, facandu-se menṭiunile corespunzatoare in registrele de succesiuni. In toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va atasa la dosarul nou inregistrat, dosarul anterior.

Certificatul de mostenitor eliberat pe baza unei hotarari judecatoresti. Certificatul de moștenitor eliberat pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, pronunṭata dupa suspendarea cauzei de catre notar, in baza art.78 lit.b) din Legea nr 36/1995, nu poate avea o natura convenṭionala dar, in acelasi timp nu poate fi niciun act judiciar, care ar trebui sa fie rezultatul unei proceduri contencioase. Eliberarea unui asemenea certificat se face in baza unei prevederi speciale a legii(art.83 alin (4) din Legea nr 36/1995), dar nu in scopul soluṭionarii unui litigiu, ci pentru a finaliza procedura succesorala notariala, declanșata in faṭa notarului si 4 I.Genoiu, A.L.Turza,op.cit, p. 341-342

suspendata in temeiul art.78 lit b) si c), din Legea nr 36/1995. Un atare certificat, “ramane un act sau document oficial al procedurii succesorale notariale”5, chiar daca cel mai adesea are origine convenṭionala. Situaṭia este alta atunci cand moștenitorii cer dezbaterea succesiunii direct in fata instanṭei de judecata. Intr-o asemenea ipoteza, instanṭa pronuntã o hotarare care soluṭioneaza integral cauza succesorala , nemaifiind nevoie ca pe baza unei asemenea sentinṭe sa se elibereze moștenitorilor si un certificat de moștenitor. Astfel, rezolvarea unei cauze succesorale, pe aceasta cale, se face in baza unei proceduri contencioase.

Certificatul de legatar. Certificatul de legatar se elibereaza legatarului cu titlu particular care, fara a fi continuator al personalitaṭii defunctului moștenește de la acesta bunuri individual determinate. Certificatul de moștenitor nu exclude posibilitatea eliberarii unui certificat de legatar, legatarul cu titlu particular putand fi, in acelasi timp, si moștenitor legal.

Certificatul de executor testamentar. La cerere, notarul va putea elibera si un certificat de executor testamentar, in cazul unei moșteniri testamentare in cadrul careia se prezinta un testament prin care defunctul a instituit un executor. Prin acest certificat, notarul va constata calitatea de executor, precum si intinderea drepturilor si obligaṭiilor acestuia, derivând din conṭinutul testamentului si prevederile legale referitoare la execuṭiunea testamentara. Dupa eliberarea certificatului, executorul testamentar va proceda la predarea legatelor in condiṭiile legii si ale testamentului(art.85).

Certificatul de calitate succesoralã. In temeiul art.84 al Legii nr.36/1995,”in cazul in care nu s-a facut dovada existenṭei unor bunuri in patrimonial defunctului ori determinarea acestora necesita operaṭiuni de durata si moștenitorii solicitã sa li se stabileasca numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor”. In ceea ce privește persoanele care pot cere eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor , aceștia trebuie sa fie moștenitori legali sau testamentari ai defunctului, nu si succesibilii acestuia. Calitatea de moștenitor se stabilește o singura data, eliberandu-se fie certificat de calitate de moștenitor, fie certificat de mostenitor. Ulterior eliberarii certificatului de calitate de mostenitor, se va putea elibera si certificatul de moștenitor, care va ṭine cont de calitatea de moștenitor stabilita anterior.

Certificatul de vacanṭã succesoralã. Potrivit art 85 din Legea nr.36/1995, “In lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constatã ca succesiunea este vacantã eliberand certificatul de vacanṭã succesoralã. Astfel, notarul public de la locul ultimului domiciliu al defunctului inregistreaza cauza succesorala si dispune citarea organului care reprezinta comuna, orasul sau municipiul. La termenul stabilit, daca in termen de un an si 6 luni nu s-a infaṭisat niciun succesibil, notarul va dispune citarea acestora la birou iar daca, in termen de cel mult doua luni, acestia nu se prezinta, va constata ca nici un moștenitor nu a acceptat succesiunea si va dispune eliberarea certificatului de vacanṭã succesorala.

Certificatul European de Moștenitor. La nivel European, dovada calitatii de moștenitor se face in mod diferit. Astfel, in Germania, Grecia, in anumite regiuni ale Frantei sau Italiei, se elibereaza un certificat de moștenitor de catre un tribunal. In Regatul Unit si Irlanda, actul numit “grand of representation”(contract de reprezentare), ce conṭine puterile conferite unui

5I.Les

administrator sau executor testamentar, este eliberat de catre un tribunal. In Austria, succesiunea face obiectul unei trimiteri in posesie de catre un tribunal in fata caruia moștenitorii trebuie sa-și dovedeasca sau nu calitatea lor si faptul acceptarii succesiunii. In Franta, Belgia, Spania, Portugalia, certificatele de notorietate sunt stabilite de notari pe baza declaraṭiei a doi martori, acte de notorietate care fac dovada pana la proba contrarie.Terṭii sunt protejaṭi numai prin teoria aparenṭei in drept. Dreptul comun italian, nu prevede incheierea unor acte notariale pentru a se stabili calitatea de moștenitor (care se face prin diferite documente de stare civila, testamente), dar practica a creat un “act notarial” incheiat pe baza declaraṭiei a doi martori. Protejarea terṭilor este asigurata tot pe baza teoriei aparenṭei in drept. In Danemarca, operaṭiunile referitoare la succesiuni sunt efectuate, in principiu, de catre tribunal. Moștenitorii ar putea avea insa un rol important daca isi asuma responsabilitatea datoriilor succesiunii si intocmesc un inventar al bunurilor cu aprobarea tribunalului. Protecṭia terṭilor se realizeaza prin inventarul intocmit sau prin autoritatea judecatorului.In Suedia, succesibilii fac dovada drepturilor lor succesorale printr-un inventar incheiat in prezenṭa a doi martori de buna credinta. Inventarul este obligatoriu si valideaza contractele incheiate in trecut intre un moștenitor sau legatar si un terṭ. In Romania, se elibereaza de catre notar un certificat de moștenitor in cadrul unei proceduri necontencioase.

Datorita diversitaṭii procedurilor succesorale, recomandarile C.N.U.E, in materia certificatului de European de mostenitor sunt esenṭiale si vizeaza:

Posibilitatea ca acest certificat sa fie eliberat si de catre notari in ṭarile de drept latin, nu doar de catre tribunal.

Criteriul principal de compeṭenta ar trebui sa fie acela al ultimei resedinṭe obisnuite a defunctului, ceea ce ar exclude stabilirea si a altor criterii de competenṭa.

Recunoașterea actelor notariale autentice eliberate in materie succesorala in oricare din statele membre, astfel incat executarea lor sa se faca in condiṭii similare executarii hotararilor judecatorești.

Certificatul de Moștenitor European ar trebui sa aiba un efect declarativ al drepturilor succesorale si sa protejeze buna credinta.In general, din conṭinutul certificatului trebuie sa reiasa cu claritate cine are dreptul de a prelua, administra sau dispune de bunurile succesorale. Armonizarea dreptului succesoral este de actualitate. In acest sens, exista la nivel European, iniṭiativa adoptarii unui Regulament privind succesiunile transfrontaliere. Certificatul de Moştenitor European ar trebui să cuprindă: identitatea defunctului, data şi locul decesului, indicarea regimului matrimonial, indicarea dispoziţiilor pentru cauza de moarte, indicarea interogării şi răspunsul primit de la fişierul de evidentă a testamentelor al ţării implicate,indicarea ordinii moştenitorilor legali sau testamentari cu datele complete de identificare, indicarea posibililor moştenitori rezervatari cu cotele lor de rezervă, cu datele complete de identificare, indicarea terţilor administrator sau executori ai succesiunii, prin precizarea identităţii şi puterilor conferite, indicarea oricăror limitări a drepturilor moştenitorilor ce ar putea exista, precizarea legii aplicabile succesiunii prin indicarea elementelor de drept sau de fapt ce ar conduce la stabilirea legii aplicabile.