Forma sportiva
Click here to load reader
-
Upload
monica-alexandru -
Category
Documents
-
view
533 -
download
2
Transcript of Forma sportiva
Forma sportiva
Ca urmare a numarului extrem de mare si in continua crestere a
concursurilor importante, in perioadele competitionale, se simte necesitatea
coordonarii rationale a perioadei de pregatire sportiva cu perioadele celor mai
importante competitii. La realizarea acestei orientari este necesara utilizarea
operativa si rationala a legilor fiziologico-pedagogice, obtinerea si mentinerea
formei sportive.
Forma sportiva - stadiul superior, de sinteza in care structurarea sistemului
comportamental al sportivului este deplina pentru varsta si etapa in care se afla
acesta. Armonizarea organismului prin antrenament rational ii confera sportivului
incredere in sine, dorinta de a obtine performante superioare, disponibilitate de
lupta si efort
Problema imbinarii performantei sportive de varf cu cele mai importante
etape competitionale dobandeste in prezent o importanta deosebita in cercurile
specialistilor din atletism, care se ocupa de metodica antrenamentului de
performanta.
In practica curenta suntem martorii unei presiuni permanente exercitate de
organizatorii competitiilor pentru cresterea numarului de concursuri importante.
Rezultatul neconcordantei dintre interesul manifestat si posibilitatile fizice curente
este incapacitatea de a armoniza forma sportiva cu perioadele celor mai importante
competitii.
Antrenorii au posibilitatea estimarii, o data cu aprobarea calendarului
competitional, inca de la inceputul pregatirilor a celor mai importante concursuri.
Aceasta estimare se realizeaza diferentiat, in functie de nivelul competitional la
1
care participa atletul, inclusiv de datele desfasurarii concursurilor de calificare la
fazele superioare ale finalelor campionatelor nationale sau anume programate in
vederea realizarii altor obiective.
Cu alte cuvinte antrenorii discern, inca de la inceputul competitional, cele
mai importante concursuri, de care depinde chiar afirmarea pe un plan superior a
sportivilor pe care ii pregatesc. Actiunea respectiva face parte din sfera formei
sportive a carei prima nota definitorie este aceea ca reprezinta disponibilitatea de
randament optim a sportivilor. Cunoscand ca aceasta disponibilitate nu este aceeasi
nici la varste apropiate si nici de-a lungul unui an competitional, se poate evidentia
si caracterul evolutiv al formei sportive, ca alta nota definitorie a acesteia. Ea are
un caracter corelativ si ascendent, determinat de procesele de maturizare a
organismului, de dezvoltare a calitatilor motrice, de stagiul de pregatire, de
dimensiunea aptitudinilor tinerilor pentru sportul respectiv.
O alta nota definitorie pentru forma sportiva este raportul strans pe care il are cu
gradul de randament al sportivilor. Prin aceasta se intelege nivelul de adaptare a
organismului la cerintele activitatii competitionale in care sens capacitatea
potentiala a musculaturii, a sistemului cardio-vascular si respirator, precum si a
coordonarii travaliului acestora de catre sistemul nervos central ocupa un loc de
prim ordin. Pe un asemenea fond ridicat de adaptare a organismului cresc si
posibilitatile de efectuare in conditii corespunzatoare a elementelor tehnice si de
pregatire fizica, fapt ce va determina si posibilitatile optime de obtinere a
performantelor superioare. In consecinta, obtinerea performantelor trebuie
precedata de intervale necesare cresterii gradului de pregatire si apoi de mentinere
a acestuia in vederea obtinerii formei sportive optime. In legatura cu aprofundarea
acestei probleme, a obtinerii formei sportive, la cele mai insemnate concursuri,
considerata ca fiind esentiala in activitatea de performanta, este absolut necesar, in
afara celor afirmate pana acum, a se defini trei notiuni de baza si anume: gradul de
2
antrenament, forma sportiva si varful de forma, intrucat intre acestea exista
deosebiri calitative esentiale.
Gradul de antrenament este considerat un aspect de ordin cantitativ, rezultat
al procesului de instruire si se exprima in nivelul inalt de pregatire sub toate
aspectele: fizic, tehnic, teoretic, psihic, in capacitatea organismului la efort
specific.
Forma sportiva este apreciata ca fiind un aspect de ordin calitativ si este
conditionata de gradul de antrenament, avand o durata limitata in timp.
Varful de forma sportiva reprezinta un aspect calitativ superior, un fenomen de
stare subiectiva de scurta durata. Exista parerea ca varful de forma sportiva este,
inainte de toate, un fenomen psihologic care depinde de atitudinea sportivului fata
de competitie.
Forma sportiva este un fenomen eminamente particular, care nu se supune
nici unei generalizari, diferentele individuale ale atletilor avand rolul determinant.
Forma sportiva este considerata si ca un indicator al temeiniciei gradului de
antrenament, dar punerea in forma nu inseamna o modificare radicala a acestuia.
Nu intotdeauna imbunatatirea gradului de antrenament atrage dupa sine si cresterea
formei sportive. Aceasta este influentata de o multitudine de factori. In primul rand
trebuie amintiti factorii planului motric. Aici se remarca cu prioritate capacitatile
fizice mai precis nivelul calitatilor motrice in legatura cu conceptia de pregatire si
mijloacele utilizate. Astfel, intereseaza in mod deosebit care sunt caracteristicile
fortei, vitezei, rezistentei in etapa premergatoare obtinerii formei sportive.
Al doilea aspect legat de planul motor este nivelul tehnicii, respectiv nivelul
comportamentului motor. Acest element reclama un tratament diferentiat pentru
conservarea coordonarii neuromusculare, a sensibilitatii kinestezice si prin aceasta
a gradului de tehnicitate.
3
Factorii planului fiziologic se refera la nivelul de functionare a aparatelor si
sistemelor, la nivelul de activare a organismului. Se are in vedere graficul efortului
de antrenament cu doua-trei saptamani inaintea concursurilor importante care
trebuie sa se caracterizeze prin tendinta de reducere a volumului efortului in
anumite limite optime.
Tot aici se incadreaza regimul de alimentatie medicamentatia orientata spre
refacere, regenerarea rapida ca si asigurarea somnului si a odihnei necesare.
Factorii planului psihic influenteaza in mod deosebit forma sportiva
deoarece aceasta este o problema de tratare individuala a fiecarui atlet ceea ce
reclama in primul rand cunoasterea perfecta a atletului.
Este foarte importanta relatia atlet-antrenor, atlet-factor de conducere, atlet-
opinie publica si de asemenea, prezinta importanta chiar relatiile dintre atleti.
Trebuie retinute si rezolvate problemele pe care le implica pe plan psihic pregatirea
in conditii de cantonament centralizat, unde actiunile cultural-distractive precum si
mijloacele si metodele de relaxare dezvolta la atlet capacitatea de decuplare, de
autosugestie, de dispunere si preparatie pentru concurs.
Cea mai mare influenta asupra dobandirii formei sportive o exercita
excitantii rezultati din continutul antrenamentului. In alcatuirea incarcaturii de
antrenament factorii hotaratori pentru obtinerea formei sportive sunt: volumul,
intensitatea si densitatea, acestui din urma parametru nu i se acorda intotdeauna
importanta cuvenita. Nu este vorba de densitatea in ideea de a realiza intr-un timp
dat un volum de lucru mare. Densitatea implica lucrul efectuat, dar in special
intereseaza incadrarea in timp a lucrului specific, in asa fel incat sa corespunda cat
mai deplin solicitarii de concurs, sa asigure o adaptare cat mai perfecta la efortul
din competitie.
Intercorelatia dintre acesti parametri ai efortului de antrenament are rol
fundamental in realizarea formei sportive in perioada planificata.
4
Construirea formei sportive este indisolubil legata de periodizarea antrenamentului
si este un rezultat al acestuia. Trebuie sa se tina seama de doua cerinte
fundamentale. Prima cerinta se refera la realizarea unui efect maxim in vederea
caruia efortul de antrenament trebuie sa fie la cel mai inalt nivel ca incarcatura.
A doua cerinta fundamentala are in vedere solicitarea in antrenament, care
nu trebuie sa fie atat de obositoare incat atletul sa nu-si revina pentru a doua zi, sa
nu fie odihnit in limitele necesare, luand in considerare si efortul profesional atunci
cand este cazul.
In periodizarea antrenamentului trebuie sa ne axam pe rezolvarea
urmatoarelor sarcini:
pregatirea atletului in vederea cresterii optimale a performantelor;
pregatirea atletului pentru perioadele competitionale;
in perioadele competitionale pregatirea atletului pentru principalele concursuri si
pentru concursul de varf.
Abordarea pregatirii intr-un an pe doua macrocicluri priveste atletii de
performanta care au un sezon competitional de sala bogat si cu concursuri
considerate si acceptate ca fiind de mare raspundere.
Aceasta periodizare anuala biciclica s-a manifestat ca o consecinta a faptului
ca este posibil, in timpul iernii sa se faca antrenamente eficiente si sa se concureze
in sali in conditii asemanatoare celor de pe stadion. In aceasta situatie se realizeaza
progrese insemnate in gradul de pregatire a atletilor, ca urmare a participarii la
numeroase concursuri ale caror rezultate permit sa se controleze mai bine procesul
de antrenament. Pe de alta parte nivelul emotional al atletilor este mai inalt, urmare
fireasca a doua perioade competitionale.
In privinta dozarii volumului si intensitatii efortului antrenorii trebuie sa
manifeste o grija deosebita si in directia alternarii rationale a activitatilor sportive
cu pauzele necesare refacerii capacitatii de munca a organismului. Aceasta cu atat
5
mai mult cu cat volumul mare de munca, precum si intensitatile sporite, ambele
atat de necesare obtinerii formei sportive, ar putea determina instalarea unui regim
de activitate desfasurat pe un fond relativ indelungat de oboseala, ceea ce este total
contraindicat.
In ceea ce priveste dirijarea formei sportive se poate afirma ca aceasta este o
problema a raportului optim intre timpul afectat pregatirii concursului si refacerii.
Se considera ca cel mai important instrument pentru dirijarea formei sportive il
constituie programul judicios si bine desfasurat de concurs. Aceasta presupune
luarea in consideratie a numarului total de concursuri, numarul starturilor
importante, intervalul de timp dintre concursuri ca si gradul de eficienta al
concursurilor in sezon.
Mentinerea formei sportive constituie o preocupare de seama a specialistilor
si se poate afirma ca ea poate fi mentinuta un timp relativ indelungat, fenomen
confirmat, de pilda, de multi atleti care intr-un an competitional isi corecteaza in
repetate randuri recordurile personale. Aceasta stare de lucru a devenit posibila in
urma conditiilor superioare create pregatirii sportivilor si mai ales cresterii bazei
stiintifice a instruirii, care permite dirijarea tot mai sigura a a randamentului sportiv
potrivit scopurilor urmarite in concursuri.
BIBLIOGRAFIE:
1. Alexandrescu,Dumitru - Atletism – specializare, Ed. ANEFS,
Bucuresti, 2005
2. Dragnea, Adrian - Teoria antrenamentului sportiv, Ed.
Didactica si Pedagogica R.A.Bucuresti , 1996
3. Demeter, Andrei - Fiziologia educatiei fizice scolare , Ed.
Sport-Turism, Bucuresti,1981
6
4. Ungureanu , Octavian - Teoria si metodica antrenamentului
sportiv, Ed. Univ.” A.I.Cuza “, Iasi,1995
7