_A xi u l i i XII. ARADU, 27. Martin (8. Aprile) 1888. Nr. 1 3 .

BISERICA si SCOL'A. Foia bisericesca, scolastica, literara si economica.

Iese odată in septemana: DUMINECA.

ÎBEH0LU ABONAMENTULUI. P R E T I U L U I N S E R T I U N I L O R U : Corespondentele se se adreseze Redactiune P e n t r n Ans teo -Dngar i 'a : Pentru publicatiunile de trei ori ce contienu „ B I S E R I C A si S C O L ' A . "

F e nnu ana 5fl.—cr., pe Va a M 2 fl. 50 cr. c a m 150 cuvinte 3 fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.; Er b a n i i de p r e n u m e r a t i u n e la P e n t r n Romani'a s i s tra inetate: g i m a i g u s 5 fl. v a TIPOGRAFI'A DIECESANA in A R A D .

5 * unu anu 14 fr., pe jumetate anu 7 franci.

I n Dmninec 'a a trei'a a pos tu lu i mare. Luptâmu de multa acum si noi intocma câ si

tdte poporele din lume, se-ne creâmu câ biserica si câ poporu o stare si sorte mai buna. Ne este ane-voiosu inse drumulu, pre carele lu-facemu; si luera-iea, la earea ne-am angajatn, ne pare putienu spor­nica. Din motivata acest'a de multe ori ne cuprinde pr6 multa nemultiemire. Ne spariiamn de multe ori de mulţimea necazuriloru, ce intempinâmu.

Ni-se pare inse, ca nu totdenn'a avem dreptate, «and ne plangemn contra situatiunei, in carea ne gasimu.

Regenerarea si rentinerirea poporeloru se face nu­mai prin multe necazuri si prin multe suferintie.

Si nn noi suntemu de vina, daca partea omului in acesta vietia este necazuln si suferinti'a.

In punctulu acest'a strelucescu omului pre ca­lea cea spinosa a vieţii câ o lnmina vecinica cuvin­tele Mantuitoriului lumii cuprinse in evangeli'a de as-tad i : „cehi ce vrea se vina dupa mine, se se lapede de sene, se-si iea crucea s'a, si se vina dupa mine."

Crucea este in crestinismu simbolulu suferintiei a ala triumfului prin suferintia; er „ lepădarea de sene" cuprinsa in cuvintele Mantuitoriului este o ad­moniţiune la adres'a omului de a-si aduce aminte, ca cine este, si pentru ce traiesce pre acesta pamentu.

Nu suntemu stepani preste vieti'a ndstra, si câ atari ori cât ne vom sfortiâ, nu vom pote se-ne e-mancipâmu de suferintie, decât numai lucrandu si traindu conform programului facutu none mai inainte de a fi fost lumea.

Ei bine, intrega revelatiunea divina, intrega scriptnr'a si prorocii nu snnt pentru omu, decât unu sistema de educatiune divina. Ddieu cresce si con­duce pre omn in acesta vietia prin legile si porun­cile sale eterne.

Dar slabitiune a naturei omenesci este, câ omulu se na se lase a-i-se porunci de altnlu; si precum in stadiulu prunciei si juneţii, — se semtu 6re-si cum mângâiaţi mulţi din cei conduşi, daca potu baremu

^ din cand, in eaud eluda dispusetiunile educatoriloru: j tot astfeliu adesea si-permitu si omenii crescuţi a esi i din lege, a eluda legile, cari le-norméza modulu de

viétia; ér conseeinti'a astorfeliu de transgressiuni este: X necazulu si suferinti'a. i * *

| Nici unu bine in acesta lume nu se pote realisá ( fara unu sacrificiu si chiar fara multe sacrificie. X Cine voiesce se folosésca societăţii, câ omu de > litere, trebue se studieze, si se cugete multu, si chiar X sé se sacrifice pre sene sí persón'a s'a, pentru rea-] lisarea idealului, in servitiulu earui'a si-a angajatu jj viéti'a s'a. Cine voiesce se aiba trecere in lume, tre-> bue se lucreze, si se sacrifice multu pentru binele si X înaintarea societăţii. Cine vrea se stepaüésca pre alţii, > trebue sé se deprindă a-se stepani mai antaiu pre X sene, si in acelaşi timpu a-se face sluga tuturoru. X Cine voiesce se aiba viitoriu, trebue se sacrifice pre-X sentele, si tota activitatea s'a trebue concentrata in-l trn a abdice de plăceri, cari i-se imbiia astăzi, pen-s tru a-si asigura plăceri mai mari si statornice pen­

tru diu'a de mane si de poimane. jl Aplicandu acestu crestinescu modu de vietia l asupr'a stării si viitoriului nostru câ biserica si câ X poporu vomu afla, ca desí preséntele nostru nici de-j cât nu ne surîde, ba este o stare din cele mai grele i si nnu timpu de grea cercare: totuşi ne surîde viito-

riulu, daca in presente vomu sci, se ne afiamu, si se \ traimu, precum trebue se traésca o biseriea si unu X poporu, care voiesce se aiba viitoriu. X A voitu Ddieu, câ atât câ biserica, cât si câ X poporu se intrunimu tote conditiunile de desvoltare. ş Nimica nu ne lipsesce in presente din conditiunile, 5 pre cari in acesta lume se baséza viitoriulu omului. \ Si daca nu mergemu mai bine, de buna seama X nn lips'a de conditiunile de viéti'a este caus'a ; ci X acést'a causa trebue se-o aflâmu numai in faptulu | esprimatu in cuvintele poetului „pre voi ve nimiciră > a pismei reutate."

Nu ne-am deprinsu inca, si de buna seama né l va fi lipsitu de sgiuru timpulu fisicu, ca se-ne deprin- l demu a-ne emancipa si elibera de aceea nefericita ? stare psichica, carea a impinsu pre Cain se omóre pre s frateseu Avei. I

Ne inpedecàmu de multe ori unulu de altulu, Ì si na bagàma de seama, ca avemu inaintea nòstra des­tule pedeci, pe cari numai prin o lucrare armonica si \ solidara le potemu delaturâ. I

Dar in lume se facu multe grieseli, si gresielele l se coregu, si se reparéza in totu loculu, unde omenii l voiescu a-le repara. Ddieu iérta pre celu ce se poca- > iesce, si-ln primesce de nou sub aripile si scutulu s seu. Credintia puternica avemu deci ca si de gresie- < lele, in cari cadiuti vom fi asfcadi, va trebui se vina l timpulu, câ se-ne emancipàmu vre odată, si atunci cu atât mai tari si mai puternici ne vomu aretâ in lup-t'a nòstra pentru viétia si esistentia. In natur'a fisica l de regula dupa nuori si dopa tempestati, urméza unu l timpu frumosu, si natur'a imbracata in doliu pre tim- > pulu tempestàtiloru se imbraca de nou in haina de serbatóre ; si se aréta omului mai mandra si mai fru- \ mósa, de cum era mai nainte. >

Nu se potè deci nici presupune, nici cugeta, ca \ nu va veni si pentru noi acestu timpu, pentru ca \ dascalulu celu mai bunu alu fiecărui omu este de re- l gula necazulu ; ér dascăli de acesti'a nu avemu as- > tadi numai unulu ; ci din nefericire avemu deja pré i multi, avemu sute si mii. }

Despre scriere si cetire. — studiu istoricu-metodicu — (

(Continuare si fine.) ? Pe la inceputulu evului mediu mai alesu preoţii l

erau pricepetori de carte; dintre laici numai putieni sciau scrie si ceti. E adeveru, câ scdlele urbane, co- \ merciulu infloritoriu alu burgesiei libere si poesi'a l trubaduriloru au contribuitu multa la respandirea seri- \ erei; cu tote acestea metodulu de propunere nu facu \ nici macaru unu pasu inainte, ci scrierea si cetirea \ in decursulu întregului evu de medilocu, remase totu 5 la literisare. Astfeliu stăteau lucrurile inca si pe tim- ) pulu lui Luther. Abia la inceputulu evului nou se \ gasira unii bărbaţi, cari aratandu erorile literisarei, se l incereara a o inlocui prin altu modu mai practicu. Se \ spune câ Valentin Ickelsamer este celu dintaiu, l carele pe la mediloculu vecului alu XVI-lea se in- l cerca a propune cetitulu fara literisare. Elu scrise \ si unu tractatu despre noulu seu metodu, care sera- \ zimâ pe procesulu analiticu. Invetiatorii din acele \ timpuri erau inse cu multu mai incapatinati in ve- i chiulu si comodulu slendrianism, decât se imbratisieze \ cu căldura proiectele lui Ickelsamer. \

Pentru continuitate istorica amintim si pre Ba- < tich, earele de asemenea convinsu despre scăderile e- \

sentiale ale literisarei, s'a nisuitu a corege acesta metodu nepracticu. Inse precum Ickelsamer nu s'a bucuratu de sprijinire, totu astfeliu si staruintiele Iui Ratick remasera fara efectu. Apr6pe doi secoli s'a propusu scrisulu si cetitulu inca totu prin literisare mecanica.

Este remarcabila, câ in cartea lui Comenius numita „Orbis pictus," carea apăru la anulu 1657, literele sunt ordinate in siru alfabeticu, er langa fie­care litera se afla icdn'a unei fh'ntie s6u a unui o-biectu, potrivita de a revoeâ in memori'a scolariului sonulu respectivu. Asia se vede câ Comenius vrea se puna fie-care sonu in raporta cu intuitiuni sensu-ale. E f6rte probabilu câ elu avea de eugeta a des-voltâ sonurile pe calea principiului foneticu.

Tienendu ordinea cronologica, putem face amin­tire si despre Locke, Elu spune câ indata-ce copilulu scie vorbi, trebue condusu la cetire; inse invetiarea eetitului, dupa cum crede Locke, n'are se fie o de­prindere seriosa, ci mai multu o distractiune. Educa­toriulu pdte se proceda asia, câ dâ in man'a elevului unu cub seu alta corpu geometrica, pe a cărui fetie scrie d6ue se*a trei litere. Copilulu in mana cu acesta jocaria, va fi curiosu a sci, ce insemneza figurile zu­grăvite pe fotiele cubului. Educatoriulu numesee lite­rele, apoi pune pre copita se pronunţie si elu cele audite ii-mai scrie apoi litere n6ue pe eubulu folo­sita ca jocarie. Astfeliu elevulu p6te trece preste t6te literele alfabetului, er educatoriulu are se-lu animeze cu diferite premii. Locke e de părere, câ elevata se incepa a scrie numai, dupa-ce este deprinsu bine in cetire.

Basedov premia pre şcolarii sei cu prăjituri ce aveu forma de litere, pentru câ se le faca voia de eetita. — Ideile lui Locke si Basedov n'au fost nici decum cualificate de a promova desvoltarea raţionala a metodului de scriere si cetire. Procederile loru a-prtipe puerile, in cadrulu metodicei scientifice potu intra numai ca nisce curiositâti abia vrednice de a-mintire. — Trecu secolulu alu XVII-lea, fara ca se producă vre-o reforma buna. In secolulu alu XVIII-lea mulţi pedagogi distinşi incepura a combate ener-gicu metodulu de literisare; inse nici acestu secolu n'a creata cev'a rationalu.

Câ unu producta propriu alu veacului XVIII merita a fi amintita metodulu de silabisare. La a-cestu metodu mai nainte se arata tote vocalele, apoi urmeza numai decât cetirea de silabe, fara a mai spune separata numele consonanteloru. So pronunţia fie-care silaba deodată, fara se se număsca mai na­inte literele din ea nn'a câte un'a, precum se face la literisare. Autorulu metodului silabisatoru este Frî-deric Gedicke, consiliaru de sc6le la Berlinu. In Abcedariuîu seu apăruta la anulu 1798, cetirea se incepe de indata cu vorbe monosilabe. Gedicke pro-cede asia, câ mai nainte propune tdte vocalele, are-tandu de odată sonulu si liter'a. Consonantele nu le

tiacteza separata, ci numai in combinare cu vocale. I b urma conduce pre şcolari a progresa la combinări de sonori din ce in ce mai complicate. Gedicke era de părere, ca nici nu e de lipsa a pronunciâ literele jfintr'o silaba in ordine un'a câte un'a, ci este de ajunsa, deca invetiatoriulu spune înaintea scolariului gaab'a' intrega, apoi i-lu indemna a fi atentu, si a imita de atâtea-ori, pana când e in stare a cun6sce sonnrile litereloru numai dupa sunetulu silabeloru si euvinteloru întregi. Metodulu de siiabisare nu s'a po­iata populariza, fiind-câ este fdrte mecanicu, ma re­clama unu gradu de abstracţiune cu multu mai naltu, decât insasi literisarea. — E dreptu, câ pedagogii vea­cului alu XVIII-lea stăruiau cu multa insistentia pen­tru coregerea literisarei; cu tdte acestea inse nici unulu din ei n'a isbutitu a inventa unu alta metodu mai rationabilu. Erdrea caracteristica a raetddeloru din vea­cul» aln XVIII-îea consista in aceea, câ scrierea si cetirea se tractau separate, pe când aceste doue des-teritâti ar trebui se fie reunite pe tdte treptele me­todului.

Se vedemu secolulu ala XLX-lea. Ştefani, con-siliariu de sc6le in Bavari'a, filantropistalu Olivier si invetiatoriulu Krug, traindu toti trei aprope in a-celasi timpu, dar lucrandn neaternatori unii de alţii, au creata metodulu foneticii, carele in adeveru e cu multu mai buna, decât tote Încercările secoliloru pre­cedenţi.

Tot in primele decenii ale veacului XIX se ni-suira a îmbunătăţi metodulu cetirei Tillick, Zeller, Pohlmann si Pestahzzi; inse nici unulu din ei nu dada vre-o idee originala. Tillick imita pe Olivier, Zetter proceda in togmai câ Krug, er Pohlmann si Pestahzzi remasera tot pe langa literisare, cu acea mica diferenţia, câ imbinau literisarea cu conversatiuni intuitive, apoi făceau deprinderi pregatitdre si apli-cau litere mobile.

Pentru câ se potemu dâ o idee clara despre originea metodului foneticu, e de lipsa a eonsiderâ mai de aprope procederile lui Olivier si Ştefani. Olivier face cu şcolarii sei mai nainte de tdte eser-citie fonetice, adeea ii-deprinde a pronunciâ esactu diferitele sonuri, si numai apoi trece cu ei la cetirea propria. Invetiatoriulu spune inainte, er şcolarii imi-teza. La Olivier aflam analiz'a fonetica; dicerile se descompunu in cuvinte, cuvintele se desfăcu in silabe, er silabele in sonuri. Dupa-ee şcolarii sciu pronunciâ corecta tote sonnrile, li-se arata literele, si anume antain semnele vocalelorn, apoi consonantele; inse a-ceste din urma totdeun'a in combinare cu vocale. Este remarcabilu, câ Olivier punea pre elevi se pronunţie consonantele cu ajutoriulu unui „e" abia audibilu, adansu dupa fle-care consonanta. Elu credea, câ ast-felia va pote face se dispară in mintea elevului di-ferenti'a dintre vocalu si consonantu, fiindu consonan­tele nisce sonuri togmai asia de sine statatore, câ si vocalele.

\ De indata se pote observa, câ metodulu lui X Olivier se apropie bine catra idei'a fonetismului. > Cand Olivier vrea se adauge langa sonulu fiesce-5 cărei eonsonante nnu w e" abia audibilu, numai unu X micu pasiu ii mai lipsesce pana la fonetismulu puru. 5 Ceea ce n'a facutu Olivier, i-a succesu lui Şte­

fani; elu este creatoriulu propriu alu metodului fo-X neticu. Procederea lui Ştefani se reduce la acesta > principiu : se spunemu scolariloru numai sonulu li-f, terei, er numele literei se nici nu-lu amintimu; câci \ numele nu e de nici o trebuintia la cetire. Nu este X iertata a literizâ, ci trebue a intinde sonurile dela l unulu la altulu, pana ce se inchiega intre sine. Asia X dara cetirea se face prin articulare. — Este adeve­ri ratu, câ idei'a metodului foneticu n'a plasmuit'o sin-X guru Ştefani, câci profesorulu Hojfmann din M ii n-X c h e n si susnumitulu Olivier, invetiatoriu sub con-\ ducerea lui Basendov in filantropinulu din D e s s a u , \ a pregătita de ajunsu calea; inse Ştefani este ca-X rele a prelucrata fonetismulu in sistemu metodicu si X l'a pusu in practica. Elu sustienea, câ invetiamentulu > elementara numai asia se va putea pune pre nisce X temeiuri mai raţionale, deca mai nainte de t6te se \ va corege metodulu cetirei. Elevii au se invetie a ceti X numai dupa sonuri, dice elu, er nu dupa numele li-l tereloru. Ştefani facu deosebire acurata intre sonu, X litera si numele literei, observandu bine, câ despre X numele litereloru se nu se faca amintire, pana cand X şcolarii nu vor fi trecuta preste greutăţile cotitului 5 mecanicu. Ştefani pretinde, câ şcolarii se invetie tdte X sonurile si literele alfabetului, si numai dupa ce le i cunoscu bine pre tote, se urmeze a le combina X unele cu altele. Combinările de sonuri se incepu asia, X câ invetiatoriulu scrie pe tabla o vocala impreunata X, cu o consonanta, acopere vocal'a, arata scolariului nu-> mai consonant'a, apoi i-lu provdca a pronunţia so-X nulu consonantei si a-lu intinde, pana ce invetiato-X riulu descopere si vocal'a; cand scolariulu trece ne-X mijlocita dela unu sonu la altulu, se deprinde a in-> cbiegâ sonurile, adecă a ceti. Metodulu lui Ştefani X este neasemenatu mai practicu decât literisarea seu | silabisarea. Metodulu foneticu este naturalu, fiind-câ !> se ocupa numai cu sonulu puru, er numele literei nici X nu-lu amintesce; câci la cetire intr'adeveru sonulu i este lucrulu de căpetenie, — numele literei n'are nici

unu rolu. Scolariulu i-si insemna bine sonulu fiesce-| cărei litere, apoi a trece cu ochii preste semnele gra-X fice, si pronunţia la fie-care sonulu ei celu adeveratu,

la inceputu mai raru, apoi din ce in ce mai fluenta, X pana cand sonurile se inchiega intre sine. — Meto-X dulu foneticu de si e cu multu mai bunu decât me-> todurile secoliloru trecuţi, asia precum l'a stabilita X Ştefani, si-are si elu scăderile sale, cari sunt urma-| t6rele: a) lipsescu esercitiele pregatitdre; b) se pro-X punu mai antaiu tdte sonurile si literele, si numai s dupa aceea urmeza combinatiunile; pre cand din con-\ tra este de lipsa a face combinări, indata ce copii

cnnoscti vre-o câteva sonuri; c) cetitulu se separeza de scrisu, măcar câ aceste doue desteritati trebue se se invetie in legatara nedespărţita, si chiar aici zace er6rea cardinala a metodului foneticu. Graser este carele a coresu procesulu lui Ştefani; elu pastrâza idei'a de a invetiâ cetitulu prin sonuri pure, de alta parte inse imbina scrierea cu cetirea, si construesce metodulu scriptolegicu. Graser procede asia, câ ina­inte de a incepe scrierea si cetirea proprie, face eu şcolarii deprinderi pregatitdre pentru scrisu si cetitu. Elu e de părere, câ cetirea se se incepa cu cuvinte întregi, cari inse au se fie cât se p6te de simple; aceste cuvinte elevii au se le descompună in parti si elemente, e> in fine părţile si elementele găsite se le pronunţie si totodată se le si scrie. Astfeliu ele-vulu se deprinde a audi, a vorbi, a ceti si a scrie in acelaşi timpu. Dupa procesulu lui Graser in prim'a linia se tracteza literele cele mici scrise, apoi cele mari, er in fine dupa ce şcolarii s'au deprinsu a ceti scriindu, urmeza a li se arata literele tipărite, inse totdeun'a in comparatiune cu litere scrise. Aceste idei formeza esenti'a metodului scriptolegicu, asia pre­cum l'a espusu Graser in scrierile sale metodice pu­blicate in alu doilea deceniu alu secolului XIX. Me­todulu lui Graser l'a prelucratu si perfectionatu Har-nisch, Diesterweg, Scholtz si Idoben; ei au desvol-tatu metodulu scriptolegicu in form'a lui de astadi.

Pentru a completa istori'a mettideloru, trebue se facemu amintire si despre procederea francesului Iacotot. El nu aplica nici literisare, nici articulare, ci crede, câ copiii potu se invetie a ceti din ori-ce carte, presupenendu câ potu intielege cuprinsulu ei. Spre acestu scopu Iacotot folosea „Telemaculu" lui Fenelon, fimd-câ acesta carte are unu contienutu simplu si chiar acomodatu pentru educatiunea intelec­tuala si morala a tinerimei. Procesulu lui Iacotot este acest'a. Invetiatoriulu cetesce propositiunea pri­ma din Telemac; când pronuncia unu cuventu ilu si arata. Şcolarii suntu pusi a pronuncia dupa inve-tiatoriu fiesce-care cuventu de atâtea-ori, pana eand sciu de rostu tdta propositiunea intrega. Dupa aee"st'a şcolarii invetia a cundsce si-a pronuncia cuvintele pe sărite. In a trei'a linia urmâza descompunerea cu-vinteloru in silabe si litere; si aici invetiatoriulu spune inainte, 6r copii dicu dupa elu. Şcolarii se vor deprinde atât'a, pana-ce cunoscu dupa sonu fiesce care cuventu, silaba si litera, si suntu in stare a-le pronuncia esactu. Astfeliu se tracteza propositi'a a d6u'a, se caută ce e nou si ce deja este cunoscutu din deprinderile peeedente ; materiile noue se deprindu temeinicu, er cele invetiate se repeteza. Iacotot crede, câ deca scolariulu a percursu in modulu sus aretatu vre-o d6ue fetie din „Telemac", de sigura va pute* ceti ori si-ce i s'ar pune inainte.

Scrisulu se invetia de odată cu cetitulu. La scriere, dupa Iacotot, se procede asia, câ indata-ce elevulu cun6sce si scie pronunţia sonurile literiloru

jj tipărite ce se cuprindu in propositi'a prima, trebue) \ se-i se arete si semnele scrise ale sonurilorn. In urma l scolariulu va fi condusa a scrie silabe si cuvinte. i Asia dar procesulu inainteza totdeuna dela analisa la < sintesa. Iacotot pretinde, câ scolariulu se scrie si \ propositiuni intregi din memorie. Pe calea acestui me> > todu ortografia si invetia, asia dicendu, de sine; { câci scolariulu trece cu ochii preste cuvinte de mul-jj te-ori, le cetesce, le scrie, si ast-feliu se imprima ia \ minte fisiognomi'a grafica a fiesce-carai cuventu odată jj pentru totdeauna. Metodulu lui Iacotot s'a respendita

in Gfermani'a prin staruintiele invetiatoriului Carat SeltszamM. este carele pe la anulu 1840 facu pri-m'a incercare cu acesta noa metoda in scol'a sa din

l orasiulu Breslau. Seltszam a tradusa opurile lai Iacotot, apoi prin scrieri metodice s'au nisuitu a res-pandi ideile ingeniosului autor francez. Acest'a îm­prejurare a datu ansa la desbateri seri6se In cerco-

\ rile pedagogilora germani. S'a constatata, câ metodulu jj analitico-sintetieu, asia precum 1-a stabilitu Iacotot,

este in multe privintie pro" dificilu, deci se facura | încercări pentru a-lu modifica. jj Dr Vogel, directoru la sctflele civile din IA-\ psc'a, rszimatu pe resultatele practice ale invetiato-j> riului Kraemer, a construitu unu altu motodu mai \ practicabilu, pre care l'a numitu metodulu cuvinte-jj loru normale. Dr Vogel in principia urmeza idei'a l lui Iacotot, inse cu aceea deosebire câ elu nu pleca. i dela propositiuni intregi, precum proceda si Seltszam, \ ci si-alege din limba cuvintele cele mai potrivite" jj pentru a desvoltâ sonuri, apoi pe langa tractarea l legografica a acestora cuvinte normale grupeza si 5 invetiamentulu intuitivu. i Metodulu cuvintelora normale fu pretotindenea l bine primitu. Bărbaţi de renume, câ Dr Kehrr

\ Bohme, Schlimbach si Klauvell continuara a-lu pee-\ fectiona, atât in practica cât si prin scrieri literare-\ Mair, Fruchwirth si Fellner introduseră acestu nou \ metodu in scolele Austriei. La anulu 1870 Yien'a

lacu ineeputulu, si de atunci inctfce s'a incetatienita \ metodulu cuvintelora normale si in scolele din pa-\ tri'a n6stra.

Dr. Petru Piposiu.

| Se-ne ferimu de partide in biserica. ;> Confraţii noştri dela „Luminatoriulu" au pa­ji blicatu in numerulu dela 19/31 Martie c. c. unu ar-{ ticlu in o materia, de carea credemu, ca este bine se \ ne ocupâmu si noi. In acestu articlu confraţii noştri \ dela „Luminatoriulu" dau espressiune convingerii, ca s „daca, durere, nu toti romanii potu fi uniţi si intr'unu <. unicu partidu întruniţi pe terenulu actiunei si luptei jj politice, atunci uniţi se fimn pe terenulu culturala ? nationalu;" ér mai la vale adaogă, ca „a formă par-\ tidu formalu" pentru capricii este formala spargere \ si darimare propriia."

Forte bine, si in punctulu acest'a suntemu in deplina acordu cu onorabilii noştri confraţi dela „Lu-minatoriulu; ér ca dovada, ca acést'a ne-a fost tot-deun'a punctulu nostru de manecare reproducemu aici unu articlu, pre carele l'am publicatu in nu-merulu 8 alu acestei foi din anulu 1885.

Elu suna : „Suntem in ajunulu alegeriloru de deputaţi pen­

tru sinodulu eparehialu. Olerulu si poporulu din in-tréga provinci'a metropolitana est9 chiamatu de nou a numi prin votulu seu omenii, pre cari ii-incredintiéza cu control'a mersului administratiunei diecesane, si cari suntu chiamati a conlucra la promovarea afaceri-loru bisericesci, scolarie si fundationale.

Este unu feliu de nenorocire, — daca ne este iertatu a numi asia, acea împrejurare cunoscuta, ca omenii, canda alegu, si asia dicendu vinu se mesure personóle dupa demnitatea loru, si pre demnitatea lora si pre bas'a calitatiloru ce posedu, se-le ineredin-tieze un'a, seau alta funcţiune — adesea sunt cu­prinşi multu putienu de unu feliu de iritatiune. A-césta iritatiune se aréta mai cu seama atunci, candu cei chiamati a decide cu voturile loru, sunt grupaţi in partide cu principie si interese deosebite. In ast-feliu de caşuri alegatoriulu este de regula condusa de preocupatiunea si spiritulu de partida, si usioru se intempla, cá pentru interesulu de partida se remana la alegeri afara din combinatiune omenii, cari prin cunoscintiele si esperientiele loru potu face bune ser-vitie in corporatiunile, pentru cari alegemu.

In biserica positiunea alegatoriului privita din acestu punctu de vedere este forte usióra. Biseric'a si-are principíele ei canonice, dupa cari trebue sé se orienteze, si fiendu aceste principie totu atâtea asie-diemente puternice, direcţiunea ne este in tote indi-gitata, si avemu numai a o urmá si urmări. Astfeliu standu in biserica este multu, putienu eschisu spiri­tulu de partida, si in urmare, candu avemu a alege omenii, in manile caror'a voimu a depune destinele bisericii, celu putienu de inconvenienentiele, cari pre alte terene ne inducu in preocupatiuni, suntemu scutiţi.

Potemu judecá, si potemu dá voturile nóstre, cu chibzuiala si judecata, pentruca nefiendu preocupaţi suntemu in positiunea de a potó cumpăni si cantan bine omenii dupa adeverat'a lora valore si greutate.

Numai unu lucru suntemu chiamati a ave in vedere, candu alegemu in biserica, si anume : a alege din cei mulţi buni pre cei mai buni.

* * *

Purcediendu din acestu principiu este pré na-turalu, ca nu potemu greşi.

In trecutu, in timpulu, de cand adecă alegemu deputaţi pentru sfatulu diecesei nu se pote negá, s'a observata in mare parte acestu principiu, si lucru­rile in considerarea greutâtiloru începutului au mersu binisioru. S'a vediutu inse pre de alta parte, ca s'a

j> intemplatu, de 6meni, cari ar fi potutu face bune X servitie, au remasu afara din combinatiune. Nu dice-jj mu, si nu potemu dice, ca ei nu ar fi fost înlocuiţi X prin dmeni buni si eu multa bunavointia; dar in a-l eelasi timpu nu potemu trece cu vederea; ca spre a X face bune servitie, nu sunt de ajunsu mai cu seama X in corporatiunile superWre numai aceste doue calităţi; X in biserica se mai cere dela dmenii chiamati a lucră X inca o calitate, carea nu ne este iertatu a o lasa l nici odată afara din cumpena, cand voim, câ se X alegemu bine; ci din contra avem a-o pune la locuia X primu.

s Biseric'a, câ institutiune divina si-are spiritulu X ei propriu, acelu spiritu, care in adunările n6stre bi-l sericesci se simboliseza prin crucea si evangeli'a de \ pre mes'a presidiala. I Sânt puternice si semnificative aceste dâue sim-

bole. Atnendoue ne spunu, ca in adunarea, in caraa X ne aflamu, suntemu in unu locu santu, si in urmare ? santu trebue se fia si modulu nostru de gândire s£ X de acţiune. In specialu apoi fia-care din aceste d6ue X simb6le ne preciseza direcţiunea. Evangeli'a ne spune, X ea nu ne este iertatu a esi in nimicu din cadrulu \ principieloru, cuprinse intrens'a, — ci aceste principie X trebue se ne fia uniculu indreptariu in vorba si ac-5 tiune; er crucea, simbolulu abnegatiunei, si alu in-X birei facia de omenime, ne spune, ca in vorba si ac-i tiune trebue se ne desbracamu de ori-ce interesu > personalu, si se ne inspirămu numai de binele si s inaintarea bisericei si prin ele de binele si ina-< intarea poporului nostru. I * * > *

l Acestu spiritu ala bisericei fiend deci bas'a in ij acţiunile ntistre, trebue se apară in prim'a linia in l cumpan'a, cu carea voimu a mesurâ 6menii, caror'a \ le dâmu rolu in biserica; er dupa elu trebue se a-X vemu in vedere cunoscintiele si esperienti'a, câ prin

aceste doue imbinandu spiritulu evangelicu cu impre-> giurârile faptice se potemu dâ tuturora cestiuniloru, \ ce ne intereseza, o buna solutiune. X Purcediendu la alegere din aceste consideratiuai \ si pre bas'a acestora principie, Spiritulu santu ne va $ lumina si conduce, câ alegerile, ce ne stau inainte,

se fia cele mai nimerite." X Asia scriamu noi la anulu 1885. si asia am X scrisa, si in acesta direcţiune am lucratu totdeuna X prin coWnele acestei foi. De aceea ni-se pare ne-ni-\ merita observarea, ce o facu confraţii noştri dela l „Luminatoriuiu", cand vorbindu, de „certele" si de

„neferHt'a sfâşiere", cu carea „domnii din Arad" X vom se umple lumea romana", —• cand intre orga­

nele de publicitate, in cari s'a scrisu despre aceste | „certe", amintescu si „Biseric'a si Setfl'a." X „Biseric'a si Sc6l'a" apare in anulu XII. si X cuprinsulu ei fiend in manile publicului noi cei dela i; redactiune nu-lu mai potem stremutâ.

In aeestu timpu, sperâmu, cine a voita sè se intereseze de cuprinsalu si direcţiunea acestui organu de publicitate, lu-pôte cunôsee pre deplinu ; ér noi invocandu de mărturia colectiunea acestei foi, spe­râmu, ca potemu constata, ca fôi'a nôstra nici odată sa a atacatu pre nimenea si ca s'a feritu totdéun'a de cérta, câ de foca, si a combătută totdeun'a spiri-tulu de partida in biserica.

Si nici ca s'ar fi potata altcum. Omenii, cari au fost in servitiulu acestei foi n'au atacata nici o-data pre nimenea, si daca au luata notitia, seau au respunsu vre odată la articli, seau corespondentie pu­blicate in alte jurnale, o-au făcuta numai atunci, cand prin articli, seau corespondentie se vatamâ si ataca greu vre o institutiune bisericésca, seau culturala na­ţionala.

Asia au procesa aceşti omeni, cand unu cores­pondenta de aici din Aradu a atacatu, idei'a infien-ûàrii fondului preotiescu aradanu, mai departe «and s'a atacata si lovita in seminariulu diecesanu, precum si cand s'a lovita atât de grea in idei'a in-fientiàrii unui gimnasiu romanu ortodocsu aici in Arad. Tot numai din motivulu de aperare silita s'a scrisu in colonele acestei foi si in cestiunea reuniunei femeiloru romane de aici.

In tôte aceste scrieri omenii, cari au fost in servitiulu acestei foi, si-au impusa cea mai stricta o-îaeetivitate.

Dar nu pentru a aperâ positiunea Mei ntfstre am luatu de asta-data cuventula. Unu organu de pu­blicitate cu una trecutu de aprôpe 12 ani n'are trebuin-ti'a de aperare, si nici nu se pete aperâ prin vorbe. A fosta buna, seau a fostu reu aeestu organu de pu-Micitate, publieulu cetitoriu o scie maltu mai bine de­cât noi.

Alt'a este ceea ce dorimu noi, se vedemu. Do-rimn, se încete resboiulu de vorbe dintre noi in-tocm'a câ si onorabilii nostrii confraţii delà „Lumi-natoriula."

Se va réalisa, seau na acesta dorintia, este o cestiune a viitoriului. Vom vedé !

Intr'aceea inse daca lucrurile cu resboiulu de yorbe au ajunsa atât de departe, — acést'a anormala stare de lucruri nu este causa, ci este efectu; ér efectulu nu incéta pana sustau aceleaşi cause.

Critic'a deci a situatiunei trebue se-se estinda asupra esaminàrii causelora, cu scopu câ delaturandu-se căuşele, se incete si efectulu. Asia intielegemu noi lucrulu si in intielesulu acest'a ne voma pronunciâ asupr'a situatiunei nôstre de aici din Aradu.

Aradulu este unu insemnatu centra in viétia Msericei si poporului romana din acesta tiara. Si multiemita lai Ddieu aici in Aradu s'au facutu câte cev'a in timpulu din urma in interesulu promovării întereseloru mari biserieesci si culturli-nationale.

Cine a facutu aceste lucruri ? Nu este trebuinti'a se spunemu noi. O sciu a-

cest'a toti, cari s'au interesatu, si cunoscu Aradulu. O sciu acest'a si cei ce scriu prin corespondentie atâtea inventiuni si calumnii eontra acelor'a de aici, cari au lucratu câte cev'a.

Si noi am disu totdeun'a, cand am vediutu acest'a anormala stare de lucruri, ca este unu reu sintomu.

Totu acest'a o dicemu si astadi, si o voma diee totdeun'a, dar daca avemu vre-o mangaiare si spe-ranti'a aceea este ca daca cei se seriu prin jurnale, si prin calumniele loru provtfca sfasiiâri si formare de partide: au dreptate, si mergu pre cale buna a-tunci nu se p6te, câ se nu le ajute Ddieu, si se nu fia odată trimfulu alu densiloru; er daca nu, atunci e"rasi nu se p6te, eâ scrierile loru se nu incete, pen­tru ea asupra unei pârti, ori altei'a nu se pdte, câ

\ se nu se realiseze faptulu esprimatu in cuvintele: „nici \ o fapta fara plata." \ Terminandu dicemu si noi cu confraţii dela „Lu-

minatoriulu," câ Ddieu se-ne feresca de a-ne sfasiiâ in partide pre terenulu bisericescu si culturalu-natio-nalu; si eredinti'a ntistra este, ca feriţi vom fi, daea

\ inteligenti'a si poporulu si-va face detorinti'a, precum \ nu ne indoimu. „Cei'a ce urescu Sionulu rusina-se \ vor de Domnulu."

Reuniuni de moderatiune. Dupa finea conscriptiunei poporului in Ungari'a la

anulu 1880, Presanti'a Sa Dlu Episcopu diecesanu emi-tiendu o pastorala arehieresca, in carea accentuandu scă­derea poporului romanu, espune căuşele scaderei; intre altele amintesce ca la scăderea poporatiunei romane con-tribue multu si beutur'a cea multa spiritudsa adecă ra-chiulu, care este beutu de poporulu nostru in un'a me-sura mare, deci îndemna preotimea si inteligenti'a ndstra la formarea „Beuniuniloru de moderare" câ mijlocu, prin carele ddra sar pute introduce in poporulu nostru absti-nerea dela beuturile spiritudse si mai alesu a rachiului,

'f care subsepa la vieti'a tieranului nostru. \ O idoa fdrt8 salntarie, invetiatura adeveratu parin-\ tesca a fost acest'a din partea Presantiei Sale, dar precum \ se vede numai s'a cetitu, dar n'am auditu inca câ s'ar fi \ incrcatu undev'a de catra cei competenţi propagarea a-'t ce3tei idei, si punerea ei in lucrare. ţ Fiindcă rachiulu e o cangrena periculdsa, care strica | poporulu nostru atât corporalminte, spiritualminte cât si ţ materialminte, idei'a de a infiintiâ Eeuniuni de moderare î m'au indemnatu a me ocupa — de dupa puterile mele — \ cât de putienu cu dens'a. ^ Idei'a de a infiintiâ „Reuniuni de moderare" pentru j noi romanii, dar si pentru poporatiunea Ungariei e o ideia ' noua, dar nu si pentru unele state din lume. Se scrutamu ? mai cu de ameruntulu si ne vom convinge câ Eeuniunile ; de moderare s'au infiintiatu in unele state inca înainte cu •> 50—60 ani si cu unu progresu imbucuratoriu. \ Istori'a si-a prenotatu numele acelui'a carele a in-

ventata pravulu de puşca, dar si a acelui'a carele a in­ventata fabricarea rachiului. Genulu omenescu nu pdte fi cu multiamire nici unui'a nici altui'a, amenddua inventiu-nile producu celu mai mare periclu, folosu inse putienu. Cu un'a inventiune omulu resbunatoriu cu grab'a stinge vieti'a confratelui seu, cu ceealalta — adecă rachiulu — omulu se face cu incetulu ruinatoriulu familiei sale. De dupa numerarea bisericei creştine, in seclulu alu XI., unu medicu persianu cu numele Khazes au inventata ferberea rachiului, seu dupa numirea de astadi fabricarea spirului; atunci nimenea nu au sciutu spre ce se-lu folosesca, pen­tru aceea l'a numitu alcoholu ; prim'a data vanii si cei carii voieu a fi plăcuţi i-si colorau fetiele cu colore făcuta din spiru, — precum facu si astadi unii, cari in lips'a insusi-riloru recerute, prin colorarea fetiei voescu a escelâ, — dar câ se-lu folosesca de beutura nimenea nu au cugetatu, căci cunoscendu-se câ nu apartiene beuturiloru naturali, ci celoru otravitdrie, se recomendâ din partea mediciloru câ medicamenta, câci la multe morburi produce efectu vindecătorul, pana ce omului sanatosu e periculosu.

Multa timpu s'a tienutu in secreta fabricarea spi­rului ; prim'a data fabricarea spirului o-a făcuta cunoscuta in Europ'a negutiatorii italieni pe la seclulu alu 14-lea; ei i-a data numele „aqua v i t a e * de siguru din acelu motivu câ intaritâ puterile sanitarie, mai tardiu Arabii au făcuta cunoscuta rachiulu in Spani'a, Portugali'a si Fran-ci'a, er italienii in provintiele austriace si in patri'a ndstra.

In seelulu alu 16-lea s'a latitu cunoscinti'a rachiu­lui si in Angli'a, er pre locuitorii din băile Ungariei i e-dapau cu rachiu de 3 ori pe di, câ asia cu mai mare a-nergia ge lucre. Tot in acesta seclu comin'a dela struguri francezii o ferbeu, er spirulu celu căpătau i-lu foloseu la întărirea vinului, pentru aceea spirulu acest'a i-lu numeu „ v i n a arsu;" indata dupa aceea a inceputu a fabrică spiru din naturale, m'a chiar si dia pdmele din gradina; si asia s'a inventata maiestri'a, câ din tdte erb urile bo­tanice seu rodurile loru, cari contienu cât de putiona cu-antitate de zaharu se p6te fabrica spiru, si asia rachiulu s'a numita de bucate, comina, prune, rum, arrac, cognac, pre cari unite le-au inventatu spre stricarea sa.

Cu finea seclului alu 17-lea si inceputulu alu 18-lea spirulu nu e cunoscuta mai multa câ medicamenta, ci câ beutura poporala; acum asia inflaintia periculosa e-sercia asupra tuturoru claseloru de dmeni mai alesu in Angli'a si Germani'a, incât regii si arisiocrati'a adueeu legi stricte spre impedecarea latirei rachiului.

Pe langa tdte legile cele stricte beutulu rachiului s'a latitu in tdta lumea civilisata cu pasi mai puternici de cât choler'a, lasandu urme mai periculdse decât ori ce morbu lipiciosu. Cuventulu preotiloru, sfatulu mediciloru si a dmeniloru de binevoitori, admoniarea regiloru au fost cuvinte rostite in pustie. S'au inmultitu fabricanţii, dar s'au inmultitu si beutorii de rachiu intru atât'a, incât au a-trasu la sine tdte clasele de dmeni din Europ'a, Asi'a, Afric'a si Americ'a, cuprindiendu seraci'a si imoralitate3

tdta lumea. „Unde e periclulu mai mare, acolo e mai aprdpe a-

ţ jutoriulu lui Ddieu." Acesta dreptu salutariu, — in causPa ] rachiului — a strabatatu in inimile dmeniloru ingrigiati \ de genulu omenescu. Periclulu produsu prin beutulu ra-i chiului s'a latitu preste tot pamentalu, au conturbatu pa-> cea cetatienesca si casnica, si câ unu abisu au fost mo-> mentulu la multe invotiaturi morale si folositdrie; mai <! tare au străbătută periclulu, — provenita prin beutulu ra-<! chiului, — in Americ'a, aprdpe 50 milidne vedre de rachiu i s'a beutu la anu in statele americane de ame'diadi de ca-> tra 12 milidne de locuitori pe la anulu 1813., neluandu l afara nici pruncii sugători pe fie-care persdna cade 2tfz

5 vedre, seu esceptionendu femeile si pruncii, pe fie-care i persdna cade 71/2 vedre de rachiu. Ce au fost urmările? ţ Starea sanitaria in Stata s'a ruinatu, nebunii asiediati prin > spitaluri au devenitu victim'a rachiului, poporulu mai se-\ racu 2 / 3

a u i u a>t u lumea in capu, in tiera 300,000 dmeni <j vagabundau spre baţjocur'a familiei si a patriei loru; tal-i buraţi prin rachiu comiteu cele mai mari crime, furturi < si omoruri crudele. Astfeliu prin beutur'a rachiului au de-\ cadiutu Statalu celu mai frumosu si liberalii din lume. I In anulu 1813. in orasiulu Boston, cela mai de | frunte alu Stateloru Unite, dmenii insufietiti pentru salvarea < Statului, in contra latirei rachiului au infientiatu o socie-\ tate sub numele: „Societate pentru stirpirea beuturei ra-f chiului." Membrii societăţii erau deobligati a be rachiulu > cu cumpetu, au inceputu a-se tiene vorbiri publice in con-| tra beuturei rachiului, a-se tipări cârti instructive vendien-¡1 duse cu unu pretiu fdrte moderatu, ma chiar si gratuita se <; distribueu cărţile; dar acesta societate nu si-a ajunsu sco­li pulu dorita. \ Anulu 1826 Februariu 13. au fosta acea di memo-;> rabila in carea dmeni de bine convinşi de nesuccesulu pro-f beloru de pana atunci, o societate de dmeni insufietiti, si-a / pusu de devisa: „Rachiulu e periculosuT deci graduatu ţ trebue se-ne lasamu de beutulu lui, nu ne sta in putintia 5 a opri fabricarea lui, dar a-ne abtiene dela beutulu lui, «j dela noi depinde" deci in facia Stateloru unite a dechiaratu i societatea de constituita, si au inceputu la oper'a cea mare l de a desbate 6menii dela beutulu rachiului, atunci au in­ii ceputu a intreveni interesele; dmenii sunt dedaţi, ca la \ tdte întreprinderile din lume, prim'a data se puna eele ) mai grele obstacule, fie acele ori catu de salutarie, asia •; s'a intemplatu si in Americ'a. \> Mulţi si-au aredicatu vocea dicendu: „fora rachiu nu < puteam trai, daca se va introduce devis'a societăţii, de ) siguru însemna fmitulu lumei „s'au aredicatu cu vdce inalta \ fabricanţii, birtasii, negutietorii de bucate dicandu: „Y&\ ^ ndue si statului, perim de fdme deca acesta ramu alu i comerciului va incetâ, mai bine pera acei'a cari nu bea ) rachiu". Au inceputu a striga beţivi, lumpi si lingăi caror'a j; le place rachiulu de bucate, comina, prune, rozolulu, ^ rumulu, cari beu de 3 ori pe di seu chiar tdta diu'a \ dicendu: „Cine ne pdte opri pre noi ca se nu bemu rachiu \ ca se nu ne implinimu poft'a cu aceea ce ne poftescu ochii \ si gur'a, noi suntemu civii celui mai liberala Stata din \ lume, nu suferim nici o supremaţia, noi bemu si platimu, \ nu platimu si totuşi bemu rachiu ori ce ne place, se tra-

^sca libertatea." Au venituin urma demmtiantii si sub ma-se'a amiciţiei au inceputu a bombardă dmenii de bine, si vorbeau intre sine: „e lucru frumosu dar nu e scopu salutarul."

Pe langa tdte aceste atacnri si denunciâri, societăţile de moderare incepeu a-se inmulti. Omenii destinaţi binelui comuna sufereu cu resignatiune atacările venite din o parte seu alta; au inceputu a-se inmulti amicii si părtinitorii idei, s'au aradicatu conducători, carii conduceu o armata ndua contra inimicului comunu. Societatea progresa cn pasi gi­gantici catra tient'a dorita, folosindu-se de armele consciin-iici, inaintea carei'a se pitulau cei mai mulţi fabricanţi si 4mem amici ai rachiului.

Cari au fosta căuşele ce au produsu astfelia de strămutare, ne potemu convinge din vorbirea rostita de catra presiedintele unei societăţi de moderare, tienuta in unu orasiu alu stateloru unite. (Va urmâ.)

Vasiliu Olariu, presvitern.

JD î - v e r s e . * Deputaţi sinodali preotiesci pentru si-

vutdulu eparehialu aradanu. Marti'a trecuta s'au intrunitu colegiele electorale preotiesci in tdte cercurile apartienetdrie la jurisdietiunea consistoriului aradanu — pentru a alege deputaţi preotiesci. Resultatulu acestora alegeri este urmatoriulu: in cerculu Aradului s'a alesu deputatu preotiescu: părintele protosincelu losif Goldisiu; in cerculu Siriei părintele protopresviteru Georgiu Popo-niciu; in cerculu Chisineului părintele Michaiu Sturz a pârochu si asesoru consistorialu; in cerculu Giulei pă­rintele protopresviteru Petru Chirilescu; in cerculu Bute-niloru părintele protopresviteru Constantinu Gurbanu ; in cerculu Ienopoliei părintele protopresviteru loanu Cornea; in cerculu Halmagiului părintele protopresviteru loanu Groz'a; in cerculu Temesiorii părintele protopresviteru Meletiu Dreghieiu ; in cerculu Lipovei părintele protopres­viteru Voicu Hamsea; in cerculu Belintiului părintele protopresviteru Georgiu Greciunescu in cerculu Banat-Comlosiului părintele Paul Tempea, administratorii proto-presviteralu; in cerculu Birchisiului părintele Augustinu Hamsea ases. consist.; in cere. Vingei părintele Jgnatiu Pap secret, consist.; in cerculu Badnei părintele Vasiliu Bdesiu protopresviteru.

* Siedintiele anuale ale Academiei romane din Bucureşti s'au deschisu in diu'a de 22. Martie vechiu de M. Loru Regele si Regin'a. Pe fati'a Maiestâtiloru Loru «e vede bucuri'a si acest'a a fost mai bine esprimata in cuventarea de deschidere, rostita cu multa verva si cu entusiasmu de catra M. S. Regele. Cuveic tarea a fost o regesca salutare a Academicianiloru, multiumindu-le pen­tru munc'a dovedita in decuraulu vieţii tenerei Academii, care munca are deja resultate fdrte strălucite. Pinitulu vorbirii a fost rostitu cu unu entusiasmu care a rapitu întregului publicu unu aplausu uaanimu. Cuvintele Rege­lui sunt pre cla«ice câ se nu fie cunoscute de toti. Ele sunt urmatorele:

„Continuaţi Dloru pe calea apucata si dovediţi Eu­ropei, ca AcademPa romana este unu focaru alu sclintii, care are chiamarea a incaldi tot resaritulu !u

Efectulu acestei frase a fost rapitoriu, si in o cli­pita ai vediutu inveselindu-se de bucuria tdte fetiele fara deosebire de tineru ori betranu.

I La acestu escelentu discursu a respunsu ilustrulu l presiedinte d. M. Kogalniceanu — care spre bucuri'a tu-•? turoru Romaniloru s'a reinsanatosiatu pe deplinu — cu e-<; locventi'a si form'a alesă a unui vechiu si distinsu păr­ţi lamentam. Dupa aceea a urmatu cetirea raportului anualu \ si s'a continuatu siedinti'a. \ * Veniturile si spesele f o n d u l u i r e l i g i o -< n a r i e o r t . - o r . d i n B u c o v i n ' a sunt specificate •j pentru anulu 1888 câte cu 706,900 fl. Pentru trebuintiele > cultului s'au fixatu 413.800 fl. pentru invetiamentu 123. i 300 fl., pentru spese generale 51.250 fl., pentru pensiuni < 59.300 fl., la capitalulu neatacabilu s'au adausu 58.250 fl. j Er veniturile fondului sunt urmatdrele: din interesele ac-$ tive 278.000 fl., din domenii si realităţi 421.000 fl., din < banii scolii 4411 fl., de pe vendiarea de cârti 300 fl. si s 2215 fl. din feliuritele venituri. I * Consistoriulu metropolitanii si scâl'a \ reala gr.-or. dl/n Cernăuţi. Dupa cât suntemu in-\ formaţi, consistoriulu metropolitanu din Cernăuţi a cerutu \ dela consiliulu scolaru alu tierii depărtarea directoriului ? catolicu si a invetiatoriloru catolici dela acestu institutu \ intretienutu pe spesele fondului gr. or. alu Bucovinei, si s înlocuirea loru cu profesori de legea gr. or. Acestu pasu > alu consistoriului metropolitanu se baseza pe uriculu de \ fundatiune alu acestei scoli, care stipuleza, câ profesorii < străini numai pana atunci'a potu funcţiona la acestu insti-\ tutu, pana ce se va afla numerulu suficientu de profesori \ de legea gr. or.

C o n c u r s e . \ In urm'a ordinatinnei Venerabilului Gonsistoriu gr. \ or. oradanu dtto 29. Ianuariu a. c. Nr. 22. A) pentru de-\ plinirea postului alu doilea preotiescu sistemisatu in co-\ mun'a S- Miclausiulu romanu. protopresv. Tincei, se es-> crie concursu pe langa jumetate din intregulu beneficiu \ parochialu ce consta din pamentu, biru, stdle si alte acci-\ dentii pretiuite la olalta in 800 fl. v. a. > Competenţii vor ave a dovedi cualificatiune pentru ? parochiile de clas'a I., era recursurile adresate comitetului \ parochialu, vor fi de a se tramite subscrisului protopres-\ viteru ir Koros-Jeno per M.-Telegd, in terminu de 30 dîle

dela prim'a publicare Ineu, 6/18, Martie 1888.

\ Pentru Comitetulu parochialu. 5 losif Vess'a, m. p. •/ protopresv. Tincei.

LICITATIUNE MLNUENDA. < Pentru facerea unui cuperisiu nou la biserica, si e-\ dificarea unei scdle greco-orientale romane din comun'a \ Nadlacu, protopresviteratulu Aradului, conform conclusu-\ lui Venerabilului Consistoriu diecesanu aradanu 10. Martie \ Nrulu 857 si 18. Martie 1888, Nrulu 1123, — se escrie \ concursu de licitatiune minuenda pe Dumineca 22. Aprîle | a. c st. nou la 10 âre ante meridiane tienenda in can-\ tielari'a oficiului parochialu din Nadlacu. \ P r e t i u l u d e e s c l a m a r e : l La facerea cnperisiului bisericei . 4220 fl. ?4 cr. ( La edificarea scdlei 2850 fl. 68 cr. I Concurenţii vor ave a depune vadiulu 10%< proec-i tulu de spese, si conditiunile de edificare se potu vede < in cancelari'a oficiului parochialu. \ Nadlacu, in 25. Martiu (6. Aprilie) 1888. ; Vincentiu Marcoviciu, m. p. < preotu ort. rom.