A&ui LIII Blaj, là 18 Septemvrie 1943 Cenzurat

Numărul 38 pjjOPKlETAR-DIRECTOR

AUGUSTIN P O P A

fied8c|ia şi administraţia 0LAJ, «* U D - TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E

Cf. regulamentului de a--ieare a tarifului comer

cial, categoria V.

REDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul de Publicat» al Trib.Târnava-Mlci

sub Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe un an . . . 360 Lei Pe 6 l u n i . . . 180 Lei Pentru străinătate 900 Lei

Foaie isisericească-poBitică — Apare în f iecare Sâmbătă

Glasul orfanilor Acest glas trebue să fie auzit astăzi de

întreagă suflarea românească. Biserica noastră română unită încă îşi are orfanii săi de răsboiu, cari până astăzi ră tăcesc pe drumuri. Statul se străduieşte, prin Asociaţia de Patronaj, să ise îngrijască de orfanii ţării, dar ei sunt mulţi. Biserica ortodoxă îşi creează la Beiuş şi Sibiu orfelinate proprii. Biserica română unită nu este o mamă maşteră. Ea are o frumoasă tradiţie din răsboiul trecut, când a creat din nimica Orfelinatul din O-breja, care a adăpostit între anii 1919-1935 peste 400 orfani şi orfeline. Naţionalismul înflăcărat şi credinţa vie a fiilor Bisericii noastre nu se poa te desminţi nici astăzi. Orfanii noştri de răsboiu trebue să-şi aibă, şi-şi vor ivea, adăpostul lor.

De aces tea gânduri şi simţiri fiind ani-ml, Consistorul plenar din 20 August a. c.

i decis redeschiderea Orfelinatului de răsboiu d Bisericii române unite, la Obreja, deocamdată pentru băieţi. Orfelinatul de fete se va deschide în alt loc, îndată ce Providenţa ne va arăta calea.

Părinţii ieromonahi ai sf. Vasile au fost încredinţaţi cu marea acţiune a Orfelinatului de răsboiu. Ei au condus până acum micul Orfelinat de 20 membri al Arhidiecezei. In curs de trei ani însă rezervele micului fond al Orfelinatului s'au mistuit, iar resursele a-cestui fond nu ajung nici pentru pânea de fiecare zi. In mod fatal trebu a să se ajungă la desfiinţare, cu atât mai vârtos, că acest orfelinat, afară de daniile benevole ale credincioşilor, date cu prilejul misiunilor basi-liane, nu au primit de nicăiri nici un sprijin, decât numai promisiuni.

Aceasta desfiinţare însă nu trebuia să se întâmple. Dimpotrivă: Trebuia să se redeschidă cu orice preţ Orfelinatul de răsboiu. Dar piedecile sunt enorme:• Nu avem localuri potrivite şi încăpătoare, nu avem paturi, căci acestea sunt demult împrăştiate la diferite instituţii ale Blajului; nu avem rufărie de pat, foai ales pături de ia rnă ; nu avem izvoare de bani, pentru a îmbrăca orfanii, a-i susţinea cu hrană îndestulitoare şi a-i creşte la Şcoală. Dacă nici 20 orfani nu au putut fi întreţinuţi, decât cu multă trudă, ce va fi cu o sută?

Ne-am adus atunci aminte, că orice o-P e râ, la baza căreia stă cari tatea creştină, a r e la dispoziţie cel mai bogat şi cel mai Slgur izvor de resurse materiale, care nu se a m i n t e n i c i o d a t ă : Providenţadumnezeească, «ibirea de Tată a lui Dumnezeu. Isus a z is : "Căci dacă şi pe paserile cerului aşa le îm-* acă, cu cât mai vârtos pe voi, puţin-cre-

fllncioşiior!» Am pornit deci la drum cu noul Orfe

linat de răsboiu al Bisericii române unite, sub numele de „OrfelinatulProvidenţa". Mama orfanilor este Preasfânta Fecioară. Procuratorul lor ceresc este sf. Iosif. Nu punem limite nici la numărul orfanilor, nici la regiunile, de unde se primesc.

In numele Providenţei vom începe deci a ba te la uşi. Vom cere, vom colecta, vom asigura cum vom putea susţinerea şi creşterea fiilor neamului şi ai Bisericii noastre. Credincioşii noştri, mai ales cei cu stare bună, vor trebui să înţeleagă, că o parte a averii lor es te a orfanilor, şi că orice jertfă pentru orfani aduce mare binecuvântare în casă. — Instituţiile noastre să-şi aducă aminte, că sunt datoare, în felul şi măsura în care pot, să vină în ajutorul acestei sfinte colectivităţi, cari sunt orfanii de răsboiu. Iar Statul t rebue să ţ ină seama, că Biserica română unită, cu

I mărea ţa ei tradiţie de naţionalism înflăcărat, cu bogatele ei rezerve de forţă şi însufleţire românească , nicicând desminfită, ci pururea pe cea dintâi linie de luptă, este una din puternicele temelii ale acestei ţări. Orfelinatul ei din trecutul răsboiu a avut asistenţa Statului. Va trebui să o aibă şi în răsboiul prezent.

Glasul orfanilor noştri t rebue s ă r ă sba t ă la inima fiecăruia. Şi, mai mult decât glasul lor, glasul părinţilor lor, cari, din depărtările câmpurilor de luptă, uride au rămas jertfiţi, victime pentru noi toţi pe altarul patriei, ne imploară: „Aveţi grijă de copilaşii noştri!"

Primiţi deci cu încredere şi inimă largă, fraţilor, pe cei ce în numele sf. Mitropolii a Biajului se vor adresa vouă, ori vor veni chiar în persoană să vă ceară jertfa. Fiţi încredinţaţi, că nimic nu se va pierde, din tot ce se va aduna, ci se va folosi totul pentru orfani. Jertfele se vor nota în cartea de aur a Orfelinatului, se vor publica in Anuarul Orfelinatului, şi se va da socoteală exactă asupra colectelor parohiale, la Preaveneratul Or-dinariat, ţ inându-se seamă de ele la procentajul colectelor.

In mod deosebit facem un călduros apel cătră toate acele familii sau persoane înstărite, dela oraşe sau chiar dela sate, cari pot să ia asupra lor întreţinerea unui orfan, să nu se tragă înapoi dela aceas tă jertfă, căci aceas ta e o faptă de caritate, care trage greu în cumpăna Veşnicului Judecător. Ea este o faptă pentru veşnicie. Orfanul va rămânea sub grija noastră, şi binefăcătorul lui îl va întreţinea fie prin o sumă globală a-nuală, fie în răstimpuri, în măsura speselor curente, pe un an, sau până va ieşi orfanul la pâne, după cum va fi dorinţa donatorului. Toate informaţiile referitoare la aceasta se pot primi la Orfelinatul „Providenţa", Obreja,

of. Mihalţ, jud. Alba, de unde se conduce, în numele şi cu autorizarea Preaveneratului Ordinariat de Blaj, întreagă acţiunea.

Orfanii îşi caută părinţi. . . — Ii vor găsi cu siguranţă!

I e r o m . A u g u s t i n P o p Superiorul provinciei Basiliane române şi Directorul Orfelinatului -Providenţa"

f r a s n i c e l u m i n a t e . Sfinţirile ca şi binecuvântările de biserici noui, ori radical refăcute, sunt prilejuri pe cât de rari, pe a tâ t de strălucite şi neuitate. înregistrăm de astădată următoarele:

1. In aceste vremi grele de răsboi, când în alte ţări se dărâmă biserici şi se pierd a tâ tea capodopere de artă, credincioşii noştri din parohia Alţina, de pe valea Hârtibaciului, la stăruinţa vrednicului lor păstor Mon. Traían Belaşcu, au zidit un frumos lăcaş de rugăciune, care face cinste satului. Sfinţirea a c e stuia s'a făcut'în cadre sărbătoreşti Duminecă, 12 Sept. a. c , de către /. P. S. S. Valeriu Traían Prenţiu, Admin. Apostolic, asistat de II. Sa Dr. Victor Macaveiu, vicar general, Rev. Victor Pop, referentul tractual, păr. Aurel Rusu, secretar mitropolitan şi de un impunător sobor de preoţi, ca diaconi servind păr . Dr. Sept. Todoran şi Dr. I. Vesa, profesori de teologie, iar la s trană păr. Nicolae Florea şi clericul absolvent loan Cosma. La solemnitate a luat parte şi d. gen. Negoescu, prefectul judeţului Sibiu, d. Lăzărici, pretorul local şi foarte mulţi intelectuali de pe valea Hârtibaciului.

2. P. S. S. Dr. loan Bălan, episcopul Lugojului, în mersu-i apostolic, a urcat munţii ca să binecuvinteze sfintele lăcaşuri ridicate pe teritorul încredinţat păstoririi Păr. Sabin Olea. A fost însoţit de Ii. Sa Păr. Dr. Nicolae Brînzeu şi păr. Paveloniu din capitlul lugojan, de păr. Tufescu şi Dr. loan Delimandin cancelaria episcopească, precum şi de alţi 6 preoţi din dieceză. După un popas în casa d-Iui Iuliu Albini la Zlatna, în ziua de 4 Sept., P. S. S. a slujit inseratul cu Iitie şi mâneca-tul în biserica din Cib-Sat. In ziua următoare s'a celebrat sf. liturghie şi s'a sfinţit aceas tă biserică, ctitorie de a blândului Mitropolit. Dr. Alexandru Nicolescu. In aceiaş zi după amiazi a făcut binecuvântarea bisericii din Cheile Cibului, unde de câteva luni păstoreşte Păr. Dr. N. Armean, iar în ziua de 6 Sept. neobositul episcop merge la minele d-luî Albini dela Almaşul-Mare, unde binecuvin-tează capela pe care generosul proprietar a ridicat-o pentru minieri. Acest drum o b o s i " tor a adus multă bucurie încercaţilor noştri, credincioşi.

3. Binecuvântarea frumoasei biserici din. Sănpetrulde Câmpie a săvârşit-o păr. Iuliu Maior, canonic mitropolitan, în sobor de 18 preoţi (Gh. Pădureanu, admin. protop. la Şăulia; N . Racoviţanu, pensionar în Silivaşul de Câmpie,

E. Pop - Tuşin; I. Bătăcuiu - Sângeorgiul de Câmpie ; L. Fetti - Siiivaşul de Câmpie ; Ioan Florea - Pogăceaua, M. Crişanu-Şer-măşel-Gară şi S. R. Marian, preotul din localitate). La aces t prasnic luminat au luat parte pes te patru mii de cred'ncioşi din parohia în sărbătoare şi din toa te parohiile împrejmuitoare . Cuvântul ocazional 1-a rostit trimisul st. Mitropolii a Blajului.

C h e m a r e s f â n t ă Mare lucru este a fi mamă creştină

Prob lema t ine re tu lu i a fost în t o t d e a u n a d in cele ma i a r z ă t o a r e — d o a r el e n ă d e j d e a o r i c ă r u i n e a m —, şi a făcut în t o t d e a u n a ob iec tu l ce lor m a i a s i d u e p r e o c u p ă r i . Şi a s t ăz i este u n a n i m ă îngr i jo ra rea faţă de t ine re tu l a m b e l o r sexe , d in şcoală or i d in a f a r ă de şcoa lă . Păr inţ i i îşi î n d r u m ă copii i la şcolile şi i n t e r n a t e l e cu educa ţ ia c ea m a i a leasă şi ma i s e v e r ă . Dascăl i i fac eforturi din ce le m a i m a r i pen t ru a r id ica n ive lu l in t e l ec tua l şi m o r a l al elevilor. S t a t u l î n t e m e i a z ă oficii d e educaţ ie p e n -t ru^t inere t . Biser ica n u conteneş te c u înd r u m ă r i l e ei, p e n t r u o câ t mai pedagog ică ca teh iza re a ce lor mici . Rezul ta tul? . . . N'am p u t e a spune că e p r e a mul ţumi tor .

Oare n u ş i neg l i j ează da tor ia u n factor ca re , a r p u t e a s ă facă mult, ma i m u l t c h i a r decât toţi ceilalţi factori la u n l o c ?

Familia, păr inţ i i , şi în special m a m e l e , c r e d că îşi s u b e s t i m e a z ă pu te rea , ros tu l , da tor ia , ori p o a t e ş i -o negl i jează .

In mod deosebi t , educaţia religioasă în familie e o nevo i e ma i impe r ioasă d e c â t o r i c a r e alta. D a s c ă l u l şi p reotu l n u p o a t e face aici n imic s a u a p r o a p e n imic fără familie, fără păr in ţ i i copi i lor . D a c ă familia n u es te a lă tur i de aceş t i e d u c a t o r i : p r e o t u l ş i dască lu l , d a c ă es te c o n t r a aces to ra , s a u cel puţ in se d e s i n t e r e s e a z ă de m a r e a o-p e r ă a educaţ ie i r e l i g i o a s e a copi lului , o r i ce eforturi a le lor s u n t n e p u t i n c i o a s e s a u cu rezul ta te n e î n d e s t u l ă t o a r e , In a-

j ceas ta m a t e r i e or ice negl i jenţă a familiei es te un p ă c a t c a r e c u a d e v ă r a t s t r igă r ă z b u n a r e la cer , şi a c e a s t ă r ă z b u n a r e y a ven i în m o d s igur . Şi a n u m e , ma i în tâ iu , educa ţ i a r e l i g ioasă a copi lu lu i t r e b u e să înceapă din familie-

1. Motivele: P e n t r u c ă familia a r e a-van ta ju l t impu lu i ; cel puţ in 75 * din tjm-pu l copi lăr ie i s e p e t r e c e în familie. P e n t r u c ă în s â n u l familiei e s t e cea m a i

• s t r â n s ă l e g ă t u r ă suf le tească , c e n u s e v a p u t e a s tabi l i n i c ioda t ă î n t r e e d u c a t o r ş i e lev . In m o d deoseb i t apoi , p e n t r u c ă a i c i în familie s e n a ş t e copi lul şi-şi t r ă i e ş t e , d e obiceiu, î n î n t r eg ime , anii ce i d in tâ i a i copi lăr ie i . D e a c e e a educa ţ i a r e l i g ioa să a copi lului t r e b u e să î n c e a p ă a i c i ; a c e a s t a e s t e m a r e a c h e m a r e a păr in ţ i lo r şi î n deoseb i a mamelor> c a r e în m o d o b i ş n u i t t r ă iesc m a i m u l t a l ă t u r i de copi l .

2. Vor începe deci cât mai de timpuriu. „Omul se f o r m e a z ă la 3 ani" , s p u n e d e Maistre . In a c e s t caz , D u m n e z e u n u a j u n g e n ic ioda tă p r e a d e g r a b ă în sufletul n e v i - | n o v a t al cop i lu lu i . S e înşea lă , deci , p ă rinţi i car i î ş i î n c h i p u e că t r e b u e s ă a-ş t ep te p â n ă la a n u l al ş ap t e l ea c u i n s t r u c ţ ia şi e d u c a ţ i a r e l i g ioa să . Din c o n t r ă , c u câ t copilul e m a i t iriăr, cu a t â t a e m a i del icat şi m a i su scep t ib i l de a p r imi influenţele d in afară . Să-1 o b s e r v ă m c u m în t r eabă , c u m i m i t e a z ă pe t a ta , p e m a m a , p e alte p e r s o a n e ! . . . Rşa mic şi i n c o n ş t i e n t c u m e el, e a t e n t la f iecare ges t , la fiec a r e vorbă , la f iecare f ap t ă ; o a u d e , o examinează , o r e ţ i n e , o i m i t e a z ă . . . A ş a dar , încă din a n u l a l do i l ea şi al t r e i l ea , t r e b u e a r u n c a t e în suf le tul lui s e m i n ţ e l e mân tu i r i i .

Mama v a fi, î n m o d spec i a l , î n a i n t e -m e r g ă t o a r e a p r e o t u l u i , c ă r u i a v a t r e b u i să-i p r e g ă t e a s c ă c a l e a s p r e suf le tu l cop i lului , îşi î n ţ e l eg b i n e a c e a s t ă c h e m a r e t o a t e m a m e l e n o a s t r e ?! M a m a v a face m a i î n t â i pe cop i l să p r o n u n ţ e n u m e l e d e I sus , M ă r i a şi Iosif, îl v a î n v ă ţ a s e m n u l sf. C r u c i , T a t ă l nos t ru , N ă s c ă t o a r e a , de î n d a t ă c e

copilul v a î n g â n a p r i m e l e cuvinte p va da p r i m e l e no ţ iun i a le ştiinţei r r oase . V a face, e a m a i î n t â i , să pătr . l u m i n a şi c ă l d u r a credinţ i i , în m i n t e ^ in ima copi lu lu i . a ?i

3. Prilej pentru aceasta v a g ă s ; « b iec te le r e l i g i o a s e din c a s ă : crucif ix^, 0

pe p e r e t e , i c o a n e l e sfinte, rozarm sîmţi tă . d e s p r e c a r e cop i lu l îi V a p ? 3

n e n u m ă r a t e î n t r e b ă r i , A p o i , în cărţile ^ n ' a r t r ebu i s ă l i p s e a s c ă din nici o c=l creş t ină : c a r t e a d e r u g ă c i u n i , is tor ia sîânr Sf. S c r i p t u r ă , U r m a r e a lui Hristos ^ Unele o b i ş n u i n ţ e din familie v o r îi înstnjc t ive şi e d u c a t i v e : sf inţ i rea Dumineci i , prj m i rea sî. t a ine , r u g ă c i u n i l e de dimineatj şi m a i a l e s de s e a r a , în c o m u n . Conver saţii le d e s p r e l u c r u r i l e r e l ig ioase şi des pre p e r s o a n e l e sî inţe c u înţelepciune < r e spec t , c h i a r ş i ce le d e s p r e lucrur i le pro. fane, î n sp i r i t c r e ş t i ne sc , v o r îi îoarUL

ed i î i ca toa re .

4. C o n s i d e r â n d , de d a t a aceas ta nu mai în linii g e n e r a l e , p r o b l e m a educaţiei re l ig ioase la î n c e p u t u l cop i lă r ie i , am putea î ace p ă r i n ţ i l o r şi în deoseb i m a m e l o r noas t re , u n e l e r e c o m a n d ă r i :

S ă d e a locu in ţ i i lor o înfă ţ işare ere ş t i n e a s c ă : u n crucif ix p e p e r e t e ori pe o mobi lă , i c o a n e s î in te , r o z a r u l , o biblioteca s e r i o a s ă ; î n d e p ă r t â n d în s c h i m b cărţile, b r o ş u r i l e , z i a r e l e , imagin i le con t r a r e religiei şi b u n e l o r m o r a v u r i .

Să i n t r o d u c ă obiceiul rugăciunii ir, c o m u n , tata- şi m a m a a l ă t u r i de copii, m ă c a r s e a r a .

In s îâ rş i t , d e o a b s o l u t ă necesifafe, p r e g ă t i r e a pă r in ţ i lo r , m a i a l e s — nu ţ

U N I R E A Pag. 3

se supere de indiscreţia reporterilor fotografici, când gestul de închinare creştină' îl executa din ordinul mareşalului Stalin. Ce putea fi mai doveditor pentru mulţimile bulgare decât smerenia cu care â^a închinat ministrul bolşevic?

Stalin este grăbit fiindcă evenimentele se precipită şi situaţia din Italia deschide anglo-americanilor putinţa de a face un salt în Balcani, ceeace indepărtează şi împuţinează şansele Rusiei sovietice.

Poate mulţi vor fi rămas nedumeriţi văzând această nouă înfăţişare a mareşalului Stalin, impresar al renaşterii ortodoxiei ruseşti, plănuitor al unei panortodoxii în Balcani, şi vor fi spus : Belzebut s'a aşezat cuvios în strană. Dar Stalin este un realist: şi Balcanii merită o liturghie ortodoxă.

Să nu luăm cu o înţelegere superficială aceas tă renaştere a Bisericii ortodoxe ruseşti. Va fi un instrument de propagandă foarte puternic şi Moscova îl va utiliza cu toate mijloacele ei de penetraţie. Pentru Balcani, mai ales, va fi de mare efect reînfiinţarea . Sf. Sinod al Rusiei şi realegerea Patriarhului • Moscovei".

Colţul ca tehe t ic

O discuţie catehetică a c u m 3 3 d e a n i

Eram la sfârşitul primului deceniu al veacului XX. începuse şi la noi o fierbere, o ieşire din amorţeală. Erau oameni, cari arătând metodele şi realizările din Apus, cereau şi la noi adoptarea unor noui metode, pentru a da o altă înfăţişare catolicismului românesc. O scurtă atmosferă de înviorare produsese, spre sfârşitul sec. XIX, pleiada de bărbaţi, grupaţi în jurul „Unirei* la apariţia ei. Dar nu peste mult, această gazetă uu mai publica pledoarii în acest sens, decât dacă primea din afară. După aproape 15 ani, un modest, dar nepotolit cronicar al „Unirii", a pus iarăş chest iunea: „Cum s t ă m ? " şi a reluat actualităţile din viaţa catolică mondială.

In această ordine a evenimentelor in t ră conferinţa dela Oradea ţinută la sfârşitul anului 1910, pentru îndrumarea presei şi discuţia pentru îndrumarea chestiunei catehetice.

Discuţia catehetică a început-o un articol publicat în „Unirea" No. 29 din 16 Iulie 1910-de Dr. I(acob) R(adu). înregistrând un curs catehetic, ţinut la Bposta, autorul se plângea, că la noi nimeni nu se ocupă de chestia catehetică „din punct de vedere mai înalt" (vrea să spună: teoretic şi metodic); doar atâta ştim din literatura noastră, cât e scris în „Teologia Pastorală" a Rev. Dr. I. Marcu! Şi autorul stăruia să se ţ ină : o consfătuire, cursuri catehetice, să se introducă planul special la propunerea religiei şi să se redacteze manuale noui.

Au luat parte Ia discuţie, în numerii următori ai „Unirei" : Dr. L. Luca, Dr. N. B., Octavian Popa şi Gh. Muntean. Luca stăruia asupra manualelor, arătând că cele ce se aveau atunci, erau greoaie. Acelaş lucru îl arăta şi Oct. Popa, spunând că cele pentru şcoalele primare sunt absolut necorespunzătoare. El spunea că a şi redactat unul pentru clasele 1-2, 1-a trimis spre aprobare, dar n u mai ştie nimic de soarta lui.

N. B., care în primul aa de funcţiune Ia liceul din Petroşeni a produs o dispoziţie înregistrată de „Unirea" ca foarte nimeri tă : să nu se mai dea elevilor stipendiile fără ca chitanţa să fie semnată şi de catehet, — cerea şi el organizare, ca să avem o catehizaţie mai bună, organ cotidian, revistă teol.-pastorală, societate literară. Ca exemplu de tembelism pe terenul catehizării aducea faptul, că un preot, ajuns admin. protopopesc, chiar atunci a fost lăudat pentru „zelul desvoltat pe terenul catehizării", când el anul întreg plătise pe învăţător ca să-1 suplinească la propunerea religiei.

Gh. Muntean, din experienţa^ de protopop, arăta situaţia în culori şi mai realiste. Catehizarea noastră — spunea — numai catehizare nu se poate numi. Totul se reduce la aceea, ca bietul copil să ştie recita anumite întrebări din catehism. „S'au întâmplat cazuri,

j ; J r _ J 8 _

Panor todox ia lui S ta l in şi Balcanii . Sub acest titlu d. Pamfil Şeicaru scrie un judiţios primarticol în „Curentul" (12, IX. 43). Reţinem cele ce u rmează :

[...] „In statele balcanice, — state agrare de structură ţărănească — atitudinea religioasă a Rusiei sovietice împiedecă penetraţia bolşevismului. Fiecare preot de ţară vede, cum es te şi firesc, în bolşevism o ameninţare personală, deci esle un adversar al propagandei comuniste. Şi nu numai în Bulgaria şi în Jugoslavia, ci în chip egal şi în Grecia, Rusia sovietică a pierdut vechile legături pe care le avea Rusia ţaristă- De aici necesitatea simţită de Stalin de a pune în mişcare panortodoxia, atât de necesară unei rapide pătrunderi în Balcani, dezarmând rezistenţa spirituală pe care o alimentează anti-creşti-nismul bolşevic. Să nu pierdem din vedere că Stalin şi-a pus problema reconcilierii cu Biserica ortodoxă pentru utilizarea ei în scopuri strict ruseşti, încă de acum un an când a trimis o mare subvenţie Patriarhiei ortodoxe din Constantinopol. Realegerea Sf. Sinod, (reînfiinţarea Patriarhului Rusiei, totul intră în .acţiunea unei politici de mult gândite.

Pentru a sublinia şi mai bine punerea \u mişcare a acestei politici panortodoxe ru-.-JBşti, vom cita un caz menit să spună mult. Gând a venit să se închine la catafalcul Regelui Boris, ministrul Rusiei sovietice la Sofia a făcut semnul crucii cu aerul smerit al celui imai convins creştin. Momentul în care îşi făcea semnul crucii d. Lavriştev a lost prins de reporterii fotografi şi sigur că ministrul Rusiei s ivietice la Sofia nu a avut motive să

oamenilor. Să cunoască mijloacele pentru combaterea tuturor relelor. Să cunoască nevoile de azi şi mâine ale oamenilor, ca să le poată arăta clericilor şi să ştie cum să-i îndrumeze.

;Să cunoască nu numai viaţa din Seminar, ci , şi viaţa care va urma după Seminar. Să aibă adâncă cunoaştere a tineretului pe care e

* chemat să-1 îndrumeze. Huhovnicul trebue să fie conştient, că

ri>e mâna lui e dată pregătirea aristocraţiei morale şi intelectuale a întregii generaţii, adică a celor mai buni. Deci el să fie stâlp credincios al adevărului, ca să poată educa pe clerici să nu cadă in robia opiniei aşa numită publice, ci să lucreze cu gândul la conştiinţa proprie şi nu la conştiinţa altora. Când ajunge cineva la acest grad de neatârnare morală — aşa t rebue să iasă din Seminar fiecare cleric — ţine spatele tuturor furtunilor din v 'aţă, înţelege marele adevăr că lumea întreagă cu cele mai mari simpatii nu-ţi poate adauge nimic din ceeace n 'are din naştere şi oricât de mare i-ar fi duşmănia altora nu-i Poate lua nimic, nici o fărâmă din ceeace are.

Dacă se cere dela preotul ieşit de pe băncile facultăţii să fie prevăzător, prudent,

! ' n telept, zelos, cu cât mai ales trebue să aibă a cest e virtuţi acela care e, pus director spiri-

u al al tineretului, acela care trebue să-i preo ţ e a s c ă pentru înalta slujbă a preoţiei.

duhovnicul trebue să fie o personalitate sensul deplin al cuvântului, ca clericii să-şi

sculpteze personalitatea lor de pe a lui. Să fie un om siperior , adică să ştie armoniza nu numai sporadic ci constant idealul cu realitatea,' adevărul teoretic cu manifestările practice. Să fie un om de ispravă care duce vorba până la faptă. Să fie om de acţiune şi dinamic.

Duhovnicul trebue să-şi dea seama, că cei patru ani de Seminar sunt pentru clerici o grădină înflorită prin care trec tinerit leviţi şi din care să-i înveţe să culeagă mireasma florilor, care să-i însoţească şi mâne şi poi-mâne, căci vor ieşi din Seminar şi vor merge în arşiţă, în vifor. Să-i călăuzească să-şi facă aici provizii de seninătate pentru timpul când norii vieţii se vor îndesi. Să-şi adune căldură pentru anii când fulgii de ninsoare se vor abate pe capetele brune sau blonde de azi.

Duhovnicul să fie lipsit de viţii, de scăderi triviale, cu atât mai ales de patimi. Aceste desfigurează pe orice om. împiedecă chiar pe un gânditor cu mari însuşiri intelectuale să-şi realizeze practic concepţiile sale. Este pururea o piatră de scandal.

Duhovnicul trebue să ştie păzi pe fii săi de trufie, o mare pacoste pentru orice om, dar mai ales pentru un preot. Dar în acelaşi t imp să le ştie insufla încredere în sine, că chiar dacă ar veni un urcat fără vrednicie şi merite pe o culme, ar încerca să-1 umilească, să nu se lase ci conştient să-1 ştie pune la punct.

Mitropolitul Victor, mare român, se gân

dea că duhovnicul trebue să fie şi o personalitate reprezentativă a neamului său, adică să întrupeze sufletul colectiv al neamului. Să se identifice cu toate elementele fundamentale ale vieţii poporului. Să fi trăit din plin viaţa reală a naţiei sale. Să aibă la îndemână toată comoara limbii neamului şi toate însuşirile esenţiale cari fac împreună ceeace se numeşte caracterul naţional.

In slujba aceasta de cea mai mare însemnătate în biserică, în postul acesta foarte de cinste dar şi cu răspundere mare atât faţă de prezent, cât şi faţă de viitor, atât înaintea Iui Dumnezeu cât şi a neamului, căuta Mitropolitul Victor pe cel mai potrivit. Avea lâ îndemână destui preoţi inteligenţi. Unii chiar de o inteligenţă scăpărătoare. Avea cărturari, erau şi de cei foarte civilizaţi. Mitropolitul Victor ştia însă că nu e destul a fi inteligent ca să fi bun duhovnic, pentrucă inteligenţa oricât ar fi ea de strălucită nu e deajuns pentru a face pe cineva om. El căuta pe omul cult, adică pe acela care ştie adevărul şi trăieşte după adevărul cunoscut. Căuta pe preotul care şi făcea ceeace predica. Şi 1-a aflat în Capelanul dela Cluj, Părintele Ştefan Ro-şianu, pe care 1-a chemat şi 1-a pus director spiritual al Seminarului de teologie din Blaj în anul 1904.

Iu l iu C ă p â l n e a n u

j n i ţ ieze în prac t ic i le ce d u c la sfinţire şi j a p rog re s î n v i a ţ a sp i r i tua lă .

C h e m a r e a î n a l t ă a m a m e l o r : de a jncepe ele e d u c a ţ i a r e l i g ioasă a copilului , merită o r i c e sacr i f ic iu , ce n u v a r ă m â n e a nerăsplăt i t . Şi n u e s t e î n g ă d u i t la nici u n caz a d e z e r t a dela a c e a s t ă c h e m a r e îna l t ă , sau a o c o n s i d e r a c u p r e a m u l t ă u ş u r i n ţ ă . 5e vor l ă s a , o a r e , c o n v i n s e m a m e l e ? !

Proi. Ioan Popa

U N I R E A Ni 38

că dacă protopopul a întrebat pe sărite, băiatul i-a răspuns : „mă rog, asta (întrebarea) nu - i amea" . Gh. Muntean pretindea ca preoţii să cunoască metoda şi să-şi lucreze lecţiile, cu plan, ca şi învăţători i! — Cerea un congres pe întreagă provincia mitropolitană!

Aceasta a fost discuţia din anul 1910. — Să vedem, ce a urmat şi ce nu s'a făcut de atunci până astăzi!

A urmat în 1913 editarea unor noui catehisme la Blaj, pentru toate clasele primare şi pentru liceu. Şi fiindcă la noi nimeni nu făcea studii catehetice, s'au tipărit cele ale lui Deharbe, după o prelucrare străină. La 1915 Exc. Sa Frenţiu a luat măsuri aspre, ca să se facă planuri speciale în fiecare parohie, măsură ce se menţine până azi în dieceza Lugojului — nu ştim dacă s'au introdus planurile şi în celealalte dieceze — dar de când aprobarea planurilor a trecut in atribuţiile protopopilor, nu ştim câţi o neglijează. In legătură cu o lucrare apărută tot atunci de Dr. N. Brînzeu: „Planuri pentru propunerea religiei...", a avut loc un frumos schimb de idei în materie catehetică, în coloanele „Culturii Cr." şi ale „Unirei".

Rezultatul tuturor discuţiilor din anii 1915-1918 a fost crearea Comisiunii Catehetice mitropolitane, ca organ de îndrumare a întregii acţiuni catehetice. In mâinile acestui organ a fost pus viitorul. Comisiunea s'a pus in funcţiune în anul 1921. Douăzeci şi doi de ani au trecut de atunci. Ce a realizat până acum Comisiunea?

In 1922 a redactat o nouă Programă Analitică şi un plan de lecţiuni; a publicat concurs la manuale, cari în cursul primar s'au pus în folosinţă la 1923, pentru ,cel secundar s'au redactat manuale prin încredinţare, punându-se în folosinţă începând cu anul 192112. Aici programa a tot suferit schimbări, după cum şcoala era de 7 ori de 8 clase. Critici se auzeau mereu. Din cauza lor, unele manuale au fost abandonate ca necorăspun-zătoare, ca mai nou să se revină iarăş la ele.

In învăţământul primar vechea programă a trebuit schimbată şi din motivul, că ea era pentru 6 clase, iar legea din 1924 a introdus în toată ţara 7 clase. S'a aprobat deci în 1938 noua programă — care în general putem spune că e superioară altor programe, chiar şi celor din străinătate — s'a publicat concurs la noi manuale, cari au fost puse în aplicare în anul 1939—40.

Durere, nu a avut acelaş rezultat concursul la manualele de curs secundar, publicat în 1941. Autorii vechilor manuale s'au pus in rezervă, lăsând loc altora, mai pricepuţi. Dar alta e să critici şi alta e să faci manual. S'a hotărît deci reînoirea concursului, iar până atunci s'a cerut retipărirea vechilor manuale.

*

S'a mai făcut ceva, în ultimii ani. S'a introdus ţinerea câte unei lecţii ca-

tehetice-model, la sinoadele protopopeşti. Lecţia e urmată de discuţii, critici.

Asta încă e un progres îmbucurător. Dar ceeace nu s'a făcut şi ar trebui să

înceapă odată: sunt studiile şi discuţiile literare, de teorie catehetică. Nu discuţii ca acelea că e bine să propunem acelaş manual la toate clasele ori ba ? Nu lucruri de pe vremea lui Noe, cari isteţ spuse pot chiar să placă unora — nihil tam abunde dictum est, quod non placuerit alicui philosophorum! — dar cari jenează deadreptul 1 Nu, ci teorie, principii şi rezultate practice ale acestora.

De ce nu luăm îndemn dela d. director Toma Cocişiu, care deşi laic, ne dă exemplu

admirabil prin atenţiunea ce o dă religiei la şcoala activă (cf. „Cronica catehetică*, „Unirea" 19 Iunie 1943) şi desigur, nu s a r supăra dacă am întregi cele arătate de d-sa, cu cele ce privesc comunicarea autoritară a adevărurilor de credinţă. Dar autoritate să fie, nu popi cari încurcă pe elevi cu răspunsul ce trebue dat la o întrebare, pusă şi ea imprecis (cum arată d. Cocişiu).

Desigur, sunt şi oameni, cari detestă teoria, crezând că şi aşa se poate face ceva. Nu ne îndoim, că şi ei vor binele. Dar uită, că nimic în lume nu a progresat fără teorie. Instituţiile economice, diferitele ramuri ale ştiinţei aplicate, îşi au secţia ior de studii şi documentări; la fel, administrarea sacramentelor, oratoria sau guvernarea parohiei, îşi au regulele lor. Numai la cateheză să neglijem teoria ?

Iată despre ce va fi bine să ne întreţinem puţin, în acest „colţ catehetic".

N. B r î n z e u

Itiri m ă r u n t e Personale. Ven. Ordinariat al Clujului a făcut

mâi nou următoarele numiri: păr. Eugen Pop din Borşa şi păr. Onoriu Pantea din Cutiş au fost numiţi protopopi onorari, iar păr. Onisie Morariu din Bădeşti a fost numit paroh.

Tinerii leviţi români din Roma sunt bine. Părinţii, şi cei mai deaproape ai tinerilor leviţi români din Cetatea Eternă, pot fi liniştiţi. Domnul ministru Scorţescu a trimis alaltăieri următoarea telegramă, din Cetatea Vaticanului: „/. P. S. Frenţiu, Blaj: Superiorii, împreună cu toţi băeţii Colegiului, sunt bine. —Ministru Scorţescu". — Ne bucurăm şi noi de această ştire şi dorim ca Atotputernicul să-i păzească pe toţi, până în sfârşit, întregi şi nevătămaţi.

Serbare agristă la Valealungă. Duminecă, Agru din Valealungă (districtul protop. al Blajului), care are în fruntea pe d. Dr. Mohaiu, medic, a aranjat un reuşit şi înălţător festival religios-cul-tnlal. S'a început cu sf. liturghie, la care a pontificat păr. loan Moldovanu, canonic mitropolitan, împreună slujitori având pe păr. Elie Magda, protopopul Albei Iulii şi pe păr. Crăciuneanu, preot local. Mul-ţimei credincioase care tixia biserica, erau poporeni şi din Tăuni şi Cenade) i-a cuvântat în cadrele sf. liturghii, păr. canonic Moldovanu despre demnitatea de român şi unit. Răspunsurile corale le-a dat corul dela Micăsasa, sub conducere preotului lor, păr. Ştefan Crişan. După masă a avut loc un foarte drăguţ festival cu puncte de cor şi decla-mări. Cuvântul de deschidere 1-a rostit d. Dr. Mohaiu. iar conferinţa ocazională —despre: Rosturile Agrului — a ţinut-o păr. Ioan Moldovan, Impresionând şi aci, ca la s t liturghie, mulţimea de săteni şi intelectuali, cari au luat parte In număr peste aşteptări.

Deprinderi sufleteşti . In zilele de 11-14 Sept. s'au ţinut deprinderi sufleteşti în Spini, unde păstoreşte păr. Iustin Dulău. Vestitor al cuvântului dumnezeesc a fost păr. Dr. Alexandru Todea. Dela mic la mare, bărbaţi şi femei au luat parte, regulat, la slujbe şi la cuvântări apropiindu-se cu toţii de sfintele taine.

Locale. Dumineca viitoare, a XV-a după Rusalii, va predica în catedrală păr. Dr. Ioan Vesa, profesor de teologie.

— Marţi, la praznicul înălţării sf. Cruci, în cadrele liturghiei arhiereşti din catedrală, I. P. S. S. Dr. Valeriu Traian Frenţiu, admin. apostolic, a conferit treapta preoţiei absolvenţilor de teologie: Vasile Fernea, profesor de religie In Aiud; Victor Şerban, Ioan Moldovanu din Cătina şi Emil Frăţilă.

— Miercuri, 15 Septemvrie, s'au deschis din nou bătrânele şcoli ale Blajului. Des de dimineaţă şco-lărimea a asistat la liturgia arhierească din catedrală, pontificată de /. P. S. S. Dr. Valeriu Traian Frenţiu, Adm. Apostolic, care a adresat tineretului cuvinte de părintească îndrumare. După aceea la fiecare şcoală s'a făcut inaugurarea specială a noului an de şcoală, în prezenta reprezentanţilor

Preaven. Ordinariat. Cu o solemnitate special^ inaugurat anul §colar la liceul comercial . rir. R o i f c Diinütru Neda d u n ä sfint;-„_ 111C1 U£ U i u t —" ¥ — L.IUI unde Revs. Dumitru Neda după sfinţirea an • ' dat sfaturi elevelor, pentru noul an, după care D 8 Emilia Hopârteanu, directoare, a adresat un ^ „ . , , r â r , f Ho salutare si de incuraiaro o l « . , _ i * """"" *—' ' — *-"«*