r -

Anul XLVI Blaj, 12 Decemvrie 1936 i\!umărul 50

DIRECTOR or. AUGUSTIN P O P A

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUI - IUD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E : Un şir gannonci: 6 Lei. La publicări repetate dapâ

îovolalâ

REDACTOR: P r o f . DUMITRU N E D A

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie iIs@rie@ască-poSitlcă — Apare în fiecare Sâmbătă

Piedestal nepieritor (-\-). Mâine va avea loc, la Saiu-Mare, in

cadre deostbit de sărbătoreşti, desrehrca statuei lui Vasile Lucaciu, „leul déla Şişeşti". Cu actst prilej se vor aduce cuvenite elogii memoriei celui ce a fost cea mai legendară figură a luptelor na­ţionale purtate în ultima jumătate de veac de Românii de dincoace de Car păţi. Iar bromul care închipuie mândra lui arătare de preot şi luptător robust şi dâre, va rămânea să vestiască şi pe mai departe, acolo, în oraşul dela graniţa de vest, măreţia idealului care l-a încălzit pe dânsul în toată vremea şi ori pe unde l-a purtat dragostea de limbă, lege şi neam.

Cel mai trainic monument — cu adevărat aere perennius — şi l-a ridicat însăţi însuţi. Şi încă in faţa justiţiei pălmuită de atâtea ori de ampritorii noştti de ieri. Ne gândim la procesul „Memorandului", în care Lucaciu e printre cei mai urgisiţi acuzaţi. Provocat să vorbească un­gureşte, el răspunde promt şi categoric: Am drep­tul să vorbesc româneşte/ Şi dintr'asta nimic nu-l scoate: nici insistenţe, nici ameninţări, nici in­sulte grobiane. Prea veniau din străfunduri su­fleteşti si prea erau călite în cel mai curat foc al moralei creştine convingerile naţionale ale a-cestui preot român format în umbra lui San Pietro, ca să le fi clintit ceva ori cineva. Cu gândul la poporul său, la dreptul lui de « se iubi ca popor român şi la datorinţa luptătorilor naţionali de a face totul pentru naţiunea lor, a-cuzatul se transformă în arhanghel al luptei drepte şi cinstite, bazată pe morala creştină, pentru mai binele celor obijduiţi:

„Istoria (poporului românesc) aminteşte un lucru: că un luptător naţional trebue să-şi preci­zeze punctul de vedere, fie în ce priveşte politica, fie în ce priveşte cultura. Irebue să arate pie­destalul pe care stă luptând pentru binele obştesc In stadiul acesta cred că eu am aflat punctul de plecare. Piatra care serveşte de bază piedestalu­lui meu este caracterul meu de preot cate îmi im­pune lupta pentru sfintele drepturi ale naţiunii mele suferinde. Iar piedestalul de pe care predic nu poate fi altceva decât punctul de vedere mo­dern al liberalismului pus în strânsă legătură cu

legile eterne ale moralei Ce înseamnă pentru mine •morala evanghelică? fiecare naţiune să se des-volte in libertate deplină, sentiment le mei unui popor să nu fie jignite în avântul lor. Numai m felul acesta practicată libertatea poate să rămână ţ idealul splendid al popoarelor, altfel se preface în venin ucigător, ucide pe cei ce au inte.es o greşit, caH însă, înainte de a pieri, aduc stricăciuni incalculabile popoarelor ce voiau să meargă mamte .

Aşa a grăit în faţa judecătorilor străini preotul român unit. Şi, cum era de aşteptat: a-devărul masiv al cuvintelor sale de spltndidă sin­teză a unui crez naţional, n'a fost înţeles de cei chemaţi iă facă dreptate. Vasile Lucaciu a fost

•osândit, ldeea pentru care a suferit dânsul^ na putut fi însă ferecată în lanţuri şi închisă intre ziduri de puşcărie. Aceea a prins aripi, a făcut ocolul pământului scăldat în lacrimi româneşh, aprimând în sufletele celor obijduiţi flacăra a-celuiaş foc sacru care ardea în inima luptătoru­lui întemniţat. — Ca la sorocul vremii să ducă h biruinţă pe cei ce atâtea veacuri petrecuseră în întunerec şi în amarnică robie. Dar ştiweră M se ţină tari pe temeliile moralei vestite cu gra­iul şi cu fapta de cârmuilorii lor fireşti, şi să-şi curăţească simţirile în aşteptarea învierii care avea să vină. Şi care a şi venit.

aravun ve Guvernul în slujba proselitismului — Fărădelegea dela Suceava

— Noua ispravă dela Tarna-mare —

( = ) . Rând pe rând, revenim la normal.— Aşa socot confraţii din cealaltă strană, că a fost destui din atâtea „cuvinte de pace". De rugat, e deadreptul primejdios să ne rugăm. S'ar putea întâmpla, Doamne fereşte, să ajun­gem sfinţi şi buciucu-i gata: nu se mai face unirea. Căci doară: „a trecut vre-un sfânt dela o confesiune la a l ta?" Aşa se întreabă, cu toată pietatea, „Telegraful" (6, 12. 1936) închipuindu-şi răspunsul, evident, categoric ne­gativ. Să nu ne mai pierdem .deci în discuţii şi rugăciuni nefolositoare. Ci să ne apucăm de treabă.

Cum? Drumu-i bătut şi cunoscut. Avem metode brevetate pentru a produce, în gaiete, „reveniri în masă Ia ortodoxie". Cea mai rodnică dintre toate s'a dovedit pană acuma: Statul, săracul! El să-şi<pună mâna, cu puterea şi cu ispitele lui. Cu pământul lui, cu inspec­torii lui. Şi lucrurile vor merge strună. — Şi Statul se cam iasă dus în aceste ape primej­dioase. Am avut destule cazuri edificatoare în trecut. Aveam bune motive să sperăm, că-şi va veni în fire şi îşi va vedea de slujba sa cu dreptate şi cu ţinerea în seamă a intereselor superioare ale ţării. Nt-am înşela?. Ca şi când ar fi acum începător în domeniul spinos al problemelor confesionale, ca şi când am trăi zile de pace desăvârşită şi asigurată, el se lasă transformat în simplă unealtă de prigoană confesională, punând singur în primejdie pacea internă a cărei menţinere este prima Iui chiemare.

Două cazuri vor ilustra situaţia. *

„Monitorul Oficial" din 5 .12 36 publică un jurnal al consiliului de miniştri (No 2661 din 26 . 11. 36), care aprobă decizia din 19 6. 36 a Ministerului Instrucţiunii şi cultelor (privitoare Ia răpirea bisericii unite dm Suceava Bucovi­nei) şi o ratifică — ţineţi-vă bine! — „împre­ună cu toate actele organelor administrative locale, făcute în numele guvernului şi în exe­cutarea acestei deciziuni".— Vă aduceţi aminte de toată istoria. Şt ţi toate samavolniciile să­vârşite de un prefect abuziv faţă de nişte oa­meni paşnici, cari n'au fost lăsaţi să se roage lui Dumnezeu nici în biserica, nici în casa lor parohială. Au fost scoşi din ele cu jandarmii. Consiliul de miniştri aprobă, consfinţeşte şi acopere toate aceste abuzuri. In bloc. Fără alte cercetări şi amănunte. — E ceva atât de uluitor, încât ne vine să credem că e o plasto­grafie la mijloc. Consiliul de miniştri, oricum, e un for ceva mai serios decât sâ facă astfel de bravuri!

Şi încă nici nu se opreşte aci. Ci „con­stată, că intabularea bisericii învierea Dom­nului din oraşul Suceava... a fost eronat fă­

cută pe seama bisericii şi parohiei greco-cato­lice din Suceava... şi autoriză pe dl ministru al cultelor să ceară oficiului cărţilor funduarc al judecătoriei mixte Suceava, sau altei autori­tăţi ori instanţe judecătoreşti, rectilicarea in-scripţiunei acestor bunuri pe numele Sfintei Mitropolii a Bucovinei". — Tare frumoşi Con­siliul de miniştri transformat în autoritate de cărţi funduare. Un mic birou pentru con­statarea proprietăţii! Ocupaţii la înălţimea vre-milor prin cari trecem! Frumos de tot. — Şi măcar de-ar fi început de aici. Să se fi adre­sat justiţiei, şi anume porului competent (na „altei autorităţi ori instanţe judecătoreşti!"), calea-valea. A mers însă ca racu. întâi de­corează pe prefectul samavoluic. Apoi decre­tează că biserica nu-l bine Intabulată. In urmă, decide a se adresa judecătoriei. Şi dacă asta nu va face Ia poruncă, atunci... „altei autori­tăţi". Uneia care ascultă.

E ceva de necrezut toată povestea asta. Dar e negru pe alb publicată în cea m a i . . . serioasă gazetă a ţării! — Inutil totuşi s'o co­mentăm, înţelesul ei e simplu. Pentru a-şi juca bine rolul prozelitist, guvernul ia asupra sa şl astfel de riscuri. Fiindcă foarte uşor s'ar putea întâmpla, ca justiţia să-i răstoarne toate pla­nurile şi constatările. Şi atunci, ce-o fi cu o-brazui? — Vom vedea!

* Alt caz. Dela Tarna-mare (jud. Safu-Mare).

— Universul" a scris, nu de mult, că acolo se petrec-lucruri grozave. Uniţii „revin în masă ia ortodoxie". Dar funcţionarii nu-i lasă, în rup­tul capului. A trebuit să facă anchetă d. in­spector gen. administrativ Dumitru Avram, ca să iasă lucrurile bine.

Care-i realitatea? — Parohia e formată din trei aşezări străvechi româneşti (Tarna-mare, cu 1080 credincioşi, Valea seacă 1050 şi Bocicău 500) şi cătunul Văgaş, în care hă-lăduesc 90 de familii de origine ruteană. Veniţi la tăiatul pădurilor, prin 1870—75, s'au împot­molit acolo şi au început a munci terenul de­frişat. Neînţelegeri. Judecătoria face dreptate: dă fiecărui cap de familie câte 3 jugh. Nemul­ţumire şi intervenţii de tot felul.

Unul din ei, invalid fără pensie, concu­binas harnic cercetător al mănăstirilor praho-slave din Cehoslovacia şi apostol fără spor printre al săi ai pravoslaviei, are o idee: să ceară ajutor dela reprezentanţii ortodoxiei: preot, protopop, delegat al episcopiei, adunaţi la o serbare ! Promisiune netedă: dacă se fac ortodocşi vor căpăta lotul dublu, plus 90 jugh. pădure şi 100 păşune! Vor avea şi preot „pă cinste" şi fără plată! — Fierbere în cătun! In luna Martie, vreo 40 ruteni şi-au câştigat ,cou-

viagere" ortodoxă. Se anunţă la ofiţerul stării civile pentru trecere. Acesta cere actele şi do­cumentele prevăzute limpede în lege. Tărăboi mare. Astea-s şicane împotriva ortodoxiei! — Hai la judecătoriei Nu s'au mai găsit decât 28 de convertiţi. Notarul însă, şi acum, cere ac­tele legale. Se ajunge la Tribunal, care infirmă decizia judecătoriei de ocol şi aprobă procedura notarului ofiţer al stării civile! Cu toate acestea, notarul reclamat şi anchetat de 3 ori! Pentrucă a îndrăznit să ţină legea!

Intre timp, se făcu vară. Protopopul ort. cu ajutoarele, nu mai au răbdare. Ies la Văgaş. Intră fără multă forme în capela noastră, fac slujbe, botează din nou, pe ortodoxie, pe cei prezenţi, „îi ung cu mir pe mai multe părţi ale trupului", şi le trag o predică împotriva cato­licismului, de să-i meargă vestea. — Rezul­tatul: dezastru! Şi cei trecuţi au început să revină. Şi când Ia 2 săpt. un călugăr a mers să le facă slujbă, nu l-au mai lăsat în biserică. Nici pe prota, nici pe ceilalţi. Şi la atâta roadă a rămas marea vânătoare: 28 declaraţii de tre­cere, din cari 14 au revenit, alţii sunt şi ei pe acelaşi drum, afară de 6 , cari la noi nu prea au ce căuta (concubinari).

Acum vine marea întorsătură: plângere la minister, care deleagă pe ins. gen. adm. Du­mitru Avram să ancheteze. — In 2 Nov. an­cheta: Chiemat tot satul. Lucrările le conduce preotul ort. aghiotant. — D. inspector întreabă: ce i-a îndemnat să treacă la ortodoxie? R ă s ­punde consilierul comunal loan Rosoca: „Am trecut fiindcă preoţii ort. au promis că fiecare familie care trece la ort. va primi 10 jugh. pă­mânt". El personal nu voise se treacă. Dar ce­lalalt! i-au hotărît moartea. Ceeace unul din conjuraţi recunoaşte, în public. — Altă între­bare: Ce i-a îndemnat să revină la catolicism? Răspuns: Nu le-au plăcut oamenilor predicile ortodoxe. Mai ales cele despre purgator. (Şi consilierul, întrebat, explică f. limpede ce-i purgatoral).— S'a auzit însă şi un alt glas. Unul din matadorii trecerilor, rutean, a spus: „vreau

să fiu ort fiindcă vreau să fiu frate cu românii din vechiul regat!» (Râsete generale!).

Ancheta va continua în 5. 11. D. Inspector cu aghiontatul-preot fac o raită prin Cehoslo­vacia Sosesc târziu, la 8 seara. Cătrăniţi. O-mul statului se răsteşte la notar. Apoi la oa­menii aduşi cu jandarmii: trebuie să se facă ortodocşi, fiindcă şi statul şi D-lui e ortodox; Catolicismul maghiarizează, etc. Asta ca intro­ducere. Apoi continuă ancheta. Preotul nostru, păr. A. Lupu, contestă autenticitatea reclama-ţiunii şi a semnăturilor. Pe asta isbucneşte scandalul. Preotul ortodox sare cu cele mai grosolane injurii, până nu i-s'a făcut un mic semn de corecţiune. Atunci a sărit dom' ins­pector: 1-a prins de gât pe preotul nostru, 1-a insultat şi a dat ordin jandarmilor să-1 lege în lanţuri. (Aceştia, mai cuminţi, n'au executat or­dinul ilegal). Pe urmi s'a şi lăudat cu aşa ispravă.

Au trecut, de atunci, câteva săptămâni. Cu toată teroarea, ce nu încetează, oamenii revin Ia matcă. Au mai rămas câţiva, cari nu pot reveni Ia noi. (Au acăţături). Cari ţin, în schimb, vii legături cu călugării ruşi pripăşiţi în Cehoslovacia. Prin intervenţia parohului ort. un astfel de călugăr, I, Doboş, a şl venit la Văgas, în 20—21 Nov. şi a făcut propagandă pentru ortodoxie aşa: „Barbeţi cari aţi fost cununaţi de preoţi gr. cat. faceţi-vă ortodocşi şi. noi vă vom despărţi de soţii, şi vă vom cu­nuna cu fetişcane tinere!" — Rezultatul: nouă îndârjire în contra ortodoxiei. Şi desgust.

Asta-i situaţia acum. După toată această ţigănie, abia a putut pescui iscusinţa unui in­spector general adm. vreo 6 specimene rutene, cărora li-s'a deschis calea legăturilor cu toţi călugării prahoslavnici din alte ţări.Toate ace­stea spre mai marea tărie a legilor, spre cinstea Statului ocrotitor al dreptăţii, şi spre mărirea neamului românesc pe care îi vor salva călu­gării prahoslavnici de peste Carpaţi! — Ura!

O o Foiţa „Unirii" o o finilllUltllMIMIllII!I1!IMI?ll'll1IIMiniIlfMllll!IIMat!flMin«llll!lllt|[|lllllinilllt[l!ll!IIHII

Mişcarea spirituala a Preoţimei : de pr. L . C h i n e z i i

Prezentasem publicului în Nr. 46 al „Unirii" Asociaţia preoţească „Sf. Apostol Petru", şi promisesem că în legătură cu spiritul ei voi preciza odată şi raporturile ei cu Biserica, cu preoţii şl cu credincioşii încredinţaţi grijei lor.

Acum. având proiectul de statute la înde­mână, şi crezând că toate acestea vor apare destul de clar din însuf textul lor, nu voi mai "darnici o altă desluşire, cel puţin pentru mo­ment.

Pun deci în faţa celor ihieresaţi acest proect de statute,, ca toţi cei ce află1 de bine, să-şl poată spune pârerea asupra lor, spre bi­nele nou născutei Asociaţii.

STATUTELE A S O C I A Ţ I E I P R E O Ţ E Ş T I A R H I D I E C E Z A N E

„ S F . A P O S T O L P E T R U " C A P . 1. S a t u r ă ş l s e o p

Art. 1. Asociaţia preoţească arhidiecezană „Sf. Apostol Petru" este o organizaţie strict bi­sericească.

, Art. 2. Scopul ei es te , ajutorarea mem­brilor la realizarea sfinţeniei preoţeşti şi a spi­ritului apostolic adevărat.

.. Art. 3. Spiritul, pe cate vrea să-1 comunice membrilor săi această Asociaţie se va nutri:

a) din neîncetata grijă de creşterea lor în darul sfinţilor; . ,

b) din conformarea cât mai desăvârşită cu gândurile şi dorinţele Bisericii;

c) din iubirea frăţească efectivă; d) din devotamentul ce-I vor avea faţă de

credincioşii cari le sunt încredinţaţi. — Toate acestea, deci, sunt în mod particular recoman­date membrilor.

Ari. 4. încadrată în supunere preoţească faţă de sfânta Ierarhie, Asociaţia va da toată atenţiunea îndrumărilor pe care Sfântul Părinte Pana, Urmaşul Sfântului Petru, le dă preoţiei catolice, şi le va urma conform dispoziţiilor Preaveneratul Ordinariat Arhiepiscopesc de Alba-Iulia şi Făgăraş, sub a cărui, imediată jurisdicţie stă şi din a cărui jurisdicţie parti­cipă, după normele în vigoare.

Art. 5. Patronul Asociaţiei este Sfântul Apostol Petru, Verhovnicul Apostolilor şi pri­mul Vicar al Mântuitorului nostru, Isus Hristos.

CAP. II. M e m b r i i Art. 6. Pot fi membri ai Asociaţiei toţi

preoţii de mir djn arhidieceza de Alba-Iulla şi Făgăraş, cari. cer .în scris să fie admişi, şi de­clară că vreau să-şi întocmească vieaţa după statutele de faţă. — T o ţ i cei primiţi sunt mem­bri ordinari.

. Art. 7. Primirea în Asociaţie o face Di­rectorul. • Art. S. Primirii efective îi premerge o probă de. şase luni, după trecerea cărora mem­brul face promisiune de statornicie şi primeşte tessera de membru.

Arama pe faţă Confraţii de pe ia Sibiu ş | . a „ n l

răbdirea. Vreau „unirea" noastră în d a t

repede de tot. Ş i fără prea tanlii adevărului. Asta numai încurci lucrurile" 6 *

Neavând prilej mal potrivit pentru' da drumul", se reped la d. I. Frollo *«?"'' „Farul Nou", care făcuse apel la o mai s t r â T Î colaborare între catolicii înşişi. Atâta » destul pentruca „Telegraful" ( 6 1 2 . 3 5 ) S S ° 8 T

înfurie şi să-1 insulte. Ci-că pentru dg n

8 8

„unitatea constituită prin dogme e mai ¡,^1 nică decât cea constituită prin sânge". — n" d. Frollo era numai un pretext. Gândul p r e ) r

cucernicilor ia noi este, ziua şl noaptea, N " provoacă deci „ s ă mărturisim tot aşa de clar* şl noi uniţii. Ne spun îns l imediat, că nn-i necesar să mal răspundem:3„când spun [aniţm că sunt întâi catolici şi apoi români, mărturisesc în fond aceiaşi îucru".

O mica pauză aci. — Pentruca fraţii t { nu se mai încurce In întrebări hazoase ie facem mărturisiri cât de categorice doresc: Se cade a ascuita mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dar legea Ini Dumnezeu ne porunceşte, de acord cu graiul sângelai, să iubim pe oameni, şi între ei să ne iubim mal întâi şi mai mult neamul, fraţii. Efte absolut greşit pusă opoziţia dintre dogme şi sânge: ea nu există în învâţâtara creştini . Numai necredinciosul poate pune dilema în acel chip. — La fel de greşit cealaltă butadă sibiană: întâi catolic, apoi român. Nimeni nu poate spune a ş a ceva. In ordinea existenţei ne naştem români, a p o i ne botezăm în csiolicism. Catolicismul însă nu e „din lumea aceasta", n'are nimic cotrar ca graiul sângelui. Atâta doar că nobllltează, adânceşte iubirea de neam.

Trecem î n s ă peste aceste vechi jocori de cuvinte sibiene. Mai mari decât acestea veţi vedea. — Confraţii ş i -au Ieşit cu totul d'n,s8-rlte din cauza metodei propuse de noi pentru unire: rugăciunea, şi căutarea sinceră a ade­vărului. „E în acest răspuns [al nostru —

CAP. III. D a t o r i n ţ e l e m e m b r i l o r

Art. 9. Membrii îşi vor impune ca primă obligaţie socială supunerea deplină faţă de au­toritatea bisericească competentă, fie ea de orice grad.

Art. 10. In adunările Asociaţiei nu se va putea discuta nici un fel de politică militantă de partid. — Iar afară de aceste cadre, orice simpatii politice ar avea vre-un membru, prac­ticarea ei să fie pe deplin în spiritul Bisericii.

Art. 11. Toţi membrii Asociaţiei au drep­tul şi datorinţa de-a participa la Adunarea ge­nerală anuală, şi la exerciţiile spirituale ce-i premerg. In caz că ar fi împiedecaţi, sunt da­tori să-şi motiveze absenţa faţă de Director.

Art. 12. Fiecare membru este dator sâ-şi fixeze şi să urmeze cu punctualitate un pro­gram de zi, care, ţinând seama de datorinp şi împrejurările în <care se află fiecare, treboe să cuprindă şi următoarele puncte:

a) Dimineaţa, oferirea întregei vieţi şi a c ' tivităţi lui Dumnezeu, îndată după deşteptare,

b) Meditaţia de Vi oră, cu preferinţă în -inte de Sf. Liturghie; , ,

c) . Recitarea rugăciunilor de dimineaţa^ de seara împreună cu familia, iar, singur» reciteze cel puţin o oră canonică. <

d) Studiu teologic de cel puţin M«. ' mai ales în vederea predicei şi a cateheze

e) Lectura unui capitol din Sf. Scrip' f) Vizita la Preasfânta Taină; g) Cuminecare spirituală; -«rata; h) O devoţiune precisă către Preac» 0 Cât mai multe binefaceri şl mort»

Nr. 5 0 U N I R E A

scrie „Telegraful*] sau naivitate s a u . . . alt­ceva mai rău. Ce cred cefce răspund astfel? S i aşteptăm să devenim întâi prin rugăciune serafimi, ca să ne patern uni? Cred ci că putem ajunge îa această vale a plângerii, care e lamea, la gradul de perfecţiune intelectuală şl morală? Ei , şi ce-l dacă ne-om ruga mult? Chiar dacă ne-om ruga continuu — cât sfinţii, tot nu ne-am putea uni dacă ne încăpăţinăm în iluz'a că na ştin ce prăpăstii de netrecut sunt între noi, A trecut vreun sfânt dela o confesiune la a l t a ? " . . . Calea unirii e mult m a l sinioiâ. Adcca, să nu ne mai închlpalm că suntem despărţiţi, ci „să recunoaştem rea-

I litatea: între poporul unit şi cel ortodox nu e \ nici o deosebire... S i na mai spanern popo­

rului unit că e deosebit de fraţii lor(l). T re ­bue pentru asta să amânăm pentru mii de ani unirea, până î?f vor face poate rugăciu­nile e f ec tu l ? . . . "

Na, fraţilor, nu mai aşteptaţi, şl nu vă mai rugi ţ i ! La ce b a n ? Din moment ce voi mărturisiţi limpede, că nu credeţi îa dogme, nu credeţi în puterea rugăciunii, nu credeţi îa datoria de-a tinde Îs perfecţiune, etc! Teribilă I şl dureroasă mărturisire de . . . necredinţă! Aya ' da, sşa înţelegem că pentru voi problema e cât se poate de simplă. O chestiune de Inte­rese, pe ca re l e botezi azi naţionaie, mâine ds rassâ, polmâae de familie, apoi individuale, e t c — Regretăm, dar nu v i putem urma pe această cale. Noi credem şl rugăm pe Dum­nezeu să ajute necredinţii noastre. Ştim că suntem datori, şi dacă nu suntem »f/nţl, să cântăm adevărul singur mântuitor. Numai

-acolo, „în adevăr", trebue să se facă unire?.

Dar chiar daci voi aţi luat-o pe dramul «cestul veac, totuşi n'sr trebai să vorbiţi despre rugăciune în acest ton dispreţuitor. D a c ă voi nu vă rugjţî, sunt alţii cari se roagă, mult şl sincer. Şl pentru voi!

î n d e m n u r i î n a l t e . Noul nostru nun­ţiu apostolic, Ex. Sa A. Cassalo, îndată ce şi a luat în primire postul de mart răs-

P a g . 3

tundere si a depus cuvenitele omagii la treptele Tronului României, a simţit nevoia dea lua contact sufletesc cu credincioşii catolici din ţară. A trimis, în acest scop, tuturor Arhiereilor noştri o scrisoare plină de lumină, în care îşi găsesc grai cuceritor nobilele sentimente şi intenţiunicu cari vine in mijlocul nostru trtmisul Sfântului Pă­rinte dela Roma.

In acelaşi timp însă, afli cuvinte po­trivite pentru o norocoasă formulare a idealului spre care trebue să tindă mereu Biserica noastră, spre „a face să înflo­rească din nou credinţa şi sentimentul re­ligios în această scumpă naţiune". Iată principalele lucruri la cari trebue să fim cu băgare de seamă:

„Să facem cunoscută vlcaţa Iul ISUP,

atât de plină de exemple minunate, de lu­mină spirituală, de învăţături practice... Să presentăm Biserica îu toată realitatea sa practică da acţiune rellgioasă-sodaiă şi să o facem iubită, fiindcă ea este mama tu­turor". — Este un îndemn cât se poate de binevenit. Acei cari vreau să fie aluatul ce transformă lumea, trebue să cunoască tem­peratura actuală a frământăturii. Irebue să ştie ce fel de hrană caută sufletele sbu-ciumate ale vremii noastre. Irebue să fie „moderni'. Iar omul de asi nu e meditativ. Prin fapte va pătrunde in sufletul lui şi învăţătura. Din faptele Iui hns, şi din ac­ţiunea religioasă-socială a Bisericii şi a oamenilor ei, a preoţilor.

Aceştia însă nu vor uita, în aceeaşi vreme, că ei sunt ,lumina, sarea pământului) să fie deci „buna mireasmă a lui Hristos* şi să se silească a răspândi parfumul sfin­ţeniei între credincioşi, cari trebue să vadă în preot pe omul rnglciunli, omul lui Dum­nezeu". — Cu adevărat, esenţială datoria aceasta a preotului, subliniată cu atâta pu­tere şi în noua enciclică despre preoţie. Veacul nostru nu meditează, nu se roagă. Cu atât trebue să se roage mai mult sluji-

j) Rugăciunea Asociaţiei; k) Pregătirea meditaţiei de cu seara; 1) Examinarea conştiinţei; m) Notarea foaiei de auto-examinare; Art. 13. Tot zilnic se recomandă celebra-

Tea Sf. Liturghii, pe lângă cuvenita pregătire şi mulţumită, făcând totdeauna un momento pen­tru membrii vii şi pentru cei morţi, precum şi pentru intenţiunile recomandate de Director.

Art. 14. Lunar fiecare membru e dator: a) aă-şi facă mărturisirea sacramentală, recoman-dându-i-se foarte insistent s'o facă şi mai des. — b) să trimită foaia de auto-examinare la Directorul Asociaţiei, împreună cu întrebările sau comunicările ce ar avea să le facă Direc­torului Asociaţiei.

Art. 15. Tot lunar se mai recomandă mem­brilor să facă o reculegere spirituală de o zi.

Art. 16. Anual fiecare membru este dator: a) să facă exerciţii spirituale de cel puţin

trei zile întregi. Iar dacă nu le va putea face, va raporta în conştiinţă Directorului motivele pentru care le-a amânat.

b) Să celebreze o Sfântă Liturghie pentru membrii vii ai Asociaţiei în primăvară, şi câte trei Sfinte Liturghii pentru fiecare membru de­cedat, îndată ce a aflat de moartea lui.

c) Să contribue cu suma fixată de adu­narea generală; iar dacă adunarea nu s'ar putea ţinea, cu suma fixată de Director, pentru sus­ţinerea cheltuielilor efective ale Asociaţiei.

d) Să-şi cumpere, după puteri, şi să-şi aboneze cărţile, respectiv revistele şi jurnalele bisericeşti, mai ales cele recomandate de Di­rector, având nevoie de ele pentru a se per­

fecţiona în ştiinţă şi în vieaţă spirituală, La fiecare sfârşit de an va fi dator să raporteze amănunţit Directorului asupra acestui punct.

Art. 17. Fiecare membru este dator să răspândească neîncetat şi cu toată sârguinţa presa bună printre fraţi şi în mijlocul poporu­lui, fără să-şi uite de intelectuali.

Art. 18. Dacă vieaţa unui membru nu va corespunde cerinţelor acestor Statute, şi îndrep­tarea dorită n'ar urma nici după avertizări fă­cute în scris de către Director, membrul va fi eliminat, iar Directorul va aduce aceasta la cunoştinţă adunării generale.

C A P IV. C o n d u c e r e a

Art 19. Asociaţia este condusă de un Di­rector ales pe trei ani, cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi. — El poate fi reales. După alegere va trebui sâ fie confirmat de Preaveneratul Ordinariat Arhiepiscopesc Până la confirmare, oficiul de Director îl împlineşte cel vechiu.

Art. 20. Directorul să ştie, că el este pă­rintele familiei Sfântului Apostol Petru, şi ca atare să întărească pe cei slabi de inimă, şi să susţină în bine pe cei îndrăzneţi. — El creiază şi menţine în Asociaţie unitatea de spirit şi de vederi, şi face tot ce poate pentru desvoltarea. el intensivă şi extensivă. Astfel: el reprezintă Asociaţia în faţa: Preaveneratului Ordinariat, convoacă adunarea generală, primeşte foile de auto-examinare şi scrisorile din partea mem­brilor, dă răspunsurile de lipsă, păstrează si-giiul, arhiva şi un conspect al membrilor, no-

torii altarelor. — In acest spirit trebue să crească tinerii leviţl din scoaiele de preoţie: „în iubirea faţă de biserică, să-şi pre­pare mintea prin ştiinţele sacre, voinţa în sfinţenie şi virtuţi preoţeşti11. Să nu uite, că ei sunt ,cea mai frumoasă speranţă a epar­hiilor noastre, şi lumina ochilor Sfântului Părinte".

lată cuvinte cu adevărat părinteşti, pline de iubire şi de înaltă înţelepciune. Ele vor găsi, de sigur, răsunet cald în inima Bisericii noastre, care roagă pe Domnul să facă rodnice înaltele gânduri ale trimisului Papii!

Teologia şi Francmasoneria *) La 22 Noemvrie c. se va deschide Ia

Atena, în capitala Greciei, Congresul profeso­rilor dela Facultăţile de Teologie ortodoxe din întreaga lume. Lucru destul de firesc, dapă atâta sbaciumare şi nesiguranţă în care fostul patriarh Melctios a asvârllt biserica ortodoxa.

Namai că acest congres este mai peri­culos decât toate întrunirile pe cari ortodocşii le-au avut cu protestanţii şi sectanţii pe la diferitele conferinţe Internaţionale, (1925 la Stockholm; 1927 la Lausanne; 1920 Ia Londra; 1935 la Bucureşti; 1936 la R. Vâlcea, e t c ) , pentrucâ Francmasoneria a pus stăpânire pe foarte mulţi teolog), judecând după roadele teologiei ortodoxe din ultimul timp s'ar părea, că teologia actuală nu mai are alt scop, decât să discrediteze ortodoxia prin tot felul de

*) împotriva evidenţelor, tot se mai găsesc aiu-rişti de reacredinţă, cari vorbesc de nu ştiu ce com­plicităţi secrete intre Biserica Romei şi francmasonerie. Deşi se ştie şi se vede, câ aci e vorba de foc şi dc apă. — Aceiaşi cunoscători de taine străine tac insă chitic, când e vorba de ortodoxie. Nu ne spun cum luptă ea împotriva lojelor. Dar se mni găsesc şi oameni de curaj, cari ne lasă să întrezărim adevărul. Dintre aceştia face parte Preot Al. N. Const. al cărui articol apărut în Glasul Monahilor din 22 Nov. îl reproducem în între­gime. Este instructiv din multe puncte de vedere. (N. R.

tează evenimentele mai însemnate din vieaţa Asociaţiei. •

Art. 21. Mnrind Directorul, cel mai vechiu membru îi ia locul până la proxima adunare generală, care va alege altul.

Art. 22. Preaveneratul Ordinariat Arhie­piscopesc poate să ceară oricând raport asupra mersului Asociaţiei, şi în caz grav, să trimită chiar un delegat ai său, care să controleze ac ­tivitatea Asociaţiei.

Art. 23. Ţinând seama de natura şi sco­pul Asociaţiei, ea nu are nevoie de alţi func­ţionari, decât de un secretar de şedinţă, ales ad hoc de Adunarea generală.

CAP. V. A d u n a r e a G e n e r a l ă

Art 24. Directorul va convoca în flecare an adunarea generală, cu program amănunţit, pentru ziua care urmează exerciţlilor spirituale.

• Convocarea se va face cu cel puţin cincispre­zece zile înainte de ţinerea adunării.

Art 25. Drept de cuvânt şi vot au Ia, a-dunarea generală numai acel membri, cari au trimis foile de auto-examinare regulat.

Art 26. Adunarea generală se va ţinea cu orice număr de membri, va asculta raportul Directorului, va decide în cauzele apelate, va explica statutele şi .dificultăţile; din ele; va putea face regulament,în cadrele statutelor şl va desbate propunerile membrilor.

Art ¿7. Adunarea generală este prezidată de Director şi decide în toate chestiunile cu majoritate de voturi. In caz de paritate decide votul Directorului.

Art. 28. Pentru ca să poată modifica sta-

P s g . 4 U N I R E A _Nr. 5 0

compromisuri şi abdicări pe cari le-a făcut protestanţilor.

Ce ne putem aştepta dela congresul dela Atena, ai cărui organizatori n'au avut curajul să pună printre problemele dela ordinea zilei şi francmasoneria, cu toate că ea este anun­ţată pe ordinea de zi a viitorului Sinod e-cumenic?!

Ş i cum s i fie anunţată o a ş i de actuală problemă, când corpnl profesorai dela Facul­tatea de Teologie din Atena este acuzat pe faţă de francmasonerie? Aceasta este eea mai proaspătă informaţie şi totodată şi cea mai dureroasă! însuşi decanul Facultăţii, dl Aii-vizatos, este acuzat. Iar noi n'avcm ni ci un motiv să nu credem, când ştim că şl fostui decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, părintele Ion Mtbălcescu, actualul vicar al Sf. Patriarhi', arhiereul Irineu Târgoviştsanb, a fost francmason militant. Cel puţin P. S. Sa s'a retras, după cnm se vede din impresio­nantul interviev dat anul act sta lai „Sfarmă Piatră", insă dl Alivizatos până în prezentau cunoaştem să fi făcut gestul de lepădare.

De aceea nu trebue să ne mirăm c i or­todoxismul stă sub cele mai cumplite ame­ninţări.

Mulţi stau încă nedumeriţi asepra cauzei unei aşa zgomotoase căderi a Bisericii orto­doxe ruse şi nici nu bănuesc marea acţiune francmasonică, diavolească acţiune, care a mă­cinat-o, rozându-l ca şi carii scaunele episco­pale şi mitropolitane, căci în Sinodul r a ses : pă­trunseseră francmasonii cu camilavee pe cap. Cam n'ar fl fost oare aceşt ia capabili de nnire cu anglicanii?!

Iată dăm aci câteva crâmpee dintr'cn articol publicat în revista „Misionarul" (Nr. 9 din 3936) din Chişinău, ca cititorii să ia cu­noştinţa de cruda realitate;

„Cu ocazia aceasta e necesar să menţio­năm, că raporturile reciproce dintre ortodoxie şi masonerie se disting prlntfo toleranţă com­parativă şl aceasta din urmă se manifestă de mai mult timp. Este cunoscut, de ex. că anii episcopi ortodocşi ruşi din sec. XVIII şl înce­putul celui de al X I X dacă nu aparţineau asocfaţfnnilor francmasonice, despre care iacro

tutele, ori să facă regulament, trebue să fie de fată cel puţin două treimi dintre membri cu vot neîmpiedecaţi de-a participa, şi hotărîriie să se ia cu două treimi a celor prezenţi cu drept de vot,

Art. 29. După şedinţa adunării generale, Directorul va prezenta Preaveneratului Ordi-nariat Arhiepiscopesc un raport asupra celor discutate la şedinţă.

C A P . VI. D i s p o z i ţ i i f i n a l e

Art. 30. Dacă vreun preot din altă dieceză a proviciei mitropolitane de Alba-Iulia şi F ă ­găraş ar dori să fie membru al acestei Aso­ciaţii, i-se cere să împlinească condiţiunile din art. 6 şi să aibă aprobarea Preaveneratului Or-dinariat diecezan respectiv.

Art 31. Statutele de faţă, ca şi orice mo­dificare făcută în sensul art. 28, intră în vigoare după aprobarea lor de Preaveneratul Ordinariat Arhiepiscopesc de Alba-Iulia şi Făgăraş.

Art 32. In caz de disolvare a Asociaţiei de către forurile bisericeşti competente, conform regulelor în vigoare în astfel de cazuri, arhiva ei va trece în arhiva consistorială din Blaj

Art. 33. E de dorit, ca în fiecare din die­cezele provinciei mitropolitane de Alba Iulia şi Făgăraş, să se înfiinţeze Asociaţii similare şi, dacă faptul ar prezenta interes, să se federali­zeze, în urma aprobării înaltului Cor episcopesc.

se pomeneşte câteodată în presi, cel puţin aveau o atitudine de indulgenţi, uneori chiar binevoitoare.

Să ne amintim aici aprecierea, citată de aitfel şi mai sas , a carjoscutului mitropolit de Moscova, Piaton Leuşin, despre tontiporanul său N. I. Novicov, un mason ros vestit. Printre clericii ruşi Inferiori din acel timp, erau de acel cari aveau ţoală bunăvoinţa faţa de franc­masonerie, iar anii erau chiar membri activi ai Ic je loi" (esg. 545—546).

La începutul sec. XlX- lea rcasontria rusă, spre exemplu, înflorea. Toţi* se închinau înaintea ei, neexceptând şi reprezentanţii ierar­hiei superioare.

„Peste vreo 50 de ani însă influenţa ma­sonică în Rusia selzu. Şi iată la Plscrmki, arhiereul rus Er genie (evident, că mitropolitul Eugenie Bo hov.tfnov) se exprimă ironic: „te Înseamnă în prezent raasooerh?... O vorbă goală, an sunet deşert şi rsai mult nimic!" (p*g. 5 5 7 - 5 5 8 ) .

» Accasiă vorbă goală a ades Biserica rusă

acolo unde se găseşte! Socotim deci că e timpul ca preoţlmea

de mir, csre forrneszi armata păstorilor cu răspunderea directă în faţs poporului româa (cu care secundă de secundă stă in contact), să na se mai încreadă în spesele pantalona-rilor, cari nefilnd hirotoniţi îşi permit să vor­bească vrute şi nevrhte în numele lai HristOF, când .hiar din cei îmbrăcaţi în rasă sunt plini de scârbenia înnoirilor.

Preot Ai . N. C o n s t .

M i s i u n i p o p o r a l e . D e P r 3 z n i c u l y ^

Stiri mărunte Personala. Ven. Ordinariat al Clujului

a făcut mai nou următoarele numiri: păr. Ghe-orghe 7. Zagrai din Gâureni, admin paroh. Ia Vişag; păr. Alex. Poienariu din Vişag, admin. paroh, la Râpa de sus; păr. Ambrozie Biriş din Scana, la Feldioara; păr. Teodor Cerghi, nou-hirotonit, admin. par. la Conteni.

A c a d e m i c i e n i i ş i d a t o r i n f e l e l o r c r e ş t i n a . Nu de mult s'a prezintat in sudinţă iz Sf. Părinte Consiliul Suprem al studenţimii universitare din Acţiunea Catolică Italiană. Vi­carul Domnului i a primit cu deosebită afabili­tate şi în cuvântul rostit cu acel prilej le-a a-tras atenţ'a că academicienii din mişcarea ac-ţionistă formează statul major al aceleia şi că instrucţia academică nu numai că mijloceşte o cuitură superioară şi dă anumite îndrituiri spe­ciale ci impune şi îndatoriri deosibite. Mai ales îndatorirea de a premerge cu pilda vieţii creş­tine celor cari n'au norocul unei asemenea cuitîiri. Aceasta este doar' o graţie a lui Dum­nezeu, şi cei ce s'au împărtăşit de ea trebue să-şi arate eecunoştinţa prin aceea că pun în slujba împărăţiei Domnului forţele şi energiile de cari dispun.

S ă r b ă t o r i r e a u n s i s l u g i a D o m ­n u l u i . Preoţimea distr. Chior a ţinut să-şi a-rate, în ziua de 26 Noemvrie c , sentimentele sale de veneraţie faţă de păr. Ioan Ibeş'xu, pro­topopul districtual, care a împlinit 5 0 de ani ds slujbă la altarul Domnului. Cu acel prilej, prin rostul păr, V. P ntea, s'a reliefat munca depusă de cel sărbătorit în Crasna, Bocşa ro­mână, Stremţ şi Şomcuta mare, unde sa află de 23 de ani. După sf. liturghie, oficiată în so­bor de preoţi, au urmat recepţiile la casa pa­rohială. Aci au luat cuvântul dd. A. Nilvan, Marchiş înv., Dr. Ştefan Pop, primpretor şi păr. V. Maior. — Dorim şi noi jubilantului încă

uiţi ani de apostolie în via Domnului!

deniei din acest an, după informaţiile căpătat mai în urmă, s'au ţinut sfinte ^ poporale în Sântimbru şi Luncani. La §g

», mărtu

bru preot misionar a fost păr. / . lsaicu^^' de religie în Sibiu. S'au înregistrat 391 ' ? r° f' risiri, la ascultarea cărora a dat ajutor -Dumitreanu, preotul din Ioc, cu F r a ţ i i * 1 ^ * Domnul din parohiile vecine. L a Luncani teneala misionarului a revenit păr. hon Cârnaf' prot. Turdei. La ascultarea alor 274 mart, ,-- ••' , . , . .. ... ^ '"«turism, au dat ajutor păr. Iuliu lliaa, preotul l 0 c a l . fraţii preoţi învecinaţi.— Preamărit să fie Dorn' nul pentru toate.

L o c a l e . Dumineca viitoare, cea de î n a . intea Naşterii Domnului, va predica în catedrală păr. Victor Pop, canonic mitropolitan.

— Cercul Franco-Român şi revista Bla-jul« a aranjat Dumineca trecută o şedinţă fa. tivă în cinstea păr. mitropolit. Cuvântul de des­chidere 1-a rostit prof. S. Gh'zdavu, preşed. Cer­cului. Au conferenţiat păr. asumpţionist A Meikx şi d. prof. Dr. V. Fulicea. S'a făcut lec­tură d'n poeţii francezi (df. Fulicea) şi s'a cetit o nuvelă a d Pavel Dan (prof. Gr. Pădureanu). Au fost şi puncte de cor şi muzică, dirijate de piof. C. Cherebeţiu. — De încheiere păr. Mitro­polit mulţumeşte aranjatorilor acestei festivităţi.

F u n d a ţ i u n e î n r a t e . Episcopul de Bale (E'veţia) într'o pastorală recentă recomandă credincioşilor săi o asociaţie de asigurări, îs» fiinţată nu de mult. Asta pentrucă noua ase* ciaţie oferă catolicilor posibilitatea de a înte­meia, pentru cazul morţii lor, o fundaţie litur­gică, sau orice altă fundaţie pie, plătind câte o cotizaţie anuală.

S f e t n i c u l p r e ş e d i n t e l u i S t a t e l o r Uni te u n c a t o l i c . Agenţia, >Kipa* aduce şti­rea că d. Roosvelt, preşed. Stateior Unite, a chemat pe d. Holis, profesor univ. la Stonyhurst, în Anglia, să colaboreze cu dânsul în calitate de sfetnic in chestii de economie şi de finsnţe. De notat că d. Hollis e convertit, şi e fiul e-piscopu'ui anglican din Taunton (Argli*).

C o m u n i ş t i i i n d e z i r a b i l i i a c ă i l e f e r a t a c e h O S l o v e c e . După informaţiile din Praga ale lui Osservatore Romano (2. 12. 36)* în decursul şedinţelor comitetului aşa zis al bi­lanţului dela Camera deputaţilor cehoslovaci, drputatul comunist Sian;ky a protestat împo­triva faptului că administraţia căilor ferate ce­hoslovace refuză să deie posturi comuniştilor. La această ieşire a răspuns numaidecât ministrul comunicaţiilor, dr. Bet yne, precizând că această măsură e deplin justificată. Partidul comunist adecă susţinând dreptul minorităţilor de a îs rupe de stat şi îndemnând pe soldaji să-şi în­toarcă armele împotriva propriilor lor superiori, şi-au pierdut dreptul la slujbe tocmai la c ^ ' e

ferate, cari într'un moment critic sunt tot aşa de importante ca armata însăşi.

• a n i i m a r i n i m o a s e . Pentru biserica noastră din Daia su contribuit: Uniunea Femei­lor Române Unite (prin dna E . Hopârteanu): 1030 Lei; Of. protop. român unit din Media» şi preoţimea tractuală: 525 Lei ; Of. parohia» rom. unit din Sighişoara: 300 Le:'; Of. p a r o h ' rom. unit G igoreştii Turdei: 125 Lei; pâr.Greg. Tccşa, contabil aihidiecezan: 100 Lei; d, Natea, înv. Lăscud, 100 Lei; Of. parohial ro­mân unit Sânger: 100 Lei; Of. paroh. rorn.« B ' ' Biibor: 70 Lei; păr. Dr. Leon Sârbu, proi. «»« religie, Blaj : 50 Lei . - Tuturor donatori o menţionaţi li-se exprimă şi pe aceasta C Î S 1 . mai călduroase mulţumite. — Curator atul ' ricesc.

t ipografia Seminarului Teologic gr.-cat. Blaj

Cititi si răspândiţi „UNIRHA^