Franz Kafka - La Galerie
1
Franz Kafka LA GALERIE Dacă vreo călăreaţă oarecare de circ, firavă şi ofticoasă, ar fi silită cu plesnituri din bici de către un şef nemilos să se învârtească neîntrerupt în manej, luni de-a rândul, în faţa unui public nesăţios, şi să salte pe crupa unei gloabe făcând bezele şi mlădiindu-se din mijloc, şi dacă acest joc ar continua în vuietul orchestrei şi al ventilatoarelor înspre viitorul cenuşiu ce se deschide necontenit înainte, însoţit de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iarăşi din palmele ce sunt de fapt nişte ciocane cu abur – poate că atunci un tânăr spectator de la galerie ar coborî în goană pe lunga scară dintre staluri, s-ar repezi în manej şi, în plin cântec al fanfarei ce se adaptează mereu, ar striga: opriţi! Dar întrucât nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoasă, îmbrăcată în alb şi roşu, ţâşneşte în arenă zburând printre draperiile pe care lachei maiestuoşi le trag în lături dinaintea ei, întrucât directorul, căutându-i privirile, îi răsuflă în faţă ca un animal devotat, o saltă grijuliu pe calul vânăt-rotat, de parcă nepoata lui cea mai dragă ar porni într-o călătorie primejdioasă, nu se poate hotărî să dea semnalul pocnind din bici, apoi printr-un efort de stăpânire de sine, îl dă în fine, după care aleargă pe lângă cal cu gura căscată, urmăreşte cu ochi ageri salturile călăreţei, abia putând înţelege măiestria ei, încearcă s-o avertizeze cu strigăte în englezeşte, îndeamnă la atenţie încordată pe rândaşii care ţin cercurile, iar înainte de marele salto mortale, imploră, cu braţele ridicate, orchestra să tacă şi în cele din urmă o ridică pe micuţă de pe calul tremurând o sărută pe amândoi obrajii şi nici o omagiere din partea publicului nu i se pare îndestulătoare, în timp ce ea, săltându-se în vârful picioarelor şi sprijinindu-se de el, în norul de praf care încă îi înconjoară, întinde braţele în lături şi-şi lasă căpşorul pe spate, vrând să împartă cu tot circul fericirea ei – întrucât astfel se petrec lucrurile, spectatorul de la galerie îşi reazimă faţa de balustradă şi, lăsându-se furat de marşul final ca de un vis greu, plânge fără voie. SFÂRŞIT
description
Lectura
Transcript of Franz Kafka - La Galerie
-
Franz KafkaLA GALERIE
Dac vreo clrea oarecare de circ, firav i ofticoas, ar fi silit cuplesnituri din bici de ctre un ef nemilos s se nvrteasc nentrerupt n manej, luni de-a rndul, n faa unui public nesios, i s salte pe crupa unei gloabe fcnd bezele i mldiindu-se din mijloc, i dac acest joc ar continua n vuietul orchestrei i al ventilatoarelor nspre viitorul cenuiu ce se deschide necontenit nainte, nsoit de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iari din palmele ce sunt de fapt nite ciocane cu abur poate c atunci un tnr spectator de la galerie ar cobor n goan pe lunga scar dintre staluri, s-ar repezi n manej i, n plin cntec al fanfarei ce se adapteaz mereu, ar striga: oprii!Dar ntruct nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoas, mbrcat n alb i rou, nete n aren zburnd printre draperiile pe care lachei maiestuoi le trag n lturi dinaintea ei, ntruct directorul, cutndu-i privirile, i rsufl n fa ca un animal devotat, o salt grijuliu pe calul vnt-rotat, de parc nepoata lui cea mai drag ar porni ntr-o cltorie primejdioas, nu se poate hotr s dea semnalul pocnind din bici, apoi printr-un efort de stpnire de sine, l d n fine, dup care alearg pe lng cal cu gura cscat, urmrete cu ochi ageri salturile clreei, abia putnd nelege miestria ei, ncearc s-o avertizeze cu strigte n englezete, ndeamn la atenie ncordat pe rndaii care in cercurile, iarnainte de marele salto mortale, implor, cu braele ridicate, orchestra s tac i n cele din urm o ridic pe micu de pe calul tremurnd o srut pe amndoi obrajii i nici o omagiere din partea publicului nu i se pare ndestultoare, n timp ce ea, sltndu-se n vrful picioarelor i sprijinindu-se de el, n norul de praf care nc i nconjoar, ntinde braele n lturi i-i las cporul pe spate, vrnd s mpart cu tot circul fericireaei ntruct astfel se petrec lucrurile, spectatorul de la galerie i reazim faa de balustrad i, lsndu-se furat de marul final ca de un vis greu, plnge fr voie.
SFRIT
Franz KafkaLA GALERIE
