Statutul Func ionarilor Publiciț

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.

Functionarul public este persoana numita, în conditiile prezentei legi, într-o functie publica. Persoana careia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îsi pastreaza calitatea de functionar public, continuând sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.

Noţiunea de funcţie publică este utilizată pentru a caracteriza personalul autorităţilor şi instituţiilor publice mai ales în raport cu salariaţii din sectorul privat şi a evidenţia regimul juridic diferit aplicabil funcţiei publice.

Studiul funcţiei publice presupune canalizarea noţiunii de funcţionar public prin evidenţierea regimului juridic referitor la metodele de recrutare a personalului,la modul de desfaşurare a activităţii acestuia şi la drepturile şi obligaţiile specifice. Acest regim juridic, care determină existenţa funcţionarilor publici este specific funcţiei publice statale fiind derogatoriu de la dreptul care reglementează relaţiile de muncă din sectorul privat.Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţii publice învederea realizării atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judetului, oraşului sau comunei se numesc funcţionari publici administartivişi primesc pentru activitatea desfaşurată, un salariu lunar ,în condiţiile legii, iar personalul care ocupa funcţii de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfaşurată la o indemnizaţie lunară. Conceptul de funcţie publică este în stransă corelaţie cu noţiunile de putere publică, autoritate publică sau organ public, serviciu public şi se bazează pe prerogativele puterii publice în vederea satisfacerii intereselor generale,publice ale societăţii în interes public.

Orice societate organizată în stat se bazeaza pe prerogativele puterii publice în vederea satisfacerii intereselor generale şi publice ale societăţii

Funcţionarul public este persoana care işi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei de stat, a administraţiei publice potrivit unui statut,unuiregulament care îi prevede drepturile şi obligaţiile. În ceea ce priveşte istoricul funcţiei publice şi a statului celor care oexercită, primul statut al funcţionarilor publici se datorează împaratului Hadrian. Istoria dovedeşte că decadenta administraţiei în antichitate a apărutatunci când împăraţii au început să încalce regulile privind numirea şiînaintarea în funcţii. Se manifestă astfel traficul de slujbe, nepotismul şi favoritismul, astfel căutându-se şi găsindu-se formule juridice pentru vânzarea de posturi,mai exact fiind vorba de “contractus sufragii” , reprezentând un contract potrivit căruia cel care dorea să fie încadrat într-o slujbă, făgăduia o suma de bani unui demnitar pentru ca acesta să stăruiasca să-l numească în funcţia respectivă.

Notiunea de statut a apărut la noi pentru prima dată , odată cutitulatura de act normativ, în Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (7 august 1858),denumirea de statut provenind de la cuvantul latin statutum şi însemnand actul juridic prin care se impun anumite măsuri,dispoziţii învirtutea dreptului de comandă a statutului,iar termenul de funcţionar public a fost folosit pentru prima dată în Constituţia din 1923.

Ca un prim pas spre dezideratul elaborării unei legi speciale pentru organizarea şi funcţionarea activităţii funcţionarilor publici se află Legea 188 din 8 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei nr.600/1999, denumită Legea privind Statutul Funcţionarilor publici . Prin apariţia acestei legi se stabilesc drepturile şi obligaţiilefuncţionarilor publici,a caror activitate are o serie de particularităţi faţă deactivitatea funcţionarilor privaţi.

Pentru ocuparea unei funcţii publice sau pentru a deveni funcţionar public,legea prevede o serie de condiţii,cuprinse la art.6. Astfel, poate sa ocupe o funcţie publică doar acea persoană care arecetăţenia romănă şi domiciliul în România , să fie un bun cunoscator allimbii române ,să aibă vârsta de 18 ani impliniţi, cu o capacitate deplină de exerciţiu, să nu fi fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice şi nu în ultimul rând să fi caştigat concursul sau să fi promovat examenul organizat pentru ocuparea funcţiei publice.

Functiile publice se definesc prin mai multe trasaturi:

- drepturile si obligatiile specifice functionarilor publici ce stabilesc pe cale unilaterala, prin norme juridice, de catre organele de stat; aceste drepturi si obligatii sunt create si organizate in vederea realizarii puterii publice;

- functia publica are caracter continuu, iar drepturile si obligatiile aferente se mentin atata timp cat exista competenta pe care functia o realizeaza, si implicit, actul legal care a creat-o;

- persoanele, carora le este incredintata realizarea anumitor functii, intr-un complex de raporturi juridice cu organele care le-au investit.Titularul functiei se gaseste, fie intr-un raport de subordonare fata de institutia publica, fie intr-un raport, supraordonat, de autoritate fata de terti;

- functiile publice pot fi indeplinite si de persoane fizice care nu sunt incadrate in munca intr-un organ de stat, in general, sau al administratiei publice,in particular.Este vorba de persoanele private care sunt investite, prin autorizare, cu dreptul de a presta un serviciu public.De exemplu: investitura unei Comisii a Consiliului Local sau a unor imputerniciti ai primarului in materie de contraventii care nu fac parte, in mod normal, dintre functionarii publici.Aceste persoane sunt insa asimilate functionarilor publici si indeplinesc prerogative de putere, delegate.

Functonarul public este persoana fizica investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau al alegatorilor, cu sarcina indeplinirii, pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii publice.

Puterea publica atribuita fiecarei functii publice este exercitata de catre titularii acesteia, persoane fizice care exercita atributii determinate de lege din competenta organului in care exista functia publica.

Functionarii publici sunt persoanele numite in functiile publice si reprezinta, totodata, resursele umane ale administratiei publice care, alaturi de cele materiale si banesti, asigura conditiile de functionare a acesteia .

In conformitate cu prevederile legale, functionarul public este persoana numita de catre autoritea publica competenta sau aleasa potrivit legii si investita in mod legal cu atributiile unei functii publice, prestand in mod permanent o activitate cu scopul de a asigura functionarea continua a unui serviciu public.

Actul de numire al functionarului public in functie este un act unilateral de vointa, de drept public si nicidecum un contract de drept comun.

De asemenea atributiile incredintate unui functionar public sunt de ordin general si se stabilesc prin lege, nu in interesul sau personal, ci al serviciului public.

In vederea asigurarii legalitatii activitatii de administratie publica, nu este suficient ca atributiile care formeaza diferitele functii publice sa aiba caracter legal, este necesar sa fie detinute in mod legal de catre cei care le exercita, deci functionarii publici sa fie atribuiti si investiti legal.

Cu exceptia functiilor alese, functionarii publici sunt investiti prin functie printr-un act administrativ de numire, unilateral.Functionarul public este investit cu atributiile care ii alcatuiesc competenta de catre lege si nu de cei care l-au ales sau numit.

Functia publica este exercitata de catre persoane fizice care isi fac din aceasta o cariera.Cariera in functia publica cuprinde „ansamblul situatiilor juridice si efectele produse, care intervin de la data nasterii raportului de serviciu pana in momentul incetarii acestui raport, in conditiile legii.Modalitatile de dezvoltare a carierei in functia publica sunt promovarea intr-o functie publica superioara si avansarea in gradele de slarizare.

Numirea functionarilor publici se face de conducatorul autoritatii sau institutiei publice. Deci pentru a putea detine calitatea de functionar public, salariatul trebuie sa fie numit de conducatorul institutiei printr-un act de dispozitie care arata functia, pozitia, daca va activa intr-un organ de conducere sau de executie, obligatiile si drepturile, responsabilitatile sale.

Prin numirea in functia publica, functionarul este investit cu un statut legal in care sunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia.Situatia juridica a functionarului public este statutara.

Prin individualizarea efectuata la investirea in functia publica, dreptul devine subiectiv, avand un titular, astfel incat functionarul poate sa il apere in conformitate cu prevederile legale.Astfel de drepturi sunt publice, acorda garantii titularului functiei in indeplinirea atributiilor sale, iar functionarul public le detine temporar.Functionarul public poate sa-si apere drepturile conferite de

lege in conditiile contenciosului administrativ.Fiind atribuite in interes general, aceste drepturi pot fi amplificate, dimensionate sau suprimate prin lege, in scopul cresterii eficacitatii serviciului public.

In concluzie functionarul public este persoana fizica investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau al alegatorilor, cu sarcina indeplinirii, pe un timp limitat sau nedeterminat, a unei functii publice.

Ideea de a conferi functionarului public un statut consfintit prin reglementari cu putere de lege corespunde sistemului functiei publice de cariera, integrandu-se valorilor statutului de drept.

Exercitarea unei functii publice este subordonata unor principii care stau la baza acesteia, si anume:

- asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici;

- selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei profesionale;

- egalitatea sanselor la intrarea si la promovarea in corpul functionarilor publici;

- stabilitatea functionarilor publici.

Toate aceste prevederi care sunt mentionate la art. 4 din Lege sunt de natura sa constitue corolarul activitatii functionarului public.

Desfasurandu-si fara influente de ordin politic, fara prejudecati, fara sa urmareasca interese materiale sau de alta natura, functionarul public trebuie sa fie un exemplu, un model de corectitudine si conduita civica.

Functionarul public are, potrivit acestor prevederi, drepturi egale la numirea in functie, se bucura de un tratament nepreferential si mai are un avantaj, este stabil in functia in care a fost numit.Aceasta inseamna ca la concursul organizat pentru ocuparea unui loc de functionar public, fiecare candidat are aceleasi sanse, fara discriminari, fara concurenta neloiala.

Pentru ocuparea unei functii publice candidatul trebuie sa indeplineasca o serie de conditii asa cum sunt ele prevazute de art. 6 din Lege:

- sa aiba numai cetatenia romana si domociliul in Romania: cerinta obiectiva si normala pentru ca functionarul public sa fie devotat tarii sale si numai acesteia sa traiasca efectiv in tara la a carei buna administratie doreste sa contribuie, sa participe prin activitatea sa specifica;

- sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;

- sa aiba varsta de minim de 18 ani impliniti: motivat de faptul ca detinerea unei functii publice nu poate reveni unui minor, deci unei persoane care nu a implinit varsta de 18 ani.Detinerea unei functii publice presupune o anumita maturitate in comportament, o maturitate pe care numai varsta o poate aduce;

- sa aiba capacitate deplina de exercitiu: aceasta inseamna sa fie pe deplin responsabil pentru urmarile faptelor sale.In Constitutie, in articolele 34 si 35 se arata ca nici minorii, nici incapabilii nu pot vota si nu pot fi alesi;

- sa aiba o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

- sa indeplineasca conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica pentru care candideaza;

- sa nu fi suferit nici o condamnare care sa-l faca incompatibil pentru exercitarea functiei publice;

- sa castige concursul sau sa fie promovat la examenul organizat pentru ocuparea functiei publice.

Este bine de retinut faptul ca ocuparea unui post de functionar public nu este simpla pentru ca necesita studii si o anumita pregatire, un comportament exemplar, dar si ca este vorba de un post sigur, respectat, apreciat in societate, care aduce multe satisfactii, inclusiv de ordin material.

Fiecare cetatean care doreste sa ocupe o functie publica asemeni celui care este incadrat pe o asemenea functie este stimulat sa isi completeze studiile, pentru a avea posibilitatea sa treaca intr-o categorie profesionala superioara.Interesul persoanei care ocupa o functie publica este de natura sa ii confere posibilitatea promovarii sale in cariera nu numai prin criteriile de vechime, dar si prin completarea studiilor si respectiv prin trecerea sa intr-o categorie superioara

Functile publice se pot clasifica dupa mai multe criterii.Astfel, din punctul de vedere al importantei functiei in realizarea competentelor ce revin organelor administratiei de stat deosebim doua mari categorii

- Functii de conducere

- Functii de executie

Functiile de conducere sunt intelese in sensul larg al conducerii si cuprind atributii de organizare, coordonare, indrumare, control.Prin continutul si impactul lor in activitatea administrativa ele sunt in acelasi timp si functii de decizie.

Functiile de conducere implica un grad deosebit de independenta si de raspundere.Functionarii de conducere sunt: conducatorii institutiilor si intreprinderilor publice, judecatorii, procurorii, arbitrii de stat, contabilii sefi si inginerii sefi din interprinderile de stat.

Functiile de executie au caracter auxiliar si implica un grad mai redus de responsabilitate.Functionarii de executie indeplinesc, in general, operatiuni administrative si de natura tehnica si numai in mod exceptional unele acte juridice individuale.Din aceasta categorie fac parte: registratorii, arhivarii, statisticienii, secretarii, dactilografii, referentii, contabilii etc.

La randul lor, functiile de conducere se grupeaza dupa alte criterii si anume:

1. Dupa continutul procesului decizional administrativ, functiile de conducere pot fi:

- functii care includ toate elementele conducerii si vizeaza procesul de conducere in ansamblu;

- functii care presupun, in mod preponderent, numai anumite elemente ale conducerii si vizeaza anumite parti (componente) ale procesului conducerii (organizare, coordonare, control etc.).

2. In raport cu suportul legislativ ce sta la baza crearii acestora, se disting:

- functii prevazute numai in Constitutie (functii de demnitari si anumite functii eligibile);

- functii prevazute in Statutul functionarilor publici;

- functii prevazute in statute speciale, stabilite in anumite sectoare ori pentru anumite organe.

3. Dupa gradul de complexitate pe care il implica, distingem:

- functii de conducere la nivelul organului administrativ;

- functii de conducere la nivelul organelor interne (ce nu apar si ca organe de conducere);

- functii de conducere la nivelul compartimentului (aparatului) administrativ.

4. Dupa natura intrinseca a activitatilor, putem indentifica cate doua categorii, atat la functiile de conducere, cat si la cele de executie, si anume:

- functii de conducere cu o natura exclusiv administrativa (ministru, director general, director, rector etc.);

- functii de conducere de specialitete (director tehnic, inginer sef, contabil sef);

- functii de executie pur administrative: principale, auxiliare;

- functii de executie de specialitate: tehnice, economice, juridice etc.

5. Dupa caracterul remunerator sau voluntar al muncii depuse, retinem:

- functii de conducere retibuite (dupa caz, cu sau fara indemnizatie);

- functii de conducere neretribuite (mai ales in ipoteza cumulului).

Dupa un alt criteriu general, si anume, al gradului de strictete al disciplinei, se disting:functii publice civile si functii publice cu caracter militar.

Daca avem in vedere criteriul general, si anume, modul de desemnare a titularilor, se disting:

- functii care prsupun numirea titularilor;

- functii care presupun repartizarea titularilor;

- functii care presupun alegerea titularilor (de popor, Parlament, Consiliul Local/Judetean, adunari generale etc.).

Dupa regimul juridic aplicabil, se disting:

- functii carora li se aplica regimul dreptului comun, adica regimul stabilit de Statutul functionarilor publici;

- functii carora li se aplica regimuri statutare speciale.

Constituţia României consacră expres două din procedeele derecrutare într-o funcţie publică sau demnitate publică:

-numirea şi/sau alegerea într-o funcţie sau demnitatea publică.

Cu privirea la unele categorii de funcţionari publici aleşi, legeadispune că etapa alegerii este urmată de validarea celor care au câştigat alegerile.

Concursul se organizează în acel moment când se înscriu mai multe persoane pentru ocuparea funcţiei vacante,iar examenul în momentulcând,pentru ocuparea funcţiei respective,s-a înscris o singură persoană. Din punct de vedere al procedurii desfăşurate,concursul presupune parcurgerea mai multor etape:

a)existenţa unui post vacant şi declararea lui oficială a acestei vacanţe, pentru declanşarea formalităţii necesare ocupării lui;

b)înscrierea candidaţilor la concurs;

c)numirea comisiei care va verifica pe candidaţi

d)desfăşurarea propriu-zisă a concursului,care de regulă cuprinde faza scrisă şi faza orală;

e)stabilirea rezultatelor finale ale concursului;

f)publicarea rezultatelor concursului;

g)numirea în funcţie,în baza rezultatelor concursului;

Statutul funcţionarilor publici instituie procedura investirii în trepte,însensul următor:

- După promovarea examenului sau concursului,cel numit are calitateade debutant;

- funcţionarul este definitivat, după expirarea perioadei de debut în urmaunei examinări de către o comisie, care poate să propună fie definitivarea, fie prelungirea perioadei de debut ( nu mai mult de 2 ani) sau eliberarea de funcţie.

Drepturile funcţionarului public

Pe lângă drepturile cetăţeneşti garantate de Constituţia României, funcţionarii publici ma iau şi o serie de drepturi, ce nu au caracter subiectiv, de interes general având ca scop realizarea atribuţiilor funcţiei. Aceste drepuri sunt înscrise în Statutul funcţionarului public (Legea188/1999 republicată)

Drepturi cu caracter general

Dreptul la opinie Dreptul la asociere sindicală, profesională şi grevă Dreptul la remuneraţie salarială, la program de lucru şi uniformă Dreptul la concediu şi protecţie socială

Drepturi privind cariera funcţionarului public

Dreptul de alegere a profesiei şi a locului de muncă Dreptul la perfecţionare profesională Dreptul la promovare profesională

Obligaţiile funcţionarului public

Obligaţia de a se consacra funcţiei Obligaţia de a se supune superiorilor ierarhici Obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor Obligaţia de a se supune superiorilor ierarhici Obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor Obligaţia de a prezenta declaraţia de avere