“Interpretarea viselor este magistrala care duce la cunoasterea inconstientului”.1

Freud vorbeste despre interpretarea viselor ca despre “cea mai frumoasa descoperire”pe care a facut-o. Visul este ‘baza comuna a vietii sufletesti’2 iar sensul ascuns al conduitelor noastre se explica prin rateurile vietii cotidiene.

Dupa Freud, teoria interpretarii viselor inseamna o proba decisiva in judecata capacitaii unui subiectsi defineste aceasta proba printr-un termen ebraic, schibboleth3. In psihanaliza, interpretarea visului este un fel de schibboleth. Freud îi considera adevarati analistidoar pe cei care foloseau acest procedeu.

In lucrarea sa, “Interpretarea viselor”, Freud avanseaza o serie de axiome. El afirma ca visul este util atat pentru analist cat si pentru cel care viseaza. Visul este considerat a fi paznicul somnului si nu perturbator; exista doua tipuri de continut ale visului, continutul manifest si continutul latent. Continutul manifest reprezinta ceea ce subiectul isi aduce aminte la trezire. Sub acest material exista insa un continut latent care cauzeaza producerea visului.Continutul manifest este rezultatul travaliului oniric, proces ce angreneaza emotiile si impulsurile inconstiente.

Atunci cand travaliul oniric esueaza si nu mai transforma continutul latent in reprezentari acceptabile pentru constient, avem de a face cu un cosmar sau cu vise anxioase.Visele anxioase nu trezesc subiectul asa cum o fac cosmarurile .

Freud distinge trei tipuri de vise care au la baza diferentierea in functie de gradul de rationalitate si de veridicitate a continutului. In prima categorie se situeaza visele simple sau visele clare care sunt specifice copiilor si care sunt inspirate de nevoi fiziologice. In cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabilecare au o anumita coerenta logica iar in cea de-a treia categorie sunt situate visele obscure, incoerente si absurde, care fac interesul psihanalistilor.

Freud declara in “Interpretarea viselor”ca “visul este o productie patologica, primul termen dintr-o serie care cuprinde simptomul isteric, reprezentarea obsedanta , ideea delirica dar se deosebeste de aceste manifestari morbide prin aparitia sa in circumstantele vietii normale”. 4

Visele reprezinta “imaginarul constient”deoarece producerea si dezvoltarea lor se afla in afara controlului voluntar. Apartenenta viselor la imaginatie se sustine prin doua argumente . Primul ar fi acela referitor la continutul lor care vizeaza fenomene si evenimente ireale iar cel de-al doilea este ca desi au origine in experienta anterioara, modul de combinare a secventelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a intamplat.

Desi exista o mare diferenta intre vis, delir si un mecanism nevrotic, Freud le situeaza intr-un continuum deoarece el sustine ca au mecanisme formatoare identice.In aceeasi lucrare , Freud afirma ca exista trei tipuri de mecanisme care duc la fabricarea unui vis.

Primul mecanism este transformarea ideilor in imagini. Visul este vazut ca o banda desenata si comporta o succesiune de imagini. In interpretarea visului se face trecerea de la imagine la idee sau dorinta ascunsa.In urma acestui mecanism, Freud a dat nastere formulei visului:

( ideile onirice + resturi diurne) x travaliu oniric=continut manifest

Condensarea este un alt mecanism la care se recurge deoarece continutul latent e mai numeros decat cel manifest. Ultimul mecanism este deplasarea; deplasarea unei reprezentari sau a unui afect asupra alteia/altuia.

In psihanaliza primeaza studiul elementelor nesemnificative pentru a ajunge la continutul latent.

Visul în psihanaliză

de Jean Chiriac

În primele pagini ale lucrării sale intitulate "Noi conferinţe de introducere în psihanaliză", datată 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă negru pe alb că teoria visului "ocupă un loc special în istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începînd cu ea psihanalizat a făcut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor." Teoria visului este aspectul cel mai caracteristic şi singular al ştiinţei psihanalitice, "ceva ce nu are egal în restul ştiinţei noastre, o porţiune de pămînt nou, sustras credinţelor populare şi misticii". (versiunea franceză: "Nouvelles conferences d'introduction a la psychanalyse", Gallimard, 1984).

Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rînd, deschide calea spre inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud : visul este via regia [calea regală] spre inconştient.

Primele mari intuiţii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud consideră că a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecţiei Irmei, analizat aproape complet de Freud şi publicat în paginile monumentalei sale lucrări "Interpretarea viselor" (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni clasică pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul asociaţiilor visătorului.

Analiza visului (vezi detaliile în cartea citată) scoate la iveală sentimentele de vinovăţie ale lui Freud faţă de Irma, una din tinerele sale paciente, a cărei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apără de aceste sentimente negative aruncînd vina asupra pacienta însăşi, care, chipurile, nu ar fi fost o pacientă docilă şi ascultătoare, sau asupra unuia din confraţii săi, dr. Otto, care s-ar fi făcut vinovat de o intervenţie medicală neglijentă (o injecţie cu o seringă infectată).

După analiza visului său care se dovedeşte a fi cît se poate de coerent, Freud declară pe bună dreptate: "visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe [subl. n. J.C.]. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă." (Sigmund Freud - "Interpretarea viselor", trad. dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică, 1993, cap. "Visul este împlinirea unei dorinţe", p. 110).

Această afirmaţie exprimă de fapt o mare deschidere spre activitatea psihicului abisal şi mai ales, credinţa în determinismul psihic, în ideea că toate faptele psihice au semnificaţie, sens, şi se conectează la activitatea diurnă, chiar dacă într-o manieră mai puţin vizibilă. Contrar opiniei generale a lumii ştiinţifice a epocii sale, pentru Freud visul este o activitate psihică coerentă, care poate face obiectul unei analize profunde.

Definiţia completă a visului include însă şi alte descoperiri inedite, care constituie într-adevăr pecetea originalităţii abordării freudiene: "visul este realizarea (deghizată) a unei dorinţe (înăbuşite, refulate)", precizează Freud (op. cit., cap. "Transfigurarea onirică", p. 138-139).

Această definiţie pune accentul pe două aspecte esenţiale ale teoriei visului: 1. visul este împlinirea deghizată a unei dorinţe, şi 2. această dorinţă este refulată. Putem conchide că deghizarea ei este cauzată de faptul că este refulată. Iată motivul pentru care toţi cercetătorii visului pînă la Freud nu au putut descoperi aceste fapte: ei au analizat exclusiv conţinutul manifest al visului, adică forma pe care o are el la trezire, faţada visului, fără să se sinchisească de ideile latente care au dus la formarea lui, idei la care ajungem prin metoda asociaţiilor pusă la punct tot de Freud.

Freud merge încă şi mai departe şi analizează natura deformării visului, care este parţial opera cenzurii şi parţial cea a travaliului visului - procesul complex prin care ideile latente sînt transformate în visul propriu-zis.

Analiza lui Freud mai include travaliul visului, iar în finalul cărţii sale avem şi consideraţii legate de psihologia procesului oniric: procesele primare şi secundare, refularea, inconştientul etc.

Iată de ce "Interpretarea viselor" reprezintă lucrarea capitală despre vis şi despre viaţa inconştientă, care nu a fost egalată pînă azi. Ea rămîne o etapă esenţială în studiul psihanalizei.

"Visul ne însoteste în toate momentele vietii noastre. Visam nu numai noaptea, ci si ziua, cu ochii deschisi. De obicei, nu punem mare pret pe visele noastre, pentru ca le consideram plasmuiri lipsite de realism. Prin Interpretarea viselor, una dintre cartile mari ale secolului XX, Freud ne reînvata sa apreciem visele. În calitate de "cale regala

de acces la inconstient", visul ne conduce în profunzimile sufletului nostru, dezvaluindu-ne dorintele cele mai ascunse. Dar nu numai atât. Interpretarea viselor ofera instrumentele pentru a descifra orice produs cultural la care participa inconstientul, de la literatura si arta la religie si morala."

Visul ne insoteste in toate momentele vietii noastre. Visam nu numai noaptea, ci si ziua, cu ochii deschisi. De obicei, nu punem mare pret pe visele noastre, pentru ca le consideram plasmuiri lipsite de realism. Prin Interpretarea viselor, una dintre cartile mari ale secolului XX, Freud ne reinvata sa apreciem visele. In calitate de "cale regala de acces la inconstient", visul ne conduce in profunzimile sufletului nostru, dezvaluindu-ne dorintele cele mai ascunse. Dar nu numai atâ´Ž Interpretarea viselor ofera instrumentele pentru a descifra orice produs cultural la care participa inconstientul, de la literatura si arta la religie si morala.

Particularitatile memoriei noastre in vis: continutul visului prezinta elemente pe care in prima instanta nu le recunoastem

ca facand parte din constiinta noastra si din trairile ce tin de starea de veghe.In vis ne amintim lucruri, detalii, care in mod obisnuit, in starea de veghe, le trecem cu vederea, uitam de ele. Visul dispune de amintiri neaccesibile starii de veghe. Chiar Freud da exemplu propriile vise: in vis ii aparea sistematic imaginea unei clopotnite cu o arhitectura simple, dar de care nu isi putea aminti ca ar fi vazut-o vreodata in realitate. Abia dupa ceva timp si-a adus aminte ca trecuse pe langa ea cu cativa ani in urma, cand fusese in Salzburg.

sursa visului o reprezinta predominant, imagini din copilarie, de care uitasem complet sau nici nu stiam ca ar fi avut loc, figuri ce le-am zarit doar pentru cateva clipe cand eram copii, dar care ne-au ramas intiparite.

selectia materialelor reproduse. Visul reproduce nu acele evenimente cotidiene din starea de veghe ce au o mare insemnatate pentru noi, care se intampla frecvent, ci cele mai insemnificante detalii.

Sursele visului:

* excitatii senzoriale externe (obiective): atunci cand vrem sa adormim, ne decuplam de la orice stimul exterior care ar putea sa ne influenteze. Dar ei nu dispar. Astfel ca orice excitatie senzoriala externa ce au loc pe timpul somnului, poate deveni sursa de vise. Atunci cand ne pisca o musca, sau ne dezvelim, creandu-ne astfel senzatia de frig, ne izbeste o lumina puternica in fata, ne ajunge la nas un miros deosebit, pozitia corpului. Visele pot fi proiectii ale tuturor aceste senzatii. Freud subliniaza faptul ca, desi au fost facute multe studii ale viselor din aceasta perspectiva, excitatiile externe nu determina continutul oniric, ci doar il influenteaza, reprezentand punctul de pornire.* excitatii senzoriale interne (subiective). Ele nu depind de intamplarile din exterior. Sunt mai mult surse ale imaginilor visului, pe care Freud le numeste “halucinatii hipnagogice”, auditive sau vizuale, adica acele imagini care apar in starea dinaintea instalarii somnului.

* excitatii interne ale corpului (organice): visul poate semnala debutul unor boli, senzatii pe care in starea de veghe nu le-am fi observvat, pentru ca in timpul somnului acestea se amplifica. se refera si la acele tulburari caracteristice ale organelor interne care provoaca visul multor persoane. Insa despre ele se poate vorbi doar in cazul oamenilor bolnavi. De aceea Freud nu acorda acestora prea multa atentie, deoarece, marturiseste el, doreste sa afle sursa viselor oamenilor normali, sanatosi. Freud trage concluzia ca nici una din aceste teorii nu poate explica integral aparenta libertate a imaginilor evocate in vis.

* sursa de excitatie pur psihica. reprezinta preocuparile zilnice.